Biblia 1914/Sirah
CAP. 1.
[modifică]
Toată înțelepciunea este dela Domnul, și cu el este în veac.
2. Nisipul mărilor și picăturile ploii și zilele veacului, cine le và numărà?
3. Înălțimea cerului și lățimea pământului, și adâncul și înțelepciunea, cine le va cercà?
4. Mai ’nainte de toate s’a zidit înțelepciunea, și înțelegerea minței din veac.
5. Izvorul înțelepciunei este cuvântul lui Dumnezeu întru cele înalte, și căile ei porunci veșnice.
6. Rădăcina înțelepciunei, cui s’a descoperit? Și meșteșugurile ei, cine le-a cunoscut?
7. Unul este înțelept înfricoșat foarte, cel ce șade pre scaunul său.
8. Domnul, el o au zidit pre ea, și o au văzut, și o au numărat pre ea, și o au revărsat preste toate lucrurile sale.
9. Și preste tot trupul după dăruirea sa, și o au dat pre ea celor ce’l iubesc pre ei.
10. Frica Domnului, mărire și laudă și veselie și cunună de bucurie.
11. Frica Domnului va desfătà inima, și va dà veselie și bucurie și lungime de zile.
12. Celui ce se teme de Domnul, bine îi va fì întru cele mai de pre urmă, și în ziua sfârșitului său va aflà har.
13. Începutul înțelepciunei este a se teme de Dumnezeu, și cu cei credincioși în mitras s’a zidit împreună cu ei.
14. Și cu oamenii temelia veacului au încuibat, și cu sămânța lor se încrede.
15. Sațiul înțelepciunei este a se teme de Domnul, și îi îmbată pre ei din rodurile sale.
16. Toată casa lui o va umpleà de cele ce poftește, și cămările lui de rodurile ei.
17. Cununa înțelepciunei frica Domnului care odrăslește pacea, și vindecare de însănătoșare; și au văzut și o au numărat pre ea.
18. Știință și cunoștință de înțelegere ca ploaia a vărsat, și a înălțat mărirea celor ce se țin de dânsa.
19. Rădăcina înțelepciunei este a se teme de Domnul, și ramurile ei lungime de zile.
20. Frica Domnului gonește păcatele, și la cine petrece, întoarce dela acela mâniea.
21. Mâniea nedreaptă nu se va puteà îndreptà, că pripa mâniei lui cădere este lui.
22. Până la o vreme va suferì cel îndelung răbdător, după aceea va răsărì lui veselie.
23. Până la o vreme își va ascunde cuvintele sale, și buzele celor credincioși vor grăì sfatul lui.
24. Întru vistieriile înțelepciunei sunt pildele științei; iar urâciune este celui păcătos evlavia lui Dumnezeu.
25. Poftești înțelepciune? Ține poruncile, și Domnul o va dà pre ea ție.
26. Că înțelepciunea și învățătura este frica Domnului, și plăcute sunt lui credința și blândețele.
27. Nu fii necrezător fricei Domnului, și să nu te apropii la el cu inimă îndoită.
28. Nu te fățărnicì în gurile oamenilor, și buzelor tale ià aminte.
29. Nu te înălțà pre tine, ca să nu cazi, și să aduci necinste sufletului tău.
30. Și să descopere Domnul cele ascunse ale tale, și în mijlocul adunărei să te surpe pre tine.
31. Pentrucă nu te-ai apropiat la frica Domnului, și inima ta este plină de vicleșug.
CAP. 2.
[modifică]
Fiule! Când vrei să te apropii să slujești Domnului Dumnezeu, gătește’ți sufletul tău spre ispită.
2. Îndreptează’ți inima ta, și rabdă și să nu te grăbești în vremea venirei.
3. Lipește-te de dânsul și nu te depărtà, ca să crești întru cele de apoi ale tale.
4. Tot ce se va întâmplà ție, primește, și întru schimbările smereniei tale depărtează dela tine mâniea.
5. Că în foc se lămurește aurul, iar oamenii cei primiți, în cuptorul smereniei.
6. Crede lui, și’ți va ajutà ție, îndreptează căile tale și nădăjduește spre dânsul.
7. Cei ce vă temeți de Domnul, așteptați mila lui, și nu vă abateți ca să nu cădeți.
8. Cei ce vă temeți de Domnul, credeți lui și nu va cădeà plata voastră.
9. Cei ce vă temeți de Domnul, nădăjduiți cele bune și veseliea veacului și a milei.
10. Uitați-vă la neamurile cele din început și vedeți, cine a nădăjduit spre Domnul și s’a rușinat?
11. Sau cine a petrecut în frica lui și a fost părăsit? Sau cine l-a chemat pre el și a fost trecut cu vederea?
12. Pentrucă îndurător și milostiv este Domnul și iartă păcatele și mântuește în vremea necazului.
13. Vai inimilor celor fricoase! Și mâinilor celor slabe și păcătosului, care umblă pre două cărări.
14. Vai inimii cei slabe! Că nu crede, pentru aceea nu se va acoperì.
15. Vai vouă celor ce ați pierdut răbdarea! Și ce veți face, când va cercà Domnul?
16. Cei ce se tem de Domnul, nu vor fì necrezători cuvintelor lui, și cei ce’l iubesc pre el, vor păzì căile lui.
17. Cei ce se tem de Domnul, vor căutà bunăvoința lui, și cei ce’l iubesc pre el, vor plinì legea.
18. Cei ce se tem de Domnul, vor gătì inimile lor, și înaintea lui vor smerì sufletele lor.
19. Să cădem în mâinile Domnului și nu în mâinile oamenilor.
20 Că precum este slava lui, așà este și mila lui.
CAP. 3.
[modifică]
Pre mine tatăl ascultați-mă fiilor și așà faceți, ca să vă mântuiți.
2. Că Domnul au mărit pre tată întru feciori și judecata mumei o au întărit întru fii.
3. Cel ce cinstește pre tată, se va curățì de păcat.
4. Și ca cel ce strânge comori așà este cel ce cinstește pre muma sa.
5. Cel ce cinstește pre tată veselì-se-va de fii, și în ziua rugăciunei sale se va auzì.
6. Cel ce mărește pre tată se va îndelungà în zile, și cel ce ascultă de Domnul va odihnì pre muma sa.
7. Cel ce se teme de Domnul cinsti-và pre tatăl său și ca stăpânilor va slujì celor ce l-au născut pre el.
8. Cu fapta și cu cuvântul cinstește pre tatăl tău și pre muma ta, ca să vie ție binecuvântare dela dânșii.
9. Că binecuvântarea tatălui întărește casele fiilor, iar blestemul mumei desrădăcinează temeliile.
10. Nu te mărì întru necinstea tatălui tău, că necinstea tatălui tău nu’ți este ție mărire.
11. Că mărirea omului este din cinstea tatălui său și ocară fiilor este muma necinstită.
12. Fiule! Sprijinește pre tatăl tău la bătrânețe și nu’l mâhnì pre el în vieața lui.
13. Și de’și va pierde mintea îngăduește’l și nu’l necinstì pre dânsul, cu toată tăria ta.
14. Pentrucă milostenia tatălui nu va fi uitată, și în locul păcatelor se va zidì casa ta.
15. În ziua necazului tău aduce’și-va aminte de tine, ca ghiața când este senin, așà se vor topì păcatele tale.
16. Ca un hulitor este cel ce părăsește pre tată, și blestemat de Domnul este cel ce mânie pre muma sa.
17. Fiule! Cu blândețe săvârșește lucrurile tale și de omul cel primit te vei iubì.
18. Cu cât ești mai mare, cu atâta mai mult te smerește, și înaintea Domnului vei aflà har.
19. Că mare este puterea Domnului și de către cei smeriți se mărește.
20. Cele mai pre sus de tine nu le căutà și cele mai tari decât tine nu le cercà nebunește.
21. Cele ce s’au poruncit ție acelea cu cuviință le cugetă, că nu’ți sunt de treabă ție cele ascunse.
22. În lucrurile cele deșarte nu ispitì mult, că mai mult decât este priceperea omului s’a arătat ție.
23. Că pre mulți i-au înșelat părerea lor și socoteala rea a făcut să alunece cugetele lor.
24. Inima vârtoasă rău va pățì mai pre urmă.
25. Și cel ce iubește primejdiea, va cădea într’însa.
26. Inima vârtoasă îngreuià-se-va de ostenele, și cel păcătos va adaoge păcate preste păcate.
27. În aducerea trufașului nu este vindecare, că răsadul păcatului s’a rădăcinat într’însul.
28. Inima celui înțelept va cugetà pilda, și urechia celui ascultător, pofta celui înțelept.
29. Focul arzător îl va stinge apa, și milostenia va curățì păcatele.
30. Cel ce răsplătește daruri își aduce aminte după aceasta, și în vremea căderei va aflà întărire.
CAP. 4.
[modifică]
Fiule! Vieața săracului să nu o lipsești, și ochii celor lipsiți nu’i face să aștepte.
2. Sufletul flămând să nu’l întristezi, și să nu urgisești pre om când are lipsă.
3. Inima necăjită nu o turburà, și nu întârzià a dà celui lipsit.
4. Rugăciunea celui necăjit nu o lepădà, și nu’ți întoarce fața ta de către cel lipsit.
5. De către cel sărac nu’ți întoarce ochiul, și nu dà loc omului să te blesteme.
6. Că rugăciunea celui ce te blesteamă pre tine întru amărăciunea sufletului său, o va auzì cel ce l-au făcut pre el.
7. Iubit te fă adunărei, și celui mai mare smerește capul tău.
8. Pleacă săracului urechea ta, și cu blândețe răspunde lui cele de pace.
9. Scoate pre cel năpăstuit din mâna celui ce’l năpăstuește, și să nu slăbești de inimă când judeci.
10. Fii celor săraci ca un tată, și în loc de bărbat mumei lor.
11. Și vei fì ca fiul celui prea înalt, și te va iubì mai mult muma ta.
12. Înțelepciunea înalță pre fiii săi, și primește pre cei ce o caută pre ea.
13. Cel ce o iubește pre ea, iubește vieața, și cei ce mânecă la ea, se vor umpleà de veselie.
14. Cel ce o ține pre ea, va moștenì mărire și ori unde va merge, îl va binecuvântà pre el Domnul.
15. Cei ce slujesc ei, slujì-vor celui sfânt, și pre cei ce o iubesc pre ea, îi iubește Domnul.
16. Cel ce ascultă de ea, judecà-va neamuri, și cel ce se apropie de ea, va lăcuì cu nădejde.
17. De vei crede ei, o vei moștenì pre ea, și vei țineà rodurile ei.
18. Că curmeziș umblă cu dânsul întâiu, temere și frică va aduce preste el.
19. Și’l va chinuì pre el cu învățătura sa, până ce va crede sufletului lui, și’l va ispitì pre el întru îndreptările sale.
20. Și iarăși se va întoarce drept la el, și’l va veselì pre el și îi va descoperì lui ascunsele sale.
21. Iar de va rătăcì, îl va părăsì pre el, și’l va dà în mâinile căderii lui.
22. Păzește vremea și te ferește de rău și pentru sufletul tău nu te rușinà.
23. Că este rușine, care aduce păcat și este rușine, care aduce mărire și har.
24. Nu luà fața asupra sufletului tău și nu te rușinà de căderea ta.
25. Nu opri cuvântul în vreme de mântuire.
26. Că din cuvânt se cunoaște înțelepciunea și din graiurile limbii învățătura.
27. Nu grăi împrotiva adevărului, ci te rușinează pentru neînvățătura ta.
28. Nu’ți fie rușine a mărturisì păcatele tale și nu te silì împrotiva curgerii rîului.
29. Și nu te supune omului nebun și nu luà fața celui puternic.
30. Până la moarte te luptă pentru adevăr și Domnul Dumnezeu se va luptà pentru tine.
31. Nu fii aspru cu limba ta și leneș întru lucrurile tale.
32. Nu fii ca un leu în casa ta și nu necăjì cu mânie pre casnicii tăi.
33. Să nu fie mâna ta întinsă a luà și strânsă a dà.
CAP. 5.
[modifică]
Nu nădăjduì întru avuțiile tale și să nu zici: am destule.
2. Nu urmà sufletului tău și tăriei tale, ca să umbli în poftele inimei tale.
3. Și să nu zici: cine mă va smerì, sau cine mă va supune? Că Domnul izbândind va izbândì asupra ta.
4. Să nu zici: am păcătuit și ce mi s’a făcut mie? Că Domnul este îndelung răbdător.
5. Pentru curățenie să nu fii fără de frică, ca să nu adaogi păcate preste păcate.
6. Și să nu zici: mila lui este mare, va curățì mulțimea păcatelor mele.
7. Că mila și mânia dela el este, și preste cei păcătoși va odihnì mânia lui.
8. Nu întârzieà a te întoarce la Domnul și nu lăsà din zi în zi.
9. Că fără de veste va ieșì mâniea Domnului și în vremea izbândirei te va pierde.
10. Nu nădăjduì în avuțiile nedrepte, că nimic nu’ți vor folosi în ziua judecății.
11. Nu vânturà în tot vântul și nu merge pre toată calea: așà este păcătosul cel cu două limbi.
12. Fii statornic întru cugetul tău și unul să fie cuvântul tău.
13. Fii grabnic a auzì și întru îndelungarea mâniei grăește răspunsul.
14. De știi, răspunde aproapelui tău, iar de nu, puneți mâna ta preste gura ta.
15. Mărirea și batjocura este în vorbă și limba omului este căderea lui.
16. Să nu te chemi șoptitor, și cu limba ta nu viclenì.
17. Că preste fur este rușine și însemnare foarte rea preste cel cu două limbi.
18. Între mare și între mic nu fii necunoscător.
CAP. 6.
[modifică]
Și în loc de prieten, nu te face vrăjmaș, că numele rău rușine și ocară va moștenì, așà este păcătosul cel cu două limbi.
2. Nu te mărì întru sfatul sufletului tău, ca să nu se răpească ca un taur sufletul tău.
3. Frunzele tale vei mâncà și rodurile tale vei pierde și vei rămâneà ca un lemn uscat.
4. Sufletul rău pierde-va pre cel ce’l are pre el, și’l va face bucurie vrăjmașilor.
5. Gâtlejul dulce va înmulțì pre prietenii săi și limba cea bine grăitoare va înmulțì închinăciunile cele bune.
6. Mulți să fie, cari au pace cu tine, iar sfetnicii tăi să fie dintru o mie unul.
7. De ai prieten, în nevoe să’l aibi pre el și nu te încrede curând lui.
8. Pentru că este prietin până la o vreme și nu va rămâneà în ziua necazului tău.
9. Și este prietin, care se întoarce la vrajbă și certarea ocării tale va descoperì.
10. Și este prietin soț de masă și nu và rămâneà lângă tine în ziua necazului tău.
11. Și în cele bune ale tale va fì ca și tine și cu slugile tale va îndrăznì.
12. De te vei smerì, va fi împrotiva ta și dela fața ta se va ascunde.
13. De neprietinii tăi te desparte și de prietinii tăi ià’ți aminte.
14. Prietinul credincios este acoperemânt tare: și cel ce l-a aflat pre el, aflat-a comoară.
15. Cu prietinul credincios nimic nu se poate asemănà și nu este măsură bunătății lui.
16. Prietinul credincios este leacul vieții și cei ce se tem de Domnul îl vor aflà pre el.
17. Cel ce se teme de Domnul bine va țineà prieteșugul său, că precum el așà și aproapele lui.
18. Fiule! Din tinerețile tale alege învățătura și până la căruntețele tale vei aflà înțelepciune.
19. Ca și cel ce ară și seamănă, apropie-te la ea și așteaptă rodurile ei cele bune.
20. Că cu lucrarea ei puțin te vei ostenì și curând vei mâncà din rodurile ei.
21. Cât de grea este celor neînvățați, și cel fără de inimă nu va rămâneà întru ea.
22. Că piatra ispitirei tale va fì într’însul și nu va zăbovì a o lepădà pre ea.
23. Că înțelepciunea după numele ei este și nu la mulți este arătată.
24. Ascultă fiule! Și primește învățătura mea și nu lepădà sfatul meu
25. Și bagă picioarele tale în obezile ei și în lanțul ei grumazul tău.
26. Supune umărul tău și o poartă pre ea și să nu’ți fie greu de legăturile ei.
27. Cu tot sufletul tău te apropie la ea și cu toată puterea ta păzește căile ei.
28. Cearcă-o și o caută, și se va arătà ție, și dacă o vei aflà, să nu o lași pre ea.
29. Că mai pre urmă vei aflà odihna ei, și se va întoarce ție întru bucurie.
30. Și vor fì ție obezile ei acoperemânt de tărie, și lanțurile ei podoabă de mărire.
31. Că podoabă de aur este într’însa, și legăturile ei fire de iachint.
32. Ca și cu haină de mărire te vei îmbrăcà cu ea, și cununa bucuriei vei pune ție.
33. De vei vrea fiule, vei învățà, și de vei pune sufletul tău, iscusit vei fì.
34. De vei iubì a auzì, vei primì învățătura, și de vei plecà urechia ta, înțelept vei fì.
35. Întru mulțimea bătrânilor stai, și cu cel înțelept te unește.
36. Tot graiul dumnezeesc poftește a’l auzì, și pildele înțelegerii să nu treacă dela tine.
37. De vei vedeà înțelept, mânecă la el, și pragurile ușilor lui să le roază piciorul tău.
38. Cugetă întru poruncile Domnului, și întru legea lui pururea să gândești.
39. El va întărì inima ta, și pofta înțelepciunei tale se va dà ție.
CAP. 7.
[modifică]
Nu face rele, și nu te va prinde pre tine răul.
2. Depărtează-te dela nedrept, și se va abate dela tine.
3. Fiule! Nu semănà pre brazdele nedreptății, căci nu le vei secerà pre ele cu șapte părți mai multe.
4. Nu cercà dela Domnul stăpânire, nici dela împăratul scaun de mărire.
5. Nu te face drept înaintea Domnului, și înaintea împăratului nu te arătà că ești înțelept.
6. Nu cercà să fii judecător, ca nu cumvà să nu poți ridicà nedreptățile,
7. Ca nu cumvà să te sfiești de fața celui puternic, și să pui sminteală întru dreptatea ta.
8. Nu păcătuì asupra mulțimei cetății, nici te amestecà în gloată.
9. Nu te legà de două ori cu păcatul, că și odată nu vei fì nevinovat.
10. Să nu zici: la mulțimea darurilor mele va căutà, și când le voiu aduce acelea prea înaltului Dumnezeu, le va primì.
11. Nu slăbì în rugăciunea ta, și nu trece cu vederea a face milostenie.
12. Nu râde de omul cel ce este întru amărăciunea sufletului său, că este cel ce smerește și cel ce înalță.
13. Nu semănà minciuni asupra fratelui tău, nici împrotiva prietenului tău să nu faci așà.
14. Nu voì a mințì nici o minciună, că minciuna deasă nu este bună.
15. Nu fii vorbitor în mulțimea bătrânilor, și nu poftorì cuvântul în rugăciunea ta.
16. Să nu urăști lucrarea cea cu osteneală, și lucrarea pământului cea făcută de cel prea înalt.
17. Nu te socotì împreună cu mulțimea păcătoșilor, adu’ți aminte, că mâniea nu va zăbovì.
18. Smerește sufletul tău foarte, că izbânda celui necredincios foc și vierme este.
19. Să nu schimbi prietenul pentru bani nicidecum, nici pre fratele cel bun pentru aurul Sufir.
20. Nu te abate dela femeia bună și înțeleaptă, că harul ei este mai bun decât aurul.
21. Nu necăjì pre sluga, care lucrează cu adevăr, nici pre năimitul, care își dă sufletul său.
22. Pre sluga înțeleaptă să o iubească sufletul tău; să nu’l lipsești pre el de slobozenie.
23. Ai tu dobitoace? Socotește-le pre ele, și de sunt ție de folos, rămâe la tine.
24. Feciori ai? Învață’i pre ei, și înduplecă din pruncie grumazul lor.
25. Fete ai? Păzește trupul lor, și să nu’ți arăți veselă fața către ele.
26. Mărită’ți fata, și mare lucru vei face, și după bărbat înțelept o mărită.
27. Muiere ai după suflet? Nu o lepădà pre ea.
28. Cu toată inima cinstește pre tatăl tău, și de durerile maicii tale să nu’ți uiți.
29. Adu’ți aminte, că prin ei te-ai născut, și ce vei răsplătì lor precum ei ție?
30. Cu tot sufletul tău te teme de Domnul, și pre preoții lui cinstește’i.
31. Cu toată puterea iubește pre cel ce te-a făcut pre tine, și pre slugile lui să nu le părăsești.
32. Teme-te de Domnul, și cinstește pre preot, și’i dă parte lui precum s’au poruncit ție.
33. Pârgă, și pentru păcat, și darul brațelor, și jertfele sfințeniei, și pârga celor sfinte.
34. Și celui sărac întinde mâna ta, ca să se săvârșască bine cuvântarea ta,
35. Harul dării înaintea a tot cel viu, și dela cel mort, să nu oprești darul.
36. Nu te întoarce de către cei ce se jelesc, și cu cei ce plâng, plângi.
37. Nu te lenevì a cercetà pre cel bolnav, că dintr’acestea vei fì iubit.
38. Întru toate cuvintele tale adu’ți aminte de cele mai depre urmă ale tale, și în veac nu vei păcătuì.
