Biblia 1914/Iudita
CAP. 1.
[modifică]
În anul al doisprezecelea al împărăției lui Navuhodonosor, care a împărățit la Ninevi cetatea cea mare a Asirienilor, în zilele lui Arfacsad, care a împărățit preste Midieni la Ecvatana.
2. Și a zidit la Ecvatana împrejur ziduri din pietre cioplite, de trei coți de late și de șase coți de lungi; și a făcut înălțimea zidului de șaptezeci de coți, și lărgimea de cincizeci de coți.
3. Și turnurile lui le-a pus preste porțile ei de o sută de coți, iar lățimea temeliilor de șasezeci de coți.
4. Și a făcut porțile ei, porți ridicându-se spre înălțime de șaptezeci de coți, și lățimea lor de patruzeci de coți, ca să poată ieșì oștirile cele tari ale lui, și taberile pedestrimei lui.
5. Și a făcut răsboiu în zilele acelea împăratul Navuhodonosor asupra împăratului Arfacsad în câmpul cel mare, care câmp este în hotarele Ragavului.
6. Și au venit la el toți cei ce lăcuiau muntele, și toți cari lăcuesc Eufratul și Tigrul și Idaspinul și câmpul Eriohului al împăratului Elimeilor, și s’au adunat neamuri multe foarte la tabăra fiilor lui Helod.
7. Și a trimis Navuhodonosor împăratul Asirienilor la toți cei ce lăcuiau în Persida, și la toți cei ce lăcuiau la apus și în Kilichia, și în Damasc și în Livan și în preajma Livanului, și la toți cei ce lăcuiau despre fața marginei mărei.
8. Și la neamurile Carmilului și ale Galaadului și ale Galileei cei de sus, și la lăcuitorii câmpului celui mare Esdrilomului, și la toți cei din Samaria și din cetățile ei, și dincolo de Iordan până la Ierusalim și Vetani și Helus și Cadis și rîul Eghipetului.
9. Și Tafnas și Ramesi, și tot pământul Ghesemului până unde vine deasupra Taneosului și a Memfeosului, și la toți cei ce lăcuesc Eghipetul până unde se vine la hotarele Etiopiei.
10. Ci toți lăcuitorii pământului n’au băgat seamă de cuvântul lui Navuhodonosor împăratul Asirienilor, și n’au mers împreună cu el la răsboiu, că nu s’au temut de el; că li se păreà lor, că nu este mai mare decât ori ce alt om, și au trimis înapoi pre solii lui deșerți, cu necinste dela fața sa.
11. Și s’a mâniat Navuhodonosor foarte asupra tuturor țărilor acestora și s’a jurat pre scaunul său și pre împărățiea sa, că cu adevărat va să facă izbândă despre toate hotarele Chilichiei și ale Damascului și ale Siriei.
12. Să omoare cu sabia sa pre toți cei ce lăcuesc în pământul lui Moav, și pre fiii lui Amon și toată Iudeia, și pre toți Eghiptenii până unde se vine la hotarele amândurora mărilor.
13. Și s’a sculat cu puterea sa asupra împăratului Arfacsad în anul al șaptesprezecelea și s’a întărit în răsboiul lui.
14. Și a bătut toată puterea lui Arfacsad și toată călărimea lui, și toate carele lui, și a stăpânit cetățile lui.
15. Și a ajuns până la Ecvatana, și a biruit turnurile și a prădat ulițele ei, și podoaba ei o a pus spre ocară ei, și a prins pre Arfacsad în munții Ragavului, și l-a împuns pre el cu sulițele sale, și l-a pierdut pre el de tot în ziua aceea.
16. Și s’a întors cu ei la Ninevi el și toată oștirea lui, și mulțimea cea foarte mare de oameni răsboinici, și au fost acolo desfătându-se și ospătându-se el și oștirea lui într’o sută și douăzeci de zile.
CAP. 2.
[modifică]
Iar în anul al optsprezecelea în douăzeci și două ale lunii dintâiu făcutu-s’a cuvânt în casa lui Navuhodonosor împăratul Asirienilor, ca să’și isbândească preste tot pământul, precum a fost zis.
2. Și chemând pre toate slugile sale și pre toți boierii săi le-a spus lor taina sfatului său, rostindu-le cu gura sa tot răul pământului acestuia.
3. Iar ei au judecat să piarză tot trupul, care n’a ascultat de cuvântul gurii lui.
4. Și a fost după ce a sfârșit sfatul său, a chemat Navuhodonosor împăratul Asirienilor pre Olofern mai marele puterii sale, care erà al doilea după el, și a zis către el:
5. Acestea zice împăratul cel mare, domnul a tot pământul: iată tu după ce vei ieși dela fața mea, ià împreună cu tine bărbați, cari nădăjduesc în vîrtutea lor, pedestri o sută și douăzeci de mii, și mulțime de cai cu călăreți douăsprezece mii, și mergi împrotiva a tot pământul spre apus, că n’au ascultat de cuvântul gurii mele.
6. Și le vestește lor: să’mi gătească mie pământ și apă, că voiu ieșì cu mâniea mea asupra lor, și voiu acoperì toată fața pământului cu picioarele puterii mele, și’i voiu dà pre ei spre pradă lor.
7. Și văile lor se vor umpleà de cei răniți ai lor, și pâraele și rîurile pline fiind de morții lor se vor vărsà, și’i voiu duce pre ei robi la marginile a tot pământul.
8. Deci tu ieșind, coprinde’mi mie tot hotarul lor, și de se vor dà pre sine ei ție, păzește’i pre ei mie până la ziua mustrărei lor.
9. Iar de cei ce nu vor ascultà, să nu fie milă ochiului tău ai dà spre ucidere și jaf în tot pământul tău, că viu sunt eu, și puterea împărăției mele, câte am grăit, voiu și face acestea cu mâna mea.
10. Iar tu să nu calci nici unul din cuvintele domnului tău, ci deplin să le faci precum ți-am poruncit ție, și nu întârzià a face acestea.
11. Și ieșind Olofern dela fața domnului său, a chemat toate căpeteniile și povățuitorii și mai marii oștirilor Asiriei.
12. Și a numărat bărbați aleși la tabără, precum i-a poruncit lui domnul său, la o sută și douăzeci de mii, și călăreți arcași douăsprezece mii, și i-a rânduit pre ei, în ce chip se rânduește mulțimea răsboiului.
13. Și a luat cămile și asini, care să poarte povara lor, mulțime multă foarte, și oi și boi și capre, fără de număr, ca să fie mai gata, și hrană multă pentru tot bărbatul, și aur și argint din casa împăratului mult foarte.
14. Și a ieșit el și toată puterea lui în cale, ca să meargă înaintea împăratului Navuhodonosor, și s’a acoperit toată fața pământului către apus de carele și de călăreții și de pedestrii cei aleși ai lor, și multă amestecătură a ieșit împreună cu ei ca lăcustele și ca nisipul pământului, pentrucă nu erà număr mulțimei lor.
15. Și ieșiră dela Ninevi cale de trei zile preste fața câmpului Vectilet, și a tăbărît dela Vectilet aproape de muntele cel deastânga Kilichiei cei de sus.
16. Și luând toată puterea sa, pre pedestri și pre călăreți și carele sale, și s’a dus de acolo la munte.
17. Și a tăiat pre Fud și pre Lud și a prădat pre toți fiii lui Rasìs, și pre fiii lui Ismail, cei de către fața pustiului către amiază zi despre Helon.
18. Și a trecut Eufratul și a venit în Mesopotamia și a surpat toate cetățile cele înalte dela pârîul Arvonai până unde se vine la mare, și a cuprins hotarele Kilichiei și a tăiat pre toți cei ce au stătut împrotiva lui.
19. Și a venit până la hotarele lui Iafet cele despre austru și despre fața Araviei și a încunjurat pre toți fiii lui Madiam, și a ars sălașurile lor și a prădat stânile lor.
20. Și s’a pogorît în câmpul Damascului pre vremea secerei de grâu și a ars toate țarinile lor, și turmele și cirezile le-a omorît.
21. Și cetățile lor le-a prădat, și câmpurile lor le-a vânturat, și a bătut pre toți tinerii lor cu ascuțitul sabiei.
CAP. 3.
[modifică]
Și a căzut groaza și frica lui preste toți cei ce lăcuiau pre lângă mare cari erau în Sidon și în Tir, și preste cei ce lăcuiau în Sur și în Ochina, și preste toți cei ce lăcuiau în Iamnia.
