Biblia 1914/Isus Navì
CAP. 1.
[modifică]
Și a fost după moartea lui Moisì robul Domnului, au grăit Domnul către Isus fiul lui Navì sluga lui Moisì, zicând:
2. Moisì sluga mea a murit, drept aceea scoală-te și treci Iordanul tu și tot poporul acesta, în pământul, care-l dau eu lor.
3. Tot locul, pe care vă veți suì cu urma picioarelor voastre, vouă îl dau, în ce chip am grăit lui Moisì.
4. Pustia și Andi-Livanul până la rîul cel mare al Eufratului și până la marea cea mai de pre urmă despre apusul soarelui, vor fi hotarele voastre.
5. Nu va puteà stà om împrotivă înaintea voastră în toate zilele vieții tale, și precum am fost cu Moisì, așà voiu fi și cu tine, și nu te voiu lăsà, nici te voiu trece cu vederea.
6. Întărește-te și te îmbărbătează, că tu vei împărțì poporului acestuia pământul, care m’am jurat părinților voștri să-l dau lor.
7. Întărește-te dar și te îmbărbătează foarte, ca să păzești și să faci precum ți-a poruncit Moisì sluga mea, și să nu te abați dela acelea deadreapta sau deastânga, ca să fii înțelept întru toate cele ce vei face.
8. Și să nu lipsească cartea legii aceștia din gura ta, ci să cugeți întru dânsa ziua și noaptea, ca să pricepi a face toate cele scrise, că atunci te vei îndrepta, și vei îndreptà căile tale, și atunci vei pricepe.
9. Iată poruncesc ție: întărește-te și te îmbărbătează, să nu te sperii, nici să te temi, că cu tine este Domnul Dumnezeul tău întru toate ori unde vei merge.
10. Și a poruncit Isus cărturarilor poporului, zicând:
11. Treceți prin mijlocul taberii poporului și porunciți poporului zicând: gătiți-vă merinde, că încă trei zile, și veți trece Iordanul acesta, ca să intrați, să apucați pământul, care Domnul Dumnezeul părinților voștri îl dă vouă.
12. Și lui Ruvim și lui Gad și la jumătate din neamul lui Manasì a zis Isus:
13. Aduceți-vă aminte de cuvântul Domnului, care v’a poruncit vouă Moisì sluga Domnului, zicând: Domnul Dumnezeul vostru v’au odihnit pre voi și v’au dat vouă pământul acesta.
14. Femeile voastre și pruncii voștri și vitele voastre să lăcuiască în pământul, care vi l-au dat vouă; iar voi toți carii puteți, să mergeți sprinteni cu frații voștrii și împreună cu ei să faceți răsboiu.
15. Până ce va odihnì Domnul Dumnezeul vostru, pe frații voștrii ca și pre voi, și vor moștenì și aceștia pământul, care-l dă lor Domnul Dumnezeul nostru, și veți merge fiecare la moșia sa, care o a dat vouă Moisì dincoace de Iordan spre răsăritul soarelui.
16. Și răspunzând ei lui Isus, au zis: toate câte vei poruncì nouă vom face, și în tot locul unde ne vei trimite vom merge.
17. Întru toate în care am ascultat de Moisì, vom ascultà și de tine, numai să fie Domnul Dumnezeul nostru cu tine, precum au fost cu Moisì.
18. Iar omul, care nu te va ascultà și care nu va auzi cuvintele tale, care le vei poruncì lui, să moară; numai tu te întărește și te îmbărbătează.
CAP. 2.
[modifică]
Și a trimis Isus fiul lui Navì din Sattin doi tineri să iscodească, zicându-le: mergeți și vedeți pământul și Ierihonul, și mergând acei doi tineri, au venit în Ierihon și au intrat la casa unei femei curve, anume Raav, și au odihnit acolo.
2. Și s’a dat de știre împăratului din Ierihon, cum că au intrat aici bărbați dintre fii lui Israil, ca să iscodească pământul.
3. Și a trimis împăratul Ierihonului și a grăit către Raav zicând: scoate afară pre bărbații, carii au intrat în casa ta astă-noapte, căci au venit să iscodească pământul.
4. Și luând femeia pre acei doi bărbați, i-a ascuns și a grăit către dânșii, zicând: intrat-au la mine bărbați, dar n’am știut de unde sunt.
5. Și când s’a închis poarta seara, bărbații aceia au ieșit și nu știu unde s’au dus, alergați după ei doar îi veți ajunge.
6. Iar ea i-a suit pre ei în podul casii, și i-a ascuns în snopi de in, care-i pusese în podul casii.
7. Și bărbații au alergat după ei pre calea Iordanului până la vad: și poarta s’a închis.
8. Și a fost când au ieșit cei ce alergau după ei, și mai înainte de a adormì ei, ea s’a suit la ei în podul casii și a zis către ei:
9. Cunosc că au dat Domnul vouă pământul, că a căzut preste noi frica voastră.
10. Că am auzit, cum a secat Domnul Dumnezeu marea Roșie înaintea voastră, când ați ieșit din pământul Eghipetului, și câte ați făcut celor doi împărați ai Amoreilor, carii erau dincolo de Iordan, lui Sion și lui Og, pre carii i-ați omorî.
11. Și auzind noi acestea, s’a înfricoșat inima noastră, și nici într’unul din noi n’a rămas duh de către fața voastră, că Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeu în cer sus și pre pământ jos.
12. Și acum jurați mie pre Dumnezeu, că precum am făcut eu milă cu voi, și voi să faceți milă cu casa tatălui meu, și-mi dați mie semn adevărat.
13. Cum că veți păzì vie casa tatălui meu și pre muma mea și pre frații mei și pre surorile mele și toată casa mea, și veți izbăvì sufletul meu de moarte.
14. Și au zis către ea bărbații: vieața noastră pentru voi să piară, iar ea a zis: când va da Domnul vouă cetatea, să faceți cu mine milă și adevăr.
15. Și i-a slobozit pre ei cu o funie pe fereastră, că erà la zidul cetății casa ei, și în zidul cetății lăcuià ea.
16. Și a zis către ei: la munte mergeți, ca să nu vă întâmpine cei ce aleargă după voi, și stați ascunși acolo trei zile, până ce se vor întoarce cei ce aleargă după voi, și apoi vă veți duce în calea voastră.
17. Și au zis către ea bărbații: nevinovați suntem noi acestui jurământ al tău.
18. Iată noi vom intrà spre o parte a cetății, și tu să pui semn, această funie roșie să o legi la fereastra, prin care ne-ai slobozit pre noi; iar pre tatăl tău și pre muma ta și pre frații tăi și toată casa tatălui tău, să-i aduni pre ei în casa ta.
19. Și tot, care va ieșì afară din ușa casii tale, acela singur va fi vinovat; iar noi nevinovați vom fi jurământului acestuia; iar câți vor fi împreună cu tine în casa ta, vinovați vom fi de se va atinge mână de vre unul din ei.
20. Iar de ne va năpăstuì pre noi cinevà și va descoperì cuvintele noastre acestea, vom fi nevinovați jurământului tău acestuia, cu care ne-ai jurat pre noi.
21. Și ea a zis lor: după cuvântul vostru așà să fie, și i-a slobozit pre ei și s’a dus, și a legat semnul cel roșu la fereastră.
22. Și ei ducându-se au sosit la munte, și au așteptat acolo trei zile, până ce s’au întors cei ce îi urmărise pre ei, carii căutând toate căile nu i-au aflat.
23. Și întorcându-se cei doi tineri s’au pogorît din munte, și trecând la Isus fiul lui Navì, i-au povestit lui toate, câte s’au întâmplat lor.
24. Și au zis către Isus: că au dat Domnul tot pământul în mâna noastră, și s’a înfricoșat de noi tot cel ce lăcuește pre pământului acela.
CAP. 3.
[modifică]
Și mânecând Isus dimineața a purces din Sattin și a venit până la Iordan, el și toți fiii lui Israil, și au poposit acolo mai înainte de a trece.
2. Și a fost după trei zile, trecură cărturarii prin tabără.
3. Și au poruncit poporului zicând: când veți vedea sicriul legii Domnului Dumnezeului vostru și pe preoții voștri și pre Leviți purtându-l, să vă sculați din locurile voastre și să mergeți după ei.
4. Însă depărtare să fie între voi și între el, ca la două mii de coți să stați, să nu vă apropiați de el, ca să știți calea, pre care veți merge, pentrucă mai înainte niciodată n’ați umblat pre calea aceasta.
5. Și a zis Isus poporului: mâine să fiți curați, că mâine va face Domnul între voi minuni.
6. Și a zis Isus preoților: ridicați sicriul legii Domnului și mergeți înaintea poporului, și ridicând preoții sicriul legii Domnului, mergeau înaintea poporului.
7. Și au zis Domnul către Isus: în ziua aceasta voiu începe a te înălțà pre tine înaintea tuturor fiilor lui Israil, ca să cunoască, că precum am fost cu Moisì, așà voiu fi și cu tine.
8. Și acum poruncește preoților celor ce poartă sicriul legii, zicându-le: după ce veți intrà într’o parte de apa Iordanului, stați în Iordan.
9. Și a zis Isus fiilor lui Israil: apropiați-vă aici și auziți cuvântul Domnului Dumnezeului vostru.
10. Într’aceasta veți cunoaște, cum că Dumnezeu viețuește întru voi, și va pierde dela fața voastră pre Hananeu și pre Heteu și pre Ferezeu și pre Eveu și pre Amoreu și pre Ghergheseu și pre Ievuseu.
11. Iată sicriul legii Domnului a tot pământul înaintea voastră va trece Iordanul.
12. Alegeți doisprezece bărbați dintre fiii lui Israil, din fiecare seminție unul.
13. Și va fi după ce vor stà picioarele preoților, carii poartă sicriul legii Domnului a tot pământul, în apa Iordanului, apa Iordanului va secà, iar care curge va stà.
14. Și a fost după ce s’a ridicat poporul din lăcașurile sale, ca să treacă Iordanul, și preoții au ridicat sicriul legii Domnului înaintea poporului,
15. Iar după ce au intrat preoții, cei ce purtau sicriul legii Domnului, în Iordan, și a început a se udà picioarele lor într’o parte de apa Iordanului; iar Iordanul s’a umplut întru toată matca sa, ca în zilele secerișului de grâu.
16. Apele cele ce curgeau din sus, au stătut închegate de departe foarte, dela cetatea Adamin până la partea Kariatiarimului; iar cele ce curgeau din jos, au curs în marea Araviei, marea sărată, până ce a scăzut de tot.
17. Și poporul stà împreajma Ierihonului, iar preoții cei ce purtau sicriul legii Domnului, au stătut pre uscat în mijlocul Iordanului, și toți fiii lui Israil treceau pre uscat, până ce a sfârșit tot poporul a trece Iordanul.
CAP. 4.
[modifică]
Și după ce a trecut tot poporul Iordanul, au grăit Domnul lui Isus, zicând:
2. Ia doisprezece bărbați din popor, de fiecare seminție câte unul.
3. Și le poruncește lor, zicând: luați din mijlocul Iordanului douăsprezece pietre și le aduceți cu voi și le puneți în tabăra voastră, unde veți tăbărî la noapte.
4. Și chemând Isus doisprezece bărbați din cei mai de frunte dintre fiii lui Israil, de fiecare seminție unul,
5. A zis lor: aduceți înaintea mea, înaintea feții Domnului, din mijlocul Iordanului, și fiecare să ia de acolo câte o piatră, și s’o ridice pre umerii săi, după numărul celor douăsprezece seminții ale lui Israil.
6. Ca să fie vouă acestea semn pus pururea, ca, când te va întrebà pre tine fiul tău mâine, zicând: ce sunt nouă aceste pietre?
7. Tu vei arătà fiului tău, zicând: că a secat rîul Iordanului înaintea sicriului legii Domnului a tot pământul, când l-a trecut pre el, și vor fi pietrile acestea pomenire fiilor lui Israil până în veac.
8. Și au făcut fiii lui Israil așà după cum au poruncit Domnul lui Isus, și luând douăsprezece pietre din mijlocul Iordanului, precum au poruncit Domnul lui Isus, când au sfârșit a trece fiii lui Israil, și le-au adus cu ei în tabără și le-au pus acolo.
9. Și a pus Isus și alte douăsprezece pietre în Iordan, în locul cel de supt picioarele preoților, carii purtau sicriul legii Domnului, și sunt acolo până în ziua de astăzi.
10. Și au stătut preoții, cei ce purtau sicriul legii Domnului, în Iordan, până ce a săvârșit Isus toate, câte au poruncit Domnul să spue poporului, și a grăbit poporul și a trecut.
11. Și a fost după ce a trecut tot poporul, a trecut și sicriul legii Domnului, și preoții mergeau înaintea lor.
12. Și fiii lui Ruvim și fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manasì gătiți de răsboiu, au mers înaintea fiilor lui Israil, precum le-a poruncit lor Moisì.
13. Patruzeci de mii gătiți de răsboiu au trecut înaintea Domnului la bătae asupra cetății Ierihonului.
14. În ziua aceea au mărit Domnul pre Isus înaintea a tot neamul lui Israil, și s’a temut de el, precum s’a temut de Moisì, în câtă vreme a trăit.
15. Și au grăit Domnul către Isus, zicând:
16. Poruncește preoților, celor ce poartă sicriul legii mărturiei Domnului, să iasă din Iordan.
17. Și a poruncit Isus preoților, zicând: ieșiți din Iordan.
18. Și a fost după ce au ieșit din Iordan preoții cei ce purtau sicriul legii Domnului, și au pus picioarele pre pământ, s’a așezat apa Iordanului la loc, și curgeà ca și mai înainte până sus asemenea cu țărmurii.
19. Și a ieșit poporul din Iordan în ziua a zecea a lunii cei dintâiu, și au tăbărît fiii lui Israil în Galgala despre partea răsăritului soarelui de către Ierihon.
20. Și cele douăsprezece pietre, care le-au luat din Iordan, le-a pus Isus în Galgala și a grăit către fiii lui Israil, zicând:
21. Când vă vor întreba pre voi fiii voștri, zicând: ce sunt pietrile acestea?
22. Veți povestì fiilor voștri, că pre uscat a trecut Israil Iordanul acesta.
23. Secând Domnul Dumnezeul vostru apa Iordanului înaintea lor până ce a trecut, precum au făcut Domnul Dumnezeul nostru cu marea Roșie, care o au secat Domnul Dumnezeul nostru înaintea noastră până ce o am trecut.
24. Ca să cunoască toate neamurile pământului, cum că este tare puterea Domnului, și ca voi să cinstiți pre Domnul Dumnezeul vostru în toată vremea.
CAP. 5.
