Biblia 1914/Zaharia
CAP. 1.
[modifică]
În luna a opta în anul al doilea pre vremea lui Darie, fost-a cuvântul Domnului către Zaharia prorocul, fiul lui Varahia, care a fost fecior lui Adò, zicând:
2. Mâniatu-s’au Domnul pre părinții voștri cu mânie mare.
3. Și vei zice către ei: acestea zice Domnul atotțiitorul: întoarceți-vă la mine, zice Domnul puterilor, și mă voiu întoarce către voi, zice Domnul puterilor.
4. Și nu fiți ca părinții voștri, pre cari i-au mustrat prorocii cei mai dinainte zicând: acestea zice Domnul atotțiitorul: întoarceți-vă dela căile și dela izvodirile voastre cele rele, și n’au ascultat, și n’au luat aminte ca să mă asculte, zice Domnul atotțiitorul.
5. Părinții voștri unde sunt, și prorocii? Au în veac vor trăì?
6. Însă cuvintele mele și legiuirile mele primiți-le, câte poruncesc eu cu duhul meu robilor mei prorocilor, cari au apucat pre părinții voștri, și au răspuns și au zis: precum au rânduit Domnul atotțiitorul, ca să facă nouă după căile noastre și după izvodirile noastre, așà au făcut nouă.
7. În douăzeci și patru a lunei a unsprezecea, aceasta este luna lui Savat, în anul al doilea supt Darie, fost-a cuvântul Domnului către prorocul Zaharia, fiul lui Varahia, feciorul lui Adò, zicând:
8. Văzut-am noaptea, și iată un bărbat încălecând pre cal roșu, și acesta stà între doi munți umbroși, și dinapoia lui cai roșii și suri și pestriți și albi.
9. Și am zis: ce sunt aceștia Doamne? Și a zis către mine îngerul, care grăià întru mine:
10. Eu voiu arătà ție ce sunt acestea. Și a răspuns bărbatul cel ce stà între munți și a zis către mine: aceștia sunt pre cari i-au trimes Domnul să încunjure pământul.
11. Și au răspuns ei îngerului Domnului, care stà între munți, și au zis: încunjurat-am tot pământul, și iată tot pământul se lăcuește și se odihnește.
12. Și a răspuns îngerul Domnului și a zis: Doamne atotțiitorule, până când nu te vei milostivì spre Ierusalim, și spre cetățile Iudei, pe care le-ai trecut cu vederea? Acesta este anul al șaptezecelea.
13. Și au răspuns Domnul atotțiitorul îngerului celui ce grăià întru mine, cuvinte bune și graiuri de mângâiere.
14. Și au zis către mine îngerul, cel ce grăià întru mine: strigă, zicând: acestea zice Domnul atotțiitorul: râvnit-am Ierusalimul și Sionul cu râvnă mare.
15. Și cu mânie mare mă mâniu eu asupra neamurilor, care s’au pus acolo, pentrucă eu m’am mâniat puțin, iar ei s’au pus împreună spre rele.
16. Pentru aceea acestea zice Domnul: întoarce-mă-voiu spre Ierusalim cu milă, și casa mea iarăș se va zidì într’însul, zice Domnul atotțiitorul, și măsură se va întinde preste Ierusalim încă.
17. Și a zis către mine îngerul cel ce grăià întru mine: mai strigă zicând: acestea zice Domnul atotțiitorul: încă se vor desfătà cetățile întru bunătăți, și va milui încă Domnul Sionul, și va alege încă Ierusalimul.
18. Și am ridicat ochii mei, și am văzut, și iată patru coarne.
19. Și am zis către îngerul cel ce grăià întru mine: ce sunt acestea Doamne? Și au zis către mine: acestea sunt coarnele care au risipit pre Iuda și pre Israil și Ierusalimul.
20. Și mi-au arătat mie Domnul patru meșteri.
21. Și am zis: ce vin aceștia să facă? Și au zis: coarnele acestea, care au risipit pre Iuda și pre Israil l-au zdrobit, și nici unul dintru ei n’au ridicat capul, și au ieșit aceștia să le ascuță pre ele cu mâinile lor. Cele patru coarne sunt neamurile, care ridică corn asupra pământutului Domnului, ca să’l risipească pre el.
CAP. 2.
[modifică]
Și am ridicat ochii mei și am văzut, și iată un bărbat, și în mâna lui funie măsurătoare de pământ.
2. Și am zis către el: unde mergi tu? Și el a zis către mine: să măsor Ierusalimul, și să văz cât este lărgimea lui, și cât este lungimea.
3. Și iată îngerul cel ce grăià întru mine, stà, și alt înger ieșià întru întâmpinarea lui.
4. Și a grăit către el zicând: aleargă și grăiește către tânărul acela, zicând: plin de rod se va lăcui Ierusalimul de mulțime de oameni și de vite, care vor fì în mijlocul lui.
