Biblia 1914/Marcu
CAP. 1.
[modifică]
Începerea Evangheliei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
2. Precum s’a scris în proroci: iată, eu trimit pre îngerul meu înaintea feței tale, care va gătì calea ta înaintea ta.
3. Glasul celui ce strigă în pustie: gătiți calea Domnului, drepte faceți cărările lui.
4. Erà Ioan botezând în pustie și propoveduind botezul pocăinței, întru iertarea păcatelor.
5. Și mergeau la dânsul toată laturea Iudeei și Ierusalimlenii, și se botezau toți în rîul Iordanului dela dânsul, mărturisindu’și păcatele sale.
6. Și erà Ioan îmbrăcat cu peri de cămilă, și cu brâu de curea împrejurul mijlocului lui, și mânca acride și miere sălbatică.
7. Și propoveduià, zicând: vine după mine cel mai tare decât mine, căruia nu sunt vrednic, plecându-mă, să’i dezleg cureaua încălțămintelor lui.
8. Eu adecă v’am botezat pre voi cu apă, iar acela vă va botezà pre voi cu Duh Sfânt.
9. Și a fost în zilele acelea, au venit Iisus din Nazaretul Galileei și s’au botezat dela Ioan în Iordan.
10. Și îndată ieșind din apă, au văzut cerurile deșchise și Duhul ca un porumb pogorându-se preste dânsul;
11. Și glas a fost din ceruri: tu ești Fiul meu cel iubit, întru care bine am voit.
12. Și îndată l-a scos pre dânsul duhul în pustie.
13. Și erà acolo în pustie patruzeci de zile ispitindu-se de satana, și erà cu hiarele, și îngerii slujiau lui.
14. Și după ce s’a prins Ioan, au venit Iisus în Galileea, propoveduind Evanghelia împărăției lui Dumnezeu,
15. Și zicând, că s’a plinit vremea și s’a apropiat împărăția lui Dumnezeu; pocăiți-vă și credeți în Evanghelie.
16. Și umblând pre lângă marea Galileei, au văzut pre Simon și pre Andrei fratele lui, aruncând mreaja în mare, (că erau pescari).
17. Și le-au zis lor Iisus: veniți după mine, și vă voiu face pre voi a fi vânători de oameni.
18. Și îndatăș lăsându’și mrejele, au mers după dânsul.
19. Și de acolo mergând mai ’nainte puțin, au văzut pre Iacov al lui Zevedei și pre Ioan fratele lui, dregându’și și ei mrejele în corabie.
20. Și îndatăș i-au chemat pre dânșii; și lăsând pre tatăl lor Zevedei în corabie, împreună cu năimiții, s’au dus după dânsul.
21. Și au intrat în Capernaum; și îndată sâmbăta intrând în sinagogă, învățà.
22. Și se spăimântau toți de învățătura lui; că erà învățându’i pre ei ca cela ce are putere, iar nu ca cărturarii.
23. Și erà în sinagoga lor un om cu duh necurat, și a strigat grăind:
24. Lasă, ce este nouă și ție Iisuse Nazarineanule? Ai venit să ne pierzi pre noi? Te știu pre tine cine ești: Sfântul lui Dumnezeu.
25. Iar Iisus l-au certat pre el, grăind: taci și ieși dintr’însul.
26. Și l-a scuturat pre el duhul cel necurat, și strigând cu glas mare, a ieșit dintr’însul.
27. Și s’au spăimântat toți, cât se întrebau între sine, grăind: ce este aceasta? Ce este această învățătură nouă? Că, cu stăpânire poruncește și duhurilor celor necurate, și’l ascultă pre dânsul.
28. Și a ieșit îndată vestea lui în toată laturea Galileei.
29. Și îndată ieșind din sinagogă, au venit în casa lui Simon și a lui Andrei, cu Iacov și cu Ioan.
30. Iar soacra lui Simon zăceà aprinsă de friguri; și îndată au spus lui pentru dânsa.
31. Și venind o au ridicat pre ea, apucându-o de mână, și o au lăsat pre dânsa frigurile îndată, și slujà lor.
32. Iar făcându-se seară, când apuneà soarele, aduceau la dânsul pre toți bolnavii și îndrăciții.
33. Și toată cetatea erà adunată la ușe.
34. Și au vindecat pre mulți, carii pătimiau rău de multe feluri de boale, și mulți draci au gonit; și nu lăsà să grăiască dracii, că știau pre el că este Hristos.
35. Și a doua zi foarte de noapte sculându-se, au ieșit și s’au dus în loc pustiu, și acolo se rugà.
36. Și au mers după el Simon și cei ce erau cu el.
37. Și găsindu’l pre dânsul, i-au zis lui: toți te caută.
38. Și au grăit lor: să mergem în orașele și în satele ce sunt mai aproape, ca să propoveduesc și acolo; că spre aceasta am venit.
39. Și propoveduià în adunările lor, în toată Galileea, și dracii scoteà.
40. Și a venit la dânsul un lepros, rugându’l pre el și îngenunchind înaintea lui, și zicând lui, că de vei vreà, poți să mă curățești pre mine.
41. Iar lui Iisus făcându-i-se milă, au tins mâna sa, și s’au atins de el, și i-au zis lui: voesc, curățește-te.
42. Și zicând el, îndată s’a depărtat dela dânsul lepra, și s’a curățit.
43. Și răstindu-se către dânsul, numai decât l-a slobozit pre el.
44. Și i-au zis lui: vezi, nimănui nimic să nu spui, ci mergi de te arată preotului, și dù pentru curățirea ta, cele ce a poruncit Moisì, întru mărturie lor.
45. Iar el ieșind au început a propoveduì multe și a vestì cuvântul, cât numai puteà el aievea să intre în cetate, ci erà afară, în locuri pustii, și veniau la el de pretutindenea.
CAP. 2.
[modifică]
Și au intrat iarăș în Capernaum după câtevà zile, și s’a auzit că este în casă.
2. Și îndată s’au adunat mulți, cât numai puteau încăpeà nici pre lângă ușe, și grăià lor cuvântul.
3. Și au venit la el, aducând un slăbănog, care se purtà de patru.
4. Și neputând ei a se apropià de el, pentru norod, au descoperit casa unde erà, și spărgând, au pogorît patul în care zăcea slăbănogul.
5. Iar Iisus văzând credința lor, au zis slăbănogului: fiule, iartă-ți-se ție păcatele tale.
6. Și erau acolo unii din cărturari șezând și cugetând întru inimile lor.
7. Ce acesta așà grăește hule? Cine poate iertà păcatele, fără numai unul Dumnezeu?
8. Și îndată cunoscând Iisus, cu duhul său, că așà cugetau aceia întru sine, le-au zis lor: ce cugetați acestea întru inimile voastre?
9. Ce este mai lesne: a zice slăbănogului, iartă-ți-se ție păcatele, sau a zice: scoală și’ți ridică patul tău și umblă?
10. Ci ca să știți că putere are Fiul Omului pre pământ a iertà păcatele (au zis slăbănogului):
11. Ție zic: scoală și îți ridică patul tău și mergi la casa ta.
12. Și s’a sculat îndată și ridicându’și patul, a ieșit înaintea tuturor, cât se spăimântau toți și lăudau pre Dumnezeu zicând, că nici odată n’am văzut așà.
13. Și au ieșit iarăș la mare, și toată mulțimea venià la el și îi învățà pre dânșii.
14. Și trecând, au văzut pre Levì al lui Alfeu, șezând la vamă și i-au zis lui: vino după mine. Și sculându-se, a mers după dânsul,
15. Și a fost când au șezut în casa lui, mulți vameși și păcătoși ședeau împreună cu Iisus și cu ucenicii lui, că erau mulți și mergeau după el.
16. Iar Cărturarii și Fariseii văzându’l pre el că mănâncă cu vameșii și cu păcătoșii, au zis ucenicilor lui: ce este că, cu vameșii și cu păcătoșii mănâncă și beà?
17. Și auzind Iisus, au zis lor: n’au trebuință cei sănătoși de doftor, ci cei bolnavi; că n’am venit să chem pre cei drepți, ci pre cei păcătoși la pocăință.
18. Și erau ucenicii lui Ioan și ai Fariseilor postindu-se; și au venit și i-au zis lui: pentruce ucenicii lui Ioan și ai Fariseilor postesc, iar ucenicii tăi nu postesc?
19. Și au zis lor Iisus: au doară pot fiii nunței să postiască până când este mirele cu dânșii? Câtă vreme au pre mirele cu ei, nu pot să postiască.
20. Dar vor venì zile când se va luà dela dânșii mirele, și atunci vor postì într’acele zile.
21. Și nimenea nu coase petec de pânză nouă la haină veche; iar de nu, își ia plinirea lui cel nou dela cea veche, și mai rea spărtură se face.
22. Și nimenea nu pune vin nou în foi vechi; iar de nu, vinul cel nou sparge foii, și vinul se varsă și foii pier; ci vinul nou în foi noul se cuvine să se puie.
23. Și a fost când mergeà el sâmbăta prin semănături, și au început ucenicii lui a face cale smulgând spice;
24. Iar Fariseii au zis lui: vezi, ce fac sâmbăta ce nu se cuvine?
25. Iar el au zis lor: au niciodată n’ați cetit ce a făcut David, când a avut lipsă și a flămânzit el și cei ce erau cu dânsul?
26. Cum a intrat în casa lui Dumnezeu, în vremea lui Aviatar Arhiereului, și pâinile punerei înainte le-a mâncat, care nu i se cădeà să le mănânce, fără numai preoților, și a dat și celor ce erau împreună cu el?
27. Și au zis lor: sâmbăta pentru om s’a făcut, iar nu omul pentru sâmbătă.
28. Drept aceea, Domn este Fiul Omului și al sâmbetei.
CAP. 3.
[modifică]
Și au intrat iarăș în sinagogă, și erà acolo un om având mâna uscată.
2. Și îl pândiau pre dânsul de îl va vindecà pre el sâmbăta, ca să’l învinuiască pre el.
3. Și au zis omului celui ce aveà mâna uscată: ridică-te în mijloc.
4. Și au zis lor: se cuvine sâmbăta bine a face, sau rău a face? Suflet a mântuì sau a pierde? Iar ei tăceau.
5. Și căutând spre ei cu mânie, întristându-se pentru împietrirea inimei lor, au zis omului: întinde’ți mâna ta. Și o a întins; și a venit mâna lui la starea cea dintâiu, sănătoasă ca și cealaltă.
6. Și ieșind Fariseii, îndată au făcut sfat cu Irodianii împrotiva lui, ca să’l piarză pre dânsul.
7. Iar Iisus s’au dus cu ucenicii săi către mare, și după dânsul a mers mulțime mullă din Galileea și din Iudeea,
8. Și din Ierusalim și din Idumea, și din ceea parte de Iordan, și cei dimprejurul Tirului și al Sidonului, mulțime multă, auzind câte făceà, a venit către dânsul.
9. Și au zis ucenicilor săi, ca să steà o corăbioară aproape de el, pentru norod, ca să nu’l împresoare pre el;
10. Că pre mulți au vindecat, cât năvăliau spre el ca să se atingă de dânsul câți aveau bătăi.
11. Și duhurile cele necurate când îl vedeau pre el, cădeau înaintea lui și strigau, grăind: tu ești Fiul lui Dumnezeu.
12. Și mult îi certa pre dânșii ca să nu’l facă arătat pre el.
