Biblia 1914/Varuh
CAP. 1.
[modifică]
Acestea sunt cuvintele cărții, care o a scris Varuh fiul lui Nirie, al fiului lui Maasie, al fiului lui Sedechie, al fiului lui Asadie, al fiului lui Helchie în Vavilon.
2. În anul al cincilea, în ziua a șaptea a lunii, în vremea întru care au luat Haldeii Ierusalimul, și l-au ars cu foc.
3. Și a cetit Varuh cuvintele cărții aceștia la urechile lui Iehoniea fiul lui Ioachim împăratul lui Iuda, și la urechile a tot poporul, care venise să auză cartea.
4. Și la urechile celor puternici, și ale fiilor împăraților, și la urechile celor bătrâni și la urechile a tot poporul, dela cel mic până la cel mare ale tuturor celor ce lăcuiau în Vavilon la rîul Sud.
5. Cari plângeau și posteau și se rugau înaintea Domnului.
6. Și a adunat argint după cât a putut mâna fieștecăruia.
7. Și a trimis în Ierusalim la Ioachim fiul lui Helchie, fiul lui Salom preotul, și la preoți și la tot poporul, cari s’au aflat cu el în Ierusalim.
8. Când a luat el vasele casii Domnului, care s’au scos din Biserică, să se întoarcă în pământul lui Iuda în ziua a zecea a lunii lui Siual, vase de argint, care le-a făcut Sedechie fiul lui Iosie împăratul lui Iuda.
9. După ce a înstrăinat Navuhodonosor împăratul Vavilonului pre Iehoniea și pre boieri și pre cei legați și pre cei puternici și pre poporul pământului dela Ierusalim, și i-a dus în Vavilon.
10. Și a zis: iată am trimis la voi argint, cu care să cumpărați arderi de tot și pentru păcat și tămâe, și faceți miresme, și aduceți pre jertfelnicul Domnului Dumnezeului nostru.
11. Și vă rugați pentru vieața lui Navuhodonosor împăratul Vavilonului, și pentru vieața lui Valtasar fiul lui, ca să fie zilele lor, ca zilele cerului pre pământ.
12. Și va dà Domnul vîrtute nouă, și va luminà ochii noștri, și vom trăì supt umbra lui Navuhodonosor împăratul Vavilonului, și supt umbra lui Valtasar fiul lui, și vom slujì lor zile multe, și vom aflà har înaintea lor.
13. Și vă rugați pentru noi către Domnul Dumnezeul nostru, că am păcătuit Domnului Dumnezeului nostru, și nu s’a întors mâniea Domnului și urgiea lui dela noi până în ziua aceasta.
14. Și veți cetì cartea aceasta, care o am trimis la voi, ca să o cetiți în casa Domnului la zilele prăznuirii și la zilele vremii.
15. Și veți grăi: Domnului Dumnezeului nostru dreptatea, și nouă rușinea fețelor, ca în ziua aceasta omului Iudeu și celor ce lăcuesc Ierusalimul,
16. Și împăraților noștri, și boierilor noștri, și preoților noștri, și prorocilor noștri, și părinților noștri,
17. Că am păcătuit înaintea Domnului, și n’am ascultat de dânsul.
18. Și n’am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru, ca să umblăm întru poruncile lui, care le-au dat înaintea feții noastre.
19. Din ziua, în care au scos Domnul pre părinții noștrii din pământul Eghipetului, și până în ziua aceasta am fost neascultători de Domnul Dumnezeul nostru, și ne-am lenevit, ca să nu auzim glasul lui.
20. Și s’au lipit de noi răutățile și blestemul, care au rânduit Domnul lui Moisì slugii sale în ziua, în care au scos pre părinții noștrii din pământul Eghipetului, ca să ne deà nouă pământ, din care curge lapte și miere, precum este în ziua aceasta.
21. Și n’am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru după toate cuvintele Prorocilor, pre carii i-au trimis la noi.
22. Și am mers fieștecare întru cugetul inimii sale cei rele a lucrà dumnezeilor streini, a face rele înaintea ochilor Domnului Dumnezeului nostru.
CAP. 2.
[modifică]
Și au întărit Domnul cuvântul său, care au grăit asupra noastră și asupra judecătorilor noștri, carii au judecat pre Israil, și asupra împăraților noștri și asupra boierilor noștri și asupra tot omul din Israil și din Iuda.
