Biblia 1914/Judecătorii
CAP. 1.
[modifică]
Și a fost după moartea lui Isus au întrebat fiii lui Israil pre Domnul, zicând: cine se va suì cu noi asupra Hananeilor, și va fi povățuitor oștirii, ca să deà răsboiu împrotiva lor?
2. Și au zis Domnul: Iuda se va suì, iată am dat pământul în mâna lui.
3. Și a zis Iuda către Simeon fratele său: sue-te cu mine în moșia mea, și vom da răsboiu asupra Hananeilor și voiu merge și eu cu tine în moșia ta, și a mers cu el Simeon.
4. Și s’a suit Iuda, și au dat Domnul pre Hananeu și pre Ferezeu în mâinile lor, și au bătut dintre ei în Vezec zece mii de bărbați.
5. Și au aflat pre Adonivezec în Vezec, și au dat răsboiu asupra lui, și au bătut pre Hananeu și pre Ferezeu.
6. Și a fugit Adonivezec, și au alergat după el și l-au prins și i-au tăiat degetele mâinilor lui și degetele picioarelor lui.
7. Și a zis Adonivezec: șaptezeci de Împărați cu vârfurile mâinilor lor și cu vârfurile picioarelor lor tăete adunau sfărâmiturile supt masa mea, deci precum am făcut eu, așà mi-au răsplătit mie Dumnezeu, și l-au adus pre el în Ierusalim și a murit acolo.
8. Că făcuse fiii lui Iuda răsboiu asupra Ierusalimului, și l-au luat și l-au bătut cu ascuțitul sabiei, și cetatea o au ars cu foc.
9. Și după aceasta s’au pogorît fiii lui Iuda să facă răsboiu asupra Hananeului, care lăcuià muntele și partea de către răsărit și cea de către câmpie.
10. Și a mers Iuda asupra Hananeului, care lăcuià în Hevron și a ieșit Hevron împrotivă; iar numele Hevronului mai înainte erà Cariotar Vocsefer, și au bătut pre Sesi și pre Ahiman și pre Tolmì rămășițele lui Enac.
11. Și s’au suit de acolo asupra celor ce lăcuiau în Davir; iar numele Davirului mai întâiu erà Kariat-sefer, cetatea cărturarilor.
12. Că a fost zis Halev: cine va bate cetatea cărturarilor și o va luà, voiu da lui femeie pre Asha fata mea.
13. Și o a luat Gotoniil feciorul cel mai tânăr al lui Kenez fratele lui Halev, și Halev i-a dat lui femeie pre Asha fata sa.
14. Și a fost când mergeà ea, o a îndemnat Gotoniil să ceară dela tatăl său țarină, și cârtea ea șezând pre asin și strigă de pre asin: în pământul răsăritului m’ai dat pre mine, și a zis Halev: ce-ți este ție?
15. Iar Asha a zis lui: dă-mi dar binecuvântare, că în pământul răsăritului m’ai dat pre mine, și mă rog să-mi dai mie și izvoarele apelor, și i-a dat ei Halev după inima ei izvoarele apelor cele de sus și cele de jos.
16. Și fiii lui Iotor Kineul socrul lui Moisì s’au suit din cetatea Finichilor cu fiii lui Iuda, la pustia cea despre răsăritul lui Iuda, care este spre miazăzi de Arad, și au mers și au lăcuit cu poporul.
17. Și a mers Iuda cu Simeon fratele său, și au bătut pre Hananeul cel ce lăcuià în Sefet, și au hotărît-o pre ea pierzării și o au pierdut pre ea, și au chemat numele cetății: pierdere.
18. Și a moștenit Iuda Gaza cu hotarele ei, Ascalonul cu hotarele lui și Azotul cu împrejurimile lui.
19. Și erà Domnul cu Iuda, și a moștenit muntele, că n’a putut să piarză pre cei ce lăcuiau valea, că Rihav osebià între ei, și care ferecate erau la ei.
20. Și a dat lui Halev Hevronul, precum a zis Moisì, și a moștenit de acolo trei cetăți ale fiilor lui Enac, și a omorît acolo pre cei trei feciori ai lui Enac.
21. Și pre Ievuseul, care lăcuià în Ierusalim, nu l-au scos fiii lui Veniamin, și a lăcuit Ievuseul împreună cu fiii lui Veniamin în Ierusalim până în ziua aceasta.
22. Și s’au suit și fiii lui Iosif în Vetil și Domnul au fost cu ei.
23. Și au încunjurat și au surpat Vetilul, iar numele cetății mai înainte erà Luza.
24. Și strejile văzând pre un om ieșind din cetate, l-au prins și au zis către el: arată-ne nouă pre unde să intrăm în cetate și vom face cu tine milă.
25. Și le-a arătat lor pe unde să intre în cetate, și au bătut cetatea cu ascuțitul sabiei; iar pre omul acela și pre rudeniile lui i-au slobozit.
26. Și a mers omul acela în pământul Hetin și a zidit acolo cetate, și a chemat numele ei Luza, acesta este numele ei până în ziua aceasta.
27. Și Manasì n’a pierdut Vetsanul, care este cetatea Schitilor, nici pre fetele ei, nici cele de prin prejurul ei, nici pre Ectanacu, nici pre fetele ei.
28. Nici pre cei ce lăcuesc în Dora, nici pre fetele ei, nici pre cei ce lăcuesc în Valaca, nici cele de prin prejurul ei, nici pre fetele ei.
29. Nici pre cei ce lăcuesc în Maghedon, nici cele de prin prejurul ei, nici pre fetele ei, nici pre cei ce lăcuiau în Evlaama, nici cele de prin prejurul ei, nici pre fetele ei, și a început Hananeul a lăcui în pământul acesta.
30. Și a fost după ce s’a întărit Israil și a supus pre Hananeu la bir, nu l-a pierdut pre el de tot.
31. Nici Efraim n’a pierdut pre Hananeul, care lăcuià în Gazer, și a lăcuit Hananeul în mijlocul lui în Gazer, și a fost birnicul lui.
32. Nici Zavulon n’a pierdut pre cei ce lăcuiau în Kedron, nici pre cei ce lăcuiau în Naalol, și a lăcuit Hananeul în mijlocul lui, și a fost birnicul lui.
33. Nici Asir n’a pierdut pre cei ce lăcuiau în Acho, și s’au făcut lui birnici, nici pre cei ce lăcuiau în Dor, nici pre cei ce lăcuiau în Sidon, nici pre cei ce lăcuiau în Dalaf, nici pre cei din Ashaziv și din Elva și din Afec și din Roov.
34. Și a lăcuit Asir în mijlocul Hananeului, care lăcuià pre pământul acela, că n’a putut să-i piarză pre ei.
35. Și nici Neftalì n’a pierdut pre cei ce lăcuiau în Vetsamis și pre cei ce lăcuiau în Vetanah, și a lăcuit Neftalì în mijlocul Hananeului, care lăcuià în pământul acela; iar cei ce lăcuiau în Vetsamos și în Vetenet, s’au făcut lui birnici.
36. Și a necăjit Amoreul pre fiii lui Dan în munte, că nu i-au lăsat pre ei să pogoare la vale.
37. Și a început Amoreul a lăcuì în muntele Mirsinon, unde sunt urși și vulpi, în Mirsinon și în Talavin, și s’a îngreoiat mâna casii lui Iosif asupra Amoreului, și s’a făcut lui birnic.
38. Și hotarul Amoreului a fost cum te sui spre Acrivin, dela piatră și în sus.
CAP. 2.
[modifică]
Și s’a suit îngerul Domnului din Galgala la locul plângerii și la Vetil și la casa lui Israil, și a zis către ei: acestea zice Domnul: v’am scos pre voi din Eghipet, și v’am băgat în pământul, care m’am jurat părinților voștri, să-l dau vouă, și am zis: nu voiu strica legătura mea, care am făcut cu voi până în veci.
2. Dar și voi să nu faceți legătură cu cei ce șed pre pământul acesta, nici dumnezeilor lor să nu vă închinați, ci cele cioplite ale lor să le stricați, jertfelnicile lor să le surpați, și n’ați ascultat glasul meu, căci ați făcut acestea.
3. Și eu am zis: nu voiu adaoge a mutà lăcașul poporului, care am zis să-l scot afară; nu voiu gonì pre el dela fața voastră, ca să vă fie vouă de necaz, și dumnezeii lor să vă fie de sminteală.
4. Și a fost după ce au grăit Îngerul Domnului cuvintele acestea către toți fiii lui Israil, și a ridicat poporul glasul său, și a plâns.
5. Pentru aceea a numit numele locului aceluia plângeri, și au jertfit acolo Domnului.
6. Și a slobozit Isus poporul, și s’au dus fiii lui Israil fiecare la moștenirea sa, ca să moștenească pământul.
7. Și a slujit poporul Domnului în toate zilele lui Isus și în toate zilele bătrânilor, carii lungă vreme au trăit după Isus, și au fost cunoscut toate lucrurile cele mari ale Domnului, care le-au fost făcut cu Israil.
8. Și a murit Isus fiul lui Navì robul Domnului de o sută și zece ani.
9. Și l-au îngropat în hotarul moștenirii sale în Tamna-Sarè în muntele Efraim de către miazănoapte a muntelui Gaaz.
10. Și tot neamul acela s’au adaos la părinții lor; și s’a sculat alt neam după ei, care n’a cunoscut pre Domnul și lucrurile, care le-au făcut Domnul cu Israil.
11. Și au făcut fiii lui Israil rău înaintea Domnului, și au slujit Vaalimilor.
12. Și au părăsit pre Domnul Dumnezeul părinților săi, cel ce i-au scos pre ei din pământul Eghipetului, și au mers după dumnezei streini ai neamurilor celor dimprejurul lor, și s’au închinat lor, și au mânieat pre Domnul.
13. Și l-au părăsit, și au slujit lui Vaal și Astartelor.
14. Și s’au mâniat cu iuțime Domnul asupra lui Israil, și i-au dat pre ei în mâna prădătorilor, carii i-au prins pre ei, și i-au vândut vrăjmașilor lor prin prejur, și n’au putut stà împrotiva vrăjmașilor săi întru toate în care mergeau.
15. Ci ori unde au vrut să meargă, mâna Domnului erà preste ei spre rău precum au grăit Domnul, și precum s’au jurat lor Domnul, și i-au necăjit pre ei foarte.
16. Și au ridicat Domnul judecători, și i-au mântuit pre ei Domnul din mâna celor ce-i prădau pre ei.
17. Și nici de judecătorii lor n’au ascultat, ci au curvit după alți dumnezei și s’au închinat lor, și au mâniat pre Domnul, și s’au abătut curând din calea, pre care au umblat părinții lor ascultând poruncile Domnului; iar ei n’au făcut așà.
18. Și când le-au ridicat lor Domnul judecători, erà Domnul cu judecătorul, și-i mântuià pre ei din mâna vrăjmașilor lor în toate zilele judecătorului, că i se făceà milă Domnului de suspinul lor cel de către fața celor ce-i încunjurau și îi necăjeau pre ei.
19. Și a fost după ce murea judecătorul, se întorceau, și cu mult făceau mai mari rele decât părinții lor, mergând după dumnezei streini, slujindu-le lor și închinându-se lor, n’au părăsit izvodirile lor și căile lor cele rele.
20. Și s’au mâniat cu iuțime Domnul asupra lui Israil, și au zis: pentrucă a părăsit neamul acesta legătura mea, care o am poruncit părinților lor, și n’a ascultat de glasul meu.
21. Și eu nu voiu mai adauge a pierde om dela fața lor dintre neamuri, care le-a lăsat Isus fiul lui Navì.
22. Și le-au lăsat ca să ispitească cu ele pre Israil, oare păzi-vor calea Domnului, ca să umble pre ea precum au păzit părinții lor, sau nu?
23. Și au lăsat Domnul neamurile acestea, și nu le-au pierdut pre ele curând, nici le-au dat pre ele în mâna lui Isus.
CAP. 3.
[modifică]
Și pre neamurile acestea le-au lăsat Domnul, ca să ispitească cu dânsele pre Israil și pre toți cei ce n’au cunoscut răsboaiele lui Hanaan.
2. Și ca să învețe pre neamurile fiilor lui Israil răsboiu, pre cei ce n’au cunoscut cele mai înainte de sine.
3. Cinci stăpâniri ale celor streini de neam, și pre tot Hananeul și pre Sidoniul și pre Eveul cel ce lăcuește Livanul, dela muntele lui Vaal Ermon până la Lavoemat.
4. Și i-au lăsat, ca să ispitească cu ei pre Israil, să cunoască de vor ascultà de poruncile Domnului, care le-au dat părinților lor prin mâna lui Moisì.
5. Și fiii lui Israil au lăcuit în mijlocul Hananeului și al Heteului și al Amoreului și al Ferezeului și al Eveului și al Ghergheseului și al Evuseului.
6. Și au luat de femei pre fetele lor, și pre fetele lor le-au dat feciorilor lor, și au slujit dumnezeilor lor.
7. Și au făcut fiii lui Israil rău înaintea Domnului, și au uitat pre Domnul Dumnezeul lor, și au slujit Vaalimilor și desișurilor.
8. Și s’au mânieat cu iuțime Domnul pre Israil, și i-au dat pre ei în mâinile lui Husarsatem împăratul Mesopotamiei Siriei, și au slujit fiii lui Israil lui Husarsatem opt ani.
9. Și au strigat fiii lui Israil către Domnul; și au ridicat Domnul mântuitor lui Israil, pre Gotoniil feciorul lui Kenez fratele lui Halev cel mai tânăr, și i-au mântuit pre ei.
10. Și a fost preste el Duhul Domnului, și a judecat pre Israil, și au ieșit la răsboiu împrotiva lui Husarsatem, și au dat Domnul în mâna lui pre Husarsatem împăratul Siriei, și s’a întărit mâna lui preste Husarsatem.
11. Și a fost pace în țară patruzeci de ani, și a murit Gotoniil feciorul lui Kenez.
12. Și au adaos fiii lui Israil a face rău înaintea Domnului, iar Domnul au întărit pre Eglom împăratul lui Moav asupra lui Israil, pentrucă au făcut ei rău înaintea Domnului.
13. Și a adunat la sine pre toți fiii lui Ammon și ai lui Amalic, și au purces, și au bătut pre Israil, și a stăpânit cetatea Finichilor.
14. Și au slujit fiii lui Israil lui Eglom împăratul lui Moav optsprezece ani.
15. Și au strigat fiii lui Israil către Domnul, și le-au ridicat Domnul lor mântuitor pre Aod fiul lui Ghira feciorul Iemeni, bărbat iscusit la amândouă mâinile, și au trimis fiii lui Israil prin mâna lui daruri lui Eglom împăratul lui Moav.