5. Și eu voiu fì lui, zice Domnul, zid de foc împrejur, și cu mărire în mijlocul lui.
6. O! O! fugiți din pământul miezului nopței, zice Domnul, că dela patru vânturi ale cerului vă voiu adunà pre voi, zice Domnul.
7. În Sion scăpați cei ce lăcuiți fata Vavilonului.
8. Că acestea zice Domnul atotțiitorul: pre urma mărirei m’a trimis pre mine la neamurile cele ce v’au prădat pre voi, că cel ce se atinge de voi, ca cel ce se atinge de lumina ochiului lui.
9. Că iată eu aduc mâna mea preste ei, și vor fì pradă celor ce le-au slujit lor, și veți cunoaște că Domnul atotțiitorul m’au trimis pre mine.
10. Mângâe-te și te veselește fata Sionului, că iată eu viu și voiu lăcuì în mijlocul tău, zice Domnul.
11. Și vor alergà neamuri multe la Domnul în ziua aceea și vor fì lui popor și vor lăcuì în mijlocul tău, și vei cunoaște, că Domnul atotțiitorul m’au trimis la tine.
12. Și va moștenì Domnul pre Iuda, partea sa în pământul cel sfânt și iarăș va alege Ierusalimul.
13. Să se teamă tot trupul de fața Domnului, că s’au sculat din norii cei sfinți ai săi.
CAP. 3.
[modifică]
Și mi-au arătat Domnul pre Isus preotul cel mare stând înaintea feței îngerului Domnului, și diavolul stà deadreapta lui, ca să se împrotivească lui.
2. Și au zis Domnul către diavol: ceartă-te Domnul pre tine diavole, și să te certe pre tine Domnul cel ce au ales Ierusalimul, au nu iată acesta este ca un tăciune scos din foc?
3. Și Isus erà îmbrăcat în haine proaste și stà înaintea feții îngerului Domnului.
4. Și a răspuns, și a zis către cei ce stau înaintea feții sale, zicând: luați hainele cele proaste dela el, și a zis către el: iată am șters fărădelegile tale, și păcatele tale le voiu curăți, și’l îmbrăcați pre el cu haină lungă.
5. Și puneți mitră curată pre capul lui, și au pus mitră curată pre capul lui, și l-au îmbrăcat cu haine.
6. Și îngerul Domnului stà.
7. Și a mărturisit îngerul Domnului către Isus zicând: acestea zice Domnul atotțiitorul: de vei umblà pre căile mele, și vei păzì poruncile mele, și de vei judecà casa mea și de vei păzì curtea mea, voiu dà ție pre cei ce petrec în mijlocul acestora ce stau.
8. Auzi dar Isuse preotule cel mare, tu și cei mai aproape de tine, și cei ce șed înaintea feții tale, că bărbați privitori de minuni sunt, că iată eu aduc pre robul meu răsăritul.
9. Că piatra care o am dat înaintea feții lui Isus, pre o piatră șapte ochi sunt, iată eu sap groapă, zice Domnul atotțiitorul; și voiu șterge toată strâmbătatea pământului aceluia într’o zì.
10. În ziua aceea zice Domnul atotțiitorul: chemați fiecare pre aproapele său supt viță și supt smochin.
CAP. 4.
[modifică]
Și s’a întors îngerul cel ce grăià mie, și m’a deșteptat pre mine, ca și cum se deșteaptă omul din somnul său.
2. Și a zis către mine: ce vezi tu? Și am zis: văzut-am, și iată un sfeșnic tot de aur, și candelă deasupra lui, și șapte făclii pre el, și șapte clește la făcliile cele de pre el.
3. Și doi maslini deasupra lui, unul deadreapta candelei lui și altul deastânga.
4. Și am întrebat, și am zis către îngerul cel ce grăià cu mine, zicând: ce sunt acestea Doamne?
5. Și a răspuns îngerul cel ce grăià cu mine, și a zis către mine, zicând: nu cunoști ce sunt acestea? Și am zis: nu Doamne.
6. Și a răspuns și a zis către mine, zicând: acesta este cuvântul Domnului către Zorovavel, zicând: nu întru putere mare, nici întru tărie, ci întru Duhul meu, zice Domnul atotțiitorul.
7. Cine ești tu muntele cel mare înaintea lui Zorovavel ca să îndreptezi? Și voiu scoate piatra moștenirei, tocmirea harului, harul ei.
8. Și a fost cuvântul Domnului către mine zicând:
9. Mâinile lui Zorovavel au întemeiat casa aceasta, și mâinile lui o vor săvârșì, și vei cunoaște că Domnul atotțiitorul m’au trimis la tine.
10. Că cine a trecut cu vederea zilele cele mici? Și se vor bucurà, și vor vedeà piatra cea de cositor în mâna lui Zorovavel, acești șapte sunt ochii Domnului, cari privesc preste tot pământul.