CAP. 8.
[modifică]
Nu te pricì cu cel puternic, ca nu cumvà să cazi în mâinile lui.
2. Nu te pricì cu omul bogat, ca nu cândvà să pue asupra ta cumpăna.
3. Că pre mulți i-a pierdut aurul, și inimile împăraților le-a plecat.
4. Nu te sfădì cu omul limbut, și nu grămădì lemne preste focul lui,
5. Nu glumì cu omul neînvățat, ca să nu se necinstească strămoșii tăi.
6. Nu înfruntà pre omul, care se întoarce dela păcat, adu’ți aminte că toți vinovați suntem.
7. Să nu necinstești pre om la bătrânețele lui, că și dintre noi îmbătrânesc.
8. Nu te bucurà de moartea vrăjmașului tău, adu’ți aminte că toți murim.
9. Nu trece cu vederea vorbele înțelepților, ci în pildele lor te amestecă,
10. Că dela ei vei luà învățătură, și a slujì celor mai mari.
11. Nu trece vorba celor bătrâni, că și ei au învățat dela părinții lor.
12. Că dela ei vei învățà înțelegere, și în vreme de lipsă a dà răspuns.
13. Nu ațâțà cărbunii păcătosului, ca să nu arzi în văpaia focului lui.
14. Să nu stai împrotivă de către fața batjocoritorului, ca să nu șază ca un pânditor la gura ta.
15. Nu dà împrumut omului celui mai tare decât tine, și de’l vei împrumutà, socotește ca și cum ai fi pierdut.
16. Nu chezășuì preste puterea ta; iar de te chezășuești, aibi grije ca și cum ai plătì.
17. Nu te judecà cu judecătorul, că după mărimea lui vor judecà lui.
18. Cu cel îndrăzneț să nu mergi în cale, ca să nu se îngreueze asupra ta.
19. Că el după voea sa va face, și vei pierì împreună cu nebunia lui.
20. Cu cel mânios nu te sfădì, și nu merge cu el prin pustie, căci ca o nimica este sângele înaintea ochilor lui, și unde nu vei aveà ajutor, te va ucide.
21. Cu cel nebun nu te sfătuì, că nu va putea tăinuì cuvântul.
22. Înaintea celui strein nu face lucru de taină, că nu știi ce va fì.
23. Nu la tot omul îți arătà inima ta, și să nu’ți aducă ție har.
CAP. 9.
[modifică]
Nu răvnì muierea care este la sânul tău, ca să nu o înveți asupra ta învățătură rea.
2. Să nu dai muierii sufletul tău, ca să se suie ea preste puterea ta.
3. Nu te întâmpinà cu muierea desfrânată, ca să nu cazi în lațurile ei.
4. Cu muierea cântăreață să nu fii adesea, ca nu cumvà să te prinzi cu meșteșugurile ei.
5. La fecioară nu te uità, ca să nu te smintești întru podoaba ei.
6. Să nu dai curvelor sufletul tău, ca să nu’ți pierzi moștenirea ta.
7. Nu te uità împrejur pre ulițele cetății, nici rătăcì în pustiile ei.
8. Întoarce’ți ochiul tău dela muierea frumoasă și nu te uità la frumusețea streină.
9. Cu frumusețea muierii mulți s’au înșelat, că dela ea iubirea, ca și focul se aprinde.
10. Cu muierea măritată nicidecum să nu șezi în casă, și în pilde să nu vorbești cu ea bând vin,
11. Ca nu cumvà să se plece sufletul tău spre ea, și cu duhul tău să aluneci în pierire.
12. Nu părăsì pre prietenul cel vechiu, că cel nou nu este asemenea lui.
13. Vin nou este prietenul nou, de se va învechì, cu veselie îl vei beà.
14. Nu răvnì mărirea păcătosului, că nu știi ce va fì sfârșitul lui.
15. Să nu voiești cele ce voiesc cei necredincioși; adu’ți aminte, că până la iad nu se vor îndreptà.
16. Departe te ferește de omul care are putere să te omoare, și nu te vei teme de frica morței.
17. Și dacă te vei apropià de el, să nu greșești, ca să nu’ți ià vieața ta.
18. Să știi că prin mijlocul lațurilor treci, și pre aripile cetăței umbli.
19. După putința ta cearcă pre cei de aproape, și cu cei înțelepți te sfătuește.
20. Cu cei înțelepți să fie cugetul tău, și toată vorba ta în legea celui prea înalt.
21. Bărbați drepți să fie oaspeții tăi, și în frica Domnului să fie laudà ta.
22. În mâna meșterilor se va lăudà lucrul, și povățuitorul poporului înțelept întru cuvântul său.
23. Groaznic este în cetatea sa omul limbut, și cel dârz în cuvântul său, urî-se-va.
CAP. 10.
[modifică]
Judecătorul înțelept va învățà pre poporul său, și povățuirea celui înțelept cu rânduială va fì.
2. După cum este judecătorul poporului, așà sunt și slugile lui, și cum este mai marele cetăței, așà sunt toți cei ce lăcuesc într’însa.
3. Împăratul neînvățat va pierde pre poporul său, și cetatea se va lăcuì prin înțelepciunea celor puternici.
4. În mâna Domnului este stăpânirea pământului, și în vremea sa va ridicà pre cel folositor preste dânsul.
5. În mână Domnului este sporul omului, și pre fața cărturarului va pune mărirea sa.
6. Pentru toată nedreptatea să nu te mânii pre aproapele, și nimic nu face cu fapte semețe.
7. Urîtă este înaintea Domnului și înaintea oamenilor trufia, și dela amândoi se leapădă păcatul nedreptăței.
8. Împărăția dela un neam la alt neam se mută pentru strâmbătăți și pentru semeții și pentru avuții.
9. Pentruce se trufește pământul și cenușa, că în vieață am lepădat cele dinlăuntru ale lui?
10. Boala îndelungată o tae doftorul, și împăratul astăzi este și mâine va murì.
11. Că murind omul, va moștenì șerpi și hiare și viermi.
12. Începutul trufiei omului este a părăsì pre Dumnezeu, și a’și întoarce inima sa dela cel ce l-au făcut pre el.
13. Că începutul păcatului este trufiea, și cel ce o ține pre ea va plouà urâciune.
14. Pentru aceea minunate certări au adus Domnul, și i-au surpat pre ei până în sfârșit.
15. Scaunele celor mai mari le-au surpat Domnul, și au pus pre cei blânzi în locul lor.
16. Rădăcinile neamurilor le-au smuls Domnul, și au răsădit pre cei smeriți în locul lor.
17. Țările neamurilor le-au surpat Domnul, și le-au stricat pre ele până la temeliile pământului.
18. Uscat-au dintru ei, și i-au pierdut pre ei, și au făcut să înceteze de pre pământ pomenirea lor.
19. Nu s’au zidit oamenilor trufia, nici urgia mâniei la nașterile muierilor.
20. Sămânță cinstită, care este? Sămânța omului.
21. Sămânță cinstită, care este? Cei ce se tem de Domnul.
22. Sămânță necinstită, care este? Sămânța omului.
23. Sămânță necinstită, care este? Cei ce nu țin poruncile.
24. Între frați povățuitorul lor cinstit este, și cei ce se tem de Domnul înaintea ochilor lui.
25. Lauda celui bogat și a celui cinstit și a celui sărac, este frica Domnului.
26. Nu este drept a batjocorì pre săracul cel înțelept, și nu se cade a mărì pre omul cel păcătos.
27. Cel mare și judecătorul și cel puternic se va mărì, și nici unul dintru ei nu este mai mare decât cel ce se teme de Domnul.
28. Robului celui înțelept îi va slujì cei slobozi, și bărbatul înțelept nu va cârtì când se dojenește.
29. Nu te face înțelept când faci lucrul tău, nu te mărì în vremea necazului tău.
30. Mai bun este cel ce lucrează întru toate decât cel ce umblă, sau se mărește și este lipsit de pâine.
31. Fiule, întru blândețe mărește sufletul tău și îi dă lui cinste după vrednicia lui.
32. Pre cel ce păcătuește asupra sufletului său, cine’l va îndreptà? Și cine va cinstì pre cel ce’și face de ocară vieața sa?
33. Săracul se cinstește pentru știința sa și cel bogat se cinstește pentru avuțiile sale.
34. Iar cel ce se laudă întru sărăcie, dar în avuție cu cât? Și cel nelăudat întru avuție, dar în sărăcie cu cât?
CAP. 11.
[modifică]
Înțelepciunea înalță capul celui smerit și’l face pre el să șază între cei mari.
2. Să nu lauzi pre om pentru frumusețea lui și să nu te scârbești de om pentru chipul lui.
3. Mică este între cele zburătoare albina și începutul dulceților este rodul ei.
4. Cu îmbrăcămintea hainelor să nu te lauzi, nici în ziua mărirei să nu te trufești, că minunate sunt lucrurile Domnului și ascunse faptele lui între oameni.
5. Mulți tirani au stătut pre pământ, iar cel de care nu se gândeà a purtat stema.
6. Mulți puternici s’au necinstit foarte și cei măreți s’au dat în mâinele altora.
7. Mai ’nainte de ce vei cercà, nu hulì, cunoaște întâiu și atunci dojenește.
8. Mai ’nainte de ce nu vei auzì, nu răspunde; și în mijlocul cuvintelor să nu adaogi a vorbì.
9. Pentru lucrul, care nu’ți este de treabă, nu te pricì, și în judecata păcătoșilor nu ședeà împreună.
10. Fiule! Nu te cuprinde cu multe lucruri,
11. Că de te vei cuprinde cu multe lucruri, nu vei fì fără de vină.
12. Și de vei alergà, nu vei prinde, și de vei fugì, nu vei scăpà.
13. Este om, care se ostenește și muncește și se sârguește și cu atâta mai mult se lipsește.
14. Este om slab, fără de ajutor, lipsit de putere și împovărat de sărăcie.
15. Și ochii Domnului au căutat spre el cu bine și l-au ridicat pre el din smerenia lui și au înălțat capul lui și s’au mirat de el mulți.
16. Cele bune și cele rele, vieața și moartea, sărăcia și avuțiea dela Domnu sunt.
17. Darul Domnului rămâne la cei bine credincioși, și bunăvoința lui în veac bine va sporì.
18. Este om, care se îmbogățește din grija și păstrarea lui și aceasta este partea ostenelelor lui.
19. Zicând: aflat-am odihnă și acum voiu mâncà din bunătățile mele.
20. Și nu știe, că vremea trece și va murì și le va lăsà pre ele altora.
21. Stăi în ce te-ai făgăduit tu și întru aceea îndeletnicește-te, petreci, și întru lucrul tău sporește.
22. Nu te mirà de lucrările păcătosului, nădăjduește în Domnul și rămâi întru osteneala ta.
23. Că lesne este înaintea Domnului degrab și fără de veste a îmbogățì pre cel sărac.
24. Binecuvântarea Domnului este plata celui credincios, și într’un ceas degrab răsare binecuvântarea lui.
25. Să nu zici: ce lipsă am eu? Și care de acum vor fi bunătățile mele?
26. Să nu zici: destule am, pentru ce să mă mai necăjesc de acum?
27. În ziua bunătăților este uitare răutăților și în ziua răutăților nu este pomenirea bunătăților.
28. Că lesne este înaintea Domnului, în ziua sfârșitului să deà omului după căile lui.
29. Răutatea ceasului face uitare desfătărilor și la sfârșitul omului se vor descoperì lucrurile lui.
30. Mai’nainte de sfârșit pre nimeni să nu’l zici fericit, că în fiii săi se va cunoaște omul.
31. Nu băgà pre tot omul în casa ta, că multe sunt meșteșugirile celui viclean.
32. Potârniche vânătoare în coșniță, așà este inima trufașului, și ca iscoada privește căderea.
33. Că cele bune le întoarce în rele și viclenește, și pentru cele bune te va hulì.
34. Dintr’o scântee de foc se înmulțește jarul, și omul păcătos pândește sângele.
35. Păzește-te de cel rău făcător, că rele meșteșugește, ca nu cumvà să te facă să fii pururea de batjocură.
36. Lasă pre cel strein să lăcuiască la tine, și’ți va face turburări, și te va înstreinà pre tine dela ale tale.
CAP. 12.
[modifică]
De faci bine să știi cui faci, și vei aveà mulțămită pentru facerea ta de bine.
2. Fă bine celui bine credincios, și vei aflà răsplătire, de nu dela el, dela cel prea înalt.
3. Nu este bine celui ce pururea petrece întru răutăți, și nu dă milostenie.
4. Dă celui bine credincios, și să nu ajutorești celui păcătos.
5. Fă bine celui smerit, și nu dà celui necredincios.
6. Oprește pâinile lui și nu’i dà, ca nu cu acelea să se întărească asupra ta.
7. Că îndoite răutăți vei aflà întru toate bunătățile, care vei face lui.
8. Căci și cel prea înalt au urît pre cei păcătoși, și celor necredincioși va răsplătì cu izbândă.
9. Dă celui bun, și nu ajutà pre cel păcătos.
10. Nu se arată în fericire, care este prieten, nici în cele rele nu se ascunde vrăjmașul.
11. Când este în bine omul, vrăjmașii lui se întristează, iar când este în rău, și prietenul se desparte.
12. Nu crede vrăjmașului tău în veci; că în ce chip arama se ruginește, așà și răutatea lui.
13. Și de se va smerì să umble plecat, întărește’ți sufletul tău, și te păzește de el.
14. Și vei fì lui, ca cel ce șterge oglinda, și vei cunoaște că n’a lepădat toată rugina.
15. Nu’l pune să steà lângă tine, ca să nu te împingă pre tine, și să steà el în locul tău.
16. Să nu’l pui să șază deadreapta ta, ca nu cumvà să caute scaunul tău, și mai pre urmă vei cunoaște cuvintele mele, și de graiurile mele te vei umilì.
17. Cui va fi milă de descântătorul cel mușcat de șarpe și de toți cei ce se apropie de hiară.
18. Așà și de cel ce merge la omul păcătos, și se învăluește cu păcatele lui.
19. Un ceas va rămâneà cu tine, iar de vei fì fără de noroc, nu va rămâneà cu tine.
20. Și cu buzele sale te va îndulcì vrăjmașul, și multe’ți va șoptì, și’ți va grăì bune.
21. Iar în inimă va sfătuì să te surpe în groapă, cu ochii va lăcrămà vrăjmașul.
22. Și de va aflà vreme, nu se va săturà de sânge.
23. De se vor întâmplà ție rele aflà’l-vei pre el acolo înaintea ta, cu ochii săi va lăcrămà vrăjmașul, și, ca și cum ți-ar ajutà, va săpà supt picioarele tale.
24. Clătì-va capul său, și va bate în palmile sale, și multe va șoptì, și va schimbà fața sa.
CAP. 13.
[modifică]
Cel ce se atinge de smoală, mânjì-se-va, și cel ce se însoțește cu cel trufaș, asemenea lui va fì.
2. Povară mai grea decât poți, să nu ridici; așà și cu cel mai tare decât tine, și mai bogat nu te însoțì.
3. Ce se împreună oala cu căldarea? Ea se va izbì și ea se va sparge.
4. Bogatul a făcut strâmbătate, și el s’a mâniat.
5. Celui sărac s’a făcut strâmbătate, și el se roagă de iertăciune.
6. Până îi vei fì de folos, va lucrà cu tine; iar de te vei lipsì, te va părăsì.
7. De ai va trăì cu tine, și te va deșertà, și nu’i va fì milă.
8. De ești lui de lipsă, te va înșelà, și zâmbindu’ți a râde, îți va dà nădejde.
9. Grăì-va ție bune, și va zice: ce’ți trebuie? Și te va rușinà pre tine cu bucatele sale de două sau de trei ori, până ce te va deșertà, și mai pre urmă va râde de tine.
10. După aceea te va vedeà pre tine, și te va părăsì, și va clătì cu capul său asupra ta.
11. Ià aminte să nu te înșeli și să nu te smerești întru veselia ta.
12. Când te chiamă cel puternic, fă-te ca și cum te-ai ferì, și cu atâta mai mult te va chemà.
13. Nu te vârî, ca să nu te scoți afară, nici stà departe, ca să nu fii uitat.
14. Nu lungì vorba cu el, nici crede cuvintelor celor multe ale lui.
15. Că, cu vorba cea multă te va ispitì, și ca și cum ar râde te va întrebà.
16. Nemilostiv este cel ce nu’și ține cuvintele, și nu va scăpà de rău și de legături.
17. Păzește-te și foarte bine îți ià seama, că, cu căderea ta umbli.
18. Tot dobitocul iubește pre cel asemenea sieș, și tot omul pre aproapele său.
19. Tot trupul se însoțește cu cel de felul său, și omul cu cel asemenea luiș se va însoțì.
20. Au însoțì-se-va lupul cu mielul? Așà cel păcătos cu cel cuvios.
21. Ce pace este leoaicii cu câinele? Și ce pace celui bogat cu cel sărac?
22. Vânatul leilor sunt colunii în pustie; așà pășunea celor bogați, sunt săracii.
23. Urît este trufașului smerenia; așà urît este bogatului săracul.
24. Pre bogat când se clătește, îl reazimă prietenii; iar pre cel sărac când cade, îl scot afară prietenii.
25. Bogatul când alunecă, mulți sunt cari îl sprijinesc, grăit-a ce nu se cădeà, și l-a îndreptat pre el.
26. Cel smerit a greșit, și încă’l și ceartă pre el, grăit-a înțelepțește, și nu i s’a dat loc.
27. Bogatul a vorbit, și toți au făcut, și cuvântul lui până la nori l-a înălțat.
28. Săracul a grăit, și zic: cine este acesta? Și de se împiedică îl răstoarnă pre el.
29. Bună este avuțiea la cel ce este fără de păcat, și rea este sărăciea în gura celui necredincios.
30. Inima omului schimbă fața lui ori spre bune, ori spre rele.
31. Fața veselă este semn, că inima întru cele bune petrece; iar aflarea pildelor este cugetare cu osteneală.
CAP. 14.
[modifică]
Fericit bărbatul, care n’a alunecat cu gura sa, și nu se rănește cu mâhniciunea păcatului.
2. Fericit este, pre care nu’l vinovățește sufletul lui, și care n’a căzut dela nădejdea sa.
3. Bărbatului ticăit nu sunt bune avuțiile, și omului pizmătareț pentru ce sunt avuții?
4. Cel ce adună din sufletul său, altora adună, și cu bunătățile lui alții se vor desfătà.
5. Cel ce este luiș rău, cui va fì bun? Și nu se va veselì cu averile sale.
6. Nimic nu este mai rău, decât cel ce’și pismuește luiș; și aceasta este răsplătirea răutății lui.
7. Și de face bine, din uitare face; iar mai pre urmă arată răutatea sa.