16. Și ș’a făcut Aod cuțit cu două ascuțituri, de o palmă lungimea lui, și l-a încins supt haină la coapsa sa cea dreaptă.
17. Și mergând a adus darurile lui Eglom împăratul lui Moav; iar Eglom erà om gras foarte.
18. Și după ce a sfârșit Aod a aduce darurile, a mânat afară pre cei ce au adus darurile.
19. Și întorcându-se din Galgala unde erau idolii, a zis Aod: cuvânt de taină am să spuiu ție împărate, și a zis Eglom către dânsul: taci, și a scos afară dela sine pre toți cei ce stau împrejurul lui.
20. Și a intrat Aod la dânsul, și el ședeà în foișorul cel de vară al său singur, și a zis Aod: cuvântul lui Dumnezeu am să spuiu către tine împărate, iar Eglom s’a sculat de pre scaunul său, și a stătut aproape de dânsul.
21. Și îndată, cât s’a sculat împăratul, Aod întinzând mâna sa cea stângă, și luând cuțitul dela coapsa sa cea dreaptă, l-a împlântat în pântecele lui Eglom.
22. Așà de tare, cât și mânerul a intrat după ascuțit, și a astupat seul rana deasupra ascuțitului, că n’a scos cuțitul din pântecele lui.
23. Și a ieșit Aod în tindă printre păzitori, și a închis ușele foișorului după sine, și le-a încuiat.
24. Și după ce a ieșit el, au intrat slugile împăratului, și au văzut ușile foișorului încuiete, și au zis: Nu cumvà a ieșit pentru sine la scaun în foișorul cel de vară?
25. Și li s’au urît așteptând atâta; și văzând că nimeni nu deschide ușile foișorului, au luat cheia și au deschis, și iată domnul lor zăceà pre pământ mort.
26. Și până să se dumirească ei, Aod a fugit fără ca cineva să prindă de veste; și trecând pe lângă idoli, a scăpat în Sirota.
27. Și a fost când a venit Aod în pământul lui Israil, a trâmbițat cu bucium în muntele lui Efraim, și s’a pogorît împreună cu el fiii lui Israil din munte, și el înaintea lor.
28. Și a zis către ei: veniți după mine, că au dat Domnul Dumnezeu pre vrăjmașii noștri pre Moav în mâna noastră, și s’au pogorît după el, și au cuprins vadurile Iordanului, care trec la Moav, și n’a lăsat om să treacă.
29. Și au ucis din Moav în ziua aceea ca la vre-o zece mii de bărbați, toți răsboinicii, carii erau între ei, și pre tot bărbatul cu putere, și n’a scăpat dintre ei om.
30. Și s’a supus Moav în ziua aceea supt mâna lui Israil, și a fost pace în țară optzeci de ani, și a judecat Aod pre Israil până când a murit.
31. Și după el s’a sculat Samegar fiul lui Anat și a ucis pre cei de alt neam ca la vr’o șase sute de bărbați cu un otig dela plug, și a mântuit și el pre Israil.
CAP. 4.
[modifică]
Și după ce a murit Aod, au adaos fiii lui Israil a face rău înaintea Domnului.
2. Și i-au dat pre ei Domnul în mâna lui Iavin împăratul Hanaanului, care a împărățit în Asor; și mai marele oștirii lui erà Sisara, și acela lăcuià în Arisotul neamurilor.
3. Și au strigat fiii lui Israil către Domnul, că nouă sute de care ferecate aveà el, și în douăzeci de ani foarte tare a fost asuprit pre fiii lui Israil.
4. Și Devora proorocița, femeiea lui Lafidot, ea judecà pre Israil în vremea aceea.
5. Și ea ședeà supt finicul Devora între Rama și între Vetil în muntele lui Efraim, și veneau la ea fiii lui Israil să se judece.
6. Și a trimis Devora și a chemat pre Varac fiul lui Avineem din Kadisul lui Neftalì, și a zis către el: au n’au poruncit ție Domnul Dumnezeul lui Israil, să mergi în muntele Tavorului și să ei cu tine zece mii de bărbați din fiii lui Neftalì și din fiii lui Zavulon?
7. Și eu voiu aduce la tine, la pârîul Chison, pre Sisara mai marele oștirii lui Iavin, și carele lui și mulțimea lui, și-l voiu da pre el în mâna ta.
8. Și a zis Varac către ea: de vei venì tu împreună cu mine, voiu merge; iar de nu vei venì tu cu mine, nici eu nu voiu merge, că nu știu ziua în care va îndreptà Domnul pre înger cu mine.
9. Și a zis către el Devora: voiu merge negreșit împreuuă cu tine; însă să știi, că nu va fi biruința a ta, pe calea pe care tu mergi, că în mână de femeie va da Domnul pe Sisara, și s’a sculat Devora și a mers împreună cu Varac din Kadis.
10. Și a chemat Varac pre Zavulon și pre Neftalì la Kadis, și s’au suit cu zece mii de bărbați, și s’a suit și Devora cu dânsul.
11. Iar Haver Kineul s’a fost despărțit de ceilalți Kinei frații săi feciorii lui Iovav rudenia lui Moisì, și a fost întins cortul său până la stejarul de popaz, care este alăturea cu Chedes.
12. Și s’a spus lui Sisara, că s’a suit Varac fiul lui Avineem în muntele Tavorului.
13. Și a chemat Sisara toate carele sale nouă sute de care ferecate, și tot poporul cel cu sine, dela Arisotul neamurilor în valea Chisonului.
14. Și a zis Devora către Varac: scoală-te, că aceasta este ziua în care au dat Domnul pe Sisara în mâna ta, că Domnul va merge înaintea ta; și s’a pogorît Varac din muntele Tavorului și cei zece mii de bărbați cu dânsul.
15. Și au îngrozit Domnul pe Sisara și toate carele lui și toată tabăra lui, înaintea ascuțișului sabiei lui Varac, și s’a pogorît Sisara din carul său și a fugit cu picioarele sale.
16. Și Varac a alergat după carele lui și după tabăra lui până la Arisotul neamurilor, și a căzut toată tabăra lui Sisara întru ascuțișul sabiei și n’a rămas nici unul.
17. Iar Sisara pedestru fugind s’a abătut în cortul Iailei femeii lui Haver Kineului, că pace erà între Iavin împăratul Asorului și între casa lui Haver Kineului.
18. Și a ieșit Iail înaintea lui Sisara și a zis lui: abate-te domnul meu, abate-te la mine, odihnește-te, nu te teme, și s’a abătut la dânsa în cort și l-a acoperit pe el cu o haină a ei.
19. Și a zis Sisara către ea: dă-mi puțină apă să beau, că am însetat, și a deschis un foale cu lapte și i-a dat de a băut, și i-a acoperit fața lui.
20. Și a zis Sisara către ea: stăi în ușa cortului, și de va venì cinevà la tine și te va întrebà și va zice: este vre-un om aici? Vei zice: nu este.
21. Și a luat Iail femeia lui Haver țărușul cortului, și a luat și maiul în mâna sa și a intrat la el încet și i-a pus țărușul pe tâmpla capului, și lovindu-l cu maiul l-a pătruns prin creiri până în pământ; iar el s’a scuturat, și i-a ieșit sufletul și a murit.
22. Și iată Varac urmăreà pe Sisara, și a ieșit Iail înaintea lui și a zis către el: vino, și-ți voiu arătà pre bărbatul pre care-l cauți tu, și a intrat la dânsa, și iată Sisara zăceà mort și țărușul în tâmpla lui.
23. Și au smerit Dumnezeu pre Iavin împăratul Hanaanului în ziua aceea înaintea fiilor lui Israil.
24. Și a mers mâna fiilor lui Israil înaintând și tot mai mult întărindu-se asupra lui Iavin împăratul Hanaanului, până ce l-a pierdut.
CAP. 5.
[modifică]
Și au cântat Devora și Varac fiul lui Avineem în ziua aceea, zicând:
2. Făcutu-s’a descoperire în Israil, când și-a adus poporul bunăvoia sa: binecuvântați pre Domnul.
3. Auziți împărați, și luați aminte domni, eu Domnului voiu cântà, și voiu cântà Dumnezeului lui Israil.
4. Doamne! Când ai ieșit tu din Seir și când ai trecut prin câmpul Edomului, pământul s’a cutremurat și cerul s’a turburat și norii au picat apă.
5. Munții s’au clătit de fața Domnului Eloì; însuși Sinai de fața Domnului Dumnezeului lui Israil.
6. În zilele lui Samegar fiul lui Anat, în zilele Iailei închise erau căile, și cei ce umblau pre căi, au mers pre căi strâmbe.
7. Încetat-au cei puternici în Israil, încetat-au, până când s’a sculat Devora, până când s’a sculat maică în Israil.
8. A ales el dumnezei noi, atunci răsboiul erà la porți; văzut-au pavăză, și suliță în cei patruzeci de mii ai lui Israil?
9. Inima mea la cele rânduite lui Israil; puternicii poporului binecuvântați pre Domnul.
10. Cei ce încălecați pre asini netezi la amiază, cei ce ședeți la judecată și cei ce umblați în calea sfetnicilor, grăiți.
11. Ridicà-vor glasurile lor cei ce cântă cu unelte în mijlocul celor ce se veselesc; acolo vor da dreptățile. Doamne! Dreptăți întărește întru Israil, atunci s’a pogorît în cetățile sale poporul Domnului.
12. Scoală-te, scoală-te Devora; scoală-te, scoală-te, grăește cântare; scoală-te Varac, întărește Devoro pre Varac, și robește robimea ta, fiul lui Avineem.
13. Atunci s’a mărit tăriea lui; Doamne! Smerește supt picioarele mele pre cei mai tari decât mine.
14. Poporul lui Efraim i-a desrădăcinat pre ei în vale, și fratele tău Veniamin întru popoarele sale, dela mine Mahir s’a pogorît cercând, și dela Zavulon bărbați puternici în toiagul povestirei cărturarului.
15. Și povățuitorii lui Isahar cu Devora și cu Varac, așà Varac în vale a trimis pedestrii săi în partea lui Ruvim, mari sunt cercetările inimii.
16. Pentruce șezi între Mosfadimi? Ca să auzi șuerăturile celor ce se scoală ca să vie la ale lui Ruvim? Mari sunt cercetările inimii.
17. Galaad dincolo de Iordan a întins corturile, și Dan pentruce s’a îndeletnicit la luntri? Asir a șezut la marginea mării, și la ieșirile ei a întins corturi.
18. Zavulon, care ș’a aruncat sufletul său la moarte, și Neftalì la înălțimile țarinii.
19. Venit-au la el împărați, și s’au rânduit la bătaie, atunci au dat răsboiu împărații Hanaanului în Tanaah la apa Maghedo, și mulțimea argintului nu au luat.
20. Din cer s’au oștit stelele, din rândul lor s’au oștit cu Sisara.
21. Pâraele Chisonului au lepădat afară stârvurile lor; pâraele Cadiminului, pâraele Chisonului, călca’l-va pre el de tot sufletul meu cel tare.
22. Atunci s’au rupt unghiile cailor fugând degrab cei tari ai lor.
23. Blestemați pre Miroz zice Îngerul Domnului, cu blestem să blestemați pre cei ce lăcuesc într’însul, că n’au venit spre ajutor Domnului, ajutorul vostru Domnul întru ostași puternic.
24. Binecuvântată să fie între femei Iail femeia lui Haver Kineul, dintru femeile din cort să fie binecuvântată.
25. Apă a cerut dela ea, și lapte i-a dat lui, în blid domnesc i-a adus unt.
26. Mâna sa cea stângă la țăruș o a întins, și dreapta sa la maiul cel de bătut, cu maiul a lovit pre Sisara, a sfredelit capul lui, a găurit tâmpla lui.
27. La picioarele ei prăvălindu-se a căzut, și a adormit la genunchele ei, lângă care s’a plecat, în ce chip s’a închis acolo a căzut ticăloșește.
28. Pre fereastră s’a uitat femeia lui Sisara, și a strigat: pentruce a întârziat carul lui a venì? Pentruce au zăbovit mersul carelor lui.
29. Jupânesele cele înțelepte ale ei au răspuns către ea, și ea iarăși întorceà cuvintele sale în sine.
30. Au doar nu-l vor aflà pre el împărțind prăzi? O fată sau două fete fiecărui bărbat, prăzile văpselelor sunt ale lui Sisara, prăzile văpselelor a împiestririi, văpseală a împestritorilor, aceste prăzi sunt împrejurul grumazului lui.
31. Așà să piară toți vrăjmașii tăi Doamne; iar cei ce te iubesc pre tine să fie ca răsăritul soarelui întru puterea sa.
32. Și a fost pace în țară patruzeci de ani.
CAP. 6.
[modifică]
Și au făcut fiii lui Israil rău înaintea Domnului, și i-au dat pre ei Domnul în mâna lui Madiam șapte ani.
2. Și s’a întărit mâna lui Madiam preste Israil, și ș’au făcut fiii lui Israil de fața lui Madiam ascunzători și peșteri în munți și în locuri tari.
3. Și a fost după ce semănau fiii lui Israil, se suià Madiam și Amalic și alții dela răsărit.
4. Și tăbărau la ei și stricau rodurile lor până la intrarea în Gaza, și nimic nu lăsau în pământul lui Israil cu ce să-și poată țineà vieața omul sau oaia sau boul sau asinul.
5. Că și ei și dobitoacele lor veneau, ducând cu sine corturile sale, ca lăcustele de mulți veneau și ei și cămilele lor fără de număr și mergeau în pământul lui Israil, ca să-l strice.
6. Și a sărăcit Israil foarte de fața lui Madiam.
7. Și au strigat fiii lui Israil către Domnul, și a fost când au strigat fiii lui Israil către Domnul pentru Madiam.
8. Au trimis Domnul un bărbat proroc către fiii lui Israil și a zis lor: acestea zice Domnul Dumnezeul lui Israil: eu sunt cel ce v’am suit pre voi din pământul Eghipetului și v’am scos din casa robiei voastre.
9. Și v’am izbăvit pre voi din mâna Eghipetului și din mâna tuturor celor ce vă necăjeau pre voi, și i-am gonit pre ei dela fața voastră, și v’am dat vouă pământul lor.
10. Și am zis vouă: eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, nu vă temeți de dumnezeii Amoreilor într’al cărora pământ lăcuiți voi, și n’ați ascultat glasul meu.
11. Și a venit îngerul Domnului și a șezut supt un stejar, care erà în Efrata în pământul lui Ioas tatăl lui Esdri, și Ghedeon feciorul lui îmblăteà grâu în arie și se grăbea să fugă dela fața lui Madiam.
12. Și s’a arătat lui îngerul Domnului, și a zis către el: Domnul este cu tine, cel tare cu puterea.
