Cântec de primăvară (Pavelescu)
Visând la ochii dulci ai dragii mele,
Am aruncat, spre casa ei trecând,
Într-un mănunchi, albastre viorele
Și dorul meu turburător de gând.
Un stol de rândunici gălăgioase
L-au prins din zbor și-acum, în adevăr,
Îți bat în geamuri, vesele, să-ți lase
Amoru-n gând și florile în păr!