8. Rău este cel ce pismuește cu ochiul, și cel ce’și întoarce fața, și cel ce trece cu vederea sufletele.
9. Ochiul lacomului nu se satură cu o parte, și nedreptatea celui rău usucă sufletul.
10. Ochiul rău își pismuește pentru pâine, și la masa sa va fì lipsit.
11. Fiule! Cât vei puteà fă’ți bine ție și adu Domnului aduceri vrednice.
12. Adu’ți aminte, că moartea nu zăbovește, și diata iadului nu s’a arătat ție.
13. Mai ’nainte de ce vei murì, fă bine prietenului, și după cât poți întinde și dă lui.
14. Să nu întârziezi în ziua cea bună, și partea poftei cei bune să nu te treacă.
15. Au nu altuia vei lăsà trudele tale, și ostenelele tale să le împarță cu sorți?
16. Dă și ià, și’ți sfintește sufletul tău; că în iad nu este a căutà desfătăciuni.
17. Tot trupul ca o haină se învechește, că legătură din veac este cu moarte a murì.
18. Ca frunzele cele ce înverzesc în copac des, unele cad, altele răsar.
19. Așà este rodul trupului și al sângelui, unul moare și altul se naște.
20. Tot lucrul ce se strică, se sfârșește, și cel ce’l face pre el se va duce cu el.
21. Fericit bărbatul, care întru înțelepciune se va sfârșì, și care cu pricepere va vorbì.
22. Cel ce socotește căile ei în inima sa, și cele ascunse ale ei le gândește.
23. Cel ce aleargă după ea ca un iscoditor, și la căile ei privighează.
24. Cel ce se uită pre ferestrile ei, și la ușile ei ascultă.
25. Cel ce sălășluește aproape de casa ei, va împlântà țăruși în pereții ei, întinde-va cortul său după mâinile ei, și se va sălășluì întru odihna bunătăților.
26. Pune-va pre fiii săi supt acoperemântul ei, și supt ramurile ei va petrece.
27. Scăpà-va supt dânsa de fierbințeală, și întru mărirea ei se va odihnì.
CAP. 15.
[modifică]
Cel ce se teme de Domnul, va face cele bune, și cel ce ține legea, o va cuprinde pre ea.
2. Și’l va întimpinà pre el ca o mumă, și ca muierea tinerețelor îl va primì pre el,
3. Hrăni’l-va pre el cu pâinea înțelegerei, și cu apa înțelepciunei îl va adăpà pre el.
4. Rezemà-se-va întru ea, și nu se va clătì, țineà-se-va de ea și nu se va rușinà.
5. Și’l va înălțà pre el mai mult decât pre cei de aproape ai lui, și în mijlocul adunărei va deschide gura lui.
6. Desfătare și cunună de bucurie, și nume veșnic va moștenì.
7. Oamenii cei nebuni nu o vor cuprinde pre ea, și bărbații cei păcătoși nu o vor vedeà pre ea.
8. Departe este de trufie, și oamenii cei mincinoși nu’și vor aduce aminte de ea.
9. Nu este frumoasă lauda în gura păcătosului, că nu este dela Domnul trimisă lui.
10. Că întru înțelepciune se va grăì lauda, și Domnul o va îndreptà pre ea.
11. Să nu zici: că pentru Domnul m’am depărtat, că cele ce el le-au urît nu le voiu face.
12. Să nu zici: că el m’au înșelat, că n’are el lipsă de omul păcătos.
13. Toată urâciunea o au urît Domnul, și nu este iubită celor ce se tem de dânsul.
14. El din început au făcut pre om și l-au lăsat pre el în mâna sfatului său.
15. De vei vreà, vei țineà poruncile și credința, și vei face cele bine plăcute.
16. Pus-au înaintea ta foc și apă, și ori la care vei vreà, vei tinde mâna ta.
17. Înaintea oamenilor este vieața și moartea și ori care’i va plăceà se va dà lui,
18. Că multă este înțelepciunea Domnului; tare este el întru putere și vede toate.
19. Și ochii lui sunt preste cei ce se tem de el, și el va cunoaște tot lucrul omului.
20. Și nimănui n’au poruncit să lucreze păgânește, și nimănui n’au dat slobozenie să păcătuiască.
CAP. 16.
[modifică]
Nu poftì mulțime de fii fără de folos, nici te bucurà de fiii necredincioși.
2. De se vor înmulțì, nu te bucurà de ei, de nu este frica lui Dumnezeu cu ei.
3. Nu crede vieței lor, și nu nădăjduì întru mulțimea lor.
4. Că mai bun este unul, decât o mie, și a murì fără de fii, decât a aveà fii fără de frica lui Dumnezeu.
5. Că un înțelept va umpleà cetatea de lăcuitori; iar neamul celor necredincioși se va pustiì.
6. Multe ca acestea am văzut cu ochii mei, și mai tari decât acestea a auzit urechea mea.
7. Întru adunarea păcătoșilor ațâțà-se-va foc; și în neamul neascultător s’a aprins mânie.
8. Nu s’a milostivit spre uriașii cei de demult, cari s’au depărtat întru tăria lor.
9. N’a iertat pentru nemernicia lui Lot pre cei ce i-au urît pentru trufia lor.
10. Nu s’au făcut lui milă de neamul pierzărei, care se înălțase întru păcatele sale.
11. Tot așà cu cei șase sute de mii de pedestri adunați întru învârtoșarea inimei lor.
12. De va fi unul vârtos la cerbice, minune va fì de se va îndreptà.
13. Că mila și mânia la el este, el poate să se milostivească și să se mânie.
14. Precum este multă mila lui, așà este multă și certarea lui, pre om după faptele lui îl judecă.
15. Nu va scăpà păcătosul cu răpirea, nici va întârzià răbdarea celui bine credincios.
16. La toată milostenia va face loc; fiecine după faptele sale va aflà.
17. Să nu zici: de Domnul mă voiu ascunde, au dintru înălțime aduce’ș-và cinevà aminte de mine?
18. Întru popor mare nu mă voiu pomenì, că ce este sufletul meu întru atâta mulțime de făpturi?
19. Iată cerul și cerul cerului lui Dumnezeu, adâncul și pământul se vor clătì întru cercetarea lui.
20. Așijderea munții și temeliile pământului, când va căutà spre ele de frică se vor cutremurà.
21. Și de acestea nu va gândì inima și de căile lui cine’ș va aduce aminte?
22. Și vifor, care nu’l va vedeà om, iar cele mai multe lucruri ale lui sunt ascunse.
23. Lucrurile dreptății cine le va vestì? Sau cine le va răbdà? Că departe este făgăduința.
24. Cel ce se micșorează cu inima, cugetă acestea; iar bărbatul cel fără de minte și rătăcit, cugetă cele nebune.
25. Ascultă fiul meu! Și învață știință, și ià aminte cu inima ta la cuvintele mele.
26. Arătà-voiu în cumpănă învățătura, și cu amăruntul voiu vestì știința.
27. Întru judecata Domnului lucrurile lui din început și de când le-au făcut au deosebit părțile lor.
28. Împodobit-au în veac lucrurile sale și începuturile lor în neamurile lor, nici au flămânzit, nici s’au ostenit și n’au încetat dela lucrurile sale.
29. Nici unul pre aproapele său nu l-a necăjit și până în veac nu se va împrotivì cuvântului lui.
30. Și după aceasta au căutat Domnul pre pământ și l-au umplut de bunătățile sale.
31. Cu tot felul de dobitoace vii au acoperit fața lui și într’însul va fi întoarcerea lor.
CAP. 17.
[modifică]
Domnul au făcut din pământ pre om și iarăși l-au întors în pământ.
2. Zile cu număr și vreme i-au dat lui și i-au dat lui stăpânire preste cele ce sunt pre pământ.
3. După cuviința lor i-au îmbrăcat pre ei cu vîrtute și după chipul său i-au făcut pre ei.
4. Și au pus frica lui preste tot trupul și l-au făcut domn hiarelor și pasărilor.
5. Sfat și limbă, ochi, urechi și inimă le-au dat lor ca să socotească.
6. Cu știința înțelegerii i-au umplut pre ei, și bune și rele le-au arătat lor.
7. Pus-au ochiul său preste inimile lor, ca să le arate lor mărimea lucrurilor sale.
8. Și numele sfințeniei vor lăudà, ca să grăiască mărimea lucrurilor lui.
9. Pusu-le-au lor știință și legea vieții le-au dat lor moștenire.
10. Legătură veșnică au făcut cu ei și judecățile sale le-au arătat lor.
11. Mărimea slavei sale au văzut ochii lor și mărirea glasului său a auzit urechea lor.
12. Și le-au zis lor: feriți-vă de toată nedreptatea, și au poruncit lor unuia fiecăruia pentru de aproapele său.
13. Căile lor înaintea lui sunt pururea, nu se vor ascunde dela ochii lui.
14. Fiecărui neam au pus povățuitor și partea Domnului Israil este.
15. Toate lucrurile lor, ca soarele sunt înaintea lui; și ochii lui neîncetați preste căile lor.
16. Nu sunt ascunse nedreptățile lor înaintea lui, și toate păcatele lor sunt înaintea Domnului.
17. Milostenia bărbatului este ca o pecete cu el, și mulțămita omului ca lumina ochiului o va păzì.
18. După aceea se va sculà și va răsplătì lor, și răsplătirea lor în capul lor o va întoarce.
19. Însă celor ce se pocăesc le-au dat întoarcere, și pre cei ce slăbesc îi îndeamnă la răbdare.
20. Întoarce-te la Domnul și părăsește păcatele, roagă-te înaintea feții lui și împuținează sminteala ta.
21. Sârguește către cel prea înalt și te întoarce dela nedreptate și foarte te scârbește de lucrul urît.
22. Pre cel prea înalt, cine’l va lăudà în iad? În locul celor vii și acelor ce dau mărturisire?
23. Dela cel mort, ca dela cel ce nu este a pierit mărturisirea. Cel viu și sănătos va lăudà pre Domnul.
24. Cât este de mare milostivirea Domnului, și mila spre cei ce se întorc la el.
25. Că nu pot toate să fie întru oameni; că nu este nemuritor fiul omului.
26. Ce este mai luminos decât soarele? Și acesta scade; și ce este rău, va gândì trupul și sângele.
27. El privește puterea înălțimei cerului, și toți oamenii sunt pământ și cenușe.
CAP. 18.
[modifică]
Cel ce trăește în veac, au zidit toate de obște.
2. Domnul singur este drept.
3. Nimănui n’au făcut putere, ca să vestească lucrurile lui, și cine va cercà slava lui?
4. Puterea slavei lui, cine o va numărà? Și cine va adaoge a grăì milele lui?
5. Nu pot împuținà, nici a adaoge, nici a cercà minunile Domnului.
6. Când va sfârșì omul, atunci va începe, și când va încetà, atunci nu va fì.
7. Ce este omul, și ce este folosul lui? Ce este binele lui, și ce este răul lui?
8. Numărul zilelor omului mult o sută de ani.
9. Ca o picătură de apă din mare și ca un grăunț de nisip, așà sunt de puțini anii în ziua veacului.
10. Pentru aceea lor îndelung răbdător este Domnul, și au vărsat preste ei mila sa.
11. Văzut-au, și au cunoscut pierirea lor, că rea este; pentru aceea au înmulțit milostivirea sa.
12. Mila omului către aproapele său, iar mila Domnului preste tot trupul.
13. Mustrând și certând și învățând, și întorcând ca un păstor turma sa.
14. Pre cei ce primesc învățătura îi miluește, și pre cei ce se sârguesc spre judecățile lui.
15. Fiule! În cele bune nu dà plângere, și în toată darea nu dà întristarea cuvintelor.
16. Au nu roua răcorește căldura? Așà mai bun este cuvântul decât darea.
17. Au nu este mai bun cuvântul decât darea cea bună? Și amândouă sunt la omul cel plin de dar.
18. Nebunul cu nemulțămire impută, și darul celui pismaș slăbește ochii lui.
19. Mai ’nainte de ce vorbești, învață, și mai ’nainte de boală te grijește.
20. Mai ’nainte de judecată ispitește-te pre tine, și în ceasul cercetării vei aflà milă.
21. Mai ’nainte de boală smerește-te, și în vremea păcatelor arată întoarcere.
22. Nu te împiedecà a plinì făgăduința în vreme bună, și nu așteptà până la moarte să te îndreptezi.
23. Mai ’nainte de ce făgăduești, te gătește pre tine, și nu fii ca omul cel ce ispitește pre Domnul.
24. Adu’ți aminte de mâniea cea din ziua sfârșitului, și de vremea izbândei, când va întoarce Dumnezeu fața.
25. Adu’ți aminte de foamete în vremea săturării, și de sărăcie și lipsă în zilele avuției.
26. De dimineața până seara se schimbă vremea, și toate sunt grabnice înaintea Domnului.
27. Omul înțelept, întru toate se va teme, și în zilele păcatelor se va ferì de greșală.
28. Tot cel înțelegător cunoaște înțelepciunea, și celui ce o a aflat pre ea va dà mărturisire.
29. Cei înțelepți la cuvinte și ei s’au înțelepțit, și au plouat pilde alese.
30. După poftele tale nu merge, și de către poftele tale te întoarce.
31. De vei dà sufletului tău plăcerea poftei, te va face pre tine bucurie vrăjmașilor tăi.
32. Nu te veselì cu multă desfătăciune, nici te legà cu îngreunarea ei.
33. Nu te face sărac făcând ospețe din împrumutare, când n’ai nimic în pungă.
CAP. 19.
[modifică]
Lucrătorul bețiv nu se va înbogățì; cel ce nu bagă seamă de cele mici, prea încet va cădeà.
2. Vinul și muierile înșeală pre cei înțelepți.
3. Și cel ce se lipește de curve, mai îndrăzneț va fi.
4. Moliile și viermii îl vor moștenì pre el, și sufletul îndrăzneț va pierì și se va uscà.
5. Cel ce crede curând, ușor de inimă este, și cel ce păcătuiește, asupra sufletului său greșește.
6. Cel desfătat cu inima hulì-se-va, și cel ce urăște vorba, mai puțin rău va aveà.
7. Niciodată nu poftori cuvântul, și nimic ție nu se va împuținà.
8. Către prieten și către vrăjmași nu povestì, și de nu este ție păcat, nu’l descoperì.
9. Că te-a ascultat pre tine, și te-a cinstit pre tine, și cu vreme te va urî.
10. Auzit-ai cuvânt? Să moară la tine, cutează că nu te va sparge.
11. De către fața cuvântului, cel nebun se va chinuì, ca ceea ce naște prunc.
12. Săgeată înfiptă în coapsele trupului, așà este cuvântul în inima nebunului.
13. Mustră pre prieten, ca nu cumvà să fì făcut aceea, și de a făcut, mai mult să nu facă.
14. Mustră pre prieten, ca nu cumvà să fi zis, și de a zis, mai mult să nu zică.
15. Mustră pre prieten, că de multe ori este năpaste, și nu crede tot cuvântul.
16. Este care alunecă, ci nu din suflet, și cine n’a greșit cu limba sa?
17. Dojenește pre prietenul tău, mai ’nainte de ce’l înfricoșezi, și dă loc legii celui prea înalt.
18. Toată înțelepciunea este frica Domnului, și toată înțelepciunea este împlinirea legii.
19. Și nu este înțelepciunea știința răutății; și unde este sfatul păcătoșilor, nu este înțelepciune.
20. Este răutate, și aceasta este urâciune, și este nebun care puțin înțelege.
21. Mai bun este cel ce puțin înțelege cu frică, decât cel ce prisosește cu mintea, și calcă legea.
22. Este isteție vădită, și aceasta este nedreaptă; și este care întoarce harul, ca să arate judecata.
23. Este care face rău, și umblă smerit, și cele din lăuntru ale lui sunt pline de vicleșug.
24. Care’și pleacă fața sa, și se face surd unde nu’l știu, el mai întâiu va apucà să’ți strice.
25. Și măcar că pentru slăbiciunea puterii nu poate păcătuì, de va aflà vreme va face rău.
26. Din vedere se cunoaște omul, și din chipul feții se cunoaște cel înțelept.
27. Îmbrăcămintea bărbatului, râsul dinților, și călcarea omului vestesc de ale lui.
28. Este mustrare, care nu este cuvioasă, și este care tace, și acesta este înțelept.
CAP. 20.
[modifică]
Mai bine este a mustrà, decât a se mânià pe ascuns.
2. Și cel ce se mărturisește, dela scădere se va oprì.
3. Precum este pofta famenului a stricà fecioria fetei, așà este cel ce cu sila face judecată.
4. Este, care tace și se află înțelept, și este, care se face urît pentru vorba cea multă,
5. Și este, care tace pentrucă n’are ce să răspunză, și este care tace pentru că știe vremea.
6. Omul înțelept va tăceà până la vreme, iar cel îngâmfat și nebun va trece preste vreme.
7. Cel ce înmulțește cuvintele, urî-se-va, și cel ce’și ià luiș putere, se va urî.
8. Este spor omului întru cele rele, și este aflare spre scădere.
9. Este dare care nu’ți va folosì, și este dare, a căreea îndoită este răsplătirea.
10. Este micșorare pentru mărire, și este care din smerenie și-a ridicat capul.
11. Este care cumpără multe cu puțin, și este care plătește cu șapte părți mai mult.
12. Cel înțelept în cuvinte, iubit se va face pre sine, iar darurile celor nebuni se vor lepădà.
13. Darul celui fără de minte nu’ți va folosì ție; că ochii lui în loc de unul, sunt mulți.
14. Puține va dà și multe va imputà, și va deschide gura sa ca un pristav.
15. Astăzi va dà împrumut, și mâine va cere înapoi. Urît om este unul ca acesta.
16. Nebunul va zice: nu este mie prietin, și nu este har întru bunătățile mele.
17. Cei ce mănâncă pâinea mea, sunt răi cu limba.
18. De câte ori și câți îl vor batjocorì pre el?
19. Mai bună este căderea pre pământ, decât căderea limbei; așà căderea celor răi degrab va venì.
20. Omul nemulțămitor este poveste fără de vreme, pururea va fì în gura celor neînvățați.
21. Din gura nebunului se va gonì pilda, că nu o va zice în vremea ei.
22. Este care de nevoie se oprește a păcătuì, și întru odihna sa nu se va umilì.
23. Este care’și pierde sufletul său pentru rușine, și de către fața cea fără de minte îl va pierde pre el.
24. Este care pentru rușine făgăduește har prietenului, și’l câștigă pre el vrăjmaș în zadar.
25. Batjocură rea este la om minciuna, în gura celor neînvățați pururea va fì.
26. Mai bun este furul, decât cel ce pururea minte; iar amândoi pierzarea vor moștenì.
27. Năravul omului mincinos este ocară, și rușinea lui este cu el pururea.
28. Cel înțelept la cuvânt se va înălțà pre sine, și omul înțelept va plăceà celor mari.
29. Cel ce lucrează pământul, înălțà-va stogul său, și cel ce place celor mari, curățise-va de nedreptate.
30. Ospețele și darurile orbesc ochii înțelepților, și ca zăbala în gură abat mustrările.
31. Înțelepciunea ascunsă și comoara neștiută, ce folos este de amândouă?
32. Mai bun este omul, care își ascunde nebunia sa, decât omul, care își ascunde înțelepciunea sa.
CAP. 21.
[modifică]
Fiule, păcătuit-ai? Să nu mai adaogi încă; și pentru cele mai dinainte ale tale te roagă.
2. Ca de fața șarpelui fugi de păcat; că de te vei apropia de el, te va mușcà.
3. Dinți de leu sunt dinții lui, cari omoară sufletele oamenilor.
4. Ca sabia cea de amândouă părțile ascuțită, este toată fărădelegea; rana ei n’are vindecare.
5. Batjocura și semeția vor pustiì avuția; așà și casa celui trufaș se va pustiì.
6. Rugăciunea săracului din gură până la urechile lui, și judecata lui degrab va venì.
7. Cel ce urăște mustrarea, urmează pre păcătos, și cel ce se teme de Domnul, se va întoarce din inimă.
8. De departe este cunoscut cel cu limba tare, și cel înțelept știe când alunecă el.
9. Cel ce își zidește casă cu bani streini, asemenea este celui ce își adună pietre de mormînt.
10. Câlți adunați este adunarea celor fărădelege, și pierirea lor pară de foc.
11. Calea păcătoșilor este netezită cu pietre, și la sfârșitul ei este groapa iadului.
12. Cel ce păzește legea, își stăpânește cugetul său; și sfârșitul temerii de Domnul este înțelepciunea.
13. Nu se va învățà cel ce nu este isteț; este isteție, care înmulțește amărăciunea.
14. Știința celui înțelept se va înmulțì ca un potop, și sfatul lui ca un izvor de vieață.