13. Și a zis către el Ghedeon: cu mine Domnul meu? Dacă este Domnul cu noi, pentruce ne-au aflat pre noi toate relele acestea? Și unde sunt toate minunile lui, care ne-au spus nouă părinții noștrii, zicând: din Eghipet ne-au scos pre noi Domnul și acum ne-au lepădat pre noi Domnul și ne-au dat în mâna lui Madiam.
14. Și s’a întors spre el îngerul Domnului și a zis: mergi cu puterea ta aceasta și vei mântuì pre Israil din mâna lui Madiam. Iată eu te-am trimis pre tine.
15. Și a zis Ghedeon către el: pe mine Doamne, cum voiu mântuì pe Israil? Iată miea mea este mai slabă întru Manasì și eu sunt cel mai mic în casa tatălui meu.
16. Și au zis către el Domnul: Eu voiu fi cu tine, și vei bate pe Madiam, ca pre un om.
17. Și a zis către el Ghedeon: de am aflat milă înaintea ta și vei face mie astăzi toate câte ai grăit cu mine,
18. Să nu te duci de aici, până ce mă voiu întoarce la tine și voiu aduce jertfa mea și o voiu jertfì înaintea ta. Și a zis: eu sunt, voiu ședeà până te vei întoarce tu.
19. Și s’a dus Ghedeon și a fiert un ied din capre, și dintr’un if de făină a făcut azime, și cărnurile le-a pus în coșniță, iar zeama o a turnat în oală și le-a adus la el supt stejar și s’a închinat lui.
20. Și a zis către el îngerul Domnului: ia cărnurile și azimele și le pune pre piatra aceea, și zeama o toarnă deasupra, și a făcut așà.
21. Și a întins îngerul Domnului vârful toiagului, care erà în mâna lui și a atins cărnurile și azimele, și s’a ațâțat foc din piatră și a mistuit cărnurile și azimele, și îngerul Domnului s’a dus dela ochii lui.
22. Și văzând Ghedeon, că îngerul Domnului a fost acela, a zis Ghedeon: vai mie Doamne! Doamne al meu, că am văzut pe îngerul Domnului față la față.
23. Și au zis Domnul către el: pace ție, nu te teme, nu vei murì.
24. Și a zidit acolo Ghedeon altar Domnului și l-a numit pacea Domnului, și este el până în ziua aceasta, în Efrata Aviezerului.
25. Și în noaptea aceea i-au zis lui Domnul: ia vițelul cel gras al tatălui tău și alt taur de șapte ani, și strică jertfelnicul lui Vaal, care este al tatălui tău și tae desișul cel de lângă el.
26. Și să zidești altar Domnului Dumnezeului tău celui ce ți s’au arătat ție pre vârful muntelui Maos, pre care mai înainte ai pus jertfa, și să iei taurul cel de al doilea și să-l aduci ardere de tot cu lemnele desișului, care le vei tăià.
27. Și a luat Ghedeon zece bărbați din slugile sale și a făcut precum au zis către el Domnul, și s’a temut de casa tatălui său și de bărbații cetății a face ziua, și a făcut noaptea.
28. Și au mânecat bărbații cetății a doua zi, și iată erà stricat jertfelnicul lui Vaal, și desișul de lângă el tăiat, și au văzut taurul cel gras adus ardere de tot pe jertfelnicul cel zidit.
29. Și fiecare a zis către aproapele său: cine a făcut lucrul acesta? Și au cercat și au cercetat și au zis: Ghedeon fiul lui Ioas a făcut lucrul acesta.
30. Și au zis bărbații cetății către Ioas: scoate afară pre feciorul tău, să moară, pentrucă a stricat jertfelnicul lui Vaal și pentrucă a tăiat desișul cel de lângă el.
31. Și a zis Ioas către oamenii cei ce se sculase asupra lui: au doar voi veți să izbândiți acum pentru Vaal? Au voi veți mântuì pre el? Cel ce se va prici pentru el, să moară până dimineață, de este el Dumnezeu, își va izbândì el, căci i-a stricat jertfelnicul lui.
32. Și l-a numit pre el în ziua aceea Ierovaal, zicând: izbânda lui Vaal, pentrucă i-a stricat jertfelnicul lui.
33. Și tot Madiamul și Amalicul și fiii răsăritului s’au adunat într’un loc, și trecând au tăbărît în valea lui Iezrael.
34. Iar Duhul lui Dumnezeu a întărit pre Ghedeon, și trâmbițând cu cornul a chemat Aviezerul să vie după el.
35. Și a trimis vestitori la tot Manasì, și a strigat și el după dânșii, și vestitori a trimis la Asir și la Zavulon și la Neftalì, și s’au suit întru întâmpinarea lui.
36. Și a zis Ghedeon către Dumnezeu: de vei mântuì prin mâna mea pre Israil, precum ai zis,
37. Iată eu puiu un val de lână pre arie, și de va fi roua numai pre lână, iar preste tot pământul uscăciune, voiu cunoaște, că prin mâna mea vei mântuì pre Israil, precum ai grăit.
38. Și a făcut așà, și a mânecat Ghedeon de dimineață, și a stors lâna, și a curs roua din lână un blid plin de apă.
39. Și a zis Ghedeon către Dumnezeu: să nu se aprinză mâniea ta asupra mea de voiu grăì încă o dată, și încă o dată voiu ispitì cu lâna, și să fie uscăciune numai pre lână singură; iar preste tot pământul să fie rouă.
40. Și au făcut Dumnezeu așà în noaptea aceea, și a fost uscăciune numai pre lână singură; iar preste tot pământul a fost rouă.
CAP. 7.
[modifică]
Și a mânecat Ierovaal, acesta este Ghedeon, și tot poporul cel ce erà cu el, și au tăbărît la izvorul Aradului; iar tabăra lui Madiam și a lui Amalic erà spre miazănoapte supt dealul lui Mose în valea dela Gavat-amore.
2. Și au zis Domnul către Ghedeon: mult popor este cu tine, pentru aceea nu voiu da pre Madiam în mâna lor, ca să nu se laude Israil, zicând: pre mine mâna mea m’a mântuit.
3. Și au zis Domnul către el: grăește ca să auză tot poporul, și zì: cel sperios și cel fricos să se întoarcă înapoi, și a purces din muntele Galaad, și s’au întors din popor douăzeci și două de mii, și au rămas zece mii.
4. Și au zis Domnul către Ghedeon: încă tot este mult popor, du-i pre ei la apă, și acolo voiu osebì pre ei ție, și pre care voiu zice ție, acela va merge cu tine, și pre tot care voiu zice să nu meargă cu tine, acela să nu meargă cu tine.
5. Și a adus pre popor la apă, și au zis Domnul către Ghedeon: pre tot cel ce va limpì cu limba sa apă, cum limpește câinele, să-l pui deosebi, și pre tot cel ce va îngenunchià pre genunchele sale să beà, să-l pui deosebi.
6. Și au fost numărul celor ce au limpit cu mâna lor la gură trei sute de bărbați; iar tot poporul celalt a îngenunchiat pre genunchile sale să beà apă.
7. Și au zis Domnul către Ghedeon: cu acei trei sute de bărbați, carii au limpit, voiu mântuì pre voi, și voiu da pre Madiam în mâna ta; iar tot poporul celalt să meargă fiecare bărbat la casa sa.
8. Și a luat poporul demâncarea în mâna sa și buciumile sale, și pre toți bărbații aceia ai lui Israil i-a trimis pre fiecare la lăcașul său; iar pre cei trei sute de bărbați i-a oprit, și tabăra lui Madiam erà acolo de desupt în vale.
9. Și a fost în noaptea aceea, au zis Domnul către Ghedeon: scoală și te pogoară curând de aici la tabără, că o am dat în mâna ta.
10. Iar de te temi a te pogorî tu singur, pogoară-te tu și Fara băiatul tău la tabără.
11. Și vei auzì ce vor grăì, și după aceea se vor întărì mâinile tale, și te vei pogorî asupra taberii; și s’a pogorît el și Fara băiatul lui la marginea taberii, unde strejuiau cincizeci de oștași întrarmați.
12. Iar Madiam și Amalic și toți fiii răsăritului, tăbărâse în vale ca lăcustele de mulți, și cămilele lor nenumărate, că erau multe ca nisipul de pre marginea mării.
13. Și după ce a venit Ghedeon, iată un bărbat povesteà aproapelui său visul, zicând: vis am visat, și iată turte de pâine de orz se prăvăleau spre tabăra lui Madiam, și au venit până la corturi, și le-au lovit și le-au răsturnat și le-au surpat, și au căzut corturile.
14. Și răspunzând aproapele lui, a zis: acesta nu este alt, fără numai sabia lui Ghedeon fiul lui Ioas bărbatul lui Israil, în mâinile lui au dat Dumnezeu pre Madiam și toată tabăra.
15. Și a fost după ce a auzit Ghedeon povestirea visului și tâlcul lui, s’a închinat Domnului, și s’a întors în tabăra lui Israil, și a zis: sculați, că au dat Domnul în mâinile noastre tabăra lui Madiam.
16. Și a împărțit pre cei trei sute de oameni în trei părți, și a dat buciumi în mâinile tuturor și urcioare deșarte, și lumini în urcioare.
17. Și a zis către ei: cum mă veți vedeà pre mine, și voi așà să faceți, și iată eu mă voiu duce în mijlocul taberii, și cum voiu face eu, așà să faceți și voi.
18. Și voiu trâmbițà eu cu buciumul, și toți cei cu mine veți trâmbițà cu buciumii împrejurul a toată tabăra, și veți strigà: sabiea Domnului și a lui Ghedeon.
19. Și a intrat Ghedeon și suta cea de bărbați, carii erau cu el, în partea taberii, la începutul strejii cei din mijloc, și au deșteptat pre cei ce strejuiau și au buciumat cu buciumii, și au scuturat urcioarele cele din mâinile lor.
20. Și au buciumat câte trele părțile cu buciumii, și au sfărâmat urcioarele, și în mâna cea stângă au luat luminile, iar în mâna cea dreaptă au luat buciumii să buciume, și au strigat: sabiea Domnului și a lui Ghedeon.
21. Și fiecare bărbat a stătut în locul său împrejurul taberii, și alergând toată tabăra a dat semn, și a fugit.
22. Și au trâmbițat cei trei sute de buciumi, și au pus Domnul sabiea fiecărui bărbat împrotiva aproapelui său, și se tăiau unii pre alții, și a fugit tabăra până la Vita, și s’a strâns până la Avelmeula la Tavat.
23. Și strigând bărbații Israilteni cei din Neftalì și din Asir și din tot Manasì a gonit dinapoi pre Madiam.
24. Și a trimis Ghedeon vestitori în tot muntele lui Efraim, zicând: pogorâți-vă înaintea lui Madiam, și le luați lor apa până la Vetvira și până la Iordan, și a strigat tot bărbatul lui Efraim, și a luat apa până la Vetvira și până la Iordan.
25. Și au prins pre doi domni ai lui Madiam: pre Oriv și pre Ziv, și au omorît pre Oriv în Suroriv; iar pre Ziv l-au omorît în Iochefziv, și au gonit pre Madiam, și capul lui Oriv și al lui Ziv l-au dus la Ghedeon dincolo de Iordan.
CAP. 8.
[modifică]
Și bărbații din Efraim au zis către Ghedeon: ce este lucrul, care l-ai făcut nouă, că nu ne-ai chemat pre noi, când ai mers să faci răsboiu cu Madiam? Și se certau cu dânsul tare.
2. Iar Ghedeon a zis către ei: ce am făcut eu acum, în ce chip ați făcut voi? Au nu este mai bună o ciorchină din viea lui Efraim, decât tot culesul vii lui Aviezer?
3. În mâna voastră au dat Domnul pre căpeteniile Madiamului, pre Oriv și pre Ziv, și ce am putut face eu, în ce chip ați făcut voi? Atunci a potolit mâniea lor deasupra sa, grăind el cuvântul acesta.
4. Și a mers Ghedeon la Iordan, și a trecut el și cei trei sute de bărbați, carii erau cu el, osteniți și flămânzi.
5, Și a zis către oamenii cei din Sokhot: dați pâine de mâncat poporului celui ce este cu mine, că este flămând, și eu îndată alerg după Zevea și după Salmana împărații Madiamului.
6. Și au zis boierii Sokhotului: au doar mâna lui Zevea și a lui Salmana este acum în mâna ta, ca să dăm oștirii tale pâine?
7. Și a zis Ghedeon: pentru aceea când va da Domnul pre Zevea și pre Salmana în mâna mea, și eu voiu scărpinà trupurile voastre cu spinii pustiei și cu ciulini.
8. Și s’a suit de acolo în Fanuil, și a grăit către oamenii locului aceluia tot întru acel chip; iar oamenii din Fanuil i-au răspuns lui în ce chip i-au fost răspuns oamenii din Sokhot.
9. Și a zis Ghedeon către oamenii din Fanuil, grăind: când mă voiu întoarce cu pace, voiu stricà turnul acesta.
10. Iar Zevea și Salmana erau în Karcar, și tabăra lor cu ei ca vre-o cincisprezece mii, toți cei ce au rămas din toată tabăra fiilor răsăritului. Iar cei ce au căzut, au fost o sută și douăzeci de mii de bărbați, carii purtau săbii.
11. Și s’a suit Ghedeon pre calea celor ce lăcuesc în corturi la răsăritul Navei, aproape de Nava și Egheval și a lovit tabăra, care nu aveà teamă de nimic.
12. Și au fugit Zevea și Salmana, și au alergat după ei, și au prins pre acei doi împărați ai Madiamului, pre Zevea și pre Salmana, și toată tabăra lor o au turburat.
13. Și s’a întors Ghedeon feciorul lui Ioas dela răsboiu, înainte de răsăritul soarelui.
14. Și a prins o slugă de ai oamenilor celor din Sokhot, și l-a întrebat pre el, și a scris numele boierilor Sokhotului și al bătrânilor lui, șaptezeci și șapte de bărbați.
15. Și a mers Ghedeon la boierii Sokhotului și le-a zis: iată Zevea și Salmana pentru carii m-ați ocărît, zicând: au doar mâna lui Zevea și a lui Salmana este acum în mâna ta? Ca să dăm oamenilor tăi celor flămânzi pâine?
16. Și a luat pre boierii și pre bătrânii cetății și i-a bătut pre ei cu spinii pustiei și cu ciulini, cu acelea a zdrobit pre bărbații cetății Sokhotului.
17. Și turnul Fanuilului l-a stricat, și pre bărbații cetății i-a omorît.
18. Și a zis către Zevea și către Salmana: cum au fost bărbații pre carii i-ați omorît în Tavor? Iar ei au zis: cum ești tu, așà au fost și ei, cel ce seamănă ție, seamănă lor, ca chipul fiului de împărat erau.
