Biblia 1914/Isaia
CAP. 1.
[modifică]
Vedeniea, care o a văzut Isaia feciorul lui Amos, care o a văzut asupra Iudei și asupra Ierusalimului întru împărățiea lui Oziea, lui Ioatan, a lui Ahaz și a lui Ezechiea, carii au împărățit în Iudeia.
2. Auzi cerule și ascultă pământule, că Domnul au grăit: fii am născut și am crescut; iar aceia s’au lepădat de mine.
3. Cunoscut-a boul pre stăpânul și asinul ieslea domnului său, iar Israil nu m’a cunoscut pre mine și poporul meu nu m’a înțeles.
4. Vai! Neam păcătos, popor plin de păcate, sămânță rea, fii fărădelege; părăsit-ați pre Domnul și ați mânieat pre sfântul lui Israil, înstreinatu-v’ați înapoi.
5. Căci vă răniți iarăș, adăogând fărădelege? Tot capul spre durere și toată inima spre întristare.
6. Dela picioare până la cap nu este într’însul întregime, nici bubă, nici vinețeală, nici rană cu puroi, nu este a pune leacuri, nici untdelemn, nici legături.
7. Pământul vostru pustiu, cetățile voastre arse cu foc, țara voastră înaintea voastră streinii o mănâncă, și s’a pustiit, stricată fiind de popoare streine.
8. Părăsì-se-va fata Sionului ca o colibă în vie, ca un pătul în grădină și ca o cetate înconjurată.
9. Și de nu ne-ar fi lăsat nouă Domnul Savaot sămânță, am fi fost ca Sodoma și ne-am fi asemănat Gomorei.
10. Ascultați cuvântul Domnului domnii Sodomei, și luați aminte la legea lui Dumnezeu poporul Gomorei.
11. Ce’mi este mie de mulțimea jertfelor voastre? Zice Domnul: sătul sunt de arderile de tot ale berbecilor și seul mieilor, și sângele juncilor și al țapilor nu voesc.
12. Nici să veniți să vă arătați mie, că cine a cerut acestea din mâinile voastre? Nu veți mai adaoge a călcà curtea mea.
13. De veți aduce mie făină de grîu, tămâie în deșert, urâciune este mie.
14. Lunile cele nouă ale voastre, și sâmbetele, și ziua cea mare nu le voiu suferì; postul și sărbătorile și praznicele voastre le-a urît sufletul meu, făcutu-v’ați mie spre sațiu, nu voiu mai suferì păcatele voastre.
15. Când veți tinde mâinile voastre către mine, întoarce-voiu ochii mei de către voi, și de veți înmulțì rugăciunea voastră, nu voiu ascultà pre voi, că mâinile voastre sunt pline de sânge.
16. Spălați-vă, curățiți-vă, ștergeți răutățile din sufletele voastre, dinaintea ochilor mei, părăsiți-vă de răutățile voastre.
17. Învățați-vă a face bine; căutați judecata, mântuiți pre cel năpăstuit, judecați săracului și faceți dreptate văduvei.
18. Și veniți să ne întrebăm, zice Domnul: și de vor fì păcatele voastre ca mohorâciunea, ca zăpada le voiu albì; iar de vor fì ca roșeala, ca lâna le voiu albì.
19. Și de veți vreà și mă veți ascultà, bunătățile pământului veți mâncà.
20. Iar de nu veți vreà și de nu mă veți ascultà, sabiea vă va mâncà pre voi, că gura Domnului a grăit acestea.
21. Cum s’a făcut curvă cetatea cea credincioasă Sionul, cea plină de judecată, întru care a adormit dreptatea, și acum sunt ucigași.
22. Argintul vostru nu este lămurit; cârciumarii tăi amestecă vinul cu apă.
23. Domnii tăi sunt neascultători părtași furilor, iubitori de daruri și umblă după mită, săracilor nu fac judecată, și judecata văduvelor nu o au socotit.
24. Pentru aceasta așà zice stăpânul Domnul Savaot: vai! Cei puternici ai lui Israil, că nu va încetà mâniea mea asupra celor protivnici, și judecată din vrăjmașii mei voiu face.
25. Și voiu aduce mâna mea preste tine, și te voiu lămurì spre curățenie; iar pre cei neascultători voiu pierde și voiu lepădà pre toți cei fără de lege dela tine, și pre toți semeții voiu smerì.
26. Și voiu pune judecătorii tăi ca mai ’nainte, și sfetnicii tăi ca din început, și după acestea te vei chemà cetatea dreptății, Mitropolie credincioasă Sion.
27. Că cu judecată și cu milostenie se va mântuì robia lui.
28. Și se vor sfărâmà cei fără de lege și păcătoșii împreună, și cei ce au părăsit pre Domnul se vor sfârșì.
29. Că se vor rușinà pentru idolii săi, pe carii i-au voit, și se vor rușinà pentru grădinile sale, care le-au poftit.
30. Că vor fi ca un Terevint, căruia i-a căzut frunzele, și ca o grădină fără de apă.
31. Și va fi tăria lor ca puzderiile câlților, și lucrurile lor ca scânteile focului; și vor arde cei fărădelege, și păcătoșii împreună, și nu va fì cine să’i stingă.
CAP. 2.
[modifică]
Cuvântul care s’a făcut către Isaia feciorul lui Amos pentru Iudeia și pentru Ierusalim.
2. Că va fi în zilele cele de apoi arătat muntele Domnului, și casa lui Dumnezeu pe vârfurile munților, și se va înălțà mai pre sus de dealuri, și vor venì la dânsul toate neamurile.
3. Și vor merge neamuri multe, și vor zice: veniți să ne suim în muntele Domnului, și în casa Dumnezeului lui Iacov, și ne va spune nouă calea sa, și vom merge pre dânsa, că din Sion va ieșì legea și cuvântul Domnului din Ierusalim.
4. Și va judecà între neamuri, și va mustrà popor mult, și’și vor face sabiile sale fiare de plug, și sulițele seceri, și nu va ridicà neam împrotiva altui neam sabie, și nu se vor mai învățà a se bate.