2. Ca să aducă asupra noastră răutăți mari, care nu s’au făcut supt tot cerul, în ce chip au făcut în Ierusalim, după cele ce sunt scrise în legea lui Moisì.
3. Ca să mănânce omul cărnurile fiului său și cărnurile fetei sale.
4. Și i-au dat pre ei supuși tuturor împăraților celor dimprejurul nostru spre ocară și spre pustiire întru toate popoarele cele dimprejurul nostru, la care i-au risipit pre ei Domnul.
5. Și s’au făcut ei dedesupt, și nu deasupra, pentrucă am păcătuit Domnului Dumnezeului nostru neascultând glasul lui.
6. Domnului Dumnezeului nostru dreptatea; iar nouă și părinților noștri rușinea obrazelor, cum este în ziua aceasta.
7. Toate relele, care au grăit Domnul asupra noastră, acestea au venit preste noi.
8. Și nu ne-am rugat feții Domnului, ca să se întoarcă fieștecare dela cugetele inimii sale cei rele.
9. Și au priveghiat Domnul asupra celor răi, și le-au adus Domnul preste noi, că drept este Domnul întru toate lucrurile sale, care le-au poruncit nouă.
10. Și n’am auzit glasul lui, ca să umblăm întru poruncile Domnului, care le-au dat înaintea feții noastre.
11. Și acum Doamne Dumnezeul lui Israil, cel ce ai scos pre poporul tău din pământul Eghipetului cu mână tare și cu braț înalt, cu semne și cu minuni, și cu putere mare, și ți-ai făcut ție nume, cum este în ziua aceasta.
12. Păcătuit-am, păgânit-am, făcut-am strâmbătate, Doamne Dumnezeul nostru, întru toate dreptățile tale.
13. Întoarcă-se mâniea ta dela noi, că am rămas puțini întru neamuri, unde ne-ai risipit pre noi.
14. Ascultă Doamne rugăciunea noastră și cererea noastră, și ne scoate pre noi pentru tine, și ne dă nouă har înaintea feții celor ce ne-au înstrăinat pre noi.
15. Ca să cunoască tot pământul, că tu ești Domnul Dumnezeul nostru, că numele tău s’a chemat preste Israil și preste neamul lui.
16. Doamne, caută din casa ta cea sfântă, și ià aminte spre noi; pleacă Doamne urechea ta și auzi.
17. Și deschide ochii tăi Doamne, și vezi, că nu cei morți, carii sunt în iad, dela carii s’a luat duhul dintru cele din lăuntru ale lor, vor dà mărire și dreptate Domnului.
18. Ci sufletul cel mâhnit pentru mărimea, care merge plecându-se, și slăbind, și ochii cei ce se sfârșesc, și sufletul cel flămând vor dà slavă ție și dreptate, Doamne.
19. Că nu pentru dreptățile părinților noștri și ale împăraților noștri, cerem mila pentru noi înaintea feții tale Doamne Dumnezeul nostru;
20. Ci pentru că ai slobozit mâniea ta și iuțimea ta preste noi, precum ai grăit prin mâna slugilor tale Prorocilor, zicând:
21. Așà zice Domnul: plecați umărul vostru, și lucrați împăratului Vavilonului, și ședeți în pământul, care l-am dat părinților voștri.
22. Și de nu veți ascultà glasul Domnului, ca să lucrați împăratului Vavilonului,
23. Sfârșire voiu face din cetățile lui Iuda și dinafara Ierusalimului; glas de veselie și glas de bucurie, glas de mire și glas de mireasă, și va fi tot pământul neumblat de lăcuitori.
24. Și noi n’am ascultat glasul tău, ca să lucrăm împăratului Vavilonului, și ai întărit cuvintele tale, care ai grăit în mâinele slugilor tale Prorocilor, ca să scoață oasele împăraților noștri și oasele părinților noștri din locul lor.
25. Și iată sunt lepădate la arsura zilei și la înghețul nopței, și au murit în dureri rele, în foamete și în sabie și în robie.
26. Și ai pus casa, în care s’a chemat numele tău, cum este în ziua aceasta, pentru răutatea casei lui Israil și a casei lui Iuda.
27. Și ai făcut cu noi Doamne Dumnezeul nostru după toată bunătatea ta, și după toată îndurarea ta cea mare.