19. Și a zis Ghedeon: frații mei și feciorii maicii mele au fost, și s’a jurat lor: viu este Domnul, de i-ați fi ținut vii, nu v’aș fi omorît pre voi.
20. Și a zis lui Ieter, fiul său cel întâi născut: scoală-te și-i omoară pre ei, iar fiul său n’a scos sabiea sa, că s’a temut, pentrucà erà mai tânăr.
21. Și a zis Zevea și Salmana: scoală-te tu și te repezi asupra noastră, că, ca un bărbat ai putere, și s’a sculat Ghedeon și a ucis pre Zevea și pre Salmana, și a luat lunișoarele, care erau la grumazii cămilelor lor.
22. Și au zis bărbații lui Israil către Ghedeon: doamne! Stăpânește-ne pre noi, tu și fiul tău și fiul fiului tău, că tu ne-ai mântuit pre noi din mâna lui Madiam.
23. Și a zis către ei Ghedeon: nu voiu stăpânì eu pre voi și nu va stăpânì fiul meu pre voi, ci Domnul va stăpânì pre voi.
24. Și a zis Ghedeon către ei: voiu face vouă cerere: să-mi deà mie fiecare bărbat cercel din prăzile lui; că cercei de aur erau la ei, că erau Ismailteni.
25. Și ei au zis: iată vom da, și întinzându-și haina sa fiecare bărbat a aruncat acolo cercel din prada sa.
26. Și cerceii cei de aur, cari i-au cerut, au tras o mie și șapte sute de sicli de aur, afară de lunișoare și de lanțuri și de îmbrăcămintele cele de porfiră, care erau pre împărații Madiamului, și afară de lanțurile care erau la grumazii cămilelor lor.
27. Și a făcut dintr’acelea Ghedeon, Efod, și l-a pus în cetatea sa în Efrata, unde a păcătuit tot Israilul după dânsul, și a fost lui Ghedeon și casei lui spre cădere.
28. Și s’a umilit Madiam înaintea fiilor lui Israil, și mai mult n’a adaos a ridicà capul său, și a fost pace în țară patruzeci de ani în zilele lui Ghedeon.
29. Și s’a dus Ierovaal fiul lui Ioas și a lăcuit în casa sa.
30. Și aveà Ghedeon șaptezeci de fii, cari ieșise din coapsele lui, că multe femei aveà el.
31. Și țiitoarea lui cea din Sihem i-a născut și ea fecior, și i-a pus numele Avimeleh.
32. Și a murit Ghedeon feciorul lui Ioas întru bătrânețe bune, și s’a îngropat în mormântul tatălui său în Efrata Aviezerul.
33. Și a fost după ce a murit Ghedeon, s’au întors fiii lui Israil și au curvit după Valimi și au făcut legătură cu Vaal Verit, ca să le fie el lor Dumnezeu.
34. Și nu ș’au adus aminte fiii lui Israil de Domnul Dumnezeul lor, cel ce i-au mântuit pre ei din mâna tuturor vrăjmașilor lor celor de prin prejur.
35. Și n’au făcut milă cu casa lui Ierovaal, adică a lui Ghedeon, după tot binele care l-a făcut cu Israil.
CAP. 9.
[modifică]
Și s’a dus Avimeleh feciorul lui Ierovaal în Sihem la frații mumei sale, și a grăit către ei și către toată rudenia casii tatălui maicei sale, zicând:
2. Grăiți întru urechile tuturor bărbaților din Sihem; ce voiți voi mai bine: să vă stăpânească șaptezeci de bărbați toți feciorii lui Ierovaal sau să vă stăpânească un bărbat? Și vă aduceți aminte, că osul vostru și carnea voastră sunt eu.
3. Și au grăit pentru el frații mumei lui întru auzul tuturor bărbaților din Sihem toate cuvintele acestea, și ș’au plecat inimile lor după Avimeleh, pentrucă au zis: fratele nostru este.
4. Și i-au dat lui șaptezeci de arginți din casa lui Vaal Verit, și a năimit cu ei Avimeleh bărbați săraci și fără de lăcaș, și au mers după dânsul.
5. Și a intrat în casa tatălui său în Efrata, și a omorît pre frații săi, pre feciorii lui Ierovaal șaptezeci de bărbați pre o piatră, și a rămas Ioatam feciorul cel mai tânăr al lui Ierovaal, că s’a fost ascuns.
6. Și s’au adunat toți bărbații din Sihem și toată casa lui Vitmaalo, și mergând au pus pre Avimeleh împărat la stejarui, care stà în Sihem.
7. Și s’a spus lui Ioatam, și a mers și a stătut în vârful muntelui Garizin, și ș’a ridicat glasul său și a plâns, și le-a zis lor: ascultați-mă bărbați din Sihem, ca așà să vă asculte și pre voi Dumnezeu.
8. Odinioară au mers lemnele să ungă împărat preste sine, și au zis maslinului: împărățește preste noi.
9. Și le-a răspuns lor maslinul: nu voiu lăsà eu grăsimea mea, care întru mine o au mărit Dumnezeu și oamenii, și să merg să împărătesc preste lemne.
10. Și au zis lemnele către smochin: vino de împărătește preste noi.
11. Și le-a răspuns lor smochinul: nu voiu lăsà eu dulceața mea și roada mea cea bună, să mă duc să împărățesc preste lemne.
12. Și au zis lemnele către viță: vino de împărătește preste noi.
13. Și le-a răspuns vița: nu voiu lăsà eu vinul meu, veseliea lui Dumnezeu și a oamenilor, și să mă duc să împărățesc preste lemne.
14. Și au zis toate lemnele către spin: vino de împărătește preste noi.
15. Și a zis spinul către lemne: de vreți cu adevărat să mă ungeți împărat preste voi, veniți de vă nădăjduiți supt acoperirea mea; iar de nu, să iasă foc din spini, și să mănânce kiedrii Livanului.
16. Și acum dacă cu adevărat și desăvârșit ați făcut și ați pus pre Avimeleh să împărățească și ați făcut bine cu Ierovaal și cu casa lui, și dacă ați făcut, ca să-i răsplătiți binele, care vi l-a făcut mâna lui.
17. Că s’a bătut tatăl meu pentru voi, și ș’a pus în primejdie sufletul său, și v’a mântuit pre voi din mâna lui Madiam.
18. Iar voi v’ați sculat astăzi asupra casei tatălui meu, și ați omorît pre feciorii lui șaptezeci de bărbați pre o piatră, și ați pus împărat pre Avimeleh feciorul slujnicii lui preste bărbații din Sichem pentrucă este fratele vostru.
19. De ați făcut adevărat și drept cu Ierovaal și cu casa lui în ziua aceasta, fiți voi binecuvântați, și să vă veseliți întru Avimeleh, și el să se veselească întru voi.
20. Iar de nu, să iasă foc din Avimeleh, și să mănânce pre bărbații din Sichem și casa lui Vitmaalo, și să iasă foc din bărbații Sichemului și din casa lui Vitmaalo, și să mistuiască pre Avimeleh.
21. Și a fugit Ioatam, și dându-se în laturi a mers la Veira, și a lăcuit acolo pentru frica lui Avimeleh fratele său.
22. Și a împărățit Avimeleh preste Israil trei ani.
23. Și au trimis Dumnezeu duh rău între Avimeleh și între bărbații Sichemului, și au urgisit bărbații Sichemului casa lui Avimeleh.
24. Ca să aducă nedreptatea celor șaptezeci de fii ai lui Ierovaal, și sângele lor să-l pue pre Avimeleh fratele lor, care i-a omorît pre ei, și asupra bărbaților Sichemului, carii l-au ajutat pre el, ca să omoare pre frații săi.
25. Și i-au pus lui bărbații Sichemului paznici într’ascuns pre piscurile munților, și prindeà pre toți cei ce călătoreau pe acolo, și s’a dat de știre lui Avimeleh.
26. Și a venit Gaal feciorul lui Aved și frații lui, și au trecut în Sichem, și au nădăjduit întru dânsul bărbații Sichemului.
27. Și ieșind la țarini, au cules viile sale și au stors strugurii și au făcut jocuri, și intrând în casa dumnezeului său au mâncat și au băut, blestemând pre Avimeleh.
28. Și a zis Gaal feciorul lui Aved: cine este Avimeleh și cine este feciorul Sichemei, ca să slujim lui? Au nu este feciorul lui Ierovaal, și Zevul îngrijitorul lui robul lui împreună cu bărbații lui Emor tatăl lui Sichem? Și ce să slujim noi lui.
29. Cine va da pre poporul acesta în mâna mea? Și voiu alungà pre Avimeleh, că voiu zice lui Avimeleh: înmulțește puterea ta și ieși afară.
30. Și a auzit Zevul mai marele cetății cuvintele lui Gaal feciorul lui Aved, și s’a mâniat foarte.
31. Și pre ascuns a trimis soli la Avimeleh cu daruri, zicând: iată Gaal feciorul lui Aved și frații lui au venit în Sichem, și au întărâtat cetatea asupra ta.
32. Și acum scoală-te noaptea, tu și poporul tău cel cu tine, și pândește dimineața în țarină.
33. Și va fi, dimineață odată cu răsăritul soarelui să mâneci, și să năvălești asupra cetății, și când va ieșì el și poporul cel cu el afară la tine, fă-i lui câte va aflà mâna ta.
34. Și s’a sculat Avimeleh și tot poporul cel cu el noaptea, și a pândit Sichema de patru părți.
35. Și s’a făcut dimineață, și a ieșit Gaal feciorul lui Aved, și a stătut la ușa porții cetății, și s’a sculat Avimeleh și poporul cel cu el dela pândă.
36. Și a văzut Gaal feciorul lui Aved pre popor, și a zis către Zevul: iată poporul se pogoară din vârful munților, iar Zevul a zis către el: umbra copacilor vezi tu, ca și cum ar fi oameni.
37. Și a adaos Gaal încă a grăì, și a zis: iată popor se pogoară despre mare mergând pe mijlocul locului, și o parte vine pre calea stejarului văzătorilor, altă parte vine pre calea șesului Maonenim.
38. Și a zis către el Zevul: unde este acum gura ta, care ziceà: cine este Avimeleh, ca să slujim lui? Au nu acesta este poporul, pre care l-ai defăimat? Ieși dar acum, și te bate cu el.
39. Și a ieșit Gaal înaintea bărbaților din Sichem, și s’a bătut cu Avimeleh, și l-a gonit pre el Avimeleh.
40. Și a fugit de fața lui, și mulți au căzut morți până la poarta cetății.
41. Și a șezut Avimeleh în Arima, și Zevul a scos pre Gaal și pre frații lui, ca să nu lăcuiască în Sichem.
42. Și a fost a doua zi a ieșit poporul în țarină, și s’a spus lui Avimeleh.
43. Și ș’a luat poporul și l-a împărțit în trei părți, și a străjuit în țarină și a privit, și iată popor a ieșit din cetate și s’a sculat asupra lor și i-au bătut pre ei.
44. Și Avimeleh și mai marii cei ce erau cu el au înaintat și au stătut la ușa porții cetății, și cele două cete s’au revărsat preste toți cei ce erau în țarini, și i-au bătut pre ei.
45. Iar Avimeleh toată ziua aceea a dat răsboiu asupra cetății, și a luat cetatea, și pre poporul cel din ea l-a omorît, și cetatea o a stricat și a presărat preste ea sare.
46. Și auzind bărbații turnului Sichemului, au intrat toți în întăritura casei făgăduinții lui Vetil Verit.
47. Și s’a spus lui Avimeleh, că s’au strâns toți bărbații turnului Sichem.
48. Și s’a suit Avimeleh în muntele Selmonului și tot poporul cel cu el, și a luat Avimeleh securea în mâna sa, și a tăiat o sarcină de lemne, și ridicându-o o a pus pre umărul său, și a zis către poporul cel cu el: ce m’ați văzut pre mine făcând, curând faceți și voi ca mine.
49. Și au tăiat și ei fiecare o sarcină, și ridicându-o au mers după Avimeleh, și au pus lemnele preste întăritură, și i-au dat ei foc, și au murit toți bărbații turnului Sichem, ca la o mie de bărbați și de femei.
50. Și s’a dus Avimeleh din Vetil Verit la Tivis, și l-a încunjurat și l-a luat.
51. Și erà în mijlocul cetății turn tare, și au fugit acolo toți bărbații și femeile și toate căpeteniile cetății, și s’au închis acolo, și s’au suit în coperișul turnului.
52. Iar Avimeleh a venit până la turn bătându-se, și s’a apropiat de ușa turnului ca să-l aprinză să arză cu foc.
53. Iar o femeie a aruncat o bucată de piatră de râșniță preste capul lui Avimeleh, și i-a spart capul.
54. Și Avimeleh îndată a strigat pre sluga, care purtà armele lui, și i-a zis: scoate sabiea ta și mă omoară, ca nu cumvà să se zică cândvà: muere l-a omorît pre el, și l-a junghiat pre el sluga lui, și a murit.
55. Și văzând bărbații lui Israil, că a murit Avimeleh, fiecare s’a dus la casa sa.
56. Și au întors Dumnezeu lui Avimeleh răul, care l-a făcut tatălui său omorând pre cei șaptezeci de frați ai săi.
57. Și tot răul bărbaților Sichemului l-au întors Dumnezeu în capul lor, și a venit preste ei blestemul lui Ioatam fiul lui Ierovaal.
CAP. 10.
[modifică]
Și după Avimeleh s’a sculat, ca să mântuiască pre Israil, Tolà feciorul lui Fua, fiul unchiului lui, bărbat din Isahar, și acesta lăcuià în Samir în muntele lui Efraim.
2, Și a judecat pre Israil douăzeci și trei de ani, și a murit și s’a îngropat în Samir.
3. Și după el s’a sculat Iair din Galaad, și a judecat pre Israil douăzeci și doi de ani.
4. Și s’a născut lui treizeci și doi de feciori, carii călăreau pre treizeci și doi de mânji de asini, și erau mai mari preste treizeci și două de cetăți, care le-au chemat satele lui Iair până în ziua aceasta, și sunt acestea în pământul Galaad.
5. Și a murit Iair, și s’a îngropat în Kamon.
6. Și au adaos fiii lui Israil a face rău înaintea Domnului, și au slujit Vaalimilor și Astarotilor, și dumnezeilor Siriei și dumnezeilor Sidonului, și dumnezeilor Moavului și dumnezeilor fiilor lui Amon, și dumnezeilor neamurilor celor streine, și au părăsit pre Domnul și nu i-au slujit lui.
7. Și s’au mâniat cu iuțime Domnul pre Israil, și i-au dat pre ei în mâna altor neamuri și în mâna fiilor lui Amon,
8. Carii au necăjit și au asuprit pre fiii lui Israil în vremea aceea optsprezece ani, pre toți fiii lui Israil cei dincolo de Iordan în pământul Amoreului în Galaad.