5. Și acum, casa lui Iacov, veniți să umblăm întru lumina Domnului.
6. Că au lepădat pre poporul său, pre casa lui Iacov, pentrucă s’a umplut țara lor de vrăji ca și mai ’nainte, ca și a celor de alt neam, și fii mulți de alt neam s’au făcut lor.
7. Pentrucă s’a umplut țara lor de argint și de aur, și nu erà număr vistieriei lor.
8. Și s’a umplut pământul lor de cai, și n’au număr căruțele lor, și s’a umplut pământul de urâciunile lucrurilor mâinilor lor, și s’au închinat celor făcute de degetele lor.
9. Și s’a plecat omul, și s’a smerit bărbatul, și nu voiu iertà lor.
10. Și acum intrați în pietre și vă ascundeți în pământ de fața fricii Domnului și de mărirea tăriei lui, când se va sculà să piarză pământul.
11. Că ochii Domnului sunt înalți, iar omul este smerit, și se va smerì semeția oamenilor, și se va înălțà Domnul însuș în ziua aceea.
12. Că ziua Domnului Savaot preste tot semețul și trufașul, și preste tot cel înalt și măreț, și se vor smerì.
13. Și preste tot chedrul Livanului cel înalt și ridicat, și preste tot stejarul Vasanului.
14. Și preste tot muntele înalt, și preste tot dealul înalt.
15. Și preste tot turnul înalt, și preste tot zidul înalt.
16. Și preste toată corabia mărei, și preste toată vederea frumuseții corăbiilor.
17. Și se va smerì tot omul și va cădeà înălțimea oamenilor, și se va înălțà Domnul singur în ziua aceea.
18. Și vor ascunde toate cele făcute de mână ale sale.
19. Băgându-le în peșteri și în crăpăturile pietrilor, și în găurile pământului de fața înfricoșărei Domnului și de slava tăriei lui, când se va sculà să piarză pământul.
20. Că în ziua aceea va lepădà omul urâciunile sale cele de argint și de aur, care și-a făcut, ca să se închine celor deșarte și liliecilor.
21. Ca să intre în găuri de piatră vârtoasă și în crăpăturile pietrilor de fața fricei Domnului și de slava puterei lui, când se va sculà să piarză pământul.
22. Încetați dar dela om, al căruia duh este în nările lui, pentru că în ce s’a socotit el?
CAP. 3.
[modifică]
Iată stăpânul domnul Savaot va lepădà din Iudeia și din Ierusalim pre cel tare și pre cea tare, și puterea pâinii și puterea apei.
2. Pre uriaș și pre cel puternic și pre omul ostaș și pre judecător și pre proroc și pre vrăjitor și pre bătrân și pre căpetenia preste cincizeci și pre sfetnicul cel minunat și pre mai marele meșter de lemn cel înțelept și pre ascultătorul cel știutor.
3. Și voiu pune lor domni tineri, și cei batjocoritori îi vor stăpânì pre ei.
4. Și va năvălì popor, om asupra omului și om asupra vecinului său, și se va sculà cu sfadă pruncul asupra celui bătrân, și cel necinstit asupra celui de cinste.
5. Că se va apucà omul de fratele său sau de casnicul tatălui său, zicând: haină ai, fii căpetenie nouă, și bucatele mele să fie supt tine.
6. Și răspunzând acela în ziua aceea va zice: nu voiu fi ție căpetenie, că în casa mea nu este pâine, nici haină, nu voiu fi căpetenie poporului acestuia.
7. Că s’a pustiit Ierusalimul, și Iudeia a căzut, și limbile lor sunt cu fărădelege, neascultând de Domnul, pentrucă acum s’a smerit mărirea lor.
8. Și rușinea feții lor a stătut împrotivă lor, și păcatul său ca al Sodomei l-a vestit și l-a arătat. Vai sufletului lor! Că au sfătuit sfat rău ei asupra sa,
9. Zicând: să legăm pre cel drept, că nu ne este nouă de nici o treabă; drept aceea, rodurile mâinilor sale vor mâncà.
10. Vai celui fărădelege! Că rele îi vor venì după lucrul mâinilor lui.
11. Poporul meu! Cârmuitorii voștri vă jefuesc pre voi, și cei ce vă silesc vă stăpânesc pre voi; poporul meu! Cei ce vă fericesc vă înșală pre voi, și cărarea picioarelor voastre o strică.
12. Ci acum va stà Domnul la judecată, și va pune la judecată pre poporul său.
13. Însuș Domnul va venì să se judece cu bătrânii poporului și cu domnii lui; iar voi pentruce ați ars viea mea, și prada săracului în casele voastre?
14. Pentruce faceți strâmbătate poporului meu, și rușinați fața săracilor? Zice Domnul oștilor.
15. Acestea zice Domnul: pentrucă s’au înălțat fetele Sionului, și au umblat cu grumazii ridicați, și clipind cu ochii și cu pășitul picioarelor împreună târăsc hainele și împreună joacă cu picioarele,
16. Va smerì Dumnezeu pre doamnele fetele Sionului, și Domnul va desvălì chipul lor în ziua aceea.
17. Și va luà Domnul mărirea îmbrăcămintei lor și podoabele lor și gătelele părului lor.
18. Și podoaba grumazilor lor și țintele lor și podoaba feții lor și tocmirea podoabei cei de mărire.
19. Și gherdanele și brățările și împletiturile părului și verigele mânei drepte și inelele și cerceii.
20. Și podoabele de porfiră și așternuturile cele de casă.
21. Și oglinzile cele strălucitoare și pânzeturile cele subțiri și turbanele cele ușoare.
22. Și hainele roșii și visonul cel cu aur și cu vânăt țesut, și paturile cu așternuturile lor.
23. Și în locul mirosului celui frumos va fì praf, și în loc de brâu te vei încinge cu funie, și în locul podoabei cei de aur a capului, vei aveà pleșuvire pentru faptele tale, și în locul hainei cei de porfiră te vei îmbrăcà cu sac.