28. Cum ai grăit prin mâna slugei tale lui Moisì în ziua, în care ai poruncit lui să scrie legea ta înaintea fiilor lui Israil zicând:
29. De nu veți ascultà glasul meu cu adevărat, sunetul cel mare și mult, acesta se va întoarce în mic la neamurile, la care îi voiu risipì pre ei.
30. Că am cunoscut, că nu mă vor ascultà, că popor tare la cerbice este, și se vor întoarce întru inima lor în pământul înstrăinărei lor.
31. Și vor cunoaște, că eu sunt Domnul Dumnezeul lor, și voiu dà lor inimă și urechi de auzit.
32. Și mă vor lăudà pre mine în pământul înstrăinărei lor, și vor pomenì numele meu.
33. Și se vor întoarce dela cerbiciea lor cea tare, și dela lucrurile lor cele rele, căci își vor aduce aminte de calea părinților săi, cari au păcătuit înaintea Domnului.
34. Și îi voiu întoarce pre ei în pământul, care m’am jurat părinților lor, lui Avraam și lui Isaac și lui Iacov, și’l vor stăpânì pre el, și îi voiu înmulțì pre ei, și nu se vor împuținà.
35. Și voiu întărì lor legătură veșnică, ca să fiu lor Dumnezeu, și ei vor fi mie popor, și mai mult nu voiu mișcà pre poporul meu Israil dela pământul, care l-am dat lor.
CAP. 3.
[modifică]
Doamne atotțiitorule, Dumnezeul lui Israil, sufletul cel ce este în strimtoare, și duhul cel necăjit strigă către tine.
2. Ascultă Doamne, și ne miluește, că am păcătuit înaintea ta.
3. Că tu șezi în veac, și noi pierim în veac.
4. Doamne atotțiitorule Dumnezeul lui Israil, auzi rugăciunea celor ce au murit ai lui Israil, și ai fiilor celor ce au păcătuit înaintea ta, cari n’au ascultat glasul tău Dumnezeului lor, și s’au lipit de noi relele.
5. Nu’ți aduce aminte de nedreptățile părinților noștri, ci’ți adu aminte de mâna ta și de numele tău în vremea aceasta.
6. Că tu ești Domnul Dumnezeul nostru, și te vom lăudà pre tine Doamne.
7. Că pentru aceea ai dat frica ta în inimile noastre, ca să chemăm numele tău, și să te lăudăm pre tine întru înstreinarea noastră, că am abătut dela inima noastră toată nedreptatea părinților noștri, cari au păcătuit înaintea ta.
8. Iată noi astăzi întru înstreinarea noastră, unde ne-ai risipit pre noi spre ocară și spre blestem, și spre datorie după toate nedreptățile părinților noștri, cari s’au depărtat dela Domnul Dumnezeul lor.
9. Auzi Israile poruncile vieței, bagă’ți în urechi a cunoaște înțelepciunea.
10. Ce este Israile, că în pământul vrăjmașilor ești? Învechitu-te-ai în pământ strein.
11. Te-ai spurcat împreună cu cei morți, socotitu-te-ai cu cei ce se pogoară în iad.
12. Părăsit-ai izvorul înțelepciunei.
13. În calea lui Dumnezeu de ai fì umblat, ai fì lăcuit cu pace în veci.
14. Învață-te unde este mintea, unde este tăriea, unde este înțelesul a cunoaște împreună, unde este îndelungarea vieței și vieața, unde este lumina ochilor și pacea?
15. Cine a aflat locul ei, și cine a intrat în vistieriile ei?
16. Unde sunt boierii neamurilor și cei ce stăpânesc hiarele cele de pre pământ?
17. Cei ce cu pasările cerului se joacă și argint strâng și aur, întru care nădăjduesc oamenii, și nu este sfârșit agoniselei lor?
18. Cei ce meșteșugesc argintul, și grijesc lucrul lor, și nu este aflare.
19. Stinsu-s’au, și în iad s’au pogorît, și alții s’au sculat în locul lor.
20. Cei mai tineri au văzut lumină, și au lăcuit pre pământ, și calea științei n’au cunoscut.
21. Nici au înțeles cărările ei, nici s’au ținut de ea, fiii lor departe s’au făcut dela calea lor.
22. Nici s’au auzit în Hanaan, nici s’au văzut în Teman.
23. Nici fiii Agarei cei ce caută înțelepciune cei de pre pământ, neguțătorii Meranului și ai Temanului, și spuitorii de povești, și cei ce caută pricepere, și calea înțelepciunei n’au cunoscut, nici și-au adus aminte de cărările ei.