9. Și au trecut fiii lui Amon Iordanul, ca să bată pre Iuda și pre Veniamin și pre Efraim, și s’au necăjit fiii lui Israil foarte.
10. Și au strigat fiii lui Israil către Domnul, zicând: păcătuit-am înaintea ta, că am părăsit pre Dumnezeul nostru, și am slujit lui Vaalim.
11. Și au zis Domnul către fiii lui Israil: au nu Eghiptenii și Amoreii și fiii lui Amon și Moav și cei de alt neam,
12. Și Sidonenii și Amalic și Hanaan v’au necăjit pre voi, și ați strigat către mine, și v’am mântuit pre voi din mâna lor?
13. Și voi m’ați părăsit pre mine, și ați slujit la dumnezei streini? Pentru aceea nu voiu mai adaoge a vă mântuì pre voi.
14. Mergeți și strigați către dumnezeii, pre carii i-ați ales, ca aceia să vă mântuiască pre voi în vremea necazului vostru.
15. Și au zis fiii lui Israil către Domnul: păcătuit-am, fă tu cu noi, câte-ți plac ție, numai într’această vreme ne mântuește pre noi.
16. Și au lepădat pre dumnezeii cei streini dintre ei, și au slujit Domnului singur, căruia i-au părut rău de necazurile lor.
17. Iar fiii lui Amon suindu-se au tăbărît în Galaad, și adunându-se și fiii lui Israil au ieșit și au tăbărît în Masifà.
18. Și au zis poporul și boierii Galaadului, fiecare bărbat către aproapele său: cine este bărbatul, care va începe a se bate cu fiii lui Amon, și va fi mai mare preste toți cei ce lăcuesc în Galaad?
CAP. 11.
[modifică]
Iar Ieftae Galaaditul erà tare întru vîrtute, și erà el fecior de femeie curvă, care a născut lui Galaad pre Ieftae.
2. Și femeia lui Galaad i-a născut lui fii, și după ce au crescut fiii femeii, a scos pre Ieftae zicându-i: nu vei moștenì în casa tatălui nostru, că tu ești fecior din femeie curvă.
3. Și a fugit Ieftae dela fața fraților săi, și a lăcuit în pământul Tov, și s’au adunat la Ieftae oameni făcători de rău, și au ieșit cu el.
4. Și a fost după zilele acelea, când s’au bătut fiii lui Amon cu Israil.
5. Și a fost după ce s’au bătut fiii lui Amon cu fiii lui Israil, a mers bătrânii Galaadului să ia pre Ieftae din pământul Tov.
6. Și a zis lui Ieftae: vino și fii nouă povățuitor, ca să dăm răsboiu asupra fiilor lui Amon.
7. Și a zis Ieftae către bătrânii Galaadului: au nu voi m’ați urît și m’ați scos din casa tatălui meu, și m’ați gonit dela voi? Și pentruce veniți la mine acum, când sunteți necăjiți?
8. Și au zis bătrânii Galaadului către Ieftae: nu așà, ne-am întors acum la tine, ca să mergi cu noi, și vom da răsboiu asupra fiilor lui Amon, și vei fi nouă mai mare preste toți cei ce lăcuesc în Galaad.
9. Și a zis Ieftae către bărbații Galaadului: de mă întoarceți pre mine voi, pentru ca să dau răsboiu asupra fiilor lui Amon, și-i va da pre ei Domnul în mâinile mele, eu să vă fiu vouă mai mare.
10. Și au zis bătrânii Galaadului către Ieftae: Domnul cel ce aude acestea, el mijlocitor și mărturie este, că vom face după cuvântul tău așà.
11. Și a mers Ieftae cu bătrânii Galaadului, și l-a pus poporul preste sine cap și povățuitor, și a grăit Ieftae toate cuvintele sale înaintea Domnului în Masifà.
12. Și a trimis Ieftae soli la împăratul fiilor lui Amon, zicând: ce este mie și ție, că ai venit tu la mine să dai răsboiu în pământul meu.
13. Și a răspuns împăratul fiilor lui Amon către solii lui Ieftae: pentrucă Israil, când s’a suit din Eghipet, a luat pământul meu dela Arnon până la Iavok și până la Iordan, și acum întoarce-l cu pace, și mă voiu duce.
14. Și s’au întors solii la Ieftae, și a mai trimis Ieftae soli la împăratul fiilor lui Amon,
15. Carii au zis lui: așà zice Ieftae: n’a luat Israil pământul lui Moav, nici pământul fiilor lui Amon;
16. Căci, când s’au suit ei din Eghipet, a mers Israil prin pustie până la marea Roșie, și a venit în Kadis.
17. Și a trimis Israil soli la împăratul Edomului, zicând: lasă-mă să trec prin pământul tău, și n’a ascultat împăratul Edomului, încă și la împăratul lui Moav a trimis, și n’a voit, și a șezut Israil în Kadis.
18. Apoi s’a dus în pustie, și a încunjurat pământul Edomului, și pământul lui Moav, și a venit către răsărit de pământul lui Moav, și a tăbărît dincolo de Amon, și n’a intrat în hotarul lui Moav, că Arnon este hotarul lui Moav.
19. Și a trimis Israil soli la Sion împăratul Amoreului împăratul Esevonului, și a zis Israil către el: lasă-mă să trec prin pământul tău până la locul meu.
20. Și n’a vrut Sion să lase pre Israil să treacă prin hotarul său, și a adunat Sion tot poporul său, și au tăbărît la Iasa, și au dat răsboiu cu Israil.
21. Și au dat Domnul Dumnezeu lui Israil pre Sion și pre tot poporul lui în mâna lui Israil, și l-a bătut pre el, și a moștenit Israil tot pământul Amoreului celui ce lăcuià în pământul acela.
22. Și a moștenit tot hotarul Amoreului, dela Amon până la Iavoc, și dela pustie până la Iordan.
23. Și acum Domnul Dumnezeul lui Israil a ridicat pre Amoreu dela fața poporului său Israil, și tu vei moștenì pre el?
24. Au nu câte ți-a dat ție Hamos dumnezeul tău, acelea le vei moștenì? Și noi suntem moșteni tuturor, pre cari i-au ridicat Domnul Dumnezeul nostru dela fața noastră și ni i-au dat moștenire.
25. Și acum au mai bun ești tu decât Valac fiul lui Sepfor împăratul lui Moav? Care s’a bătut cu Israil și nu l-a biruit pre el.
26. Când a lăcuit Israil în Esevon și în hotarele lui și în pământul Aroir și în hotarele lui și în toate cetățile cele de lângă Iordan, trei sute de ani, și pentruce într’atâta vreme nu le-ați scos.
27. Și acum eu n’am greșit ție și faci cu mine rău, ca să dai răsboiu asupra mea, Domnul cel ce este judecător, să judece astăzi între fiii lui Israil și între fiii lui Amon.
28. Și n’a ascultat împăratul fiilor lui Amon de cuvintele lui Ieftae, care le-a trimis la el.
29. Și Duhul Domnului a fost preste Ieftae, și încunjiurând Galaadul și pre Manasì, a trecut piscul Galaad, și dela piscul Galaad dincolo de fiii lui Amon.
30. Și a făcut Ieftae făgăduință Domnului și a zis: de vei da pre fiii lui Amon în mâna mea,
31. Va fi că oricare va ieșì din ușile casei mele mai întâi înaintea mea când mă voiu întoarce cu pace dela fiii lui Amon, aduce’l-voiu pre el ardere de tot Domnului.
32. Și a trecut Ieftae la fiii lui Amon, ca să dea răsboiu asupra lor, și i-a dat pre ei Domnul în mâna lui.
33. Și i-a bătut pre ei dela Aroir până la intrarea în Semenit, douăzeci de cetăți, și până la viile lui Avel, cu bătae mare foarte, și s’au umilit fiii lui Amon dela fața fiilor lui Israil.
34. Și întorcându-se Ieftae în Masifa la casa sa, iată fata lui înainte i-a ieșit întru întâmpinare cu timpine și cu danțuri; și aceasta erà fată una născută a lui iubită, și afară de ea nici fecior, nici fată n’aveà.
35. Și a fost dacă o a văzut pre ea, ș’a rupt hainele sale și a zis: vai de mine, fiica mea, m’ai împiedecat, piedecă te-ai făcut întru ochii mei, că eu am deschis gura mea pentru tine către Domnul și nu voiu puteà să întorc,
36. Iar ea a zis către el: părinte, dacă ai deschis gura ta către Domnul, fă cu mine după cuvântul care a ieșit din gura ta, pentru care au făcut ție Domnul izbândă asupra vrăjmașilor tăi din fiii lui Amon.
37. Și a zis ea către tatăl său: fă mie părintele meu, lucrul acesta: lasă-mă două luni să mă duc și să umblu preste munți, ca să-mi plâng fecioria mea, eu și soațele mele.
38. Și i-a zis ei: du-te, și o a slobozit pre ea două luni, și s’a dus ea și soațele ei, și a plâns fecioria sa în munți.
39. Și după ce s’au sfârșit acele două luni și s’a întors ea la tatăl său, el a făcut cu ea după cum s’a fost făgăduit, și ea n’a cunoscut bărbat.
40. Și s’a făcut obiceiu întru Israil, de se adunau fetele lui Israil în tot anul, să plângă pre fata lui Ieftae Galaaditul patru zile într’un an.
CAP. 12.
[modifică]
Și s’au adunat fiii lui Efraim și au venit în Sefinà și au zis către Ieftae: pentruce ai mers a da răsboiu asupra fiilor lui Amon și nu ne-ai chemat și pre noi să mergem cu tine; casa ta o vom arde preste tine cu foc.
2. Și a zis către ei Ieftae: bărbat răsboinic eram eu și poporul meu și fiii lui Amon mă smereau foarte, și v’am strigat pre voi și nu m’ați mântuit din mâinile lor.
3. Și am văzut că nu erà cel ce mântuește, și am pus sufletul meu în primejdie și am trecut la fiii lui Amon, și i-au dat pre ei Domnul în mâna mea, și pentruce v’ați suit la mine în ziua aceasta să dați răsboiu asupra mea?
4. Și a adunat Ieftae pre toți bărbații Galaaditeni, să se bată cu Efraim, și au bătut bărbații Galaadului pre Efraim, că au zis: voi Galaaditenii sunteți fugarii lui Efraim în mijlocul lui Efraim și în mijlocul lui Manasì.
5. Și au apucat Galaaditenii vadurile Iordanului lui Efraim, și a fost când au zis cei fugiți ai lui Efraim să trecem, și le-au zis lor bărbații cei din Galaad: au dintr’ai lui Efraim sunteți voi? Și au zis: nu suntem.
6. Și le-a grăit lor: ziceți dar: Shivolet, ce se chiamă spic, și n’au putut zice bine așà, și i-au prins pre ei și i-au junghiat la vadurile Iordanului, și au căzut în vremea aceea din Efraim patruzeci și două de mii.
7. Și a judecat Ieftae pre Israil șase ani, și a murit Ieftae Galaaditul și s’a îngropat în Galaad cetatea sa.
8. Și după el a judecat pre Israil Avessan din Vitleem.
9. Și s’a născut lui treizeci de feciori și treizeci de fete, pre care le-a măritat afară, și treizeci de fete de afară au adus femei feciorilor săi, și a judecat pre Israil șapte ani.
10. Și a murit Avessan, și s’a îngropat în Vitleem.
11. Și după el a judecat pre Israil Ailom Zavuloneanul zece ani.
12. Și a murit Ailom Zavuloneanul, și s’a îngropat Ailom în pământul lui Zavulon.
13. Și după el a judecat pre Israil Avdon feciorul lui Elil Faratonitul.
14. Și s’a născut lui patruzeci de feciori și treizeci de feciori ai feciorilor lui, carii încălecau pre șaptezeci de mânji de asin, și a judecat pre Israil opt ani.
15. Și a murit Avdon feciorul lui Elil Faratonitul, și s’a îngropat în Faraton, în pământul lui Efraim în muntele lui Amalic.
CAP. 13.
[modifică]
Și iar au adaos fiii lui Israil a face rău înaintea Domnului, și i-au dat pre ei Domnul în mâna Filisteilor patruzeci de ani.
2. Și erà un bărbat din Saraa, din seminția lui Dan, și numele lui Manoe, și femeia lui stearpă, și nu năștea.
3. Și îngerul Domnului s’a arătat femeii, și a zis către dânsa: iată tu ești stearpă, și n’ai născut, ci vei luà în pântece și vei naște fiu.
4. Și acum să te păzești să nu bei vin și băutură amețitoare, și să nu mănânci nimic, ce este necurat.
5. Că iată tu în pântece vei luà, și vei naște fiu; briciu pre capul lui nu se va suì, că sfințit lui Dumnezeu va fi pruncul din pântece, și el va începe a mântuì pre Israil din mâna Filisteilor.
6. Și a mers femeia și a spus bărbatului său, zicând: un om al lui Dumnezeu a venit la mine, și chipul lui erà ca chipul îngerului lui Dumnezeu luminat foarte, și l-am întrebat de unde este, și numele lui nu mi l-a spus.
7. Și mi-a zis: iată tu în pântece vei luà și vei naște fiu, și acum să nu bei vin și băutură amețitoare, și să nu mănânci nimic, ce este necurat, că sfințit lui Dumnezeu va fi pruncul din pântece, până în ziua morții sale.
8. Și s’a rugat Manoe Domnului, și a zis: o Doamne! Omul lui Dumnezeu, pre care l-ai trimis la noi, să vie iarăși și să ne învețe, ce să facem pruncului, care se va naște.
9. Și au ascultat Dumnezeu glasul lui Manoe, și iarăși a venit îngerul lui Dumnezeu la femeie, când ședeà ea în țarină, și Manoe bărbatul ei nu erà cu ea.
10. Și grăbind femeia a alergat și a spus bărbatului său, și a zis către el: iată s’a arătat mie omul, care a venit la mine în ziua aceea.
11. Și s’a sculat Manoe, și a mers după femeia sa, și a venit la bărbatul acela și a zis lui: au tu ești omul, care ai grăit către femeia mea? Și a zis îngerul: eu sunt.
12. Și a zis Manoe: acum dacă se va plinì cuvântul tău, ce trebue să se facă cu pruncul, și de ce să se ferească?
13. Și a zis îngerul Domnului către Manoe: de toate care am zis femeii, să se păzească.
14. Tot ce iese din viță de vie să nu mănânce, și vin și băutură amețitoare să nu beà, și nimic ce este necurat să nu mănânce, și toate câte am poruncit ei, să le păzească.
15. Și a zis Manoe către îngerul Domnului: rogu-te dar să mă asculți, și-ți vom găti un ied din capre.