2. Și cei ce lăcuiau în Azot și în Ascalon s’au temut de el foarte și au trimis la el soli cu cuvinte de pace zicând:
3. Iată noi slugile lui Navuhodonosor împăratului celui mare suntem înaintea ta, fă cu noi, cum este plăcut feței tale.
4. Iată odăile noastre, și tot locul nostru, și tot câmpul grânelor, și turmele și cirezile și toate stânele sălașurilor noastre aproape sunt, înaintea feței tale sunt, fă ce’ți place ție.
5. Iată și cetățile noastre, și cei ce lăcuesc întru ele, robii tăi sunt, viind fă cu ele precum se pare bine înaintea ochilor tăi.
6. Și s’au dus bărbații la Olofern și i-au spus lui după cuvintele acestea.
7. Și s’a pogorît spre marginea mării el și puterea lui, și a pus pază în cetățile cele înalte.
8. Și a luat dintru dânșii bărbați aleși de ajutor, și l-a primit pre el ei și toți cei dimprejurul țării lor cu cununi și cu hore și cu tâmpine.
9. Și a stricat toate hotarele lor, și desișurile lor le-a tăiat.
10. Și aveà el poruncă să piarză de tot pre toți dumnezeii pământului, ca numai lui Navuhodonosor singur să se închine și toate neamurile și toate limbile lor să’l cheme pre el Dumnezeu.
11. Și viind în fața Ezdrilenilor aproape de Doteia, care loc este împreajma herăstrăului celui mare al Iudeii, și a tăbărît între Ghevà și între cetatea Schivtilor, și a fost acolo o lună de zile, ca să adune acolo toată plinirea puterii sale.
CAP. 4.
[modifică]
Și au auzit fiii lui Israil, cari lăcuiau în Iudeia, toate câte a făcut neamurilor Olofern mai marele oștirilor lui Navuhodonosor împăratul Asirienilor, și cum a prădat toate jertfelnicele lor, și le-a dat spre peire.
2. Și s’au înfricoșat foarte de fața lui, și pentru Ierusalim și pentru Biserica Domnului Dumnezeului lor s’au turburat.
3. Că nu de mult erà întors din robie, ci decurând tot poporul Iudei se adunase, și vasele și jertfelnicul și casa se sfințise de spurcăciune.
4. Și a trimis în tot hotarul Samariei, și în Conas și în Vetor și în Velmen și în Ierihon și Hovà și Esorà și în valea Salimului, și a cuprins toate vârfurile munților celor înalți, și au încunjurat cu zid satele cele dintr’însele, și a pus acolo hrană pentru gătirea răsboiului, că decurând erau câmpurile lor secerate.
5. Și Ioachim preotul cel mare, care erà în zilele acelea în Ierusalim, a scris celor ce lăcuiau în Vetulia și din Vetumetam, care este împreajma Ezdrilenilor despre fața câmpului celui aproape de Dotaim zicând: să apuce suișurile munților, căci prin ele erà intrarea la Iudeia și lesne erà a’i oprì pre ei suindu-se, doi inși să steà asupra tuturor bărbaților, fiind strimtă trecătoarea.
6. Și au făcut fiii lui Israil precum le-a poruncit lor Ioachim preotul cel mare, și bătrânimea atot poporul lui Israil, care ședeà în Ierusalim.
7. Și a strigat tot bărbatul lui Israil către Dumnezeu cu osârdie mare, și și-au smerit sufletele lor cu nevoință mare, ei și femeile lor.
8. Și pruncii lor și dobitoacele lor, și tot nemernicul și năimitul și cel cumpărat cu argint al lor au pus saci preste mijloacele lor și tot bărbatul și toată muerea și pruncii.
9. Și cei ce lăcuiau în Ierusalim au căzut înaintea feței Bisericii, și au presărat cu cenușă capetele lor și au întins sacii săi înaintea feței Domnului și jertfelnicul cu saci l-au învălit.
10. Și au strigat către Dumnezeul lui Israil toți împreună cu strigare mare, ca să nu deà spre jaf pre fiii lor, și pre femeile lor spre pradă, și cetățile moștenirei lor spre pierire, și sfintele spre spurcăciune și spre ocară și spre bucurie neamurilor.
11. Și au ascultat Dumnezeu rugăciunea lor, și au văzut necazul lor, și a postit poporul zile multe în toată Iudeia și în Ierusalim înaintea sfintelor Domnului atotțiitorului.
12. Și Ioachim preotul cel mare, și toți cei ce stau înaintea Domnului, preoții și cei ce slujeau Domnului, cu saci încinși la mijloacele lor, aduceau arderea de tot a neîncetării, și rugăciunile și darurile cele de bună voe ale poporului, și aveau cenușe preste chiverele lor, și strigau către Domnul din toată puterea, ca să caute cu milă spre toată casa lui Israil.
CAP. 5.
[modifică]
Și s’a dat de știre lui Olofern mai marele oștirilor lui Asur, cum că fiii lui Israil s’au gătit de răsboiu, și au închis trecătorile munților, și au zidit tot vârful muntelui înalt, și au pus la câmp piedeci.
2. Și s’a mânieat cu mânie foarte, și a chemat pre toți boierii lui Moav și pre povățuitorii lui Amon și pre toți domnii margenii mării, și le-a zis lor:
3. Spuneți’mi mie fiii lui Hanaan, cine este poporul acesta, care șade în munte? Și ce cetăți sunt în care lăcuesc? Și ce mulțime de oștire au? Și în ce stă tăria și puterea lor? Și cine este la ei împărat, sau mai mare povățuitor al oștirii lor? Și pentru ce nu bagă în seamă, ca să vie înaintea mea împrotivindu-se mai mult decât toți cei ce lăcuesc la apus?
4. Și a zis către el Ahior povățuitorul tuturor fiilor lui Amon:
5. Asculte domnul meu cuvânt din gura slugii tale, și voiu spune ție adevărul despre poporul acesta, care lăcuiește muntele acesta, care este aproape de tine, și nu va ieșì minciună din gura slugii tale.
6. Poporul acesta este din neamul Haldeilor.
7. Și a nemernicit mai nainte în Mesopotamiea, că n’a vrut să urmeze dumnezeilor părinților săi, cari au fost în pământul Haldeilor.
8. Și au ieșit din calea părinților săi, și s’au închinat Dumnezeului cerului, pre care l-au cunoscut Dumnezeu; pentru aceea i-au scos pre ei dela fața dumnezeilor lor, și au fugit în Mesopotamiea, și au lăcuit acolo zile multe.
9. Și au zis Dumnezeul lor să iasă din lăcașul lor, și să meargă în pământul lui Hanaan, și a lăcuit acolo, și s’a înmulțit cu aur și cu argint și cu dobitoace multe foarte.
10. Și după aceea s’a pogorît în Eghipet, că acoperise foametea fața pământului lui Hanaan, și au lăcuit acolo, până ce s’au întors, și s’au înmulțlt acolo foarte, și nu erà număr neamului lor.
11. Și s’a sculat asupra lor împăratul Eghipetului, și cu vicleșug i-a împilat pre ei, și cu osteneala cărămidăriei i-a asuprit pre ei, și i-a făcut pre ei robi; iar ei au strigat către Dumnezeul lor, și au bătut tot pământul Eghipetului cu rane nevindecate.
12. Și i-au scos pre ei Eghiptenli dela fața lor, și au secat Dumnezeu marea Roșie înaintea lor, și i-au adus pre ei către muntele Sinai și Kadis-Varni.
13. Și au scos pre toți cei ce lăcuiau în pustie, și au lăcuit în pământul Amoreilor, și pre toți Esevonenii i-au pierdut cu puterea lor.
14. Și trecând Iordanul au moștenit tot muntele.
15. Și au scos dela fața sa pre Hananeu, pre Ferezeu, pre Ievuseu, pre Sihem și pre toți Ghergheseii, și au lăcuit într’însul zile multe.
16. Și până n’au păcătuit înaintea Dumnezeului lor, erau toate bunătățile împreună cu ei, că Dumnezeu cel ce urăște nedreptatea este cu ei.
17. Iar când s’au abătut dela calea, care le-au pus lor, foarte mult au pierit în multe răsboaie, și s’au dus robi în pământ strein, și biserica Dumnezeului lor s’a stricat până în pământ, și cetățile lor le-au coprins vrăjmașii.
18. Și acum întorcându-se la Dumnezeul lor, s’au suit din locurile risipirii, unde erau risipiți, și au luat Ierusalimul unde este sfințeniea lor, și s’au făcut lăcuitori muntelui acestuia, că erà pustiu.