15. Inima nebunului ca un vas spart, și nici o știință nu va țineà.
16. Cuvânt înțelept de va auzì cel știutor, lăudà’l-va pre el și preste el va adauge.
17. Auzit-a cel răsfățat și nu i-a plăcut, și l-a lepădat înapoia sa.
18. Vorba nebunului ca sarcina în cale; iar prin buzele celui înțelept, se va aflà har.
19. Gura înțeleptului se va căutà întru adunare, și cuvintele lui le va cugetà în inimă.
20. Ca o casă stricată, așà este celui nebun înțelepciunea, și știința celui neînțelegător, cuvinte neispitite.
21. Obezi în picioarele celor nebuni este învățătura și ca cătușile în mâna cea dreaptă.
22. Nebunul când râde, își înalță glasul său; iar omul cuminte abeà încet va zâmbì.
23. Ca podoaba cea de aur este învățătura la cel înțelept și ca brățarea în brațul drept.
24. Piciorul nebunului grabnic este în casă; iar omul cel ce are multă știință, se va rușinà de față.
25. Nebunul pre ușe se uită în casă; iar omul cel învățat stă afară.
26. Semn de om prost este a ascultà la ușe; iar cel înțelept se va îngreuià de astfel de necinste.
27. Buzele limbuților într’acestea se vor îngreuià; iar cuvintele celor înțelepți se vor cumpănì.
28. În gura nebunilor este inima lor; iar în inima înțelepților este gura lor.
29. Când blestemă cel necredincios pre satana, însuș își blesteamă sufletul său.
30. Pângărește sufletul său cel ce șoptește, și ori unde va lăcuì se va urî.
CAP. 22.
[modifică]
Pietrei celei întinate s’a asemănat leneșul; și toți vor șuerà da batjocura lui.
2. Asemenea băligii cei din gunoiu este leneșul; tot cel ce o va ridicà, își va scuturà mâna.
3. Rușine tatălui este fiul neînvățat; iar fata spre scădere s’a născut.
4. Fata înțeleaptă moștenì-va pre bărbatul său; iar cea fără de rușine este de întristare celui ce o a născut.
5. Pre tată și pre bărbat rușinează cea îndrăzneață, și dela amândoi va fi necinstită.
6. Muzica în jale este poveste fără de vreme; bătăile și certarea în toată vremea sunt înțelepciune.
7. Cel ce învață pre cel nebun, este ca și cel ce lipește hârbul și deșteaptă din somn greu pre cel ce doarme.
8. Ca și cum ar povestì celui ce dormitează, așà este cel ce povestește celui nebun, și la sfârșit va zice, ce este?
9. Pentru mort plânge, că i-a lipsit lumina, și pentru cel nebun plânge, că i-a lipsit înțelegerea.
10. Mai cu dulceață plânge pre mort, pentru că s’a odihnit; iar vieața nebunului mai rea este decât moartea.
11. Plânsul pentru mort să fie șapte zile; iar pentru cel nebun și necredincios, în toate zilele vieții lui.
12. Cu cel nebun nu înmulțì vorba, și la cel neînțelegător nu merge.
13. Ferește-te de el, ca să nu aibi necaz și să nu te spurci întru scuturarea lui.
14. Ferește-te de el și vei aflà odihnă, și nu te lenevì întru nebunia lui.
15. Ce este mai greu decât plumbul, și ce alt este numele lui fără numai, nebun?
16. Mai lesne este a purtà nisip, sare și fier, decât a lăcuì cu omul neînțelegător.
17. Închietura de lemn legată în zidul casii, nu se va risipì de cutremur; așà inima cea întărită cu cugetul sfatului în vreme, nu se va teme.
18. Inima cea așezată pre cugetul înțelegerii, este ca podoaba nisipoasă a păretelui neted.
19. Parii sus puși nu pot stà împrotiva vântului; așà inima fricoasă în cugetul nebunului, înaintea a ori ce frică nu va stà.
20. Cel ce împunge ochiul, va scoate lacrămi, și cel ce împunge inima, face simțire.
21. Cel ce aruncă piatră asupra celor zburătoare, le gonește pre ele, și cel ce ocărăște pre prietin, strică prietenia.
22. Asupra prietinului de vei scoate și sabiea, să nu te desnădăjduești, că este întoarcere.
23. Asupra prietinului de vei deschide gura, să nu te sfiești, pentrucă este împăcăciune.
24. Afară de batjocură și de trufie și de descoperirea tainei, și de rana vicleană, pentru acestea va fugì tot prietinul.
25. Să aibi credință către aproapele tău întru sărăcia lui, ca împreună cu el să te saturi de bunătățile lui.
26. În vremea nevoii lui rămâi la el, ca întru moștenirea lui, împreună să moștenești.
27. Înaintea focului abur de cuptor și fum; așà sunt înaintea sângiurilor sudălmi.
28. Pre prietin a-l acoperì nu mă voiu rușinà, și de către fața lui nu mă voiu ascunde.
29. Măcar și rele de mi s’ar întâmplà pentru el, ori cine va auzì, se va ferì de el.
30. Cine va dà pază gurii mele, și preste buzele mele pecetie de înțelepciune, să nu caz pentru ea, și să nu mă piarză limba mea.
CAP. 23.
[modifică]
Doamne Părinte și Stăpânul vieții mele! Să nu mă părăsești în sfatul lor, și să nu mă lași să caz întru ei.
2. Cine va pune preste cugetul meu bătăi? Și preste inima mea învățătura înțelepciunei? Că preste necunoștințele mele nu vor cruțà, și să nu se arate de față păcatele lor.
3. Ca să nu crească neștiința mea, și păcatele mele să se înmulțească, și să caz înaintea vrăjmașilor, și să se bucure de mine vrăjmașul meu.
4. Doamne Părinte și Dumnezeul vieții mele! Înălțarea ochilor nu’mi dà mie, și pofta o întoarce dela mine.
5. Pofta pântecelui și a împreunării trupului să nu mă cuprinză pre mine, și sufletului celui fără de rușine să nu mă dai pre mine.
6. Învățătura gurii auziți fiilor, care cine o va păzì, nu se va prinde cu buzele sale.
7. Cu nebuniea sa se va prinde păcătosul; suduitorul și trufașul se vor smintì întru acelea.
8. A jurà nu’ți învățà gura ta, și a numì pre cel sfânt, nu te obișnuì.
9. Că precum sluga, care adesea ori se cercetează, multe bătăi ià; așà și cel ce jură și pururea numește pre cel sfânt, de păcat nu se va curățì.
10. Bărbatul, care mult jură, se va umpleà de fărădelege, și nu se va depărtà dela casa lui biciul.
11. De va greșì, păcatul lui asupra lui va fì, și măcar de va trece cu vederea, îndoit greșește.
12. Și de a jurat îndeșert, nu se va îndreptà, că se va umpleà de rele casa lui.
13. Este graiu tocmai îmbrăcat cu moartea; să nu se afle acesta întru moștenirea lui Iacov.
14. Că dela cei binecredincioși toate acestea se vor depărtà, și în păcate nu se vor tăvălì.
15. Cu vorba cea fără de cumpătare nu’ți obișnuì gura ta, că este întru aceea cuvântul păcatului.
16. Adu’ți aminte de tatăl tău și de muma ta, când șezi în mijlocul celor mari.
17. Ca nu cumvà să’și uite de tine Dumnezeu înaintea lor, și cu năravul tău te vei nebunì.
18. Și ai vreà să nu te fì născut, și’ți vei blestemà ziua nașterii tale.
19. Omul, care se obișnuește cu cuvinte de sudalmă, în toate zilele sale nu se va înțelepțì.
20. Două feluri înmulțesc păcatele, și al treilea aduce urgie.
21. Sufletul fierbinte este ca focul arzător, care nu se stinge până ce se potolește.
22. Omul curvar în trupul cărnei sale, nu va încetà până nu va ațâțà foc.
23. Omului curvar toată pâinea este dulce, nu va încetà până la sfârșit.
24. Omul care pășește din patul său, zicând întru sufletul său: cine mă va vedeà?
25. Întuneric este împrejurul meu, păreții mă acopere și nimeni nu mă vede, pentruce mă sfiesc?
26. Păcatele mele nu le va pomenì cel prea înalt, dar ochii oamenilor frica lui;
27. Și nu știe, că ochii Domnului de zece mii de ori sunt mai luminoși decât soarele, și privesc la toate căile oamenilor, și văd toate părțile cele ascunse.
28. Mai ’nainte de ce s’a făcut, toate sunt cunoscute lui; așà și după ce s’a săvârșit.
29. Acesta în ulițile cetății se va izbândì, și unde n’a gândit se va prinde.
30. Așà și muierea care’și lasă bărbatul, și face moștenitor din streini.
31. Că întâiu legea Domnului a călcat, a doua bărbatului său a greșit, a treia cu curvie a preacurvit, dela bărbat strein a făcut copii.
32. Aceasta la adunare se va aduce, și pentru fiii ei cercetare va fì.
33. Nu se vor lățì cu rădăcina fiii ei, și ramurile ei nu vor dà rod.
34. Rămâneà-va întru blestem pomenirea ei, și ocara ei nu se va șterge.
35. Și vor cunoaște cei rămași, că nimic nu este mai bun decât frica Domnului, și nimic nu este mai dulce decât a țineà poruncile Domnului.
36. Mărire mare este a urmà pre Dumnezeu, că lungimea zilelor vei luà dela el.
CAP. 24.
[modifică]
Înțelepciunea va lăudà sufletul său, și în mijlocul poporului se va mărì.
2. Întru adunarea celui prea înalt va deschide gura sa, și înaintea puterii lui se va lăudà.
3. Eu din gura celui prea înalt am ieșit, și ca negura am acoperit pământul.
4. Eu întru cele înalte m’am sălășluit, și scaunul meu este în stâlp de nor.
5. Încunjurarea cerului am încunjurat singură, și în fundul adâncurilor am umblat.
6. În valurile mării și în tot pământul, și în tot poporul și neamul am câștigat.
7. După toate acestea am cercat odihnă, într’a cui moștenire aș sălășluì.
8. Atunci mi-au poruncit mie Făcătorul tuturor, și cel ce m’au făcut pre mine, au așezat lăcașul meu,
9. Și au zis: întru Iacov lăcuește, și întru Israil moștenește.
10. Mai ’nainte de veac dintru început m’au zidit pre mine, și până în veac nu mă voiu sfârșì.
11. În lăcașul cel sfânt înaintea lui am slujit, și așà în Sion m’am întărit.
12. În cetatea cea iubită așijderea m’au odihnit, și în Ierusalim puterea mea.
13. Și m’am înrădăcinat în popor mărit în partea Domnului a moștenirei lui.
14. Ca un chedru în Livan m’am înălțat, și ca un chiparos în munții Ermonului,
15. Ca un finic în țărmuri m’am înălțat, și ca săditurile trandafirului în Ierihon.
16. Ca un maslin frumos în câmp, și m’am înălțat ca un paltin.
17. Ca scorțișoara și aspalatul mirosurilor am dat miros, și ca smirna cea aleasă am slobozit bun miros.
18. Ca halvanul și ca onixul, și ca stactiea și ca aburul Livanului în cort.
19. Eu ca un terevint am întins ramurile mele, și ramurile mele sunt ramurile mărirei și ale darului.
20. Eu ca o viță am odrăslit dar, și florile mele sunt rodul mărirei și al avuției.
21. Apropiați-vă către mine cei ce mă poftiți pre mine, și vă săturați din rodurile mele.
22. Că pomenirea mea este mai dulce decât mierea, și moștenirea mea decât fagurul mierii.
23. Cei ce mă mănâncă pre mine, iar vor flămânzì; și cei ce mă beau pre mine, iar vor însetoșà.
24. Cel ce mă ascultă pre mine, nu se va rușinà, și cei ce lucrează întru mine, nu vor păcătuì.
25. Toate acestea sunt cartea legăturii Dumnezeului celui prea înalt, legea, care o a poruncit Moisì moștenire adunărilor lui Iacov.
26. Cel ce umple ca Fisonul înțelepciunea, și ca Tigrul în zilele tinerilor.
27. Cel ce umple ca Eufratul înțelegerea, și ca Iordanul în zilele secerii.
28. Cel ce arată ca lumina învățătura, ca Ghionul în zilele culesului.
29. Cel dintâiu nu o a cunoscut desăvârșit; așijderea și cel de pre urmă nu o va străbate pre ea.
30. Decât marea s’a înmulțit cugetul ei, și sfatul ei decât adâncul cel mare.
31. Și eu ca o albie de rîu și ca un șipot de apă am ieșit în Raiu.
32. Zis-am: adăpà-voiu grădina mea și voiu îmbăià sădirea mea.
33. Iată s’a făcut mie din albie rîu, și din rîul meu s’a făcut mare.
34. Că învățătura ca zorile o luminez, și o arăt pre ea până departe.
35. Și ca prorociea voiu turnà învățătura, și o voiu lăsà pre ea în neamurile veacurilor.
36. Vedeți că nu pentru mine numai m’am ostenit, ci pentru toți cei ce o caută pre ea.
CAP. 25.
[modifică]
În trei m’am împodobit, și m’am sculat frumoasă înaintea Domnului și înaintea oamenilor.
2. Unirea fraților și prieteșugul vecinilor, și bărbatul cu muierea care se înțeleg bine unul cu altul.
3. Iar trei lucruri a urît sufletul meu, și foarte m’am scârbit de vieața lor:
4. Săracul trufaș, bogatul mincinos și bătrânul prea curvar și lipsit de înțelepciune.
5. În tinerețele tale n’ai adunat, și cum vei aflà la bătrânețele tale?
6. Cât de frumos lucru este cărunteților judecata, și celor bătrâni a cunoaște sfatul.
7. Cât este de frumoasă la cei bătrâni înțelepciunea și la cei măriți înțelegerea și sfatul.
8. Cununa bătrânețelor este ispitirea de multe, și mărirea lor frica Domnului.
9. Nouă cugetări am fericit în inima mea și a zecea o voiu grăì cu limba:
10. Omul care are bucurie de fii și care trăește și vede căderea vrăjmașilor.
11. Fericit este cel ce lăcuește cu femeie înțelegătoare și care cu limba n’a alunecat și care n’a slujit celui mai nevrednic decât sine.
12. Fericit este cel ce a aflat înțelepciunea și cel ce o grăește la urechile celor ce o ascultă.
13. Cât de mare este cel ce a aflat înțelepciunea? Ci nu este mai mare decât cel ce se teme de Domnul.
14. Frica Domnului toate le covârșește, și cel ce o ține pre ea, cui se va asemănà?
15. Toată rana nu este ca rana inimii, și toată răutatea nu este ca răutatea muierii.
16. Toată asuprirea, nu este ca asuprirea celor ce te urăsc și toată isbânda, nu este ca isbânda vrăjmașilor.
17. Nu este cap mai veninat decât capul șarpelui, și nu este mânie, decât mâniea vrăjmașului.
18. Mai bine voesc a lăcuì cu leu și cu balaur, decât a lăcuì cu muierea cea rea.
19. Răutatea muierei schimbă obrazul ei și întunecă fața ei ca un sac.
20. În mijlocul vecinilor săi va cădeà bărbatul ei, și auzind va suspinà amar.
21. Toată răutatea este mică pre lângă răutatea muierii; soarta păcătosului să cază preste ea.
22. Cum este suișul nisipos supt picioarele bătrânului; așà este muierea limbută bărbatului liniștit.
23. Nu căutà la frumusețea muierii și nu poftì muiere pentru frumusețe.
24. Mânie și obrăznicie și rușine mare este, când muierea agonisește bărbatului său.
25. Inimă smerită și față tristă și rana inimii este muierea rea.
26. Mâini leneșe și genunchi slăbănoage este muierea rea, care nu’și fericește bărbatul său.
27. Dela muiere este începutul păcatului și prin ea toți murim.
28. Nu dà apei loc să iasă, nici muierii rele volnicie.
29. De nu umblă după mâna ta, dela trupul tău o depărtează pre ea.
CAP. 26.
[modifică]
Fericit este bărbatul muierii cei bune, și numărul anilor lui îndoit este.
2. Muierea vrednică veselește pre bărbatul său, și anii lui îi va umpleà de pace.
3. Muierea bună, parte bună în partea celor ce se tem de Domnul se va dà.
4. Și a bogatului și a săracului inima este bună și în toată vremea fața veselă.
5. De trei s’a temut inima mea, și de fața lucrului al patrulea mă înfricoșez:
6. De pâra cetății, de adunarea poporului și de asuprirea mincinoasă; acestea toate sunt mai rele decât moartea.
7. Durere inimii și jale este muierea răvnitoare asupra altei muieri, și biciul limbii, ceeace în toate se amestecă.
8. Ca jugul de boi, care se clătește, este muierea rea; cel ce o ține pre ea, ca și cel ce prinde scorpie.
9. Urgie mare este muierea bețivă și rușinea sa nu o va acoperì.
10. Curviea muierii întru ridicarea ochilor și în genele ei se cunoaște.
11. Preste fata cea fără de rușine întărește paza, ca nu aflând prilej, să’și plinească pofta sa.
12. De ochiul nerușinos ferește-te și nu te mirà de’ți va greșì ție.
13. Precum călătorul însetoșat își deschide gura sa și din toată apa cea de aproape beà.
14. În preajma a tot parul va ședeà și împrotiva săgeții va deschide tolba.
15. Harul muierii va veselì pre bărbatul ei și oasele lui le va îngrășà știința ei.
16. Darul Domnului este muierea tăcută, și nu este schimbare sufletului învățat.
17. Dar preste dar este muierea rușinoasă și nici o cumpănire nu este vrednică sufletului celui înfrânat.
18. Soarele când răsare întru cele înalte ale Domnului, și frumusețea muierii cei bune, podoabă este casii sale.
19. Lumina care luminează în sfeșnicul cel sfânt, și frumusețea feții când este în vârstă statornică.
20. Stâlpi de aur pre temeiuri de argint și picioarele frumoase preste pieptul celui bine întărit.
21. Fiule! Păzește’ți întreagă floarea vârstei tale, și nu dà altora tăria ta.
22. Pentru două lucruri se întristează inima mea, și pentru al treilea îmi vine mie mânie:
23. Omul răsboinic că pierde pentru neavere, și oamenii cei înțelegători că nu sunt băgați în seamă.
24. Când se abate cinevà dela dreptate la păcat, Domnul pre acela’l va gătì spre sabie.
25. Anevoie va scăpà neguțătorul de greșală, și cârciumarul nu va fì fără de păcat.
CAP. 27.
[modifică]
Pentru dobândă mulți au păcătuit, și cel ce cearcă să se îmbogățească, întoarce’și-va ochiul său.
2. Între încheieturile pietrilor se înfige țărușul, și între vânzare și cumpărare se va strânge păcatul.
3. De nu se va țineà cinevà pre sine cu deadinsul în frica Domnului, curând se va stricà casa lui.
4. Când se clătește ciurul, rămân gunoaele; așà și plevele omului în gândul lui.
5. Vasele olarului le lămurește cuptorul; iar ispita omului cugetul lui.
6. Cum a fost lucrat pomul, arată rodul lui; așà și cuvântul arată gândul cel din inima omului.
7. Înainte de ce gândești, să nu lauzi pre bărbat, că aceasta este ispita oamenilor.
8. De vei alergà după dreptate, o vei prinde și te vei îmbrăcà cu ea ca și cu o haină lungă de mărire.
9. Pasările la cele ce sunt asemenea lor poposesc, și adevărul la cei ce’l fac pre el, se abate.
10. Leul vânatul pândește; așà și păcatele pre cei ce fac nedreptăți.
11. Vorba celui cuvios totdeauna cu înțelepciune; iar cel nebun se schimbă ca luna.
12. Între cei neînțelegători păzește vremea; iar între cei înțelepți adeseori să fii.
13. Vorba nebunilor urîcioasă este, și rîsul lor în desfătarea păcatului.
14. Vorba celui ce mult se jură, ridică părul și vrajba lor astupă urechile.
15. Vărsare de sânge vrajba trufașilor, și sudalma lor grea la auz este.
16. Cel ce descopere tainele, a pierdut credința, și nu va aflà prietin după inima sa.
17. Iubește pre prietin și fii credincios cu el; iar de vei descoperì tainele lui, nu vei mai fì cu el.
18. Că precum pierde omul pre vrăjmașul său; așà și tu ai pierdut prieteșugul aproapelui tău.
19. Și ca și cum ai fi slobozit o pasăre din mâna ta; așà ai lăsat pre aproapele tău, și nu’l vei mai vânà pre el.
20. Nu alergà după el, că departe s’a depărtat și a fugit ca o căprioară din laț.
21. Că rana se poate legà, și pentru vrajbă este pace; iar cel ce a descoperit tainele, a pierdut încrederea.
22. Cel ce face cu ochiul, meșteșugește rele, și nimeni nu’l va depărtà pre el dela aceea.
23. Înaintea ochilor tăi îndulcì-va gura ta, și de cuvintele tale se va mirà.
