Biblia 1914/Tovit
CAP. 1.
[modifică]
Cartea cuvintelor lui Tovit al lui Toviil, al lui Ananiil, al lui Aduil al lui Gavail, dintru sămânța lui Asiil, din neamul lui Neftalim.
2. Care s’a robit în zilele lui Enemessar împăratul Asirienilor din Tizvis, care este deadreapta Chidiosului din Neftalim în Galileea deasupra lui Asir.
3. Eu Tovit pre calea adevărului și a dreptăței am umblat în toate zilele vieței mele, și milostenie multă am făcut fraților mei, și neamului meu, celor ce erau duși cu mine în țara Asirienilor la Ninevi.
4. Și când eram în țara mea, în pământul lui Israil, tânăr fiind eu, tot neamul lui Neftalim tatăl meu s’a depărtat dela casa Ierusalimului, care s’a ales din toate neamurile lui Israil, ca toate neamurile să jertfească.
5. După ce s’a sfințit Biserica lăcașul celui prea înalt, și s’a zidit pentru toate neamurile veacului, și toate neamurile, care împreună s’au depărtat, și casa lui Neftalim tatăl meu jertfeà lui Vaal, junincei.
6. Iar eu singur mergeam de multe ori în Ierusalim la praznice, precum este scris tot poporului lui Israil poruncă veșnică: pârga și zeciuiala rodurilor și cele întâiu născute ale turmei mele, și le dam preoților fiilor lui Aaron la jertfelnicul tuturor rodurilor.
7. Zeciuiala cea dintâiu o dam fiilor lui Levi celor ce slujiau în Ierusalim; iar a doua zeciuială o vindeam și mergeam și o cheltuiam în Ierusalim în tot anul;
8. Iar a treia o dam celor ce se cuvineà, precum a fost poruncit Devora muma tatălui meu, pentrucă sărac am rămas de tatăl meu.
9. Și după ce m’am făcut bărbat am luat femeie pre Ana din seminția neamului meu, și am născut dintr’însa pre Tovie.
10. Și când am fost dus în robie la Ninevi, toți frații mei și cei din neamul meu, mâncau din pâinile păgânilor;
11. Iar eu mi-am păzit sufletul meu să nu mănânce, că’mi aduceam aminte de Dumnezeu din tot sufletul meu.
12. Și au dat cel prea înalt har și milă înaintea lui Enemessar, și i-am fost lui cumpărător.
13. Și mergând în Midia am pus la Gavail fratele lui Gavria din Raghis al Midiei zece talanți de argint.
14. Și după moartea lui Enemessar a împărățit Senahirim feciorul lui în locul lui și nefiind căile lui așezate, mai mult nu m’am putut duce în Midiea.
15. Și în zilele lui Enemessar milostenii multe făceam fraților mei: pâinile mele le dam celor flămânzi și hainele mele celor goli; și ori pre care din neamul meu îl vedeam mort și lepădat după zidul Ninevii, îl îngropam.
16. Și ori pre care omora împăratul Senahirim, când a venit fugind din Iudeea, pre ascuns luându’i îi îngropam, că pre mulți a omorît întru mânia sa și a căutat împăratul trupurile lor, și nu le-a aflat.
17. Și mergând un Ninevitean a spus împăratului, că eu i-am îngropat pre ei, și m’am ascuns, și înțelegând că mă caută să mă omoare, temându-mă m’am dat în laturi.
18. Atunci mi-a luat tot ce am avut, și nimic nu mi-a rămas mie afară de Ana muerea mea și Tovie fiul meu.
19. Ci n’au trecut cincizeci și cinci de zile, până când l-au omorît pre el doi feciori ai lui, cari au fugit în munții Ararat; și a împărățit Saherdon fiul lui în locul lui.
20. Și a pus pre Ahiahar feciorul lui Anail fratelui meu mai mare preste toată dregătoria tatălui său, și preste toată purtarea de grijă; deci rugându-se Ahiahar pentru mine, m’am întors la Ninevi.
21. Și erà Ahiahar și paharnic și preste inel, și dregător și purtător de grije.
22. Și l-a pus pre el Saherdon al doilea după sine, iar el îmi erà nepot de frate.
CAP. 2.
[modifică]
Și după ce m’am întors eu la casa mea, mi s’a dat mie Ana muerea mea și Tovie fiul meu; iar la sărbătoarea Cincizecimei, care este sfântă a șaptea săptămână, făcutu-s’a prânz bun mie, și am șezut să mănânc.
2. Și văzând că sunt bucate multe, am zis fiului meu: mergi și adu pre care vei aflà din frații noștri lipsit, care își aduce aminte de Domnul; și iată eu te aștept.
3. Iar el viind a zis: tată! Unul din neamul nostru sugrumat zace lepădat în târg.
4. Atunci eu mai nainte de a gustà, sărind l-am luat pre el și l-am dus la o casă până când a apus soarele,
5. Și întorcându-mă m’am spălat și am mâncat pâinea mea supărat.
6. Și mi-am adus aminte de prorocia lui Amos, cum a zis: întoarce-se-vor sărbătorile voastre întru plângere și toate veseliile voastre întru tânguire, și am plâns; și după ce a apus soarele m’am dus, și săpând l-am îngropat.
7. Iar vecinii râdeau zicând: nu se teme mai mult acesta, că se va omorî pentru lucrul acesta, măcar că odată cu fuga abià a scăpat; și acum iar îngroapă pre cei morți?