24. Și fiul tău cel prea frumos, pre care iubești, de sabie va cădeà, și cei mai puternici ai voștri, de sabie vor cădeà și se vor smerì.
25. Și vor plânge sicriile podoabelor voastre, și vei rămâneà singură și te vei lovì de pământ.
CAP. 4.
[modifică]
Și se vor apucà șapte femei de un om, în ziua aceea zicând: pâinea noastră vom mâncà și cu hainele noastre ne vom îmbrăcà, numai numele tău să se cheme preste noi, ià ocara noastră.
2. În ziua aceea va luminà Dumnezeu întru sfat cu mărire pre pământ, ca să înalțe și să mărească rămășița lui Israil.
3. Și va fi cel rămas în Sion, și cel rămas în Ierusalim, sfinți se vor chemà toți cei ce s’au scris spre vieață în Ierusalim.
4. Că va spălà Domnul spurcăciunea fiilor și a fetelor Sionului, și sângele Ierusalimului va curăți din mijlocul lor cu duhul judecății și cu duhul căldurii.
5. Și va venì, și va fì tot locul muntelui Sionului, și toate cele din prejurul lui le va umbrì nor ziua, și ca fumul și ca lumina focului ce arde noaptea.
6. Cu toată mărirea se va acoperì, și va fi umbră ziua asupra căldurii, și acoperemânt și ascundere de vifor și de ploaie.
CAP. 5.
[modifică]
Cântà-voiu acum celui iubit cântarea iubitului meu, viei mele; vie s’a făcut iubitului în corn, de loc gras.
2. Și o am îngrădit și am făcut împrejur șanț, și am sădit viță aleasă, și am zidit turn în mijlocul ei, și teasc am săpat într’însa; și am așteptat să facă struguri și a făcut spini.
3. Și acum omule cel din Iuda și cei ce lăcuiți în Ierusalim, judecați între mine și între viea mea.
4. Ce voiu face încă viei mele, și nu i-am făcut ei? Că am așteptat să facă struguri și a făcut spini.
5. Și acum voiu spune vouă, ce voiu face viei mele; luà-voiu gardul ei și va fì de jaf, și voiu surpà șanțul ei și va fì spre călcare.
6. Și voiu părăsì viea mea și nu se va tăià, nici se va săpà, și vor crește într’însa spini ca întru o țelenă, și voiu poruncì norilor să nu plouă preste dânsa ploaie.
7. Că viea Domnului Savaot casa lui Israil este, și omul din Iuda odraslă tânără și iubită.
8. Așteptat-am ca să facă judecată și au făcut fărădelege, și nu dreptate, ci țipet.
9. Vai! Celor ce lipesc casă lângă casă și împreună țarină lângă țarină, ca să ià cevà dela vecin; au doar veți lăcuì voi singuri pre pământ?
10. Că s’au auzit acestea în urechile Domnului Savaot; că de se vor și face case multe, mari și frumoase, spre pustiire vor fì și nu vor fì lăcuitori într’însele.
11. Că unde lucrează zece perechi de boi, vor face un urcior și cel ce seamănă șase obroace, va face trei măsuri.
12. Vai! Celor ce se scoală dimineața și umblă după băutură bețivă, așteptând până seara, că vinul îi va arde pre ei.
13. Că cu chitare, cu alăute, cu timpane și cu fluere beau vinul; iar spre lucrurile Domnului nu caută, și lucrurile mâinilor lui nu le socotesc.
14. Pentru aceasta s’a luat în robie poporul meu, că n’a cunoscut pre Domnul și mulți au murit de foame și de sete de apă.
15. Și ș’a lărgit iadul sufletul său, și ș’a deschis gura sa fără de încetare, și se vor pogorî în ea cei măriți și cei mari și cei avuți și cei ce se bucură, și se va smerì omul, și se va defăima bărbatul, și se vor smerì ochii cei sumeți.
16. Și se va înălțà Domnul Savaot întru judecată, și Dumnezeul cel sfânt se va slăvì întru dreptate.
17. Și vor paște cei risipiți ca taurii, și pustiile celor robiți le vor mâncà mieii.
18. Vai de cei ce’și trag păcatele sale ca și cu o funie lungă, și ca și cu o curea a unui jug de boi fărădelegile lor.
19. Cei ce zic: degrab să se apropie cele ce va face, ca să le vedem și să vie sfatul sfântului lui Israil, ca să’l cunoaștem.
20. Vai celor ce zic răului că este bun și bunului că este rău, celor ce pun lumina întunerec și întunerecul lumină, celor ce pun amarul dulce și dulcele amar.
21. Vai celor înțelepți întru sine singuri și înaintea lor știuți.
22. Vai celor puternici ai voștri, celor ce beau vinul și celor tari carii amestecă băutura bețivă.
23. Cei ce îndreptează pre cel nedrept pentru daruri, lepădând dreptatea dreptului.
24. Pentru aceasta în ce chip arde trestiea de cărbunii focului, și se aprinde de flacăre; așà rădăcina lor ca țărîna va fì și floarea lor ca pulberea se va înălțà; că n’au voit să facă legea Domnului Savaot, ci cuvântul sfântului lui Israil l-a întărîtat.
25. Și s’au mâniat Domnul Savaot cu iuțime asupra poporului său, și și-au pus mâna sa preste dânșii, și i-au bătut și s’au întărâtat munții, și s’au făcut morții lor ca gunoiul în mijlocul drumului, și întru toate acestea nu s’a întors mânia lui, ci încă mâna lui este înaltă.
26. Pentru aceasta va ridicà semn întru neamurile cele de departe, și le va chemà pre ele dela marginea pământului și iată degrab ușor vor venì.
27. Nu vor flămânzì, nici se vor ostenì, nici vor dormità, nici vor dormì, nici vor dezlegà brânele sale dela mijloacele sale, nici se vor rumpe curelele încălțămintelor lor.
28. Ale cărora săgețile sunt ascuțite și arcele lor încordate și picioarele cailor lor ca o piatră tare s’a socotit, roatele carelor lor ca un vifor.