[modifică]
Și a fost după ce au înțeles împărații Amoreilor, carii erau dincolo de Iordan, și împărații Finicii carii erau lângă mare, cum că au secat Domnul Dumnezeu rîul Iordanului înaintea fiilor lui Israil până ce au trecut ei, au slăbit inimile lor, și s’au cutremurat, și n’a rămas întru ei duh temându-se de fața fiilor lui Israil.
2. Și în vremea aceasta au zis Domnul către Isus: fă-ți cuțite de piatră, ascuțite, și șezând taie împrejur pre fiii lui Israil a doua oară.
3. Și ș’a făcut Isus cuțite de piatră, ascuțite la margini, și a tăiat împrejur pre fiii lui Israil în locul, care se chiamă dealul netăieților împrejur.
4. În chipul acesta a tăiat împrejur Isus pre fiii lui Israil: ori câți s’au născut pre cale, și ori câți au fost netăieți împrejur din cei ce au ieșit din Eghipet, pre toți aceștia i-au tăiat împrejur Isus.
5. Că patruzeci și doi de ani s’a învârtit Israil în pustiea Magdaritului, pentru aceea cei mai mulți dintre ei din cei de răsboiu, carii ieșise din pământul Eghipetului, erau netăieți împrejur.
6. Cărora pentrucă n’au ascultat poruncile Domnului Dumnezeu, le-au rânduit lor Domnul, ca să nu vază ei pământul, care s’au jurat Domnul părinților lor, să ne deà nouă pământ, din care curge miere și lapte.
7. Și în locul acestora au pus pre fiii lor, pre carii Isus i-a tăiat împrejur, pentrucă nu erau tăiați împrejur, că s’au născut pre cale și nu s’au tăiat împrejur.
8. Și după ce s’au tăiat împrejur, au șezut acolo cu liniște în tabără până ce s’au vindecat.
9. Și au zis Domnul către Isus fiul lui Navì: în ziua de astăzi am ridicat dela voi ocara Eghipetului, și a chemat numele locului aceluia: Galgala, până în ziua de astăzi.
10. Și au tăbărît fiii lui Israil în Galgala, și au făcut fiii lui Israil Paștele în ziua a patrusprezecea a lunei de cu seară, despre apusul Ierihonului dincoace de Iordan, în câmp.
11. Și au mâncat din grâul pământului a doua zi de Paști azime și pâine nouă.
12. În ziua aceasta au încetat manna a doua zi după ce au mâncat ei din grâul pământului, și mai mult n’au avut fiii lui Israil mannă, și au adunat din rodurile țării finicilor, în anul acela.
13. Și a fost când erà Isus în Ierihon căutând cu ochii săi, a văzut pre un om stând înaintea sa, și sabia lui goală în mâna lui, și apropiindu-se Isus a zis lui: al nostru ești, sau din protivnicii noștri?
14. Iar acela a zis lui: eu sunt Voevodul oștilor Domnului, acum am venit. Și a căzut Isus cu fața la pământ și s’a închinat lui și a zis: stăpâne, ce poruncești robului tău?
15. Și a zis Voevodul Domnului către Isus: desleagă încălțămintea dela picioarele tale, că locul pre care stai tu, este sfânt, și a făcut Isus așà.
CAP. 6.
[modifică]
Și Ierihonul era încuiat și întărit pentru frica fiilor lui Israil, și nimenea nu ieșeà dintr’însul, și nimenea nu intrà într’însul.
2. Și au zis Domnul către Isus: iată eu dau ție supt mâna ta Ierihonul și pre împăratul lui cel dintr’însul și pre cei tari cu vârtute.
3. Încunjurați cetatea toți bărbații cei de răsboiu împrejurul cetății odată în zi, așà să faceți în șase zile.
4. Și șapte preoți vor lua șapte buciume de strigare, înaintea sicriului, și în ziua a șaptea veți încunjurà cetatea de șapte ori, și preoții să buciume cu buciumi.
5. Și va fi după ce veți trâmbițà cu trâmbița de strigare, când veți auzì glasul buciumului, să strige tot poporul de odată, și strigând ei, vor cădeà singure zidurile cetății, și va intrà tot poporul cum au purces fiecare unul după altul în cetate.
6. Și a intrat Isus Navì la preoți și le-a zis lor: luați sicriul legii, și șapte preoți să ia șapte buciume de strigare înaintea sicriului Domnului.
7. Și le-a zis lor: porunciți poporului să umble prin prejur și să încunjure cetatea, și cei răsboinici să meargă întrarmați înaintea sicriului Domnului.
8. Și au fost după ce a zis Isus către popor, ca șapte preoți cu șapte trâmbițe sfinte să treacă înaintea Domnului, să meargă pe aproape, și să trâmbițeze tare, și sicriul legii Domnului să meargă după ei.
9. Iar cei răsboinici să meargă pe aproape înainte, și preoții buciumând cu buciumii, și cei dinapoia oștirii pre urma sicriului legii Domnului să meargă trâmbițând cu buciumii.
10. Iar poporului i-a fost poruncit Isus zicând: nu strigați, și nimenea să nu auză glasul vostru, și cuvânt să nu iasă din gura voastră, până în ziua, în care eu voiu porunci să strigați, și atunci să strigați.
11. Și încunjurând cetatea cu sicriul legii lui Dumnezeu, îndată s’au întors în tabără și preste noapte au rămas acolo.
12. Și a doua zi s’a sculat Isus de dimineață, și au ridicat preoții sicriul legii Domnului.
13. Și cei șapte preoți, carii purtau cele șapte trâmbițe mergeau aproape înaintea Domnului și trâmbițau cu trâmbițele, și după aceștia mergeau răsboinicii, și cealaltă gloată toată dinapoia sicriului legii Domnului, și preoții buciumau cu buciumi de corn.
14. Și cealaltă gloată a doua zi a încunjurat cetatea odată pe aproape, și s’a întors iarăși în tabără. Așà a făcut în șase zile.
15. Și a fost în ziua a șaptea sculându-se de dimineață au încunjurat cetatea după judecata aceasta de șapte ori; numai în ziua aceea au încunjurat cetatea de șapte ori.
16. Și a fost când au încunjurat cetatea a șaptea oară au trâmbițat cu trâmbițile preoții, și a zis Isus fiilor lui Israil: strigați, că au dat Domnul vouă cetatea.
17. Și va fi cetatea aceasta anatema, ea și toate câte sunt într’însa Domnului puterilor, fără numai pre Raav curva, să o cruțați pre dânsa și toate câte sunt în casa ei, pentrucă a ascuns pre solii, carii i-am trimis.
18. Iar voi feriți-vă foarte de anatema, ca nu cumvà poftind să luați din anatema și să faceți tabăra fiilor lui Israil anatema și să ne pierdeți pre noi.
19. Și tot argintul și aurul și arama și fierul sfânt va fi Domnului, în vistieriea Domnului se va aduce.
20. Și a strigat poporul și au trâmbițat preoții cu trâmbițile; iar dacă a auzit poporul glasul trâmbiților a strigat tot poporul de odată cu chiot mare și tare, și a căzut tot zidul prin prejur, și s’a suit tot poporul în cetate, fiecare prin locul, care erà înaintea sa și a luat cetatea.
21. Și a dat-o pieirii Isus pre ea, cu toate câte erau în cetate dela bărbat până la femeie și dela tânăr până la bătrân și până la vițel și până la oaie și asin, cu ascuțitul sabiei.
22. Și celor doi tineri, carii au iscodit pământul a zis Isus: intrați în casa femeii cei curve și o scoateți pre ea de acolo, cu toate câte sunt ale ei, precum ați jurat ei.
23. Și au intrat cei doi tineri, carii au iscodit cetatea, în casa femeii și au scos pre Raav curva și pre tatăl ei și pre muma ei și pre frații ei și toată rudenia ei și toate câte aveà ea, și o a pus pre ea afară de tabăra lui Israil.
24. Și cetatea cu toate câte erau într’însa o a ars cu foc, afară de argint și de aur și de aramă și de fier, că acestea le-a dat să se aducă în vistieriea Domnului.
25. Și pre Raav curva și toată casa ei și rudenia și toate ale ei, le-a lăsat vii Isus, și a lăcuit în Israil până în ziua de astăzi, pentrucă a ascuns iscoadele, pre care le-a fost trimis Isus să iscodească Ierihonul.
26. Și a făcut jurământ Isus în ziua aceea înaintea Domnului, zicând: blestemat înaintea Domnului fie omul, care se va sculà și va zidì cetatea aceasta Ierihonul; cu moartea fiului său celui întâiu născut să pue temelia ei, și cu moartea fiului său celui mai mic să pue porțile ei. Și așà a făcut Ahiil cel din Vetil, cu moartea lui Aviron fiului său celui întâiu născut o a întemeiat, și cu moartea fiului său celui mai mic, care a scăpat, a pus porțile ei.
27. Și au fost Domnul cu Isus, și numele lui a fost vestit în tot pământul.
CAP. 7.
[modifică]
Și au săvârșit fiii lui Israil un păcat mare, luând din cele afierosite; că Ahar feciorul lui Harmi, fiul lui Zamri, fiul lui Zara din seminția lui Iuda a luat din anatema, și s’a mânieat Domnul cu urgie pre fiii lui Israil.
2. Și a trimis Isus din Ierihon bărbați în Ghe, care este despre Vivtavi, spre răsărit de Vetil, și a grăit lor zicând: suiți-vă și iscodiți pământul, și s’au suit bărbații și au iscodit pre Ghe.
3. Și s’au întors la Isus și au zis către el: să nu se sue tot poporul, ci numai ca la vre-o două sau trei mii de bărbați să se suie și să bată cetatea, să nu duci acolo tot poporul, că ei sunt puțini.
4. Și s’au suit ca la trei mii de bărbații și au fugit Gheii dela fața bărbaților.
5. Și bărbații Gheii au omorît dintre ei ca vr’o treizeci și șase de bărbați, și i-au gonit pre ei dela poartă și i-au bătut la vale, și a slăbit inima poporului, și s’a făcut ca apa.
6. Și ș’a rupt Isus hainele sale, și a căzut Isus cu fața la pământ înaintea Domnului până seara, el și bătrânii lui Israil, și a pus cenușă pre capetele lor.
7. Și a zis Isus: rogu-mă Doamne! Doamne! Pentruce a trecut robul tău pre poporul acesta Iordanul, ca să-l dai pre el Amoreului să ne piarză pre noi? Mai bine am fi rămas să fi lăcuit dincolo de Iordan.
8. Și ce voiu zice după ce a întors Israil grumazii înaintea vrăjmașului său?
9. Și de vor auzì Hananeii și toți cei ce lăcuesc pământul, ne vor încunjurà și ne vor pierde despre pământ, și ce vei face numelui tău celui mare?
10. Și au zis Domnul către Isus: scoală-te, pentruce ai căzut pe fața ta?
11. Păcătuit-a poporul și a călcat legătura mea, care am făcut cu ei, că a luat din cele date peirii și furând a mințit și a băgat în vasele sale.
12. Și nu vor puteà fiii lui Israil să steà înaintea feții vrăjmașilor săi, grumazii vor întoarce înaintea vrăjmașilor săi, că s’au făcut anatema, nu voiu adaoge a mai fi cu voi, de nu veți ridicà anatema dintre voi.
13. Scoală-te, sfințește poporul și le zi lor: sfințiți-vă pre mâine, acestea zice Domnul Dumnezeul lui Israil: anatema este întru voi Israile, nu veți puteà stà împrotiva vrăjmașilor voștri până când nu veți ridicà anatema dintru voi.
14. Și să vă adunați toți dimineață din toate semințiile; și seminția pre care o va arătà Domnul, va aduce noroadele sale, și poporul pre care-l va arătà Domnul, va aduce casa sa, și casa pre care o va arătà Domnul, va aduce pre bărbații săi.
15. Și care se va arătà întru anatema să se arză cu foc, el și toate câte sunt ale lui, pentrucă a călcat legătura Domnului și a făcut fărădelege întru Israil.
16. Și a mânecat Isus de dimineață, și a adus poporul după semințiile lui, și s’a arătat semințiea lui Iuda.
17. Și s’a adus fiecare popor, și s’a arătat poporul lui Zara, și s’a adus poporul lui Zara după casa sa, și s’a arătat casa lui Zamri.
18. Și s’a adus casa lui după bărbat, și s’a arătat Ahar fiul lui Harmi, fiul lui Zamri, fiul lui Zara din semințiea lui Iuda.
19. Și a zis Isus lui Ahar: fătul meu, dă, slavă Domnului Dumnezeului lui Israil astăzi și te mărturisește lui, și spune mie ce ai făcut, și să nu ascunzi de către mine.
20. Și a răspuns Ahar lui Isus, și a zis: adevărat, eu am păcătuit înaintea Domnului Dumnezeului lui Israil, așà și așà am făcut.
21. Când prădam am văzut o haină împestriță bună și două sute de drahme de argint și o limbă de aur, care trăgeà cincizeci de drahme, și poftindu-le le-am luat și le-am ascuns în pământ în cortul meu, și argintul este pus supt dânsele.
22. Și a trimis Isus slugi și au alergat la cort în tabără, și acestea le-au aflat ascunse în cortul lui, și argintul supt ele.
23. Și le-au scos din cort, și le-au adus la Isus și la bătrânii lui Israil și le-au pus înaintea Domnului.
24. Și a luat Isus pre Ahar feciorul lui Zara și argintul și haina și limba cea de aur și pre feciorii lui și pre fetele lui și boii lui și asinii lui și oile lui și cortul lui, și toate câte aveà el, și tot Israilul cu dânsul, și l-a dus pre el în Emecahor.
25. Și a zis Isus către Ahar: pentruce ne-ai pierdut pre noi? Piarză-te pre tine Domnul astăzi, și l-a ucis pre el cu pietre tot Israilul, și i-a ars cu foc după ce i-a ucis cu pietre.
26. Și a pus preste ei grămadă mare de pietre, până în ziua de astăzi, și ș’au potolit Domnul iuțimea mâniei sale; pentru aceea a numit locul acela Emecahor, până în ziua de astăzi.
CAP. 8.
[modifică]
Și au zis Domnul către Isus: să nu te temi, nici să te îngrozești; ia cu tine pre toți bărbații cei răsboinici, și sculându-te, te sue la Ghe; iată că am dat în mâinile tale pre împăratul Gheii, cu tot poporul lui și cetatea lui și pământul lui.
2. Și să faci cu Ghe și cu împăratul ei, cum ai făcut cu Ierihonul și cu împăratul lui; iar prada ei și dobitoacele ei le veți împărți între voi, și pune pânditori cetății dinapoia ei.