24. O Israile! Cât este de mare casa lui Dumnezeu, și cât de lung locul agoniselii lui.
25. Mare este și n’are sfârșit, înalt și nemăsurat.
26. Acolo au fost uriașii cei numiți înalți la mărime, și știutori la răsboiu.
27. Nu pre aceștia i-au ales Dumnezeu, nici calea științei le-au dat lor, și au pierit.
28. Pentrucă n’au avut înțelepciune, pierit-au pentru nesfătuirea lor.
29. Cine s’a suit în cer și o a luat pre ea, și o a pogorît pre ea din nori?
30. Cine a trecut marea, și o a aflat pre ea, și o va aduce pre ea mai mult decât aurul cel ales?
31. Nu este cel ce să știe calea ei, nici cel ce să cuprinză cărarea ei;
32. Ci cel ce știe toate, o știe pre ea, și o află pre ea cu înțelepciunea lui, cel ce au gătit pământul în vreme veșnică, și l-au umplut pre el de vite cu patru picioare.
33. Cel ce trimite lumina, și merge și o chiamă pre ea, și’l ascultă cu cutremur.
34. Și stele au luminat întru strejile sale, și s’au bucurat.
35. Chematu-le-au pre ele, și ele au zis: de față suntem, luminat-au cu veselie celui ce le-au făcut pre ele.
36. Acesta este Dumnezeul nostru, și nu se va adaoge altul spre dânsul.
37. Aflat-au toată calea științei, și o au dat lui Iacov slugii sale și lui Israil celui iubit de dânsul.
38. După aceasta pre pământ s’au arătat, și cu oamenii împreună au lăcuit.
CAP. 4.
[modifică]
Aceasta este cartea poruncilor lui Dumnezeu, și legea, care este în veac; toți cei ce o țin pre ea, vor fì spre vieață, iar cei ce o au părăsit, vor murì.
2. Întoarce-te Iacove, și te ține de dânsa, umblă prin strălucire în preajma luminei ei.
3. Nu dà altuia mărirea ta, și cele de folos ție limbei streine.
4. Fericiți suntem Israile, că cele ce plac lui Dumnezeu s’au arătat nouă.
5. Îndrăzniți poporul meu, pomenirea lui Israil.
6. Vândutu-v’ați neamurilor nu spre pierire, ci pentrucă ați mânieat voi pre Dumnezeu, v’ați dat vrăjmașilor.
7. Pentrucă ați întărîtat pre cel ce v’au făcut pre voi jertfind dracilor, și nu lui Dumnezeu.
8. Și ați uitat pre cel ce v’au zidit pre voi, pre Dumnezeul cel veșnic, și ați întristat pre cel ce v’au hrănit pre voi, pre Ierusalim.
9. Văzut-au mâniea, care a venit vouă urgie dela Dumnezeu, și au zis: auziți nemernicile Sionului, adus-au mie Dumnezeu plângere mare.
10. Că am văzut robirea fiilor mei și a fetelor, care le-au adus lor cel veșnic.
11. Că i-am hrănit pre ei cu bucurie, și i-am slobozit cu plângere și cu jale.
12. Nimeni să se bucure de mine ceea ce sunt văduvă și părăsită de mulți; pustiitu-m’am pentru păcatele fiilor mei, că s’au abătut dela legea lui Dumnezeu.
13. Și dreptățile lui nu le-au cunoscut, nici au umblat în căile poruncilor lui Dumnezeu, nici pre cărările învățăturii întru dreptatea lui n’au mers.
14. Să vie nemernicele Sionului, și vă aduceți aminte de robiea fiilor mei și a fetelor, care o au adus lor cel veșnic.
15. Că au adus preste ei neam de departe, neam fără de rușine și de altă limbă.
16. Că nu s’au rușinat de cel bătrân, nici le-au fost milă de prunc, și au luat pre cei iubiți ai văduvei și pre cea fără de fete singură o au pustiit.
17. Și eu ce pot să vă ajut vouă?