19. Și acum stăpâne doamne! De este necunoștință întru poporul acesta, și de păcătuesc împrotiva Dumnezeului lor, să socotim, că aceasta va fì lor împiedicare, și să ne suim, și să’i batem pre ei.
20. Iar de nu este fărădelege în neamul lor, să treacă domnul meu, ca nu cumvà să’i scutească pre ei Domnul lor și Dumnezeul lor pentru ei, și vom fì de ocară înaintea a tot pământul.
21. Și a fost după ce a încetat Ahior a grăi cuvintele acestea, a cârtit tot poporul, care stà împrejurul cortului.
22. Și ziceau boierii lui Olofern și toți lăcuitorii pământului de pre lângă marginea mării, și a lui Moav, să’l tae pre el; că nu ne vom teme noi de fața fiilor lui Israil, că este popor, care n’are putere, nici tărie să se poată răsboì.
23. Drept aceea să ne suim asupra lor, și vor fì de mâncare la toată oștirea ta doamne Oloferne.
CAP. 6.
[modifică]
Iar după ce a încetat gâlceava bărbaților, celor ce ședeau împrejur la sfat, a zis Olofern mai marele puterii lui Asur către Ahior înaintea atot poporul celor streini de neam și către toți fiii lui Moav:
2. Și cine ești tu Ahior și năimiții lui Efraim, de ai prorocit nouă astăzi, să nu ne răsboim asupra neamului lui Israil zicând tu: că Dumnezeul lor îi apără pre ei?
3. Și cine este Dumnezeu, fără numai Navuhodonosor? Acesta va trimite puterea sa, și îi va pierde de tot pre ei de pre fața pământului, și nu’i va mântuì pre ei Dumnezeul lor.
4. Ci noi robii lui îi vom pierde de tot pre ei, ca pre un om, și nu vor puteà stà împrotiva puterei cailor noștri, că’i vom călcà pre ei cu dânșii, și munții lor se vor îmbăta cu sângele lor, și câmpii lor se vor umpleà de morții lor.
5. Și nu va stà împrotivă urma picioarelor lor înaintea feței noastre, ci cu pierire vor pierì, zice împăratul Navuhodonosor domnul atot pământul, că a zis: nu vor rămâneà îndeșert graiurile cuvintelor mele.
6. Iar tu Ahior năimitul lui Amon, cel ce ai grăit cuvintele acestea în ziua nedreptăței tale, nu vei vedeà mai mult fața mea din ziua aceasta, până ce voiu izbândì asupra neamului celor din Eghipet.
7. Și atunci va trece fierul oștirii mele, și poporul slugilor mele prin coastele tale, și vei cădeà cu cei răniți ai lor, când mă voiu întoarce, și te vor pune slugile mele la munte într’una din cetățile suișurilor, și nu vei pierì, până ce te vei prăpădì împreună cu ei.
8. Și dacă nădăjduești întru inima ta, că nu se vor prinde, să nu ți se schimbe fața ta; grăit-am și nimic nu va cădeà din cuvintele mele.
9. Și a poruncit Olofern slugilor sale, cari stau la cortul lui, să prinză pre Ahior, și să’l puie pre el la Vetulia, și să’l deà în mâna fiilor lui Israil.
10. Și’l prinseră pre el slugile lui, și’l duseră afară de tabără la câmp și din câmp s’au dus la munte, și au sosit la izvoarele cele de supt Vetulia.
11. Și dacă i-au văzut pre ei bărbații cetății, cari erau în vârful muntelui, au luat armele lor și au ieșit din cetate pre vârful muntelui, și tot bărbatul prăștiaș, a oprit suirea lor, aruncând cu pietre asupra lor.
12. Iar ei supt munte au legat pre Ahior și l-au lăsat lepădat supt rădăcina muntelui și s’au întors la domnul lor.
13. Și pogorându-se fiii lui Israil din cetatea lor, au mers la el, și dezlegându’l l-au dus în Vetulia.
14. Și l-au adus pre el la boierii cetății lor, cari erau în zilele acelea Oziea al lui Miha din neamul lui Simeon, și Abris al lui Gotoniil și Harmis al lui Melhiil.
15. Și au chemat pre toți bătrânii cetății și au alergat tot tânărul și toate femeile lor la adunare, și au pus pre Ahior în mijlocul atot poporului lor.
16. Și l-a întrebat pre el Oziea, ce s’a întâmplat cu el? Iar el răspunzând a spus lor toate graiurile sfatului lui Olofern și toate cuvintele, care le-a grăit el în mijlocul boierilor fiilor lui Asur, și câte s’a lăudat Olofern asupra casei lui Israil.
17. Și căzând poporul s’a închinat lui Dumnezeu, și a strigat către Dumnezeu zicând: Doamne Dumnezeul cerului! Caută la trufia lor, și miluește smerenia neamului nostru, și vezi fața celor sfințiți ție în ziua aceasta.
18. Și au mângâiat pre Ahior, și l-a lăudat pre el foarte.
19. Și l-a luat pre el Oziea din adunare, și l-a dus la casa sa, și a făcut ospăț celor mai bătrâni și a chemat pre Dumnezeul lui Israil spre ajutor în toată noaptea aceea.
CAP. 7.
[modifică]
Iar a doua zi a poruncit Olofern la toată oștirea sa și la tot poporul său, care a venit într’ajutor lui, să purceadă asupra cetății Vetulia, și să apuce suișurile muntelui, și să deà răsboiu asupra fiilor lui Israil.
2. Și a purces în ziua aceea tot bărbatul cel tare al lor, și oștirea lor cea de o sută și șaptezeci de mii de bărbați răsboinici pedestri, și călăreți douăsprezece mii, afară de împiedecări și de alți bărbați pedestri, cari mergeau împreună cu ei mulțime multă foarte.
3. Și a tăbărît în vale aproape de Vetulia la izvor, și s’a întins lățimea dela Dotaim până la Veltem, și în lungime dela Vetulia până la Chiamon împreajma Ezdrilomului.
4. Iar fiii lui Israil, dacă au văzut mulțimea lor, s’au turburat foarte, și a zis fiecare către aproapele său: acum vor acoperì aceștia toată fața pământului acestuia, și nici munții cei înalți, nici văile, nici dealurile nu vor suferì greutatea lor.
5. Și a luat fiecare armele sale cele de răsboiu, și au ațâțat foc în turnurile sale, și au străjuit toată noaptea aceea.
6. Iar în ziua a doua a scos Olofern toată călărimea lui în fața fiilor lui Israil, cari erau în Vetulia, și a socotit suișurile cetății lor, și izvoarele apelor lor le-a cercat și le-a luat pre ele, și a pus la ele cete de oameni răsboinici, iar el s’a întors la poporul său.
7. Și viind la el toți boierii fiilor lui Isav și toți povățuitorii poporului lui Moav și domnii cei de pre lângă mare, au zis: să auză acum stăpânul nostru cuvânt, ca să nu se facă stricare în oștirea ta.
8. Că poporul acesta al fiilor lui Israil nu nădăjduește în sulițele sale, ci întru înălțimea munților săi, întru cari lăcuesc ei, că nu este lesne a te suì pre vârful munților lor.
9. Și acum Doamne! Nu face răsboiu asupra lor, cum se face răsboiul de oștire, și nu va cădeà din poporul tău nici un bărbat.
10. Rămâi în tabăra ta păzind pre fiecare din oștirea ta, și să oprească slugile tale izvorul cel de apă, care iese din rădăcina muntelui, că de acolo se adapă toți cei ce lăcuesc în Vetulia, și’i va omorî pre ei setea, și vor dà cetatea lor.
11. Iar noi și poporul nostru ne vom suì pre vârfurile cele de aproape ale munților, și vom tăbărî preste ele, să păzim, ca să nu iasă din cetate nici un om.
12. Și se vor topì de foamete ei, femeile lor și fiii lor, și mai ’nainte de a venì sabia preste ei, vor pierì în ulițele lăcuinței lor.
13. Și vei răsplătì lor cu răsplătire rea, pentrucă n’au ascultat de tine, și n’au ieșit înaintea feții tale cu pace.
14. Și au plăcut cuvintele lor înaintea lui Olofern și înaintea tuturor slujitorilor lui, și a rânduit să facă precum au grăit ei.
15. Și s’a ridicat tabăra fiilor lui Amon, și împreună cu ei cinci mii din fiii lui Asur, și au tăbărît în vale, și au cuprins apele și izvoarele apelor fiilor lui Israil, și s’au suit fiii lui Isav și fiii lui Amon, și au tăbărît în munte în preajma Dotaimului.
