Biblia 1914/Tit
CAP. 1.
[modifică]
Pavel sluga lui Dumnezeu și apostol al lui Iisus Hristos, după credința aleșilor lui Dumnezeu și după cunoștința adevărului cea după buna credință;
2. Întru nădejdea vieței cei veșnice, care o au făgăduit nemincinosul Dumnezeu mai înainte de anii vecilor;
3. Și au arătat în vremile sale cuvântul său prin propoveduirea care mi s’a încredințat mie după porunca Mântuitorului nostru Dumnezeu.
4. Lui Tit, adevăratului fiu după credința cea de obște: dar, milă și pace, dela Dumnezeu Tatăl și dela Domnul Iisus Hristos Mântuitorul nostru.
5. Pentru aceasta te-am lăsat pre tine în Crit, ca cele ce lipsesc să le îndreptezi, și să așezi prin cetăți preoți, precum eu ți-am poruncit;
6. De este cinevà fără de prihană, bărbat al unei femei, având fii credincioși nu întru ocară de curvie sau neascultători.
7. Că se cuvine episcopului să fie fără de prihană, ca un iconom al lui Dumnezeu; nefăcând spre plăcerea sa, nemânios, neocărîtor, negrabnic a bate, neagonisitor de dobândă urâtă;
8. Ci iubitor de streini, iubitor de bine, întreg la minte, drept, cuvios, înfrânat;
9. Țiindu-se de cuvântul cel credincios al învățăturei, ca puternic să fie și a îndemnà cu învățătura cea sănătoasă, și pre cei ce grăesc împrotivă a’i certà.
10. Că sunt mulți nesupuși, grăitori îndeșert și amăgitori, mai vârtos cei dintru tăierea împrejur;
11. Cărora trebue a le astupà gura, cari răsvrătesc toate casele, învățând cele ce nu se cade, pentru dobânda cea urâtă.
12. Zis-a oarecare dintru dânșii proroc al lor: Critenii sunt pururea mincinoși, hiare rele, pântece leneșe.
13. Mărturia aceasta adevărată este. Pentru care pricină ceartă’i pre ei aspru; ca să fie sănătoși în credință;
14. Neluând aminte la basnele Jidovești, și la poruncile oamenilor, cari se întorc de către adevăr.
15. Toate sunt curate celor curați; iar celor necurați și necredincioși nimic nu este curat; ci li s’au spurcat lor și mintea și știința.
16. Pre Dumnezeu mărturisesc că îl știu; iar cu faptele îl tăgăduesc, urîți fiind și nesupuși, și spre tot lucrul bun netrebnici.
CAP. 2.
[modifică]
Iar tu grăește cele ce se cuvin învățăturei celei sănătoase:
2. Bătrânii să fie treji, cucernici, întregi la minte, sănătoși în credință, în dragoste, în răbdare.
3. Așijderea și bătrânele să fie întru îmbrăcăminte cu sfințenie încuviințate, neclevetitoare, nerobite de vini multe, învățătoare de bine.
4. Ca să înțelepțească pre cele tinere să’și iubească pre bărbații lor, să’și iubească fiii.
5. Să fie întru întreaga înțelepciune, curate, grijnice de casele lor, bune, plecate bărbaților lor, ca să nu se hulească cuvântul lui Dumnezeu.
6. Pre cei tineri așijderea îi îndeamnă să fie întru întreagă înțelepciune.
7. Întru toate dându-te pre tine pildă de fapte bune, arătând întru învățătură, nestricare, cinste, nestricăciune,
8. Cuvânt sănătos, fără de prihană; ca cel protivnic să se rușineze, neavând nimic a grăì rău de voi.
9. Slugile să se plece stăpânilor lor, întru toate să fie lor bine plăcuți; nerăspunzându-le împrotivă;
10. Neviclenindu’i, ci credință bună arătându-le întru toate; ca pre învățătura Mântuitorului nostru Dumnezeu să o înfrumusețeze întru toate.
11. Că s’a arătat darul lui Dumnezeu cel mântuitor tuturor oamenilor.
12. Învățându-ne pre noi ca, lepădând păgânătatea, și poftele cele lumești, cu întreagă înțelepciune, și cu dreptate, și cu bunăcredință să viețuim în veacul de acum;
13. Așteptând fericita nădejde, și arătarea slavei marelui Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos;
14. Carele s’au dat pre sine pentru noi, ca să ne mântuească pre noi de toată fărădelegea, și să’și curățească luiș norod ales, râvnitor de fapte bune.
15. Acestea grăește și îndeamnă și mustră cu toată porunca. Nimeni pre tine să nu te defaime.
CAP. 3.
[modifică]
Adu-le aminte lor, domniilor și stăpânirilor să se supue, să asculte, spre tot lucrul bun să fie gata;
2. Pre nimeni să nu hulească, să nu fie sfadnici, ci lini, arătând toată blândețea către toți oamenii.
3. Că eram și noi oarecând fără de minte, neascultători, rătăcindu-ne, slujind poftelor, și multor feluri de desfătări, întru răutate și pismă viețuind, urâți fiind, și urând unul pre altul.
4. Iar când s’a arătat bunătatea și iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Dumnezeu,
5. Nu din lucrurile cele întru dreptate, care am făcut noi, ci dupre a lui milă ne-au mântuit pre noi, prin baea nașterei cei de a doua, și a înnoirei Duhului Sfânt;
6. Pre carele l-au vărsat preste noi de prisosit prin Iisus Hristos Mântuitorul nostru;
7. Ca îndreptându-ne prin harul lui, moștenitori să fim după nădejdea vieței cei veșnice.
8. Credincios este cuvântul, și pentru acestea voiu să adeverezi tu, ca să poarte grije, la fapte bune să se nevoească cei ce au crezut lui Dumnezeu. Că acestea sunt cele bune și de folos oamenilor.
9. Iar de întrebările cele nebune, și de numere de neamuri, și de prigoniri, și de sfezile cele pentru lege, te ferește; că sunt nefolositoare și deșarte.
10. De omul eretic după una și a doua sfătuire, te ferește;
11. Știind că s’a răsvrătit unul ca acesta, și păcătuește, fiind singur de sine osândit.
12. Când voiu trimete pre Artema la tine, sau pre Tihic, nevoește-te să vii la mine în Nicopoli, pentrucă acolo am socotit să iernez.
13. Pre Zina știutorul legei și pre Apollos degrab să’i trimeți mai înainte, ca nimic să nu le lipsească.
14. Și să se învețe și ai noștri să poarte grije de fapte bune spre trebile cele de folos, ca să nu fie fără de roadă.
15 Închină-se ție toți cei ce sunt cu mine. Spune închinăciune celor ce ne iubesc pre noi întru credință. Darul cu voi toți, Amin.
Către Tit cel întâi hirotonisit episcop bisericei Critenilor, s’a scris dela Nicopoli Machedoniei.