Biblia 1914/Naum
CAP. 1.
[modifică]
Luarea Ninevi, cartea vedeniei lui Naum al lui Elcheseu.
2. Dumnezeu este râvnitor, și Domnul izbânditor, Domnul cel ce izbândește cu mânie, Domnul izbândește asupra vrăjmașilor săi, și pierde pre protivnicii săi.
3. Domnul este îndelung răbdător, și mare este tăriea lui, și pre cel nevinovat nu’l va face vinovat Domnul, întru sfârșit și întru cutremur este calea lui, și norii sunt praful picioarelor lui.
4. Cel ce înfricoșază marea, și o usucă pre ea, și toate rîurile le deșartă, împuținatu-s’a Vasanitida și Carmilul, și cele înflorite ale Livanului s’au sfârșit.
5. Munții s’au cutremurat de el, și dealurile s’au clătit, și s’a îngrozit pământul de fața lui, toată lumea și toți cei ce lăcuesc într’însa.
6. De fața mâniei lui cine va puteà suferi? Și cine va stà înaintea iuțimei mâniei lui? Mâniea lui topește stăpâniri, și pietrile s’au sfărîmat dinaintea lui.
7. Bun este Domnul celor ce’l așteaptă pre el în ziua necazului, și cunoaște pre cei ce se tem de el.
8. Și întru potopul ce trece, sfârșit va face pre cei ce se scoală asupră, și pre vrăjmașii lui goni’i-va întunerecul.
9. Ce socotiți asupra Domnului? Sfârșit el va face, nu va izbândì de două ori întru aceeaș întru necaz.
10. Că până la temeiul lui se va înțelenì, și ca o fasole învăluindu-se se va mâncà, și ca trestiea cea plină de uscăciune.
11. Dintru tine va ieșì gând de rele asupra Domnului, sfătuindu-se împrotivitoare.
12. Acestea zice Domnul: cel ce stăpânește preste ape multe, și așà se vor împărțì, și auzul tău nu se va auzì mai mult.
13. Și acum voiu zdrobì toiagul lui dela tine, și legăturile tale voiu rumpe.
14. Și va poruncì pentru tine Domnul: nu se va semănà mai mult din numele tău, din casa Dumnezeului tău pierde-voiu cele cioplite și cele vărsate, pune-le-voiu mormântul tău, că grabnice sunt.
15. Iată preste munți picioarele celui ce binevestește, și ale celui ce vestește pace. Serbează Iudo sărbătorile tale, plinește făgăduințele tale, că nu vor adaoge mai mult a trece prin tine spre vechime, sfârșitu-s’au, pierit-au.
CAP. 2.
[modifică]
Suitu-s’au suflând în fața ta cel ce scoate din necaz, strejuește calea, întărește’ți mijlocul, îmbărbătează-te cu vîrtute foarte.
2. Că au întors Domnul ocara lui Iacov, ca ocara lui Israil, că scuturând i-a scuturat pre ei și vițele lor.
3. Stricat-au armele puterniciei lor din oameni, bărbați tari batjocorind în foc, frânele carelor lor în ziua gătirii lui, și călăreții se vor gâlcevì în căi.
4. Și se vor amestecà carele, și se vor lovì în uliți. Vederea lor ca făcliile focului și ca fulgerile ce aleargă.
5. Și’și vor aduce aminte boierii lor, și vor fugì ziua, și vor slăbì întru călătoriea sa, și se vor grăbì la ziduri, și vor gătì apărările lor.
6. Porțile cetăților s’au deschis, și casele cele împărătești au căzut, și temelia s’a descoperit, și nimeni nu se suià.
7. Și slujnicile ei se aduceau ca porumbițele, grăind întru inimele lor.
8. Și Ninevi, ca o scăldătoare de apă apele ei, și ei fugind n’au stătut, și nu erà cine să privească.
9. Jefuià argintul, jefuià aurul, și nu erà sfârșit podoabei ei; îngreuiatu-s’a mai mult decât toate vasele cele poftite ale ei.