11. Și am răspuns și am zis către el: ce sunt acești doi maslini deadreapta și deastânga candelei?
12. Și am întrebat a doua oară, și am zis către el: ce sunt acele două stâlpări de maslini din mâinile celor două mucări de aur, cele ce varsă și aduc iarăș cleștele cele de aur?
13. Și a zis către mine: nu știi ce sunt acestea? Și am zis: nu Doamne.
14. Și au zis: aceștia sunt doi fii ai ungerii, ce stau înaintea Domnului a tot pământul.
CAP 5.
[modifică]
Și m’am întors și am ridicat ochii mei și am văzut și iată o secere zburând.
2. Și a zis către mine: ce vezi tu? Și eu am zis: văz o secere zburând de douăzeci de coți de lungă, și de zece coți de lată.
3. Și a zis către mine: această secere este blestemul, care iese preste fața a tot pământul, că tot furul de acum înainte până la moarte se va pedepsì, și tot cel ce jură strâmb de acum înainte până la moarte se va pedepsì.
4. Și o voiu scoate pre ea, zice Domnul atotțiitorul, și va intrà în casa furului, și în casa celui ce jură strâmb pre numele meu cu minciună, și va lăcuì în mijlocul casei lui, și o va pierde pre ea, și lemnele ei și pietrele ei.
5. Și a ieșit îngerul cel ce grăià cu mine, și a zis către mine: caută cu ochii tăi și vezi ce este aceasta care iese?
6. Și am zis: ce este? Și a zis: aceasta este măsura care iese, și aceasta este strâmbătatea lor în tot pământul.
7. Și iată un talant de plumb ridicat, și iată o muiere ședeà în mijlocul măsurii.
8. Și a zis: aceasta este fărădelegea, și o a aruncat pre ea în mijlocul măsurii, și a aruncat piatra cea de plumb în gura ei.
9. Și am ridicat ochii mei, și am văzut, și iată două muieri ieșind, și duh erà în aripile lor, și acestea aveau aripi ca de pupăză, și a ridicat măsura între pământ și între cer.
10. Și am zis către îngerul cel ce grăià cu mine: unde duc acestea măsura? Și a zis către mine: să zidească ei casă în pământul Vavilonului și să’i gătească, și o vor pune pre ea acolo pre temelia sa.
CAP. 6.
[modifică]
Și m’am întors, și am ridicat ochii mei, și am văzut, și iată patru care ieșind dintre doi munți, și munții erau de aramă.
2. La carul cel dintâiu erau cai roșii și la carul al doilea cai negri.
3. Și la carul al treilea cai albi, și la carul al patrulea cai pegi și suri.
4. Și am răspuns, și am zis către îngerul cel ce grăià cu mine: ce sunt acestea Doamne?
5. Și a răspuns îngerul cel ce grăià cu mine, și a zis: acestea sunt cele patru vânturi ale cerului, care merg ca să stea înaintea Domnului atot pământul.
6. La cel care erau cai negri, mergeau în pământul miezunopței, și cei albi mergeau după ei, și cei pegi mergeau la pământul austrului.
7. Și cei suri ieșau și căutau, ca să meargă să încunjure pământul, și a zis: mergeți și încunjurați pământul, și au încunjurat pământul.
8. Și a strigat și a grăit către mine, zicând: iată cei ce merg la pământul miezului nopții, și a făcut să odihnească mâniea mea pre pământul miezului nopței.
9. Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicând: ià cele din robie dela boieri și dela cei folositori a ei și dela cei ce o au cunoscut pre ea.
10. Și vei intrà tu în ziua aceea în casa lui Iosie fiul lui Sofonie, care a venit din Vavilon.
11. Și vei luà argint și aur, și vei face cununi, și le vei pune pre capul lui Isus preotul cel mare fiul lui Iosedec.
12. Și vei zice către el: acestea zice Domnul atotțiitorul: iată bărbat căruia este numele răsăritul, și supt el va răsări și va zidì casa Domnului.
13. Și acesta va luà putere, și va ședeà și va împărățì pre scaunul său, și va fi preot deadreapta lui, și sfat de pace va fì între amândoi.
14. Iar cununa va fì celor ce așteaptă, și celor folositori ei și celor ce o au cunoscut pre ea, și spre har fiul lui Sofonie, și spre cântare în casa Domnului.
15. Și cei ce sunt departe dela ei vor venì, și vor zidì în casa Domnului, și veți cunoaște, că Domnul atotțiitorul m’au trimis pre mine la voi, și va fi, auzind veți auzì glasul Domnului Dumnezeului vostru.
CAP. 7.
[modifică]
Și a fost în anul al patrulea supt Darie împăratul, fost-a cuvântul Domnului către Zahariea în ziua a patra a lunei a noua, care este haselev.