3. Și s’a sculat Isus și tot poporul cel răsboinic, ca să se sue în Ghe, și a ales Isus treizeci de mii de bărbați tari cu puterea, și i-a trimis pre ei noaptea.
4. Și le-a poruncit lor zicând: luați aminte de pândiți dinapoia cetății, și nu vă duceți departe tare de cetate, și fiți toți gata.
5. Iar eu și toți cei ce sunt cu mine ne vom apropieà către cetate, și după ce vor ieșì cei ce lăcuesc în Ghe împrotiva noastră, cum au ieșit și întâiu, noi vom fugì dinaintea feții lor.
6. Și după ce vor alergà după noi, noi îi vom trage pre ei dela cetate, și vor zice: fug aceștia de fața noastră, ca și mai înainte.
7. Și vom fugì de ei; iar voi vă veți sculà dela pândă și veți intrà în cetate și veți bate cetatea, și o va da pre ea Domnul Dumnezeul nostru în mâinile noastre.
8. Și va fi după ce veți luà cetatea o veți arde cu foc, după cuvântul acesta să faceți, precum vă poruncesc vouă.
9. Și i-a trimis pre ei Isus, și s’au dus la locul cel de pândire, și au șezut între Vetil și între Ghe, spre apusul Gheii, și a mas Isus în noaptea aceea în mijlocul poporului.
10. Și mânecând a doua zi Isus a cercetat poporul, și s’au suit el și bătrânii lui Israil înaintea poporului asupra Gheii, și s’a suit cu el și tot poporul cel răsboinic.
11. Și mergând au venit împreajma cetății despre răsărit și pânditorii cetății despre apus, și au tăbărît de către miazănoaptea Gheii, și erà vale între ei și între Ghe.
12. Și a luat ca la vre-o cinci mii de bărbați, și i-au pus pre ei să pândească între Vetil și între Ghe, spre apusul Gheii.
13. Și a pus poporul toată tabăra, spre mieazănoaptea cetății, și marginea lui spre apusul cetății, și s’a dus Isus în noaptea aceea în mijlocul văii.
14. Și a fost după ce a văzut împăratul Gheii a grăbit, și mânecând a ieșit el și bărbații cetății împrotiva lor la răsboiu, și tot poporul erà cu el, și el nu știà, că sunt pânditori ascunși asupra lui dinapoia cetății.
15. Iar Isus și tot Israilul s’au tras înapoi, ca și cum le-ar fi fost frică, și au fugit pre calea care merge către pustie.
16. Și s’a întărit tot poporul a alergà după ei, și gonind dinapoi pre fiii lui Israil, s’au depărtat de cetate.
17. Și nici unul n’a rămas în Ghe și în Vetil, care să nu alerge după fiii lui Israil, și lăsând cetatea deschisă, au gonit pre fiii lui Israil.
18. Și au zis Domnul către Isus: întinde mâna ta cu darda ce este în mâna ta, asupra cetății, că în mâinile tale o am dat pre ea, și dela pândă pânditorii să se scoale de grab din locul lor, și a ridicat Isus mâna sa cu darda asupra cetății.
19. Și pânditorii s’au sculat de grab din locul lor, și au ieșit, când a întins Isus mâna, și au intrat în cetate, și o au luat, și grăbind au aprins cetatea cu foc.
20. Și căutând înapoi lăcuitorii Gheii vedeau fumul înălțându-se din cetate spre cer, și numai aveau unde fugì încoace sau încolo, că poporul, care fugeà de ei către pustie, s’au întors asupra celor ce-i goneau.
21. Și văzând Isus și tot Israilul, că au luat pânditorii cetatea și cum se înălțà fumul cetății până la cer, s’au întors și au lovit pre bărbații Gheii.
22. Și aceștia ieșiră din cetate întru întâmpinarea lor, s’au făcut în mijlocul taberii lui Israil, aceștia fiind unii de o parte și alții de alta.
23. Și i-au ucis pre ei, până ce n’a rămas dintre ei mântuit, nici scăpat, și pre împăratul Gheii l-au prins viu, și l-au adus la Isus,
24. Și a fost după ce au încetat fiii lui Israil, omorând pre toți cei din Ghe și pre cei din câmpuri și pre cei din munte unde-i gonise pre ei, și au căzut toți în ascuțitul sabiei pânăce s’au sfârșit, s’a întors Isus în Ghe și o a bătut cu ascuțitul sabiei.
25. Și au fost toți cei ce au căzut în ziua aceea dela bărbat până la femeie douăsprezece mii toți cei ce lăcuiau în Ghe.
26. Iar Isus nu ș’a întors mâna sa, care o întinsese cu darda, până ce a dat peirii pre toți cei ce lăcuiau în Ghe.
27. Afară de dobitoace și de prăzile, care erau în cetatea aceea, acestea toate loruși le-au împărțit fiii lui Israil după porunca Domnului, cum au rânduit Domnul lui Isus.
28. Și a aprins Isus cetatea, și o a făcut movilă veșnică și nelăcuită până în ziua aceasta.
29. Și pre împăratul Gheii l-a spânzurat de un lemn strâmb, și a fost spânzurat de lemn până seara, și când a apus soarele a poruncit Isus de a luat trupul lui de pre lemn, și l-a aruncat în groapă la poarta cetății, și a pus preste el o grămadă mare de pietre până în ziua de astăzi.
30. Atunci a zidit Isus jertfelnic Domnului Dumnezeului lui Israil în muntele Gheval.
31. În ce chip a poruncit Moisì robul Domnului fiilor lui Israil, cum este scris în legea lui Moisì, jertfelnic de pietre întregi, preste care nu s’a pus fier, și a adus acolo ardere de tot Domnului, și jertfă de mântuire.
32. Și a scris Isus pe pietre a doua lege din legea lui Moisì înaintea fiilor lui Israil.
33. Și tot Israilul și bătrânii lor și judecătorii lor și cărturarii lor mergeau pe aproape de o parte și de alta împreajma sicriului, și preoții Leviți purtau sicriul legii Domnului și nemernicul și moșneanul; jumătate dintru ei erau aproape de muntele Garizin, și jumătate dintru ei erau aproape de muntele Gheval, după cum a poruncit Moisì robul Domnului, ca întâiu să binecuvinteze pre poporul lui Israil.
34. După acestea a cetit Isus toate cuvintele legii aceștia, binecuvântările și blestemile, după cum erau scrise toate în legea lui Moisì.
35. N’a fost cuvânt din toate, câte a poruncit Moisì lui Isus, care să nu-l fi cetit Isus în auzul la toată adunarea fiilor lui Israil, ca să le auză bărbații și femeile și pruncii și nemernicii cei ce mergeau cu Israil.
CAP. 9.
[modifică]
Iar după ce au auzit toți împărații Amoreilor cei dincolo de Iordan, cei dela munte și cei dela câmpie și cei de pe tot țărmul mării cei mari și cei dela Andi-Livan și Heteii și Hananeii și Ferezeii și Eveii și Amoreii și Ghergheseii și Ievuseii,
2. S’au adunat împreună să se bată toți cu Isus și cu Israil.
3. Iar cei ce lăcueau în Gavaon auzind toate, câte au făcut Domnul Ierihonului și Gheii,
4. Au făcut și ei înșelăciune, și ș’au luat merinde, și gătindu-se au luat saci vechi pe asini, și foi de vin vechi, rupți și cârpiți.
5. Și încălțămintele și sandalele lor vechi și cârpite în picioarele lor, și îmbrăcămintele lor pre ei vechi, și pâinile cele de merinde uscate, mucede și sfărâmate.
6. Și au venit la Isus în tabăra lui Israil la Galgala și au zis către Isus și către tot Israilul: din pământ departe am venit, și acum faceți cu noi pace.
7. Și au zis fiii lui Israil către ei: vedeți, ca nu cumvà să lăcuiți în pământul, care se cuvine nouă, și nu vom puteà face cu voi pace.
8. Iar ei au zis către Isus: robii tăi suntem. Și a zis către ei Isus: de unde sunteți? Și de unde ați venit?
9. Și au răspuns ei: din pământ departe foarte au venit robii tăi întru numele Domnului Dumnezeului tău, că am auzit numele lui și toate câte au făcut în Eghipet.
10. Și câte au făcut împăraților Amoreilor celor dincolo de Iordan: lui Sion împăratul Esevonului, și lui Og împăratul Vasanului, care lăcuià în Astarot și în Edrain.
11. Și auzind noi, au grăit către noi bătrânii noștrii și toți cei ce lăcuesc pământul nostru, zicând: luați-vă merinde pre cale și mergeți întru întâmpinarea lor, și să grăiți către ei: robii voștri suntem, și acum faceți cu noi pace.
12. Aceste pâini care să ne fie merinde pre cale, calde le-am luat din casa noastră în ziua, în care am ieșit să venim la voi; iar acum iată s’au uscat și s’au sfărâmat.
13. Și acești foi de vin, când i-am umplut, erau noi, și acum s’au rupt; și hainele noastre și încălțămintele noastre acestea s’au învechit de calea cea multă foarte.
14. Și au luat boierii din bucatele lor, și pre Domnul nu l-au întrebat.
15. Și a făcut Isus pace cu ei, și a pus legătură cu ei, că nu-i va omorî pre ei, și li s’au jurat lor boierii adunării.
16. Și a fost trecând trei zile după ce a pus legătură cu ei, a înțeles, că sunt aproape de ei, și între ei lăcuesc.
17. Și purcezând fiii lui Israil, a treia zi au venit la cetățile lor; iar cetățile lor erau Gavaonul și Chefira și Virotul și cetățile Iarim.
18. Și nu i-au bătut pre ei fiii lui Israil, pentrucă toți boierii adunării s’au jurat lor pre Domnul Dumnezeul lui Israil, și a cârtit toată adunarea asupra boierilor
19. Și au zis boierii către toată adunarea: noi ne-am jurat lor pre Domnul Dumnezeul lui Israil, și acum nu putem să ne atingem de ei.
20. Ci aceasta să le facem, să-i prindem pre ei și să-i ținem vii, ca să nu fie preste noi mâniea Domnului pentru jurământul, cu care ne-am jurat lor.
21. Și au zis lor boierii să fie vii și să taie lemne, și să care apă la toată adunarea, după cum le-au zis lor boierii.
22. Și i-a chemat pre ei Isus, și le-a zis lor: pentruce m’ați înșelat, zicând: departe suntem de voi foarte; iar voi sunteți dintre cei ce lăcuesc între noi.
23. Și acum blestemați să fiți, să nu lipsească dintre voi rob, nici tăietor de lemne, nici purtător de apă mie și Dumnezeului meu.
24. Și ei au răspuns lui Isus, zicând: pentrucă cu adevărat s’au spus nouă, că au făgăduit Domnul Dumnezeul tău lui Moisì slugii sale, să vă deà vouă pământul acesta, și să ne pierdeți pre noi, și pre toți cei ce lăcuesc pre el dela fața voastră, și ne-am speriat foarte pentru viața noastră; de frica voastră am făcut lucrul acesta.
25. Și acum, iată noi suntem supuși vouă, precum vă place și precum vi se pare, faceți cu noi.
26. Și le-a făcut lor așà, și i-a scos pre ei Isus în ziua aceea din mâna fiilor lui Israil, și nu i-au omorît pre ei.
27. Și i-a pus pre ei Isus în ziua aceea tăietori de lemne și purtători de apă, la toată adunarea și la jertfelnicul lui Dumnezeu; pentru aceea cei ce lăcuiau în Gavaon, s’au făcut tăietori de lemne și purtători de apă la jertfelnicul lui Dumnezeu până în ziua de astăzi, și la locul care l-ar alege Domnul.
CAP. 10.
[modifică]
Iar auzind Adonivezec împăratul Ierusalimului, cum că Isus a luat Ghe și o a stricat, cum a făcut Ierihonului și împăratului lui, așà a făcut și Gheii și împăratului ei; și cum că cei ce lăcuiau în Gavaon de bunăvoie au mers la Isus și la Israil, și au rămas în mijlocul lor,
2. S’a temut foarte, pentrucă știà cum că Gavaonul este cetate mare, ca una din mitropolii, și toți oamenii ei tari.
3. Și a trimis Adonivezec împăratul Ierusalimului la Elam împăratul Hevronului și la Fidon împăratul Ierimutului și la Ieta împăratul Lahisului și la Davir împăratul Odolamului, zicând:
4. Suiți-vă la mine și-mi ajutați, și să batem Gavaonul, căci s’a închinat lui Isus și fiilor lui Israil.
5. Și s’au suit acei cinci împărați ai Amoreilor: împăratul Ierusalimului și împăratul Hevronului și împăratul Ierimutului și împăratul Lahisului și împăratul Odolamului, ei și tot poporul lor; și au încunjurat Gavaonul și-l băteau.
6. Iar lăcuitorii Gavaonului au trimis la Isus în tabăra lui Israil în Galgala, zicând: să nu-ți tragi mâinile tale de către robii tăi, sue-te la noi degrab, și ne ajută și ne mântuește pre noi, că s’au adunat asupra noastră toți împărații Amoreilor, carii lăcuesc la munte.
7. Și s’a suit Isus din Galgala, el și tot poporul cel răsboinic cu dânsul, tot cel cu putere tare.
8. Și au zis Domnul către Isus: să nu te temi de ei, că în mâinile tale i-am dat pre ei, nimenea dintru ei nu va stà înaintea voastră.
9. Și în vremea aceea a sosit Isus asupra lor fără de veste, că toată noaptea a venit din Galgala.
10. Și i-au făcut pre ei Domnul de s’au speriat de fața lui Israil, și i-au bătut pre ei Domnul bătae mare la Gavaon; și i-au gonit pre ei pre calea suișului Vitoronului, și i-au tăiat pre ei până la Azica și până la Machida.
11. Și când fugeau ei de către fața fiilor lui Israil la pogorâșul Vitoronului, Domnul au aruncat preste ei pietre mari de grindină din cer până la Azica, și mai mulți au fost cei ce au murit de pietrele cele de grindină, decât cei uciși de săbiile fiilor lui Israil în răsboiu.
12. Atunci a grăit Isus către Domnul în ziua, în care au dat Dumnezeu pre Amoreu supus fiilor lui Israil, când i-au bătut pre ei la Gavaon, și s’au surpat dela fața fiilor lui Israil; și a zis Isus să steà soarele spre Gavaon și luna despre valea Aialonului.
13. Și au stătut soarele și luna, cu starea până când au făcut Dumnezeu izbândă asupra vrăjmașilor lor. Au nu este aceasta scrisă în cartea dreptului? Și a stătut soarele în mijlocul cerului, și n’a mers către apus cu sfârșitul unei zile.