16. Și au trimis dintru ei la austru și la răsărit la Ecrevil, care este în preajma Husiei, deasupra pârîului Mohmur, și cealaltă oștire a Asirienilor a tăbărît la câmp și a acoperit toată fața pământului și corturile și poverile lor a tăbărît mulțime multă foarte.
17. Și fiii lui Israil au strigat către Domnul Dumnezeul lor, că s’a împuținat duhul lor, pentrucă i-au încunjurat toți vrăjmașii lor, și nu erà a scăpà din mijlocul lor.
18. Și a rămas împrejurul lor toată tabăra lui Asur, pedestrașii și carele și călăreții lor treizeci și patru de zile.
19. Și celor ce lăcuiau în Vetulia s’au sfârșit toate vasele cele de apă, și lacurile s’au deșertat, și n’aveau să beà să se sature într’o zi, că, cu măsură le dà lor de băut.
20. Și au slăbit pruncii lor și femeile lor, și tinerii piereau de sete, și cădeau în ulițele cetății, și în trecătorile porților, și nu erà putere mai mult întru ei.
21. Și s’a adunat tot poporul la Oziea și la boierii cetății, tinerii și femeile și pruncii, și au strigat cu glas mare, și au zis înaintea tuturor bătrânilor:
22. Judece Dumnezeu între noi și între voi, că ați făcut nouă strâmbătate mare, negrăind de pace cu fiii lui Asur, și acum nu este nouă ajutor; ci ne-au dat pre noi Dumnezeu în mâinile lor, ca să cădem înaintea lor de sete, și cu pierire mare.
23. Și acum chemați’i pre ei, și dați cetatea toată de pradă poporului lui Olofern și la toată oștirea lui, că mai bine este nouă să fim de jaf lor, decât să murim de sete.
24. Că vom fi robi, și va fì viu sufletul nostru, și nu vom vedeà moartea pruncilor noștri cu ochii noștri, și pre femeile și pre fiii noștri sfârșindu-și sufletele lor.
25. Mărturisim asupra voastră cerul și pământul, și pre Dumnezeul nostru și pre Domnul părinților noștri cel ce ne pedepsește pre noi pentru păcatele noastre și pentru păcatele părinților noștri, ca să nu facă după cuvintele acestea în ziua de astăzi.
26. Și s’a făcut plângere mare în mijlocul adunării tuturor dimpreună, și au strigat către Domnul Dumnezeu cu glas mare.
27. Și a zis către ei Oziea: nădăjduiți fraților, încă cinci zile să așteptăm, în care va întoarce Domnul Dumnezeul nostru mila sa spre noi, că nu ne va părăsi pre noi până în sfârșit.
28. Iar după ce vor trece acestea, și nu ne va venì ajutor, voiu face după cuvântul vostru.
29. Și a risipit pre popor la tabăra lui, și la ziduri și la turnurile cetății lor s’au dus, iar pre femei și pre prunci la casele lor i-a trimis, și au fost foarte cu mare smerenie în cetate.
CAP. 8.
[modifică]
Și a auzit în zilele acelea Iudita fata lui Merari fiul lui Ocs, fiul lui Iosif, fiul lui Oziil, fiul lui Elchiea, fiul lui Anania, fiul lui Ghedeon, fiul lui Rafain, fiul lui Achiton, fiul lui Iliu, fiul lui Eliav, fiul lui Natanail, fiul lui Samail, fiul lui Sarasadai, fiul lui Israil.
2. Și bărbatul ei Manasi care era din neamul și din familia ei a fost murit în zilele secerei orzului.
3. Că stând, după cei ce legau znopi în câmp, a venit fierbințeala preste capul lui, și s’a culcat pre patul său, și a murit în Vetulia cetatea sa, și l-a îngropat pre el cu părinții lui în țarina cea din mijlocul Dotaimului și Valamo.
4. Și a fost Iudita văduvă în casa sa trei ani și patru luni.
5. Și și-a făcut cort în podul casei sale, și s’a încins cu sac, și s’a îmbrăcat cu haine de văduvie.
6. Și postea în toate zilele văduviei sale, afară de ziua cea mai ’nainte de sâmbete și de ziua sâmbetei, și de ziua cea mai ’nainte de lună nouă, și de ziua în care erà lună nouă, și de sărbători și de praznicile cele de veselie ale casei lui Israil.
7. Și era frumoasă la chip, și mândră la față foarte, și a lăsat ei Manasì bărbatul ei aur și argint și slugi și slujnice, și dobitoace și țarine, care le ține ea.
8. Și nu puteà nimeni să grăiască de ea nici un cuvânt rău, că se temeà de Dumnezeu foarte.
9. Și a auzit cuvintele cele rele ale poporului, care le-a grăit celor mai mari, că a slăbit pentru lipsa apelor, și a auzit Iudita toate cuvintele, care le-a grăit către ei Oziea, cum s’a jurat lor, că va dà cetatea după cinci zile Asirienilor.
10. Și trimițând pre roaba, care erà cârmuitoare preste toate averile ei, a chemat pre Oziea și pre Havrin și pre Harmin bătrânii cetăței, și ei au venit la ea, iar ea a zis ior:
11. Ascultați-mă acum căpeteniile celor ce lăcuesc în Vetulia, că nu este drept cuvântul vostru, care l-ați grăit înaintea poporului în ziua aceasta, cu jurământ întărind cele ce ați grăit între Dumnezeu și între voi, și ați zis: să dați cetatea vrăjmașilor noștri, de nu se va întoarce Domnul întru aceste zile să ne ajute nouă.
12. Și acum cine sunteți voi, cari ispitiți pre Dumnezeu în ziua de astăzi, ca și cum ați fi dumnezei între fiii oamenilor?
13. Și acum pre Domnul atotțiitorul ispitiți, și nimic nu veți cunoaște în veac, că adâncurile inimei omului nu le aflați și cuvintele cugetului lui nu le pricepeți, și cum veți ispitì pre Dumnezeu cel ce au făcut toate acestea, și gândul lui cum îl veți cunoaște, și cugetul lui cum îl veți pricepe?
14. Nu întărâtați fraților pre Domnul Dumnezeul nostru, că de nu va vreà să ne ajute nouă într’aceste cinci zile, el are putere când va vreà să ne acopere, sau să ne piarză înaintea feței vrăjmașilor noștri.
15. Iar voi nu zălogiți sfaturile Domnului Dumnezeului nostru, că nu este ca omul, Dumnezeu, să se înfricoșeze, nici ca fiul omului să se judece, și să i se pue lui hotar.
16. Pentru aceea să așteptăm mântuirea lui, și să’l chemăm pre el spre ajutorul nostru, și de va fì lui plăcut va ascultà glasul nostru.
17. Că nu întru semințiile noastre, nici în ziua de astăzi este neam sau familie, sau popor sau cetate dintre noi, care să se închine la dumnezei făcuți de mâini, precum au fost în zilele cele mai dinainte, pentru care lucru s’a dat sabiei și jafului părinții noștri, și au căzut cădere mare înaintea vrăjmașilor noștri.
18. Iar noi pre alt Dumnezeu n’am cunoscut afară de el, pentru aceea nădăjduim că nu ne va trece cu vederea.
19. Că de ne vom dà noi, se va dà și toată Iudeia, și se vor prădà sfintele noastre, și va cere Domnul pângăriciunea lor din gura noastră și frica fraților noștri, și robiea pământului, și pustiirea moștenirei noastre o va întoarce în capul nostru la neamurile unde vom fì robi și vom fi de scandelă și de batjocură înaintea celor ce ne vor stăpânì pre noi.
20. Că nu va fì plăcută robiea noastră, ci o va întoarce întru ocară Domnul Dumnezeul nostru.
21. Și acum fraților! Să arătăm fraților noștri, că de noi se reazămă sufletul lor, și sfintele și Biserica și oltarul se proptesc preste noi.
22. Afară de toate acestea să mulțămim Domnului Dumnezeului nostru cel ce ne ispitește pre noi, ca și pre părinții noștri.
23. Aduceți-vă aminte, câte au făcut cu Avraam, și cu câte au ispitit pre Isaac, și câte s’a întâmplat lui Iacov în Mesopotamia Siriei, când pășteà oile lui Lavan fratelui mumei lui, că precum pre aceia i-au ispitit spre lămurirea inimei lor; așà și pre noi, nu pentru ca să facă izbândă asupra noastră, ci pentru ca să ne învețe, bate Domnul pre toți cei ce se apropie de el.
24. Și a zis către ea Oziea: toate câte ai zis, cu bună inimă ai grăit, și nu este cine să se împrotivească cuvintelor tale.