8. Și într’acea noapte fiind ostenit de îngropăciune, m’am culcat pângărit lângă peretele curței, cu fața descoperită.
9. Și nu știam că sunt pasări în părete, și fiindu’mi ochii mei deschiși, s’au găinat pasările fierbinte în ochii mei, și s’au făcut albețe în ochii mei, și am mers la doftori și nu mi-a folosit.
10. Și m’a hrănit Ahiahar până am mers în Elemaida.
11. Iar muerea mea Ana făceà lucruri muerești, și le trimeteà stăpânilor.
12. Și aceia i-au plătit ei, și i-au dat și un ied.
13. Și când a venit la mine a început a strigà, și i-am zis ei: de unde este iedul? Au de furat este? Dă’l stăpânilor, că nu este slobod a mâncà de furat.
14. Iar ea a zis: dar mi s’a dat mie afară de plată. Ci nu o am crezut, și am zis să’l deà înapoi stăpânilor și m’am mâniat pre ea.
15. Iar ea răspunzând mi-a zis mie: unde sunt milosteniile tale și dreptățile tale? Iată cunoscute sunt toate cu tine.
CAP. 3.
[modifică]
Și mâhnindu-mă am plâns și m’am rugat cu durere zicând:
2. Drept ești Doamne, și toate lucrurile tale și toate căile tale sunt milă și adevăr și judecată adevărată, și drept judeci în veac.
3. Adu’ți aminte de mine, și caută spre mine, să nu mă pedepsești pre mine pentru păcatele mele și pentru neștiințele mele și ale părinților mei, cari au păcătuit înaintea ta.
4. Că n’am ascultat poruncile tale, și ne-ai dat în jefuire și în robie și în moarte și în pildă de ocară la toate neamurile la cari suntem risipiți.
5. Și acum multe sunt judecățile tale și adevărate, nu face după păcatele mele și ale părinților mei, pentrucă n’am făcut poruncile tale, și n’am umblat cu adevăr înaintea ta.
6. Și acum, precum este plăcut înaintea ta, fă cu mine: poruncește să ià duhul meu, ca să mă slobozesc și să mă fac pământ, că mai de folos este mie a murì decât a trăì, că ocări mincinoase am auzit și mâhnire multă este întru mine.
7. Poruncește dar să mă slobozesc din nevoea aceasta, în locul cel veșnic, nu întoarce fața ta dela mine.
8. Întru aceeași zi s’a întâmplat Sarei fetei lui Raguil în Ecvatana Midiei, de o au ocărît slujnicile tatălui ei, că a fost măritată după șapte bărbați; iar Asmodeu dracul cel rău, i-a omorît pre ei mai ’nainte de a se împreunà ei cu ea, cum este la mueri.
9. Că ziceà ei: au nu pricepi că’ți sugrumi bărbații tăi? Iată șapte ai avut, și nici a unuia dintru ei nu te-ai numit?
10. Ce ne bați pre noi pentru ei? Dacă a murit, du-te cu ei; să nu vedem din tine fiu sau fată în veac.
11. Acestea auzindu-le ea, s’a mâhnit foarte, cât erà să se sugrume, și a zis: pre mine singură mă are tatăl meu, de voiu face aceasta, ocară va fì lui, și bătrânețele lui le voiu pogorî cu durere în iad.
12. Și s’a rugat spre fereastră și a zis: bine ești cuvântat Doamne Dumnezeul meu și bine este cuvântat numele slavei tale cel sfânt și cinstit în veci, bine să te cuvinteze toate făpturile tale în veac.
13. Și acum Doamne, ochii mei și fața mea către tine am întors, zicând: să mă slobozești pre mine de pre pământ, ca să nu mai auz eu ocară.
14. Tu cunoști Doamne, că curată sunt de tot păcatul bărbătesc, și n’am pângărit numele tău, nici numele tatălui meu în pământul robiei mele.
15. Una născută sunt tatălui meu și n’are el alt prunc, care să moștenească după el, nici frate aproape, nici are acela fiu ca să mă păzesc pre mine lui muere.
16. Iată mi-a pierit șapte, pentru ce este mie a mai trăi? Și de nu se pare ție a mă omorî pre mine, poruncește a căutà spre mine, și a mă miluì ca să nu mai auz ocară.
17. Și s’a auzit rugăciunea amândurora înaintea slavei marelui Dumnezeu, și s’au trimis Rafail să’i vindece pre amândoi: lui Tovit să’i curețe albețele și pre Sara fata lui Raguil să o deà femeie lui Tovie fiului lui Tovit și să lege pre Asmodeu dracul cel rău, că lui Tovie s’a dat ca să o aibă pre ea femeie.
18. Într’acea vreme întorcându-se Tovie a intrat în casa sa, și Sara fata lui Raguil s’a pogorît din foișorul său.
CAP. 4.
[modifică]
În ziua aceea și-a adus aminte Tovit de argintul, care l-a pus la Gavail în Raghisul Midii.
2. Și a zis întru sine: eu mi-am cerut moarte, pentruce nu chem pre Tovie fiul meu, ca să spui lui mai ’nainte de ce voiu murì?
3. Și chemându’l pre el a zis: fiule! De voiu murì, îngroapă-mă, și să aibi grije de muma ta, cinstește-o pre ea în toate zilele vieței tale, și fă ce va plăceà ei, și să nu o mâhnești pre ea.