14. Și nici mai înainte, nici după aceea n’a fost zi ca aceasta ca să asculte Domnul de cuvântul omului, pentrucă au bătut Domnul răsboiu împreună cu Israil.
15. Și s’a întors Isus și tot Israilul împreună cu el la tabără în Galgala.
16. Și au fugit acești cinci împărați, și s’au ascuns în peștera cea din Machida.
17. Și s’a spus lui Isus, zicând: s’au aflat acei cinci împărați ascunși în peștera cea din Machida.
18. Și a zis Isus: prăvăliți pietre mari pre gura peșterii, și puneți la ele oameni, să-i păzească pre ei.
19. Iar voi nu stați aici, ci goniți dinapoi pre vrăjmașii voștri, și apucați-i dela spate, și nu vă fie milă de ei, și nu-i lăsați pre ei să intre în cetățile lor, că i-au dat Domnul Dumnezeul nostru în mâinile noastre.
20. Și a fost după ce au încetat Isus și fiii lui Israil a tăià pre ei cu tăiere mare foarte pânăce s’au sfârșit, și cei ce au scăpat dintre ei au intrat în cetăți tari,
21. S’a întors tot poporul la Isus în Machida și în tabără sănătoși, și nimenea n’a îndrăznit a crâcni cu limba sa împrotiva fiilor lui Israil.
22. Și a zis Isus: deschideți peștera și scoateți pre cei cinci împărați din peșteră.
23. Și au făcut așà, și au scos pre cei cinci împărați din peșteră, pre împăratul Ierusalimului și pre împăratul Hevronului și pre împăratul Ierimutului și pre împăratul Lahisului și pre împăratul Odolamului.
24. Și după ce i-au scos pre ei la Isus, a chemat Isus pre tot Israilul și pre căpitanii cei de răsboiu, carii venise cu el, și le-a zis: mergeți înainte și puneți picioarele voastre pe grumazii lor, și mergând au pus picioarele sale pre grumazii lor.
25. Și a zis Isus către ei: nu vă temeți de ei, nici vă spăimăntați, îmbărbătați-vă și vă întăriți, că așà va face Domnul tuturor vrăjmașilor voștri, cu cari voi vă veți bate.
26. Și i-a bătut pre ei Isus după aceea, și i-a omorît spânzurându-i de cinci lemne, și au fost spânzurați de lemne până seara.
27. Și a fost la apusul soarelui a poruncit Isus, și i-au luat pre ei de pre lemne, și i-au aruncat în peștera în care fugise, și a răsturnat pre peșteră pietre mari până în ziua de astăzi.
28. Și într’aceeași zi a luat Machida, și cu ascuțitul sabiei a omorît pre lăcuitorii ei și pre împăratul ei, și o a surpat pre ea; și tot ce erà viu într’însa, și nimenea n’a rămas întru ea scăpat și mântuit, și cu împăratul Machidei a făcut, în ce chip a făcut cu împăratul Ierihonului.
29. Și s’a dus Isus și tot Isralul cu el dela Machida la Levna, și a dat răsboiu asupra Levnei.
30. Și o au dat Domnului pre el în mâinile lui Israil, și o a luat și pre ea și pre împăratul ei, și a omorît pre lăcuitorii ei cu ascuțitul sabiei, și tot ce erà viu într’însa; n’a rămas într’însa nici unul mântuit și scăpat; și cu împăratul ei a făcut în ce chip a făcut cu împăratul Ierihonului.
31. Și s’a dus Isus și tot Israilul cu el dela Levna la Lahis, și l-a încunjurat, și a dat răsboiu asupra lui.
32. Și au dat Domnul Lahisul în mâinile lui Israil și l-a luat a doua zi, și pre lăcuitorii cei dintr’însul i-a omorît cu ascuțitul sabiei, și cetatea o a stricat, precum a făcut cu Levna.
33. Atunci s’a suit Elam împăratul Gazerului să ajute Lahisului, și l-a bătut Isus cu ascuțitul sabiei și pre poporul lui, de n’a rămas dintr’înșii nici unul mântuit și scăpat.
34. Și s’a dus Isus și tot Israilul dela Lahis la Eglon, și o a încunjurat, și o a bătut pre ea, și o au dat pre ea Domnul în mâinile lui Israil.
35. Și o a luat pre ea în ziua aceea, și o a tăiat pre ea cu ascuțitul sabiei, și tot ce erà viu într’însa a omorît în ziua aceea, cum a făcut Lahisului.
36. Și s’a dus Isus și tot Israilul cu el dela Eglon la Hevron, și o a încunjurat.
37. Și o a luat pre ea, și o a tăiat cu ascuțitul sabiei, și pre împăratul ei și toate satele ei, și tot ce erà viu într’însa nimic n’a scăpat, în ce chip a făcut Eglonului, și o a stricat pre ca și toate câte erau într’însa.
38. Și s’a întors Isus și tot Israilul cu el la Davir, și încunjurându-o o a luat.
39. Și pre împăratul ei și toate satele ei le-a tăiat cu ascuțitul sabiei, și o a stricat pre ea, și tot ce erà viu în ea a omorît, și n’a lăsat pre nimenea mântuit, în ce chip a făcut Hevronului și împăratului lui, așà a făcut Davirei și împăratului ei, în ce chip a făcut Levnei și împăratului ei.
40. Și a bătut Isus tot pământul muntelui și Naghevul și câmpiea și Asidotul și pre toți împărații lor, n’a lăsat nimica scăpat, ci tot ce erà viu a omorît precum au poruncit Domnul Dumnezeul lui Israil.
41. Așà i-a omorît pre ei Isus din Kadis-Varni până la Gaza tot pământul Goson până la Gavaon.
42. Și pre toți împărații lor și pământul lor l-a luat Isus odată; că Domnul Dumnezeul lui Israil au bătut răsboiu împreună cu Israil.
43. Și s’a întors Isus și tot Israilul cu dânsul în tabără la Galgala.
CAP. 11.
[modifică]
Iar Iavis împăratul Asorului dacă a auzit acestea, a trimis la Iovav împăratul Madonului și la împăratul Semeronului și la împăratul Ashiafului,
2. Și la împărații cei de către Sidonul cel mare, la munte și la Arava împreajma Khenerotului și la câmpie și la Nefedor,
3. Și la Hananeii cei de pre marginea mării de către răsărit și la Amoreii cei de pre marginea mării și la Hetei și la Ferezei și la Ievuseii cei din munte și la Eveii cei ce lăcuesc la poalele Iermonului în pământul Masifa.
4. Și au ieșit ei și împărații lor cu ei, și popor mult, ca nisipul de pre marginea mării de mulți, și cai și care multe foarte.
5. Și s’au împreunat toți împărații aceștia, și s’au strâns într’un loc, și au tăbărît la apa Meron să se bată cu Israil.
6. Și au zis Domnul către Isus: să nu te temi de fața lor, că mâine în ceasul acesta eu pre ei pre toți voiu da striviți înaintea lui Israil, cailor le vei tăià vinele, și carele le vei arde cu foc.
7. Și a venit Isus și tot poporul cel răsboinic cu dânsul asupra lor la apa Meron fără de veste, și au năvălit preste ei în munte.
8. Și i-au dat pre ei Domnul în mâna lui Israil, și tăindu-i i-a gonit până la Sidonul cel mare și până la apa Masrefot și până la câmpurile Masifa despre răsărit, și i-a tăiat pre ei până n’a rămas dintru ei mântuit și scăpat.
9. Și le-a făcut lor Isus, în ce chip i-au poruncit lui Domnul, cailor lor le-a tăiat vinele, și carele lor le-a ars cu foc.
10. Și s’a întors Isus în vremea aceea și a luat pre Asor, și pre împăratul ei l-a ucis cu sabia. Și mai înainte Asorul stâpâneà preste toți împărații aceștia.
11. Și a omorît cu ascuțitul sabiei tot sufletul din cetate, și i-a pierdut pre toți, și n’a rămas într’însa nimic ce erà viu, și pre Asor o a ars cu foc.
12. Și toate cetățile împăraților acestora, și pre toți împărații lor i-a prins Isus și i-a ucis cu ascuțitul sabiei, și i-a pierdut, în ce chip a rânduit Moisì robul Domnului.
13. Iar toate cetățile cele șănțuite nu le-a ars Israil, fără numai singură cetatea Asor o a ars Isus.
14. Și toate prăzile ei și toate dobitoacele le-au împărțit loruși fiii lui Israil; iar pre ei pre toți i-au omorît cu ascuțitul sabiei, n’au lăsat dintre ei nimic ce erà viu.
15. Precum au poruncit Domnul lui Moisì robului său, și precum Moisì a poruncit lui Isus, n’a lăsat nimica din toate câte au poruncit Domnul lui Moisì.
16. Și a luat Isus tot pământul de munte și tot pământul Naghev și tot pământul Goson și câmpul și cel de către apus și muntele lui Israil și câmpiile cele de către munte.
17. Dela muntele Helha care se sue la Siir până la Valagad, și câmpul Livanului supt muntele Ermonului, pre toți împărații lor i-a prins și i-a bătut și i-a omorît.
18. Și zile multe a făcut Isus răsboiu cu toți împărații aceștia.
19. Și n’a fost cetate, care să n’o fi luat fiii lui Israil, afară de Evei, carii lăcuiau în Gavaon, toate le-au luat cu răsboiu.
20. Că dela Domnul a fost să se întărească inima lor a ieșì la răsboiu asupra lui Israil, ca să-i piarză pre ei pre toți, și să nu aibă nici o milă, ci ca să piară, precum au zis Domnul către Moisì.
21. Și a venit Isus în vremea aceea, și a tăiat pre Enachimii cei dela munți din Hevron și din Davir și din Anavot și din tot muntele lui Israil și al lui Iuda împreună cu cetățile lor, și i-au pierdut pre ei Isus.
22. Nu s’au lăsat fiii lui Israil din Enachimi, fără numai în Gaza și în Ghet și în Aseldot au rămas.
23. Și a luat Isus tot pământul acela, precum au poruncit Domnul lui Moisì, și l-a dat moștenire lui Israil împărțindu-l între semințiile lor, și s’a odihnit pământul de răsboiu.
CAP. 12.
[modifică]
Și aceștia sunt împărații pământului, pre carii i-au bătut fiii lui Israil, și au moștenit pământul lor dincolo de Iordan către răsăritul soarelui, dela valea Arnonului până la muntele Ermonului, și tot pământul Aravei de către răsărit.
2. Pre Sion împăratul Amoreilor, care lăcuià în Esevon, și stăpâneà dela Aroir, care este la marginea văii Arnonului de o parte de vale, și jumătate de Galaad până la pârîul Iavocului, hotarele fiilor lui Amon.
3. Și Aravà, până la marea Heneret spre răsărit, și până la marea Aravei, marea Sărată, dela răsărit pre calea cea către Vitsimot, dela Teman, care este supt Asidot, Fasga.
4. Și pre Og împăratul Vasanului cel ce rămăsese din uriașii, cari lăcuiau în Astarot și în Edrain.
5. Și au stăpânit dela munții Ermonului și dela Selca și tot pământul Vasanului până la hotarele Ghesuri și ale Mahati și jumătate de Galaad până la hotarele lui Sion împăratul Esevonului.
6. Moisì sluga Domnului, și fiii lui Israil i-au omorît pre ei, și l-a dat Moisì sluga Domnului moștenire lui Ruvim și lui Gad și la jumătate din neamul lui Manasì.
7. Și aceștia sunt împărații Amoreilor, pre carii i-au ucis Isus și fiii lui Israil dincoace de Iordan la marea Valagad în câmpul Livanului și până la muntele Alog, care se sue spre Siir, și a dat Isus pre acela semințiilor lui Israil moștenire după sorții lor.
8. În munte și în câmp și în Aravà și în Asidot și în pustie și în Naghev, pre Heteu și pre Amoreu și pre Hananeu și pre Ferezeu și pre Eveu și pre Ievuseu.
9. Pre împăratul Ierihonului și pre împăratul Gheii, care este aproape de Vetil.
10. Pre împăratul Ierusalimului și pre împăratul Hevronului.
11. Pre împăratul Ierimutului, pre împăratul Lahisului.
12. Pre împăratul Eglomului, pre împăratul Gazerului.
13. Pre împăratul Davirului, pre împăratul Gaderului.
14. Pre împăratul Ermatului, pre împăratul Aredului.
15. Pre împăratul Levnei, pre împăratul Odolamului.
16. Pre împăratul Machidei, pre împăratul Vedilului, pre împăratul Tafodului.
17. Pre împăratul Eferului, pre împăratul Afecului, pre împăratul Lezaronului.
18. Pre împăratul Madonului, pre împăratul Azorului.
19. Pre împăratul Zamvronului, pre împăratul Ahazafului.
20. Pre împăratul Atanahului, pre împăratul Maghedonului.
21. Pre împăratul Chidesului.
22. Pre împăratul Iecomului lui Hermel.
23. Pre împăratul Ador al lui Nafatedor, pre împăratul Goim al Ghelghelii.
24. Pre împăratul Tersei, toți împărații aceștia treizeci și unul.
CAP. 13.
[modifică]
Și Isus fiind bătrân și îndelungat în zile, au zis Domnul către el: tu ai îmbătrânit, ai îndelungat în zile, și pământ rămâne foarte mult, care să se împărțească moștenire.
2. Și acesta este pământul, care rămâne: hotarele Filisteilor și tot Ghesurì și Hananeul.
3. Dela cel nelăcuit de către fața Eghipetului, până la hotarele Acaronului deastânga Hananeilor, se socotesc cele cinci Domnii a Filisteilor: a Gazeului, a Azotului, a Ascalonitului, a Ghetteului și a Caronitului.
4. Și Eveului: dela Teman tot pământul Hanaan împreajma Gazei, și Sidonenii până la Afec, până la hotarele Amoreilor.
5. Și tot pământul Galiatului Finistimului, și tot Livanul dela răsăritul soarelui dela Galgala supt muntele Ermonului, până la intrarea Ematului.
6. Toți cei ce lăcuesc în muntele acela dela Livan până la Maseret Memfomaim, pre toți Sidonenii eu îi voiu pierde dinaintea feții fiilor lui Israil, numai să-l împărțești cu sorți lui Israil, în ce chip am poruncit ție.
7. Și acum împărțește pământul acesta cu sorți moștenire celor nouă seminții, și jumătății seminției lui Manasì, dela Iordan până la marea cea mare despre apusul soarelui, dă-l lor, marea cea mare va fi hotar.
8. Iar celor două seminții, și jumătății din seminția lui Manasì, celor ce sunt cu el, lui Ruvim și lui Gad le-a dat Moisì dincolo de Iordan către răsăritul soarelui a dat lor Moisì sluga Domnului.