13. Și s’au suit la munte și au chemat pre care au vrut el însuș, și au venit la dânsul.
14. Și au făcut doisprezece ca să fie cu el și să’i trimită pre dânșii să propoveduiască,
15. Și să aibă putere a vindecà boalele și a gonì dracii.
16. Și au pus lui Simon numele: Petru.
17. Și pre Iacov al lui Zevedei și pre Ioan fratele lui Iacov, și le-au pus lor numele: voanerghes, adică: fiii tunetului.
18. Și pre Andrei și pre Filip și pre Vartolomei și pre Matei și pre Toma și pre Iacov al lui Alfeu și pre Tadei și pre Simon Cananitul,
19. Și pre Iuda Iscarioteanul, care l-a și vândut pre el.
20. Și au venit în casă, și iarăș s’a adunat norodul, cât nu puteau ei nici pâine să mănânce.
21. Și auzind cei ce erau despre dânsul, au ieșit să’l prinză pre el, zicând că nu’și este în fire.
22. Și cărturarii cei ce se pogorîseră din Ierusalim ziceau cum că veelzevul are, și cum că, cu domnul dracilor scoate dracii.
23. Și chemându’i pre dânșii, în pilde grăià lor: cum poate satana să scoată pre satana?
24. Și dacă împărăția se va împerechià între sine, nu poate să steà împărăția aceea.
25. Și dacă casa se va împerechià între sine, nu poate să steà casa aceea.
26. Și dacă satana s’a sculat însuș asupra sa și s’a împerechiat, nu poate să steà, ci are sfârșit.
27. Nimeni nu poate să jefuiască vasele celui tare, intrând în casa lui, de nu va legà întâiu pre cel tare, și atunci va jefuì casa lui.
28. Amin grăesc vouă: toate păcatele se vor iertà fiilor oamenilor, și hulele ori câte vor hulì,
29. Iar cine va hulì împrotiva Sfântului Duh, n’are iertare în veac, ci este vinovat judecăței de veci,
30. Pentrucă ziceau: duh necurat are.
31. Atunci au venit frații și muma lui, și stând ei afară, au trimis la el, chemându’l pre dânsul.
32. Și ședeà norodul împrejurul lui, și a zis lui: iată muma ta și frații tăi și surorile tale afară, te caută pre tine.
33. Și au răspuns lor, grăind: cine este muma mea și frații mei?
34. Și căutând la cei ce ședeau împrejurul lui, au zis: iată muma mea și frații mei;
35. Că oricine va face voea lui Dumnezeu, acela fratele meu și sora mea și muma mea este.
CAP. 4.
[modifică]
Și iarăș au început a învățà lângă mare, și s’a adunat la dânsul norod mult, cât au intrat el în corabie și au șezut pre mare, și tot norodul stà pre uscat lângă mare.
2. Și’i învățà pre dânșii în pilde mult, și grăià lor întru învățătura sa:
3. Ascultați! Iată a ieșit sămănătorul să semene.
4. Și a fost când semănà, una adică a căzut lângă cale, și au venit pasările și o au mâncat pre dânsa;
5. Iar alta a căzut pre pietriș, unde n’aveà pământ mult, și îndatăș a răsărit, căci n’aveà pământ adânc,
6. Și răsărind soarele, s’a pălit, și pentrucă n’aveà rădăcină s’a uscat.
7. Iar alta a căzut în spini, și s’au înălțat spinii și o au înnecat și n’a dat rod;
8. Iar alta a căzut în pământ bun, și a dat roadă înălțându-se și crescând, și a adus: una treizeci, iar alta șasezeci, iar alta o sută.
9. Și ziceà lor: cela ce are urechi de auzit, auză.
10. Iar când au fost deosebi, l-au întrebat pe el de pildă, cei ce erau lângă el împreună cu cei doisprezece.
11. Și le-a zis lor: vouă s’a dat a ștì taina împărăției lui Dumnezeu, iar celor de afară toate în pilde sunt lor;
12. Ca privind să priviască, și să nu vază, și auzind să auză, și să nu înțeleagă, ca nu cumvà să se întoarcă și să se ierte lor păcatele.
13. Și le-au zis lor: au nu știți pilda aceasta? Și cum veți înțelege toate pildele?
14. Cela ce seamănă, cuvântul seamănă.
15. Și aceștia sunt cei de lângă cale, unde se seamănă cuvântul, și când îl aud, îndată vine satana și ià cuvântul care este semănat întru inimile lor.
16. Și aceștia sunt așijderea cei ce se seamănă pre pietriș, carii, când aud cuvântul, îndată cu bucurie îl primesc pre el.
17. Dar n’au rădăcină întru sineși, ci sunt până la o vreme, după aceea făcându-se necaz sau goană pentru cuvânt, îndată se smintesc.
18. Și aceștia sunt cei ce se seamănă în spini, cari aud cuvântul.
19. Dar grijele veacului acestuia, și înșelăciunea bogăției, și pofta celorlalte intrând, înneacă cuvântul și se face neroditor.
20. Și aceștia sunt cei semănați în pământ bun, cari aud cuvântul și’l primesc și aduc roadă: unul treizeci, iar altul șasezeci, iar altul o sută.
21. Și ziceà lor: au doară făclia se aduce ca să se pue supt obroc, sau supt pat? Au nu ca să se pue în sfeșnic?
22. Că nu este cevà tăinuit, care să nu se vădiască; nici a fost ascuns, ci ca să vie întru arătare.
23. De are cinevà urechi de auzit, auză.
24. Și ziceà lor: vedeți de auziți; cu ce măsură măsurați, se va măsurà vouă, și se va adăogà vouă celor ce auziți;
25. Că celui ce are, i se va dà lui, iar cel ce n’are, și ce are i se va luà dela dânsul.
26. Și ziceà: așà este împărăția lui Dumnezeu, în ce chip este dacă aruncă omul sămânța în pământ.
27. Și doarme, și se scoală noaptea și ziua, și sămânța răsare și crește cum nu știe el.
28. Că pământul din sine rodește, întâiu iarbă, apoi spic, după aceea deplin grâu în spic.
29. Iar când se coace rodul, îndată trimite secerea, că a sosit secerișul.
30. Și ziceà: cui vom asemănà împărăția lui Dumnezeu, sau cu ce pildă o vom potrivì pre ea?
31. Asemenea este grăunțului de muștar, care, când se seamănă în pământ, este mai mic decât toate semințele pământului;
32. Iar după ce se seamănă, crește și se face mai mare decât toate buruienile, și face ramuri mari, cât supt umbra lui pot să locuiască pasările cerului.
33. Și cu pilde multe ca acestea grăià lor cuvântul, precum puteau auzì.
34. Și fără de pilde nu grăia lor; iar deosebi ucenicilor săi le dezlegà toate.
35. Și au zis lor, în ziua aceea, făcându-se seară: să trecem de ceea parte.
36. Și lăsând el norodul, l-au luat pre dânsul așà precum erà, în corabie. Și erau și alte corăbii cu dânsul.
37. Și s’a făcut vifor mare de vânt, și valurile intrau în corabie, cât mai se umpleà ea.
38. Și el erà la cârmă, dormind pre căpătâiu; și l-au deșteptat pre el, și i-au zis lui: Învățătorule, au nu’ți este grije că pierim.
39. Și sculându-se a certat vântul și a zis mărei: taci, încetează! Și a stătut vântul, și s’a făcut liniște mare.
40. Și au zis lor: ce sunteți așà fricoși? Cum, n’aveți credință?
41. Și s’au înfricoșat cu frică mare și grăià unul către altul: oare, cine este acesta, că și vântul și marea îl ascultă pre el?
CAP. 5.
[modifică]
Și au venit de ceea parte de mare, în laturea Gadarenilor.
2. Și ieșind el din corabie, îndată l-a întâmpinat pre el un om din mormânturi, cu duh necurat.
3. Care aveà locuința în mormânturi, și nici cu lanțuri de fier nimeni nu puteà să’l lege pre el.
4. Pentrucă de multe ori fiind legat cu obezi și cu lanțuri de fier, rupeà lanțurile, și obezile le sfărâmà, și nimeni nu puteà să’l domoliască pre dânsul.
5. Și pururea, noaptea și ziua, erà prin munți și prin mormânturi, strigând și tăindu-se de pietre.
6. Iar văzând pre Iisus de departe, a alergat și s’a închinat lui.
7. Și strigând cu glas mare, a zis: ce este mie și ție, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu celui prea înalt? Juru-te pre tine cu Dumnezeu, să nu mă muncești pre mine;
8. Că grăià lui: ieși, duh necurat, din om.
9. Și l-au întrebat pre el: cum îți este numele? Și a răspuns, grăind: legheon îmi este numele, că mulți suntem.
10. Și îl rugau pre el mult ca să nu’i trimită pre dânșii afară din laturea aceea.
11. Și erà acolo lângă munte, o turmă mare de porci, păscându-se.
12. Și l-au rugat pre dânsul toți dracii, zicând: trimite-ne pre noi în porci, ca să intrăm într’înșii.
13. Și i-au slobozit pre ei Iisus îndatăș. Și ieșind duhurile cele necurate, au intrat în porci. Și s’a pornit turma de pre țărmuri în mare (și erau ca la două mii), și s’au înnecat în mare.
14. Iar cei ce pășteau porcii, au fugit și au vestit în cetate și în sate. Și au ieșit să vază ce este ceeace s’a făcut.
15. Și au venit către Iisus, și au văzut pre cel ce fusese îndrăcit, șezând și îmbrăcat și întreg la minte, pre cel ce avusese legheonul, și s’au spăimântat.
16. Și povestiau lor cei ce văzuseră, ce s’a făcut celui îndrăcit, și pentru porci.
17. Și au început a’l rugà pre dânsul ca să iasă din hotarele lor.
18. Și intrând el în corabie, îl rugà pre el cela ce fusese îndrăcit, ca să fie cu dânsul.
19. Iar Iisus nu l-au lăsat pre el; ci i-au zis lui: mergi în casa ta către ai tăi, și vestește lor câte ți-au făcut ție Domnul și te-au miluit.
20. Și s’a dus și a început a propoveduì în Decapoli câte au făcut Iisus lui; și toți se minunau.
21. Și trecând Iisus în corabie iarăș de ceea parte, s’a adunat norod mult la el; și erà lângă mare,
22. Și iată, a venit unul din mai marii sinagogei, cu numele Iair, și văzându’l pre dânsul, a căzut la picioarele lui.
23. Și’l rugà pre dânsul mult, zicând: fiica mea spre sfârșit este; vino de îți pune mâinile pre dânsa, ca să se mântuiască și să trăiască.
24. Și au mers Iisus cu dânsul; și după dânsul a mers norod mult și’l împresurà pre el.
25. Și o muiere oarecare, fiind întru curgerea sângelui de doisprezece ani,
26. Și multe pătimind dela mulți doftori, și cheltuindu’și toate cele ce avusese, și nimic folosindu-se, ci mai vârtos mergând spre mai rău,
27. Auzind pentru Iisus, venind între norod dinapoi, s’a atins de haina lui:
28. Că ziceà: măcar de hainele lui de mă voiu atinge, mă voiu mântuì.
29. Și îndată a secat izvorul sângelui ei și a simțit cu trupul că s’a vindecat de boală.
