Cântecul tunarului
Sunt tunar și port în suflet
Drag iubirea țării mele,
Ce e mândră și aleasă
Ca luceaferu-ntre stele.
Și precum Sfântul Ilie
Sfarmă stânci, dărâmă munți
Și cu flacăra lui vie
Săgetează zmeii crunți,
Și pe necurat alungă
În pustia neagră, lungă —
Astfel eu, tunar de frunte,
Săgetez și prăbușesc
Tot ce vrea să mă înfrunte,
Și-n pământul strămoșesc
Vrea s-aduci grea urgie,
Înjosire și robie.
Lângă arma-mi zdrobitoare,
Ce pe dușman mușcă greu,
Eu cu fața zâmbitoare
Mor, și fericit strig eu:
«Doamne, țara mea iubită
Fie-n veci nebiruită!»
Căci tunar sunt — și în suflet
Port iubirea țării mele,
România, cea aleasă
Ca luceafăru-ntre stele.
Galați, Oct, 1877