29. Năvălesc ca leii și au stătut ca puii leului.
30. Și va apucà și va strigà ca o hiară, și se va aruncà, și nu va fì cine să’i mântuiască pre ei; și va strigà pentru ei în ziua aceea, ca glasul mărei ce se învăluește, și vor căutà la cer sus și jos, și iată întunerec tare întru lipsa lor.
CAP. 6.
[modifică]
Și a fost în anul, în care a murit împăratul Ozia, văzut-am pre Domnul șezând pre scaun înalt și prea înălțat, și plină casa de slava lui.
2. Și Serafimi stau împrejurul lui, șase aripi la unul și șase aripi la altul și cu două își acoperiau fața, și cu două își acoperiau picioarele, și cu două zburau.
3. Și strigà unul către altul și ziceà: Sfânt, sfânt, sfânt, Domnul Savaot, plin este tot pământul de slava lui.
4. Și s’a ridicat pragul cel de sus al ușei de glasul cu care strigà și casa s’a umplut de fum.
5. Și am zis: O ticălosul de mine! Că m’am umilit, fiindcă sunt om; și buze necurate având și lăcuesc între popor, care are buze necurate, și pre împăratul Domnul Savaot l-am văzut cu ochii mei.
6. Și s’a trimis la mine unul din Serafimi, și în mână aveà un cărbune de foc, care îl luase cu cleștele din altar.
7. Și l-a atins de gura mea și a zis: Iată s’a atins acesta de buzele tale, și va șterge fărădelegile tale, și păcatele tale va curățì.
8. Și am auzit glasul Domnului zicând: Pre cine voiu trimite? Și cine va merge la poporul acesta? Și am zis: Iată eu sunt, trimite-mă.
9. Și au zis: Mergi și zì poporului acestuia: Cu auzul veți auzì și nu veți înțelege, și uitându-vă vă veți uità și nu veți vedeà.
10. Că s’a îngroșat inima poporului acestuia și cu urechile sale greu au auzit și ochii săi i-au închis, ca nu cumvà să vază cu ochii și cu urechile să auză, și cu inima să înțeleagă și să se întoarcă, și să’i vindec pre ei.
11. Și am zis: Până când Doamne? Și au zis: Până când se vor pustiì cetățile, ca să nu fie cine să lăcuiască într’însele, și casele ca să nu fie cu oameni, și pământul va rămânea pustiu.
12. Și după aceasta va îndelungà Dumnezeu oamenii și se vor înmulțì cei ce au rămas pre pământ.
13. Și mai este încă întru el zeciuire și iarăș va fi de pradă, ca terevintul și ca ghinda când cade din ghioacea sa, sămânță sfântă starea ei.
CAP. 7.
[modifică]
Și a fost în zilele lui Ahaz feciorul lui Ioatam, feciorul lui Ozie împăratul Iudei, sculatu-s’au Rasin împăratul Aramului și Fachee feciorul lui Romelie împăratul lui Israil, asupra Ierusalimului ca să’l bată, și n’a putut să’l biruiască.
2. Și a vestit în casa lui David zicând: Sfătuitu-s’a Aram cu Efraim și s’a spăimântat sufletul lui și sufletul poporului lui, cum se clătește în pădure copaciul de vânt.
3. Și au zis Domnul către Isaia: Ieși înaintea lui Ahaz, tu și feciorul tău cel rămas Iasuv, la fântâna drumului celui de sus a țarinii nălbitorului.
4. Și să’i zici: Ià aminte să taci și nu te teme, nici să slăbească sufletul tău pentru acești doi tăciuni de lemne, ce fumegă, căci când va fi întărâtarea mâniei mele, iar voiu tămăduì.
5. Și feciorul lui Aram și feciorul lui Romelie, pentrucă au sfătuit sfat rău împrotiva ta Efraim și fiul lui Romelie, zicând:
6. Să ne sculăm asupra Iudeii și vorbind cu ei, să’i întoarcem pre ei la noi, și vom pune împărat preste dânsa pre feciorul lui Taveil.
7. Așà zice Domnul Savaot: Nu va rămâneà sfatul acesta nici va fì.
8. Ci capul Aramului Damascul și capul Damascului Rasin; și încă șasezeci și cinci de ani și va lipsì împărăția lui Efraim din popor.
9. Și capul lui Efraim Somoron, și capul Somoronului feciorul lui Romeleie și de nu veți crede, nici nu veți înțelege.
10. Și a adaos Domnul a grăì către Ahaz, zicând: cere ție semn dela Domnul Dumnezeul tău întru adânc sau întru înălțime.
11. Și a zis Ahaz: Nu voiu cere, nici voiu ispitì pre Domnul.
12. Și a zis Isaia: Ascultați dar casa lui David, au doar puțin este vouă a dà împrotivire oamenilor? Și căci Domnului dați împrotivire?
13. Pentru aceasta însuș Domnul va dà vouă semn: iată fecioara în pântece va luà și va naște fiu, și vei chemà numele lui Emanuil.
14. Unt și miere va mâncà, mai ’nainte de ce va ștì a osebì cele rele, va alege binele.
15. Că mai ’nainte de ce va cunoaște pruncul binele sau răul, lepădà-va răul ca să aleagă binele, și va rămâneà pământul, de care tu te temi, dela fața celor doi împărați.
16. Ci va aduce Dumnezeu preste tine și preste poporul tău și preste casa tatălui tău, zile ce fel n’au venit din ziua, în care a luat Efraim dela Iuda pe împăratul Asirienilor.
17. Și va fì în ziua aceea, șuerà-va Domnul muștelor, care domnesc o parte a rîului Eghipetului, și albinei, care este în țara Asirienilor.
18. Și vor venì toate și se vor așezà în văile țării și în găurile pietrelor și în peșteri, și în toată surpătura și în tot lemnul.
19. Și în ziua aceea rade-va Domnul cu briciul cel închiriat de dincolo de rîul împăratului Asirienilor, capul și perii picioarelor, încă și barba o va luà.