30. Și îndatăș Iisus cunoscând întru sineș puterea ce a ieșit dintru el, întorcându-se către norod, au zis: cine s’a atins de hainele mele?
31. Și au zis lui ucenicii lui: vezi norodul îmbulzindu-te, și zici: cine s’a atins de mine?
32. Și căutà împrejur să vază pre ceea ce a făcut aceasta.
33. Iar muierea înfricoșindu-se și tremurând, știind ce s’a făcut ei, a venit și a căzut înaintea lui și i-a spus lui tot adevărul.
34. Iar el au zis ei: fiică, credința ta te-a mântuit; mergi în pace, și fii sănătoasă de boala ta.
35. Încă grăind el, au venit dela mai marele sinagogei, zicând: fiica ta a murit; ce mai superi pre Învățătorul?
36. Iar Iisus îndată ce au auzit cuvântul ce s’a grăit, au zis mai marelui sinagogei: nu te teme, crede numai.
37. Și n’au lăsat pre nici unul să meargă după dânsul, fără numai pre Petru și pre Iacov și pre Ioan, fratele lui Iacov.
38. Și au venit în casa mai marelui sinagogei, și au văzut turburare, plângând aceia și tânguindu-se mult.
39. Și intrând, au zis lor: ce vă turburați și plângeți? Fecioara n’a murit, ci doarme. Și’și râdeau de dânsul.
40. Iar el scoțând afară pre toți, au luat pre tatăl fecioarei și pre muma ei și pre cei ce erau cu el, și au intrat unde erà fecioara zăcând.
41. Și apucând pre fecioară de mână, i-au zis ei: talita oumi, ce se tâlcuește: fecioară, ție zic: scoală-te.
42. Și îndatăș s’a sculat fecioara și umblà, că erà de doisprezece ani. Și s’au spăimântat cu spaimă mare.
43. Și le-au poruncit lor mult, ca nimeni să nu știe aceasta; și au zis să’i deà ei să mănânce.
CAP. 6.
[modifică]
Și au ieșit de acolo și au venit la patria sa, și după dânsul au mers ucenicii lui.
2. Și fiind sâmbătă au început a învățà în sinagogă; și mulți auzindu’l se mirau zicând: de unde îi sunt lui acestea? Și ce este înțelepciunea ce i s’a dat lui, că și puteri ca acestea prin mâinile lui se fac?
3. Au nu este acesta teslarul, feciorul Mariei și fratele lui Iacov și al lui Iosì și al lui Iuda și al lui Simon? Și au nu sunt surorile lui aici la noi? Și se smintiau întru el.
4. Și ziceà lor Iisus: nu este proroc necinstit, fără numai în patria sa, între rudenii și în casa sa.
5. Și nu puteà acolo nici o putere să facă, fără numai preste puțini bolnavi punându’și mâinile i-au vindecat pre ei.
6. Și se mirà pentru necredința lor, și umblà în satele cele de prin prejur, învățând.
7. Și au chemat pre cei doisprezece și au început a’i trimite pre dânșii câte doi, câte doi, și le-au dat lor putere asupra duhurilor celor necurate.
8. Și le-au poruncit lor să nu ià nimic pre cale, fără numai toiag; nici traistă, nici pâine, nici bani la brâu,
9. Ci numai să fie încălțați cu sandale, și să nu se îmbrace cu două haine.
10. Și grăià lor: ori unde veți intrà în casă, acolo rămâneți până ce veți ieșì de acolo.
11. Și ori câți nu vă vor primì pre voi, nici vor ascultà pre voi, ieșind de acolo, scuturați praful de supt picioarele voastre întru mărturie lor. Amin grăiesc vouă: mai ușor va fi Sodomului și Gomorului în ziua judecăței, decât cetăței aceleea.
12. Și ieșind ei propoveduiau, ca să se pocăiască;
13. Și draci mulți scoteau, și ungeau cu untdelemn pre mulți bolnavi și’i tămăduiau.
14. Și a auzit împăratul Irod (căci arătat se făcuse numele lui), și ziceà, că Ioan Botezătorul s’a sculat din morți, și pentru aceasta lucrează puterile întru el.
15. Alții ziceau, că Ilie este, iar alții ziceau, că proroc este, sau ca unul din proroci.
16. Și auzind Irod, a zis: acesta este Ioan pre care eu l-am tăiat; el s’a sculat din morți.
17. Că Irod acesta trimițând, a prins pre Ioan, și l-a legat pre el în temniță, pentru Irodiada muierea lui Filip fratele său, căci o luase pre dânsa muiere.
18. Că ziceà Ioan lui Irod: nu ți se cuvine să aibi pre muierea fratelui tău.
19. Iar Irodiada pizmuià lui, și vreà să’l omoare, și nu puteà;
20. Că Irod se temeà de Ioan, știindu’l pre dânsul om drept și sfânt și îl socoteà pre el; și ascultându’l pre dânsul, multe făceà și cu dragoste îl ascultà pre el.
21. Și întâmplându-se o zi cu bun prilej, când Irod făceà ospățul nașterei sale, boierilor săi, căpitanilor și celor mai mari ai Galileei,
22. Și intrând fata Irodiadei și jucând și plăcând lui Irod și celor ce ședeau cu dânsul, a zis împăratul fetei: cere dela mine orice vei vreà și voiu dà ție.
23. Și s’a jurat ei: că orice vei cere dela mine voiu dà ție, până la jumătate din împărăția mea.
24. Iar ea ieșind, a zis maicei sale: ce voiu cere? Iar aceea a zis: capul lui Ioan Botezătorul.
25. Și intrând îndată cu sârguință la împăratul, a cerut, zicând: voiu ca să’mi dai mie acum în tipsie capul lui Ioan Botezătorul.
26. Și împăratul foarte s’a întristat, dar pentru jurământ și pentru cei ce ședeau împreună cu dânsul, n’a vrut să’i lepede cererea.
27. Și îndată trimițând împăratul un speculator, a poruncit să aducă capul lui. Iar acela mergând, i-a tăiat capul în temniță,
28. Și l-a adus în tipsie, și l-a dat pre el fetei, și fata l-a dat maicei sale.
29. Și auzind ucenicii lui au venit și au ridicat trupul lui cel căzut și l-au pus pre el în mormînt.
30. Și s’au adunat Apostolii la Iisus, și i-au vestit lui toate câte au făcut și câte au învățat.
31. Și le-au zis lor: veniți voi înșivă deosebi, în loc pustiu, și vă odihniți puțin; că erau mulți cari veniau și se duceau, și n’aveau vreme nici să mănânce.
32. Și s’au dus în loc pustiu singuri cu corabia.
33. Și i-au văzut pre dânșii noroadele mergând, și l-au cunoscut pre el mulți, și pedestri din toate cetățile alergau acolo, și mai înainte decât ei au venit și s’au adunat la dânsul.
34. Și ieșind Iisus, au văzut norod mult și i s’au făcut milă de ei, pentrucă erau ca oile ce n’au păstor; și au început a’i învățà pre dânșii mult.
35. Și iată vreme multă fiind, s’au apropiat de dânsul ucenicii lui și au zis: locul este pustiu și iată vreme a trecut multă.
36. Slobozește’i pre dânșii, ca mergând în orașele cele dimprejur și în sate, să’și cumpere loruși pâini, că n’au ce să mănânce.
37. Iar el răspunzând, au zis lor: dați-le voi lor să mănânce. Și au zis ei lui: mergând se poate să cumpărăm pâini de două sute de dinari și să le dăm lor să mănânce?
38. Iar el au zis lor: câte pâini aveți? Mergeți și vedeți! Iar ei știind au zis: cinci și doi pești.
39. Și au poruncit lor să’i pue pre toți mese, mese pre iarbă verde.
40. Și au șezut cete, cete, câte o sută și câte cincizeci.
41. Și luând cele cinci pâini și cei doi pești, căutând la cer au bine cuvântat și au frânt pâinile și le-au dat ucenicilor săi ca să le pue înaintea lor, și pre cei doi pești i-au împărțit la toți.
42. Și au mâncat toți și s’au săturat;
43. Și au luat douăsprezece coșuri pline de sfărâmituri, și din pești.
44. Și erau cei ce mâncaseră pâinile, ca la cinci mii de bărbați.
45. Și îndată au silit pre ucenicii săi să intre în corabie și să meargă mai înainte, de ceea parte, la Vitsaida, până ce va slobozì el norodul.
46. Și după ce i-au slobozit pre ei, s’au dus în munte să se roage.
47. Și făcându-se seară, erà corabia în mijlocul mărei, și el singur pre uscat.
48. Și i-au văzut pre dânșii că se chinuesc vâslind, că erà vântul împrotiva lor; iar întru a patra streaje a nopței au venit la dânșii, umblând pre mare, și vreà să treacă pre lângă ei.
49. Iar ei văzându’l pre dânsul umblând pre mare, li s’a părut că este nălucă, și au strigat;
50. Că toți l-au văzut pre el și s’au turburat. Și el îndatăș au grăit cu dânșii și le-au zis lor: îndrăzniți; eu sunt, nu vă temeți.
51. Și s’au suit la dânșii în corabie și a încetat vântul; și ei foarte preste măsură se spăimântau întru sine și se minunau;
52. Că n’au priceput din pâini, de vreme ce erà inima lor împietrită.
53. Și trecând au venit în pământul Ghenisaretului, și au stătut la liman.
54. Și ieșind ei din corabie, îndată l-au cunoscut pre el aceia.
55. Și încunjurând toată laturea aceea, au început pre paturi a aduce bolnavii acolo unde auziau că este el.
56. Și ori unde intrà, în sate sau în cetăți sau în orașe, puneau la ulițe pre cei bolnavi și’l rugau pre el ca măcar de poalele veșmintelor lui să se atingă; și câți se atingeau de el, se mântuiau.
CAP. 7.
[modifică]
Și s’au adunat la dânsul Fariseii și unii din Cărturari, cari veniseră din Ierusalim.
2. Și văzând pre oarecari din ucenicii lui cu mâinile necurate, adică nespălate, mâncând pâine, i-au prihănit.
3. Că Fariseii și toți Iudeii, de nu’și vor spălà mâinile până în cot, nu mănâncă, ținând așezământul bătrânilor.
4. Și din târg venind, de nu se vor spălà, nu mănâncă; și altele multe sunt, care au luat a le țineà: spălarea paharelor și a urcioarelor și a căldărilor și a paturilor.
5. După aceea l-au întrebat pre el Fariseii și Cărturarii: pentru ce ucenicii tăi nu umblă dupre așezământul bătrânilor, ci cu mâinile nespălate mănâncă pâine?
6. Iar el răspunzând, au zis lor: bine a prorocit Isaia pentru voi, fățarnicilor, precum este scris: norodul acesta cu buzele mă cinstește, iar inima lor departe stă dela mine;
7. Și înzadar mă cinstesc, învățând învățături, porunci omenești.
8. Că lăsând porunca lui Dumnezeu, țineți așezământul bătrânilor, spălarea urcioarelor și a paharelor, și alte asemenea ca acestea multe faceți.
9. Și ziceà lor: bine, lepădați porunca lui Dumnezeu, ca să păziți așezământul vostru?
10. Că Moisì a zis: cinstește pre tatăl tău și pre muma ta; și: cela ce va grăì de rău pre tatăl său sau pre muma sa, cu moarte să moară.
