Cântecul soldatului

Jump to navigation Jump to search
Cântecul soldatului
de Grigore Alexandrescu


I[modifică]

Pe câmpul României
Trompeta când răsună,
La glasul datoriei
Oștirea se adună.

Și steagul o umbrește,
Și arma-le lucește,
Și inimile-n piepturi
Bat repede, voios.

De nici un fel de vreme
Soldatul nu se teme,
Deviza-i e credință
Și suflet curajos.

II[modifică]

Când bolta din tărie
De nori se încunună,
Pe munți și pe câmpie
Când fulgeră și tună,

Soldatu-naintează,
Și marșul său urmează,
De misia sa mândru,
Nu cată înapoi.

El legea împlinește,
Și țara-și ocrotește,
E totdeauna gata,
În pace și-n război.

În astă lume mare
Oriunde soarta-l duce,
Viața-i schimbătoare
Plăceri cu ea aduce.

III[modifică]

Apoi când totul trece,
Când bate ceasul rece,
De frații săi de arme
Măreț e-nmormântat;

El vesel viețuiește
Și moare bărbătește,
Căci astfel este traiul
Și moartea de soldat.