16. Și a zis îngerul Domnului către Manoe: de mă vei oprì, nu voiu mâncà din pâinile tale, și de vei face ardere de tot, Domnului s’o aduci, că n’a cunoscut Manoe, că îngerul Domnului este el.
17. Și a zis Manoe către îngerul Domnului: cum este numele tău? Ca după ce se va plinì cuvântul tău, să te mărim pre tine.
18. Și i-a zis lui îngerul Domnului: pentruce întrebi de numele meu? Că minunat este el.
19. Și a luat Manoe iedul cel din capre și jertfa, și le-a adus pre piatră Domnului, iar el minunate a făcut în fața lui Manoe și femeii lui.
20. Și a fost când s’a suit para jertfelnicului spre cer, s’a suit și îngerul Domnului cu para jertfelnicului; iar Manoe și femeia lui priveau, și au căzut cu fața lor pre pământ.
21. Și n’a mai adaos îngerul Domnului a se arătà lui Manoe și femeii lui. Atunci a cunoscut Manoe, că îngerul Domnului a fost acela.
22. Și a zis Manoe către femeia sa: cu moarte vom murì, că am văzut pre Dumnezeu.
23. Și i-a zis lui femeia: de ar fi vrut Dumnezeu să ne omoare pre noi, n’ar fi primit din mâna noastră ardere de tot și jertfă, și nu ne-ar fi arătat nouă toate acestea, nici în vremea aceasta auzite ne-ar fi făcut nouă acestea.
24. Și a născut femeia fecior, și a chemat numele lui Samson, și a crescut pruncul, și l-au binecuvântat pre el Domnul.
25. Și a început Duhul Domnului a petrece împreună cu el în tabăra lui Dan între Saraa și între Estaol.
CAP. 14.
[modifică]
Și s’a dus Samson în Tamnata, și a văzut în Tamnata femeie din fetele celor de alt neam, și i-a plăcut lui.
2. Și întorcându-se a spus tatălui său și mumei sale zicând: femeie am văzut în Tamnata din fetele Filisteilor, deci luați-o pre ea mie femeie.
3. Iar tatăl său și muma sa i-au zis: au doar între fetele fraților tăi și în tot poporul tău nu este femeie? Pentruce să mergi tu să-ți iei femeie dela cei de alt neam, cari sunt netăeți împrejur? Și a zis Samson către tatăl său: pre aceasta o ia mie, că aceasta a plăcut ochilor mei.
4. Și tatăl lui și muma lui n’au cunoscut că dela Domnul este, și izbândă caută el din cei de alt neam, că în vremea aceea cei de alt neam stăpâneau pre Israil.
5. Și s’a dus Samson cu tatăl lui și muma lui în Tamnata, și venind până la viile Tamnatei, acolo i-a ieșit înainte un puiu de leu răgnind.
6. Și a venit preste el Duhul Domnului, și l-a spintecat ca pre un ied din capre, și ca o nimica erà în mâinile lui, și n’a spus tatălui său și mumei sale ce a făcut.
7. Și s’a dus și a grăit femeii, și a plăcut ea lui Samson.
8. Și după vr’o câtevà zile s’a întors s’o ia pre dânsa, și s’a abătut să vază stârvul leului, și erà roiu de albine în gura leului și miere.
9. Și o a luat în mâinile sale și mergeà mâncând, și a venit la tatăl său și la muma sa și le-a dat lor și au mâncat, și nu le-a spus lor că din gura leului a luat mierea.
10. Și s’a dus tatăl lui la femeie, și a făcut acolo Samson ospăț șapte zile, că așà făceau tinerii.
11. Și a fost când l-a văzut pre el, i-a rânduit lui treizeci de tovarăși, și aceștia erau împreună cu el.
12. Și le-a zis lor Samson: o gâcitură voiu pune vouă, și de o veți gâci într’aceste șapte zile ale ospățului și o veți aflà, voiu da vouă treizeci de pânzeturi și treizeci de haine de îmbrăcăminte.
13. Iar de nu mi-o veți puteà spune, veți da voi mie treizeci de pânzeturi și treizeci de haine de îmbrăcăminte; iar ei au zis lui: spune gâcitura ta, s’o auzim.
14. Și le-a zis lor: din cel ce mănâncă a ieșit mâncare și din cel tare a ieșit dulceață, și n’au putut să gâcească gâcitoarea în trei zile.
15. Și a fost în ziua a patra au zis ei către femeia lui Samson: amăgește pre bărbatul tău și să-ți spue gâcitoarea; iar de nu vei vreà a face aceasta, te vom arde și pre tine și casa tatălui tău cu foc, au doar ca să ne sărăciți pre noi ne-ați chemat?
16. Și a plâns femeia lui Samson către dânsul și a zis lui: cu adevărat, m’ai urît și nu mă iubești, că gâcitoarea care o ai pus fiilor poporului meu, nu o spui mie; și a zis către ea Samson: iată tatălui meu și mumei mele n’o am spus, și ție să ți-o spui?
17. Și ea se plângea lui într’acele șapte zile de ospăț, și în ziua a șaptea i-a spus ei, că-l supărà pre el, și ea a spus fiilor poporului său.
18. Și i-au zis lui bărbații cetății în ziua a șaptea mai înainte de a apune soarele: ce este mai dulce decât mierea și ce este mai tare decât leul? Și le-a zis lor Samson: de nu ați fi îmblânzit junica mea, n’ați fi aflat gâcitura mea.
19. Și s’a îndreptat preste el Duhul Domnului, și s’a pogorît în Ascalona și a bătut acolo treizeci de oameni, și le-a luat hainele lor, și a dat hainele celor ce i-au spus gâcitoarea. Și s’a mâniat cu iuțime Samson, și s’a suit în casa tatălui său; iar femeia lui Samson s’a însoțit cu unul dintre nuntași, care erà lui prieten.
CAP. 15.
[modifică]
Și după câteva zile, în vremea secerii grâului, a mers Samson să-și vază femeia sa, și i-a adus ei un ied din capre și a zis: voiu să intru la femeia mea să mă culc cu dânsa, și nu l-a lăsat pre el tatăl ei să intre.
2. Și a zis tatăl ei: am crezut în adevăr că cu totul o ai urît pre ea, și o am dat unuia din prietenii tăi, iată sora ei cea mai tânără, au nu mai bună este decât ea? Fie dar a ta în locul aceleia.
3. Și le-a zis lor Samson: nevinovat voiu fi eu acum înaintea celor de alt neam, pentrucă voiu face eu lor rău.
4. Și ducându-se Samson, a prins trei sute de vulpi și le-a legat coadă de coadă, și luând făclii a legat câte o făclie între două coade.
5. Și aprinzând făcliile, a slobozit vulpile în holdele celor de alt neam, și le-a ars și holdele cele secerate din arie și cele nesecerate, și viile și maslinii.
6. Iar cei de alt neam au zis: cine a făcut aceasta? Au spus: Samson ginerile Tamnateului, pentrucă i-a luat femeia lui și o a dat tovarășului lui; și mergând cei de alt neam, au ars casa tatălui ei și pre dânsa cu foc.
7. Și a zis lor Samson: de ați făcut voi așà cu dânsa, nu’mi place; ci izbândă mie despre fiecare din voi voiu face.
8. Și i-a bătut pre ei bătae mare preste pulpă și preste coapsă, și pogorîndu-se de acolo a lăcuit lângă rîu la peștera pietrei Itamului.
9. Și s’au dus cei de alt neam, și au tăbărît în Iuda, și s’au răsfirat în Lehi.
10. Iar bărbații lui Iuda le-au zis lor: de ce ați venit asupra noastră? Iar cei de alt neam au zis: ca să legăm pre Samson am venit, și să-i facem lui precum a făcut și el nouă.
11. Și s’au dus din Iuda trei mii de oameni la gura pietrei Itamului, și au zis către Samson: au nu știi, că ne stăpânesc pre noi cei de alt neam? Și de ce ai făcut aceasta nouă? Și le-a zis lor Samson: cum mi-au făcut ei mie, așà le-am făcut și eu lor.
12. Iar ei i-au zis lui: să te legăm am venit noi, și să te dăm în mâinile celor de alt neam; iar el le-a zis lor: să-mi jurați, că nu mă veți omorî; ci mă veți da lor, iar voi nu cumvà să vă împrotiviți mie.
13. Și au jurat lui, zicând: nu, ci numai te vom legà, și te vom da în mâna lor, iar cu moarte nu te vom omorî; și l-au legat pre el cu două funii nouă, și l-au dus pre el dela piatra aceea.
14. Și venind până la Lehi, cei de alt neam strigau de bucurie, și au alergat înaintea lui. Iar Duhul Domnului s’a îndreptat preste Samson, și funiile cu care erau legate mâinile lui, s’au făcut ca niște câlți de fața focului, și s’au dezlegat legăturile de pre brațele lui.
15. Și aflând o falcă de asin lepădată, și întinzându-și mâna o a luat, și a omorît cu ea o mie de bărbați.
16. Și a zis Samson: cu o falcă de asin stingând i-am stins pre ei, cu o falcă de asin am omorît o mie de bărbați.
17. Și a fost după ce a încetat a grăì, a aruncat falca din mâna sa, și a numit locul acela ucidere cu falcă.
18. Și a însetoșat foarte, și a strigat către Domnul, și a zis: tu ai dat în mâna robului tău această mântuire mare, și acum murì-voiu de sete, și cădeà-voiu în mâna celor netăieți împrejur?
19. Și au deschis Dumnezeu o adâncătură în falcă, și a ieșit din ea apă, și a băut, și s’a întors duhul lui, și s’a răcorit; pentru aceea s’a chemat numele locului aceluia: izvorul celui ce se roagă, care este în Lehi până în ziua aceasta.
20. Și a judecat pre Israil în zilele celor de alt neam douăzeci de ani.
CAP. 16.
[modifică]
Și a mers Samson în Gaza, și a văzut acolo o femeie curvă, și a intrat la ea.
2. Și s’a dat de știre Gazenilor, zicându-li-se: a venit Samson aici, și l-au încunjurat strejuindu-l toată noaptea la poarta cetății, și au tăcut toată noaptea aceea, zicând: să așteptăm până ce se va luminà ziua, și-l vom omorî pre el.
3. Și a dormit Samson până la miezul nopții, și s’a sculat la miezul nopții, și a prins amândouă ușile porții cetății cu amândoi stâlpii, și ridicându-le împreună cu zăvorul, le-a pus pre umărul său și le-a dus în vârful muntelui celui de către fața Hevronului, și le-a pus acolo.
4. Și a fost după aceasta a iubit pre o femeie din valea lui Sorih, și numele ei erà Dalidà.
5. Și s’au suit la dânsa boierii cei de alt neam, și au zis către dânsa: înșală-l pre el, și vezi în ce stă tăria lui cea mare, și cum îl vom biruì, și-l vom legà, ca să-l umilim pre el, și noi fiecare bărbat vom da ție o mie și o sută de arginți.
6. Și a zis Dalidà către Samson: spune-mi rogu-te în ce stă tăria ta cea mare, și cu ce te vei legà, ca să te smerești.
7. Iar Samson i-a zis ei: de mă vor legà pre mine cu șapte vine proaspete neuscate, voiu slăbì și voiu fi ca unul dintre ceilalți oameni.
8. Și i-au adus ei boierii cei de alt neam șapte vine proaspete neuscate, și l-a legat pre el cu ele.
9. Și cei ascunși ai ei ședeau în cămară. Și a zis ea către el: cei de alt neam vin asupra ta Samsoane. Iar el a rupt vinele ca și cum ar rupe o ață de călți când se atinge de foc, și nu s’a cunoscut tăria lui.
10. Și a zis Dalidà către Samson: vezi că m’ai înșelat, și ai grăit către mine minciuni, acum rogu-te spune-mi cu ce te vei legà?
11. Iar el a zis către ea: dacă legând mă vor legà cu funii nouă, cu care nimic n’a mai fost legat, atunci voiu slăbì, și voiu fi ca și unul dintre ceilalți oameni.
12. Și a luat Dalidà funii nouă, și a legat cu ele pre Samson, și a zis către el: cei de alt neam vin asupra ta Samsoane, și ascunșii ședeau în cămară, iar el a rupt funiile dela brațele sale ca o ață.
13. Și a zis Dalidà către Samson: până acum m’ai înșelat, și ai grăit către mine minciuni? Spune-mi cu ce te vei legà? Iar el a zis ei: de vei împletì cele șapte șuvițe ale capului meu cu tort,
14. Și le vei bate cu cuiu în părete, atunci eu voiu fi slab, ca și unul dintre ceilalți oameni. Și l-a adormit pre el Dalidà pe genunchii ei, și a fost când dormeà el, a luat Dalidà cele șapte șuvițe ale capului lui, și le-a împletit cu tort.
15. Și le-a bătut cu cuie în părete, și a zis către el: Samsoane, cei de alt neam vin asupra ta. Iar el deșteptându-se din somnul său, a scos cuiele cu împletitura din părete, și tortul, și nu s’a cunoscut tăria lui.
16. Și a zis către el Dalidà: cum zici că mă iubești pre mine, și inima ta nu este cu mine? Iată a treia oară m’ai înșelat, și nu mi-ai spus în ce stă tăria ta cea mare.
17. Și a fost supărându-l pre el cu cuvintele ei toată noaptea, și nedându-i pace a slăbit sufletul lui până la moarte.
18. Și ș’a deschis către ea toată inima sa, și i-a zis ei: briciu nu s’a atins de capul meu, că sfânt al lui Dumnezeu sunt eu din pântecele maicii mele, și de mă voiu rade, se va depărtà dela mine tăria mea, și voiu slăbì, și voiu fì ca și ceilalți oameni.
19. Și văzând Dalidà, că i-a spus ei toată inima sa, a trimis și a chemat pre boierii celor de alt neam, zicând: veniți acum încă odată, că mi-a spus mie toată inima sa, și au venit la ea toate căpeteniile celor de alt neam aducând în mâinile lor argintul.
20. Și l-a adormit pre el pe genunchii săi, și a chemat pre bărbier, și a ras cele șapte șuvițe de pre capul lui, și a început a slăbì, și s’a depărtat vîrtutea lui dela el.
21. Și a zis Dalidà: Samsoane, cei de alt neam vin asupra ta, și s’a deșteptat din somnul său, și a zis: voiu face ca și mai înainte, și mă voiu scuturà, și el n’a cunoscut, că Domnul s’a depărtat dela dânsul.
22. Și l-au prins pre el cei de alt neam, și i-au scos ochii lui, și l-au adus pre el în Gaza, și l-au legat pre el cu obezi de aramă, și râșneà în casa temniții.
23. Și a început a’i crește părul capului lui după ce s’a ras.
24. Și boierii celor de alt neam s’au adunat să jertfească jertfă mare lui Dagon dumnezeului lor, și să se veselească, și au zis: dat-a dumnezeu în mâinile noastre pre Samson vrăjmașul nostru.