20. Și va fì în ziua aceea hrănì-va omul o junincă și două oi.
21. Și va face mult lapte, și va mâncà unt și miere tot cel rămas pre pământ.
22. Și va fì în ziua aceea tot locul, în care sunt o mie de vițe de o mie de sicli, țelină va fì și spini.
23. Cu săgeată și cu arce vor intrà acolo, că țelină și spini va fì tot pământul.
24. Și tot muntele de arat se va arà, și nu va venì acolo frică, că va fì din țelină și din spini pășune oiei și călcătură boului.
CAP. 8.
[modifică]
Și au zis Domnul către mine: ià ție o hârtie nouă mare și scrie într’însa cu condeiu omenesc: degrab la pradă să faci dobânzi, că a sosit.
2. Și’mi fă mie mărturii oameni credincioși, pe Urie preotul și pe Zaharia fiul lui Varahie.
3. Și m’am apropiat de prorociță și a luat în pântece, și a născut fiu, și mi-au zis Domnul mie, chiamă numele lui; degrab pradă, curând jefuește.
4. Pentrucă mai ’nainte de a ștì pruncul să zică: tată sau mamă, va luà puterea Damascului și prăzile Samariei, înaintea împăratului Asirienilor.
5. Și au adaos Domnul a grăì încă mie, zicând:
6. Că nu vreà poporul acesta apa Siloamului care curge lin, ci vreà să aibă pre Rasin și pre fiul lui Romelie împărat preste voi.
7. Pentru aceea iată Domnul va aduce preste voi apa rîului cea tare și multă, pre împăratul Asirienilor și mărirea lui, și se va suì în toată valea voastră și va umblà preste tot zidul vostru.
8. Și va luà din Iudeia pre omul, care va puteà să ridice capul, sau va puteà să săvârșiască cevà, și va fì tabăra lui, ca să umple țările tale.
9. Cu noi este Dumnezeu, înțelegeți neamuri și vă plecați. Auziți până la marginile pământului, cei puternici plecați-vă, că de vă veți întărì iarăș, iarăș veți fì biruiți.
10. Și orice sfat veți sfătuì, risipi’l-va Domnul, și cuvântul, care veți grăì, nu va rămâneà întru voi; că cu noi este Dumnezeu.
11. Așà zice Domnul: Cu mână tare să nu asculte a merge pe calea poporului acestuia, zicând:
12. Ca nu cândvà să zică: greu, pentrucă tot ce zice poporul acesta, greu este, ci de frica lui să nu vă temeți, nici să vă turburați.
13. Pre Domnul puterilor însuș, pre acela sfințiți, și de acela vă temeți, și de vei nădăjduì într’însul, acela va fì ție spre sfințenie.
14. Și nu vă veți apropia de el, ca de piatra cea de sminteală, nici ca de piatra cea de cădere; iar casa lui Iacov, cei ce șed în Ierusalim în laț și în surpătură.
15. Pentru aceasta vor slăbì mulți dintr’înșii, și vor cădeà și se vor sfărâmà și se vor încurcà, și se vor prinde oamenii, cei ce sunt întru întărire.
16. Atunci se vor vădì cei ce pecetluesc legea, ca să nu învețe.
17. Și va zice: așteptà-voiu pre Dumnezeu, cel ce ș’au întors fața sa dela casa lui Iacov, și voiu nădăjduì întru dânsul.
18. Iată eu și pruncii, cari mi-au dat Dumnezeu, și vor fi semne și minuni în casa lui Israil dela Domnul Savaot, cel ce lăcuește în muntele Sionului.
19. Și de vor zice către voi: întrebați pre vrăjitori și pre cei ce strigă din pământ, pre cei ce grăesc deșertăciuni, carii glăsuesc din pântece. Au doar nu întreabă un popor pre Dumnezeul său? Pentruce să întrebe pre cei morți despre cei vii?
20. Că legea o au dat spre ajutor, ca să nu zică, precum este cuvântul acesta, că atunci nu vor mai fì daruri pentru el.
21. Și va venì asupra voastră foamete grea și va fì dacă veți flămânzì, vă veți mâhnì și veți blestemà pre boieri și pre cele părintești, și vor căutà la cer sus și pre pământ jos vor privì.
22. Și iată necaz, îmbulzeală, scârbă, nevoe și întunerec, ca să nu vază și nu va lipsì cel ce este în necaz până la o vreme.
CAP. 9.
[modifică]
Aceasta întâiu bea, degrab fă țara Zavulonului, pământul Neftalimului și ceilalți, carii lăcuesc pre lângă mare și de cea parte de Iordan Galileea neamurilor.
2. Poporul cel ce umblà întru întunerec a văzut lumină mare, cei ce lăcuiți în laturea și în umbra morții, lumină va strălucì preste voi.
3. Mulțimea poporului o ai scos întru veseliea ta, și se vor veselì înaintea ta, ca cei ce se veselesc la seceriș și ca cei ce împart dobânzi.
4. Că se va luà jugul cel pus preste dânșii și toiagul cel pus preste grumazii lor; că toiagul celor silnici l-au sfărâmat Domnul, ca și în zilele lui Madiam.
5. Că toată haina luată cu vicleșug și îmbrăcămintea jefuită, o vor dà înapoi, și ar fì dorit să fì fost arse cu foc.
6. Căci prunc s’a născut nouă, fiul, și s’a dat nouă, a căruia stăpânire s’a făcut preste umărul lui, și se chiamă numele lui înger de mare sfat, sfetnic minunat, Dumnezeu tare biruitor, Domn păcii, părinte veacului ce va să fie, că voiu aduce pace preste domni și sănătate lui.
7. Și mare va fi stăpânirea lui, și păcii lui nu va fi hotar, pre scaunul lui David și întru împărăția lui va ședeà, ca să o îndrepteze și să apere cu judecată și cu dreptate, de acum și până în veac, râvna Domnului Savaot va face acestea.