24. Iar după aceea își va întoarce gura sa, și la cuvintele tale va adaoge poticneală.
25. Multe am urît, și pre acesta n’am cu ce să’l aseamăn; și Domnul îl va urî pre el.
26. Cel ce aruncă piatră în sus, preste capul său o aruncă, și lovitura vicleană despicà-va ranele.
27. Cel ce sapă groapa altuia, cădeà-va el într’însa, și cel ce întinde cursă, prinde-se-va într’însa.
28. Cel ce face rele, preste el vor cădeà, și nu va cunoaște de unde’i vin lui.
29. Batjocura, sudalma celor trufași, și izbânda ca leul va pândì asupra lor.
30. În laț se vor prinde cei ce se bucură de căderea celor drepți, și durerea îi va mistuì pre ei mai ’nainte de ce vor murì.
31. Mâniea și urgiea sunt lucruri urîte; și bărbatul păcătos le ține minte.
CAP. 28.
[modifică]
Cel ce’și izbândește dela Domnul, va aflà izbândă, și păcatele lui ținând, le va țineà.
2. Iartă nedreptatea aproapelui tău, și atunci când te vei rugà tu, se vor iertà ție păcatele.
3. Omul asupra omului ține mânie și dela Dumnezeu cere vindecare.
4. De omul cel asemenea lui nu’i este milă, și pentru păcatele sale se roagă.
5. El fiind trup ține mânie și cine va curățì păcatele lui?
6. Adu’ți aminte de cele mai de pre urmă: de stricăciune și de moarte și te păzește de vrajbă și rămâi întru porunci.
7. Adu’ți aminte de porunci și de așezământul de lege al celui prea Înalt și nu te mânieà pre aproapele, iertându’i lui neștiința.
8. Depărtează-te de vrajbă și vei împuținà păcatele, că omul mânios va ațâțà vrajbă.
9. Și omul păcătos va turburà pre prieten și între oamenii cei ce au pace, va aruncà vrajbă.
10. Precum este materiea focului, așà se va aprinde și după putere vrajba va crește.
11. După puterea omului va fì mâniea lui; și după cum este avuțiea lui, va înălțà mâniea sa.
12. Sfada grabnică aprinde foc, și vrajba grabnică varsă sânge.
13. De vei suflà în scântee, se va aprinde și de vei scuipà preste ea se va stinge; amândouă ies din gura ta.
14. Pre șoptitor și pre cel cu două limbi, blestemați’l, că pre mulți cari aveau pace i-a pierdut.
15. Limba a treia pre mulți i-a clătit, și i-a risipit dintr’un neam într’alt neam, și cetăți tari a surpat și casele celor mari a stricat.
18. Limba a treia pre muieri vrednice a gonit și le-a lipsit pre ele de ostenelele lor.
17. Cel ce ascultă de ea, nu va aflà odihnă, nici va lăcuì cu liniște.
18. Lovitura biciului face vânătae, iar lovitura limbii frânge oasele.
19. Mulți au pierit de ascuțitul sabiei, ci nu ca cei ce au căzut de limbă.
20. Fericit este cel ce a scăpat de ea și care n’a trecut în mâniea ei.
21. Care n’a tras jugul ei și cu legăturile ei nu s’a legat.
22. Că jugul ei jug de fier este și legăturile ei sunt legături de aramă.
23. Moarte rea este moartea ei, și mai de folos este iadul decât ea.
24. Nu va biruì pre cei bine credincioși, și în văpaia ei nu se vor arde.
25. Cei ce părăsesc pre Domnul, vor cădeà într’însa și se va ațâțà întru ei, și nu se va stinge.
26. Trimite-se-va asupra lor, ca leul și ca pardosul, îi va pierde pre ei.
27. Vezi, îngrădește moșiea ta cu spini, și argintul tău și aurul tău leagă’l bine.
28. Și cuvintelor tale fă jug și cumpănă, și gurii tale fă’i ușe și încuetoare.
29. Ià aminte ca nu cumvà să aluneci cu ea, și să nu cazi înaintea celui ce te pândește cu vicleșug.
CAP. 29.
[modifică]
Cel ce face milostenie, împrumută pre aproapele său; și cel ce biruește cu mâna sa, ține poruncile.
2. Împrumută pre aproapele tău în vremea lipsii lui; și iarăș înapoiază aproapelui la vremea sa.
3. Întărește cuvântul și te încrede lui, și în toată vremea vei aflà ce’ți este ție de lipsă.
4. Mulți ca o aflare au socotit împrumutarea, și au făcut necaz celor ce i-au ajutat pre ei.
5. Până va luà sărută mâna celui ce’i dă, și pentru banii aproapelui își smerește glasul.
6. Iar când este vremea să întoarcă, îndelungează vremea și se apără cu cuvinte de lene și vinuește vremea.
7. De va puteà, abia va întoarce jumătate și aceea o va socotì ca o aflare.
8. Iar de nu, pentru că l-a lipsit pre el de banii săi, se face lui vrăjmaș în dar.
9. Blestemuri și sudalme îi va răsplătì lui, și în loc de cinste, îi va răsplătì lui necinste.
10. Mulți pentru această răutate se întorc de către om și nu împrumută, temându-se să nu se păgubească în zadar.
11. Însă cu cel smerit fii îngăduitor și nu întârzieà a face milă cu el.
12. Pentru poruncă ajută pre sărac și în lipsa lui să nu’l întorci deșărt.
13. Pierde banii pentru frate și pentru prietin, ca să nu ruginească supt piatră spre pierzare.
14. Pune’ți comoara ta întru poruncile celui prea Înalt, și mai mult va folosì ție decât aurul.
15. Închide milosteniea ta în cămările tale, și aceasta te va scoate din tot răul.
16. Mai mult decât pavăza puterii și decât sulița tăriei împrotiva vrăjmașului, se va răsboì pentru tine.
17. Bărbatul bun se pune chezaș pentru aproapele său; iar cel ce a pierdut rușinea, părăsi’l-va pre el.
18. Binele, care ți l-a făcut chezașul să nu’l uiți, că și-a dat sufletul său pentru tine.
19. Binele chezașului îl strică păcătosul, și cel nemulțămitor în cuget, părăsește pre cel ce l-a izbăvit pre el.
20. Chezășiea pre mulți drepți i-a pierdut, și i-a clătit pre ei ca valurile mării.
21. Pre bărbați puternici i-a scos din case, și i-a făcut să rătăcească pe la neamuri streine.
22. Păcătosul căzând în chezășie și gonind prilejuri, va cădeà în judecată.
23. Ajută pre aproapele tău după puterea ta, și’ți ià aminte ție să nu cazi.
24. Temeiul vieții omului este apa, pâinea, haina și casa, care’l acopere.
25. Mai bună este vieața săracului supt acoperemânt de scânduri, decât ospețe luminate în streini.
26. Spre mic și spre mare, fii voitor de bine.
27. Rea vieață este din casă în casă, și unde te vei sălășluì, nu vei deschide gura ta.
28. Ospătà-vei și vei adăpà nemulțămitori, și pre lângă acestea amărăciuni vei auzì:
29. Mergi nemernice, împodobește masa, și cu ce va fì în mâna ta hrănește-mă.
30. Ieși nemernice dinaintea cinstei, că mi-a venit oaspet fratele meu și’mi trebuește casa.
31. Grele sunt acestea omului, care are minte: certarea casei și imputarea datornicului.
CAP. 30.
[modifică]
Cel ce iubește pre fiul său, îl bate, ca mai pre urmă să se bucure de el.
2. Cel ce ceartă pre fiul său, folos va aveà de el, și între cei cunoscuți se va lăudà pentru el.
3. Cel ce învață pre fiul său, întărîtă pre vrăjmași, și înaintea prietinilor se va bucurà pentru el.
4. Murit-a tatăl lui, și ca și cum n’ar fi murit, pentrucă asemenea luiș a lăsat după sine.
5. În viața sa a văzut și s’a bucurat, și la moartea sa nu s’a întristat.
6. Asupra vrăjmașilor a lăsat izbânditor, și prietinilor răsplătitor de har.
7. Cel ce este moale cu fiul său, va legà ranele lui, și de toată strigarea se vor turburà cele din lăuntru ale lui.
8. Calul neînvățat se face nesilnic, și fiul slobod se face obraznic.
9. Hrănește pre fiul tău și te va înfricoșà, joacă-te cu el și te va întristà.
10. Nu râde cu el, ca nu împreună cu el să te doară, și mai pre urmă să ți se strepezească dinții.
11. Nu’i dà lui volnicie la tinerețe, și nu trece cu vederea greșalele lui.
12. Pleacă grumazul lui la tinerețe, și frânge coastele lui până este prunc, ca nu cumvà învârtoșindu-se să nu te asculte.
13. Ceartă pre fiul tău, și’l fă să lucreze, ca să nu se poticnească întru rușine.
14. Mai bun este săracul sănătos și tare cu puterea, decât bogatul care are trupul său rănit.
15. Sănătatea și buna tărie, mai bună este decât tot aurul, și trupul cel sănătos și cu putere, decât avuțiea nenumărată.
16. Nu este mai bună avuțiea decât sănătatea trupului, și nu este bucurie mai mare decât bucuriea inimii.
17. Mai bună este moartea, decât vieața amară sau decât boala statornică.
18. Bunătăți multe vărsate împrejurul gurei cei închise, ca bucatele cele puse la mormânt,
19. Ce folosește idolului jertfa? Că nici nu mănâncă, nici nu miroase; așà este pre care îl gonește Domnul.
20. Cel ce vede cu ochii și suspină, este ca și scopitul, care îmbrățișează pre fecioară și suspină.
21. Nu dà spre întristare sufletul tău, și nu te necăjì pre tine cu sfatul tău.
22. Veselia inimii este vieața omului, și bucuriea omului este îndelungarea zilelor lui.
23. Iubește’ți sufletul tău și’ți mângâie inima ta, și departe dela tine gonește întristarea.
24. Că pre mulți i-a omorît întristarea, și nu este folos întru ea.
25. Pisma și mânia împuținează zilele, și grija aduce bătrânețele mai înainte de vreme.
CAP. 31.
[modifică]
Privegherea avuției topește trupul, și grija ei strică somnul.
2. Grija privegherii va cere adormire, și boala grea deșteaptă somnul.
3. Ostenitu-s’a bogatul strângând bani, și întru odihna sa se satură de desfătările sale.
4. Se ostenește săracul întru împuținarea vieței, și în odihnă lipsit se face.
5. Cel ce iubește aurul, nu se va îndreptà, și cel ce aleargă după stricăciune, săturà-se-va de ea.
6. Mulți au căzut pentru aur, și înaintea lor le-a fost pierirea lor.
7. Lemn de împiedecare este celor ce’i jertfesc lui; și tot cel fără de minte se va prinde într’însul.
8. Fericit este bogatul, care s’a aflat fără de prihană, și după aur n’a umblat.
9. Cine este acesta? Și’l vom fericì pre el, că a făcut minunate întru poporul său.
10. Cine s’a lămurit cu el, și s’a făcut desăvârșit, și i-a fost lui spre laudă?
11. Cine este care a putut călcà porunca și n’a călcat? Și a putut face rău și n’a făcut?
12. Întărì-se-vor bunătățile lui, și milosteniile lui le va povestì adunarea.
13. Când șezi la masă mare, să nu deschizi spre ea gâtlejul tău,
14. Și să nu zici: multe sunt puse pre masă; adu’ți aminte, că rău lucru este ochiul viclean.
15. Mai rău decât ochiul, ce s’a făcut? Pentru aceea înaintea a toată fața lăcrămează,
16. Să nu’ți întinzi mâna unde el se va uità, și să nu’ți bagi mâna cu el în blid.
17. Din tine însuți cunoaște ale aproapelui și de tot lucrul gândește.
18. Mănâncă ca un om cele ce sunt puse înaintea ta, și nu clefăì, ca să nu te faci urît.
19. Încetează mai întâiu pentru învățătură, și nu fii nesățios ca să nu smintești.
20. Și când șezi între mai mulți, să nu întinzi mâna ta mai ’nainte de ei.
21. Omului învățat, destul este puțin și întru așternutul său nu va răsuflà anevoie.
22. Cu somn sănătos se odihnesc mațele celui cumpătat; se scoală dimineața, și sufletul lui cu el.
23. Truda privegherei și a greții și căpierea cu omul cel nesățios.
24. Și de te-ai silit în mâncări, scoală-te la mijlocul mâncării și te vei odihnì.
25. Ascultă-mă fiule! Și bagă-mă de seamă, și mai pre urmă vei aflà cuvintele mele.
26. Întru toate lucrurile tale fii sârguitor și toată neputința nu te va întâmpinà.
27. Pre cel strălucit în pâini, bine’l vor cuvântà buzele și mărturia bunătăței lui este credincioasă.
28. Asupra pâinei cei rele va cârtì cetatea, și mărturia răutăței ei este adevărată.
29. La vin nu te face viteaz, că pre mulți i-a pierdut vinul.
30. Cuptorul ispitește călitura în stâmpărare; așà vinul inimile trufașilor în vrajbă.
31. Întocmai cu vieața este omului vinul, de’l vei beà pre el cu măsura sa.
32. Ce vieață este celui lipsit de vin? Că acesta s’a făcut, ca să veselească pre oameni.
33. Bucuria inimei și veselia sufletului este vinul, când se beà la vreme cu măsură.
34. Amărăciune sufletului este vinul, când se beà mult, sfezi și căderi face.
35. Beția înmulțește mânia celui fără de minte spre împiedecare, și împuținează virtutea și agonisește rane.
36. La ospățul vinului să nu mustri pre aproapele tău, și să nu’l defaimi pre el la veselia lui.
37. Cuvânt de batjocură să nu’i zici lui, și să nu’l necăjești pre el cerându’l.
CAP. 32.
[modifică]
Povățuitor te-a pus pre tine, nu te țineà mare, fii între ei ca și unul dintre ei.
2. Grijește de ei și apoi șezi, și după ce vei face toate cele ce trebue, culcă-te.
3. Ca să te veselești de ei, și pentru podoabă să iei cunună.
4. Grăiește cela ce ești mai bătrân, că se cade ție, cu bună știință, și să nu împiedeci muzica.
5. Unde nu este ascultare, nu vărsà graiuri, și când nu este vreme, nu te arătà înțelept.
6. Pecete de antracs pre podoabă de aur este întocmirea cântăreților la ospățul vinului.
7. Pecete de smaragd cu meșteșug de aur este glasul cântăreților la vinul cel dulce.
8. Grăiește tânărule când ai lipsă; abia de două ori de te vei întrebà.
9. Strânge’ți cuvântul, cu puține multe, fii ca și cum ai ștì și ca și cum ai tăceà.
10. Între cei mai mari nu te face ca și cum ai fì asemenea lor, și altul grăind, nu vorbì multe.
11. Înaintea trăsnetului grăbește fulgerul; și înaintea celui rușinos va merge harul.
12. La vreme te scoală, și nu fii cel mai de pre urmă; aleargă acasă, și nu fii leneș.
13. Acolo te joacă și’ți fă cugetele tale, și să nu greșești cu cuvânt trufaș.
14. Și pentru acestea binecuvintează pre cel ce te-au făcut pre tine, și te veselește din bunătățile lui.
15. Cel ce se teme de Domnul, va primì învățătura, și cei ce mânecă, aflà-vor bunăvoință.
16. Cel ce caută legea, săturà-se-va dela ea, și cel ce se fățărnicește, se va împiedicà într’însa.
17. Cei ce se tem de Domnul, aflà-vor judecată, și îndreptări ca lumina vor aprinde.
18. Omul păcătos se ferește de mustrare, și după voea lui își va aflà potrivire.
19. Bărbatul cel de sfat nu va părăsì cugetarea; iar cel strein și trufaș nu se va teme de frică, de va și face cevà fără de sfat.
20. Fără de sfat nimic să nu faci; și după ce faci, să nu’ți pară rău.
21. Pre cale surpată nu merge, ca să nu te împiedici de pietriș.
22. Nu te încrede căii cei neispitite, și de fiii tăi te păzește.
23. În tot lucrul crede sufletului tău, că aceasta este paza poruncilor.
24. Cel ce crede legii, ascultă de porunci; și cel ce nădăjduește spre Domnul, nu se va lipsì.
CAP. 33.
[modifică]
Pre cel ce se teme de Domnul, nu’l va întâmpinà răul, fără numai ispită, și iarăși îl va izbăvì pre el.
2. Bărbatul înțelept nu va urî legeà; iar cel ce se fățărnicește într’însa, este ca corabiea în furtună.
3. Omul înțelegător va crede legii, și legea va fì lui credincioasă.
4. Ca întrebarea drepților gătește cuvântul, și așà te vei ascultà, leagă împreună învățătura și răspunde.
5. Ca roata carului este inima nebunului, și ca osiea pre care se întoarce, este gândul lui.
6. Ca calul armăsar este prietenul hulitor, supt tot cel ce șade pre el rânchiază.
7. Pentruce zi pre zi întrece, și toată lumina zilei anului dela soare este?
8. Cu știința Domnului s’au osebit, și au schimbat vremi și prăznuiri.
9. Dintru ele unele le-au înălțat și le-au sfințit; altele le-au pus în numărul zilelor.
10. Și toți oamenii sunt din țărână, și din pământ s’au zidit Adam.
11. Cu mulțimea științei Domnul i-au osebit pre ei, și au schimbat căile lor.
12. Dintru ei au binecuvântat și au înălțat, și dintru ei au sfințit și i-au apropiat la sine.
13. Dintru ei au blestemat și au smerit, și i-au scos pre ei din lăcașurile lor.
14. Ca lutul olarului în mâna lui; toate căile lui după bună plăcerea lui.
15. Așà sunt oamenii în mâna celui ce i-au făcut pre ei, ca să le deà lor după judecata sa.
16. Împrotiva răului este binele, și împrotiva morții vieața.
17. Așà și împrotiva cuviosului, cel păcătos.
18. Așijderea privește la toate lucrurile celui prea Înalt, două, două, și unul împrotiva altuia.
19. Și eu mai pre urmă am priveghiat, și am moștenit de tot ca dela început.
20. Ca cel ce adună în vie pre urma culegătorilor, cu binecuvântarea Domnului am ajuns, și ca cel ce culege am umplut teascul.
21. Socotiți, că nu numai pentru mine singur m’am ostenit; ci și pentru toți cei ce caută învățătura.
22. Ascultați-mă pre mine mai marii poporului, și povățuitorii adunării băgați în urechi.
23. Fiului și muierii, fratelui și prietinului, în vieața ta să nu dai putere asupra ta.
24. Și banii tăi să nu’i dai altuia, ca nu cumvà să’ți pară rău și să te rogi pentru ei.
25. Până trăești și este suflet întru tine, nici unui trup nu te supune.
26. Că mai bine este, ca fiii tăi să se roage de tine, decât tu să cauți la mâinile lor.
27. Întru toate lucrurile tale fii săvârșitor, nu dà hulă întru mărirea ta.
28. În ziua sfârșitului zilelor vieții tale și la vremea morții tale, să împarți moștenirea ta.
29. Mâncare, toiag și povară la măgar; iar la slugă pâine, certare și lucru.
30. Lucrează cu sluga și vei aflà odihnă; slobozi mâinile lui și va cercà slobozenie.
31. Jugul și hamul pleacă grumajii și pre sluga cea rea legăturile și caznele.
32. Pune’l pre el la lucru, ca să nu șează fără de lucru, că multă răutate a învățat lenevirea.
33. La lucru pune’l pre el, precum se cade lui, și de nu te va ascultà, îngreuiază obezile lui.
34. Și să nu prisosești preste tot trupul, afară de cale și fără de judecată nimica să nu faci.
35. De ai slugă, să fie ca tine, că cu sânge l-ai câștigat pre el.
36. De ai slugă, grijește’l pre el ca și pre tine însuți, că, ca de sufletul tău vei aveà de el lipsă.
37. De’l vei necăjì pre el și sculându-se va fugì, în care parte de loc îl vei căutà pre el?
CAP. 34.
[modifică]
Deșarte nădejdi și mincinoase sunt omului celui neînțelegător, și visurile fac pre cei neînțelepți să sboare.