11. Iar voi ziceți: de va zice omul tatălui său sau mumei sale: corban, adică: dar este aceea cu care te-ai fi folosit dela mine,
12. Și nu’l mai lăsați pre dânsul să mai facă cevà tatălui său sau mumei sale.
13. Călcând cuvântul lui Dumnezeu pentru așezământul vostru, care l-ați dat; și asemenea ca acestea multe faceți.
14. Și chemând la sine pre tot norodul, au zis lor: ascultați-mă pre mine toți și înțelegeți.
15. Nimic nu este dinafară de om, ce intră într’însul, care poate să’l spurce pre el; ci cele ce ies dintr’însul, acelea sunt care spurcă pre om.
16. De are cinevà urechi de auzit, auză.
17. Și după ce au intrat în casă, dela norod, l-au întrebat pre el ucenicii lui pentru pildă.
18. Și le-au zis lor: și voi așà de neînțelegători sunteți? Au nu vă pricepeți, că tot ce intră în om dinafară, nu poate să’l spurce?
19. Că nu intră în inima lui, ci în pântece, și iese pre afedron, curățind toate bucatele.
20. Și ziceà, că ceea ce iese din om, aceea spurcă pre om.
21. Că dinlăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile cele rele, preacurviile, curviile, uciderile,
22. Furtișagurile, asupririle, vicleșugurile, înșelăciunile, înverșunările, ochiul viclean, hula, trufia, nebunia.
23. Toate relele acestea ies dinlăuntru și spurcă pre om.
24. Și sculându-se de acolo, s’au dus în hotarele Tirului și ale Sidonului, și intrând în casă, vreà să nu știe nimeni de el, dar n’au putut să se tăinuiască.
25. Că auzind o muiere pentru dânsul, a cărei fiică aveà duh necurat, venind a căzut la picioarele lui.
26. Și erà muierea elină, de neam din Finichia Siriei. Și’l rugà pre el ca să goniască dracul din fiica ei.
27. Iar Iisus au zis ei: lasă să se sature întâiu fiii; că nu este bine a luà pâineà fiilor și a o aruncà câinilor.
28. Iar ea răspunzând a zis lui: adevărat Doamne, că și câinii supt masă mănâncă din sfărâmiturile fiilor.
29. Și au zis ei: pentru acest cuvânt, mergi, a ieșit dracul din fiica ta.
30. Și mergând la casa sa, a aflat pre dracul ieșit, și pre fiică zăcând în pat.
31. Și iarăș ieșind din hotarele Tirului și ale Sidonului, au venit la marea Galileei, în mijlocul hotarelor Decapolei.
32. Și au adus la dânsul un surd, grăind anevoe, și l-au rugat pre dânsul ca să’și pună mâna preste el.
33. Și luându’l pre el din mulțime deosebi, au pus degetele sale în urechile lui, și scuipind, s’a atins de limba lui.
34. Și căutând la cer, au suspinat și au zis lui: effatta, ce este: deșchide-te.
35. Și îndatăș s’au deschis auzurile lui și s’a deslegat legătura limbei lui și grăià drept.
36. Și au poruncit lor ca să nu spună nimănui; însă pre cât el le poruncià lor, ei mai mult vestiau;
37. Și preste măsură se mirau, zicând: toate le-au făcut bine; și pre surzi i-au făcut de aud, și pre muți de grăesc.
CAP. 8.
[modifică]
În zilele acelea fiind norod mult foarte și neavând ce mâncà, chemând Iisus pre ucenicii săi, le-au zis lor:
2. Milă’mi este de norod, că iată trei zile sunt de când așteaptă lângă mine și n’au ce mâncà.
3. Și de’i voiu slobozì pre dânșii flămânzi la casele lor, vor slăbì pre cale, că unii dintr’înșii au venit de departe.
4. Și au răspuns lui ucenicii lui: de unde pre aceștia va puteà cinevà să’i sature de pâine, aici în pustie?
5. Și i-au întrebat pre ei: câte pâini aveți? Iar ei au zis: șapte.
6. Și au poruncit norodului să șază pre pământ; și luând pre cele șapte pâini, mulțumind au frânt și au dat ucenicilor săi ca să le pună înainte; și le-au pus înaintea norodului.
7. Și aveau și puțini peștișori, și binecuvântând, au zis să’i pună și pre aceia înaintea lor.
8. Și au mâncat și s’au săturat; și au luat rămășițe de sfărâmituri șapte coșnițe.
9. Și erau cei ce mâncaseră, ca patru mii. Și i-au slobozit pre ei.
10. Și îndată intrând în corabie cu ucenicii săi, au venit în părțile Dalmanutei.
11. Și au ieșit Fariseii și au început a se întrebà cu dânsul, cerând dela dânsul semn din cer, ispitindu’l pre el.
12. Și suspinând cu duhul său au zis: pentru ce neamul acesta semn cere? Amin zic vouă: nu se va dà semn neamului acestuia.
13. Și lăsându’i pre dânșii, au intrat iarăș în corabie și au trecut de ceea parte.
14. Și ucenicii lui uitaseră să ià pâine, și mai mult decât o pâine n’aveau cu dânșii în corabie.
15. Și le-au poruncit lor, zicând: căutați de vă păziți de aluatul Fariseilor și de aluatul lui Irod.
16. Și cugetau întru sine, unul către altul zicând: că pâine n’avem;
17. Iar Iisus cunoscând, au zis lor: drept ce cugetați că pâine n’aveți? Încă nu înțelegeți, nici pricepeți? Încă împietrită aveți inima voastră?
18. Ochi având, nu vedeți? Și urechi având, n’auziți? Și nu vă aduceți aminte,
19. Când am frânt pre cele cinci pâini la cele cinci mii, câte coșuri pline de sfărâmituri ați luat? Zis-au ei lui: douăsprezece.
20. Și când pre cele șapte la cele patru mii, câte coșnițe pline de sfărâmituri ați luat? Iar ei au zis, șapte.
21. Și le-au zis lor: dar cum încă nu înțelegeți?
22. Și au venit în Vitsaida, și i-au adus lui un orb, și l-au rugat pre el ca să se atingă de dânsul.
23. Și apucând pre orbul de mână l-au scos pre el afară din sat; și scuipind pre ochii lui, și punându’și mâinile pre el, l-au întrebat de vede cevà.
24. Și ridicându’și ochii a zis: văd oamenii ca copacii umblând.
25. După aceasta iarăș și-au pus mâinile pre ochii lui, și l-au făcut de a văzut, și s’a îndreptat și a văzut luminat pre toți.
26. Și l-au trimis pre el la casa sa, zicând: nici în sat să intri, nici să spui cuivà în sat.
27. Și au ieșit Iisus și ucenicii lui în satele Chesariei lui Filip; și pre cale au întrebat pre ucenicii săi, zicând lor: cine zic oamenii că sunt eu?
28. Iar ei au răspuns: Ioan Botezătorul; și alții, Ilie; iar alții, unul din proroci.
29. Și el le-au zis lor: dar voi cine ziceți că sunt eu? Și răspunzând Petru a zis lui: tu ești Hristosul.
30. Și i-au oprit pre ei ca să nu spună nimănui pentru dânsul.
31. Și au început a’i învățà pre ei, că se cuvine Fiul Omului multe a pătimì, și a se defăimà de bătrâni și de Arhierei și de Cărturari, și a se omorî, și după trei zile a învià.
32. Și de față cuvântul acesta grăià. Și apucându’l pre el Petru, a început a’i stà lui împrotivă.
33. Iar el întorcându-se și căutând spre ucenicii săi, au certat pre Petru, zicând: mergi înapoia mea satano, că nu cugeți cele ce sunt ale lui Dumnezeu, ci cele ce sunt ale oamenilor.
34. Și chemând la sine pre norod împreună cu ucenicii săi, au zis lor: cela ce voiește să vină după mine, să se lepede de sine, și să’și ià crucea sa, și să’mi urmeze mie.
35. Că cine va vreà să’și mântuiască sufletul său, pierde’l-va pre el; iar cine’și va pierde sufletul său pentru mine și pentru evanghelie, acela îl va mântuì pre el.
36. Că ce va folosì omului de ar dobândì lumea toată, și’și va pierde sufletul său?
37. Sau ce va dà omul schimb pentru sufletul său?
38. Că cine se va rușinà de mine și de cuvintele mele, întru acest neam preacurvar și păcătos, și Fiul Omului se va rușinà de el, când va venì întru slava Tatălui său cu sfinții Îngeri.
CAP. 9.
[modifică]
Și le ziceà lor: amin grăiesc vouă, că sunt unii din cei ce stau aici, cari nu vor gustà moarte până când vor vedeà împărăția lui Dumnezeu venind întru putere.
2. Și după șase zile au luat Iisus pre Petru și pre Iacov și pre Ioan, și i-au suit pre dânșii în munte înnalt, deosebi, singuri. Și s’au schimbat la față înaintea lor,
3. Și hainele lui erau strălucind, albe foarte, ca zăpada, în ce chip nălbitorul pre pământ nu poate să nălbiască.
4. Și s’a arătat lor Ilie împreună cu Moisì și grăiau cu Iisus.
5. Și răspunzând Petru a zis lui Iisus: Învățătorule, bine este nouă a fi aici și să facem trei colibi: ție una, și lui Moisì una, și lui Ilie una;
6. Că nu știà ce grăià, că erau înfricoșați.
7. Și s’au făcut nor umbrindu’i pre ei, și a venit glas din nor, grăind: acesta este Fiul meu cel iubit, pre acesta ascultați.
8. Și de năprasnă căutând ei împrejur, pre nimeni n’au mai văzut, ci numai pre Iisus împreună cu dânșii.
9. Iar pogorându-se ei din munte, le-au poruncit lor ca nimănui să nu spue cele ce au văzut, fără numai când Fiul Omului va învià din morți.
10. Și ei au ținut cuvântul între sine, întrebându-se: ce este aceea, a învià din morți?
11. Și l-au întrebat pre el, zicând: pentru ce zic Cărturarii, că Ilie se cuvine să vie mai înainte?
12. Iar el răspunzând, au zis lor: Ilie venind mai înainte, va așezà toate. Și cum este scris de Fiul Omului? Că el va să pătimească multe și să fie defăimat.
13. Însă zic vouă, că Ilie a și venit, și au făcut lui câte au vrut, cum este scris de el.
14. Și venind la ucenici, au văzut norod mult împrejurul lor, și Cărturarii întrebându-se cu dânșii.
15. Și îndată tot norodul văzându’l pre el, s’a spăimântat, și alergând s’a închinat lui.
16. Și au întrebat pe Cărturari: ce vă întrebați între voi?
17. Și răspunzând unul din norod, a zis: Învățătorule, am adus pre fiul meu la tine, având duh mut.
18. Și ori unde îl apucă pre el, îl zdrobește, și face spume, și scârșnește cu dinții, și se usucă. Și am zis ucenicilor tăi să’l scoală, și n’au putut.
19. Iar el răspunzând au zis lui: o neam necredincios! Până când voiu fi cu voi? Până când voiu suferì pre voi? Aduceți’l pre el la mine!
20. Și l-au adus pre el la dânsul. Și văzându’l pre dânsul, îndată duhul l-a scuturat pre el, și căzând la pământ, se tăvălià aspumând.
21. Și au întrebat pre tatăl lui: câtă vreme este de când i s’a făcut lui aceasta? Iar el a zis: din copilărie;
22. Și de multe ori pre el și în foc l-a aruncat și în apă, ca să’l pearză; ci, de poți cevà, ajută-ne nouă, fiindu’ți milă de noi!