2. Și a trimis în Vetil, Sarasar și Arveseer împăratul și oamenii lui, ca să se roage Domnului.
3. Zicând către preoții cei ce erau în casa Domnului atotțiitorul, și către proroci zicând: intrat-a aici în luna a cincea sfințirea, precum a făcut acum în mai mulți ani.
4. Și a fost cuvântul Domnului puterilor către mine zicând:
5. Grăiește către tot poporul pământului și către preoți, zicând: de veți postì, sau veți plânge în a cincea sau a șaptea, și iată șaptezeci de ani, au post ați postit mie?
6. Și de veți mâncà sau veți beà, au nu voi mâncați și voi beți?
7. Au nu sunt acestea cuvintele, care le-au grăit Domnul în mâna prorocilor celor mai dinainte? Când erà Ierusalimul lăcuit și îndestulat, și cetățile lui împrejur și muntele și câmpul erà lăcuit?
8. Și a fost cuvântul Domnului către Zaharia, zicând:
9. Acestea zice Domnul atotțiitorul: judecați judecată dreaptă, și faceți milă și îndurare fiecare către fratele său.
10. Și pre văduvă și pre sirman și pre nemernic și pre sărac nu asupriți, și de răutatea fratelui său fiecare să nu vă aduceți aminte întru inimile voastre.
11. Și n’au ascultat ca să ià aminte, și au întors dosul cu îndărătnicie, și urechile lor le-au îngreuiat, ca să nu auză.
12. Și inima lor și-au rânduit-o neascultătoare, ca să nu auză legea mea, și cuvintele, care le-au trimis Domnul atotțiitorul întru duhul său în mâna prorocilor celor mai dinainte, și s’a făcut mânie mare dela Domnul atotțiitorul.
13. Și va fì precum au zis, și n’au ascultat de el: așà vor strigà, și nu’i voiu auzi, zice Domnul atotțiitorul.
14. Și’i voiu lepădà pre ei la toate neamurile, care nu le-au cunoscut, și pământul se va pustiì pre urma lor, pentrucă nu va fì cel ce să treacă, și să se întoarcă, și au pus pământul cel ales întru pustiire.
CAP. 8.
[modifică]
Și a fost cuvântul Domnului atotțiitorul, zicând:
2. Acestea zice Domnul atotțiitorul: răvnit-am Ierusalimul și Sionul cu râvnă mare, și cu mânie mare l-am râvnit.
3. Așà zice Domnul: întoarce-mă-voiu spre Sion, și voiu lăcuì în mijlocul Ierusalimului, și se va chemà Ierusalimul cetate adevărată, și muntele Domnului atotțiitorul, munte sfânt.
4. Acestea zice Domnul atotțiitorul: încă vor ședeà bătrânii și bătrânele în ulițele Ierusalimului, fiecare având toiagul său în mâna sa pentru mulțimea zilelor.
5. Și ulițele cetății se vor umpleà de prunci și de fete, jucându-se în ulițele ei.
6. Acestea zice Domnul atotțiitorul: de va fì cu neputință înaintea rămășițelor poporului acestuia în zilele acelea, au doară și înaintea mea cu neputință va fi? Zice Domnul atotțiitorul.
7. Acestea zice Domnul atotțiitorul: iată, eu voiu mântuì pre poporul meu din pământul răsăritului, și din pământul apusului.
8. Și’l voiu aduce pre dânsul, și’l voiu așeza în mijlocul Ierusalimului, și’mi va fi mie popor, și eu voiu fì lui Dumnezeu întru adevăr și întru dreptate.
9. Acestea zice Domnul atotțiitorul: să se întărească mâinile voastre, cari auziți în zilele acestea cuvintele acestea din gura prorocilor, din ziua întru care s’a întemeiat casa Domnului atotțiitorul, și de când s’a zidit Biserica.
10. Pentrucă mai înainte de zilele acestea plata oamenilor nu va fì spre dobândă, și preț nu vor aveà vitele, și nici cel ce va intrà, nici cel ce va ieșì nu va aveà pace de necaz, și voiu trimite pre toți oamenii, pre fiecare asupra vecinului său.
11. Iar acum nu după zilele cele dintâiu voiu face eu în zilele acestea rămășițelor poporului acestuia, zice Domnul atotțiitorul.
12. Ci voiu face pace. Viea va dà rodul său, și pământul va dà odraslele sale, și cerul va dà roua sa, și voiu face să moștenească rămășițele poporului meu toate acestea.
13. Și va fì, în ce chip ați fost blestem întru neamuri, casa lui Iuda și casa lui Israil, așà vă voiu mântuì pre voi, și veți fì întru binecuvântare, îndrăzniți, și să se întărească mâinile voastre.
14. Pentrucă așà zice Domnul atotțiitorul: în ce chip am gândit să vă necăjesc pre voi, când m’au mâniat pre mine părinții voștri, zice Domnul atotțiitorul, și nu mi-au părut rău.