9. Dela Aroir, care este pre țărmurile văii Arnonului și cetatea cea dintre vale, și tot șesul dela Medavan până la Divon.
10. Și toate cetățile lui Sion împăratul Amoreilor, care a împărățit în Esevon până la hotarele fiilor lui Amon.
11. Și Galaatita și hotarele Ghesurului și ale Mahatului, și tot muntele Ermonului și toată Vasanita până la Selhà.
12. Toată împărăția lui Og în Vasanita, care a împărățit în Astarot și în Edrain, acesta a rămas din uriași, și l-a bătut pre el Moisì și l-a pierdut.
13. Și n’au pierdut fiii lui Israil pre Ghesuri și pre Mahati și pre Hananeu, și a lăcuit împăratul Ghesuri și Mahati, între fiii lui Israil până în ziua de astăzi.
14. Numai seminției lui Levì nu s’a dat moștenire, Domnul Dumnezeul lui Israil el este moștenirea lor, după cum au zis lor Domnul. Și aceasta este împărțirea, care o a făcut Moisì fiilor lui Israil în Aravotul lui Moav dincolo de Iordan despre Ierihon.
15. Și l-a dat Moisì seminției fiilor lui Ruvim după familiile lor.
16. Și au fost hotarele lor dela Aroir, care este de către fața văii Arnonului, și cetatea cea din valea Arnonului, și tot șesul până la Medava.
17. Esevonul și toate cetățile cele din șes, și Devonul și Vamodvaalul și casele Veelvot.
18. Și Essai și Kadimotul și Mefaatul.
19: Și Cariatimul și Sevan și Sarda și Siorul în muntele Enac.
20. Și Vetfogor și Asidot, Fasga și Vitsimut.
21. Și toate cetățile șesului și toată împărăția lui Sion împăratul Amoreilor, care a împărățit în Esevon, pre care l-a bătut Moisì, și împreună cu el și pre povățuitorii lui Madiam și pre Evì și pre Rocon și pre Sur și pre Ur și pre Revec boierii lui Sion, pre cei ce lăcuiau pământul.
22. Și pre Valaam vrăjitorul feciorul lui Veor l-au ucis fiii lui Israil cu sabiea la înfrângere.
23. Și a fost hotarul fiilor lui Ruvim Iordanul, aceasta este moștenirea fiilor lui Ruvim, după familiile lor, cetățile lor și satele lor.
24. Și a dat Moisì fiilor lui Gad moștenire după familiile lor.
25. Și a fost hotarul lor Iazirul, toate cetățile lui Galaad și jumătate din pământul fiilor lui Amon până la Aroir, care este de către fața Ravatei.
26. Și dela Esevon până la Aravot către Masifa și Votanim și Maan până la hotarele Davirului.
27. Și Enemec și Vitaram și Vitanamrà și Sochota și Safon și cealaltă împărăție a lui Sion împăratul Esevonului, și Iordanul va fi hotar la partea mării Heneret dincolo de Iordan spre răsărit.
28. Aceasta este moștenirea fiilor lui Gad după familiile lor, cetățile și satele lor.
29. Și a dat Moisì moștenire și la jumătate din seminția lui Manasì, și au fost a jumătății seminții fiilor lui Manasì după popoarele lor.
30. Și au fost hotarele lor dela Maanain, și toată împărăția Vasanului, și toată împărăția lui Og împăratul Vasanului, și toate satele Iair, care sunt în pământul Vasanitidei șasezeci de cetăți.
31. Și jumătate Galaad și Astarot și Edrain, cetățile împărăției lui Og în Vasan, s’au dat fiilor lui Mahir fiul lui Manasì, și la jumătatea din fiii lui Mahir fiul lui Manasì după familiile lor.
32. Acestea sunt, care le-a dat Moisì în Aravot Moav moștenire dincolo de Iordan către Ierihon despre răsărit.
33. Iar seminției lui Levì nu i-a dat Moisì moștenire; Domnul Dumnezeul lui Israil, el este moștenirea lor, în ce chip au grăit lor.
CAP. 14.
[modifică]
Aceștia sunt din fiii lui Israil, carii au moștenit în pământul lui Hanaan, cărora le-a împărțit moștenire Eleazar preotul și Isus fiul lui Navì, și căpeteniile părintești ale semințiilor fiilor lui Israil.
2. Cu sorți a împărțit moștenirea, cum au poruncit Domnul prin mâna lui Isus, celor nouă seminții, și la jumătate de semenție.
3. Pentrucă la două seminții și la jumătate din seminția lui Manasì a fost dat Moisì moștenire dincolo de Iordan. Iar Leviților nu le-au dat moștenire între dânșii.
4. Că fiii lui Iosif erau două seminții: Manasì și Efraim, și Leviților nu s’au dat parte în pământ, fără numai cetăți de lăcuit și locurile cele de prin prejurul cetăților, pentru vitele și dobitoacele lor.
5. În ce chip au poruncit Domnul lui Moisì, așà au făcut fiii lui Israil, și au împărțit pământul.
6. Și au venit fiii lui Iuda la Isus în Galgala și a zis către el Halev fiul lui Iefoni Chinezeul: tu știi cuvântul, care l-au grăit Domnul către Moisì omul lui Dumnezeu pentru mine și pentru tine în Kadis Varnì.
7. Că eram de patruzeci de ani, când m’a trimis Moisì robul lui Dumnezeu din Kadis Varnì să iscodesc pământul acesta, și i-am răspuns lui cuvânt după gândul lui.
8. Frații mei cei ce s’au suit împreună cu mine au mutat inima poporului, iar eu am adaos a urmà Domnului Dumnezeului meu.
9. Și s’a jurat Moisì în ziua aceea zicând: pământul, pre care te-ai suit tu, va fi moștenirea ta și a fiilor tăi în veci, pentrucă ai adaos a urmà Domnului Dumnezeului nostru.
10. Și acum iată m’au ținut viu Domnul, precum au zis, patruzeci și cinci de ani sunt acum de când au grăit Domnul cuvântul acesta către Moisì, când umblà Israil prin pustie, și acum iată de optzeci și cinci de ani sunt eu astăzi.
11. Și sunt încă tare, ca și când m’a trimis Moisì, așà pot și acum și a intrà și a ieșì la răsboiu.
12. Și acum cer dela tine muntele acesta, după cum au zis Domnul în ziua aceea, că tu ai auzit cuvântul acesta în ziua aceea, și acum sunt acolo Enachimi, cetăți mari și tari; deci de va fi Domnul cu mine, voiu pierde pre ei, precum au zis mie Domnul.
13. Și l-a binecuvântat pre el Isus, și a dat Hevronul moștenire lui Halev feciorul lui Iefonì Chinezeul.
14. Și de atunci până în ziua de astăzi Hevronul a fost moștenire lui Halev fiul lui Iefonì Chinezeul, pentrucă el a ascultat porunca Domnului Dumnezeului lui Israil.
15. Iar numele Hevronului mai înainte erà: cetatea lui Arvo, Mitropolia celor din Enachimi, și pământul a încetat de răsboiu.
CAP. 15.
[modifică]
Iar moștenirea seminției lui Iuda după popoarele lor a fost, dela hotarele Idumeii și dela pustia Sin către amiazăzi, până la Cadis către răsărit.
2. Și au fost hotarele lor dela amiazăzi până la laturea mării cei sărate dela piscul, ce vine spre amiazăzi,
3. Și merge împreajma suirei Acravinilor, și iese afară la Sena, și suie dela amiazăzi spre Cadis Varnì, și iese la Esron, și se sue în Addarà, și merge spre apusul Cadis.
4. Și merge spre Selmona, și iese până la valea Eghipetului, și se vor sfârșì hotarele lui la mare; acestea sunt hotarele lor de către amiazăzi.
5. Iar hotarele de către răsărit, toată marea cea sărată până la partea Iordanului. Iar hotarele lor de către miazănoapte, dela piscul mării și dela partea Iordanului,
6. Se sue hotarele spre Vetagla, și merg spre miazănoapte aproape de Vetarava, și se sue hotarele preste pietrile lui Veon feciorul lui Ruvim.
7. Și se întind hotarele dela Davirah din valea lui Ahor, și se pogoară spre miazănoapte către Galgala, care este împreajma dealului Adamin, despre răsăritul văii, și iese hotarul spre apa fântânii soarelui, și se sfârșesc la fântâna lui Roghil.
8. Și se sue hotarele la valea Enom spre răsăritul lui Ievus de către amiazăzi, acesta este Ierusalimul, și se sue hotarele pe vârful muntelui, celui din fața văii Enomului către mare, care este de laturea pământului Rafain către miazănoapte.
9. Și trece hotarul din vârful muntelui către izvorul apei Nao, și trece prin satele muntelui Efronului, și se va abate Hotarul la Vaal, aceasta este cetatea Iarim.
10. Și dela Vaal va trece hotarul la mare și la muntele Sir, și va trece spre răsărit cetatea Iarim de către miazănoapte, aceasta este Hasalon, și se va pogorî la cetatea soarelui, și va trece spre amiazăzi.
11. Și va trece hotarul spre răsăritul Acaronului de către miazănoapte, și vor trece hotarele la Socharon, și vor trece muntele pământului Vaalan spre amiazăzi, și va trece la Levna, și vor ieșì hotarele la mare.
12. Și hotarele lor de către apus vor fi marea cea mare; acestea sunt hotarele fiilor lui Iuda împrejur după familiile lor.
13. Și lui Halev feciorul lui Iefonì i-a dat parte în mijlocul fiilor lui Iuda după cum au poruncit Dumnezeu, și i-a dat Isus lui cetatea Arvoc Mitropoliea lui Enac, aceasta este Hevronul.
14. Și a pierdut de acolo Halev feciorul lui Iefonì pre cei trei feciori ai lui Enac: pre Susì și pre Tolman și pre Ahaman.
15. Și de acolo s’a suit Halev la cei ce lăcuiau în Davir, iar numele Davirului mai înainte erà cetatea cărturarilor.
16. Și a zis Halev: cine va bate și va luà cetatea cărturarilor și o va stăpânì, voiu da lui femeie pre Ashan fata mea.
17. Și o a luat Gotoniil feciorul lui Chenez fratele cel mai tânăr al lui Halev, și i-a dat lui femeie pre Ashan fata sa.
18. Și a fost când a purces ea, și s’a sfătuit cu dânsul, zicând: cere-voiu dela tatăl meu țarină, și a strigat de pre asin, a zis către ea Halev: ce-ți este ție?
19. Ea i-a răspuns lui, dă-mi mie binecuvântare, că pământ sec mi-ai dat mie, dă mie și isvoarele apelor, și i-a dat ei isvoarele cele de sus și isvoarele cele de jos.
20. Aceasta este moștenirea seminției fiilor lui Iuda după popoarele lor.
21. Și au fost cetățile lor, cetățile seminției fiilor lui Iuda din marginile Edomului spre pustie: Caveseil, Eder, Iagur.
22. Chinà, Dimona, Adada.
23. Chedes, Asor, Iedna.
24. Zif, Telem și Valod.
25. Asor cel nou și cetățile Esron, aceasta este Asor.
26. Amam, Sama și Molada, Asarsuar.
27. Asergada, Asemon și Vitveled.
28. Virsavee și Veziotiea, cu satele lor și sălașele lor.
29. Vala, Evem, Asem.
30. Eldolad, Seil, Erma.
31. Sechelac, Mediemena, Sasanà.
32. Lavaot, Selim, Ein și Remon toate cetățile douăzeci și nouă cu satele lor.
33. Iar în câmpie: Asdaol, Saraa, Asna.
34. Zano, Gonim, Tafuà, Inaim.
35. Ierimut, Odolam, Soho, Azica.
36. Sevarim, Aghedaim și Gadira, cu sălașele lor patrusprezece cetăți și satele lor.
37. Sena, Adasan, Magdalgad.
38. Dalan, Masfa, Iehdail.
39. Lachis, Vasecat, Aglon.
40. Havvo, Lamas, Cadalis.
41. Gadirod, Vitagon, Noman și Machida, șasesprezece cetăți, cu satele lor.
42. Levna, Ader, Asan.
43. Efta, Asanna, Nesiv.
44. Cheilam, Acziv și Marisà, nouă cetăți, cu satele lor.
45. Acaron cu satele ei, și sălașele ei.
46. Dela Acaron și în marea Iemnad, și toate câte sunt aproape de Esdot, și satele lor.
47. Esdot și satele ei, și sălașele ei, Gaza și satele ei și sălașele ei, până la pârâul Eghipetului și marea cea mare este hotarul ei.
48. Și la munte: Samir, Ieter, Soha,
49. Rena și cetatea cărturarilor, aceasta este Davir.
50. Anav, Estemo, Anim.
51. Gosom, Hilu și Ghilo, unsprezece cetăți, cu satele lor.
52. Erem, Ruma Esan.
53. Ianum, Vitfus, Afaca.
54. Amata, cetatea Arve, aceasta este Hevron și Sior, nouă cetăți cu sălașele lor.
55. Maon, Hermel, Ziv Etan.
56. Esreil, Egdaam, Zanua.
57. Echen, Gavva și Tamna, zece cetăți, și satele lor.
58. Alue, Vetsur, Ghedor:
59. Maarot, Vetanam și Eltecheen, șase cetăți și satele lor.
60. Teco, Evfrata, aceasta este Vitleem, Fagor, Etan, Culon, Tatam, Tovis, Carem, Galem, Tetir și Manoho, unsprezece cetăți, și satele lor.
61. Cariatvoal, aceasta este cetatea Aremva, două cetăți, și sălașele lor.
62. În pustiul Vidarava: Madiim, Zaha.
63. Nevdan, cetățile Sării și Engadi, cetăți șase, și satele lor.
64. Iar Ievuseul lăcuià în Ierusalim, și fiii lui Iuda n’au putut să-i piarză pre ei, și a lăcuit Ievuseul în Ierusalim cu fiii lui Iuda până în ziua aceasta.
CAP. 16.
[modifică]
Iar hotarele fiilor lui Iosif dela Iordan împreajma Ierihonului de către răsărit: pustiea care se suie de la Ierihon spre muntele Vetil.
2. Și iese din Vetil în Luza, și trece preste hotarele Ahataratului,
3. Și se pogoară spre apus la hotarele Efleti, până la hotarele Vetoronului de jos, și până la Gaazer, și se sfârșesc la mare.
4. Și au moștenit fiii lui Iosif Efraim și Manasì.
5. Și au fost hotarele fiilor lui Efraim după popoarele lor, și au fost hotarele moștenirii lor, dela răsărit Atarot, Adar, până la Vetoronul cel de sus și Gazara.