4. Adu’ți aminte fiule, că multă nevoie a avut cu tine în pântece; când va murì, îngroapă-o lângă mine într’o groapă.
5. În toate zilele fiule adu’ți aminte de Domnul Dumnezeul nostru, și cu voea nu păcătuì, și nu călca poruncile lui; și în toate zilele vieței tale fă dreptate, și nu umblà pre căile nedreptăței.
6. Că de vei face tu adevărul, cu spor vor fì ție căile tale întru faptele tale, și tuturor celor ce fac dreptate.
7. Din cele ce ai tu fă milostenie și să nu pismuiască ochiul tău, când faci milostenie.
8. Să nu’ți întorci fața ta de către nici un sărac, și de către tine nu’și va întoarce Dumnezeu fața sa.
9. După cât de multă avere ai, fă milostenie; de ai mult, mult dă.
10. De ai puțin, după cât ai de puțin nu te sfiì a face milostenie.
11. Că comoară bună agonisești ție la ziua cea de lipsă, că milostenia din moarte izbăvește, și nu’l lasă să intre întru întunerec.
12. Că bun dar este milostenia tuturor celor ce o fac pre ea, înaintea celui prea înalt.
13. Păzește-te pre tine fiule de toată curvia, și mai ’nainte ià ție femeie din sămânța părinților tăi; și nu luà femeie streină, care nu este din neamul tatălui tău.
14. Că fii prorocilor suntem: Noe, Avraam, Isaac, Iacov, aceștia sunt părinții noștri din veac.
15. Adu’ți aminte fiule! Că toți aceștia au luat femei din frații săi, și s’au binecuvântat întru fiii săi, și sămânța lor va moștenì pământul.
16. Și acum fiule! Iubește pre frații tăi, și nu te trufì cu inima ta de frații tăi, și de fiii și de fetele poporului tău; ia’ți ție dintr’înșii femeie.
17. Că în trufie este pierdere și neașezare multă, și întru fală scădere și lipsă mare, și necuviința este muma foametei.
18. Plata fiecărui om care ți-a lucrat ție, să nu rămâe preste noapte la tine, ci o dă îndată, și de vei slujì lui Dumnezeu, ți se va răsplătì.
19. Ià aminte fiule întru toate lucrurile tale, și fii înțelept întru toată petrecerea ta; și ce urăști tu, nimănui să nu faci.
20. Vin, cât să te îmbeți, să nu bei, și să nu meargă cu tine în calea ta beția.
21. Din pâinea ta dă celui flămând și din hainele tale celor goli.
22. Tot ce prisosește ție fă milostenie, și să nu pismuiască ochiul tău, când faci milostenie.
23. Pune pâinile tale preste mormântul drepților, și nu dà celor păcătoși.
24. Sfat dela tot înțeleptul cere, și niciodată să nu lepezi sfatul cel de folos.
25. Și în toată vremea binecuvintează pre Domnul Dumnezeul tău, și cere dela el, ca să se îndrepteze căile tale și toate cărările tale, și sfaturile tale vor sporì.
26. Că toate neamurile n’au sfat; ci însuș Domnul dă toate bunătățile, și ori pre care vreà, smerește precum vreà.
27. Și acum fiule ține minte poruncile mele, și să nu se șteargă din inima ta.
28. Iar acum arăt ție, că sunt zece talanți de argint, cari i-am pus la Gavail fiul lui Gavria în Raghisul Midiei.
29. Și nu te teme fiule pentrucă am sărăcit.
30. Ai tu multe, de te vei teme de Dumnezeu, și te vei depărtà de tot păcatul și vei face ce este plăcut înaintea lui.
CAP. 5.
[modifică]
Și răspunzându-i Tovie a zis: tată! Face-voiu toate câte ai poruncit mie.
2. Ci, cum voiu puteà luà argintul dela el, de vreme ce nu’l cunosc pre el?
3. Și i-a dat lui scrisoarea mâinei și i-a zis lui: caută’ți om, care să meargă cu tine, și să’i plătesc lui simbrie până sunt viu, și ducându-te ià argintul.
4. Și s’a dus să caute om, și a aflat pre Rafail, care erà înger și nu știeà, și i-a zis lui: poți merge cu mine în Raghisul Midiei, și știi locurile?
5. Și a zis îngerul: eu voiu merge cu tine, și la Gavail fratele nostru am mas.
6. Și a zis Tovie către el: așteaptă-mă să spuiu tatălui meu. Și i-a zis lui: mergi, și să nu zăbovești.
7. Și mergând a spus tatălui său: iată am aflat om care va merge cu mine, iar el a zis: chiamă’l pre el la mine, ca să cunosc din ce neam este, și de este om credincios, ca să meargă cu tine.
8. Și l-a chemat pre el, și a intrat și s’a închinat unul altuia.
9. Și a zis Tovit lui: frate, din ce neam și din ce sămânță ești tu? Spune’mi.
10. Și i-a zis lui: neam și seminție cerci tu? Au năimit, care să meargă cu fiul tău?
11. Și i-a zis Tovit lui: voiu frate să cunosc neamul tău și numele.
12. Iar el a zis: eu sunt Azaria al lui Ananie celui mare din frații tăi.
13. Și i-a zis Tovit lui: sănătos să vii frate și să nu te superi pre mine, pentrucă am întrebat să știu neamul tău și sămânța ta.