15. Așà sunt gata, și am gândit în zilele acestea să fac bine Ierusalimului și casei lui Iuda: îndrăzniți.
16. Acestea sunt cuvintele care să le faceți: grăiți adevărul fieștecare către vecinul său, adevăr și judecată de pace, și drept judecați în porțile voastre.
17. Și nimenea din voi rău vecinului său să nu gândească în inima sa, și jurământul cel mincinos să nu’l iubiți, pentrucă toate acestea le-am urît, zice Domnul atotțiitorul.
18. Și a fost cuvântul Domnului atotțiitorul către mine, zicând:
19. Acestea grăește Domnul atotțiitorul: postul al patrulea și postul al cincilea și postul al șaptelea și postul al zecelea vor fì casei Iudei spre bucurie și spre veselie și spre sărbători bune, și vă veseliți, și adevărul și pacea să o iubiți.
20. Acestea zice Domnul atotțiitorul: încă vor venì popoare multe și cei ce lăcuesc în cetăți multe.
21. Și se vor adunà cei ce lăcuesc în cinci cetăți, într’o cetate, zicând: mergând să mergem să ne rugăm feței Domnului, și să căutăm fața Dumnezeului atotțiitorul, merge-voiu și eu.
22. Și vor venì popoare multe și neamuri multe, și vor căutà fața Domnului atotțiitorul în Ierusalim, ca să facă milostivă fața Domnului.
23. Acestea zice Domnul atotțiitorul: în zilele acelea apucà-se-vor zece oameni din toate limbile neamurilor, și se vor apucà de poala hainei bărbatului Jidov, zicând: merge-vom cu tine, că am auzit că Dumnezeu cu voi este.
CAP. 9.
[modifică]
Luarea cuvântului Domnului în pământul lui Adrah și a Damascului jertfa lui, că Domnul caută spre oameni și spre toate neamurile lui Israil.
2. Și în Imat în hotarele lui, Tirul și Sidonul, că au fost prea înțelepți.
3. Și Tirul ș’a zidit luiș tărie, agonisitu-ș’a argint ca țărâna, adunatu-ș’a aur ca tina drumurilor.
4. Pentru aceea Domnul îl va moștenì pre el, și va bate pre mare tăriea lui, și el de foc se va topì.
5. Vedeà-va Ascalonul, și se va spăimântà, și Gaza, și se va întristà foarte, și Acaronul, că s’a rușinat de greșala sa, și va perì împăratul dela Gaza, și Ascalonul nu se va lăcuì.
6. Și vor lăcuì cei de alt neam în Azot, și voiu stricà semețiea celor de alt neam.
7. Și voiu luà sângele lor din gura lor, și urîciunile lor dintre dinții lor, și vor rămâneà și aceștia Dumnezeului nostru, și vor fì ca un căpitan de o mie întru Iuda, și Acaronul ca Ievuzeul.
8. Și voiu pune supt casa mea ridicare, ca să nu treacă, nici să se întoarcă, și nu va mai veni preste ei prigonitor, că acum am văzut cu ochii mei.
9. Bucură-te foarte fata Sionului, strigă fata Ierusalimului, iată împăratul tău vine la tine drept și însuș mântuitor blând și călare pre asin și pre mânz tânăr.
10. Și va pierde căruțele din Efraim și caii din Ierusalim, și va perì arcul de răsboiu și mulțimea și pacea din neamuri, și va stăpânì preste ape dela mare până la mare și dela râuri până la marginile pământului.
11. Și tu întru sângele așezământului tău ai slobozit pre cei legați ai tăi din groapa ce n’are apă.
12. Ședeà-veți întru întărire legații adunării; și pentru o zi a nemerniciei tale, îndoite voiu răsplătì ție.
13. Pentrucă te-am încordat mie pre tine Iudo, ca pre un arc, umplut-am pre Efraim; și voiu ridicà pre fiii tăi Sioane asupra fiilor Elinilor, și te voiu pipăì ca sabia războinicului.
14. Și Domnul va fì preste ei și va ieșì ca fulgerul săgeata lui, și Domnul Dumnezeu atotțiitorul cu trâmbița va trâmbițà și va merge cu cutremurul îngrozirei sale.
15. Domnul atotțiitorul va apărà pre dânșii, și’i vor potopì pre ei, și’i vor doborî pre ei cu pietre din praștie, și vor beà sângele lor ca vinul și vor umpleà ca blidele jertfelnicului.
16. Și va mântuì pre ei Domnul Dumnezeul lor în ziua aceea, ca pre oi pre poporul său, pentrucă pietre sfinte se tăvălesc pre pământul lui.
17. Că orice este bun al lui este, și orice este ales dela el este, grîu tinerilor, și vin cu bun miros la fecioare.
CAP. 10.