6. Și trec hotarele spre apus în Mahdot dela miazănoapte, și trec spre răsărit în Tinatasilo, și trec dela răsărit în Ianoha.
7. Apoi se pogoară dela Ianoha în Atarot și Narata, cu satele lor, și trece spre Ierihon, și iese la Iordan.
8. Și dela Tafu, merg hotarele spre apus la pârîul Cana, și iese la mare. Aceasta este moștenirea neamului lui Efraim după popoarele lor.
9. Și cetățile cele osebite fiilor lui Efraim între moștenirea fiilor lui Manasì, toate cetățile, și satele lor.
10. Și n’a pierdut Efraim pre Hananeul, care lăcuià în Gazer, și a lăcuit Hananeul între Efraim până în ziua aceasta, și a fost supus, până când s’a suit Faraon împăratul Eghipetului, și a luat cetatea, și o a ars cu foc, și pre Hananei, și pre Ferezei, și pre cei ce lăcuiau în Gazer i-au tăiat, și o a dat pre ea Faraon zestre fetii sale.
CAP. 17.
[modifică]
Și au fost hotarele seminții fiilor lui Manasì, acesta este cel întâiu născut al lui Iosif, lui Mahir celui întâiu născut al lui Manasì tatăl lui Galaad, care a fost bărbat răsboinic, și a avut moștenire în Galaad și în Vasan.
2. Și au fost celorlalți ai lui Manasì după popoarele lor fiilor lui Aviezer și fiilor lui Elec și fiilor lui Iezriil și fiilor lui Sihem și fiilor lui Efer și fiilor lui Semidai, aceștia sunt fiii lui Manasì fiul lui Iosif bărbați după popoarele lor.
3. Iar Salpaad feciorul lui Efer, fiul lui Galaad, fiul lui Mahir, fiul lui Manasì, n’aveà feciori, ci numai fete; și acestea sunt numele fetelor lui Salpaad: Maala, Nuà, Eglà, Melhà și Tersa.
4. Și au venit înaintea lui Eleazar preotul, și înaintea lui Isus fiul lui Navì și înaintea boierilor, zicând: Dumnezeu au poruncit prin mâna lui Moisì, să ni se deà nouă moștenire între frații noștrii. Și li s’au dat lor moștenire după porunca Domnului între frații tatălui lor.
5. Și a căzut funia lor dela Anasà, și câmpul Lavec din pământul Galaadului și al Vasanului, care este dincolo de Iordan,
6. Că fetele feciorilor lui Manasì au moștenit moșie între frații săi; iar pământul Galaadului s’a făcut moșie celorlalți fii ai lui Manasì.
7. Și au fost hotarele fiilor lui Manasì dela Asir Matot Dilanat, care este înaintea feții fiilor lui Sihem, și merg spre hotarele lui Iamin și Iasiv, la fântâna lui Taftot.
8. Că lui Manasì s’a fost venit pământul Tapfu, care este la hotarele lui Manasì a fiilor lui Efraim.
9. Și s’au pogorît hotarele la valea Canei către amiazăzi spre valea lui Air, Terevintul lui Efraim între cetățile lui Manasì și hotarele lui Manasì spre miazănoapte la pârîu, și marginea lui, marea.
10. Așà, ca moștenirea lui Efraim să fie de către amiazăzi, și de către miazănoapte lui Manasì, și amândouă să le hotărască marea, și de către miazănoapte să se împreune cu Asir, și de către răsărit cu Isahar.
11. Și va fi Manasì între Isahar și între Asir Vitsan și satele ei, și Iavlaam și satele ei, și cei ce lăcuesc în Dor și satele ei, și cei ce lăcuesc în Tanac și satele ei, și cei ce lăcuesc în Maghedo și satele ei, și a treia parte din Nofet și satele ei.
12. Și n’au putut fiii lui Manasì să strice cetățile acestea, și a început Hananeul a lăcuì în pământul acesta.
13. Și a fost după ce s’au întărit fiii lui Israil, au supus pre Hananei, iar nu i-au omorît pre ei.
14. Și s’au plâns fiii lui Iosif către Isus, zicând: pentruce ne-ai dat nouă o moșie și o parte, de vreme ce eu sunt popor mult, și Dumnezeu m’au binecuvântat.
15. Și le-a zis lor Isus: de ești tu popor mult, sue-te la păduri, și-ți curățește ție acolo loc, și în pământul Ferezeului și într’al lui Rafain, de-ți este ție strimt muntele lui Efraim.
16. Și au zis fiii lui Iosif: nu ne place nouă muntele lui Efraim, că, călărime aleasă și fier are Hananeul, care lăcuește în pământul Vetsan și în satele ei, și în valea Esrael.
17. Și a zis Isus fiilor lui Iosif, lui Efraim și lui Manasì, grăind: de ești tu popor mult și ai mare tărie, nu vei aveà o moșie.
18. Că pădurea va fi a ta, că pădure este, și o vei curățì, și vor fi ale tale ieșirile ei, că vei pierde pre Hananeu, măcar de are el călărime aleasă și tare este, că tu-l vei biruì pre el.
CAP. 18.
[modifică]
Și s’a strâns toată adunarea fiilor lui Israil în Silo, și a întins acolo cortul mărturiei, și a fost pământul supus lor.
2. Și au mai rămas din fiii lui Israil șapte seminții, care n’au fost luat moștenire.
3. Și a zis Isus fiilor lui Israil: până când vă veți lenevì și nu intrați să moșteniți pământul, care l-au dat vouă Domnul Dumnezeul părinților voștri.
4. Alegeți din fiecare seminție dintre voi trei bărbați, ca să-i trimit pre ei, și sculându-se, să străbată pământul și să-l scrie pre el înaintea mea, ca să-l pot împărțì.
5. Și au venit la dânsul, și le-au împărțit lor șapte părți, Iuda să fie lor hotar de către amiazăzi, și fiii lui Iosif să le fie lor hotar de către miazănoapte.
6. Deci voi împărțiți pământul în șapte părți, și veniți aici la mine, ca să vă scot vouă sorți înaintea Domnului Dumnezeului nostru.
7. Că fiii lui Levì n’au parte între voi, că preoția Domnului este partea lor, și Gad și Ruvim și jumătate din seminția lui Manasì au luat moștenirea sa dincolo de Iordan spre răsărit, care le-a dat lor Moisì robul Domnului.
8. Și sculându-se bărbații aceia, s’au dus, și a poruncit Isus bărbaților celor ce se duceau să străbată pământul, zicând: mergeți și cercetați pământul, și-l străbateți și veniți la mine, ca aici în Silo înaintea Domnului să vă scot vouă sorți.
9. Și s’au dus bărbații aceștia, și au umblat pământul, și l-au văzut, și scriind într’o carte cetățile lui, l-au împărțit în șapte părți, și au venit la Isus la tabără în Silo.
10. Și a aruncat Isus sorți în Silo înaintea Domnului, și a împărțit acolo Isus pământul fiilor lui Israil după măsurile lor.
11. Și a ieșit întâiu soarta seminții fiilor lui Veniamin după popoarele lor; și au ieșit hotarele moșiilor lor între fiii lui Iuda și între fiii lui Iosif.
12. Și au fost hotarele lor de către miazănoapte dela Iordan, și se sue din dosul Ierihonului spre miazănoapte, și sue prin munte către apus, și iese la pustia Veton.
13. Și de acolo trec hotarele la Luza din dosul Luzei spre răsărit, acesta este Vetil, și pogoară hotarele dela Atarot Edar la muntele cel de către amiazăzi de Vetoronul cel de jos.
14. Și trec hotarele, și încunjură în partea cea despre apus dela amiazăzi dela muntele cel de către fața Vetoronului dela amiazăzi, și iese la Cariat Vaal, acesta este Cariatirin cetatea fiilor lui Iuda; aceasta este partea de către mare.
15. Iar partea cea despre amiazăzi de către partea Cariat Vaal, și trece hotarul Gazin spre apus la fântâna apei, Nafto.
16. Și pogoară hotarele pre partea muntelui, acesta este despre partea crângului fiului lui Enom, care este din partea Emec Rafaim de către miazănoapte, și se pogoară la Gheena dinapoia Ievuseii despre amiazăzi și se pogoară la fântâna Roghil.
17. Și trecând către miazănoapte ajunge la izvorul Sames, și trece la Galilot, care este împreajma suișului Edomin, și pogoară la piatra Vaan a fiilor lui Ruvim.
18. Și trece pre dinapoia Vetaravei de către miazănoapte, și se pogoară la hotarele Aravei.
19. Și se pogoară spre hotarele dinapoia Vitalga de către miazănoapte și trec hotarele la piscul mării sărilor despre miazănoapte spre partea Iordanului dela amiazăzi; acestea sunt hotarele de către amiazăzi.
20. Și de către partea răsăritului va fi hotar Iordanul. Aceasta este moștenirea fiilor lui Veniamin, hotarele ei împrejur după popoarele lor.
21. Și au fost cetățile fiilor lui Veniamin după popoarele lor, Ierihonul, Vetagla, Amecasisul.
22. Vetavara, Samrim, Vetil.
23. Avim, Ofra, Afrata.
24. Cafaramon, Afnì și Gavaa, douăsprezece cetăți și satele lor.
25. Gavaonul, Rama, Verota.
26. Masfa, Chefira.
27. Rechean, Ierfil, Derala.
28. Selalaf și Evus, acesta este Ierusalimul și Gavaotul și cetatea lui Iarim, treisprezece cetăți și satele lor. Aceasta este moștenirea fiilor lui Veniamin după popoarele lor.
CAP. 19.
[modifică]
Și a ieșit al doilea sorț lui Simeon, seminției fiilor lui Simeon, după popoarele lor, și au fost moștenirea lor în mijlocul moștenirei fiilor lui Iuda.
2. Și a fost moștenirea lor: Virsaviea, Save, Molada.
3. Asersual, Vola, Iason.
4. Eltula, Vatul, Erma.
5. Siclagul, Vitamarhavot, Asersusim.
6. Și Vitlevaot și țarinile lor, treisprezece cetăți și satele lor.
7. Ain, Remmon, Eder și Asan, patru cetăți și satele lor.
8. Și toate satele cele de prin prejurul cetăților acestora până la Valad Viradmot mergând spre amiazăzi; aceasta este moștenirea seminției fiilor lui Simeon după popoarele lor.
9. Din moșiea lui Iuda moștenirea fiilor lui Simeon, pentrucă partea fiilor lui Iuda a fost mai mare de cât a lor, pentru aceea au luat fiii lui Simeon moștenire în moșiea lor.
10. Și a ieșit al treilea sorț lui Zavolon după popoarele lor, și sunt hotarele moștenirii lor până la Sarid.
11. Și s’au suit hotarele la mare și la Marala, și se împreună la Vetarava în valea cea de către fața Iecnam.
12. Și se întoarce dela Sarid din preajma dela răsăritul Sames la hotarele Haselatdavor, și trece la Davrat, și se sue la Iafia.
13. Și de acolo trec spre răsărit la Ghedaefer și la Sin, și trec la Remona și la Amataranua.
14. Și încunjură hotarele către mieazănoapte la Anotò, și iese la Ghetail.
15. Cottat, Naalol, Semron, Iedala și Vitleem, cetăți douăsprezece și satele lor.
16. Aceasta este moștenirea seminției fiilor lui Zavulon după popoarele lor, cetățile și satele lor.
17. Și lui Isahar a ieșit al patrulea sorț fiilor lui Isahar, după rudenia lor.
18. Și au fost hotarele lor: Israel, Ahasalot, Sunim.
19. Afarem, Sion, Aneret.
20. Rovot, Chezion, Aevis.
21. Ramaod, Enganim, Anada și Vitfazis.
22. Și se împreună hotarele la Tavor și la Sasima și Vitsamis, și sfârșitul hotarelor lor este Iordanul, cetăți șasesprezece și satele lor.
23. Aceasta este moștenirea seminției fiilor lui Isahar după popoarele lor, cetățile și satele lor.
24. Și a ieșit al cincilea sorț neamului fiilor lui Asir după semințiile lor.
25. Și au fost hotarele lor: Elcat, Ali, Veden, Ahasaf.
26. Elmeleh, Amaad și Masal; iar de către apus se împreună cu Carmilul, cu Siorul și cu Lavanatul.
27. Și se întoarce dela răsăritul soarelui către Vidagon, și se împreună cu Zavulon, cu Ghe și Etail despre miazănoapte, cu Vitemec și Nail, și merge la Havol deastânga.
28. Ahran, Roov, Amon și Kana până la Sidonul cel mare.
29. Și se întorc hotarele la Rama; și până în Tir cetate întărită, și se întorc hotarele la Osa, și ies la mare, și se sfârșesc în Ahaziv.
30. Ama, Afec și Raov cetăți douăzeci și două și satele lor.
31. Aceasta este moștenirea seminții fiilor lui Asir după popoarele lor, cetățile și satele lor.
32. Și lui Neftalì a ieșit al șaselea sorț, fiilor lui Neftalì după popoarele lor.
33. Și au fost hotarele lor: Meelef, Olam, Seenanim, Ademi, Anechev și Iafneil până la Lac, și ies la Iordan.
34. Și se întorc hotarele despre apus în Aznot Tavor, și trec de acolo la Icoc, și se împreună cu Zabulon de către răsărit, și cu Asir se împreună de către mare, și cu Iuda la Iordan de către răsăritul soarelui.
35. Și cetățile cele zidite ale Tirilor, Tirul, Amat, Racat și Keneret.
36. Adami, Rama și Asor.
37. Cadesul, Adrai și izvoarele Asorului.
38. Ieran, Magdaliil, Oran, Vitanad și Vitsamis, nouăsprezece cetăți și satele lor.
39. Aceasta este moștenirea seminții fiilor lui Neftalì după rudenia, cetățile și satele lor.
40. Și lui Dan a ieșit al șaptelea sorț.
41. Și au fost hotarele moștenirei lor: Saraa, Esdaol, cetatea Samis.
42. Salaavil, Elan, Edla.
43. Elon, Tamna, Acaron.
44. Eltecu, Gavaton, Valat.
45. Ud, Vanivarac, Ghetremon.
46. Și dela marea Ieracon și Iericon hotar aproape de Ioppa.
47. Și au mers fiii lui Dan, și au bătut pre Lesen, și l-au luat și l-au tăiat cu ascuțitul sabiei, și l-au moștenit, și au lăcuit într’însul, și au chemat numele lui Lesen Dan, după numele lui Dan tatăl lor.
48. Aceasta este moștenirea seminții fiilor lui Dan după popoarele, cetățile și satele lor.
49. Și au sfârșit a împărțì cu sorți pământul după hotarele lor, și fiii lui Israil au dat moșie lui Isus fiul lui Navì între dânșii.