14. Și tu ești fratele meu din neam frumos și bun, că am cunoscut pre Anania și pre Ionatan fiii lui Sameu celui mare.
15. Că mergeam împreună la Ierusalim a ne închinà, aducând cele întâiu născute și zeciuelele roadelor, și n’au rătăcit cu rătăcirea fraților noștri.
16. Din rădăcină bună ești frate; ci spune’mi, ce simbrie să’ți dau? O drahmă pre zi, și cele de lipsă ție, ca și fiului meu.
17. Și încă voiu mai adaoge ție pre deasupra simbriei, de vă veți întoarce sănătoși.
18. Și s’a tocmit așà și a zis către Tovie: gătește-te de cale, și să călătoriți bine.
19. Și a gătit fiul lui cele de cale.
20. Și i-a zis lui tatăl lui: mergi cu omul acesta, iar Dumnezeu cel ce lăcuește în cer, să îndrepteze calea voastră, și îngerul lui Dumnezeu să meargă împreună cu voi.
21. Și au ieșit amândoi să meargă, și câinele pruncului a mers cu ei.
22. Și a plâns Ana muma lui, și a zis către Tovit: pentruce ai mânat pre fiul nostru?
23. Au nu erà el toiagul mâinii noastre? Intrând și ieșind înaintea noastră.
24. Argint la argint să nu sosească, ci el urâciune fiului nostru să se facă.
25. Că precum ni s’a dat nouă a trăì dela Domnul, aceasta destul este nouă.
26. Și i-a zis ei Tovit: nu aveà grije soro! Sănătos va venì, și ochii tăi îl vor vedeà pre el.
27. Că înger bun va merge împreună cu el, și se va îndreptà calea lui, și se va întoarce sănătos. Și a încetat a mai plânge.
CAP. 6.
[modifică]
Iar ei mergând pre cale, au sosit seara la rîul Tigris și au mas acolo.
2. Și pruncul s’a pogorît să se spele, iar un pește din rîu a sărit și a vrut să înghiță pre prunc.
3. Iar îngerul i-a zis lui: prinde peștele acesta, și a prins pruncul peștele, și l-a tras la pământ.
4. Și i-a zis îngerul: spintecă peștele și ià inima, ficatul și fierea și le pune bine.
5. Și a făcut pruncul precum i-a zis îngerul, iar peștele frigându-l l-a mâncat.
6. Și s’au dus amândoi, până ce s’au apropiat de Ecvatana.
7. Și a zis pruncul către înger: Azarie frate: de ce sunt bune inima, ficatul și fierea peștelui?
8. Și i-a zis lui îngerul: inima și ficatul de va bântuì pre cinevà drac sau duh rău, dintr’acestea trebue a face fum înaintea omului sau a femeii, și mai mult nu se va bântuì.
9. Iar fierea a unge pre omul, care are albeață în ochii, și se va vindecà.
10. Și apropiindu-se de Raghi a zis îngerul către prunc: frate, astăzi vom mâneà la Raguil, care îți este rudă ție, și are el o fată una născută, anume Sara.
11. Voiu grăì despre ea, ca să o deà ție femeie.
12. Că ție se cuvine moștenirea ei, că tu singur ești din ruda ei, iar fetișoara este frumoasă și înțeleaptă.
13. Deci acum ascultă-mă, și voiu grăì către tatăl ei, și când ne vom întoarce dela Ragon, vom face nunta.
14. Că știu că Raguil nu o va dà altui bărbat după legea lui Moisì; sau va fì vinovat morții, că moștenirea ție se cuvine să o iei, decât orice alt om.
15. Atunci a zis pruncul către înger: Azarie frate! Am auzit eu că fetișoara aceasta a fost dată la șapte bărbați, și toți în cămară au pierit.
16. Și acum eu unul sunt al tatălui meu și mă tem, ca nu intrând să mor, ca și cei mai dinainte, că un drac o iubește pre ea, care nimănui nu strică, fără numai celor ce intră la ea.
17. Și acum eu mă tem să nu mor, și să pogor vieața tatălui meu și a mumei mele de supărarea cea pentru mine în groapă, și alt fiu n’au ei, care să’i îngroape.
18. Și i-a zis lui îngerul: nu’ți aduci aminte de cuvintele, care ți-a poruncit ție tatăl tău, ca să’ți iei femeie din neamul tău?
19. Și acum ascultă-mă frate, că’ți va fi ție femeie și de dracul ei nici o seamă să nu bagi, că în noaptea aceasta se va dà ea ție femeie.
20. Și când vei intrà în cămară, să iei spuză de tămâeturi, și pune din inima peștelui și din ficat, și fă fum, și va mirosi dracul, și va fugì, și nu se va mai întoarce în veacul veacului.
21. Și când vei intrà la ea, sculați-vă amândoi, și strigați către milostivul Dumnezeu, și se va milostivì spre voi, și vă va mântuì.
22. Nu te teme, că din veac s’a gătit ea ție, și tu o vei mântuì pre ea, și va merge cu tine, și socotesc, că vei aveà dintr’însa fii.
23. Și după ce a auzit Tovie acestea, o a îndrăgit pre ea, și sufletul lui foarte s’a lipit de ea, și a sosit în Ecvatana.
CAP. 7.
[modifică]
Și au venit la casa lui Raguil, și i-a întâmpinat pre ei Sara, și s’a închinat lor, și aceștia ei, și i-a băgat pre dânșii în casă.