[modifică]
Cereți dela Domnul ploaie la vreme timpurie și târzie. Domnul au făcut nori, și ploaie de iarnă va dà lor, fiecăruia iarbă în țarină.
2. Pentrucă grăind a grăit ostenele, și vrăjitorii vedenii mincinoase și vise mincinoase grăiau, îndeșert se mângâiau, pentru aceea s’au dus ca oile și s’au chinuit, că nu erà vindecare.
3. Asupra păstorilor s’a întărâtat mânia mea, și asupra mieilor voiu cercetà, și va cercetà Domnul Dumnezeu atotțiitorul turma sa casa lui Iuda, și’i va pune pre ei ca pre un cal al său bine gătit la răsboiu.
4. Și de pre dânsul a privit, și de pre el a așezat arcul cu duh de mânie, și dela el va ieșì tot cercetătorul întru aceasta.
5. Și vor fi ca răsboinicii, cari calcă tina în drumuri la răsboiu și se vor rânduì la răsboiu, că Domnul va fi cu ei, și se vor rușinà de tot călăreții cailor.
6. Și voiu întărì casa lui Iuda, și casa lui Iosif voiu mântuì, și voiu face pre ei să lăcuiască, că i-am iubit pre ei, și vor fì cum erau când nu i-am fost lepădat pre ei, că eu sunt Domnul Dumnezeul lor, și’i voiu auzì pre ei.
7. Și vor fì ca niște răsboinici ai lui Efraim, și se va bucurà inima lor ca de vin, și fiii lor vor vedeà și se vor veselì, și se va bucurà inima lor întru Domnul.
8. Semn le voiu dà lor, și’i voiu primì pre ei, că’i voiu răscumpărà pre ei, și se vor înmulțì, precum erau mulți.
9. Și voiu semănà pre ei întru popoare, și cei de departe își vor aduce aminte de mine, și vor hrănì pre fiii săi, și se vor întoarce.
10. Și’i voiu întoarce pre ei din pământul Eghipetului, și dela Asirieni voiu primì pre ei, și’i voiu băgà pre ei în pământul Galaadului și în Livan, și nu va rămâneà din ei nici unul.
11. Și vor trece prin mare îngustă, și vor lovì în mare valurile și se vor uscà toate adâncurile rîurilor, și se va luà toată semeția Asirienilor, și schiptrul Eghipetului se va luà.
12. Și’i voiu întărì pre ei întru Domnul Dumnezeul lor, și întru numele lui se vor lăudà, zice Domnul.
CAP. 11.
[modifică]
Deschide Livane porțile tale, și să mănânce focul chedrii tăi.
2. Vaite-se pinul, că a căzut chedrul, că foarte dosădiți s’au făcut cei măriți. Văitați-vă stejarii Vasanitidei, că s’a smuls dumbrava cea împreună sădită.
3. Glasul păstorilor celor ce plâng, pentrucă ticăloasă s’a făcut mărirea lor, glasul leilor celor ce răcnesc, că s’a dosădit măreția Iordanului.
4. Acestea zice Domnul atotțiitorul: pașteți oile junghierei.
5. Care cei ce le-au câștigat le junghieau, și nu le păreau rău, și cei ce le vindeau ziceau: bine este cuvântat Domnul, că ne-am îmbogățit, și păstorii lor nu pătimeau nimic pentru ele.
6. Pentru aceea mai mult nu voiu cruțà pre cei ce lăcuesc pământul zice Domnul; și iată eu dau pre oameni, pre fieștecare în mâinile aproapelui său, și în mâinile împăratului lui, și vor tăià pământul, și nu voiu scoate din mâna lor.
7. Și voiu paște oile junghierii în Hananitida, și voiu luà mie două toiege, pre unul l-am numit frumusețe și pre celalt l-am chemat funie, și voiu paște oile.
8. Și voiu luà pre cei trei păstori întru o lună, și se va îngreuià sufletul meu asupra lor, că și sufletele lor răgneau asupra mea.
9. Și am zis: nu voiu paște pre voi, ce moare moară, și ce lipsește lipsească, și ceilalți mănânce fieștecare cărnurile de aproapelui său.
10. Și voiu luà toiagul meu cel frumos, și’l voiu aruncà, ca să stric legătura mea de pace, care am legat cu toate popoarele pământului.
11. Și se va stricà în ziua aceea, și vor cunoaște toți Hananeii pre oile cele păzite mie; că cuvântul Domnului este.
12. Și voiu zice către ei: de este bine înaintea voastră, dați prețul meu, sau vă lepădați? Și au pus prețul meu treizeci de arginți.
13. Și au zis Domnul către mine: aruncă’i pre ei în topitoare, și vezi de este lucru lămurit, în ce chip m’au ispitit ei, și am luat cei treizeci de arginți, și i-am aruncat în topitoare în casa Domnului.
14. Și am aruncat al doilea toiag al meu, care erà funie, ca să stric legătura de pace între Iuda și între Israil.