50. Precum au poruncit Domnul, și i-au dat lui cetatea Tamnadazara, care o a cerut în muntele Efraim, și a zidit cetate, și a lăcuit într’însa.
51. Acestea sunt împărțirile, care cu sorți le-au împărțit Eleazar preotul și Isus fiul lui Navì și căpeteniile părintești întru semințiile lui Israil după sorți, în Silo, înaintea Domnului, la ușile cortului mărturiei, și s’au dus să lăcuiască pământul.
CAP. 20.
[modifică]
Și au grăit Domnul lui Isus, zicând:
2. Vorbește fiilor lui Israil și le spune lor: dați cetățile cele pentru cei ce fug ca să scape, de care am zis către voi prin Moisì.
3. Ca să fie scăpare ucigătorului celui ce ar ridicà vieață fără de voea lui, neavând înainte nici un gând, și vor fi cetățile voastre scăpare ca să nu se omoare ucigașul de rudenia celui mort, până ce nu va venì înaintea adunării la judecată.
4. Acesta după ce va fugì la o cetate dintr’acestea, va stà la poarta cetății, și va spune înaintea bătrânilor cetății aceea cuvintele sale, și-l va primì adunarea la sine, și va da lui loc, și va lăcuì cu dânșii.
5. Și când va alergà după el rudenia celui omorît, nu vor da în mâinile lui pre cel ce a omorît, pentru că neștiind a lovit pe aproapele său și nu pentrucă l-ar fi fost urît pre el mai înainte.
6. Și va lăcuì în cetatea aceea, până când va sta înaintea adunării la judecată, și până ce va murì preotul cel mare, care va fi în zilele acelea; atunci se va întoarce ucigătorul, și va merge în cetatea sa și la casa sa, de unde a fost fugit.
7. Și a osebit Cadisul în Galilea în muntele lui Neftalì, și Sihemul în muntele Efraim, cetatea Arvoc, acesta este Hevron în muntele lui Iuda.
8. Și dincolo de Iordan împreajma Ierihonului către răsărit a dat Vosorul în câmpia pustiei dela seminția lui Ruvim, și Arimotul în Galaad din seminția lui Gad, și Golanul în Vasan din seminția lui Manasì.
9. Acestea sunt cetățile cele numite tuturor fiilor lui Israil, și nemernicului celui ce șade întru ei, ca să fugă acolo cel ce a ridicat vieață fără de voie, ca să nu moară de mâna celui ce este rudenie cu cel omorît, până ce va sta înaintea adunării la judecată.
CAP. 21.
[modifică]
Și au venit căpeteniile părintești ale fiilor lui Levì la Eleazar preotul și la Isus fiul lui Navì și la căpeteniile părintești din semințiile fiilor lui Israil.
2. Și au zis către ei în Silo în pământul Hanaan, grăind: Domnul au poruncit prin Moisì să ni se deà nouă cetăți în care să lăcuim noi, și loc prin prejurul lor pentru hrana vitelor noastre.
3. Și au dat fiii lui Israil Leviților din moștenirea sa după porunca Domnului cetățile acestea și împrejurimile lor.
4. Și a ieșit sorțul poporului lui Caat. Și au fost date cu sorți fiilor lui Aaron, preoților, Leviților dela seminția lui Iuda și dela seminția lui Simeon și dela seminția lui Veniamin cetăți treisprezece.
5. Și celorlalți fii ai lui Caat, au fost date cu sorți dela seminția lui Efraim și dela seminția lui Dan și dela jumătate din seminția lui Manasì cetăți zece.
6. Și fiilor lui Ghedson s’au dat cu sorți dela seminția lui Isahar și dela seminția lui Asir și dela seminția lui Neftali, și dela jumătate din seminția lui Manasì în Vasan cetăți treisprezece.
7. Și fiilor lui Merari după popoarele lor, s’au dat cu sorți dela seminția lui Ruvim și dela seminția lui Gad și dela seminția lui Zavulon cetăți douăsprezece.
8. Și au dat cu sorți fiii lui Israil Leviților cetățile acestea și împrejurimile lor, în ce chip au poruncit Domnul lui Moisì.
9. Și a dat seminția fiilor lui Iuda și seminția fiilor lui Simeon, și dela seminția fiilor lui Veniamin cetățile acestea.
10. Și s’a hotărît să fie ale fiilor lui Aaron după neamul lui Kaat al fiilor lui Levì, că acestea au ieșit întâiu la sorți.
11. Și le-au dat lor Kariatarvocul Mitropolia Enachilor, acesta este Hevronul în muntele lui Iuda, cu împrejurimile ei.
12. Iar țarinile cetății și satele ei le-a dat Isus fiilor lui Halev fiul lui Iefoni, moșie.
13. Și fiilor lui Aaron a dat cetatea cea de scăpare celui ce va ucide, Hevronul cu împrejurimile lui, și Lovna cu împrejurimile ei.
14. Și Tretherul cu împrejurimile lui și Tema cu împrejurimile ei.
15. Și Istemo cu împrejurimile ei, și Ilon cu împrejurimile lui.
16. Și Davir cu împrejurimile ei, și Ain cu împrejurimile ei, și Eta și Vetsames cu împrejurimile lui, nouă cetăți dela aceste două seminții.
17. Iar dela seminția lui Veniamin, Gavaonul cu împrejurimile lui și Gavet cu împrejurimile lui.
18. Și Anatotul cu împrejurimile lui și Elmon cu împrejurimile ei, patru cetăți.
19. Toate cetățile fiilor lui Aaron preoților cetăți treisprezece, cu împrejurimile lor.
20. Și popoarelor fiilor lui Kaat Leviților celor rămași dela fiii lui Kaat această moșie li s’au dat dela seminția lui Efraim.
21. Și le-au dat lor cetatea scăpării celui ce ucide, Sihemul cu împrejurimile lui și Gazera cu împrejurimile ei.
22. Și Kavzem cu împrejurimile ei și Vetoronul cu împrejurimile lui, patru cetăți.
23. Și dela seminția lui Dan Eldeca cu împrejurimile ei și Gaveton cu împrejurimile ei.
24. Și Elonul cu împrejurimile lui și Gheteremnonul cu împrejurimile lui, patru cetăți.
25. Și dela jumătate din seminția lui Manasì Tanahu, cu împrejurimile lui și Vetsan cu împrejurimile ei, două cetăți.
26. Toate acestea zece cetăți și împrejurimile lor popoarelor fiilor lui Caat, care a mai fost rămas.
27. Și fiilor lui Gherson rudeniilor cu Leviții dela jumătate din seminția lui Manasì cetățile cele osebite pentru ucigători: Golan în Vasan cu împrejurimile ei și Vestera cu împrejurimile ei, două cetăți.
28. Și dela seminția lui Isahar Chisonul, cu împrejurimile lui și Devera cu împrejurimile ei.
29. Și Iermot cu împrejurimile ei și fântâna cărturarilor, cu împrejurimile ei, patru cetăți.
30. Și dela seminția lui Asir Misala cu împrejurimile lui, și Avdon cu împrejurimile lui.
31. Și Helcata cu împrejurimile ei, și Roov cu împrejurimile ei, patru cetăți.
32. Și dela seminția lui Neftalì, cetatea cea osebită pentru scăparea ucigătorului, Cadisul în Galiliia cu împrejurimile lui și Amador cu împrejurimile ei, și Kardan cu împrejurimile lui, trei cetăți.
33. Toate cetățile lui Gherson, după popoarele lor, treisprezece cetăți cu împrejurimile lor.
34. Și poporului fiilor lui Merari Leviților celor rămași dela seminția fiilor lui Zavulon: Iecnan cu împrejurimile lui, și Karita cu împrejurimile lui.
35. Și Damna cu împrejurimile ei, și Naalol cu împrejurimile lui, patru cetăți.
36. Și dincolo de Iordan despre Ierihon dela seminția lui Ruvim a dat cetatea cea de scăpare ucigătorului: Vosorul, Misor cu împrejurimile lor, și Iazir cu împrejurimile lui.
37. Și Kedzonul cu împrejurimile ei, și Masfa cu împrejurimile ei, cetăți cinci.
38. Și dela seminția lui Gad: cetatea cea de scăpare ucigătorului, Ramotul în Galaad cu împrejurimile lui, și Maaneam cu împrejurimile ei.
39. Și Esevonul cu împrejurimile lui, și Iazira cu împrejurimile ei, toate cetățile patru.
40. Toate cetățile fiilor lui Merari după popoarele lor celor rămași din seminția lui Levì, și au fost hotarele lor cetăți douăsprezece.
41. Toate cetățile Leviților între moștenirea fiilor lui Israil patruzeci și opt de cetăți, cu împrejurimile lor; fiecare cetate cu împrejurimile ei; așà la toate cetățile acestea.
42. Și a sfârșit Isus a împărțì pământul în hotarele lor, și au dat fiii lui Israil parte lui Isus.
43. După porunca Domnului i-au dat lui cetatea, care o a cerut, Tamna-Saharul i-au dat lui în muntele lui Efraim, și a zidit Isus cetatea, care o a cerut, și a lăcuit într’însa.
44. Și a luat Isus cuțitele cele de piatră, cu care a tăiat împrejur pre fiii lui Israil, cari s’au născut pre cale în pustie, că nu s’au fost tăiat împrejur în pustie, și le-a pus în Tamna-Sahar.
45. Și au dat Domnul lui Israil tot pământul, care s’au jurat părinților lor, că-l va da, și l-a moștenit pre el, și a lăcuit într’însul.
46. Și odihnă le-au dat lor Domnul prin prejur, precum s’au jurat părinților lor, nimenea n’a stătut împrotivă înaintea lor dintre toți vrăjmașii lor, pre toți vrăjmașii lor i-au dat Domnul în mâinile lor.
47. N’a rămas neplinit nici un cuvânt din toate cuvintele cele bune, care au grăit Domnul fiilor lui Israil, toate s’au plinit.
CAP. 22.
[modifică]
Atunci a chemat Isus pre fiii lui Ruvim și pre fiii lui Gad și jumătatea seminției lui Manasì.
2. Și le-a zis: voi ați auzit toate câte a poruncit vouă Moisì robul Domnului, și ați ascultat cuvântul meu întru toate, câte am poruncit vouă.
3. N’ați lăsat pe frații voștri într’aceste zile multe, până în ziua de astăzi ați păzit porunca Domnului Dumnezeului vostru.
4. Iar acum au odihnit Domnul Dumnezeul nostru pe frații noștri precum au zis lor, acum dar întoarceți-vă și mergeți la casele voastre, și în pământul moștenirii voastre care vi l-a dat vouă Moisì sluga Domnului dincolo de Iordan.
5. Ci păziți foarte să faceți poruncile și legea, care v’a poruncit vouă Moisì robul Domnului să o faceți, să iubiți pre Domnul Dumnezeul vostru, și să umblați întru toate căile lui, să păziți poruncile lui, și să vă lipiți de el, și să slujiți lui din tot cugetul vostru și din toată inima voastră.
6. Și i-a binecuvântat pre ei Isus și i-a slobozit, și s’au dus la casele lor.
7. Și la jumătate din seminția lui Manasì a fost dat Moisì în Vasan; iar la cealaltă jumătate a dat Isus împreună cu frații lor dincoace de Iordan lângă mare, și după aceea i-a slobozit pre ei Isus la casele lor, și i-a binecuvântat pre ei.
8. Și cu avuții multe s’au dus la casele lor și dobitoace multe foarte și argint și aur și aramă și fier și haine multe foarte, au împărțit prada, care o au luat dela vrăjmași, împreună cu frații lor.
9. Și s’au întors fiii lui Ruvim și fiii lui Gad și jumătatea cea din seminția lui Manasì dela fiii lui Israil din Silo, care este în pământul Hanaan, ca să meargă în Galaad în pământul moștenirei lor, care l-au fost dobândit din porunca Domnului prin mâna lui Moisì.
10. Și au venit la Galilodul Iordanului, care este în pământul lui Hanaan, și au zidit acolo fiii lui Ruvim și fiii lui Gad și jumătatea cea din seminția lui Manasì, jertfelnic lângă Iordan, jertfelnic mare la vedere.
11. Și auzind fiii lui Israil, au zis: iată fiii lui Ruvim și fiii lui Gad și jumătatea din seminția lui Manasì au zidit jertfelnic la hotarele pământului Hanaan la Galilodul Iordanului dincolo de fiii lui Israil.
12. Și au auzit fiii lui Israil, și s’au adunat toți fiii lui Israil în Silo, ca să se suie să-i bată pre ei.
13. Și au trimis fiii lui Israil la fiii lui Ruvim și la fiii lui Gad și la fiii cei din jumătatea seminției lui Manasì în pământul Galaadului pre Finees feciorul lui Eleazar fiul lui Aaron preotul.
14. Și zece boieri cu el, câte un boier din casa părintească de fiecare seminție a lui Israil, carii erau boieri caselor părintești, mai mari preste miile lui Israil.
15. Și au mers la fiii lui Ruvim și la fiii lui Gad și la acea jumătate din seminția lui Manasì în pământul Galaad, și au grăit către ei, zicând:
16. Acestea zice toată adunarea Domnului: ce este păcatul acesta, care ați săvârșit înaintea Dumnezeului lui Israil, să vă întoarceți astăzi dela Domnul Dumnezeul lui Israil zidindu-vă vouă jertfelnic, ca să vă abateți astăzi dela Domnul?
17. Au doară mic este vouă păcatul lui Fogor, că nu ne-am curățit de el până în ziua aceasta, și s’a făcut bătae întru adunarea Domnului?
18. Și voi vă abateți astăzi dela Domnul, și de vă veți osebì astăzi de către Domnul, mâine preste tot Israilul va fi mânia Domnului.
19. Și acum de este mic vouă pământul moștenirii voastre, treceți la pământul moștenirei Domnului, unde este cortul Domnului, și moșteniți între noi, și nu vă osebiți de Dumnezeu, și de noi nu vă osebiți zidindu-vă jertfelnic afară de jertfelnicul Domnului Dumnezeului nostru.
20. Au nu Ahar feciorul lui Zarà a făcut păcat luând din anatema, și preste toată adunarea lui Israil a fost mâniea? Și acesta unul singur erà, ci nu singur a murit în păcatul său.
21. Și au răspuns fiii lui Ruvim și fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manasì, și au grăit celor mai mari preste miile lui Israil, zicând:
22. Dumnezeu Dumnezeu Domn este, și Dumnezeu Dumnezeu Domnul însuși știe, și Israil însuși va cunoaște, de am făcut noi păcatul desbinării înaintea Domnului, să nu ne mântuiască pre noi în ziua aceasta.