8. Moarte au trimis Domnul preste Iacov, și va venì preste Israil.
9. Și va cunoaște tot poporul lui Efraim și cei ce lăcuesc în Samariea cu semeție și cu inimă înaltă, zicând:
10. Cărămizile au căzut, ci veniți să cioplim pietre, și să tăem duzi și chedri, și să ne zidim nouă turnuri.
11. Și va sfărîmà Dumnezeu pre cei ce se scoală asupra muntelui Sionului și pe vrăjmașii lui va risipì.
12. Pe Siriea cea despre răsăritul soarelui și pe Elinii cei despre apusul soarelui, cei ce mănâncă pe Israil cu toată gura, întru toate acestea nu s’a întors mâniea, ci încă mâna este înaltă.
13. Și poporul nu s’a întors până când s’a rănit și pre Domnul nu l-a căutat.
14. Și va luà Domnul dela Israil capul și coada, și pre cel mare și pre cel mic într’o zi.
15. Pre cel bătrân și pre cei ce se minunează de fețe, acesta este capul, și pe prorocul, care învață fărădelegi, acesta este coada.
16. Și vor fi cei ce fericesc pre poporul acesta, amăgindu’l îl vor amăgì până’l vor înghițì pre el.
17. Pentru aceea de tinerii lor nu se va veselì Domnul, și pe săracii lor și pre văduvele lor nu va miluì, că toți sunt fărădelege și răi, și toată gura grăește nedreptate. Întru toate acestea nu s’a întors mâniea, ci încă mâna este înaltă.
18. Și va arde ca focul fărădelegea, și ca niște burueni uscate se va mistuì de foc, și va arde întru desișurile pădurii, și va mâncà toate cele de prin prejurul dealurilor.
19. De iuțimea mâniei Domnului a ars tot pământul, și va fi poporul ca de foc ars; omului de fratele său nu’i va fi milă.
20. Ci se va plecà spre dreapta, că va flămânzì și va mâncà din cele deastânga, și nu se va săturà omul mâncând carnea brațului său.
21. Că va mâncà Manasì a lui Efraim și Efraim a lui Manasì; că împreună se vor războì asupra lui Iuda. Și întru toate acestea nu s’a întors mâniea, ci încă mâna este înaltă.
CAP. 10.
[modifică]
Vai celor ce rostesc porunci nedrepte și celor ce scriu hotărîri viclene.
2. Abătând judecata mișeilor și răpind dreptatea săracilor poporului meu; ca să le fie lor văduva de jaf și săracul de pradă.
3. Și ce vor face în ziua cercetării? Că necaz vouă de departe va venì, și către cine veți fugì să vă ajute? Și unde veți lăsà mărirea voastră, ca să nu cădeți în robie?
4. Și supt cei uciși vor cădeà. Și întru toate acestea nu s’a întors mâniea lui, ci încă mâna este înaltă.
5. Vai Asirienilor! Toiagul iuțimei mele, și mânie este în mâinile lor.
6. Urgia mea o voiu trimite asupra neamului celui fărădelege, și poporului meu voiu poruncì să facă prăzi și jefuire, și să calce cetățile și să le facă pulbere.
7. Iar el n’a gândit așà, și cu sufletul n’a socotit așà; ci a mutat gândul său, ca să piarză neamuri nu puține.
8. Și de vor zice lui: tu singur ești domn?
9. Va răspunde: n’am luat țara cea deasupra Vavilonului și a Halaanului, unde s’a zidit turnul? Și am luat Araviea și Damascul și Samariea.
10. În ce chip am luat acestea, voiu luà și toate domniile. Văitați-vă cele cioplite din Ierusalim și din Samariea.
11. Că precum am făcut Samariei și celor făcute de mâinile ei, așà voiu face și Ierusalimului și idolilor lui.
12. Și va fì dacă va plinì Domnul a face toate în muntele Sionului și în Ierusalim, va căutà spre mintea cea mare spre împăratul Asirienilor și spre înălțimea mărirei ochilor lui.
13. Că au zis: cu tăriea voiu face, și cu înțelepciunea minții voiu luà hotarele neamurilor, și puterea lor voiu prădà și voiu clătì cetățile în care lăcuesc.
14. Și toată lumea cu mâna o voiu luà ca un cuib, și ca niște ouă părăsite voiu ridicà, și nu va fì cine să scape de mine sau să’mi grăiască împrotivă și șă’și deschiză gura și să grăiască.
15. Au mărì-se-va securea fără de cel ce tae cu ea? Au înălțà-se-va hierăstrăul fără de cel ce’l trage pre el? Așijderea de ar luà cineva toiag sau lemn, înălțà-se-va lemnul? Și nu așà.
16. Ci va trimite Domnul Savaot spre cinstea ta ocară, și spre mărirea ta, foc arzător se va aprinde.
17. Și va fì lumina lui Israil ca focul, și’l va sfinți pre el cu foc arzător, și va mâncà pădurea ca fânul.
18. În ziua aceea se vor stinge munții și dealurile și pădurile, și va mâncà dela suflet până la trup, și va fì cel ce va fugì, ca cel ce fuge de pară arzătoare.
19. Și cei ce vor rămâneà dintr’înșii, în număr puțin vor fì, și un prunc îi va scrì pre ei.
20. Și va fì în ziua aceea, nu se va mai adaoge rămășița lui Israil, și cei mântuiți ai lui Iacov nu vor mai nădăjduì spre cei ce le făceau strâmbătate; ci vor nădăjduì spre Dumnezeul cel sfânt al lui Israil întru adevăr.
21. Și va fì rămășița lui Iacov spre Dumnezeul cel puternic.
22. Și de va fì poporul lui Israil ca nisipul mării, rămășița lui se va mântuì, cuvânt ce sfârșește și scurtează întru dreptate.
23. Că cuvânt scurt va face Domnul în toată lumea.
24. Pentru aceea acestea zice Domnul Savaot: nu te teme poporul meu, cel ce lăcuești în Sion, de Asirieni, pentrucă cu toiagul te va bate, că rană voiu aduce preste tine, ca să vezi calea Eghipetului.