25. Că nu astăzi s’a arătat înțelepciunea ta, ci dela începutul zilelor tale a cunoscut tot poporul înțelepciunea ta, că bună este zidirea inimii tale.
26. Ci poporul acesta a însetat foarte, și ne a silit pre noi să facem precum am grăit lor, și ne-au făcut să ne legăm cu jurământ, care nu’l putem călca.
27. Și acum roagă-te tu pentru noi că ești femeie cu frica lui Dumnezeu, și va trimite Domnul ploaie, și se vor umplea lacurile noastre, ca să nu pierim mai mult.
28. Și a zis către ei Iudita: ascultați-mă pre mine, și voiu face lucru, care se va pomenì din neam în neam la fiii poporului nostru.
29. Voi stați la poartă în noaptea aceasta, și voiu ieșì eu cu slujnica mea, și în zilele după care ați zis, să dați cetatea vrăjmașilor noștri, va cercetà Domnul pre Israil prin mâna mea.
30. Iar voi nu cercați să știți ce voiu să fac eu, că nu voiu spune vouă până ce se vor săvârșì cele ce voiu să fac.
31. Și a zis Oziea și boierii către ea: mergi în pace, și Domnul Dumnezeu să meargă înaintea ta, și să ne deà nouă izbândă asupra vrăjmașilor noștri. Și întorcându-se dela cortul ei, s’au dus la rândurile sale.
CAP. 9.
[modifică]
Iar Iudita a căzut pre fața sa, și a pus cenușe pre capul său, și s’a desbrăcat de sacul, cu care erà îmbrăcată; și erà atuncea aducându-se în Ierusalim în casa Domnului tămâerea serii aceleea.
2. Și a strigat cu glas mare Iudita către Domnul, și a zis: Doamne Dumnezeul părintelui meu Simeon, căruia i-ai dat în mână sabie spre izbândirea celor de alt neam, cari au deschis zgăul fecioarei spre pângăriciune, și au golit coapsa spre rușine, și au spurcat zgăul spre batjocură.
3. Că ai zis: că nu va fì așà, și au făcut ei lucruri, pentru care ai dat pre boierii lor la pierire, care așternutul lor, cel cu înșelăciune amestecat l-au stropit cu sânge.
4. Și ai bătut pre slugi cu cei puternici, și pre cei puternici pre scaunele lor, și ai dat femeile lor spre pradă, și fetele lor în robie, și toate dobânzile lor spre jaf fiilor celor iubiți de tine.
5. Cari au și râvnit râvna ta, și s’au scârbit de pângăriciunea sângelui său, și te-au chemat pre tine spre ajutor.
6. Dumnezeule Dumnezeul meu, ascultă-mă pre mine văduva.
7. Că tu ai făcut cele mai ’nainte de acelea și cele după acelea și cele de acum și cele viitoare le știi, și s’au făcut cele ce ai sfătuit, și au zis: iată suntem de față.
8. Că toate căile tale sunt gata, și judecățile tale mai ’nainte cunoscute.
9. Că iată Asirienii s’au înmulțit întru puterea lor, și s’au fălit în cai și în călăreți, și s’au semețit întru brațul celor pedestri, nădăjduit-au în pavăză și în suliță și în arc și în praștie, și n’au cunoscut, că tu ești Domnul cel ce sfărâmă răsboaele, Domnul este numele tău.
10. Tu zdrobește puterea lor cu puterea ta, și calcă tăria lor cu mânia ta, că s’au sfătuit să spurce sfintele tale, să pângărească lăcașul odihnii numelui slavei tale, și să surpe cu fier cornul jertfelnicului tău.
11. Caută spre trufiea lor, și trimite mâniea ta asupra capetelor lor. Dă în mâna mea văduvei tăriea care o am cugetat, bate pre rob cu domn prin buzele înșelăciunii mele, și pre domn cu robul lui, frânge cu mână de femeie cerbicea lor cea ridicată.
12. Că nu întru mulțime este tăriea ta, nici puterea ta în cei tari, ci al celor smeriți ești tu Domn, și al celor mai mici ești ajutor, al celor neputincioși sprijinitor și al celor nebăgați în seamă acoperitor și al celor fără de nădejde mântuitor.
13. Așà! Așà! Dumnezeul părintelui meu și Dumnezeul moștenirei lui Israil, Doamne al cerului și al pământului, făcătorul apelor, Împărate a toată zidirea ta, tu ascultă rugăciunea mea, și dă cuvânt mie spre înșelăciune și spre rană și spre struncinătură celor ce împrotiva așezământului tău de lege, și a casei tale cei sfinte și a muntelui Sionului și a casei moștenirii fiilor tăi, au sfătuit rele.
14. Și fă ca tot neamul și toată semințiea să cunoască și să știe, că tu ești Dumnezeu atoată puterea și tăriea, și nu este altul, care acopere pre neamul lui Israil, fără numai tu.
CAP. 10.
[modifică]
Și a fost după ce a încetat a strigà către Dumnezeul lui Israil, și a sfârșit toate cuvintele acestea, s’a sculat dela căderea sa, și a chemat pre roaba sa.
2. Și s’a pogorît în casa în care petreceà în zilele sâmbetelor și în sărbătorile sale, și desvelindu-se de sacul cu care erà îmbrăcată, s’a desbrăcat și de hainele văduviei sale.
3. Și ș’a scăldat trupul cu apă, și s’a uns cu mir gros, și ș’a tocmit părul capului său, și ș’a pus cunună pre cap, și s’a îmbrăcat cu hainele sale cele de veselie, cu care se împodobeà în zilele vieței bărbatului ei Manasi.
4. Și a luat încălțăminte în picioarele sale, și a pus împrejurul său gherdanurile și brățările și inelele și cerceii și toată podoaba sa, și s’a înfrumusețat foarte, ca să înșele ochii bărbaților, cari o vor vedeà
5. Și a dat roabei sale un foale de vin și un urcior de untdelemn, și a umplut o traistă de făină și de păpuși de smochine și de pâine curată, și a astupat toate vasele sale, și le-a pus pre ea.
6. Și a ieșit la poarta cetății Vetuliei, și a găsit pre Oziea șezând la poartă, și pre bătrânii cetății pre Havrin și pre Harmin.
7. Și dacă o au văzut pre ea la față și la haine schimbată, s’au mirat foarte mult de frumusețile ei.
8. Și au zis către ea: Dumnezeu, Dumnezeul părinților noștri să’ți deà ție dar, și să săvârșească tocmelele tale spre mărirea fiilor lui Israil și spre înălțarea Ierusalimului, și s’au închinat lui Dumnezeu.
9. Și a zis ea către ei: porunciți să’mi deschiză poarta cetăței, și voiu ieșì să plinesc cuvintele cele ce ați grăit cu mine, și au poruncit tinerilor să’i deschiză precum a zis.
10. Și au făcut așà, și a ieșit Iudita, ea și slujnica ei cu ea.
11. Și s’au uitat la ea bărbații cetății, până ce s’a pogorît din munte și până ce a trecut valea, și mai mult nu o au văzut pre ea.
12. Iar ea mergeà pre vale drept, și o a întimpinat pre ea streaja cea mai dinainte a Asirienilor, și o a prins și o a întrebat: cine ești? Și de unde vii? Și unde mergi?
13. Și a răspuns ea: fată de jidovi sunt, și fug dela fața lor, că vor să se deà vouă spre mâncare.
14. Iar eu merg la fața lui Olofern mai marele puterii voastre, ca să’i spuiu cuvinte adevărate, și’i voiu arătà lui calea, pre care să meargă și să stăpânească tot muntele, și nu va pierì dintre bărbații lui nici un trup, nici duh de vieață.
15. Iar dacă au auzit bărbații cuvintele ei, și au văzut fața ei, le păreà lor foarte minunată de frumoasă.
16. Și au zis către ea: mântuit-ai sufletul tău grăbind a te pogorî la fața domnului nostru, deci acum mergi la cortul lui și dintre noi te vor petrece, până ce te vor dà în mâinile lui.
17. Iar când vei stà înaintea lui, să nu te temi cu inima ta, ci spune după cuvintele tale, și bine va face ție.
18. Și a ales dintre sineși o sută de bărbați, și i-a însoțit cu ea și cu slujnica ei, și o au dus pre ea la cortul lui Olofern
19. Și s’au strâns din toată oștirea, că s’a auzit la corturi venirea ei, și viind o încunjurà pre ea, în cât a stătut afară de cortul lui Olofern, până a spus lui despre ea.
20. Și se mirau de frumusețea ei, și lăudau pre fiii lui Israil pentru ea.