25. Și văzându-l pre el poporul, au lăudat pre dumnezeii săi, zicând: dat-a dumnezeul nostru în mâna noastră pre vrăjmașul nostru, care pustieà pământul nostru, și care a înmulțit pre răniții noștri.
26. Și a fost când se veseleà inima lor, au zis: chemați pre Samson din casa temniții, și să joace înaintea noastră, și au chemat pre Samson din temniță, și-și băteau joc de el, și l-au pus între doi stâlpi.
27. Și a zis Samson către sluga, care-l țineà de mână: lasă-mă să pipăiu stâlpii, preste care stă întărită casa, și să mă razem de ei, și sluga a făcut așà.
28. Iar casa erà plină de bărbați și de femei, și erau acolo toți domnii celor de alt neam și pre podul casei ca la vre-o trei mii de bărbați și de femei, carii priveau, când batjocoreau pre Samson.
29. Și a strigat Samson către Domnul, și a zis: Adonae, Doamne al puterilor, adu-ți aminte de mine, și mă întărește acum încă odată Dumnezeule, ca să izbândesc izbândă întru cei de alt neam pentru amândoi ochii mei.
30. Și proptindu-se Samson a îmbrățișat amândoi stâlpii cei din mijloc, pre carii se rezemà casa, pre unul cu dreapta, pre altul cu stânga.
31. Și a zis Sampson: sfârșească-se vieața mea împreună cu cei de alt neam, și plecându-se cu putere, a căzut casa preste domni și preste tot poporul, care erà într’însa, și au fost cei morți, pre carii i-a omorît Samson la moartea sa, mai mulți decât aceia, pre carii i-a omorît în vieața sa.
32. Și au venit frații lui și toată casa tatălui său, și luându-l pre el s’au dus, și l-au îngropat între Saraa și între Estaol în mormântul lui Manoe tatăl lui, și acesta a judecat pre Israil douăzeci de ani.
33. Și după Samson s’a sculat Emegar feciorul lui Enan, și a tăiat pre oamenii cei de alt neam, afară de vite, și a mântuit acesta pre Israil.
CAP. 17.
[modifică]
Și a fost un om din muntele Efraim anume Mihà.
2. Și a zis către muma sa: cei o mie și o sută de arginți, cari s’au luat dela tine, și ai jurat și ai zis întru urechile mele: iată argintul este la mine, eu l-am luat, și i-a zis muma sa: binecuvântat să fii fiul meu Domnului.
3. Și a dat acei o mie și o sută de arginți mumei sale, iar muma sa a zis: cu sfințenie am sfințit argintul Domnului din mâna mea singur, ca să fac cioplit și vărsat, și acum îl dau ție.
4. Și a dat argintul mumei sale, și a luat muma sa două sute de arginți, și i-a dat argintarului, și a făcut din ei cioplit și vărsat, care a fost în casa lui Mihà.
5. Acesta a făcut casa sa Biserică lui Dumnezeu, și a făcut Efod și Terafin și a afierosit pre unul dintre fiii săi și a fost lui preot.
6. Iar în zilele acelea nu erà împărat în Israil, pentru aceea fiecare om ce se păreà drept în ochii lui, aceea făceà.
7. Și a fost un tânăr din Vitleemul lui Iuda din poporul lui Iuda, și acesta erà Levit și lăcuià acolo.
8. Și a mers omul acela din Vitleemul Iudii să lăcuiască unde va găsì loc, și a venit până la muntele Efraim și până la casa lui Mihà, făcându-și calea sa.
9. Și l-a întrebat pre el Mihà: de unde vii? Iar el a răspuns: Levit sunt eu din Vitleemul lui Iuda, și merg să lăcuesc unde voiu găsi loc.
10. Și i-a zis Mihà lui: șezi cu mine și fii mie părinte și preot, și eu voiu da ție zece arginți pe an și un rând de haine și cele pentru vieața ta.
11. Și a mers Levitul și a început a lăcuì lângă omul acela, și s’a făcut slujitor lui, ca unul dintre fiii lui.
12. Și a umplut Mihà mâna Levitului și s’a făcut lui tânărul preot, și a fost în casa lui Mihà.
13. Și a zis Mihà: acum am cunoscut, că au făcut Domnul bine mie, pentrucă s’a făcut Levitul mie preot.
CAP. 18.
[modifică]
În zilele acelea nu erà împărat în Israil, și în zilele acelea neamul lui Dan își cercà moștenire unde să lăcuiască, că până în zilele acelea nu i-a fost căzut lui moștenire de ajuns între neamurile fiilor lui Israil.
2. Și au trimis fiii lui Dan din popoarele lor cinci bărbați despre partea lor foarte tari din Saraa și din Estaol, ca să vază pământul și să-l cerce, și a zis către ei: mergeți și cercați pământul, și au mers până la muntele Efraim, până la casa lui Mihà, și s’au odihnit ei acolo în casa lui Mihà.
3. Și cunoscând ei glasul tânărului Levit, s’au abătut acolo și au zis lui: cine te-a adus aici? Și ce faci tu aici? Și ce ai tu aici?
4. Iar el a zis către ei: așà și așà mi-a făcut Mihà și m’a tocmit și m’a făcut să fiu lui preot.
5. Și ei i-au zis lui: întreabă tu pre Dumnezeu să cunoaștem, oare îndreptează el calea noastră pre care mergem?
6. Și a zis lor preotul: mergeți în pace; înaintea Domnului este calea voastră, pre care mergeți.
7. Și s’au dus acei cinci oameni și au sosit în Lesa și au văzut pre poporul cel ce lăcuià într’însa șezând fără de frică, ca și Sidonenii, odihnind fără de grije, cu niminea având cuvânt de pricire pre pământ, moșteni a mari bogății și departe de la Sidon și n’aveau nici o legătură cu Siriea.
8. Și au venit acei cinci oameni la frații lor în Saraa și în Estaol, și au zis fraților săi: ce ședeți voi?
9. Și le-au zis: sculați-vă și să mergem asupra lor, că am văzut pământul și iată este bun foarte și voi să fiți în liniște, să nu vă leneviți a merge să intrați, ca să moșteniți pământul.
10. Și vă veți duce și veți sosì la popor negătit și pământul este larg, că l-au dat Dumnezeu în mâna voastră, loc unde nu este lipsă de toate lucrurile, câte sunt pre pământ.
11. Și au purces din poporul lui Dan din Saraa și din Estaol, șase sute de bărbați încinși cu unelte de răsboiu.
12. Și s’au suit și au tăbărît în Kariatiarim în Iuda, pentru aceea s’a chemat numele locului aceluia: tabăra lui Dan, până în ziua aceasta, iată dinapoia lui Kariatiarim.
13. Și de acolo au trecut până la muntele Efraim și au venit până la casa lui Mihà.
14. Și au răspuns cei cinci oameni, carii au fost mers să vază pământul Lesii, și au zis către frații săi: știți că în casele acestea sunt Efod și Terafin și chip cioplit și vărsat, deci acum să știți ce să faceți.
15. Și s’au abătut acolo și au intrat în casa tânărului Levit, în casa lui Mihà, și s’au închinat lui cu pace.
16. Și cei șase sute de bărbați din fiii lui Dan, încinși cu uneltele lor cele de răsboiu, stau la ușile porții.
17. Și s’au suit cei cinci oameni, carii mersese să iscodească pământul, și intrând acolo au luat chipul cel cioplit și Efodul și Terafinul și chipul cel vărsat; iar preotul sta la ușa porții cu cei șase sute de bărbați încinși cu unelte de răsboiu.
18. Și aceștia au intrat în casa lui Mihà, și au luat chipul cel cioplit și Efodul și Terafinul și chipul cel vărsat, iar preotul a zis către ei: ce faceți voi?
19. Iar ei au zis lui: taci, pune-ți mâna ta pe gură și vino cu noi, și vei fi nouă tată și preot; au doar mai bine vei fi preot casei unui om, decât să fii tu preot unui neam și unei case în Israil?
20. Și s’a veselit inima preotului, și a luat Efodul și Terafinul și chipul cel cioplit și vărsat, și a intrat în mijlocul poporului.
21. Și s’a întors, și s’a dus, și ș’a pus lucrurile și avutul său cel de preț înaintea lor.
22. Și după ce s’au depărtat ei de casa lui Mihà; iată Mihà și oamenii, carii lăcuiau în casele cele vecine casei lui Mihà, au strigat, și i-au ajuns pre fiii lui Dan.
23. Și au strigat către fiii lui Dan; iar fiii lui Dan întorcându-și fețele lor, au zis către Mihà: ce este ție, că ai strigat?
24. Și a zis Mihà: că chipul meu cel cioplit, care mi-am fost făcut mie, ați luat, și pe preot, și v’ați dus, și ziceți către mine, pentruce strigi?
25. Iar fiii lui Dan au zis către el: să nu-ți auzim glasul tău, ca nu cumvà să vă iasă înainte oameni cu suflet amărît, și să pierzi vieața ta și vieața casii tale.
26. Și s’au dus fiii lui Dan pre calea sa, și văzând Mihà, că sunt mai tari decât sine, s’a întors în casa sa.
27. Și fiii lui Dan după ce au luat cele ce a făcut Mihà, și pre preotul lui, au venit asupra Lesii preste poporul, care petreceà fără de frică și fără de grije, și i-au ucis pre ei cu ascuțitul sabiei, și cetatea o au ars cu foc.
28. Și n’a fost cine să-i mântuiască, că de Sidon erà departe, și cu nici un om n’aveau ei aface, și aceasta erà în valea casei lui Roav, și au zidit cetatea și au lăcuit într’însa.
29. Și a chemat numele cetății: Dan, pre numele lui Dan tatăl lor, care s’a născut lui Israil; iar numele cetății mai înainte erà Lesa.
30. Și ș’au ridicat loruș fiii lui Dan, chipul cel cioplit, și Ioanatan fiul lui Ghirson fiul lui Manasì, el și feciorii lui erau preoți neamului lui Dan până la ziua mutării din pământul acela.
31. Și le-au rămas lor chipul cel cioplit, care l-a fost făcut Mihà, în toate zilele în care erà casa lui Dumnezeu în Silom.
CAP. 19.
[modifică]
Și a fost în zilele acelea, când nu erà împărat în Israil, un bărbat Levit care lăcuià în coastele muntelui Efraim, ș’a luat femeie țiitoare din Vitleemul lui Iuda.
2. Și s’a mâniat pre el țiitoarea lui, și s’a dus dela el la casa tatălui său în Vitleemul lui Iuda, și a fost acolo patru luni de zile.
3. Și s’a sculat bărbatul ei, și s’a dus la ea să-i grăiască după inima ei, și să se împace cu ea, și să o întoarcă pre ea iarăși la sine, și luând cu sine pre sluga sa și o pereche de asini, a mers până la casa tatălui ei.
4. Și văzându-l pre el tatăl fetei, a ieșit înaintea lui cu bucurie, și l-a dus pre el socrul său, tatăl fetei, înăuntru, și a șezut cu el trei zile, și a mâncat și a băut și a dormit acolo.
5. Și a fost în ziua a patra mânecând de dimineață, s’a sculat să plece, și a zis tatăl fetei către ginerile său: întărește-ți inima ta cu o bucată de pâine, și apoi plecați.
6. Și au șezut și au mâncat amândoi împreună și au băut, și a zis tatăl fetei către bărbat: rogu-te rămâi aici, și să se veselească inima ta.
7. Și sculându-se omul să se ducă, nu l-a lăsat socrul lui, și șezând iarăși a rămas acolo.
8. Și în ziua a cincea mânecând de dimineață ca să se ducă, a zis tatăl fetei: întărește dar inima ta cu pâine, și te gătește până ce se va pleca ziua, și au mâncat și au băut amândoi.
9. Și sculându-se omul să se ducă el și țiitoarea lui și sluga lui, i-a zis lui socrul său, tatăl fetei: iată s’a plecat ziua spre seară, rămâi aici încă astăzi, și mâneți aici, și să se veselească inima ta, și mâine de dimineață veți purcede pre calea voastră, și vei merge la lăcașul tău.
10. Și n’a vrut omul să rămâie, și sculându-se a purces, și a venit până împreajma Ievusului, acesta este Ierusalimul, și cu el o păreche de asini înșălați și țiitoarea lui cu dânsul.
11. Și a venit până la Ievus, și ziua erà plecată foarte, și a zis sluga către stăpânul său: vino să ne abatem în cetatea aceasta a Ievuseului, și să mânem într’însa.
12. Iar stăpânul său a zis către el: nu ne vom abate în cetate streină întru care nu este dintru fiii lui Israil, ci să trecem până la Gavaa.
13. Și a zis slugei sale: vino și să ne apropiem la un loc dintr’acestea, și să mânem în Gavaa sau în Rama.
14. Și trecând au mers, și le-a apus soarele aproape de Gavaa, care este întru Veniamin.
15. Și s’au abătut acolo să intre să mâe în Gavaa, și au intrat și au șezut în ulița cetății, și nu erà om care să-i primească în casa sa să mâe.
16. Și iată un om bătrân a venit dela lucrurile sale din câmp seara, și omul acesta și el erà din muntele Efraim, și lăcuià în Gavaa, iar oamenii locului erau fiii lui Veniamin.
17. Și ridicându-și ochii săi a văzut pre omul cel călător în ulița cetății, și i-a zis omul cel bătrân: unde mergi, și de unde vii?
18. Și i-a răspuns lui: dela Vitleemul lui Iuda trecem noi până la coastele muntelui Efraim, eu de acolo sunt, și am mers până în Vitleemul lui Iuda și mă duc la casa mea, și nu este om, care să mă primească în casă.
19. Și paie și de mâncare asinii noștri au, și pâine și vin am eu, și slujnica ta și slujitorul care este cu robii tăi, de nimica n’avem lipsă.
20. Și a zis omul cel bătrân: pace ție, toată lipsa ta eu o voiu plinì, numai în uliță să nu mâi.
21. Și l-a băgat pre el în casa sa, și au așezat asinii lui, și lor le-a spălat picioarele, și au mâncat și au băut.
22. Și veselindu-se ei, iată bărbații cetății, fiii cei fărădelege, au încunjurat casa, și au bătut în ușe, și au zis către omul cel bătrân stăpânul casei, scoate pre omul cel ce a intrat în casa ta, ca să-l cunoaștem pre el.
23. Și a ieșit la ei omul, stăpânul casei, și a zis către ei: nu fraților, să nu faceți rău, dacă a intrat omul acesta în casa mea, să nu faceți nebunia aceasta.
24. Iată fata mea fecioară și țiitoarea lui scoate-le-voiu pre ele afară, și le smeriți pre ele, și le faceți ce este plăcut înaintea ochilor; iar bărbatului acestuia să nu faceți această faptă nebunească.