2. Și a zis Raguil către Edna muerea sa: cum seamănă tinerelul acesta cu Tovit nepotul meu.
3. Și i-a întrebat pre ei Raguil: de unde sunteți fraților?
4. Și ei au zis lui: din fiii lui Neftalim cei robiți la Ninevi.
5. Și a zis el către ei: cunoașteți pre Tovit fratele nostru? Și ei ziseră: îl cunoaștem.
6. Și a zis lor: sănătos este? Iar ei i-au zis lui: trăește și este sănătos și a zis Tovie: tată’mi este.
7. Și a sărit Raguil și l-a sărutat pre el și a plâns, și l-a binecuvântat pre el, și i-a zis lui: fiu de om bun și de omenie ești.
8. Și auzind că Tovit a pierdut ochii săi, s’a întristat și a plâns, și Edna femeia lui și Sara fata lui au plâns.
9. Și i-a primit pre ei cu osârdie și a tăiat un berbece din oi, și a pus înainte bucate multe.
10. Și a zis Tovie către Rafail: Azarie frate! Grăiește de cele ce ziceai tu pre cale, și să se săvârșiască lucrul, și a spus cuvântul lui Raguil.
11. Și a zis Raguil către Tovie: mănâncă și beà și fii vesel, că ție se cuvine să iei pre fata mea.
12. Însă voiu spune ție adevărul: dat-am pre fata mea la șapte bărbați, și în noaptea în care au intrat ei la ea, au murit. Ci ține’ți firea și fii vesel.
13. Și a zis Tovie: nu voiu gustà nimic aici, până când nu o veți aduce și o veți pune înaintea mea.
14. Și a zis Raguil: ià-o pre ea de acum după lege, că tu ești ei frate și ea îți este ție soră. Iar milostivul Dumnezeu să vă deà vouă cele mai bune.
15. Și a chemat pre Sara fata sa și luându-o de mână, o a dat pre ea muere lui Tovie și a zis: iată după legea lui Moisì ià-o pre ea, și o dù la tatăl tău, și i-a binecuvântat pre ei.
16. Și a chemat pre Edna muerea sa, și luând carte a scris legătura și o a pecetluit. Și au început a mâncà.
17. Și a chemat Raguil pre Edna muerea sa, și a zis ei: Soro! Gătește cealaltă cămară și o bagă pre ea acolo.
18. Și a făcut precum i-a zis, și băgând-o pre ea acolo a plâns, așijderea și fata împreună a plâns.
19. Și a zis către ea: cutează fiică, Domnul cerului și al pământului te va bucurà pre tine pentru întristarea ta aceasta, cutează fiică.
CAP. 8.
[modifică]
Iar după ce a săvârșit cina, a băgat pre Tovie la ea.
2. Și intrând el și-a adus aminte de cuvintele lui Rafail și a luat spuză de tămâeturi și a pus deasupra inima peștelui și ficatul, și a făcut fum, și mirosind dracul mirosul a fugit la cele mai din sus ale Eghipetului, și l-a legat pre el îngerul.
3. Iar după ce s’au închis amândoi, s’a sculat Tovie din pat, și a zis: scoală soro și să ne rugăm, ca să se milostivească spre noi Domnul.
4. Și a început Tovie a zice: bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri și bine este cuvântat numele tău cel sfânt și slăvit în veci.
5. Bine să te cuvinteze cerurile și toate lucrurile tale.
6. Tu ai făcut pre Adam și i-ai dat lui ajutor pre Eva întărire pre femeia lui; dintr’aceștiea s’a făcut sămânță oamenilor.
7. Tu ai zis: nu este bine să fie omul singur, să’i facem lui ajutor asemenea lui.
8. Și acum Doamne! Nu pentru curvie iau eu pre sora mea aceasta, ci întru adevăr.
9. Poruncește milostivindu-te spre mine, ca să îmbătrânesc împreună cu ea.
10. Și ea a zis cu el: amin. Și au dormit amândoi în noaptea aceea.
11. Și sculându-se Raguil s’a dus de a săpat groapă, zicând: au nu și acesta va murì?
12. Și viind Raguil la casa sa, a zis Ednii femeii sale: trimite o slujnică să vază oare trăește; iar de nu, să’l îngrop pre el și nimenea să nu știe.
13. Și a intrat slujnica, și deschizând ușa i-a aflat pre amândoi dormind.
14. Și ieșind a spus lor că trăește, și bine a cuvântat Raguil pre Dumnezeu zicând:
15. Bine ești cuvântat Dumnezeule cu toată binecuvântarea curată și sfântă.
16. Și bine să te cuvinteze pre tine sfinții tăi, și toate făpturile tale și toți îngerii tăi, și cei aleși ai tăi, bine să te cuvinteze pre tine întru toți vecii.
17. Bine ești cuvântat, pentrucă m’ai veselit pre mine și nu s’a făcut mie precum gândeam, ci după mila ta cea multă ai făcut cu noi.
18. Bine ești cuvântat, că ai miluit pre amândoi unii născuți.
19. Fă cu ei Doamne milă, săvârșește vieața lor cu sănătate, cu veselie și cu milă.
20. Și a poruncit slugilor să astupe groapa, și le-a făcut lor nuntă în patrusprezece zile.
21. Și a zis Raguil lui, mai ’nainte de a se săvârșì zilele nunței cu jurământ, ca să nu iasă el, până ce se vor plinì patrusprezece zile de nuntă.