23. Iar Iisus i-au zis lui: de poți crede, toate sunt cu putință credinciosului.
24. Și îndată strigând cu lacrămi tatăl copilului, a grăit: crez, Doamne, ajută necredinței mele!
25. Iar văzând Iisus că năvălește norodul, au poruncit duhului celui necurat, zicând lui: duh mut și surd, eu ție îți poruncesc: ieși dintr’însul, și de acum să nu mai intri în el.
26. Și strigând, și mult scuturându’l pre el, a ieșit. Și s’a făcut ca un mort, încât mulți ziceau că a murit.
27. Iar Iisus apucându’l pre el de mână, l-au ridicat, și s’a sculat.
28. Și intrând el în casă, ucenicii lui l-au întrebat pre dânsul deosebi: pentru ce noi nu am putut să’l scoatem pre el?
29. Iar el au zis lor: acest neam cu nimic nu poate ieșì, fără numai cu rugăciune și cu post.
30. Și de acolo ieșind, mergeà prin Galileea, și nu vreà ca să’l știe cinevà.
31. Că învățà pre ucenicii săi și ziceà lor: Fiul Omului se va dà în mâinile oamenilor, și’l vor omorî pre el, și după ce’l vor omorî, a treia zi va învià.
32. Iar ei nu înțelegeau cuvântul acela, și se temeau să’l întrebe pre el.
33. Și au venit în Capernaum, și fiind în casă i-au întrebat pre dânșii: de ce vă prigoniați pre cale?
34. Iar ei au tăcut; că se pricise pre cale unul cu altul, cine ar fi mai mare.
35. Și șezând au chemat pre cei doisprezece și le-au zis lor: cela ce va să fie întâiu, acesta să fie mai pre urmă de toți și tuturor slugă.
36. Și luând un prunc l-au pus pre el în mijlocul lor, și luându’l în brațe, au zis lor:
37. Ori cine va primì pre unul dintr’acești prunci întru numele meu, pre mine primește; și ori cine primește pre mine, nu primește pre mine, ci pre cel ce m’au trimis pre mine.
38. Și a răspuns Ioan lui, zicând: Învățătorule am văzut pre oarecine întru numele tău scoțând draci, care nu vine după noi, și l-am oprit pre el pentrucă nu vine după noi.
39. Iar Iisus au zis: nu’l opriți pre el; că nimeni nu este care va face putere întru numele meu, și să poată degrab a mă grăì de rău.
40. Că cel ce nu este împrotiva noastră, pentru noi este;
41. Că oricine va adăpà pre voi cu un pahar de apă întru numele meu, căci ai lui Hristos sunteți, amin grăesc vouă: nu’și va pierde plata sa.
42. Și ori cine va sminti pre unul dintr’acești mici, cari cred întru mine, mai bine ar fi lui de s’ar legà o piatră de moară împrejurul grumazului lui și să se arunce în mare.
43. Și de te smintește pre tine mâna ta, taie-o pre ea; că mai bine îți este ție ciung să intri în vieață, decât două mâini având, să intri în gheena, în focul nestins,
44. Unde viermele lor nu moare, și focul nu se stinge.
45. Și de te smintește pre tine piciorul tău, taie’l pre el; că mai bine îți este ție să intri în vieață șchiop, decât două picioare având, să fii aruncat în gheena, în focul nestins,
46. Unde viermele lor nu moare, și focul nu se stinge.
47. Și de te smintește pre tine ochiul tău, scoate’l pre el; că mai bine îți este ție cu un ochiu să intri întru împărăția lui Dumnezeu, decât doi ochi având, să fii aruncat în focul gheenei,
48. Unde viermele lor nu moare, și focul nu se stinge.
49. Că fieștecine cu foc se va sărà, și toată jertfa cu sare se va sărà.
50. Bună este sarea; iar de va fi sarea nesărată, cu ce o veți îndulci pre aceasta? Aveți întru voi sare, și pace aveți între voi!
CAP. 10.
[modifică]
Și de acolo sculându-se, au venit în hotarele Iudeei, de ceea parte de Iordan; și iarăș s’au adunat noroadele la dânsul; și precum îi erà obiceiul, iarăș îi învățà pre ei.
2. Și apropiindu-se Fariseii, l-au întrebat pre el, ispitindu’l: oare se cade bărbatului să’și lase femeia?
3. Iar el răspunzând au zis lor: ce a poruncit vouă Moisì?
4. Iar ei au zis: Moisì a dat voie să’i scrie carte de despărțire și s’o lase.
5. Și răspunzând Iisus, au zis lor: după învârtoșarea inimei voastre a scris vouă porunca aceasta.
6. Iar din începutul zidirei, bărbat și muiere i-au făcut pre ei Dumnezeu.
7. Pentru aceasta va lăsà omul pre tatăl său și pre muma sa și se va lipì de muierea sa,
8. Și vor fi amândoi un trup; pentru aceea nu mai sunt doi, ci un trup.
9. Deci, ce au împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.
10. Și în casă iarăș l-au întrebat pre el ucenicii lui de aceasta.
11. Și le-au zis lor: oricine își va lăsà muierea sa și va lua alta, preacurvește cu dânsa;
12. Și muierea de’și va lăsà bărbatul și se va mărità după altul, preacurvește.
13. Și aduceau la dânsul prunci, ca să se atingă de ei; iar ucenicii certau pre cei ce îi aduceau.
14. Iar văzând Iisus, nu i-au părut bine, și au zis lor: lăsați pruncii să vină la mine, și nu’i opriți pre ei, că a unora ca acestora este împărăția lui Dumnezeu.
15. Amin zic vouă: oricine nu va primì împărăția lui Dumnezeu ca pruncul, nu va intrà întru ea.
16. Și luându’i în brațe, și-au pus mâinile preste ei și i-au binecuvântat pre dânșii.
17. Și ieșind el în cale, a alergat oarecine, și îngenunchind înaintea lui, îl întrebă pre el zicând: Învățătorule bune, ce voiu face ca să moștenesc vieața veșnică?
18. Iar Iisus au zis lui: ce’mi zici bun? Nimeni nu este bun, fără numai unul Dumnezeu.
19. Poruncile știi? Să nu curvești, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturisești mărturie mincinoasă, să nu răpești, cinstește pre tatăl tău și pre muma ta.
20. Iar el răspunzând a zis lui: Învățătorule, toate acestea le-am păzit din tinerețele mele.
21. Iar Iisus căutând spre el, l-au iubit pre dânsul, și au zis lui: încă una îți lipsește: mergi, vinde’ți câte ai și le dă săraciior, și vei aveà comoară în cer, și luând crucea, vino, urmează mie.
22. Iar el întristându-se de cuvântul acesta, s’a dus mâhnit, pentrucă aveà avuții multe.
23. Și căutând Iisus, au zis ucenicilor săi: cât de anevoie vor intrà întru împărăția lui Dumnezeu cei ce au avuții!
24. Iar ucenicii se spăimântau de cuvintele lui. Dar Iisus iarăș răspunzând, le-au zis lor: fiilor, cât de anevoie este să intre întru împărăția lui Dumnezeu cei ce se nădăjduesc întru avuții!
25. Mai lesne este a trece cămila prin urechea acului, decât bogatul a intrà întru împărăția lui Dumnezeu.
26. Iar ei mai mult se îngroziau, zicând unul către altul: și cine poate să se mântuiască?
27. Și căutând Iisus la dânșii, au zis: la oameni este cu neputință, dar nu la Dumnezeu; că la Dumnezeu toate sunt cu putință.
28. Și a început Petru a zice lui: iată, noi am lăsat toate și am urmat ție.
29. Și răspunzând Iisus au zis: amin grăiesc vouă: nimeni nu este care și-a lăsat casă, sau frați, sau surori, sau tată, sau mumă, sau muiere, sau copii, sau holde, pentru mine și pentru evanghelie,
30. Și să nu ià însutite acum în vremea aceasta, case și frați și surori și tată și mumă și copii și holde cu prigoniri, și în veacul cel viitor vieață veșnică.
31. Și mulți dintâiu vor fi pre urmă, și de pre urmă întâiu.
32. Și erau pre cale suindu-se în Ierusalim, și mergeà Iisus înaintea lor; iar ei se spăimântau, și mergând după dânsul le erà frică.
33. Și luând iarăș pre cei doisprezece, au început a le spune lor cele ce erau să i se întâmple lui: iată ne suim în Ierusalim și Fiul Omului se va dà Arhiereilor și Cărturarilor, și’l vor judecà pre el spre moarte, și’l vor dà pre el neamurilor,
34. Și’l vor batjocorì pre el, și’l vor bate pre el, și’l vor scuipì, și’l vor omorî pre el, și a treia zi va învià.
35. Și au venit la el Iacov și Ioan, fiii lui Zevedei, zicând: Învățătorule, voim ca ceea ce vom cere, să ne faci nouă.
36. Iar el au zis lor: ce voiți să vă fac vouă?
37. Iar ei au zis lui: dă-ne nouă ca să ședem unul deadreapta ta și altul deastânga ta, întru slava ta.
38. Iar Iisus le-au zis lor: nu știți ce cereți. Puteți să beți paharul care eu beau? Și cu botezul cu care eu mă botez să vă botezați?
39. Iar ei au zis lui: putem. Iar Iisus au zis lor: paharul pre care eu voiu beà, cu adevărat îl veți beà, și cu botezul cu care eu mă botez, vă veți botezà;
40. Iar a ședea deadreapta mea și deastânga mea, nu este al meu a dà, ci celor pentru cari s’au gătit.
41. Și auzind cei zece, au început a se mânia pre Iacov și pre Ioan.
42. Iar Iisus chemându’i pre dânșii la sine, le-au zis lor: știți că celor ce li se pare că sunt începători ai neamurilor, le stăpânesc pre ele, și cei mai mari ai lor le domnesc pre dânsele.
43. Iar între voi nu va fi așà, ci care va vreà să fie mai mare între voi, să fie vouă slugă,
44. Și care va vreà să fie între voi întâiu, să fie tuturor slugă:
45. Pentrucă și Fiul Omului n’au venit ca să’i slujiască lui, ci ca să slujiască el și să’și deà sufletul său răscumpărare pentru mulți.
46. Și au venit în Ierihon; și ieșind el din Ierihon și ucenicii lui și norod mult, Vartimei orbul, fiul lui Timei, ședeà lângă cale cerșind.
47. Și auzind că Iisus Nazarineanul este, a început a strigà și a zice: Iisuse, Fiul lui David, miluește-mă!
48. Și’l certau pre dânsul mulți, ca să tacă. Dar el cu mult mai vârtos strigà: Fiul lui David, miluește-mă!
49. Și stând Iisus, au zis să’l cheme pre el. Și au chemat pre orbul, zicându’i lui: îndrăznește; scoală-te că te chiamă.
50. Iar el lepădându’și haina sa, s’a sculat și a venit la Iisus.
51. Și răspunzând Iisus, i-au zis lui: ce voiești să’ți fac ție? Iar orbul i-a zis lui: Învățătorule, să văz.
52. Iar Iisus i-au zis lui: mergi, credința ta te-a mântuit; și îndată a văzut, și a mers după Iisus în cale.
CAP. 11.