23. Și de am zidit nouă jertfelnic pentru ca să ne osebim de către Domnul Dumnezeul nostru, sau pentru ca să aducem pre el jertfă de arderi de tot, sau pentru ca să facem pre el jertfă de mântuire, Domnul însuși să cerce.
24. Ci pentrucă ne-am temut de lucrul acesta, am făcut aceasta, zicând: ca nu cumvà mâine să grăiască fiii voștri fiilor noștri zicând: ce este vouă, și Domnului Dumnezeului lui Israil.
25. Că hotar au pus Domnul între noi și între voi fiii lui Ruvim și fiii lui Gad, Iordanul; și nu este vouă parte cu Domnul, și vor înstreinà fiii voștri pre fiii noștri, ca să nu se închine Domnului.
26. Pentru aceea am zis: să facem așà, să zidim jertfelnicul acesta, nu pentru aduceri, nici pentru jertfe.
27. Ci pentru ca să fie acesta mărturie între noi și între voi, și între fiii noștri după noi, ca să săvârșească slujbă Domnului înaintea lui cu aducerile noastre și cu jertfele noastre și cu jertfele cele de mântuire ale noastre; și nu vor zice fiii voștri fiilor noștri mâine, n’aveți voi parte cu Domnul.
28. Și am zis: de va fi vre odinioară, și vor grăì către noi, sau către semințiile noastre mâine, și vor zice: vedeți asemănarea jertfelnicului Domnului, care l-au făcut părinții noștri, nu pentru aduceri, nici pentru jertfă; ci pentru ca să fie mărturie între noi și între voi și între fiii noștri.
29. Să nu fie nouă, ca să ne abatem de către Domnul în ziua de astăzi să ne osebim de către Domnul, ca să zidim nouă jertfelnic pentru aducerile și pentru jertfele cele de pace și pentru jertfele cele de mântuire, afară de jertfelnicul Domnului Dumnezeului nostru, care este înaintea cortului lui.
30. Și după ce a auzit Finees preotul și toți boierii adunării și cei mai mari preste miile lui Israil, carii erau cu el, cuvintele, care le-au grăit fiii lui Ruvim și fiii lui Gad și jumătatea din seminția lui Manasì, le-au plăcut lor.
31. Și a zis Finees fiul lui Eleazar preotul către fiii lui Ruvim și către fiii lui Gad și către jumătatea din seminția lui Manasì: astăzi am cunoscut, că cu noi este Domnul, pentrucă n’ați săvârșit înaintea Domnului păcatul acesta, și ați izbăvit pre fiii lui Israil din mâna Domnului.
32. Și s’a întors Finees feciorul lui Eleazar preotul și boierii neamurilor dela fiii lui Ruvim și dela fiii lui Gad și dela jumătatea din seminția lui Manasì din pământul Galaad, în pământul Hanaan la fiii lui Israil, și le-au spus lor cuvintele.
33. Și a plăcut cuvântul acela fiilor lui Israil, și a grăit către fiii lui Israil și a binecuvântat pre Dumnezeul fiilor lui Israil, și au zis: să nu se mai sue la ei cu răsboiu, ca să piarză pământul fiilor lui Ruvim și al fiilor lui Gad și al jumătății din seminția lui Manasì, și au lăcuit într’însul.
34. Și a numit Isus jertfelnicul lui Ruvim și al lui Gad și al jumătății seminției lui Manasì, și a zis: că mărturie este între ei, că Domnul este Dumnezeul lor.
CAP. 23.
[modifică]
Și a fost după zile multe după ce au odihnit Domnul Dumnezeu pre Israil de toți vrăjmașii lui de prin prejur, și Isus a îmbătrânit îndelungat în zile.
2. A chemat Isus pre toți fiii lui Israil și pre bătrânii lor și pre boierii lor și pre judecătorii lor și pre cărturarii lor, și a zis către ei: eu am îmbătrânit și m’am îndelungat în zile.
3. Și voi ați văzut toate câte au făcut Domnul Dumnezeul nostru tuturor neamurilor acestora de către fața noastră, că Domnul Dumnezeul vostru acesta s’au bătut pentru voi.
4. Vedeți cum am împărțit cu sorți neamurile cele rămase, să fie moștenire semințiilor voastre; dela Iordan toate neamurile le-am pierdut până la marea cea mare de către apusul soarelui.
5. Iar Domnul Dumnezeul nostru va pierde pre ei dinaintea feții noastre, până ce vor pierì, și va trimite asupra lor hiarele cele sălbatice, până ce va pierde pre ei și pre împărații lor dinaintea feții voastre, și veți moștenì pământul lor, precum au grăit Domnul Dumnezeul nostru, vouă.
6. Drept aceea întăriți-vă foarte, ca să păziți și să faceți toate cele scrise în cartea legii lui Moisì, ca să nu vă abateți dela acelea la dreapta sau la stânga.
7. Și să nu umblați împreună cu neamurile cele rămase cu voi, și numele dumnezeilor lor să nu le chemați între voi, și să nu vă jurați cu numele lor, să nu le slujiți, nici să vă închinați lor.
8. Ci numai de Domnul Dumnezeul vostru să vă lipiți, precum ați făcut până în ziua aceasta.
9. Și au pierdut Domnul dela fața voastră neamuri mari și tari, și nimenea n’a putut stà împrotivă înaintea voastră până în ziua aceasta.
10. Unul dintre voi a gonit o mie, că Domnul Dumnezeul vostru el bate răsboiu împreună cu voi precum au zis vouă.
11. Și să păziți foarte cu sufletele voastre, ca să iubiți pre Domnul Dumnezeul vostru.
12. Că de vă veți abate și vă veți unì cu neamurile cele ce au rămas cu voi, și vă veți încuscrì cu ei, și vă veți amestecà împreună cu ei și ei împreună cu voi,
13. Cu adevărat să știți, că Domnul Dumnezeul vostru nu va adaoge a pierde dela fața voastră neamurile acestea, și vor fi vouă spre lațuri și spre sminteală și spre cuie în călcâele voastre și spre țepuși în ochii voștri, până ce veți pierì de pre acest pământ bun, care l-au dat vouă Domnul Dumnezeul vostru.
14. Iar eu sfârșesc astăzi calea, ca și toți cei de pre pământ, și veți cunoaște cu inima voastră și cu sufletul vostru, că nici un cuvânt n’a fost deșert din toate cuvintele cele bune, care au zis Domnul Dumnezeul nostru către voi, toate au venit vouă, nici unul n’a lipsit dintr’acelea.
15. Și va fi precum v’au venit vouă toate cuvintele cele bune, care le-au grăit Domnul Dumnezeul vostru de voi, așà va aduce Domnul Dumnezeu preste voi toate cuvintele cele rele, până ce va pierde pre voi de pre acest pământ bun, care l-au dat vouă Domnul Dumnezeul vostru.
16. De veți călcà voi legătura Domnului Dumnezeului nostru, care au poruncit nouă, și mergând veți sluji dumnezeilor streini și vă veți închina lor, se va mânieà Domnul pre voi, și degrab vă va mutà din pământul cel bun, care l-au dat vouă Domnul.
CAP. 24.
[modifică]
Și a adunat Isus toate semințiile lui Israil în Sihem, și a chemat pre bătrânii lor și pre boierii lor și pre cărturarii lor și pre judecătorii lor, și au stătut înaintea lui Dumnezeu.
2. Și a zis Isus către tot poporul: acestea zice Domnul Dumnezeul lui Israil; dincolo de rîu au lăcuit părinții voștri la început, Tara tatăl lui Avraam și tatăl lui Nahor, și au slujit la dumnezei streini.
3. Și am luat pre Avraam tatăl vostru din partea cea dincolo de rîu, și l-am povățuit pre el prin tot pământul Hanaan, și am înmulțit sămânța lui, și am dat lui pre Isac.
4. Și lui Isac pre Iacov și pre Isav, și lui Isav am dat muntele Siir moștenire lui; iar Iacov și fiii lui s’au pogorît în Eghipet și s’au făcut acolo neam mare și mult și tare, și i-au necăjit pre ei Eghiptenii.
5. Și am trimis pre Moisì și pre Aaron, și am bătut Eghipetul cu semnele, care am făcut întru ei,
6. Și după aceasta am scos pre părinții voștri din Eghipet, și au intrat în marea Roșie, și au gonit Eghiptenii dinapoia părinților noștri cu care și cu cai până la marea Roșie.
7. Și am strigat către Domnul, și au dat nor și negură între noi și între Eghipteni, și au adus preste ei marea, și i-a acoperit pre ei, și au văzut ochii voștri câte au făcut Domnul în pământul Eghipetului, și ați fost în pustie zile multe.
8. Și v’am adus pre voi în pământul Amoreilor celor ce lăcuesc dincolo de Iordan, și au ieșit cu răsboiu înaintea voastră, și i-au dat pre ei Domnul în mâinile voastre, și ați moștenit pământul lor, și i-ați pierdut pre ei dela fața voastră.
9. Și s’a sculat Valac feciorul lui Sepfor împăratul lui Moav, și a stătut cu oaste împrotiva lui Israil, și trimețând a chemat pre Valaam feciorul lui Veor să vă blesteme pre voi.
10. Și n’au vrut Domnul Dumnezeu să te blesteme pre tine; ci cu binecuvântare v’au binecuvântat pre voi, și v’au scos pre voi din mâinile lor și i-au dat pre ei.
11. Și ați trecut Iordanul și ați mers la Ierihon, și s’au răsboit împrotiva voastră cei ce lăcuiau în Ierihon: Amoreul și Hananeul și Ferezeul și Eveul și Ievuseul și Heteul și Ghergheseul, și i-au dat pre ei Domnul în mâinile voastre.
12. Și au trimis înaintea voastră viespi și i-au gonit pre ei dela fața voastră, doi împărați ai Amoreilor, nu cu sabia ta, nici cu arcul tău.
13. Și v’au dat vouă pământul pentru care nu v’ați ostenit și cetățile care nu le-ați zidit, și ați lăcuit întru ele și ați mâncat viile și din maslinii care nu i-ați sădit voi.
14. Deci acum temeți-vă de Domnul, și slujiți lui cu scumpătate și cu dreptate, și lepădați pre dumnezeii cei streini cărora au slujit părinții voștri dincolo de rîu și în Eghipet, și slujiți Domnului.
15. Iar de nu va plăceà vouă să slujiți Domnului, alegeți-vă vouă astăzi, cui veți slujì, au dumnezeilor părinților voștri celor dincolo de rîu, au dumnezeilor Amoreilor întru al cărora pământ lăcuiți voi; iar eu și casa mea vom slujì Domnului, că sfânt este.
16. Și răspunzând poporul, a zis: să nu fie nouă ca să lăsăm pre Domnul și să slujim la dumnezei streini.
17. Că Domnul Dumnezeul nostru, el este Dumnezeu, el ne-au scos pre noi și pre părinții noștri din pământul Eghipetului, din casa robiei, și atâtea semne mari ne-au făcut nouă, și ne-au păzit pre noi în toată calea pre care am umblat și în toate neamurile prin care am trecut.
18. Și au gonit Domnul pre Amoreu și toate neamurile, care lăcuiau pre pământul acesta dela fața noastră; iar noi vom slujì Domnului, că el este Dumnezeul nostru.
19. Și a zis Isus către popor: nu veți puteà slujì Domnului Dumnezeu, că Dumnezeu sfânt este și râvnitor, el nu va lăsà păcatele voastre și fărădelegile voastre.
20. Când veți lăsà pre Domnul și veți slujì la dumnezei streini, atunci va venì și va necăjì pre voi, și va pierde pre voi, pentrucă v’au făcut bine vouă.
21. Și a zis poporul către Isus: nu, ci vom slujì Domnului.
22. Și a zis Isus către popor: mărturii sunteți voi asupra voastră, că voi ați ales să slujiți Domnului, și ei au zis: mărturii suntem.
23. Ridicați dintre voi pre dumnezeii cei streini, și vă îndreptați inima voastră către Domnul Dumnezeul lui Israil.
24. Și a zis poporul către Isus: Domnului Dumnezeului nostru vom slujì și de glasul lui vom ascultà.
25. Și a pus Isus legătură cu poporul în ziua aceea, și i-a dat lui lege și judecată în Sihem înaintea cortului Dumnezeului lui Israil.
26. Și a scris cuvintele acestea în cartea legii lui Dumnezeu, și a luat o piatră mare și o a pus Isus supt stejarul cel dinaintea Domnului.
27. Și a zis Isus către tot poporul: iată piatra aceasta va fi vouă întru mărturie, că ea a auzit toate câte s’au grăit dela Domnul, câte au grăit către voi astăzi, și aceasta va fi întru voi mărturie în zilele cele de apoi, când veți mințì Domnului Dumnezeului vostru.
28. Și a slobozit Isus pre popor, și s’a dus fiecare la moșiea sa.
29. Și a fost după acestea a murit Isus fiul lui Navì robul Domnului de o sută și zece ani.
30. Și l-au îngropat pre el la hotarele moștenirii sale în Tamna-Sarè în muntele lui Efraim despre miazănoapte a muntelui Gaaz.
31. Acolo au pus împreună cu el în mormânt unde l-au îngropat, cuțitele cele de piatră cu care a tăiat împrejur pre fiii lui Israil în Galgala, când i-au scos pre ei din Eghipet, precum au poruncit lor Domnul, și acolo sunt până în ziua de astăzi.
32. Și a slujit Israil Domnului în toate zilele lui Isus și în toate zilele bătrânilor, carii au trăit multă vreme după Isus, și carii au văzut toate lucrurile Domnului, care le-au făcut lui Israil.
33. Și oasele lui Iosif le-au adus fiii lui Israil din Eghipet, și le-au îngropat în Sichima în partea țarinei, care o a cumpărat Iacov dela Amoreii cei ce lăcuiau în Sichima cu o sută de mioare, și o a dat lui Iosif moștenire.
34. Și după acestea a murit și Eleazar fiul lui Aaron preotul, și l-au îngropat în Gavaat cetatea lui Finees, fiul lui, care i-a dat lui în muntele lui Efraim.
35. În ziua aceea luând fiii lui Israil sicriul lui Dumnezeu, îl purtau cu sine, și Finees a preoțit în locul lui Eleazar tatăl său, până ce a murit, și s’a îngropat în Gavaat cetatea sa.
36. Iar fiii lui Israil s’au dus fiecare la moșiea sa și la cetatea sa.
37. Și s’au închinat fiii lui Israil lui Astarti și lui Astarot și dumnezeilor neamurilor celor de prin prejurul lor, și i-au dat pre ei Domnul în mâinile lui Eglom împăratul lui Moav, și i-a stăpânit pre ei optsprezece ani.