22. Și atunci luând jumătate dintru averea lui să meargă sănătos la tatăl său; și celelalte când voiu murì eu și femeia mea.
CAP. 9.
[modifică]
Și a chemat Tovie pre Rafail, și i-a zis lui: Azarie frate! Ià cu tine o slugă și două cămile și mergi în Raghisul Midiei, la Gavail și’mi adu mie argintul, și pre el îl adu la nuntă, că m’a jurat Raguil să nu ies eu.
2. Și tatăl meu numără zilele, și de voiu zăbovì mai mult, va dorì foarte.
3. Și a mers Rafail, și a mas la Gavail, și i-a dat lui scrisoarea; iar Gavail a scos pungile pecetluite, și le-a dat lui.
4. Și au mânecat împreună, și au venit la nuntă, și bine a cuvântat pre Tovie și pre femeia lui.
CAP. 10.
[modifică]
Iar Tovit tatăl lui numărà toate zilele.
2. Și după ce s’au plinit zilele călătoriei, și n’au venit, a zis Tovit: să nu cumvà să se fi rușinat? Au nu cumvà să fi murit Gavail, și nimenea nu este, care să’i deà lui argintul? Și s’a întristat foarte.
3. Și i-a zis lui muierea: a pierit pruncul, de vreme ce zăbovește; și a început a’l plânge pre el, și a zis: vai! Rău îmi pare fiule, că te-am lăsat, lumina ochilor mei.
4. Iar Tovit i-a zis ei: taci nu te supărà, că sănătos este; și ea a zis lui: taci nu mă înșelà, a pierit pruncul meu.
5. Și mergeà în toate zilele afară la drumul, pre care s’a fost dus, și ziua pâine nu mâncà, și nopțile toate nu încetà a plânge pre Tovie fiul său, până ce s’au sfârșit cele patrusprezece zile de nuntă, care s’a jurat Raguil să le petreacă el acolo,
6. Și a zis Tovie lui Raguil: slobozești-mă, că tatăl meu și muma mea mai mult nu nădăjduesc că mă vor mai vedeà.
7. Și i-a zis lui socrul său: rămâi la mine, și eu voiu trimite la tatăl tău și voiu arătà lui cele despre tine.
8. Iar Tovie a zis: nu, ci mă sloboade la tatăl meu.
9. Și sculându-se Raguil a dat lui pre Sara muierea lui, și jumătate din avuții, oameni, vite și argint, și binecuvântându’i pre ei i-a slobozit, zicând:
10. Dumnezeul cerului să vă fericească pre voi fiilor mai ’nainte de ce voiu murì eu.
11. Iar fetei i-a zis: cinstește pre socrii tăi, că ei sunt acum părinții tăi, să auz de tine veste bună, și o a sărutat pre ea.
12. Și Edna a zis către Tovie: frate iubite! Domnul cerului să te așeze, și să’mi deà mie să văz pre fiii tăi din Sara fata mea, ca să mă veselesc înaintea Domnului.
13. Și iată puiu la tine ca pre un odor pre fiica mea, și să nu o mâhnești pre ea.
14. După aceasta s’a dus și Tovie binecuvântând pre Domnul, că au îndreptat calea sa, și bine au cuvântat pre Raguil și pre Edna femeia lui.
15. Și au mers până ce s’au apropiat ei de Ninevi.
CAP. 11.
[modifică]
Și a zis Rafail către Tovie: știi frate cum ai lăsat pre tatăl tău.
2. Să mergem noi mai ’nainte de cât muerea ta, și să gătim casa; ià dar în mână fierea peștelui.
3. Și purceseră, și venì împreună și câinile după ei; iar Ana ședeà în drum căutând să vază viind pruncul pre cale.
4. Și l-a zărit pre el viind, și zise tatălui lui: iată fiul tău vine, și omul cel ce a mers împreună cu el.
5. Și a zis Rafail: știu eu Tovie că va deschide tatăl tău ochii săi, tu dar unge cu fierea ochii lui, și usturându’l se va frecà, și va lepădà albețele, și te va vedeà pre tine.
6. Iar Ana alergând a căzut preste grumazul fiului său, și i-a zis lui: văzutu-te-am fiule, de acum voiu murì, și au plâns amândoi.
7. Iar Tovit ieșà la ușă, și se împiedecà; iar fiul lui a alergat la el, și a apucat pre tatăl său, și a uns cu fierea ochii tatălui său, zicând: cutează tată.
8. Și dacă l-a usturat a frecat ochii săi, și a ras de pre luminele ochilor lui albețele, și văzând pre fiul său a căzut pre grumazul lui și a plâns.
9. Și a zis: bine ești cuvântat Dumnezeule, și bine este cuvântat numele tău în veci, și binecuvântați sunt toți sfinții tăi îngeri, că m’ai bătut și m’ai miluit, că iată văz pre fiul meu Tovie.
10. Și a intrat fiul lui bucurându-se, și a spus tatălui său lucrurile cele mari, care s’au făcut în Midiea.
11. Și a ieșit Tovit întru întâmpinarea nurorii sale, bucurându-se și binecuvântând pre Dumnezeu la poarta Ninevii, și se mirau toți cei ce’l vedeau pre el mergând, că au văzut, iar Tovit mărturiseà înaintea lor, că l-a miluit pre el Dumnezeu.