15. Și au zis Domnul către mine: ia’ți încă ție vase păstorești, de păstor nechibzuit.
16. Că iată eu voiu ridicà păstor pre pământ, pre ceea ce lipsește nu o va cercetà, și pre cea rănită nu o va căutà, și pre cea struncinată nu o va vindecà, și pre cea întreagă nu o va îndreptà, și cărnurile celor alese le va mâncà, și închieturile lor le va sfărâmà.
17. O cei ce pașteți cele deșarte! Cei ce ați lăsat oile, sabie preste brațul lui și preste ochiul cel drept al lui, brațul lui uscându-se se va uscà, și ochiul cel drept al lui orbindu-se se va orbì.
CAP. 12.
[modifică]
Luarea cuvântului Domnului asupra lui Israil, zice Domnul cel ce au întins cerul și au întemeiat pământul și au făcut duhul omului întru el.
2. Iată eu puiu Ierusalimul ca niște tinzi, care se clătesc la toate popoarele împrejur, și în Iudeea va fi încungiurare asupra Ierusalimului.
3. Și va fì în ziua aceea voiu pune Ierusalimul piatră călcată de toate neamurile, tot cel ce o va călcà batjocorind va batjocorì, și se vor adunà asupra lui toate neamurile pământului.
4. În ziua aceea, zice Domnul atotțiitorul: voiu bate tot calul cu spaimă, și pre călărețul lui cu nebunie; iar preste casa lui Iuda voiu deschide ochii mei, și pre toți caii popoarelor îi voiu bate cu orbire.
5. Și vor grăì cei mai mari preste miile Iudei toți întru inimile lor, aflà-ne-vom nouă lăcuitori în Ierusalim, întru Domnul atotțiitorul, Dumnezeul lor.
6. În ziua aceea pune-voiu pre cei mai mari preste miile Iudei ca tăciunele focului în lemne, și ca făclia focului în trestie; și vor mâncà deadreapta și deastânga pre toate popoarele împrejur, și va mai lăcui încă Ierusalimul întru sine.
7. Și va mântuì Domnul lăcașurile Iudei, ca din început, ca să nu se mărească lauda casii lui David, și înălțările celor ce lăcuesc Ierusalimul asupra Iudei.
8. Și va fì în ziua aceea acoperì-va Domnul pre cei ce lăcuesc Ierusalimul, și va fi cel slab întru ei în ziua aceea ca David; iar casa lui David ca casa lui Dumnezeu, ca îngerul Domnului înaintea lor.
9. Și va fi în ziua aceea, cercà-voiu să scoț toate neamurile, care vin asupra Ierusalimului.
10. Și voiu turnà preste casa lui David și preste cei ce lăcuesc Ierusalimul duhul darului și al milii, și vor căutà la mine, pre care au împuns, și vor plânge de dânsul plângere, ca de cel iubit, și se vor văità cu durere ca de cel întâiu născut.
11. În ziua aceea mare plâns va fi în Ierusalim, ca plânsul rodiei tăiate în câmp.
12. Și se va tânguì pământul prin neamuri și neamuri, neamurile casei lui David deosebi și muerile lor deosebi; neamurile casei lui Natan deosebi și muerile lor deosebi; neamul casei lui Levi deosebi și muerile lor deosebi.
13. Neamul casei lui Simeon deosebi și muerile lor deosebi.
14. Toate neamurile cele rămase, fiecare neam deosebi și muerile lor deosebi.
CAP. 13.
[modifică]
În ziua aceea va fi tot locul ca un izvor deschis în casa lui David, și celor ce lăcuesc Ierusalimul, spre schimbare și spre curățire.
2. Și va fì în ziua aceea, zice Domnul Savaot: pierde-voiu numele idolilor depre pământ, și mai mult nu va fì pomenirea lor, și pre prorocii cei mincinoși, și duhul cel necurat voiu luà depre pământ.
3. Și va fì de va prorocì om mai mult, și va zice către el tatăl său și muma sa, care l-au născut pre el: nu vei trăì, că minciună ai grăit întru numele Domnului, și’l vor împiedecà pre el tatăl lui și muma lui, cari l-au născut pre el, când va prorocì el.
4. Și va fì în ziua aceea, rușinà-se-vor prorocii, fieștecare dintru vedenia sa prorocind însuș, și se vor îmbrăcà cu haină de păr, pentrucă au mințit.
5. Și va zice nu sunt proroc eu, că om lucrător de pământ sunt eu, că om m’au născut pre mine din tinerețele mele.
6. Și voiu zice către el: ce sunt ranele acestea în mijlocul mâinilor tale? Și va zice: cu care m’am rănit în casa iubitului meu.
7. Sabie, scoală-te asupra păstorilor mei, și asupra omului cetățean al lui, zice Domnul atotstăpânitorul; bate păstorul și se vor risipì oile, și voiu întoarce mâna mea asupra păstorilor.