25. Că încă puțin, și va încetà urgiea, iar mâniea mea preste sfatul lor.
26. Și va ridicà Domnul Dumnezeul puterilor preste ei ca ranele lui Madiam, în locul necazului, și mâniea lui în calea cea despre mare, în calea Eghipetului.
27. Și va fì în ziua aceea, luà-se-va jugul lui după umărul tău și frica lui dela tine, și se va stricà jugul dela umerii voștri.
28. Că va venì la cetatea Anghe, și va trece la Maghedo, și în Mahmas va pune vasele sale.
29. Și va trece valea și va venì la Anghe, frică va apucà pre Rama cetatea lui Saul, va fugì.
30. Înalță’ți glasul tău fata lui Galim, auzi în Laisa, auzì-se-va în Anatot.
31. Și s’a spăimântat Madevina și cei ce lăcuesc în Ghevim.
32. Mângâiați astăzi în cale, ca să rămâe; cu mâna mângâiați muntele, pre fata Sionului și dealurile cele din Ierusalim.
33. Iată stăpânitorul Domnul Savaot va turburà pre cei măriți cu tărie, și cei înalți cu semeție sfărâmà-se-vor, și cei trufași se vor smerì.
34. Și vor cădeà cei înalți de sabie și livanul împreună cu cei înalți va cădeà.
CAP. 11.
[modifică]
Și va ieșì toiag din rădăcina lui Iesse și floare din rădăcina lui se va înălțà.
2. Și va odihnì preste dânsul Duhul lui Dumnezeu, Duhul înțelepciunei și al înțelegerei, Duhul sfatului și al puterei, Duhul cunoștinței și al bunei credințe.
3. Duhul temerii de Dumnezeu îl va umpleà pre dânsul, nu după mărire va judecà, nici după graiu va mustrà.
4. Ci va judecà smeritului judecată și va mustrà pre smeriții pământului, și va bate pământul cu cuvântul gurii sale și cu Duhul buzelor sale va omorî pre cel necurat.
5. Și va fì cu dreptate încins mijlocul lui, și cu adevăr învălite coastele lui.
6. Și va paște împreună lupul cu mielul și pardosul va odihnì împreună cu iedul, și vițelul și leul și taurul împreună vor paște și un prunc mic îi va paște pre ei.
7. Și boul și ursul împreună se vor paște, și fiii lor împreună vor fì, și leul ca boul va mâncà paie.
8. Și un prunc mic preste vizuina aspidelor, și în culcușul puilor aspidelor mâna își va pune.
9. Și nu’i vor face rău, nici vor puteà să piarză pre nici unul în muntele cel sfânt al meu, pentrucă s’a umplut tot pământul a cunoaște pre Domnul, ca apa multă, care acopere mările.
10. Și va fì în ziua aceea rădăcina lui Iesse, și cel ce se va sculà să stăpânească neamurile; spre dânsul neamurile vor nădăjduì și va fì odihna lui, cinstea.
11. Și va fì în ziua aceea, adaoge-va Domnul a’și arătà mâna sa, ca să râvnească rămășița poporului său, care va rămâneà dela Asirieni, dela Eghipet, dela Vavilon, dela Etiopia, dela Elamiteni, dela răsăriturile soarelui și dela Aravia.
12. Și va ridicà semn întru neamuri și va adunà pre cei pierduți ai lui Israil; și pre cei risipiți ai lui Iuda îi va strânge din patru laturi ale pământului.
13. Și se va șterge pisma dela Efraim și vrăjmașii lui Iuda vor pierì. Efraim nu va mai pismuì asupra lui Iuda și Iuda nu va mai necăjì pre Efraim.
14. Și vor zburà în corăbiile celor de alt neam. Marea împreună vor prădà și pre cei dela răsăritul soarelui și Idumea, și întâi pre Moav își vor pune mâinile, fiii lui Amon întâi se vor supune.
15. Și va pustiì Domnul marea Eghipetului, și’și va pune mâna sa preste rîu cu vânt iute, și va lovì șapte văi, cât va trece el încălțat.
16. Și va fi trecere poporului meu celui rămas în Eghipet, și va fì lui Israil, ca în ziua când a ieșit din pământul Eghipetului.
CAP. 12.
[modifică]
Și vei zice în ziua aceea: bine te voiu cuvântà Doamne; că te-ai mâniat pre mine și ți-ai întors mânia ta, și m’ai miluit pre mine.
2. Iată Dumnezeul meu, mântuitorul meu, nădăjduì-voiu spre dânsul și mă voiu mântuì și nu mă voiu teme, pentrucă mărirea mea și lauda mea este Domnul și s’au făcut mie spre mântuire.
3. Scoateți apă cu veselie din izvoarele mântuitorului.
4. Și vei zice în ziua aceea: lăudați pre Domnul; strigați numele lui; vestiți întru neamuri măririle lui, aduceți-vă aminte, că s’a înălțat numele lui.
5. Lăudați numele Domnului, că înalte au făcut, vestiți acestea în tot pământul.
6. Bucurați-vă și vă veseliți cei ce lăcuiți în Sion, că s’a înălțat sfântul lui Israil în mijlocul lui.
CAP. 13.
[modifică]
Vedenia, care o a văzut Isaia fiul lui Amos asupra Vavilonului.
2. Ridicați semn pe vârful muntelui, înălțați glas lor, nu vă temeți, chemați cu mâna, deschideți boieri.
3. Eu voiu rânduì și voiu povățuì pre dânșii, uriași vor venì să plinească mânia mea, bucurându-se și semețindu-se.
4. Glas de neamuri multe pre munți asemenea cu neamuri multe, glas de împărați și de neamuri adunate.
5. Domnul Savaot au poruncit neamului întrarmat, ca să vie din pământ de departe, dela marginea temeliei cerului, Domnul și întrarmații lui să strice toată lumea.
6. Plângeți, că aproape este ziua Domnului și sfărâmare dela Dumnezeu va venì.
7. Pentru aceea toată mâna va slăbì și tot sufletul omului se va spăimântà.
8. Turburà-se-vor solii, și’i vor cuprinde dureri, ca pre femeia ceea ce naște, și se vor plânge unul către altul și se vor spăimântà, și’și vor schimbà fața sa în chipul focului.