12. Și dacă s’a apropieat Tovit de Sara noru-sa o a binecuvântat pre ea, zicând: bine ai venit fiică, bine este cuvântat Dumnezeu, cel ce te-au adus la noi, și tatăl tău și muma ta.
13. Și s’a făcut bucurie tuturor fraților lui celor din Ninevi.
14. Că a venit Ahiahar și Nasvas vărul lui. Și a ținut nunta lui Tovie cu veselie șapte zile.
CAP. 12.
[modifică]
Și a chemat Tovit pre Tovie fiul său, și i-a zis lui: vezi fiule de plătește simbria omului celui ce a mers cu tine și a’i mai adaoge lui trebue.
2. Și Tovie a zis: tată! Nu’mi pare rău de voiu dà lui jumătate din cele ce am adus, că pre mine m’a adus ție sănătos, și pre femeia mea o a tămăduit și argintul meu l-a adus și pre tine așijderea te-a vindecat.
3. Și a zis bătrânul: cu dreptul se cade lui; și a chemat pre înger, și i-a zis lui: ià jumătate din toate câte ați adus, și mergi sănătos.
4. Atunci îngerul chemând pre amândoi într’ascuns, le-a zis lor: binecuvântați pre Dumnezeu și vă mărturisiți lui, și dați slavă lui, și vă mărturisiți lui înaintea tuturor celor vii, pentru cele ce au făcut cu voi.
5. Bine este a binecuvântà pre Dumnezeu, și a prea înălțà numele lui, cuvintele lucrurilor lui Dumnezeu cu cinste arătându-le, și nu vă leneviți a vă mărturisì lui.
6. Taina împăratului bine este a o ascunde, iar lucrurile lui Dumnezeu a le descoperì, slavă este.
7. Faceți bine și răul nu vă va aflà pre voi.
8. Bună este rugăciunea cu post și cu milostenie și cu dreptate; mai bine este puțin cu dreptate, decât mult cu strâmbătate.
9. Mai bine este a face milostenie, decât a strânge aur, că milostenia din moarte izbăvește, și aceasta curăță tot păcatul.
10. Cei ce fac milostenie și dreptate, umpleà-se-vor de vieață; iar cei ce păcătuesc, vrăjmași sunt vieței lor.
11. Nu voiu ascunde de către voi nici un cuvânt.
12. Că am zis: că taina împăratului bine este a o ascunde; iar lucrurile lui Dumnezeu a le descoperì slavă este.
13. Deci când te rugai tu și nora ta Sara, eu am adus pomenirea rugăciunii voastre înaintea celui sfânt, și când îngropai pre cei morți așijderea eram de față cu tine.
14. Și când nu te-ai lenevit a te sculà și a lăsà prânzul tău, ca să mergi să îngropi pre cel mort nu erà necunoscută mie fapta ta cea bună, ci împreună cu tine eram.
15. Și acum m’au trimis pre mine Dumnezeu să te vindec pre tine, și pre nora ta Sara.
16. Eu sunt Rafail unul din cei șapte îngeri sfinți, cari aduc rugăciunile sfinților, și ies înaintea slavei celui sfânt.
17. Și s’au turburat amândoi, și au căzut pre fețele lor, că se înfricoșase.
18. Și le-au zis lor: nu vă temeți că pace va fi vouă; iar pre Dumnezeu binecuvântați în veac, că nu cu darul meu, ci cu voea Dumnezeului nostru am venit, pentru aceea bine să’l cuvântați pre el în veci.
19. În toate zilele mă arătam vouă, și n’am mâncat nici am băut, ci numai vedere vedeați voi, iar acum mărturisiți-vă lui Dumnezeu, că mă suiu la cel ce m’au fost trimis, și scriți în carte toate câte s’au săvârșit.
20. Și s’a sculat, și mai mult nu l-au văzut, și mărturiseau lucrurile cele mari și minunate ale lui Dumnezeu și cum s’a arătat lor îngerul Domnului.
CAP. 13.
[modifică]
Și Tovit a scris rugăciune de bucurie, și a zis.
2. Bine este cuvântat Dumnezeu cel viu în veci și împărăția lui, că el bate și miluește, pogoară în iad și ridică, și nu este cine să scape din mâna lui.
3. Mărturisiți-vă lui fiii lui Israil înaintea neamurilor, că el ne-au risipit pre noi întru ele, acolo arătați slava lui și’l înălțați pre el înaintea a tot cel viu.
4. Că acesta este Domnul nostru și Dumnezeu, el este Tatăl nostru întru toți vecii; ne va bate pre noi pentru nedreptățile noastre, și iarăș ne va miluì și ne va aduna dintru toate neamurile, întru care veți fi risipiți.
5. De vă veți întoarce către el cu toată inima voastră și cu tot sufletul vostru, ca să faceți înaintea lui adevărul, atunci se va întoarce către voi, și nu’și va ascunde fața sa de către voi; ci veți vedeà cele ce va face cu voi.
6. Drept aceea mărturisiți-vă lui cu toată inima voastră, și binecuvântați pre Domnul dreptăței și înălțați pre împăratul vecilor.
7. Eu în pământul robiei mele mă mărturisesc lui, și arăt puterea și mărirea lui la neamul cel păcătos.
8. Întoarceți-vă păcătoșilor și faceți dreptate înaintea lui, cine știe, doar de vă va primì, și vă va miluì pre voi?
9. Pre Dumnezeul meu înalț, și sufletul meu pre împăratul cerului și se va bucurà de mărirea lui, zică toți, și să se mărturisească lui cu dreptate.