[modifică]
Și când s’au apropiat de Ierusalim, în Vitfaghi și Vitania, către Muntele Maslinilor, au trimis doi din ucenicii săi.
2. Și au zis lor: mergeți în satul care este înaintea voastră; și îndată intrând într’însul, veți aflà un mânz legat, pre care nimeni din oameni n’a șezut; dezlegându’l pre el să’l aduceți.
3. Și de va zice vouă cinevà: căci faceți aceasta? Să ziceți, că Domnului trebuește, și numai decât îl va trimite pre el aici.
4. Și au mers și au aflat mânzul legat lângă ușe afară la răspântie, și l-au dezlegat pre el.
5. Iar oarecari din cei ce stau acolo, au zis lor: ce faceți de dezlegați mânzul?
6. Iar ei au zis lor precum le poruncise Iisus; și i-au lăsat pre ei.
7. Și au adus mânzul la Iisus, și și-au pus pre el hainele lor, și au șezut pre dânsul.
8. Și mulți așterneau veșmintele lor pre cale; iar alții tăiau stâlpări din copaci și le așterneau pre cale.
9. Și cei ce mergeau înainte și cei ce veniau pre urmă, strigau zicând: Osanà! bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului.
10. Bine este cuvântată împărăția, care vine întru numele Domnului, a părintelui nostru David. Osanà întru cei de sus!
11. Și au intrat Iisus în Ierusalim și în biserică; și după ce au văzut toate, fiind vremea îndeseară, au ieșit la Vitania cu cei doisprezece.
12. Iar a doua zi ieșind ei din Vitania, au flămânzit.
13. Și văzând un smochin de departe, având frunze, au venit, ca doară va aflà cevà într’însul; și venind la el, nimic n’au aflat, fără numai frunze; că încă nu erà vremea smochinelor.
14. Și răspunzând Iisus, au zis lui: de acum înainte nimeni să nu mai mănânce rod din tine în veac. Și auziau ucenicii lui.
15. Și au venit în Ierusalim, și intrând Iisus în biserică, au început a scoate pre cei ce vindeau și cumpărau în biserică, și mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei le-au răsturnat,
16. Și nu lăsà să poarte cinevà vas prin biserică.
17. Și învățà zicând lor: au nu este scris: casa mea, casă de rugăciune se va chemà, întru toate neamurile? Iar voi o ați făcut peșteră tâlharilor.
18. Și au auzit Cărturarii și Arhiereii și căutau în ce chip l-ar fi pierdut pre el, că se temeau de dânsul, căci tot norodul se mirà de învățătura lui.
19. Și dacă s’a făcut seară, au ieșit afară din cetate.
20. Și a doua zi trecând, au văzut smochinul uscat din rădăcină;
21. Și aducându’și aminte Petru, i-a zis lui: Învățătorule, vezi smochinul pre care l-ai blestemat, s’a uscat.
22. Și răspunzând Iisus, au zis lor: aveți credință în Dumnezeu;
23. Că amin zic vouă, că cela ce ar zice muntelui acestuia: ridică-te și te aruncă în mare, și nu se va îndoì întru inima sa, ci va crede că ce va zice va fi, fì-va lui orice va zice.
24. Pentru aceasta zic vouă: toate câte cereți, rugându-vă, să credeți că veți luà, și va fi vouă.
25. Și când stați de vă rugați, iertați orice aveți asupra cuivà, ca și Tatăl vostru cel din ceruri să ierte vouă greșalele voastre.
26. Iar dacă voi nu veți iertà, nici Tatăl vostru cel din ceruri nu va iertà vouă greșalele voastre.
27. Și au venit iarăș în Ierusalim; și umblând ei prin biserică, au venit la dânsul Arhiereii și Cărturarii și Bătrânii,
28. Și au zis lui: cu ce putere faci acestea? Și cine ți-a dat ție puterea aceasta ca să faci acestea?
29. Iar Iisus răspunzând, au zis lor: întrebà-voiu și eu pre voi un cuvânt și să’mi răspundeți mie, și voiu spune și eu vouă cu ce putere fac acestea.
30. Botezul lui Ioan, din cer a fost, sau dela oameni? Răspundeți’mi mie.
31. Și ei cugetau întru sine, zicând: de vom zice: din cer, va zice: pentruce dar n’ați crezut lui?
32. Iar de vom zice: dela oameni, se temeau de norod, că toți aveau pre Ioan, că, cu adevărat proroc a fost.
33. Și răspunzând, au zis lui Iisus: nu știm. Și Iisus răspunzând, au zis lor: nici eu nu voiu spune vouă cu ce putere fac acestea.
CAP. 12.
[modifică]
Și au început în pilde a grăì lor: un om a sădit vie, și o a îngrădit împrejur cu gard, și a săpat într’însa teasc, și a zidit turn, și o a dat pre eà lucrătorilor, și s’a dus departe.
2. Și la vreme a trimis o slugă la lucrători, ca să ià dela lucrători din rodul viei.
3. Iar ei apucându’l pre dânsul, l-au bătut și l-au trimis deșert.
4. Și iarăș a trimis către dânșii pre altă slugă; și pre acela bătându’l cu pietre, i-au sfărâmat capul și l-au trimis cu necinste.
5. Și iarăș a trimis pre altul; și pre acela l-au omorît și pre alții mulți pre unii bătându’i, pre alții omorându’i.
6. Deci având încă un fiu iubit al său, l-a trimis și pre acela mai pre urmă la ei, zicând: se vor rușinà de fiul meu.
7. Iar lucrătorii aceia au zis între sine: acesta este moștenitorul, veniți să’l ucidem pre el, și va fi moșia a noastră.
8. Și apucându’l pre el, l-au omorît și l-au scos afară din vie.
9. Ce, dar, va face stăpânul viei? Venì-va și va pierde pre lucrătorii aceia și viea o va dà altora.
10. Au nici scriptura aceasta n’ați cetit? Piatra care nu o au băgat în seamă ziditorii, aceasta s’a făcut în capul unghiului;
11. Dela Domnul s’a făcut aceasta, și este minunată întru ochii noștri.
12. Și căutau să’l prinză pre el, dar se temeau de norod; căci au cunoscut că împrotiva lor au zis pilda; și lăsându’l pre el, s’au dus.
13. Și au trimis către dânsul pre unii din Farisei și din Irodiani, ca să’l prinză pre el în cuvânt.
14. Iar ei venind, i-au zis lui: Învățătorule, știm că adevărat ești, și nu’ți este ție grije de nimeni, că nu cauți în fața oamenilor, ci întru adevăr calea lui Dumnezeu înveți. Se cade a dà dajdie Chesarului, sau nu? Să dăm, sau să nu dăm?
15. Dar el știind fățărnicia lor, au zis lor: ce mă ispitiți? Aduceți’mi un dinar să’l văz.
16. Iar ei i-au adus. Și au zis lor: al cui este chipul acesta și scriptura cea de pre el? Și ei i-au zis lui: ale Chesarului.
17. Și răspunzând Iisus, au zis lor: dați înapoi pre cele ce sunt ale Chesarului, Chesarului, și pre cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu. Și s’au mirat de dânsul.
18. Și au venit la dânsul Saducheii, cari zic că nu este înviere, și l-au întrebat pre el, zicând:
19. Învățătorule, Moisì a scris nouă, că de va murì fratele cuivà, și’i va rămâneà muierea, și feciori nu va lăsà, să ià fratele lui pre muierea lui și să ridice sămânța fratelui său.
20. Deci șapte frați au fost, și cel dintâiu a luat muiere, și murind n’a lăsat sămânță;
21. Și al doilea o a luat pre dânsa, dar a murit, și nici acela n’a lăsat sămânță, și al treilea așijderea.
22. Și o au luat pre dânsa toți șapte și n’au lăsat sămânță, iar mai pre urmă de toți, a murit și muierea.
23. Deci la înviere, când vor învià, a căruia dintr’înșii va fi muiere, că toți șapte o au avut pre ea muiere?
24. Și răspunzând Iisus, au zis lor: au nu pentru aceasta vă rătăciți, neștiind scripturile nici puterea lui Dumnezeu?
25. Căci după ce vor învià din morți, nici se vor însurà, nici se vor mărità, ci vor fi ca îngerii în ceruri.
26. Iar pentru morți, că se vor sculà, au n’ați cetit în cartea lui Moisì, la rug, cum i-au grăit Dumnezeu lui, zicând: eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.
27. Nu este Dumnezeu al morților, ci Dumnezeu al viilor, deci voi mult vă rătăciți.
28. Și apropiindu-se unul din Cărturari, care auzise pre ei prigonindu-se cu dânsul, și văzând că bine le-au răspuns lor, l-a întrebat pre el: care poruncă este mai întâiu de toate?
29. Iar Iisus i-au răspuns lui, că mai întâiu de toate poruncile este: auzi Israile: Domnul Dumnezeul nostru, Domnul unul este;
30. Și să iubești pre Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și din tot sufletul tău și din tot cugetul tău și din toată tăria ta; aceasta este porunca cea dintâiu.
31. Iar a doua, asemenea acesteia: să iubești pre aproapele tău, ca însuți pre tine. Mai mare decât acestea altă poruncă nu este.
32. Și a zis lui cărturarul: bine, Învățătorule, adevărat ai zis, că unul este Dumnezeu, și nu este altul afară de dânsul;
33. Și a’l iubì pre el din toată inima și din tot cugetul și din tot sufletul și din toată tăria; și a iubì pre aproapele ca însuș pre sine, mai mult este decât toate prinoasele și jertfele.
34. Iar Iisus văzând că, cu înțelepciune a răspuns, i-au zis lui: nu ești departe de împărăția lui Dumnezeu. Și nimeni mai mult nu îndrăznià să’l întrebe pre el.
35. Și începând Iisus, au zis, învățând în biserică: cum zic Cărturarii că Hristos este Fiul lui David?
36. Că însuș David a zis cu Duhul Sfânt: zis-au Domnul, Domnului meu: șezi deadreapta mea, până ce voiu pune pre vrăjmașii tăi așternut picioarelor tale.
37. Deci însuș David îl numește pre el Domn, și de unde dar este fiu al lui? Și norodul cel mult ascultà pre el cu dulceață.
38. Și grăià lor întru învățătura sa; păziți-vă de Cărturari, cari voiesc a umblà în podoabe și iubesc închinăciunile prin târguri,
39. Și scaunele cele mai de sus în sinagoguri, și șederile cele mai întâiu la ospețe;
40. Cari mănâncă casele văduvelor și cu pricină îndelung se roagă; aceștia vor luà mai grea osândă.
41. Și șezând Iisus în preajma gazofilachiei, privià cum aruncă norodul bani în gazofilachie; și mulți bogați aruncau multe.
42. Și venind o văduvă săracă, a aruncat doi filiari, ce este un codrant.
43. Și chemând pre ucenicii săi, le-au zis lor: amin zic vouă, că această văduvă săracă, a aruncat mai mult decât toți cei ce au aruncat în gazofilachie;
44. Că toți din prisosința lor au aruncat, iar aceasta din lipsa sa, toate câte a avut a aruncat, toată avuția sa.
CAP. 13.
[modifică]
Și ieșind el din biserică, a zis lui unul din ucenicii lui: Învățătorule, vezi ce fel de pietre și ce fel de zidiri!
2. Și răspunzând Iisus, au zis lui: vezi aceste zidiri mari? Nu va rămânea aici piatră pre piatră, care să nu se risipească.