21. Și a zis fiecare către aproapele său: cine va hulì pre poporul acesta, care are la sine muieri ca acestea? Și nu este bine a lăsà să rămâe vre un bărbat dintre ei, cari de s’ar lăsà să rămâe, ar putea înșelà tot pământul.
22. Și au ieșit cei ce strejuiau în cortul lui Olofern și toți slujitorii lui, și o au băgat pre ea în cort.
23. Iar Olofern odihneà pre patul său cel cu acoperemânt de porfiră și de aur și de smaragd, și cu pietre scumpe țesut, și i-a spus lui de ea.
24. Și a ieșit în tinda cortului, și lampade de argint mergeau înaintea feței lui, și viind Iudita înaintea lui și a slujitorilor lui, s’au mirat toți de frumusețele feței ei.
25. Iar ea a căzut preste fața sa și s’a închinat lui, și o au ridicat pre ea slujitorii lui.
CAP. 11.
[modifică]
Și a zis către ea Olofern: cutează muere, nu te teme întru inima ta, că eu n’am făcut rău la nici un om, care a ales a slujì lui Navuhodonosor împăratului atot pământul.
2. Și acum poporul tău, cel ce lăcuește muntele, de nu m’ar fi defăimat pre mine, n’ași fi ridicat sulița mea asupra lor, ci ei și-au făcut loruș acestea.
3. Iar acum spune’mi, pentruce ai fugit dela ei, și ai venit la noi? Pentrucă ai venit la mântuire, aibi nădejde.
4. În noaptea aceasta tu vei trăì, și de acì înainte, că nu este cine să’ți facă ție rău, ci bine îți va face ție, ca robilor domnului meu împăratului Navuhodonosor.
5. Și a zis către el Iudita: primește graiurile roabei tale, și să grăiască roaba ta înaintea feței tale, că nu voiu spune minciună domnului meu în noaptea aceasta.
6. Și de vei ascultà de cuvintele roabei tale, desăvârșit va face Dumnezeu cu tine lucrul, și nu va cădeà domnul meu dela sfaturile sale.
7. Că viu este Navuhodonosor împăratul atot pământul, și vie este puterea lui, cel ce te-a trimis pre tine spre îndreptarea atot sufletul, că nu numai oamenii prin tine vor slujì lui, ci și hiarele câmpului și dobitoacele și pasările cerului, prin puterea ta vor trăì supt Navuhodonosor și supt toată casa lui.
8. Că am auzit de înțelepciunea ta și de meșteșugurile sufletului tău, și în tot pământul s’a vestit, cum că tu unul ești mai bun în toată împărățiea, și tare întru știință, și mai minunat întru puterea răsboiului.
9. Și acum cuvântul, care l-a grăit Ahior la sfatul tău, am auzit graiurile lui, că l-au luat pre el oamenii din Vetulia, și le-a spus lor toate câte a grăit el înaintea ta.
10. Pentru aceea stăpâne doamne! Să nu treci cuvântul lui, ci’l pune în inima ta, că adevărat este.
11. Că nu se ià izbândă de pre neamul nostru, că nu poate sabie asupra lor, de nu vor păcătuì Dumnezeului lor.
12. Și acum să nu se desnădăjduiască domnul meu, și să se întoarcă cu lucrul nesăvârșit, și va cădeà moartea preste fața lor, că i-a cuprins pre ei păcat, cu care mânie pre Dumnezeul lor, ori când vor face fărădecale.
13. Că s’au sfârșit lor bucatele, și s’a împuținat toată apa, și s’au sfătuit să’și pue mâinile pre dobitoacele lor, și toate câte au oprit Dumnezeu în legile lui să nu mănânce, ei au socotit să le mănânce.
14. Și pârga grâului și zeciuelele vinului și ale untuluidelemn, care le-au ținut sfințile preoților celor ce stau în Ierusalim înaintea feții Dumnezeului nostru, au socotit să le mănânce, de care nici cu mâinile nu se cădeà să se atingă nimeni din cei din popor.
15. Și a trimis în Ierusalim să le aducă dela cei bătrâni slobozenie, că și cei ce lăcuesc acolo au făcut acestea; și va fì când le va veni lor slobozenie de acolo, vor face și se vor dà ție spre pierzare în ziua aceea.
16. Pentru aceea eu roaba ta cunoscând toate acestea, am fugit de la fața lor și m’au trimis Dumnezeu să fac cu tine lucruri, de care se vor minunà în tot pământul ori câți vor auzì acestea, că roaba ta este credincioasă lui Dumnezeu, și slujește ziua și noaptea Dumnezeului cerului.
17. Și acum doamne voiu rămâneà la tine, și voiu ieșì eu roaba ta noaptea în vale, și mă voiu rugà lui Dumnezeu, și’mi va spune mie, când vor face ei păcatele lor, și viind voiu spune ție.
18. Și vei ieșì cu toată puterea ta, și nimeni dintru ei nu va fì care să steà ție împrotivă, și te voiu duce pre tine prin mijlocul Iudeii, până vei ajunge în preajma Ierusalimului.
19. Și voiu pune scaunul tău în mijlocul lui, și’i vei mânà pre ei ca pre oile care n’au păstor, și nu va lătra câine cu limba sa înaintea ta.
20. Că acestea mi s’a zis mie. după cea mai nainte cunoștință a mea, și s’a vestit mie, și sunt trimisă ca să’ți vestesc ție.
21. Și plăcură cuvintele ei înaintea lui Olofern și înaintea tuturor slujitorilor lui, și se mirară de înțelepciunea ei, și ziseră: nu este muiere ca aceasta dela o margine până la cealaltă margine a pământului, frumoasă la față și înțeleaptă la cuvinte.
22. Și a zis către ea Olofern: bine au făcut Dumnezeu, că te-au trimis pre tine înaintea poporului acestuia, ca să fie în mâinile noastre tărie; iar întru cei ce au defăimat pre domnul meu perire.
23. Tu acum ești frumoasă la chip și bună la cuvintele tale, de vei face și precum ai zis, Dumnezeul tău va fi mie Dumnezeu, și tu în casa împăratului Navuhodonosor vei ședeà, și vei fì numită în tot pământul.
CAP. 12.
[modifică]
Și a poruncit să o bage pre ea, unde erau odoarele lui cele de argint, și a poruncit să i se deà ei de mâncare din bucatele lui, și din vinul lui să’i deà de băut.
2. Și a zis Iudita: nu voiu mâncà dintr’acelea, ca să nu se facă vreo sminteală, ci din cele ce am adus cu mine voiu mânca.
3. Și a zis către ea Olofern: dar dacă se vor sfârși cele ce ai adus cu tine, de unde vom aveà noi ca să’ți dăm ție asemenea acelora? Că nimeni nu este cu noi din neamul tău.
4. Și a zis Iudita către el: viu este sufletul tău domnul meu, că nu va sfârșì roaba ta cele ce sunt cu mine, până ce va face Domnul prin mâna mea, cele ce au sfătuit.
5. Și o au dus pre ea slugile lui Olofern la cort, și a dormit până la miezul nopții.
6. Iar la streaja cea de către dimineață s’a sculat și a trimis la Olofern, zicând: să poruncească domnul meu, să lase pre roaba sa să iasă la rugăciune, și a poruncit Olofern păzitorilor trupului său să nu o oprească pre ea.
7. Și a rămas în tabără trei zile, și ieșeà ea noaptea în valea cetății Vetuliei, și se spălà la izvorul apei în tabără.
8. Și după ce se suià, se rugà Domnului Dumnezeului lui Israil, ca să îndrepteze calea ei spre ridicarea fiilor poporului ei, și intrând petreceà curată în cort, până când îi aduceà slujnica de mâncare către seară.
9. Iar în ziua a patra a făcut Olofern ospăț numai slugilor sale, și n’a chemat la acel ospăț nici pre unul din cei ce erau cârmuirori preste trebi.
10. Și a zis lui Vagoa famenul, care erà cârmuitor preste toate ale lui: mergi și îndeamnă și pre muierea cea de Jidov, care este la tine, ca să vie la noi, și să mănânce și să beà cu noi.
11. Că rușine este feții noastre, de vom lăsà o muiere ca aceasta să nu ne împreunăm cu ea, că de nu o vom atrage pre ea către noi, va râde de noi.
12. Și a ieșit Vagoa dela fața lui Olofern, și a intrat la ea, și a zis: să nu se lenevească această cocoană frumoasă a venì la domnul meu, ca să se mărească înaintea feții lui, și să beà vin veselindu-se cu noi, și să se facă în ziua aceasta ca o fată a fiilor lui Asur, care stau în casa lui Navuhodonosor.