8. Și va fì în ziua aceea în tot pământul, zice Domnul: două părți ale lui vor pierì și vor lipsì, iar a treia va rămâneà într’însul.
9. Și voiu trece a treia parte prin foc, și’i voiu lămurì pre ei cum se lămurește argintul, și’i voiu cercà pre ei, cum se cearcă aurul, acela va chemà numele meu, și eu îl voiu ascultà pre el, și voiu zice: poporul meu este acesta; și el va zice: Domnul Dumnezeul meu.
CAP. 14.
[modifică]
Iată vin zilele Domnului, și se vor împărțì prăzile tale întru tine.
2. Și voiu adunà toate neamurile la răsboiu asupra Ierusalimului, și se va luà cetatea, și se vor risipì casele, și muerile se vor pângărì; și va merge jumătate din cetate în robie, iar ceilalți ai poporului meu nu vor pierì din cetate.
3. Și va ieșì Domnul, și se va dà răsboiu întru neamurile acelea ca în ziua rânduelei lui în ziua răsboiului.
4. Și vor stà picioarele lui în ziua aceea pre muntele Maslinilor cel din preajma Ierusalimului despre răsărit, și se va desface muntele Maslinilor: jumătatea lui către răsărit, și jumătate către mare, prăpastie mare foarte; și se va plecà jumătate din munte către miazănoapte și jumătate către austru.
5. Și se va astupà valea munților mei, și se va lipì râpa munților până la Asail, și se va astupà în ce chip s’au astupat de fața cutremurului în zilele lui Osie împăratului Iudei și va venì Domnul Dumnezeul meu și toți sfinții cu el,
6. Și va fì în ziua aceea nu va fì lumină, ci frig și ger.
7. Va fì o zi, și ziua aceea cunoscută va fì Domnului, și nu ziuă nici noapte, și de către seară va fì lumină.
8. Și în ziua aceea va ieșì apă vie din Ierusalim: jumătate de dânsa în marea cea dintâi, și jumătate de ea în marea cea de apoi, și primăvara va fì așà.
9. Și va fì Domnul împărat preste tot pământul, în ziua aceea va fì un Domn și numele lui unul.
10. Care va încunjurà tot pământul și pustia dela Gavà până là Remmon spre austrul Ierusalimului. Iar Rama în loc va rămâneà dela poarta lui Veniamin, până la locul porței cei dintâiu, până la poarta unghiurilor și până la turnul lui Anameil, până la teascurile împăratului.
11. Vor lăcuì întru el, și anatema mai mult nu va fì, și va lăcuì Ierusalimul fără de frică.
12. Și aceasta va fì căderea cu care va bate Domnul toate popoarele câte s’au oștit asupra Ierusalimului, uscà-se-vor trupurile lor stând pre picioarele lor, și ochii lor se vor scurge din găurile lor și limba lor se va uscà în gura lor.
13. Și va fì în ziua aceea groaza Domnului mare preste ei, și se va apucà fieștecare de mâna aproapelui său, și se va încleștà mâna lui cu mâna aproapelui său.
14. Și Iuda se va răsboì în Ierusalim, și va adunà puterea tuturor popoarelor de prin prejur, aur și argint și haine multe foarte.
15. Și aceasta va fi căderea cailor și a mușcoilor și a cămilelor și a asinilor și a tuturor vitelor celor ce sunt în taberile acestea după căderea aceasta.
16. Și va fi ori câți vor rămâneà din toate neamurile, care au venit asupra Ierusalimului și se vor suì în tot anul, ca să se închine împăratului Domnului atotstăpânitorului și ca să prăznuiască sărbătoarea facerei corturilor.
17. Și va fì: ori câți nu se vor suì din toate neamurile pământului în Ierusalim, ca să se închine împăratului Domnului atotstăpânitorului, și aceștia la aceia se vor adaoge, nu va fì preste ei ploaie.
18. Iar de nu se va suì neamul Eghipetului, nici va venì, și preste dânșii va fì căderea, cu care va bate Domnul pre toate neamurile care nu se vor suì să prăznuiască sărbătoarea facerii corturilor.
19. Acesta va fì păcatul Eghipetului și păcatul tuturor neamurilor, care nu se vor suì să prăznuiască sărbătoarea facerii corturilor.
20. În ziua aceea va fì cea de pre frâul calului, lucru sfânt Domnului atotstăpânitorului, și vor fì căldările în casa Domnului ca năstrapele înaintea feții jertfelnicului,
21. Și va fì toată căldarea în Ierusalim, și în Iuda sfântă Domnului atotstăpânitorului, și vor venì toți cei ce jertfesc, și vor luà dintr’însele, și vor fierbe într’însele; și nu va mai fi Hananeu în casa Domnului atotțiitorului în ziua aceea.