2. Ca și cel ce se prinde de umbră și aleargă după vânt; așà este și cel ce crede visurilor.
3. Aceasta asemenea acestuia, vederea visurilor asemănarea feții înaintea feții.
4. Dela cel necurat, ce se va curățì? Și dela minciună, ce se va adeverì?
5. Vrăjile și descântaturile și visurile, deșarte sunt, precum și aceea ce este gata a naște i se nălucește inima.
6. De nu vor fi trimise dela cel prea înalt, ca să te cerceteze, să nu dai inima ta spre ele.
7. Că pre mulți i-au înșelat visurile și au căzut cei ce au nădăjduit într’însele.
8. Fără de minciună se va săvârșì legea, și înțelepciunea este săvârșire gurii cei credincioase.
9. Omul învățat multe a cunoscut și cel ce multe știe, înțelepțește va grăì.
10. Cel ce nu s’a ispitit, puține știe, iar cel ce a nemernicit, a înmulțit înțelepciunea.
11. Multe am văzut întru nemerniciea mea și mai mult decât cuvintele mele este înțelegerea mea.
12. De multe ori până la moarte am avut primejdie și m’am mântuit prin acestea.
13. Duhul celor ce se tem de Domnul, va fi viu, pentru că nădejdea lor este spre cel ce’i mântuește pre ei.
14. Cel ce se teme de Domnul, nu se va înfricoșà și nu se va speriea, că el este nădejdea lui.
15. Fericit este sufletul celui ce se teme de Domnul.
16. Și în cine razimă și cine este întărirea lui?
17. Ochii Domnului preste cei ce’l iubesc pre el, scuteală puternică și întărire vârtoasă.
18. Acoperemânt de căldură și acoperemânt de către amiază zi, pază de către împiedecare și ajutor de către cădere.
19. Cel ce înalță sufletul și luminează ochii, dând vindecare, vieață și binecuvântare.
20. Cel ce jertfește din nedrept, prinos hulit este lui și nu sunt spre bună vrere huliturile celor fără de lege.
21. Nu bine voește cel prea Înalt în darurile necredincioșilor; nici înmulțirea jertfelor curățește păcatele.
22. Cel ce aduce jertfă din averea săracilor, junghie pre fiu înaintea tatălui său.
23. Pâinea celor lipsiți este viața săracilor, și cel ce o ià pre aceasta, omul sângiurilor este.
24. Cel ce ià hrana cea de lipsă, este ca cel ce omoară pre aproapele său, și cel ce oprește simbria slugii, ca cel ce varsă sânge.
25. Când unul zidește și altul strică, ce folos fac, fără numai se ostenesc.
26. Când unul se roagă și altul blesteamă, al cui glas va auzì Stăpânitorul?
27. Cel ce se spală dela mort și iarăși se atinge de el, ce i-a folosit lui spălarea sa?
28. Așà omul cel ce postește întru păcatele sale și iarăși merge și face aceleași.
29. Rugăciunea lui, cine o va ascultà? Și ce a folosit smerindu-se pre sine?
CAP. 35.
[modifică]
Cel ce păzește legea, înmulțește jertfele.
2. Jertfește jertfă de mântuire cel ce ià aminte la porunci.
3. Și cel ce mulțămește, ca cel ce aduce făină curată de grâu; și cel ce face milostenie, ca cel ce jertfește jertfă de laudă.
4. Plăcut este Domnului când te depărtezi de răutate, și jertfă de curățenie este când te desparți de strâmbătate.
5. Să nu te ivești în fața Domnului deșert, că toate acestea sunt pentru poruncă.
6. Aducerea dreptului, unge jertfelnicul, și mirosul ei, bun este înaintea celui prea Înalt.
7. Jertfa bărbatului drept este primită, și pomenirea ei nu se va uità.
8. Cu ochiu bun slăvește pre Domnul, și să nu împuținezi pârga mâinilor tale.
9. Totdeauna când dai, fii cu față voioasă și cu bucurie sfințește zeciuiala.
10. Dă celui prea Înalt, precum ți-au dat el, și cu ochiu bun, câștigul mâinii.
11. Că Domnul răsplătitor este, și cu șapte părți va răsplătì ție.
12. Nu ostenì cu daruri, că nu le va primì.
13. Nu nădăjduì în jertfa nedreaptă, că Domnul judecător este, și nu este la el mărirea feții.
14. Nu va primì Domnul fața, care este asupra săracului, iar rugăciunea celui asuprit o va ascultà.
15. Nu va trece cu vederea rugăciunea sărmanului, nici pre văduvă când va vărsà graiu.
16. Au nu curg lacrămile văduvei pre obraz? Și strigarea ei asupra celui ce le-au scos pre ele?
17. Cel ce slujește lui Dumnezeu, cu bunăvoință primì-se-va, și rugăciunea lui până la nori va ajunge.
18. Rugăciunea celui smerit, norii va pătrunde și nu se va mângâià până nu se va apropieà.
19. Și nu se va depărtà până ce va socotì cel prea Înalt, și va face judecată cu dreptate și va face judecată.
20. Și Domnul nu va zăbovì, nici va îndelungà mâniea preste ei, până ce va zdrobì mijlocul celor nemilostivi.
21. Și neamurilor va răsplătì izbândă, până ce va stricà mulțimea batjocoritorilor, și schiptrurile nedrepților le va zdrobì.
22. Până ce va răsplătì omului după lucrurile lui, și lucrurilor oamenilor după gândurile lor.
23. Până ce va judecà judecata poporului său, și’i va veselì pre ei cu mila sa.
24. Frumoasă este mila în vremea necazului lui, ca norii cei de ploaie în vremea secetii.
CAP. 36.
[modifică]
Miluește-ne pre noi stăpâne Dumnezeul tuturor, și caută,
2. Și trimite frica ta preste toate neamurile.
3. Ridică mâna ta preste neamurile cele streine, ca să vază puterea ta.
4. Precum înaintea lor te-ai sfințit întru noi, așà și înaintea noastră te mărește întru ei.
5. Ca să te cunoască pre tine, precum și noi te-am cunoscut; că nu este Dumnezeu afară de tine Doamne.
6. Înnoește semnele și schimbă minunile.
7. Mărește mâna ta și brațul cel drept.
8. Deșteaptă mâniea și varsă iuțimea.
9. Pierde pre vrăjmaș și strică pre împrotivnic.
10. Grăbește vremea și’ți adu aminte de jurământ, ca să se povestească măririle tale.
11. De iuțimea focului să se mistuiască cel ce a scăpat, și cei ce fac rău poporului tău, să afle pierzare.
12. Zdrobește capetele boierilor vrăjmașilor, cari zic: nu este afară de noi.
13. Adună toate neamurile lui Iacov, inima luminată și bună se nevoește spre mâncările sale.
14. Miluește Doamne poporul, care se chiamă cu numele tău, și pre Israil, pre care cu nașterea cea dintâiu l-ai asemănat.
15. Milostivește-te spre Ierusalim cetatea sfințirei tale, cetatea odihnei tale.
16. Umple Sionul, ca să înalțe graiurile tale, și de mărire pre poporul tău.
17. Dă mărturie lucrurilor tale celor din început, și deșteaptă prorociile cele ce sunt întru numele tău.
18. Dă plată celor ce te așteaptă pre tine, și prorocii tăi credincioși să se afle.
19. Ascultă Doamne rugăciunea celor ce se roagă ție pentru poporul tău, după binecuvântarea lui Aaron, ca să cunoască toți cei de pre pământ, că tu Doamne ești Dumnezeul veacurilor.
20. Toată mâncarea primește pântecele, însă este o bucată mai bună decât altă bucată.
21. Gâtlejul cu gustul alege bucatele vânatului; așà inima cea înțeleaptă, cuvintele cele mincinoase.
22. Inima îndărătnică aduce mâhnire, însă omul cel învățat va răsplătì ei.
23. Pre tot bărbatul va primì muierea și este fată mai bună decât altă fată.
24. Frumusețea muierii veselește fața și covârșește toată pofta omului.
25. De este pre limba ei milă și blândețe, nu este bărbatul ei ca fiii oamenilor.
26. Cel ce’și câștigă muiere, începe la agonisită ajutor după sine și stâlp de odihnă.
27. Unde nu este gard, se va jefuì agoniseala; și unde nu este muiere, suspină cel rătăcit.
28. Că cine va crede tâlharului celui sprinten, care umblă din cetate în cetate? Așà și omului care n’are cuib și sălășluește ori unde înserează.
CAP. 37.
[modifică]
Tot prietinul zice: eu am ținut prieteșugul cu el; dar este prietin numai cu numele prietin.
2. Au nu rămâne până la moarte întristare, când soțul și prietin se întoarce la vrajbă?
3. O rău gând! De unde te răsturnași să acoperi uscatul cu vicleșug?
4. Soțul cu prietinul trăesc bine în veselie; iar în vremea necazului se face împrotivnic.
5. Soțul cu prietinul împreună se ostenesc pentru pântece și înaintea răsboiului va luà pavăză.
6. Să nu uiți pre prietin în sufletul tău și să nu’l uiți pre el întru averile tale.
7. Tot sfetnicul își laudă sfatul; ci este care dă sfat pentru sine.
8. Păzește’ți sufletul tău de sfetnic și cunoaște întâiu, care este lipsa lui, că el pentru sine va sfătuì.
9. Ca nu cumvà să arunce sorți asupra ta și să zică ție: bună este calea ta și va stà împreajmă ca să vază ce se va întâmplà ție.
10. Nu te sfătui cu cel ce te trece cu vederea, și de cel ce’ți pismuește soarta, ascunde’ți sfatul tău.
11. Cu muierea despre împrotivă râvnitoarea sa, nici cu cel fricos despre răsboiu.
12. Nici cu neguțătorul despre schimb, nici cu cel ce cumpără despre vânzare.
13. Nici cu cel pismaș despre mulțămită, nici cu cel nemilostiv despre îndurare.
14. Nici cu cel leneș despre tot lucru, nici cu sluga cea de casă despre săvârșire, nici cu sluga cea leneșe despre multa lucrare.
15. Despre nimic nu te sfătuì cu aceștia; ci cu bărbatul cel cuvios fii adeseori, pe care îl vei cunoaște, că ține poruncile Domnului.
16. Al căruia suflet este ca și sufletul tău, și de vei cădeà, îl va dureà împreună cu tine.
17. Sfatul inimii ți’l întărește, că nu’ți este ție mai credincios altul decât aceia.
18. Că sufletul omului se obișnuește uneori a vestì mai mult decât șapte privitori, cari șăd în loc înalt la priveliște.
19. Și întru toate acestea te roagă celui prea Înalt, ca să îndrepteze întru adevăr calea ta.
20. Începutul a tot lucrul este cuvântul, și înainte de toată fapta este sfatul.
21. Urma mutării inimii este fața, în patru părți răsare: binele și răul, vieața și moartea și limba pururea stăpânește pre acestea.
22. Este om înțelept, care pre mulți învață și sufletului său este fără de folos.
23. Cel ce arată înțelepciune în cuvinte urâcioase, acesta se va lipsì de toată hrana.
24. Că nu s’a dat lui dar dela Domnul; că de toată înțelepciunea este lipsit.
25. Că este înțelept sufletului său, și rodurile înțelegerii lui în gură sunt crezute.
26. Bărbatul înțelept învață pre poporul său, și rodurile înțelegerii lui sunt credincioase.
27. Bărbatul înțelept umpleà-se-va de binecuvântare și’l vor fericì pre el toți cei ce’l vor vedeà.
28. Vieața omului în numărul zilelor, și zilele lui Israil nenumărate.
29. Cel înțelept întru poporul său va moștenì credința și numele lui în veac va fì viu.
30. Fiule! În vieața ta ispitește’ți sufletul tău, și vezi ce este lui rău și nu’i dà lui.
31. Că nu toate tuturor folosesc, și nu tot sufletul întru tot bine voește.
32. Nu fii nesățios întru toată desfătăciunea și nu te aplecà la mâncări multe.
33. Că în mâncările cele multe va fì durere, și nesațiul va venì până la îngrețoșare.
34. Pentru nesațiu mulți au pierit; iar cel înfrânat își va înmulțì vieața.
CAP. 38.
[modifică]
Cinstește pre doftor cu cinstea lui pentru trebuințe, că și pre el l-au făcut Domnul.
2. Că dela cel prea Înalt este leacul, și dela împărat va luà dar.
3. Știința doftorului înălțà-va capul lui, și înaintea celor mari va fì minunat.
4. Domnul au zidit din pământ leacurile, și omul înțelept nu se va scârbì de ele.
5. Au nu din lemn s’a îndulcit apa, ca să se cunoască puterea lui?
6. Și el au dat oamenilor știință, ca să se mărească întru minunile lui.
7. Cu acestea tămăduește și ridică durerea lui.
8. Făcătorul de unsori cu acestea va face amestecare, și nu este sfârșit lucrurilor lui, și pace dela el este preste fața pământului.
9. Fiule! În boala ta nu fii nebăgător de seamă; ci te roagă Domnului, și el te va tămăduì pre tine.
10. Depărtează păcatul și îndreptează mâinile, și de tot păcatul curățește inima ta.
11. Dă miros cu bună mireazmă și pomenire de făină de grâu, și unge jertfa ta ca și cum n’ar fì nimic.
12. Și doftorului dă’i loc, că și pre el l-au făcut Domnul, și să nu se depărteze dela tine, că și de el ai trebuință.
13. Că este vreme când și în mâinile lor este miros de bună mireazmă.
14. Că și ei se vor rugà Domnului, ca să le deà lor odihnă și sănătate spre vieață.
15. Cel ce păcătuește împrotiva Făcătorului său, cădeà-va în mâinile doftorului.
16. Fiule! Pentru cel mort slobozi lacrămi, și ca și cum ai fì pătimit grele, începe plângere.
17. Și după obiceiul lui acopere trupul lui, și nu trece cu vederea îngropăciunea lui.
18. Amară plângere fă și fierbinte tânguire.
19. Și te jelește după vrednicia lui, o zi sau două pentru clevetirea, și te mângâe de întristare.
20. Că din întristare vine moarte, și întristarea inimii slăbește vîrtutea.
21. Întru necaz rămâne împreună și întristarea; iar vieața săracului este după inimă.
22. Nu dà întristăciunei inima ta, ci o depărtează pre ea, aducându’ți aminte de cele de pre urmă.
23. Și nu uità, că nu este întoarcere, și acestuia nu vei folosì, și ție însuți vei face rău.
24. Adu’ți aminte de judecata lui, că așà va fì și a ta; mie iert, și ție astăzi.
25. Cu odihna mortului fă să înceteze pomenirea lui, și te mângâe despre el pentru ieșirea duhului lui.
26. Înțelepciunea cărturarului pre încet se câștigă, și care puțin ià aminte la lucrul său se va înțelepțì.
27. De ce înțelepciune se va umpleà cel ce ține plugul, și se fălește cu strămurarea boldului?
28. Cel ce mână boii și se învăluește în lucrurile lor și vorba lui este de fiii taurilor.
29. Inima lui va dà să întoarcă brazda, și priveghierea lui va fì despre hrana boilor.
30. Așà este fiecare meșter de lemn, și mai marele meșterilor, care noaptea ca și ziua o petrece.
31. Cel ce sapă săpături de pereți, gândul lui este cum să schimbe chipurile.
32. Inima sa o va silì, ca să asemene zugrăveala și priveghierea lui, ca să săvârșască lucrul.
33. Așà meșterul de fier șezând lângă năcovalnă se deprinde cu greutatea fierului.
34. Aburul focului va învârtoșà carnea lui, și cu înfierbântarea căminului se va luptà.
35. Sunetul ciocanului va înnoi urechia lui, și ochii lui la asemănarea uneltei.
36. Inima sa o va pune spre săvârșirea lucrurilor, și priveghierea lui este ca să împodobească după ce’l săvârșește.
37. Așà olarul șezând la lucrul său, și învârtind cu picioarele sale roata,
38. Pururea are grije de lucrul său, ca lucrarea lui să fie multă.
39. Cu mâinile sale va închipuì lutul, și înaintea picioarelor va îndupleca vîrtutea sa.
40. Inima sa o va dà ca să săvârșască netezirea și priveghierea lui, ca să curețe căminul.
41. Toți aceștia întru mâinile lor nădăjduesc, și fiecare întru meșteșugul său este înțelegător.
42. Fără de aceștia nu se zidește cetatea, nici vor lăcuì, nici vor umblà.
43. Și la adunare nu vor trece mai sus; și așezământul judecății nu’l vor socotì, nici vor arătà dreptateà și judecata.
44. Și în pilde nu se vor aflà.
45. Ci zidirea veacului vor întărì, și pofta lor este lucrarea meșteșugului.
46. Afară de cel ce’și dă sufletul său, și cugetă în legea celui prea Înalt.
CAP. 39.
[modifică]
Înțelepciunea tuturor celor de demult o va cercà cel înțelept și în prorocii se va îndeletnicì.
2. Graiurile bărbaților celor vestiți le va păzì, și va străbate cuvintele cele încurcate.
3. Ascunsele pildelor le va cercà, și în tainele gâciturilor va petrece.
4. În mijlocul celor mari va slujì, și înaintea povățuitorilor se va arătà.
5. În pământul neamurilor streine va umblà, că cele bune și cele rele întru oameni ispitește.
6. Inima sa o va adaoge a mânecà către Domnul cel ce l-au făcut pre el, și înaintea celui prea Înalt se va rugà.
7. Va deschide gura sa întru rugăciune, și pentru păcatele sale se va rugà.
8. De va vreà Domnul cel mare, de duhul înțelegerii se va umpleà.
9. Acesta ca ploaia va vărsà cuvintele înțelepciunei sale, și întru rugăciune se va mărturisì Domnului.
10. Acesta va îndreptà sfatul lui și știința, și întru cele ascunse ale lui va cugetà.
11. Acesta va arătà învățătura dăscăliei sale, și în legea legăturei Domnului se va lăudà.
12. Lăudà-vor înțelepciunea lui mulți; până în veac nu se va stinge.
13. Nu va pierì pomenirea lui, și numele lui va fì viu în neamurile neamurilor.
14. Înțelepciunea lui o vor spune neamurile, și lauda lui o va vestì adunarea.
15. De va rămâneà, nume’și va lăsà mai mult decât o mie; și de va odihnì, își agonisește luiș.
16. Încă cele ce le-am gândit le voiu grăì, și ca luna plină m’am umplut.
17. Ascultați-mă pre mine fiii cei cuvioși, și odrăsliți ca și trandafirul ce crește spre curgerea apei.
18. Și ca tămâea bine mirosiți miros, și înfloriți floare ca crinul.
19. Dați miros, și lăudați cu cântare, binecuvântați pre Domnul întru toate lucrurile.
20. Dați mărire numelui lui, și vă mărturisiți întru lauda lui cu cântările buzelor și cu alăute, și așà să ziceți întru mărturisire:
21. Lucrurile Domnului toate sunt foarte bune, și toată porunca în vremea sa va fì.
22. Și nu este pentruce să zici: ce este aceasta? Că toate în vremea sa se vor cercà.
23. De cuvântul lui a stătut apa ca stogul, și de graiul gurei lui adunările apelor.
24. Întru porunca lui toată bunăvoință este, și nu este cine să împuțineze mântuirea lui.
25. Lucrurile a tot trupul înaintea lui sunt, și nimic nu se poate ascunde de către ochii lui. Din veac în veac au privit, și nimic nu este minunat înaintea lui.
26. Nu pot zice: ce este aceasta? Pentruce este aceasta? Că toate pentru folosul lor sunt făcute.
27. Binecuvântarea lui a acoperit pământul ca un rîu, și ca un potop uscatul l-a îmbătat.
28. Așà mâniea lui o vor moștenì neamurile, precum au prefăcut apele întru sărătură.
29. Căile lui, celor cuvioși sunt drepte, iar celor fărădelege împiedicări,
30. Cele bune, celor buni s’au zidit din început, iar celor păcătoși, cele rele.
31. Începutul a toată trebuința vieții omului este: apa, focul și fierul și sarea și făina de grâu și mierea și laptele, sângele strugurului și untuldelemn și haina.
32. Acestea toate celor cuvioși întru bunătăți vor fì; iar celor păcătoși întru cele rele se vor întoarce.
33. Sunt duhuri făcute pentru ca să facă izbândă, și întru mânia lor au întărit bătăile lor.
34. Și în vremea săvârșirei vor vărsà tăria, și mânia celui ce i-au făcut pre ei o vor încetà.
35. Focul și grindina și foametea și moartea, toate acestea spre izbândire sunt făcute.
36. Dinții hiarelor și scorpiile și șerpii și sabie izbânditoare ca să piearză pre cei necredincioși.
37. Întru porunca lui se vor veselì, și pre pământ la trebi se vor gătì, și în vremile sale nu vor trece cuvânt.
38. Pentru aceea din început m’am întărit și am cugetat, și în scrisoare am lăsat.
39. Toate lucrurile Domnului bune și tot folosul în vremea sa îl vor dà.
40. Și nu se poate zice: aceasta este mai rea decât aceea, că toate în vremea sa se vor adeverì.