13. Și a zis Iudita către el: și cine sunt eu? Ca să grăesc împrotiva domnului meu, că tot ce va fi plăcut înaintea ochilor lui, sârguindu-mă voiu face, și aceasta’mi va fi bucurie până la ziua morții mele.
14. Și sculându-se Iudita s’a împodobit cu îmbrăcămintea și cu toată podoaba sa cea muierească, și a venit și roaba ei, și i-a așternut în preajma lui Olofern jos pieile, care le-a luat dela Vagoa pentru treaba cea din toate zilele, ca să mănânce șezând pre ele.
15. Și viind Iudita a șezut, și se minunà inima lui Olofern de ea și s’a turburat sufletul lui poftind foarte ca să se împreune cu dânsa, și căutà vreme, ca să o înșale pre ea, din ziua în care o văzuse pre ea.
16. Și a zis Olofern către ea: beà și fii veselă cu noi.
17. Și a zis Iudita: beà-voiu doamne, că s’a mărit vieața mea întru mine astăzi mai mult decât în toate zilele de când m’am născut, și luând a mâncat și a băut înaintea lui din cele ce i-a gătit roaba ei.
18. Și s’a bucurat Olofern pentru ea, și a băut vin mult foarte, în cât niciodată într’o zi n’a băut atâta de când s’a născut.
CAP. 13.
[modifică]
Iar dacă a înserat, degrab s’au risipit slugile lui.
2. Și Vagoa a închis cortul pre dinafară, și a slobozit pre streji de la fața domnului său, și s’au dus la așternuturile lor că erau toți osteniți de multa băutură.
3. Și a rămas Iudita singură în cort și Olofern, care mai nainte se culcase pre patul său, că erà foarte beat.
4. Și a zis Iudita către roaba sa, să steà afară de așternutul ei, și să păzească când va ieșì ea, ca și în celelalte zile, că a zis: că va ieșì să se roage, și lui Vagoa a spus aceasta.
5. Și s’au dus toți dela fața ei, și nimeni n’a rămas la așternut dela mic până la mare.
6. Și stând Iudita lângă patul lui, a zis întru inima sa: Doamne Dumnezeule a toată puterea, caută în ceasul acesta spre faptele mâinilor mele, ca să se înalțe Ierusalimul.
7. Acum este vremea a ajuta moștenirei tale, și a plinì cele ce am așezat eu să fac spre surparea vrăjmașilor, cari s’au sculat asupra noastră.
8. Și apropiindu-se la stâlpul patului, care erà la capul lui Olofern, a luat sabiea lui de pre el, și apropiindu-se de pat, l-a apucat de părul capului său.
9. Și a zis: întărește-mă Dumnezeul lui Israil în ziua aceasta, și l-a lovit preste grumazi de două ori, cât a putut, și i-a luat capul lui de la el.
10. Iar trupul i l-a răsturnat de pre așternut, și a luat acoperemântul din stâlpi, și după puțin a ieșit.
11. Și a dat roabei sale capul lui Olofern, și l-a băgat în traista bucatelor sale, și au ieșit amândouă după obiceiul său la rugăciune.
12. Și trecând tabăra au încunjurat valea aceea, și s’au suit în măgura cetăței Vetuliei, și au venit la porțile ei.
13. Și a zis Iudita de departe celor ce păzeau la porți: deschideți, deschideți poarta, cu noi este Dumnezeu, Dumnezeul nostru, ca să facă încă putere în Ierusalim și tărie asupra vrăjmașilor, precum au făcut și astăzi.
14. Și a fost dacă au auzit oamenii cetăței glasul ei, grăbiră a se pogorî la poarta cetăței lor, și au chemat pre bătrânii cetăței, și au alergat toți dela cel mic până la cel mare, că se minunau ei, că a venit ea.
15. Și au deschis poarta, și le-au primit pre ele, și aprinzând foc ca să lumineze, le-au încunjurat pre ele.
16. Și a zis Iudita către ei cu glas mare: lăudați pre Dumnezeu! Lăudați, lăudați pre Dumnezeu! Că n’au depărtat mila sa dela casa lui Israil; ci a sfărâmat pre vrăjmașii noștri prin mâinile mele în noaptea aceasta.
17. Și scoțând capul din traistă l-a arătat, și a zis lor: iată capul lui Olofern mai marele puterii lui Asur, și iată acoperemântul, pre care zăceà beat, unde l-au bătut pre el Domnul cu mână de femeie.
18. Și viu este Domnul, care m’au păzit pre mine în calea mea pre care am umblat, că l-a înșelat pre el fața mea spre perirea lui, și n’a făcut cu mine păcat spurcat și de rușine.
19. Și s’a minunat tot poporul foarte, și plecându-se s’a închinat lui Dumnezeu, și au zis toți cu o inimă: binecuvântat ești Dumnezeul nostru, cel ce ai făcut de batjocură în ziua aceasta pre vrăjmașii poporului tău.
20. Și a zis Oziea către ea: binecuvântată ești tu fiica Dumnezeului celui prea înalt mai mult decât toate muierile cele de pre pământ, și bine este cuvântat Domnul Dumnezeu cel ce au făcut cerul și pământul, care te-au povățuit pre tine spre pierderea capului mai marelui vrăjmașilor noștri.
21. Că nu se va depărtà nădejdea ta dela inima oamenilor celor ce’și aduc aminte de puterea lui Dumnezeu până în veac, și să facă ție aceasta Dumnezeu spre înălțime veșnică, ca să te cerceteze pre tine cu bunătăți.
22. Că n’ai părtinit sufletului tău pentru smerirea neamului nostru, ci mai ’nainte ai întâmpinat căderea noastră, drept umblând înaintea Dumnezeului nostru.
23. Și a zis tot poporul: fie, fie.
CAP. 14.
[modifică]
Și a zis către ei Iudita: ascultați-mă fraților, și luând capul acesta spânzurați’l pre baștea zidului vostru.
2. Și va fì după ce se va luminà de ziuă, și va ieșì soarele pre pământ, veți luà fiecare armele cele de răsboiu ale voastre, și va ieșì afară din cetate tot bărbatul, și veți pune povățuitor preste ei ca și cum v’ați pogorî la câmp asupra strejii cei mai dinainte a fiilor lui Asur, și nu vă veți pogorî.
3. Și luând aceia armele sale toate, se vor duce în tabăra sa, și vor pornì pre povățuitorii oștirei lui Asur, și vor alergà la cortul lui Olofern, și nu’l vor aflà pre el, și va cădeà preste ei frică, și vor fugi de către fața voastră.
4. Și urmând voi, și toți cei ce lăcuesc în hotarul lui Israil, așterneți’i pre ei în căile lor.
5. Iar mai ’nainte de a face acestea, chemați pre Ahior Amaniteanul, ca să vază, și să cunoască pre cel ce a defăimat casa lui Israil și pre cel ce l-a trimis pre el la noi, ca la moarte, și a chemat pre Ahior din casa lui Oziea.
6. Și dacă a venit, și a văzut capul lui Olofern în mâna unui om din adunarea poporului, a căzut pre fața sa, și a leșinat duhul lui.
7. Și după ce l-a ridicat pre el, a căzut la picioarele Iuditei, și s’a închinat feței ei, și a zis: binecuvântată ești tu în tot sălașul lui Iuda, și întru tot neamul, cari auzind de numele tău se vor turburà.
8. Și acum spune mie, cele ce ai făcut în zilele acestea, și i-a povestit Iudita lui în mijlocul poporului toate, câte a făcut din ziua, în care a ieșit, până când a grăit cu ei.
9. Și după ce a încetat a grăì, au strigat oamenii cu glas mare, și au dat glas de veselie în cetatea lor.
10. Și văzând Ahior toate câte au făcut Dumnezeul lui Israil, a crezut în Dumnezeu foarte, și și-a tăiat împrejur trupul său, și s’a adaos la casa lui Israil până în ziua aceasta.
11. Și dacă s’a luminat de ziuă au spânzurat capul lui Olofern de zid, și a luat tot bărbatul armele sale, și a ieșit în rând la suișurile muntelui.
12. Iar dacă i-au văzut pre ei fiii lui Asur, au trimis la povățuitorii săi, și au venit la povățuitori, și la cei mai mari preste mii, și la toate căpeteniile lor.
13. Și a mers la cortul lui Olofern, și a zis către ispravnicul lui: scoală acum pre domnul nostru, că au îndrăznit robii a se pogorî asupra noastră la răsboiu, ca să piară desăvârșit.