3. Și șezând el pre Muntele Maslinilor, în preajma bisericei, l-au întrebat pre dânsul deosebi Petru și Iacov și Ioan și Andrei:
4. Spune nouă, când vor fi acestea? Și care este semnul, când acestea toate se vor săvârșì?
5. Iar Iisus răspunzând lor, au început a zice: căutați ca să nu vă înșele pre voi cinevà;
6. Că mulți vor venì întru numele meu, zicând: eu sunt Hristos, și pre mulți vor înșelà.
7. Iar când veți auzì de răsboaie și de vești de răsboaie, să nu vă spăimântați, că se cuvine să fie acestea; ci încă nu va fi sfârșitul.
8. Că se va sculà neam preste neam și împărăție preste împărăție; și vor fi cutremure pre alocurea, și va fi foamete și turburări; începături ale durerilor vor fi acestea.
9. Deci păziți-vă pre voi înșivă; că vă vor dà pre voi în soboare, și în adunări veți fi bătuți, și înaintea domnilor și a împăraților veți stà pentru mine, spre mărturie lor.
10. Și în toate neamurile se cuvine mai întâiu să se propoveduiască Evanghelia.
11. Iar când vă vor duce pre voi dându-vă, să nu vă grijiți mai ’nainte ce veți grăi, nici să cugetați; ci, ceea ce se va dà vouă într’acel ceas, aceea să grăiți; că nu veți fi voi cei ce veți grăì, ci Duhul Sfânt.
12. Și va dà frate pre frate spre moarte, și tată pre fiu; și se vor sculà fiii asupra părinților și’i vor omorî pre ei.
13. Și veți fi urâți de toți pentru numele meu; dar cel ce va răbdà până în sfârșit, acela se va mântuì.
14. Iar când veți vedeà urâciunea pustiirei, care s’a zis de Daniil prorocul, stând unde nu se cuvine (cela ce citește să înțeleagă), atunci cei ce vor fi în Iudeea, să fugă la munți.
15. Iar ceia ce va fi pre casă, să nu se pogoare în casă, nici să intre să ià ceva din casa sa.
16. Și cela ce va fi în câmp, să nu se întoarcă înapoi să’și ià haina sa.
17. Iar vai celora ce vor aveà în pântece, și celora ce vor aplecà în zilele acelea!
18. Ci rugați-vă ca să nu fie fuga voastră iarna;
19. Că va fi în zilele acelea necaz ca acela, care n’a fost până acum din începutul zidirei, care au zidit Dumnezeu și nici va mai fi.
20. Și de nu ar scurtà Dumnezeu zilele acelea, nu s’ar mântuì tot trupul; ci pentru cei aleși, pre cari i-au ales, va scurtà zilele acelea.
21. Atunci de va zice vouă cineva, iată aici este Hristos, sau iată acolo, să nu credeți;
22. Că se vor sculà hristoși mincinoși și proroci mincinoși, și vor dà semne și minuni ca să înșele, de va fi cu putință și pre cei aleși.
23. Iar voi vă păziți, că iată mai înainte am spus vouă toate.
24. Și în zilele acelea, după necazul acela, soarele se va întunecà și luna nu’și va dà lumina sa.
25. Și stelele cerului vor cădeà, și puterile cele din ceruri se vor clătì.
26. Și atunci vor vedeà pre Fiul Omului venind pre nori, cu putere și cu slavă multă.
27. Și atunci va trimite pre îngerii săi și va adunà pre cei aleși ai săi din cele patru vânturi, dela marginea pământului până la marginea cerului.
28. Iar dela smochin vă învățați pildă; când mlădița lui este moale și înfrunzește, știți că aproape este vara;
29. Așà și voi, când veți vedeà acestea făcându-se, să știți că aproape este lângă uși.
30. Amin grăiesc vouă, că nu va trece neamul acesta, până când toate acestea vor fi.
31. Cerul și pământul vor trece, iar cuvintele mele nu vor trece.
32. Iar de ziua aceea și de ceasul acela, nimeni nu știe, nici îngerii cari sunt în cer, nici Fiul, fără numai Tatăl.
33. Păziți-vă, priveghiați și vă rugați, că nu știți când va venì vremea aceea; —
34. Ca un om ce se duce departe lăsându’și casa sa și dând slugilor sale putere, și fiecăruia lucrul lui, și portarului poruncind ca să privegheze.
35. Priveghiați dar, că nu știți când va veni domnul casei; seara, sau la miezul nopței, sau la cântatul cocoșilor, sau dimineața;
36. Ca nu cumvà venind fără de veste, să vă afle pre voi dormind.
37. Iar cele ce vouă zic, tuturor zic: priveghiați!
CAP. 14.
[modifică]
Și erau paștile și azimile, după două zile; și căutau Arhiereii și Cărturarii, cum pre el cu vicleșug prinzându’l să’l omoare.
2. Și ziceau: nu în praznic, ca să nu fie turburare întru norod.
3. Și fiind el în Vitania, în casa lui Simon leprosul, și șezând el, a venit o muiere având un alavastru cu mir de nard curat de mult preț și sfărâmând alavastrul, l-a turnat pre capul lui.
4. Și erau unii de le păreau rău întru sine și ziceau: pentruce se făcu această pagubă cu mirul?
5. Că se puteà vinde acesta mai mult de trei sute de dinari și să se deà săracilor. Și se răstiau asupra ei.
6. Iar Iisus au zis: lăsați-o pre dânsa; pentruce îi faceți supărare? Că bun lucru a făcut cu mine.
7. Că pre săraci pururea îi aveți cu voi, și când veți vreà, puteți a le face lor bine, dar pre mine nu mă aveți pururea.
8. Aceasta, ce a avut a făcut; mai ’nainte a apucat de a uns trupul meu spre îngropare.
9. Amin grăiesc vouă: ori unde se va propoveduì evanghelia aceasta, în toată lumea, și ce a făcut ea se va povestì, spre pomenirea ei.
10. Și Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, a mers la Arhierei ca să’l vânză pre el lor.
11. Iar ei auzind, s’au bucurat și i-au făgăduit lui să’i deà bani. Și el căutà, cum în vreme cu prilej, l-ar dà pre el lor.
12. Iar în ziua cea dintâiu a azimilor, când jertfiau paștile, au zis către dânsul ucenicii lui: unde voiești să mergem să gătim ca să mănânci paștile?
13. Și au trimis doi din ucenicii săi și le-au zis lor: mergeți în cetate, și va întîmpinà pre voi un om ducând un vas de lut cu apă; mergeți după dânsul.
14. Și ori unde va intrà, ziceți stăpânului casei, că Învățătorul zice: unde este sălașul întru care să mănânc paștile cu ucenicii mei?
15. Și el va arătà vouă un foișor mare, așternut gata; acolo gătiți nouă.
16. Și au ieșit ucenicii lui, și au venit în cetate, și au aflat precum le zisese lor, și au gătit paștile.
17. Și făcându-se seară, au venit cu cei doisprezece.
18. Și șezând ei și mâncând, au zis Iisus: amin zic vouă, că unul din voi va să mă vânză, cel ce mănâncă cu mine.
19. Iar ei au început a se întristà și a zice lui unul câte unul: nu cumvà sunt eu? Și altul: nu cumvà sunt eu?
20. Iar el răspunzând, au zis lor: unul din doisprezece, care întinge cu mine în blid.
21. Ci Fiul Omului va merge precum este scris pentru dânsul; dar vai omului aceluia, prin care Fiul Omului se vinde! Mai bine ar fi fost lui de nu s’ar fi născut omul acela.
22. Și mâncând ei, au luat Iisus pâine, și binecuvântând au frânt și au dat lor și au zis: luați, mâncați, acesta este trupul meu.
23. Și luând paharul, mulțumind au dat lor și au băut dintr’însul toți;
24. Și au zis lor: acesta este sângele meu, al legei cei nouă, care pentru mulți se varsă.
25. Amin zic vouă, că de acum nu voiu mai beà din roada viței până în ziua aceea, când o voiu beà pre ea nouă, întru împărăția lui Dumnezeu.
26. Și dând laudă, au ieșit în Muntele Maslinilor.
27. Și au zis lor Iisus: toți vă veți smintì întru mine în noaptea aceasta; că scris este: bate-voiu păstorul și se vor risipì oile.
28. Dar după ce voiu învià, voiu merge mai ’nainte de voi în Galileea.
29. Iar Petru a zis lui: deșì toți se vor smintì, iar eu nu.
30. Și au zis Iisus lui: amin zic ție, că tu astăzi, în noaptea aceasta, mai ’nainte de a cântà cocoșul de două ori, te vei lepădà de mine de trei ori.
31. Iar el cu mult mai vârtos ziceà: de mi s’ar întâmplà a murì cu tine, nu mă voiu lepădà de tine. Asemenea încă și toți ziceau.
32. Și au venit în satul al cărui nume este Ghetsimanì, și au zis ucenicilor săi: ședeți aici până mă voiu rugà.
33. Și au luat pre Petru și pre Iacov și pre Ioan cu sine, și au început a se spăimântà și a se mâhnì.
34. Și au zis lor: întristat este sufletul meu până la moarte. Rămâneți aici și priveghiați.
35. Și mergând puțin mai înainte, au căzut pre pământ și se rugà, că de este cu putință, să treacă dela dânsul acel ceas,
36. Și ziceà: Ava, Părinte, toate sunt cu putință ție, treci dela mine paharul acesta, însă nu ceea ce voiesc eu, ci ceea ce voiești tu.
37. Și au venit și i-au găsit pre ei dormind, și au zis lui Petru: Simone, dormi? Nu putuși un ceas să priveghezi?
38. Priveghiați și vă rugați, ca să nu intrați în ispită; că duhul este osârduitor, iar trupul neputincios.
39. Și iarăș mergând s’au rugat, acelaș cuvânt zicând.
40. Și întorcându-se, i-au aflat pre dânșii iarăș dormind (că erau ochii lor îngreuiați), și nu știau ce să’i răspunză.
41. Și au venit a treia oară și au zis lor: dormiți de acum și vă odihniți, destul este; a venit ceasul; iată, se dă Fiul Omului în mâinile păcătoșilor.
42. Sculați-vă să mergem; iată, cel ce m’a vândut, s’a apropiat.
43. Și numai decât, încă grăind ei, a venit Iuda unul din cei doisprezece, și cu el norod mult, cu săbii și cu fuști, dela Arhierei și Cărturari și Bătrâni.
44. Iar cel ce îl vânduse pre el, le dedese semn, zicând: pre care voiu sărutà, acela este; prindeți’l pre el și’l duceți cu pază.
45. Și venind, îndată s’a apropiat de el și i-a zis lui: Învățătorule, Învățătorule! Și l-a sărutat pre el.
46. Iar ei și-au pus mâinile pre el și l-au prins.
47. Iar unul oarecare din cei ce stà lângă el, scoțând sabia, a lovit pre sluga Arhiereului și i-a tăiat urechia lui.
48. Și răspunzând Iisus, au zis lor: ca la un tâlhar ați ieșit cu săbii și cu fuști să mă prindeți?
49. În toate zilele am fost la voi în biserică învățând și nu m’ați prins; ci ca să se pliniască scripturile.
50. Și lăsându’l pre el, toți au fugit.