41. Și acum cu toată inima și gura lăudați și binecuvântați numele Domnului.
CAP. 40.
[modifică]
Necaz mare s’a făcut la tot omul și jug greu preste fiii lui Adam.
2. Din ziua ieșirei din pântecele mumei lor până în ziua întoarcerei la muma tuturor.
3. Gândurile lor: frica inimei, cugetarea așteptărei, ziua săvârșirei.
4. Dela cel ce șade pre scaun cu mărire și până la cel smerit, în pământ și cenușe.
5. Dela cel ce poartă iachint și cunună și până la cel ce se îmbracă cu pânză groasă.
6. Mânia și râvna și turburarea, învăluiala și frica morței și pisma și pricirea, și în vremea odihnei întru așternut somnul nopței gândul lui îl schimbă.
7. Puțin ca o nimica la odihnă și de aici în somn ca în zilele strejuirei.
8. Mâhnit de vederea inimei sale, ca și cum ar fì scăpat dela fața răsboiului,
9. În vremea mântuirei sale se scoală, și se minunează nevăzând nici o frică.
10. Preste tot trupul dela om până la dobitoc; iar preste păcătoși cu șapte părți.
11. La acestea moartea și sângele, pricirea și sabia, asupriri și foame, zdrobire și bătae.
12. Asupra celor fărădelege s’au zidit acestea toate; și pentru ei s’au făcut potopul.
13. Toate câte sunt din pământ, în pământ se întorc, și cele ce sunt din ape, în mare se întorc.
14. Tot darul și strâmbătatea se va șterge; iar credința în veac va stà.
15. Banii nedrepților, ca rîul vor secà și ca trăsnetul cel mare în ploaie va răsunà.
16. Când va deschide el mâinile sale, se va veselì, așà cei ce calcă legea până în sfârșit vor pierì.
17. Semințiile celor necredincioși nu vor înmulțì ramurile; ci ca rădăcinile cele necurate pre piatră vârtoasă vor fì.
18. Preste toată apa și țărmurile rîului, mai ’nainte de toată buruiana se smulg.
19. Harul ca Raiul întru binecuvântări; și milostenia în veac rămâne.
20. Vieața celui destul lucrător se va îndulcì; și mai mult decât amândouă cel ce află comoară.
21. Fiii și zidirea cetăței întăresc numele; iar mai mult decât amândouă acestea se socotește muierea fără de prihană.
22. Vinul și muzica veselesc inima, și mai mult decât amândouă iubirea înțelepciunei,
23. Fluerul și harfa îndulcesc cântarea, și decât amândouă acestea mai mult limba cea dulce.
24. Dar și frumusețe poftească ochiul tău; iar mai mult decât amândouă, mai plăcută este pajiștea verde.
25. Prietinul și soțul la vreme se întâmpină, și mai mult decât amândoi muierea cu bărbatul.
26. Frații și ajutorul la vremea necazului; iar mai mult decât amândoi, va izbăvì milostenia.
27. Aurul și argintul întăresc piciorul; și mai mult decât amândouă, sfatul este plăcut.
28. Banii și tăria înalță inima; și mai mult decât amândouă, frica Domnului.
29. Temerii de Domnul nimic nu’i lipsește, și nu este pentruce căutà cu ea ajutor.
30. Frica Domnului ca Raiul binecuvântărei, și mai mult decât toată mărirea l-a acoperit pre el.
31. Fiule! Vieață cerșetoare să nu trăiești, mai bine să mori decât să ceri.
32. Omul care caută la masa streină, vieața lui nu se socotește vieață.
33. Pângărì-va sufletul său cu mâncări streine; iar omul știutor și învățat, se va ferì.
34. În gura celui fără de rușine, dulce va fì cerșirea; iar în pântecele lui ca focul va arde.
CAP. 41.
[modifică]
O moarte! Cât de amară este pomenirea ta omului celui ce are pace întru avuțiile sale.
2. Omului celui ce este fără de grije, și se sporește întru toate, și poate încă mâncà.
3. O moarte! Bună este judecata ta omului celui lipsit și scăzut de putere.
4. Celui cu adânci bătrânețe și celui ce de toate se învăluește și este neîncrezător și a pierdut răbdarea.
5. Nu te teme de judecata morții, adu’ți aminte de cele dintâi ale tale, și de cele de apoi.
6. Această judecată dela Domnul este la tot trupul.
7. Și pentru ce nu vrei ce place celui prea înalt? Ori zece, ori o sută, ori o mie de ani, nu este în iad mustrare pentru vieață.
8. Fii urîți se fac fiii păcătoșilor și cei ce petrec în lăcașurile necredincioșilor.
9. Moștenirea fiilor păcătoșilor va pierì, și cu sămânța lor pururea va fi ocară.
10. Pre tatăl necredincios îl vor hulì fiii, că pentru el sunt de batjocură.
11. Vai vouă bărbați necredincioși! Cari ați părăsit legea Dumnezeului celui prea Înalt.
12. Că de vă veți naște, spre blestem vă veți naște, și de veți murì, spre osândă vă veți osebì.
13. Toate câte sunt din pământ, în pământ se vor întoarce: așà și cei necredincioși, din blestem în pierire.
14. Plânsul oamenilor în trupurile lor; iar numele cel nu bun al păcătoșilor se va stinge.
15. Aibi grijă de nume, că acesta’ți va rămâneà mai mult decât o mie de comori mari de aur.
16. A vieții cei bune este numărul zilelor; iar numele cel bun în veci rămâne.
17. Învățătura cu pace o păziți fiilor! Că înțelepciunea ascunsă și comoara neștiută, ce folos este de amândouă?
18. Mai bun este omul, care ascunde nebunia sa, decât omul, care ascunde înțelepciunea sa.
19. Drept aceea, rușinați-vă de cuvântul meu, că nu este bine a te ferì de toată rușinea; și nu toate tuturor plac cu bună credință.
20. Rușinați-vă de tată și de mumă pentru curvie, și de povățuitor și puternic pentru minciună.
21. De judecător și de Domn pentru păcat; de adunare și de popor pentru fărădelege.
22. De soț și de prietin pentru strâmbătate; și de locul în care lăcuești pentru furtișag.
23. Și de adevărul lui Dumnezeu și făgăduința, și de punerea cotului preste pâini.
24. De ponosul luării și al dării, și de tăcere către cei ce ți se închină.
25. De căutarea la muierea curvă, și de întoarcerea feții de către rudenii.
26. De luarea părții și a darului, și de căutarea la muierea cu bărbat.
27. De căutarea la slujnica lui, și de șederea pre așternutul ei.
28. De prietini pentru cuvintele cele de imputare, și de a imputà după ce vei dà.
CAP. 42.
[modifică]
De spunerea vorbelor celor din auzit și de descoperirea cuvintelor celor ascunse.
2. Și așà vei fì rușinos adevărat și vei aflà har înaintea a tot omul.
3. Iar de acestea să nu te rușinezi și nu căutà în față, ca să greșești.
4. De legea celui prea Înalt și de așezământul lui și de judecată, ca să îndreptezi pre cel necredincios.
5. De cuvântul soțului și a călătorilor și de împărțirea moșiei între prietini.
6. De cumpenile și de măsurile cele adevărate, și de câștigul celor multe și acelor puține.
7. De osebirea vânzării și a neguțătorilor, și de multă certarea fiilor, și de sângerarea coastei robului rău.
8. La muierea rea, bună este pecetea, și unde sunt mâini multe, în cuie.
9. Orice vei dà, cu număr și cu măsură dă, și ce dai, și ce iei, toate le scrie.
10. De învățătura celui fără de minte și a celui nebun și a celui foarte bătrân, care se pricește cu cei tineri; și vei fi cu adevărat învățat și lăudat înaintea tuturor celor vii.
11. Fata ascunsă, priveghere este tatălui, și grija ei depărtează somnul dela el; până este tânără, ca nu cumvà să’i treacă vârsta și după ce se mărită să nu se urască.
12. Până este fecioară, ca nu cumvà să se pângărească și în casa părintească să se îngroașe.
13. Cu bărbatul fiind, să nu cumvà să se smintească.
14. Și împreună lăcuind, să nu cumvà să stârpească.
15. Spre fata cea nerușinoasă întărește paza, ca nu cumvà să te faci bucurie vrăjmașilor.
16. Poveste în cetate și defăimare poporului și înaintea multora să te rușinezi.
17. Nu căutà la tot omul pentru frumusețe, și în mijlocul muierilor nu ședeà.
18. Că din haină iese molia, și dela muiere răutatea muierii.
19. Mai bună este răutatea bărbatului, decât muierea cea făcătoare de bine, și decât muierea care face rușine spre batjocură.
20. Aduce’mi-voiu dar aminte de lucrurile Domnului, și cele ce am văzut voiu spune cu cuvintele Domnului lucrurile lui.
21. Soarele luminând, preste toate privește, și de mărirea lui plin este lucrul lui.
22. Au n’au dat Domnul sfinților ca să spue toate minunile lui, care le-au întărit Domnul atotțiitorul, ca să se întărească întru slava lui toate?
23. Adâncul și inima cearcă, și vicleșugurile lor le cugetă.
24. Că au cunoscut Domnul toată știința, și au căutat la semnul veacului.
25. Vestind cele ce au trecut și cele ce vor venì, și descoperind urmele celor ascunse.
26. Nici un gând nu este neștiut de el, și nici un cuvânt nu s’a ascuns de el.
27. Împodobit-au mărimele înțelepciunei sale, cel ce este mai ’nainte de veac și în veac.
28. Nici s’au adaus, nici s’au împuținat, și sfatul nimănui nu i-a trebuit lui.
29. Cât sunt de dorite lucrurile, și până la o scântee vrednice de a se privì.
30. Toate acestea trăesc și petrec în veac, întru toate trebuințele toate ascultă.
31. Toate sunt pereche, unul împrotiva altuia, și n’a făcut nimic cu scădere.
32. Una dintru una au întărit cele bune, și cine se va săturà văzând slava lui?
CAP. 43.
[modifică]
Mărimea înălțimei, tăriea curățeniei, forma cerului întru vederea mărirei.
2. Soarele în ivire vestind în ieșire, vas minunat făptura celui prea Înalt.
3. Când este la amiazăzi usucă pământul, și înaintea arșiței lui, cine va stà?
4. Căminul suflând în lucrurile arsurii, de trei ori mai tare este soarele arzând munții.
5. Suflând abur de foc și strălucind rază, întunecă ochii.
6. Mare este Domnul cel ce l-au făcut pre el, și cu porunca lui grăbește mergerea.
7. Și luna o au făcut, ca în vremea sa să fie arătare vremilor și semn veacului.
8. Din lună este semnul sărbătorii, lumină, care scade până la sfârșit.
9. Luna după numele ei este, minunate schimbări face crescând.
10. Vas taberilor întru înălțime, întru tăriea cerului strălucind.
11. Frumusețea cerului este mărirea stelelor, podoabă luminând întru cele înalte Domnul.
12. În cuvintele celui sfânt vor stà la judecată, nici vor scădeà în stările sale.
13. Vezi curcubeul, și binecuvintează pre cel ce l-au făcut pre el; că foarte frumos este în strălucirea sa.
14. Încunjurat-au cerul împrejur cu mărire, mâinile celui prea Înalt l-au întins pre el.
15. Cu porunca lui a grăbit zăpada, și grăbește fulgerile după judecata sa.
16. Pentru aceea se deschid vistieriile, și norii zboară ca pasările.
17. Cu slava sa întărește norii și sfărâmă pietrile grindenei.
18. Și de căutarea lui se vor cutremurà munții.
19. Cu voea lui suflă austrul; glasul tunetului lui a făcut ca să mugească pământul.
20. Și viforul miezului nopții și volbura vântului,
21. Presară zăpada ca pasările ce zboară, și ca și cum poposește lăcusta este pogorîrea ei.
22. De frumusețea albimei ei se va mirà ochiul, și de ploaea ei se va spăimântà inima.
23. Și bruma ca sarea o varsă pre pământ, care dacă înghiațà, se face ca vârfurile de țepuși.
24. Vânt rece va suflà dela miazănoapte, și va înghețà apa toată, adunarea apei va acoperì, și se va îmbrăcà ca și cu o platoșă apa.
25. Mâncà-va munții, și va arde pustiul, și va stinge verdeața ca focul.
26. Lecuire repede a tuturor acestora va fì negura, roua întâmpinând va stâmpărà de zăduf.
27. Că cuvântul său a făcut să înceteze adâncul, și a sădit într’însul ostroave.
28. Cei ce umblă pre mare, povestesc primejdiile ei, și cu auzirile urechilor noastre ne mirăm.
29. Și acolo sunt lucruri prea mărite și minunate, felurimea a tot dobitocul, făptura chiților.
30. Printr’însul este sporul săvârșitului lui, și în cuvântul lui s’au așezat toate.
31. Multe vom grăì, și nu vom ajunge, și sfârșitul cuvintelor el este întru toate.
32. Mărind, ce vom puteà? Că el este cel mare decât toate lucrurile sale.
33. Groaznic este Domnul, și mare foarte, și minunată este puterea lui.
34. Slăvind pre Domnul, înălțați’l cât veți puteà, pentrucă va prisosì încă.
35. Și înălțându’l pre el, întăriți-vă și nu vă osteniți, pentrucă nu veți ajunge.
36. Cine l-a văzut pre el, și va povestì? Și cine’l mărește pre el, precum este?
37. Multe ascunse sunt mai mari decât acestea; că puține am văzut din lucrurile lui.
38. Că toate le-au făcut Domnul, și celor cuvioși le-au dat înțelepciune.
CAP. 44.
[modifică]
Să lăudăm pre bărbații cei măriți și pre părinții noștri în neamul lor.
2. Multă mărire au făcut Domnul, slava lui din veci.
3. Stăpânind întru împărățiile lor, și bărbați vestiți în putere,
4. Sfătuì-vor întru înțelegerea lor, vestiți fiind întru prorocii.
5. Povățuitorii poporului în sfaturi și în înțelegerea științei norodului.
6. Înțelepte cuvinte întru învățătura lor cercând versurile cântăreților, și cântări scrise grăind.
7. Bărbați bogați dăruiți cu putere având pace în lăcașurile lor.
8. Toți aceștia în neamurile sale s’au mărit, și în zilele lor au fost de laudă.
9. Sunt dintre ei, cari au lăsat nume, ca să vestească laudele lor.
10. Și sunt, de cari nu este pomenire, și au pierit ca și cum n’ar fì fost, și s’au născut ca și cum nu s’ar fi născut ei, și fiii lor după ei.
11. Ci numai aceștia sunt bărbații milei, ale cărora dreptăți nu s’au uitat.
12. Cu sămânța lor va rămâneà bună moștenire nepoților, întru așezământuri de lege a stătut sămânța lor, și fiii lor în locul lor.
13. Până în veac va rămâneà sămânța lor, și mărirea lor nu va pierì.
14. Trupul lor cu pace s’a îngropat, și numele lor trăiește întru neamuri.
15. Înțelepciunea lor o povestesc popoarele, și lauda lor o vestește adunarea.
16. Enoh bine plăcut Domnului fiind s’a mutat, pildă de pocăință neamurilor.
17. Noe s’a aflat desăvârșit, drept; în vremea mâniei s’a făcut împăcarea.
18. Pentru aceea a fost lui rămășiță pre pământ, când s’a făcut potopul.
19. Legătură veșnică cu el s’a așezat, ca să nu se mai piarză de potop tot trupul.
20. Avraam a fost mare părinte a multe neamuri, și nu s’a aflat altul asemenea lui întru mărire.
21. Care a păzit legea celui prea Înalt, și au făcut legătură cu el.
22. Și în trupul său a pus legătură, și în ispită s’a aflat credincios.
23. Pentru aceea cu jurământ au așezat lui; cum că întru sămânța lui va binecuvântà neamurile, și o va înmulțì ca țărâna pământului, și ca stelele va înălțà sămânța lui.
24. Și să le deà lor moștenire dela mare până la mare, și dela rîu până la marginea pământului.
25. Așijderea și întru Isaac au întărit pentru Avraam tatăl lui.
26. Binecuvântarea tuturor oamenilor, și așezământul de lege au odihnit pre capul lui Iacov.
27. Cunoscutu-l-au pre el întru binecuvântările sale, și i-au dat lui moștenire.
28. Și au osebit părțile lui, în douăsprezece neamuri le-au împărțit.
CAP. 45.
[modifică]
Și au scos dintru el bărbat de milă, care a aflat har înaintea ochilor a tot trupul, pre Moisì cel iubit de Dumnezeu și de oameni, a căruia pomenire este întru binecuvântări.
2. Asemănatu-l-au pre el cu mărirea sfinților, și l-au mărit pre el cu frică asupra vrăjmașilor, și cu cuvintele lui au făcut să înceteze semnele.
3. Măritu-l-au pre el înaintea feței împăraților.
4. Dat-au prin el porunci poporului său, și i-au arătat lui slava sa.
5. Pentru credința și pentru blândețele lui l-au sfințit; alesu-l-au pre el din tot trupul, făcutu-l-au pre el să auză glasul său, și l-au băgat pre el în negură.
6. Și i-au dat lui înaintea feții porunci, legea vieții și a științei, ca să învețe pre Iacov așezământul de lege al său și pre Israil judecățile sale.
7. Înălțat-au pre Aaron sfânt asemenea lui, pre fratele lui din neamul lui Levì.
8. Întărit-au cu el legătură veșnică și i-au dat preoțiea poporului.
9. Fericitu-l-au pre el cu bună podoabă și l-au încins pre el cu haină de mărire.
10. Îmbrăcatu-l-au cu săvârșire de laudă și l-au întărit pre el cu armele vîrtutei.
11. Nădragi și haină lungă până în pământ și umărar; și l-au încunjurat pre el cu rodioare de aur și cu clopoței mulți împrejur.
12. Ca să răsune glas în umblarea lui, auzit să facă sunetul în Biserică întru pomenirea fiilor poporului său.
13. În veșmânt sfânt cu aur și cu vânăt și cu mohorît, lucru de împestritor, cu Engolpiul judecății și cu arătările adevărului.
14. Cu fir răsucit lucru de meșter, cu pietre scumpe săpate ca pecetea, legate cu aur, lucru de tăetor de piatră întru pomenire, cu scrisoare săpată după numărul neamurilor lui Israil,
15. Cunună de aur deasupra mitrei, închipuirea peceții sfințeniei, mărirea cinstei, lucrul vîrtutei, poftele ochilor împodobite îmfrumusețat.
16. Mai ’nainte de el n’a fost ca acelea până în veac, nu s’a îmbrăcat dintr’alt neam, fără numai singuri fiii lui și nepoții lui totdeauna.
17. Jertfa lui vor aduce de tot în toată ziua de două ori neîncetat.
18. Umplut-a Moisì mâinele, și l-a uns pre el cu untdelemn sfânt.
19. A fost lui spre legătură veșnică, și seminției lui în toate zilele cerului ca să slujească lui împreună, și să preoțească și să binecuvinteze pre poporul lui întru numele lui.
20. Alesu-l-au pre el din toți cei vii, ca să aducă jertfă Domnului; tămâie și miros de bună mireasmă întru pomenire, ca să se roage pentru poporul său.
21. Datu-i-au lui poruncile sale, și putere preste așezământurile judecăților, ca să învețe pre Iacov mărturiile, și în legea lui să lumineze pre Israil.
22. Stătut-au împotriva lui cei streini, și au pismuit asupra lui în pustie.
23. Oamenii cei ce erau cu Datan și cu Aviron, și adunarea lui Corè cu mânie și cu urgie.
24. Văzut-au Domnul, și nu i-au plăcut lui, și ei s’au mistuit de iuțimea mâniei.
25. Făcut-au cu ei minuni, mistuindu’i pre ei cu focul văpăii sale.
26. Și au adaos lui Aaron mărire, și i-au dat lui moștenire.
27. Pârga roadelor dintâiu au înpărțit lor. Pâine mai întâiu le-au gătit lor să se sature.
28. Că jertfele Domnului vor mâncà, care le-au dat lui și seminției lui.
29. Iar în pământul poporului moștenire nu va aveà, și parte nu este lui întru popor.
30. Că el este partea moștenirei lui.
31. Și Finees, fiul lui Eleazar, al treilea este întru mărire râvnind el întru frica Domnului.
32. Că a stătut când s’a întors poporul cu bunătatea și sârguința sufletului său, și s’a rugat pentru Israil.
33. Pentru aceea i-au pus lui legătură de pace, înainte stătător celor sfinte, și poporului său, ca să fie lui și seminției lui mărirea preoției în veci.