14. Și a intrat Vagoa și a lovit tinda cortului, că gândeà că el doarme cu Iudita.
15. Și dacă nimeni nu l-a auzit, deschizând a intrat la așternut, și l-a aflat pre el lepădat preste așternut mort, și capul lui luat dela el.
16. Și a strigat cu glas mare, cu plângere și cu suspin, și cu strigare tare, și și-a rupt hainile sale, și a intrat în cortul în care dormeà Iudita, și nu o a aflat pre ea acolo.
17. Deci alergând la popor a strigat: vicleșug au făcut robii, făcut-au rușine o muiere evreică în casa împăratului Navuhodonosor, că iată Olofern zace jos, și capul lui nu este la el.
18. Iar dacă au auzit aceste cuvinte boierii puterii lui Asur, și-au rupt hainile lor și s’a turburat sufletul lor foarte, și strigarea și chiotul lor s’au făcut foarte mare în tabără.
CAP. 15.
[modifică]
Iar dacă au auzit cei din corturi, s’au îngrozit de lucrul ce s’a făcut, și au căzut preste ei frică și cutremur.
2. Și nu erà om așteptând de către fața aproapelui său încă, ci împrăștiindu-se toți împreună au fugit pre toate căile câmpului și ale muntelui, și cei ce tăbărâse la munte împrejurul Vetuliei, s’au întors în fugă.
3. Atunci tot bărbatul răsboinic din fiii lui Israil a alergat asupra lor, și a trimis Oziea la Velomastem și Vite și Hove și Hola, și la tot hotarul lui Israil să vestească cele ce s’au făcut, și pentru ca toți să se scoale asupra vrăjmașilor să’i piarză.
4. Iar dacă au auzit fiii lui Israil, toți odată au alergat asupra lor, și i-au tăiat pre ei până la Hovà.
5. Așijderea și cei din Ierusalim au sosit, și din tot muntele, că au vestit lor cele ce s’au făcut în tabăra vrăjmașilor lor.
6. Și cei din Galaad și din Galileia i-au bătut pre ei cu rană mare până ce au trecut Damascul și hotarul lui.
7. Iar ceilalți lăcuitori ai Vetuliei au năvălit asupra taberii lui Asur, și i-au prădat pre ei, și s’au îmbogățit foarte, și fiii lui Israil întorcându-se dela tăiere, au prădat cele rămase.
8. Și satele și cetățile cele din munte, și cei din câmpii au cules multe prăzi, că erà mulțime multă foarte.
9. Și Ioachim preotul cel mare, și bătrânimea fiilor lui Israil, carii lăcuiau în Ierusalim, au venit să privească bunătățile, care au făcut Dumnezeu lui Israil, și să vază pre Iudita, și să grăiască cu ea pace.
10. Și dacă au intrat la ea, bine o au cuvântat pre ea toți împreună, și au zis către ea:
11. Tu ești înălțarea Ierusalimului, tu ești laudă mare lui Israil, tu ești mărire mare neamului nostru, că ai făcut acestea toate cu mâna ta, făcut-ai cele bune lui Israil, și bine au voit preste ei Dumnezeu.
12. Binecuvântată să fii de Domnul cel atotputernic în veci, și a zis tot poporul: fie.
13. Și a prădat tot poporul tabăra până în treizeci de zile, și a dat Iuditei cortul lui Olofern, și toată argintăria și paturile și paharele, și toate lucrurile lui.
14 Și luându-le ea le-a pus pre mușcoaia sa, și a înhămat carele sale, și le-a grămădit acelea preste ele.
15. Și s’a strâns tot mueretul lui Israil, ca să o vază pre ea, și o au binecuvântat pre ea, și i-au făcut ei horă dintre ele; și au luat stâlpări în mâinile lor, și au dat și muerilor, celor ce erau cu ea, și s’au încununat cu măslin, ea, și cele ce erau cu ea.
16. Și a mers înaintea a tot poporului cu horă povățuind pre toate muerile, și urmau toți bărbații lui Israil întrarmați, cu cununi și cu cântări în gura lor.
17. Și a început Iudita mărturisirea aceasta înaintea a tot Israilul, și răspundeà tot poporul lauda aceasta.
CAP. 16.
[modifică]
Și a zis Iudita: Începeți Dumnezeului meu cu timpine, cântați Domnului meu cu chimvale, împreunați lui cântare și laudă înălțați, și chemați numele lui.
2. Că Dumnezeu este cel ce sfărâmă răsboaele, că în taberile lui în mijlocul poporului m’au scos din mâna celor ce mă gonesc.
3. Venit-a Asur din munți dela miazănoapte, venit-au cu zeci de mii de mii ale puterii sale, a cărora mulțime a astupat văile, și mulțimea cailor lor a acoperit dealurile.
4. Zis-au: să arză hotarele mele, și pre tinerii mei să’i omoare cu sabie, și pre cei sugători să’i trântească de pământ, și pre pruncii mei să’i prade, și pre fecioarele mele să le jefuiască. Iar Domnul atotțiitorul i-au sfărâmat pre ei cu mână de femeie.
5. Că n’a căzut cel tare de voinici, nici fiii puterii l-au bătut pre el, nici înalți uriași s’au ridicat asupra lui, ci Iudita fata lui Merari cu frumusețele feții sale l-a slăbit pre el.
6. Că s’a desbrăcat de îmbrăcămintea văduviei sale, ca să înalțe pre Israiltenii cei necăjiți, uns-a fața sa cu mir, și ș’a legat părul său cu cunună, și ș’a luat veșmânt de in, ca să’l amăgească pre el.
7. Călțunii ei răpiră ochii lui, și frumusețele ei robiră sufletul lui, trecut-a sabia prin grumazul lui.
8. Îngrozitu-s’au Perșii de cutezarea ei, și Midii de îndrăznirea ei s’au turburat.
9. Atunci au strigat cei smeriți ai mei, și s’au temut cei neputincioși ai mei, și s’au spăimântat ei, înălțat-au glasul lor, și au fugit.
10. Fiii fetelor i-au tăiat pre ei, și ca pre niște prunci ce fug i-au rănit pre ei, pierit-au de tabăra Domnului Dumnezeul meu: cânta-voiu Domnului cântare nouă.
11. Doamne, mare ești, și mărit și minunat în vîrtute, și neajuns, ție să slujească toată făptura ta.
12. Că ai zis, și s’a făcut, trimis-ai duhul tău, și a zidit, și nu este cine să poată sta împrotiva cuvântului tău.
13. Că munții din temelii cu apele se vor clătì, și pietrile de fața ta ca ceara se vor topì; iar spre cei ce se tem de tine te vei milostivì.
14. Că puțină este toată jertfa, ca să’ți facă ție miros de bună mireasmă, și puțină este toată grăsimea spre arderea cea de tot a ta; iar cel ce se teme de Domnul, mare este totdeauna.
15. Vai neamurilor! Care se scoală asupra neamului meu, Domnul atotțiitorul va izbândi asupra lor, în ziua judecății va dà foc, și viermi trupurilor lor, și vor plânge cu simțire până în veac.
16. Iar dacă au intrat în Ierusalim s’au închinat Domnului, și după ce s’a curățit poporul, a adus arderile cele de tot ale sale, și cele de voe ale sale și darurile sale.
17. Și a adus Iudita toate uneltele lui Olofern, care le-a dat ei poporul, și acoperemântul, care l-a luat ea dela așternutul lui, dar Domnului le-a sfințit.
18. Și s’a veselit poporul în Ierusalim înaintea celor sfinte în trei luni, și Iudita a rămas cu ei.
19. Și după zilele acestea s’a dus fiecare la moșiea sa, și Iudita s’a dus la Vetulia și a rămas întru averea sa.
20. Și a fost în vremea sa mărită în tot pământul, și mulți o a poftit pre ea, însă bărbat pre ea nu o a cunoscut în toate zilele vieții sale, din ce ceas a murit Manasì bărbatul ei, până când s’a adaos la poporul său.
21. Și trăind mult foarte a îmbătrânit în casa bărbatului său până la o sută și cinci ani, și a dat slobozenie roabei sale, și a murit la Vetulia.
22. Și o a îngropat pre ea în peștera lui Manasì bărbatului ei, și o a plâns pre ea casa lui Israil șapte zile.
23. Și a împărțit averile sale mai ’nainte de ce a murit ea la toate rudeniile lui Manasì bărbatului său, și la rudeniile sale.
24. Și n’a fost mai mult cine să sperie pre fiii lui Israil în zilele Iuditei, și după ce a murit ea, zile multe.