Biblia 1914/Sofonie
CAP. 1.
[modifică]
Cuvântul Domnului, care s’a făcut către Sofonie al lui Husi, al fiului lui Godolie, al fiului lui Amorie, al fiului lui Ezechie, în zilele lui Iosiea fiul lui Amon împăratul Iudei.
2. Cu sfârșire să se sfârșască de pre fața pământului, zice Domnul.
3. Sfârșască-se omul și dobitoacele, sfârșască-se pasările cerului și peștii mării, și vor slăbì necredincioșii, și voiu pierde pre cei fărădelege de pre fața pământului, zice Domnul:
4. Și voiu întinde mâna mea preste Iuda și preste toți cei ce lăcuesc în Ierusalim, și voiu luà din locul acesta numele vaalimilor și numele popilor.
5. Și pre cei ce se închină în podurile caselor oștirei cerului, și pre cei ce se închină și pre cei ce se jură pre Domnul și pre cei ce se jură pre împăratul lor.
6. Și pre cei ce se abat dela Domnul și pre cei ce nu caută pre Domnul și pre cei ce nu se țin de Domnul.
7. Temeți-vă de fața Domnului Dumnezeu, că aproape este ziua Domnului, că au gătit Domnul jertfa sa, și au sfințit pre cei chemați ai săi.
8. Și va fì în ziua jertfei Domnului, și voiu izbândì asupra domnilor și asupra casei împăratului și asupra tuturor, cari s’au îmbrăcat cu îmbrăcăminte streină.
9. Și voiu izbândì aevea asupra tuturor celor din porți în ziua aceea, cari umplu casa Domnului Dumnezeului său de păgânătate și de viclenie.
10. Și va fì în ziua aceea, zice Domnul: glas de strigare dela poarta împungătorilor, și vaet dela a doua, și zdrobire mare dela munți.
11. Plângeți cei ce lăcuiți lumea, că s’a asemănat tot poporul cu Hanaan, și au pierit toți cei ce s’au înălțat cu argint.
12. Și va fì în ziua aceea, cercà-voiu Ierusalimul cu lumină, și voiu izbândì asupra oamenilor hulitori, asupra strejilor lor, cei ce zic întru inimile lor: nu va face bine Domnul, nici va face rău.
13. Și va fì puterea lor de jaf, și casele lor de stricare, și vor zidì case, și nu vor lăcuì într’însele, și vor sădì vii, și nu vor beà vinul lor.
14. Că aproape este ziua Domnului cea mare, aproape și grabnică foarte. Glasul zilei Domnului amar și cumplit s’a rânduit tare.
15. Ziua mâniei este ziua aceea, ziua necazului și a nevoii, ziua chinului și a peririi, ziua ceței și a întunerecului, ziua norului și a negurii.
16. Ziua trâmbiții și a strigării preste cetățile cele tari și preste unghiurile cele înalte.
17. Și voiu necăjì pre oameni, și vor umblà ca orbii, că au păcătuit Domnului, și va vărsà sângele lor ca țărâna, și trupurile lor ca băligile de bou.
18. Și argintul lor și aurul lor nu’i va puteà mântuì pre ei în ziua mâniei Domnului, și de focul râvnei lui se va topì tot pământul, că sfârșit și grăbire va face preste toți cei ce lăcuesc pre pământ.
CAP. 2.
[modifică]
Adunați-vă și vă legați neamul cel nepedepsit.
2. Mai nainte de ce veți fì voi, ca o floare, care trece împreună cu ziua, mai ’nainte de ce va venì preste voi mâniea Domnului, mai nainte de ce va venì preste voi ziua mâniei Domnului.
3. Căutați pre Domnul toți smeriții pământului, faceți judecată, și căutați dreptatea și le alegeți pre ele, ca să vă acoperiți în ziua mâniei Domnului.
4. Că Gaza se va jefuì, și Ascalonul se va pustiì, și Azotul la amiazăzi se va lepădà, și Acaronul se va desrădăcinà.
5. Vai celor ce lăcuiți funiea mării! Nemernicii Critenilor, cuvântul Domnului preste voi, Hanaan, pământul celor de alt neam, și vă voiu pierde pre voi din lăcaș.
6. Și va fi Critul pășune turmelor și stână oilor.
7. Și va fì funiea mării celor rămași ai casei Iudei, preste ei se vor paște în casele Ascalonului, în deseară vor poposì de către fața fiilor lui Iuda, că i-au cercetat pre ei Domnul Dumnezeul lor, și au întors robiea lor.
8. Auzit-am ocările lui Moav și bătăile fiilor lui Amon, cu care au ocărît pre poporul meu, și s’au mărit preste hotarele mele.
9. Pentru acea, viu sunt eu, zice Domnul puterilor, Dumnezeul lui Israil; că Moav ca Sodoma va fì, și fiii lui Amon ca Gomora și Damascul părăsit, ca stogul din arie și pierit în veac; și cei rămași ai poporului meu îi vor jefuì pre ei, și cei rămași ai neamului meu îi vor moștenì pre ei.