25. Și nevrând oamenii să asculte de el, a luat bărbatul țiitoarea sa, și o a scos la ei afară, și o au cunoscut pre ea, și ș’au bătut joc de ea toată noaptea până dimineața, și o au slobozit când se luminà de ziuă.
26. Și a venit femeia despre ziuă, și a căzut la ușa casei omului unde erà bărbatul ei până s’a luminat.
27. Și după ce s’a luminat dimineața, a deschis bărbatul ei ușile, ieșind ca să-și meargă în calea sa, și iată femeia lui țiitoarea căzută lângă ușa casei și mâinile ei pre prag.
28. Și a zis către ea: scoală-te și să mergem, și n’a răspuns lui, că murise, și luând-o o a pus pre asin, și sculându-se s’a dus la casa sa.
29. Și intrând în casa sa a luat sabia, și apucând pre țiitoarea sa o a împărțit după oasele ei în douăsprezece părți, și le-a trimis la toate neamurile lui Israil.
30. Și au fost toți cei ce vedeau, ziceau: nu s’a făcut nici s’a văzut așà din ziua de când au ieșit fiii lui Israil din pământul Eghipetului, până în ziua aceasta. Și a poruncit oamenilor, pre carii i-a trimis, zicând: acestea să grăiți către tot Israilul: de s’a mai făcut lucru ca acesta, sfătuiți-vă și grăiți împreună despre lucrul acesta.
CAP. 20.
[modifică]
Și au ieșit toți fiii lui Israil, și s’a strâns toată adunarea ca un om dela Dan până la Virsavee, și pământul Galaad la Domnul în Masifà.
2. Și a stătut adunarea a tot poporului, toate neamurile lui Israil, întru adunarea poporului lui Dumnezeu, patru sute de mii de bărbați pedestri, carii puteau să poarte arme.
3. Și au auzit fiii lui Veniamin, că s’au suit fiii lui Israil în Masifà. Și au zis fiii lui Israil: spuneți unde s’a făcut răutatea aceasta?
4. Și a răspuns omul Levit, bărbatul femeiei cei moarte, și a zis: în Gavaa lui Veniamin am venit eu și țiitoarea mea să mânem.
5. Și s’au sculat asupra mea oamenii cei dela Gavaa, și au încunjurat casa noaptea, și pre mine au vrut să mă omoare; iar pre țiitoarea mea o au smerit, și ș’au bătut joc de ea, și a murit.
6. Și am apucat pre țiiioarea mea, și o am tăiat în părți, și o am trimis în tot hotarul moștenirei fiilor lui Israil, pentrucă au făcut nebunie și păcat ca acesta în Israil.
7. Iată voi toți fiii lui Israil împreună grăiți, și vă sfătuiți aici.
8. Și s’a sculat tot poporul ca un om, zicând: nu vom merge nici un om la lăcașul său, și nu ne vom întoarce nici unul la casa sa.
9. Și acum acest lucru să facem asupra Gavaaiei, să ne suim împrotiva ei cu sorți.
10. Vom lua din toate semințiile lui Israil, zece bărbați dintr’o sută, și o sută dintr’o mie, și o mie din zece mii, să se ia și bucate poporului celui ce merge la Gavaa lui Veniamin, ca să-i răsplătească ei pentru nebunia care a făcut în Israil.
11. Și tot Israilul ieșind din cetate, s’a adunat în cetate ca un om.
12. Și au trimis semințiile lui Israil bărbați la întreaga seminție lui Veniamin, zicând: ce este răul acesta, care s’a făcut întru voi?
13. Și acum dați pre oamenii cei fărădelege din Gavaa să-i omorîm pre ei, și să ridicăm răul dintru Israil, și n’au vrut fiii lui Veniam să asculte cuvântul fraților lor, fiii lui Israil.
14. Și s’au adunat fiii lui Veniamin din cetățile lor la Gavaa, să iasă la răsboiu asupra fiilor lui Israil.
15. Și s’au numărat fiii lui Veniamin din cetățile sale în ziua aceea douăzeci și cinci de mii de bărbați, carii puteau purtà sabie, afară de cei ce lăcuiau în Gavaa.
16. Carii s’au numărat șapte sute de bărbați aleși din tot poporul cu amândouă mâinile iscusiți, toți aceștia erau prăștieași, svârlind cu pietre în firul de păr, și nu greșeau.
17. Și tot Israilul s’a numărat, afară de fiii lui Veniamin, patru sute de mii de bărbați aleși, carii purtau sabie, și toți aceștia erau bărbați răsboinici.
18. Și s’au sculat și au venit în Vetil, și au întrebat pre Dumnezeu, și au zis fiii lui Israil: cine va merge cu noi povățuitor, ca să se bată cu fiii lui Veniamin? Și au zis Domnul: Iuda va merge povățuitor.
19. Și s’au sculat fiii lui Israil a doua zi, și au dat luptă asupra Gavaaiei.
20. Și a ieșit tot Israilul la răsboiu asupra lui Veniamin, și a rânduit împreună tot Israilul răsboiu asupra Gavaaiei.
21. Și au ieșit fiii lui Veniamin din cetate, și au oborît la pământ în ziua aceea douăzeci și două de mii de bărbați din Israil.
22. Și s’au îmbărbătat bărbații lui Israil, și au adaos a rânduì răsboiu în locul, în care s’a fost rânduit în ziua cea dintâiu.
23. Și s’au suit fiii lui Israil, și au plâns înaintea Domnului până seara, și au întrebat pre Domnul, zicând: au mai adaoge-vom a ne apropià la răsboiu cu Veniamin fratele nostru? Și au zis Domnul: mergeți împrotiva lui.
24. Și s’au apropiat fiii lui Israil către fiii lui Veniamin în ziua a doua.
25. Și au ieșit fiii lui Veniamin înaintea lor din Gavaa într’aceeași zi a doua, și au culcat la pământ din fiii lui Israil încă optsprezece mii de bărbați, toți aceștia erau, carii purtau sabie.
26. Și s’au suit toți fiii lui Israil și tot poporul, și au venit în Vetil, și au plâns, și au șezut acolo înaintea Domnului, și au ajunat în ziua aceea până seara, și au adus ardere de tot și jertfă de mântuire înaintea Domnului.
27. Și au întrebat fiii lui Israil pre Domnul, că acolo erà sicriul legii Domnului Dumnezeu în zilele acelea.
28. Și Finees, feciorul lui Eleazar, fiul lui Aaron, stà înaintea lui în zilele acelea, și au întrebat fiii lui Israil pre Domnul, zicând: au mai adaoge-voiu încă a ieșì la bătae împrotiva fiilor lui Veniamin, fratele meu? Sau încetà-voiu? Și au zis Domnul: mergeți, că mâine voiu da pre el în mâna voastră.
29. Și au pus fiii lui Israil pânditori împrejurul Gavaaiei.
30. Și s’au suit fiii lui Israil asupra lui Veniamin în ziua a treia, și s’au rânduit spre Gavaa, ca și în ziua întâiu și în ziua a doua.
31. Și au ieșit fiii lui Veniamin înaintea poporului, și s’au dus afară din cetate, și au început a bate din popor, și a rănì, ca și mai înainte, între căile din care una duce la Vetil, iar alta duce la Gavaa în țarină, ca la treizeci de bărbați din Israil.
32. Și fiii lui Veniamin au zis: cad înaintea noastră ca și întâiu; iar fiii lui Israil au zis: să fugim, ca să-i scoatem afară din cetate la căi, și au făcut așà.
33. Și toți bărbații lui Israil s’au sculat din locul lor, și au tăbărît în Vaal Tamar, și pânditorii lui Israil se luptau din locul lor despre apusul Gavaaiei.
34. Și au venit din preajma Gavaaiei zece mii de bărbați aleși din tot Israilul, și bătaia se îngreuià, și ei n’au cunoscut, că a venit răul preste ei.
35. Și au înfrânt Domnul pre Veniamin înaintea fiilor lui Israil, și au omorît fiii lui Israil, din Veniamin, în ziua aceea douăzeci și cinci de mii și o sută de bărbați, carii toți purtau arme.
36. Și au văzut fiii lui Veniamin că sunt biruiți, iar Israiltenii au făcut loc Veniaminitenilor, că nădăjduiau în pânditorii pre cari i-au fost pus împrotiva Gavaaiei.
37. Și s’au pornit pânditorii, și s’au revărsat către Gavaa, și ducându-se au bătut cetatea toată cu ascuțitul sabiei.
38. Și semn erà fiilor lui Israil cu pânditorii, ca să ridice ei stâlp de fum din cetate.
39. Și s’au întors Israiltenii la răsboiu, și Veniamin a început a bate, și a rănit dintr’ai lui Israil ca la vre-o treizeci de oameni, că au zis: că iarăși îi vom alungà dinaintea noastră, ca și în răsboiul cel dintâiu.
40. Și semnul cu mult s’a înălțat mai pre sus de cetate ca un stâlp de fum, și căutând Veniamin înapoia sa, a văzut suindu-se fumul din cetate până la cer.
41. Iar bărbații lui Israil s’au întors; iar Veniamin s’a speriat văzând că asupra lui a venit răul acela.
42. Și au fugit dinaintea Israiltenilor pre calea pustiei, și a venit răsboiul asupra lor, și carii ieșeau din cetate, îi omorau pre ei în mijloc.
43. Și au tăiat pre Veniamin, și l-au gonit pre el, și l-au călcat dela Nua dinapoi până la Gavaa spre răsăritul soarelui.
44. Și au căzut din Veniamin optsprezece mii de bărbați, toți aceștia bărbați tari.
45. Și ceilalți văzând, au fugit în pustie la piatra lui Remon, și au omorît din ei pre cale cinci mii de bărbați, și ajungându-i pre ei până la Gadaam au omorît dintre ei două mii de bărbați.
46. Și au fost toți cei ce au căzut din Veniamin, douăzeci și cinci de mii de bărbați, cari purtau sabie în ziua aceea, toți aceștia, bărbați tari.
47. Iar ceilalți, carii au putut scăpà, au fugit în pustie la piatra lui Remon șase sute de oameni, și au șezut la piatra lui Remon patru luni.
48. Și fiii lui Israil s’au întors la fiii lui Veniamin, și i-au tăiat cu ascuțitul sabiei dela cetate pre rând până la dobitoc și până la ori ce s’au aflat în toate cetățile, și cetățile câte s’au aflat, le-au ars cu foc.
CAP. 21.
[modifică]
Și fiii lui Israil s’au jurat în Masifà, zicând: niciunul dintre noi să nu dea fata sa lui Veniamin femeie.
2. Și s’a dus tot poporul în Vetil, și a șezut acolo până seara înaintea lui Dumnezeu, și a ridicat glasul său și a plâns plângere mare.
3. Și a zis: pentruce Doamne Dumnezeul lui Israil s’a făcut aceasta, ca să se strice astăzi în Israil o seminție?
4. Și a fost a doua zi a mânecat poporul, și a zidit acolo altar și a adus ardere de tot și jertfă de mântuire.
5. Și au zis fiii lui Israil: cine nu a venit întru această adunare din toate semințiile lui Israil la Domnul; că jurământ mare erà împrotiva celui ce nu s’a suit la Domnul în Masifà, zicând: cu moarte să moară.
6. Și le-au părut rău fiilor lui Israil pentru Veniamin fratele lor, și au zis: perit-a astăzi o seminție din Israil.
7. Ce vom face, să dăm femei celor ce au rămas? Că noi ne-am jurat Domnului, că nu vom da lor din fetele noastre femei.
8. Și au zis: cine este din neamurile lui Israil? Care nu s’a suit la Domnul în Masifà, și iată nu venise niciun om în tabără dela Iavis Galaad la adunare.
9. Și s’a numărat poporul, și nu erà acolo niciun om din cei ce lăcuesc în Iavis Galaad.
10. Și a trimis acolo adunarea douăsprezece mii de bărbați dintre ostași, și le-a poruncit lor zicând: mergeți și tăiați pre toți cei ce lăcuesc în Iavis Galaad cu ascuțitul sabiei, și pre femei și pre popor.
11. Și așà veți face: pre tot bărbatul și pre toată femeia care a cunoscut pat de bărbat, să-i dați peirii; iar pre fecioare să le cruțați, și au făcut așà.
12. Și au aflat în Iavis Galaad patru sute de fete fecioare, care n’au cunoscut pat de bărbat, și le-au adus pre ele în tabără la Silom în pământul Hanaan.
13. Și a trimis toată adunarea, și a grăit către fiii lui Veniamin, carii erau la piatra Remonului, și i-a chemat pre ei la pace.
14. Și s’a întors Veniamin la fiii lui Israil în vremea aceea, și le-a dat lor femei pre fetele, care le-au adus vii din Iavis Galaad, și le-au plăcut lor așà.
15. Și poporului i-a părut rău pentru Veniamin, că au făcut Domnul tăere în semințiile lui Israil.
16. Și au zis bătrânii adunării: ce vom face să dăm femei celor ce au rămas? De vreme ce au pierit femeile din Veniamin.
17. Și au zis: cei ce au rămas, vor fi moștenitori în Veniamin, ca să nu piară o seminție din Israil.
18. Că noi nu vom puteà să le dăm lor femei din fetele noastre, că s’au jurat fiii lui Israil, zicând: blestemat să fie cel ce va da femeie lui Veniamin.
19. Și au zis: iată sărbătoarea Domnului este în tot anul în Silom, ce se aflà spre miazănoapte de Vetil, spre răsăritul soarelui pre calea care duce dela Vetil la Sichem și spre miazăzi de Levona.
20. Și au poruncit fiilor lui Veniamin, zicând: mergeți și vă ascundeți în vii.
21. Și când veți vedeà, că au ieșit fetele celor ce lăcuesc în Silom jucând cu danțuri, să ieșiți din vii, și fiecare bărbat să-și răpească luiș femeie din fetele Silomului, și să mergeți în pământul lui Veniamin.
22. Și va fi când vor venì părinții lor sau frații lor să se judece la noi, vom zice către ei: fie-vă milă de ei, că nu le-au răpit după cum este în răsboiu, că voi nu le-ați dat lor, când s’au rugat de voi, pentru aceea și voi încă ați greșit.
23. Și au făcut așà fiii lui Veniamin, și au luat femei după numărul lor din cele ce jucau, dintru care au răpit, și plecând s’au întors la moștenirea lor, și au tocmit cetățile și au lăcuit într’însele.
24. Și s’au dus de acolo fiii lui Israil în vremea aceea fiecare la seminția și la rudenia sa, fiecare în moșiea sa de unde a ieșit.
25. În zilele acelea nu erà împărat în Israil, pentru aceea tot omul ce se păreà drept înaintea ochilor lui, făceà.