51. Iar un tânăr oarecare mergeà după el, îmbrăcat cu giulgiu pre trupul gol, și l-au prins pre el tinerii.
52. Iar el lăsând giulgiul, gol a fugit dela ei,
53. Și au dus pre Iisus la Arhiereu, și s’au adunat la dânsul toți Arhiereii și bătrânii și Cărturarii.
54. Iar Petru de departe mergeà după el, până înlăuntru în curtea Arhiereului, și ședeà împreună cu slugile și se încălzià la foc.
55. Iar Arhiereii și tot sfatul căutau împrotiva lui Iisus mărturie, ca să’l omoare, și nu aflau;
56. Că mulți mărturisiau minciuni asupra lui, și nu erau asemenea mărturiile lor.
57. Și unii sculându-se, au mărturisit minciună asupra lui, grăind:
58. Că noi l-am auzit pre el zicând: eu voiu stricà această biserică făcută de mâini, și în trei zile alta nefăcută de mâini voiu zidì.
59. Și nici așà nu era asemenea mărturia lor.
60. Și sculându-se Arhiereul în mijloc, a întrebat pre Iisus, zicând: nimic nu răspunzi? Ce aceștia mărturisesc asupra ta?
61. Iar el tăceà și nimic nu răspundeà. Iarăș l-a întrebat pre el Arhiereul și i-a zis lui: au tu ești Hristosul, Fiul celui Binecuvântat?
62. Iar Iisus au zis: eu sunt; și veți vedeà pre Fiul Omului șezând deadreapta puterei și venind cu norii cerului,
63. Iar Arhiereul rupându’și hainele sale, a zis: ce ne mai trebuesc nouă alte mărturii?
64. Ați auzit hula, ce vi se pare vouă? Iar ei toți l-au judecat pre el că este vinovat morței.
65. Și au început unii a’l scuipa pre el și a’i acoperi fața lui și a’l bate cu pumnul și a zice lui: prorocește! Și slugile îl băteau pre el cu palmele preste obraz.
66. Și fiind Petru jos în curte, a venit una din slujnicile Arhiereului,
67. Și văzând pre Petru încălzindu-se, căutând la el, a zis: și tu erai cu Iisus Nazarineanul.
68. Iar el s’a lepădat, zicând: nu știu, nici pricep ce grăiești tu. Și a ieșit afară înaintea curței, și a cântat cocoșul.
69. Iar slujnica văzându’l pre el iarăș, a început a spune celor ce stau acolo, că și acesta dintr’înșii este. Dar el iarăș s’a lepădat.
70. Și preste puțin, cei ce stau acolo au zis lui Petru: adevărat dintr’înșii ești, că galileean ești, și graiul tău seamănă.
71. Iar el a început a se blestemà și a se jurà, că nu știu pre omul acesta de care ziceți.
72. Și a doua oară a cântat cocoșul. Și și-a adus aminte Petru de cuvântul care i-au zis Iisus lui, că mai înainte de ce va cântà cocoșul de două ori, te vei lepădà de mine de trei ori. Și a început a plânge.
CAP. 15.
[modifică]
Și îndată dimineața, sfat făcând Arhiereii cu Bătrânii și cu Cărturarii și toată adunarea, și legând pre Iisus, l-au dus și l-au dat lui Pilat.
2. Și l-a întrebat pre el Pilat: tu ești împăratul Iudeilor? Iar el răspunzând, i-au zis lui: tu zici.
3. Și multe grăiau asupra lui Arhiereii.
4. Iar Pilat iarăș l-a întrebat pre el, zicând: nimic nu răspunzi? Vezi câte mărturisesc asupra ta.
5. Iar Iisus mai mult nimic n’a răspuns, cât se mirà Pilat.
6. Iar la praznic le slobozià lor câte un vinovat, pre care cereau ei.
7. Și erà unul ce’l numià Varavà, prins împreună cu soții lui, care în zarvă făcuseră ucidere.
8. Și strigând norodul, a început a cere să le facă precum pururea le făceà lor.
9. Iar Pilat le-a răspuns lor, zicând: voiți să slobozesc vouă pre împăratul Iudeilor?
10. Că știà, că din pizmă l-au dat pre el Arhiereii.
11. Dar Arhiereii au îndemnat pre norod, ca mai vârtos pre Varavà să’l sloboziască lor.
12. Iar Pilat răspunzând, iarăș le-a zis lor: dar ce voiți să fac acestuia pre care îl ziceți Împăratul Iudeilor?
13. Atunci ei iarăș au strigat: răstignește’l pre el!
14. Iar Pilat le-a zis lor: dar ce rău a făcut? Iar ei mai vârtos strigau: răstignește’l pre el!
15. Și Pilat vrând să facă pre voea norodului, le-a slobozit lor pre Varavà. Iar pre Iisus bătându’l, l-a dat să se răstignească.
16. Iar ostașii l-au adus pre el înlăuntrul curței, ce este divan, și au adunat toată oastea;
17. Și l-au îmbrăcat pre el în porfiră, și împletind cunună de spini, i-au pus lui.
18. Și au început a se închinà lui, zicând: bucură-te împăratul Iudeilor!
19. Și’l băteau preste cap cu trestia, și’l scuipau pre el, și punându-se în genunchi se închinau lui.
20. Și după ce l-au batjocorit pre el, au desbrăcat de pre el porfira, și l-au îmbrăcat în hainele sale și l-au dus pre el să’l răstignească.
21. Și au silit pre oarecare Simon Chirinean, ce treceà venind din țarină, tatăl lui Alexandru și al lui Ruf, ca să ducă crucea lui.
22. Și l-au dus pre el la locul Golgota, care se tălmăcește: locul căpățânei.
23. Și i-au dat lui să beà vin amestecat cu smirnă, dar el n’au luat.
24. Și răstignindu’l pre el, au împărțit hainele lui, aruncând sorți pre dânsele, cine ce va luà.
25. Și erà ceasul al treilea, și l-au răstignit pre el.
26. Și erà scrisoarea pricinei lui scrisă: Împăratul Iudeilor.
27. Și împreună cu dânsul au răstignit doi tâlhari, unul deadreapta și altul deastânga lui.
28. Și s’a plinit scriptura care zice: și cu cei fărădelege s’a socotit.
29. Și cei ce treceau îl huliau pre el, clătinând capetele lor și zicând: Ua! Cel ce strici Biserica și în trei zile o zidești,
30. Mântuește-te pre sineți și te pogoară de pre cruce.
31. Asemenea încă și Arhiereii bătându’și joc, ziceà unul către altul împreună cu Cărturarii: pre alții au mântuit, iar pre sine nu poate să se mântuiască?
32. Hristos împăratul lui Israil, pogoare-se acum de pre cruce, ca să vedem și să credem într’însul. Și cei ce erau împreună cu el răstigniți, îl ocărau pre el.
33. Iar când a fost ceasul al șaselea, întunerec s’a făcut preste tot pământul până la al nouălea ceas.
34. Iar în ceasul al nouălea a strigat Iisus cu glas mare zicând: Eloì Eloì, Lamà Sabahtanì? ce este tâlcuindu-se: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu pentru ce m’ai lăsat?
35. Iar unii din cei ce stau acolo auzind, ziceau: iată, pre Ilie strigă.
36. Și alergând unul și umplând un burete de oțet și punându’l într’o trestie, îl adăpà pre el, zicând: lăsați să vedem, au venì-va Ilie să’l pogoare pre el?
37. Iar Iisus strigând cu glas mare, și-au dat Duhul.
38. Și catapeteasma bisericei s’a rupt în două, de sus până jos.
39. Și văzând sutașul, cel ce stà în preajma lui, că așà strigând și-au dat Duhul, a zis: cu adevărat, omul acesta Fiu al lui Dumnezeu a fost.
40. Și erau și muieri de departe privind, între care erà Maria Magdalina și Maria muma lui Iacov celui mic și a lui Iosì și Salomi,
41. Care și când erau în Galileea, mergeau după el și slujiau lui și altele multe, care se suiseră cu el în Ierusalim.
42. Și iată seară făcându-se, de vreme ce erà vineri, care este mai înainte de sâmbătă,
43. A venit Iosif din Arimateea, sfetnic cu bun chip, care și acela erà așteptând împărăția lui Dumnezeu, și îndrăznind, a intrat la Pilat și a cerut trupul lui Iisus.
44. Iar Pilat s’a mirat de au murit așà curând; și chemând pre sutașul, l-a întrebat pre dânsul de au murit demult.
45. Și înțelegând dela sutașul, a dăruit lui Iosif trupul.
46. Și cumpărând giulgiu și pogorîndu’l pre el, l-a înfășurat cu giulgiul și l-a pus în mormânt, care erà săpat în piatră, și a prăvălit o piatră pre ușa mormântului.
47. Iar Maria Magdalina și Maria lui Iosì priviau unde îl pun.
CAP. 16.
[modifică]
Și dacă a trecut sâmbăta, Maria Magdalina și Maria lui Iacov și Salomì au cumpărat mirezme ca să meargă să’l ungă pre el.
2. Și foarte de dimineață, întru una a sâmbetelor, au venit la mormânt, răsărind soarele.
3. Și ziceà una către alta: cine va prăvălì nouă piatra de pre ușa mormântului?
4. Și căutând au văzut piatra prăvălită, că erà mare foarte.
5. Și intrând în mormânt, au văzut pre un tânăr șezând deadreapta îmbrăcat în veșmânt alb, și s’au spăimântat.
6. Iar el au zis lor: nu vă spăimântați; pre Iisus căutați, Nazarineanul cel răstignit; s’au sculat, nu este aici, iată locul unde l-au pus pre el.
7. Deci mergeți de spuneți ucenicilor lui și lui Petru că va merge mai ’nainte de voi în Galileea, acolo îl veți vedeà pre el, precum au zis vouă.
8. Și ieșind, au fugit dela mormânt, că erau cuprinse de cutremur și de spaimă, și nimănui nimic n’au spus, că se temeau.
9. Iar după ce au înviat Iisus, dimineața, în ziua cea dintâiu a săptămânei, s’au arătat întâiu Mariei Magdalinei, dintru care scosese șapte draci.
10. Aceea mergând a vestit celor ce fuseseră cu el, care plângeau și se tânguiau.
11. Și aceia auzind că este viu și a fost văzut de dânsa, n’au crezut.
12. După aceea s’au arătat într’alt chip la doi dintre dânșii, cari mergeau la o țarină.
13. Și aceia mergând, au spus celorlalți, dar nici pre aceia nu i-au crezut.
14. Iar după aceea șezând ei, cei unsprezece, li s’au arătat, și au imputat necredinței lor și împietrirei inimei, căci celor ce l-au văzut pre el că au înviat, n’au crezut.
15. Și au zis lor: mergeți în toată lumea și propoveduiți evanghelia la toată zidirea.
16. Cel ce va crede și se va botezà, se va mântuì; iar cel ce nu va crede, se va osândì.
17. Și celor ce vor crede, aceste semne vor urmà: întru numele meu draci vor scoate, în limbi nouă vor grăì.
18. Șerpi vor luà, și de vor beà cevà de moarte, nu’i va vătămà pre ei; pre bolnavi mâinile își vor pune, și bine le va fi.
19. Deci Domnul, după ce au grăit cu dânșii, s’au înălțat la cer și au șezut deadreapta lui Dumnezeu.
20. Iar ei ieșind, au propoveduit pretutindenea, Domnul împreună lucrând și cuvântul adeverindu’l prin semnele ce urmau. Amin.