10. Scuturare și smâncitură și undezare și frângerea inimii și slăbirea genunchelor și dureri preste tot șoldul, și fața tuturor ca arsura oalei.
11. Unde este lăcașul leilor și pășunea puilor leilor? Unde a mers leul ca să intre acolo puiul leului, și nu este cine să sperie?
12. Leul a răpit de ajuns puilor săi, și a sugrumat leilor săi, și a umplut de vânat cuibul său și lăcașul său de jaf.
13. Iată eu asupra ta, zice Domnul atotțiitorul; și voiu arde cu foc mulțimea ta, și pre leii tăi îi va mâncà sabiea, și voiu pierde de pre pământ vânatul tău, și nu se vor auzì mai mult faptele tale.
CAP. 3.
[modifică]
O cetatea sângiurilor! Toată mincinoasă plină de strâmbătate, nu se va pipăì vânatul.
2. Glasul biciurilor și glasul cutremurului roatelor și al calului ce gonește și al carului ce hurduește.
3. Și al călărețului ce încalică, și al sabiei ce lucește, și al armelor ce fulgeră, și al mulțimei celor răniți, și al grelei căderi, și nu erà sfârșit neamurilor ei; și vor slăbì în trupurile sale de mulțimea curviei.
4. Curvă frumoasă și veselă povățuitoarea farmecelor, care vinde neamuri cu curvia sa și popoare cu fermecătoriile sale.
5. Iată eu asupra ta, zice Domnul atotțiitorul; și voiu descoperì cele dinapoia ta înaintea feței tale, și voiu arătà neamurilor rușinea ta și împărățiilor ocara ta.
6. Și voiu lepădà preste tine urâciune după necurățiile tale, și te voiu pune spre pildă.
7. Și va fì tot cel ce te va vedeà, se va pogorî dela tine și va zice: ticăloasa Ninevi, cine o va plânge pre ea? De unde voiu cercà mângâere ei?
8. Gătește parte, întocmește coardă, gătește partea lui Amon, ceea ce lăcuește în rîuri, apă este împrejurul ei, a căreea început este marea și apa zidurile ei,
9. Și Etiopia tăriea ei, și Eghipetul, și nu este sfârșit fugirei tale și Livienii s’au făcut ajutor ei.
10. Și ea în streinătate se va duce roabă, și pre pruncii ei îi vor trântì la începutul tuturor căilor ei, și pentru toate cele scumpe ale ei, vor aruncà sorți, și toți boierii ei se vor legà cu cătuși.
11. Și tu te vei îmbătà și vei fì trecută cu vederea, și tu vei cercà ție stare dela vrăjmași.
12. Toate tăriile tale ca smochinul, care are priveghetor, de se vor clătì vor cădeà în gura celui ce mănâncă.
13. Iată poporul tău ca muerile întru tine, vrăjmașilor tăi deschizându-se, se vor deschide porțile pământului tău, și va mâncà focul zăvoarele tale.
14. Apă de încunjurare trage’ți ție, și ține întăririle tale, intră în tină și calcă cu paie, și fă mai tare de cât cărămida.
15. Acolo te va mâncà focul, pierde-te-va sabia, mâncà-te-va ca lăcusta, și te vei îngreuià ca gândacul.
16. Înmulțit-ai neguțătoriile tale mai mult decât stelele cerului. Gândacul s’a pornit și a zburat.
17. Sărit-a ca greerul, amestecătura ta ca lăcusta, care se suie pre gard în ziua frigului, soarele a răsărit și ea a zburat, și n’a cunoscut locul ei. Vai lor!
18. Dormitat-au păstorii tăi, împăratul Asirienilor a adormit pre cei tari ai tăi, mers-a poporul tău în munți, și nu erà cine să’i sprijinească.
19. Nu este vindecare zdrobirei tale, umflatu-s’a rana ta. Toți cei ce au auzit vestea ta, vor bate în palme asupra ta, că asupra cui n’a venit răutatea ta pururea?