Bogdan
Bogdan
poezie populară culeasă de
Vasile Alecsandri
I[modifică]
- Lăpușneanul cel cumplit[1]
- Stă pe scaun poleit.
- Curtea-i plină de boieri,
- Vornici, hatmani, vistieri
- Ce se-nchină Domnului
- Și se tem de ura lui
- Că ura lăpușnănească
- E peire boierească.[2]
- Iată, mări, că deodată
- Un luceafăr se arată
- Cu chip vesel și domnesc
- Și cu mersul voinicesc!
- Cine-i mândrul tinerel,
- Care-i tras printr-un inel?
- E Bogdanul cel glumeț
- Și la luptă îndrăzneț,
- Și de carte cărturar
- Și de arc bun săgetar.
- El în sală-naintează
- Și la Domnu-ngenunchează,
- Apoi zice: „Mă rog ție,
- Taică, Doamne din domnie,
- Voie dă-mi să iau soție
- Ursita ce-mi place mie.
- Ea nu-i fată de-mpărat
- Și-i chiar de litean bogat
- Și de lege lepădat,
- Da-i fecioară ca o stea,
- Mândră ca o păsărea,
- Dulce ca o floricea,
- Și sufletul meu o vrea!"
- Lăpușneanul se-mblânzește
- Și din gură-așa grăiește:
- „Dragul tatei, mergi cu bine,
- Voie tu ai de la mine!"
- Astfel zice și-l sărută
- Ca pe-o floare-n sân crescută,
- Și pocloanele-i gătește
- Și pe cale mi-l pornește
- Cu o sută de nuntași,
- Toți aleși din tabarași.
II[modifică]
- Nuntașii încălecau,
- Cu Bogdan vesel plecau,
- Ei plecau pe la Sân-Petru.
- Ș-ajungea pe la Sân-Metru[3]
- La liteanul cel bogat
- Și de lege lepădat.
- Iar liteanul de-i vedea
- Poarta curții închidea
- Și-n lanțuguri o lega
- Și din gură-așa striga:
- „Care este mirele,
- Mirele, ginerele,
- Sară el zidurile,
- Să deschidă porțile!"
- Cât Bogdan îl auzea,
- De sârg mi se repezea,[4]
- Calul își înfierbânta
- Ș-un răpez voinic îi da.
- Calul rândunel zbura
- Și în curte că era!
- Iar în curte cum sărea,
- Bogdan timpul nu pierdea,
- Poarta curții deschidea
- Și nuntașii toți intra.
- Liteanul că se mira
- Și mustața-și răsucea[5]
- Și din gură iar zicea:
- „Care este mirele,
- Mirele, ginerele,
- Sară el teancurile
- Să-și ia postavurile!"
- Cât Bogdan îl auzea,
- Calul iar își repezea,
- Peste teancuri el zbura,
- Apoi le desfășura,
- Și le da pe la nuntași
- Care-n lupte sunt fruntași,
- Cum era și nuntașul
- Așa-i da și postavul.
- De era el nălțișor,
- Îi da postav roșior,
- Să fie strălucitor.
- De era el medior,
- Îi da postav gălbior,
- Ca să-l prindă binișor.
- De era el mititel,
- Îi da postav albăstrel,
- Ca să se mândrească-n el!
III[modifică]
- Liteanul se bucura,
- El în casă că intra,
- Lui Bogdan că arăta
- Trei copile tot de-un stat,
- Tot de-un chip asemănat.
- Albe gingașe tustrele
- Ca trei flori de viorele.
- Domnul tânăr le privea,
- Cu ochi dulci care sticlea,
- Iar liteanul mi-i zicea:
- „Care este mirele,
- Mirele, ginerele
- Cunoască-și el mireasa,
- Cunună-se cu dânsa!"
- Bogdan mintea nu-și pierdea,
- Inel din deget scotea,
- Pe covor îl arunca
- Și din gură cuvânta:
- „Care-mi este mireasa,
- Să mă iubesc cu dânsa,
- Culeagă-mi ea inelul,
- Inelul cu degetul,
- Căci am sabia-nsetată
- Ce dorește cap de fată".
- Din trei două nici mișca,
- Iar mireasa se pleca,
- Pe covor îngenunchea,
- Ca o floare se-ndoia,
- Și inelul culegea
- Și-n degețel și-l punea.
- Ochii mirelui sticlea,
- Inima-i se-nveselea.
- El mireasa-și ridica,
- Pe ochi dulce-o săruta
- Și pe brațe mi-o purta
- Și-n rădvan că o punea
- Și spre țară purcedea.
- După ei încă venea
- Car mare cu druștele,[6]
- Grădina cu florile
- Și o sută de nuntași,
- Toți aleși din tabarași.
- Ei plecau pe la Sân-Metru
- Ș-ajungeau pe la Sân-Petru
- Și pe loc cât ajungeau,
- Mândră nuntă că făceau,
- Vestele de se duceau
- La vecini și-n depărtări,
- Peste nouă țări și mări!
- ↑ În ediția baladelor, partea II, publicată la Iași în anul 1853, s-a lunecat o greșeala importantă, confundând pe Bogdan Chiorul, fiul lui Ștefan cel Mare, cu Bogdan, fiul lui Alexandru Lăpușneanu. După aflările de la cântăreți, balada a luat schimbare la începutul ei și se potrivește chiar cu cronica Moldovei ce zice despre Bogdan fiul lui Lăpușneanu că „de carte nu era prost, la călărime sprinten, cu sulița la hal nime nu-l întrecea, a săgeta din arc era mare meșter, îi plăceau jocurile copilărești și glumele" etc.
- ↑ Aceste două versuri fac negreșit aluzie la uciderea celor 47 de boieri mari în vreme ce benchetuiau la masa lui Alexandru Lăpușneanu. Vezi descrierea făcută de C. Negruzzi.
- ↑ Adică pe la sfântul Dimitrie.
- ↑ De sârg, cuvânt vechi ce însemnează degrabă.
- ↑ Răsucirea mustății e considerată ca un semn de plăcere. Românul, când vede o nevastă frumoasă, își răsucește mustața cu mulțumire și astfel îi dă a înțelege că îi place.
- ↑ Druște se numesc fetele prietene ale miresei care o întovărășesc și o asistă la cununie. Ele sunt împodobite cu peteală de aur pe cap, ca și mireasa.