10. Aceasta este lor pentru semeția lor, pentrucă au ocărît și s’au mărit asupra Domnului atotțiitorul.
11. Arătà-se-va Domnul preste ei și va pierde pre toți dumnezeii neamurilor pământului, și se vor închinà lui fiecare din locul său, toate ostroavele neamurilor.
12. Și voi Etiopenilor răpiți veți fì de sabia mea.
13. Și voiu întinde mâna mea preste miazănoapte și voiu pierde pre Asirieni, și voiu pune pre Nineviteni întru pustiire fără de apă ca o pustie.
14. Și vor paște în mijlocul ei turme, și toate hiarele pământului, și hamelii și aricii în podurile ei vor zăceà, și hiarele vor strigà în găurile ei, și corbii în porțile ei, că chedrul este ridicarea ei.
15. Aceasta este cetatea cea defăimătoare, care lăcuește întru nădejde, care zice întru inima sa: eu sunt, și după mine nu este mai mult alta, cum s’a pustiit și s’a făcut pășune hiarelor? Tot cel ce va trece prin ea, va șuerà și va mișcà mâinile sale.
CAP. 3.
[modifică]
O cetatea cea luminată! Și răscumpărată, porumbița,
2. N’a ascultat glasul, n’a primit învățătura, spre Domnul n’a nădăjduit, și către Dumnezeul ei nu s’a apropiat.
3. Boierii ei întru ea ca leii răcnind, judecătorii ei ca lupii Araviei nu lăsau până dimineața.
4. Prorocii ei purtători de duh, oamenii hulitori, preoții ei spurcă sfintele și fac păgânătate împrotiva legei.
5. Iar Domnul drept este în mijlocul ei, și nu va face strâmbătate, dimineața de dimineață va da judecata sa la lumină, și nu s’a ascuns, și nu știe nedreptate în cerere, și nu spre priciri strâmbătate.
6. Întru stricăciune am tras pre cei trufași, pierit-au întăriturile lor, pustiì-voiu căile lor de tot, ca să nu călătorească, sfârșitu-s’au cetățile lor, pentrucă nimenea nu erà, care să steà, și nici să lăcuiască.
7. Zis-am: însă temeți-vă de mine și primiți certarea, și nu veți pierì din ochii ei, toate câte am izbândit asupra ei, gătește-te, mânecă, pierit-a tot poghircul lor.
8. Pentru aceea, așteaptă-mă pre mine, zice Domnul, în ziua învierei mele spre mărturie.
9. Că judecata mea este spre adunarea neamurilor, ca să primesc pre împărați, ca să vărs preste ei toată iuțimea mâniei mele, că de focul râvnei mele se va topì tot pământul.
10. Că atunci voiu întoarce la popoare limbă în neamul ei, ca să cheme toți numele Domnului, și să’i slujască lui supt un jug.
11. Dela marginile rîurilor Etiopiei voiu luà dintru cei risipiți ai mei, și vor aduce mie jertfe.
12. În ziua aceea nu te vei rușinà de toate izvodirile tale, cu care ai făcut păgânătate asupra mea, că atunci voiu lepădà dela tine ocările mândriei tale, și mai mult nu vei adaoge a te mărì în muntele cel sfânt al meu.
13. Și voiu lăsà întru tine popor blând și smerit, și se vor teme de numele Domnului rămășițele lui Israil.
14. Și nu vor face strâmbătate și nu vor grăì deșarte, și nu se va aflà în gura lor limbă înșelătoare, pentrucă aceia se vor paște și vor dormì și nu va fì cine să’i sperie.
15. Bucură-te foarte fata Sionului, vestește fata Ierusalimului, veselește-te și te mângâe din toată inima ta fata Ierusalimului.
16. Șters-au Domnul nedreptățile tale, și te-au izbăvit din mâna vrăjmașilor tăi. Împăratul lui Israil Domnul în mijlocul tău, și nu vei mai vedeà rele.
17. În vremea aceea zice-va Domnul Ierusalimului: îndrăznește Sioane, să nu slăbească mâinile tale.
18. Domnul Dumnezeul tău întru tine puternic este să te mântuiască, aduce-va preste tine veselie, și te va înnoì întru dragostea sa, și se va veselì de tine întru mângâere, ca în zi de serbare.
19. Și voiu adunà pre cei zdrobiți ai tăi, vai de cel ce va ridicà asupra ta ocară.
20. Iată eu fac întru tine pentru tine în vremea aceea zice Domnul; și voiu mântuì pre cea struncinată și pre cea lepădată voiu primì, și’i voiu pune pre ei întru mărire, și numiți în tot pământul.
21. Și nu se vor rușinà în vremea aceea, când bine voiu face vouă, și în vremea când vă voiu primì pre voi; că vă voiu dà pre voi să aveți nume vestit și de laudă la toate popoarele pământului, când voiu întoarce eu robia voastră înaintea voastră, zice Domnul.