34. Și legătură cu David, fiu din seminția lui Iuda, ca să moștenească împărăția fiii lui, unul după altul singur; așà moștenire au dat lui Aaron și seminției lui.
35. Să dea vouă înțelepciune întru inima voastră, ca să judecați pre poporul lui cu dreptate, ca să nu se stingă bunătățile lor și mărirea lor în semințiile lor.
CAP. 46.
[modifică]
Tare în războaie Isus Navì, și următor lui Moisì în prorocii.
2. Care a fost după numele său mare spre mântuirea aleșilor lui, biruind pre vrășmașii cari se sculau asupră-le, ca să moștenească pre Israil.
3. Cât de mărit s’a făcut ridicând mâinile sale, și întinzând sabie asupra cetăților!
4. Cine mai ’nainte de el a fost așà? Că răsboaele Domnului el le-a povățuit.
5. Au nu prin mâna lui s’a înturnat soarele, și o zi s’a făcut ca două?
6. Chemat-a pre cel prea Înalt puternic, necăjindu’l pre el vrăjmașii cei de prin prejur.
7. Și l-au auzit pre el Domnul cel mare cu pietre de grindină ale puterei cei tari.
8. Rupt-a răsboiu asupra neamului, și când s’a pogorît a pierdut pre cei protivnici.
9. Ca să cunoască neamurile urmarea lor, că înaintea Domnului este răsboiul lui, că a urmat după cel Puternic.
10. Și în zilele lui Moisì a făcut milă el, și Halev fiul lui Iefoni a stà împrotiva vrăjmașului, a oprì pre popor dela păcat și a potolì răpștirea răutății.
11. Și ei doi fiind s’au mântuit din șase sute de mii de pedestrași, ca să’i bage întru moștenire în pământul din care curge lapte și miere.
12. Și au dat Domnul lui Halev tărie, și până la bătrânețe a rămas la el, să se suie el în locul cel înalt al pământului; și sămânța lui a ținut moștenire.
13. Ca să vază toți fiii lui Israil, că bine este a ascultà de Domnul.
14. Și judecătorii toți pre numele său, a cărora inimă n’a curvit, și cari nu s’au întors dela Domnul, fie pomenirea lor întru binecuvântare.
15. Oasele lor să odrăslească din locul său, și numele lor să se înnoiască întru fiii lor cei măriți.
16. Iubit de Domnul său a fost Samuil prorocul Domnului, așezat-a întru împărăție și a uns domn preste neamul său.
17. Cu legea Domnului a judecat adunarea, și au cercetat Domnul pre Iacov.
18. Întru credința sa s’a adeverit proroc, și s’a cunoscut întru credința sa credincios vedeniei.
19. Și a chemat pre Domnul cel puternic, când a bătut pre vrăjmașii săi de primprejur prin aducerea de miel sugar.
20. Și au tunat din cer Domnul, și cu sunet mare auzit au făcut glasul său.
21. Și au înfrânt pre povățuitorii Tirienilor și pre toți boierii Filistimului.
22. Și mai ’nainte de vremea adormirei veacului, a mărturisit înaintea Domnului și a unsului lui: bani, și până la încălțăminte dela tot trupul n’a luat, și nu l-a învinovățit pre el nici un om.
23. Și după ce a adormit, a prorocit, și a arătat împăratului sfârșitul lui, a înălțat glasul său din pământ întru prorocie, ca să piarză fărădelegea poporului.
CAP. 47.
[modifică]
Și după acesta s’a sculat Natan a prorocì în zilele lui David.
2. Ca seul cel osebit dela jertfa mântuirei, așà David dintre fiii lui Israil.
3. Cu leii s’a jucat ca și cu iezii și cu urșii ca și cu mieii oilor.
4. În tinerețile sale, au n’a omorît pre uriaș? Și a șters ocara din neam, când a ridicat mâna sa cu piatra praștiei, și a doborît sumeția lui Goliat?
5. Că a chemat pre Domnul cel prea înalt, cel ce au dat putere în dreapta lui să omoare pre omul cel tare în răsboiu, ca să înalțe cornul neamului său.
6. Așà întru zeci de mii l-a mărit pre el, și l-a lăudat pre el, întru binecuvântările Domnului, aducând lui stemă de mărire.
7. Că a înfrânt pre vrăjmași prinprejur, și a defăimat pre Filistimii cei împrotivnici, până în ziua de astăzi a sfărâmat cornul lor.
8. Întru tot lucrul său, dà mărturisire sfântului celui prea înalt, prin cuvinte de mărire.
9. Cu toată inima sa a lăudat, și a iubit pre cel ce l-au făcut pre el.
10. Și a pus cântăreți înaintea altarului, și din glasul lor se îndulceau versurile.
11. Dat-a în sărbători bună cuviință, și a împodobit vremile până la sfârșit, lăudând ei numele cel sfânt al lui, și de dimineața răsunând sfințirea.
12. Domnul au șters păcatele lui, și au înălțat în veci cornul lui, și i-au dat lui făgăduința împăraților și scaunul mărirei întru Israil.
13. După acesta s’a sculat fiul cel înțelept și pentru dânsul a odihnit întru lărgime.
14. Solomon a împărățit în zilele păcei, căruia Dumnezeu i-au dat odihnă primprejur, ca să zidească casă întru numele lui și să gătească sfințire în veci.
15. Cât de înțelept ai fost în tinerețele tale, și te-ai umplut ca un rîu de înțelegere.
16. Acoperit-a sufletul tău pământul, și l-ai umplut cu pildele gâciturilor.
17. La ostroave departe a ajuns numele tău, și iubit ai fost întru pacea ta.
18. Pentru cântece, pentru pilde, pentru parimii și pentru tălmăciri s’au mirat de tine țările.
19. Întru numele Domnului Dumnezeului, cel ce s’au numit: Dumnezeul lui Israil,
20. Adunat-ai ca cositorul aurul, și ca plumbul ai înmulțit argintul.
21. Plecat-ai sânurile tale muierilor, și le-ai volnicit întru trupul tău.
22. Dat-ai ocara întru mărirea ta, și ai spurcat sămânța ta, ca să aduci mânie preste fiii tăi, și m’am umilit pentru nebunia ta, ca să se împărțească împărăția în două părți, și dela Efraim să înceapă împărăție neascultătoare.
23. Iar Domnul nu va părăsì mila sa, și nu se va depărtà dela lucrurile sale.
24. Nici va pierde pre nepoții celui ales, și sămânța celui ce l-a iubit pre el nu o va stinge.
25. Și a dat rămășiță lui Iacov și lui David dintr’însul rădăcină.
26. Și s’a odihnit Solomon cu părinții săi.
27. Și a lăsat după sine din sămânța sa nebunie poporului, și pre Rovoam cel cu puțină înțelepciune, care cu sfatul său a abătut poporul.
28. Și pre Ierovoam feciorul lui Navat, care a făcut pre Israil ca să păcătuiască, și a dat lui Efraim calea păcatului.
29. Și s’au înmulțit păcatele lor foarte, în cât i-a mutat pre ei din pământul lor.
30. Și a cercetat toată răutatea, până ce a venit izbânda preste ei.
CAP. 48.
[modifică]
Și s’a sculat prorocul Ilie ca focul, și cuvântul lui ca făclia ardeà.
2. Care a adus preste ei foamete, și cu râvna sa i-a împuținat pre ei.
3. Cu cuvântul Domnului a oprit cerul, și de trei ori a pogorît foc.
4. Cât te-ai mărit Ilie întru minunile tale? Și cine este asemenea ție, ca să se laude?
5. Cel ce ai învieat pre mort din morți, și din iad cu cuvântul celui prea Înalt.
6. Cel ce ai pogorît pre împărați la pierzare, și pre cei măreți de pre scaunul lor.
7. Cel ce ai auzit în Sina mustrare, și în Horiv judecățile izbândirei.
8. Cel ce ai uns împărați spre răsplătire, și proroci următori după tine.
9. Cel ce te-ai înălțat prin vifor de foc, și cu car de cai de foc.
10. Cel ce ești scris în mustrări la vremi, ca să potolești mâniea mai ’nainte de mânie, să întorci inima tatălui către fiu, și să așezi semințiile lui Iacov.
11. Fericiți cei ce te-au văzut pre tine, și cei ce întru dragoste au adormit, că și noi cu vieață vom trăì.
12. Ilie, care cu viforul s’a acoperit, și Eliseiu s’a umplut de duhul lui.
13. În zilele sale nu s’a clătit de biruitori; și nimeni nu l-a supus pre el.
14. Tot cuvântul n’a fost ascuns înaintea lui, și întru adormire a prorocit trupul lui.
15. Și în vieața sa a făcut semne, și la moarte minunate au fost lucrurile lui.
16. Cu toate acestea nu s’a pocăit poporul, și n’a încetat dela păcate, până ce s’a prădat din pământul său, și s’a risipit în tot pământul.
17. Și a rămas popor puțin, și domn în casa lui David.
18. Unii dintre ei au făcut ce este plăcut; iar unii au înmulțit păcatele.
19. Ezechia a întărit cetatea sa, și a adus în mijlocul ei apă.
20. Săpat-a cu fier piatra cea colțurată, și a zidit izvoare de ape.
21. În zilele lui suitu-s’a Senahirim, și a trimis pre Rapsachi, și a ridicat mâna sa asupra Sionului, și s’a semețit cu trufiea sa.
22. Atunci s’au clătit inimile și mâinile lor, și s’au chinuit, ca cele ce nasc, și au chemat pre Domnul cel milostiv, întinzând ei mâinile lor către el.
23. Și cel sfânt din cer degrab i-au auzit pre ei, și i-au mântuit pre ei prin mâna lui Isaiea.
24. Lovit-a tabăra Asirienilor, și i-a omorît pre ei îngerul lui.
25. Pentrucă a făcut Ezechia ce a plăcut Domnului, și s’a întărit în căile lui David tatălui său, care le-a poruncit Isaia prorocul cel mare și credincios întru vedeniea sa.
26. În zilele lui s’a înturnat soarele, și a înmulțit împăratului vieața.
27. Cu duh mare a văzut cele de pre urmă, și a mângâiat pre cei ce plângeau în Sion.
28. Până în veci s’au arătat cele ce vor să fie, și cele ascunse mai ’nainte de ce au venit ele.
CAP. 49.
[modifică]
Pomenirea lui Iosie întru tocmirea tămâiei meșteșugită cu lucrul făcătorului de mir.
2. În toată gura, ca mierea se va îndulcì și ca muzica la ospățul vinului.
3. Acesta s’a îndreptat, când s’a întors poporul, și a stricat urîciunile fărădelegii.
4. Îndreptat-a către Domnul inima sa în zilele celor fărădelege, întărit-a buna credință.
5. Afară de David și de Ezechia și de Iosiea, toți au păcătuit.
6. Pentrucă au părăsit legea celui prea Înalt; împărații lui Iuda au încetat, pentrucă au dat cornul său altora, și mărirea sa neamului strein.
7. Ars-au cetatea cea aleasă a sfințirei, și au pustiit căile ei prin mâna lui Ieremia.
8. Că l-a chinuit pre el și în mitras s-a sfințit proroc, ca să desrădăcineze și să necăjească și să piarză, asemenea să zidească și să sădească.
9. Iezechiil cel ce a văzut vedeniea mărirei, care i-au arătat lui pre carul Heruvimilor.
10. Că și-au adus aminte de vrăjmași cu ploaie, și bine au făcut celor ce și-au îndreptat căile.
11. Și oasele celor doisprezece Prooroci, să odrăslească din locul lor.
12. Și au mângâiat pre Iacov, și i-au mântuit pre ei cu credința nădejdei.
13. Cum vom mărì pre Zorovavel? Că și el este ca o pecete în mâna dreaptă.
14. Așà Isus fiul lui Iosedec, carii în zilele lor au zidit casă și au înălțat Biserică sfântă Domnului, gătită spre mărire veșnică.
15. Și pomenirea lui Neemiea este întru multă vreme, cel ce ne-a ridicat nouă zidurile cele căzute și a întărit porți și zăvoare și a ridicat casele noastre.
16. Nici unul nu s’a făcut ca Enoh pre pământ, pentru că și el s’a luat de pre pământ.
17. Nici ca Iosif s’a făcut bărbat povățuitor fraților, întărire poporului și oasele lui s’au cercetat.
18. Sit și Sim între oameni s’au mărit, și mai mult decât tot viețuitorul întru zidirea lui Adam.
CAP. 50.
[modifică]
Simon fiul lui Onie, preotul cel mare, care în vieața sa a sprijinit casa și în zilele sale a întărit Biserica.
2. Și de el s’a întemeiat înălțimea a doua, tăriea cea înaltă a sfintei împrejur.
3. În zilele lui s’a micșorat sprijinitorul apelor cel de aramă ca marea împrejur.
4. Cel ce a păzit pre poporul său de cădere și a întărit cetatea spre încunjurare.
5. Cât s’a mărit întru întoarcerea poporului, întru ieșirea acoperemântului casei.
6. Ca luceafărul de dimineață în mijlocul norului; ca luna plină în zilele ei.
7. Ca soarele strălucind preste Biserica celui prea Înalt și ca curcubeul luminând în norii mărirei.
8. Ca floarea trandafirului în zilele primăverii, ca crinii la curgerea apelor.
9. Ca odrasla Livanului în zilele verii, ca focul și ca tămâea pre cățue.
10. Ca vasul cel de aur bătut și împodobit cu tot felul de piatră scumpă.
11. Ca maslinul ce odrăslește roade, și ca chiparosul ce se înalță în nori.
12. Când a luat el haina mărirei și s’a îmbrăcat cu săvârșirea laudei.
13. Când se suià el la altarul cel sfânt, slăveà îmbrăcămintea sfințeniei; iar când primeà părțile din mâinile preoților și el stând lângă grătarul cuptorului.
14. Împrejurul lui cununa fraților, ca odrasla chiedrului în Livan, și l-a încunjurat pre el ca stâlpările de finic.
15. Și toți fiii lui Aaron întru mărirea sa și aducerea Domnului în mâinile lor înaintea a toată adunarea lui Israil.
16. Și slujind la altar să împodobească aducerea celui prea Înalt atotțiitorului.
17. A întins la vas mâna sa, și a băut din sângele strugurului.
18. Vărsat-a la temeliile jertfelnicului miros de bună mireasmă celui Înalt Împăratului tuturor; atunci au strigat fiii lui Aaron, cu trâmbițe bătute au răsunat.
19. Auzit au făcut glas mare întru pomenire înaintea celui prea Înalt.
20. Atunci tot poporul împreună s’a grăbit și a căzut cu fața pre pământ, ca să se închine Domnului său atotțiitorului, Dumnezeului celui prea înalt.
21. Și au lăudat cântăreții cu glasurile lor în casa cea mare, îndulcitu-s’a viersul și s’a rugat poporul Domnului celui prea Înalt cu rugăciune înaintea celui milostiv, până ce s’a săvârșit podoaba Domnului și slujba lui a sfârșit.
22. Atunci pogorîndu-se, ridicat-a mâinile sale preste toată adunarea fiilor lui Israil ca să deà binecuvântare Domnului cu buzele sale și întru numele lui să se laude.
23. Și a îndoit închinăciunea, ca să arate binecuvântare dela cel prea Înalt.
24. Și acum binecuvântați pre Dumnezeu, toți, pre cel ce face mari pretutindenea.
25. Cel ce înalță zilele noastre din mitras și face cu noi după mila sa.
26. Să ne deà nouă veseliea inimii, și să fie pace în zilele noastre întru Israil până ce vor fi zilele veacului, ca să întărească la noi credința milii sale și în zilele lui să ne izbăvească pre noi.
27. Două neamuri a urît sufletul meu și al treilea nu este neam:
28. Cei ce șed în muntele Samariei Filistenii și poporul cel nebun, care lăcuește în Sichima.
29. Învățătura înțelegerei și a științei am scris în cartea aceasta eu Isus fiul lui Sirah Ierusalimneanul, care a vărsat ploaie de înțelepciune din inima sa.
30. Fericit este cel ce va petrece întru acestea; și cel ce va pune acestea în inima sa, înțelept va fì.
31. Că de va face acestea, la toate va puteà, că lumina Domnului este urma lui, și dă celor credincioși înțelepciune. Bine este cuvântat Domnul în veac, fie! fie!
CAP. 51.
[modifică]
Mărturisì-mă-voiu ție Doamne Împărate, și te voiu lăudà pre tine Dumnezeule mântuitorul meu.
2. Mărturisescu-mă numelui tău, că acoperitor și ajutor te-ai făcut mie, și ai mântuit trupul meu dela pierire.
3. Și din lațul limbei ocărâtoare, și de buzele celor ce grăiesc minciună, și înaintea celor ce stau înainte te-ai făcut mie ajutor.
4. Și m’ai izbăvit pre mine după mulțimea milei și a numelui tău, dela cei ce răcneau gata să mă mănânce.
5. Din mâna celor ce căutau sufletul meu, din multe necazuri, care le-am avut.
6. Din nădușirea văpăiei de prin prejur, și din mijlocul focului unde nu m’am ars.
7. Din adâncul pântecelui iadului și de limba necurată, și de cuvântul mincinos, și de limba cea nedreaptă cu pâră la împăratul,
8. Apropiatu-s’a până la moarte sufletul meu, și vieața mea erà aproape de iadul cel mai de jos.
9. Încunjuratu-m’au de toate părțile, și nu erà cine să’mi ajute, căutat-am ajutorul oamenilor, și nu erà.
10. Și mi-am adus aminte de mila ta Doamne, și de lucrarea ta cea din veac.
11. Că mântuești pre cei ce te așteaptă pre tine, și’i izbăvești pre ei din mâna vrăjmașilor.
12. Și am înălțat pre pământ rugăciunea mea, și m’am rugat pentru mântuirea mea din moarte.
13. Chemat-am pre Domnul, Tatăl Domnului meu, ca să nu mă părăsească în zilele necazului, și în vremea trufașilor fără de ajutor.
14. Lăudà-voiu numele tău neîncetat, și’l voiu cântà întru mărturisire, și s’a auzit rugăciunea mea.
15. Că m’ai mântuit pre mine din pierire, și m’ai scos din vreme rea.
16. Pentru aceea mă voiu mărturisì și te voiu lăudà, și bine voiu cuvântà numele Domnului.
17. Când încă eram mai tânăr, mai ’nainte până a nu rătăcì am căutat înțelepciunea a o aveà întru rugăciunea mea.
18. Înaintea Bisericii m’am rugat pentru ea, și până la cele de pre urmă o voiu căutà pre ea.
19. Ca de floarea strugurului copt, așà s’a veselit inima mea de ea.
20. Încălecat-a piciorul meu cu dreptate, din tinerețile mele o am cercat pre ea.
21. Plecat-am puțin urechea mea, și am primit, și multă învățătură mi-am aflat.
22. Procopsit-am într’însa; celui ce mi-au dat mie înțelepciune voiu dà mărire.
23. Că am cugetat ca să o fac pre ea, și am râvnit binele, și nu mă voiu rușinà.
24. Foarte s’a nevoit sufletul meu pentru ea, și întru toată fapta mea sârguitor am fost.
25. Mâinile mele le-am întins spre înălțime, și de neștiințele ei m’am tânguit.
26. Sufletul meu l-am îndreptat la dânsa, și întru curățenie o am aflat pre ea; inima mea mi-am lipit de ea din început.
27. Pentru aceea nu mă voiu părăsì de ea.
28. Și pântecele meu s’a turburat căutând-o pre ea, pentru aceea bună comoară mi-am agonisit.
29. Dat-au Domnul limbă mie plata mea, și cu aceea îl voiu lăudà pre el.
30. Apropiați-vă către mine cei neînvățați, și rămâneți în casa învățăturei.
31. Pentruce întârziați la acestea și sufletele voastre însetoșază foarte?
32. Deschis-am gura mea și am grăit: agonisiți-vă fără de argint.
33. Supuneți cerbicea voastră supt jug, și să primească sufletul vostru învățătură; aproape este a o aflà pre ea.
34. Vedeți cu ochii voștri, că puțin m’am ostenit, și multă odihnă mi-am aflat.
35. Luați învățătură, că mult număr de argint, și mult aur veți câștigà cu ea.
36. Veselească-se sufletul vostru de mila lui și să nu vă rușinați de lauda lui.
37. Lucrați lucrul vostru mai ’nainte de vreme, și vă va dà plata voastră în vremea sa.