10. Ierusalime cetate sfântă! Bate-te-va pre tine pentru faptele fiilor tăi, și iarăși va miluì pre fiii celor drepți.
11. Mărturisește-te Domnului, că este bun, și binecuvintează pre împăratul vecilor, ca iarăși cortul lui să se zidească întru tine cu veselie, și să veselească întru tine pre robii tăi, și să iubească pre cei dosădiți întru tine întru toate neamurile veacului.
12. Neamuri multe de departe vor venì la numele Domnului Dumnezeu, având în mâini daruri, și aducând daruri împăratului cerului; neamurile neamurilor te vor lăudà pre tine, și vor dà ție bucurie.
13. Blestemați vor fì toți cei ce te urăsc pre tine, și binecuvântați vor fì toți cei ce te iubesc pre tine în veac.
14. Bucură-te și te veselește, pentrucă fiii drepților se vor adunà, și vor binecuvântà pre Domnul drepților.
15. O! Fericiți cei ce te iubesc pre tine, bucurà-se-vor de pacea ta, și fericiți câți s’au întristat pentru toate bătăile tale, că de tine se vor bucurà văzând toată slava ta, și se vor veselì în veac.
16. Sufletul meu bine să cuvinteze pre Dumnezeu împăratul cel mare, că se va zidì Ierusalimul cu sapfir și cu smaragd și cu piatră scumpă.
17. Zidurile tale și turnurile și băștile cu aur curat, și ulițele Ierusalimului cu viril și cu antracs și cu piatră dela Sufir măruntă se vor așterne.
18. Și vor zice toate ulițele lui aliluia, și vor lăudà zicând: bine este cuvântat Dumnezeu cel ce au înălțat toți vecii.
CAP. 14.
[modifică]
Și a încetat Tovit a se mărturisì; și erà de cincizeci și opt de ani când a orbit, iar după opt ani a văzut.
2. Și făceà milostenie, și a adaos a se teme de Domnul Dumnezeu, și a se mărturisì lui.
3. Și îmbătrânind foarte a chemat pre fiul său și pre cei șase fii ai fiului său.
4. Și i-a zis lui: fiule! Ià pre fiii tăi, iată eu am îmbătrânit, și aproape este ieșirea mea dintr’această vieață, și mergi în Midiea fiule, că crez eu, că toate câte a grăit Ionà prorocul de Ninevi sunt adevărate, că’i va veni ei surpare; iar în Midiea mai multă pace va fì până la o vreme.
5. Și frații noștri cei ce sunt în pământ se vor risipì dintr’acel prea bun pământ, și Ierusalimul se va pustii, și casa lui Dumnezeu întinsul se va arde de tot, și pustie va fi până la o vreme.
6. Și iarăși va miluì pre ei Dumnezeu, și’i va întoarce pre ei la pământul acela și vor zidì casa, nu ca cea dintâiu, până ce se vor plinì vremile veacului.
7. Și după aceasta se vor întoarce din robii, și vor zidì Ierusalimul cu cinste, și casa lui Dumnezeu se va zidì într’însul, întru toate neamurile veacului cu zidire mărită, precum au grăit despre aceasta prorocii.
8. Și toate neamurile se vor întoarce cu adevărat, ca să se teamă de Domnul Dumnezeu, și vor îngropà idolii săi, și vor binecuvântà toate neamurile pre Domnul.
9. Și poporul lui se va mărturisì lui Dumnezeu, și va înălțà Domnul pre poporul său.
10. Și se vor bucurà toți cei ce iubesc pre Domnul Dumnezeu, cari cu adevărat și cu dreptate, fac milă fraților noștri.
11. Și acum fiule du-te dela Ninevi, că cu adevărat vor fì cele ce a grăit prorocul Ionà; iar tu ține legea și poruncile, și fii iubitor de milă și drept, ca să fie bine ție, și mă îngroapă pre mine cu cinste, și pre muma ta cu mine, și mai mult nu rămâneți în Ninevi.
12. Fiule! Vezi ce a făcut Aman lui Ahiahar, celui ce l-a hrănit pre el, în ce chip din lumină l-a dus pre el la întunerec, și câte i-a răsplătit lui, și Ahiahar s’a mântuit, iar aceluia răsplătirea s’a dat, și el s’a pogorît întru întunerec.
13. Manasì a făcut milostenie, și s’a mântuit din lațul morții, care i-a fost întins lui; iar Aman a căzut în laț și a pierit.
14. Și acum fiule vezi, ce face milostenia, și cum mântuește dreptatea.
15. Și acestea zicând el s’a sfârșit sufletul lui pre pat; și erà de o sută cincizeci și opt de ani.
16. Și l-a îngropat pre el cu cinste, și după ce a murit și Ana muma sa, o a îngropat pre ea lângă tatăl său.
17. Iar Tovie cu muierea sa și cu fiii săi s’a dus în Ecvatana la Raguil socrul său, și a îmbătrânit cu cinste.
18. Și a îngropat pre socrii săi cu cinste, și a moștenit averea lor și a lui Tovit tatălui său. Și a murit când erà de o sută douăzeci și șapte de ani în Ecvatana Midiei.
19. Și mai nainte de a murì el, a auzit pierderea Ninevii, pre care o a robit Navuhodonosor și Asir, și s’a bucurat mai nainte de moarte de Ninevi.