18. Că cel ce v’au adus vouă relele, vă va scoate pre voi din mâna vrăjmașilor voștri.
19. Umblați fiilor, umblați, că eu am rămas pustie.
20. Desbrăcatu-m’am de veșmântul păcii, și m’am îmbrăcat cu sacul rugăciunei mele, strigà-voiu către cel veșnic în zilele mele.
21. Îndrăzniți fiilor, strigați către Dumnezeu, și vă va scoate pre voi din silnicie din mâna vrăjmașilor.
22. Că eu spre cel veșnic am nădăjduit mântuirea voastră, și mi-a venit mie bucurie dela cel sfânt pentru milosteniea, care va venì vouă degrab dela cel veșnic Mântuitorul nostru.
23. Că v’am trimis pre voi cu plângere și cu jale, și vă va întoarce mie Dumnezeu pre voi cu bucurie și cu veselie în veac.
24. Că în ce chip acum au văzut nemernicile Sionului robirea voastră, așà vor vedeà curând mântuirea cea dela Dumnezeul vostru, care va venì vouă cu mărire mare și cu luminarea celui veșnic.
25. Fiilor! Îndelung răbdați mâniea, care v’a venit vouă dela Dumnezeu, că te-a gonit pre tine vrăjmașul tău, ci degrab vei vedeà pierirea lui, și preste grumazii lor vei călcà.
26. Cei gingași ai mei au mers pre căi vârtoase, ridicatu-s’au ca o turmă risipită de vrăjmași.
27. Îndrăzniți fiilor și strigați către Dumnezeu, că cel ce v’au adus pre voi la acestea, își va aduce aminte de voi.
28. Că precum a fost cugetul vostru, ca să vă abateți dela Dumnezeu, cu zece părți adăugați a vă întoarce, ca să’l căutați pre el.
29. Că cel ce v’au adus vouă rele, aduce-va vouă veșnică veselie împreună cu mântuirea voastră.
30. Îndrăznește Ierusalime, mângâià-te-va cel ce te-au numit.
31. Mișei sunt cei ce te-au necăjit pre tine, și s’au bucurat de căderea ta.
32. Ticăloase sunt cetățile, cărora au slujit fiii tăi, ticăloasă este ceea ce a primit pre fiii tăi.
33. Că precum s’a bucurat de căderea ta, și s’a veselit de surparea ta, așà se va mâhnì pentru pustiirea sa.
34. Și voiu luà dela ea bucuria cea de multă gloată, și semeția ei va fì spre plângere.
35. Că foc va venì preste ea dela cel veșnic întru zile îndelungate, și se va lăcuì de draci în multă vreme.
36. Caută împrejur către răsărit, Ierusalime, și vezi veselia, care’ți vine ție dela Dumnezeu.
37. Iată vin fiii tăi, pre cari i-au trimis, vin adunați dela răsărituri până la apusuri cu graiul celui sfânt, bucurându-se de slava lui Dumnezeu.
CAP. 5.
[modifică]
Desbracă-te Ierusalime de haina întristărei și a necazului tău, și te îmbracă cu bună cuviința mărirei, care este dela Dumnezeu în veac.
2. Îmbracă veșmântul dreptăței cei dela Dumnezeu, pune cununa mărirei celui veșnic pre capul tău.
3. Pentrucă Dumnezeu va arătà la tot cel de supt cer strălucirea ta.
4. Că se va chemà numele tău dela Dumnezeu în veac, pacea dreptăței și slava cinstei dumnezeești.
5. Scoală-te Ierusalime și stăi, și preste cele înalte caută împrejur către răsărituri, și vezi pre fiii tăi adunați dela apusurile soarelui, până la răsărituri, cu graiul celui sfânt, bucurându-se de aducerea aminte a lui Dumnezeu.
6. Că au ieșit dela tine pedestri duși de vrăjmași iar Dumnezeu îi va aduce pre ei la tine înălțați întru mărire ca pre fiii împărăției.
7. Că au rânduit Dumnezeu să smerească tot muntele înalt și stâncile cele veșnice și văile să se umple, să fie pământul neted, ca să umble Israil fără de frică întru slava lui Dumnezeu.
8. Și vor face umbră lui Israil și pădurile, și tot lemnul bun mirositor, cu porunca lui Dumnezeu.
9. Pentrucă va povățuì Dumnezeu pre Israil cu veselie întru lumina slavei sale, cu mila și cu dreptatea cea dela el.