9. Că iată ziua Domnului vine nevindecată de mânie și de iuțime, ca să facă lumea pustie și să piarză pre păcătoși dintr’însa.
10. Că stelele cerului și Orionul și toată podoaba cerului nu’și vor dà lumina, și se va întunecà soarele răsărind și luna nu’și va dà lumina sa.
11. Și voiu poruncì la toată lumea răutăți și celor necurați păcatele lor, și voiu pierde semeția celor fărădelege, și trufiea mândrilor o voiu smerì.
12. Și vor fì cei rămași mai scumpi decât aurul nelămurit și omul mai scump va fì decât piatra Sapfirului.
13. Că cerul se va turburà și pământul se va clătì din temeliile sale pentru aprinderea mâniei Domnului Savaot, în ziua în care va venì mânia lui.
14. Și vor fì cei rămași ca o căprioară ce fuge și ca o oaie ce rătăcește, și nu este cine să o adune, ca omul la poporul său să se întoarcă și omul în țara sa să fugă.
15. Că cine se va prinde, biruì-se-va și cei adunați vor cădeà de sabie.
16. Și pre fiii lor înaintea lor îi vor ucide, și casele lor le vor prădà și pre femeile lor le vor luà.
17. Iată eu voiu ridicà asupra voastră pre Midieni, cari de argint nu bagă seamă, nici de aur n’au lipsă.
18. Arcele tinerilor vor sfărâmà și de fiii voștri nu le va fì milă, nici fiilor tăi vor părtinì ochii lor.
19. Și va fì Vavilonul, care se chiamă mărit pentru împăratul Haldeilor, în ce chip au prăpădit Dumnezeu Sodoma și Gomora.
20. Nu se va lăcuì în veci, nici vor intrà într’însul până ce vor trece multe neamuri, nici vor trece printr’însul Aravii, nici păstorii nu se vor odihnì într’însul.
21. Și vor odihnì acolo hiare, și se vor umpleà casele de sunet, acolo se vor odihnì sirine și demoni acolo vor jucà.
22. Și Onochentaori acolo vor lăcuì și se vor încuibà arici în casele lor.
CAP. 14.
[modifică]
Curând vine și nu zăbovește și zilele lor nu se vor îndelungà, și va miluì Domnul pre Iacov, și va alege încă pre Israil, și se vor odihnì în pământul său și cel nemernic se va lipì de ei și se va lipì de casa lui Iacov.
2. Și’i vor luà pre ei neamurile, și’i vor băgà la locul lor, și’i vor moștenì, și se vor înmulțì pre pământul lui Dumnezeu cu slugi și cu slujnice, și le vor fì robi cei ce i-au robit pre ei, și se vor stăpânì cei ce i-au stăpânit pre ei.
3. Și va fì în ziua aceea odihnì-te-va Dumnezeu de durerea și de mânia ta, și de robia ta cea grea, care ai robit lor.
4. Și vei luà plângerea aceasta asupra împăratului Vavilonului, și vei zice în ziua aceea: cum a încetat cel ce cere, și s’a odihnit cel sârguitor?
5. Sfărâmat-au Domnul jugul păcătoșilor și jugul domnilor, bătând neamul cu mânie, cu rană nevindecată.
6. Bătând neamul cu rana mâniei, n’a părtinit, odihnit-a cel ce a nădăjduit.
7. Tot pământul strigă cu veselie.
8. Și lemnele livanului s’au bucurat de tine, și chedrul livanului, de când tu ai adormit, nu s’a suit cel ce ne taie pre noi.
9. Iadul jos s’a amărît întâmpinându-te pre tine, sculatu-s’au împreună cu tine, toți uriașii cei ce au stăpânit pământul, carii au scos din scaunele sale pre toți împărații neamurilor.
10. Toți vor răspunde și vor zice ție: și tu te-ai robit ca și noi, și te-ai socotit între noi.
11. Pogorîtu-s’a la iad mărirea ta și multă veselia ta; supt tine vor așterne putrejune și rămășița ta vierme.
12. Cum a căzut din cer luceafărul cel ce răsăreà dimineața, zdrobitu-s’a pre pământ, cel ce trimiteà la toate neamurile.
13. Și tu ai zis întru cugetul tău: în cer mă voiu suì, deasupra stelelor cerului voiu pune scaunul meu, ședeà-voiu pre muntele cel înalt, preste munții cei înalți, cari sunt spre miazănoapte.
14. Suì-mă-voiu deasupra norilor, fì-voiu asemenea celui prea înalt.
15. Iar acum în iad te vei pogorî, și în temeliile pământului.
16. Cei ce te vor vedeà, se vor mirà de tine și vor zice: acesta este omul, cel ce turburà pământul și zguduià împărății.
17. Cel ce a pustiit lumea toată, și cetățile ei le-a surpat, și pre cei ce i-a dus în robie nu i-a slobozit.
18. Toți împărații neamurilor au adormit cu cinste, fiecare în casa sa;
19. Iar tu te vei lepădà în munți ca un mort urît cu mulți morți tăeți de sabie cari se pogoară în iad.
20. Precum haina în sânge încruntată nu este curată; așà nici tu nu ești curat, pentrucă pământul meu l-ai pierdut și pre poporul meu l-ai omorît, nu vei rămâneà în vreme veșnică, sămânță rea.
21. Gătește’ți fiii tăi, ca să fie omorîți pentru păcatele tatălui său, ca să nu se scoale, și să moștenească pământul, și să umple pământul de răsboaie.
22. Și mă voiu sculà asupra lor, zice Domnul Savaot și voiu pierde numele lor, și rămășița și sămânța, acestea zice Domnul.
23. Și voiu pustiì Vavilonia, ca să lăcuiască într’însa arici și va fì de nimic, și o voiu face pre ea groapă de tină spre pierzare.
24. Acestea zice Domnul Savaot, precum am zis, așà va fì și în ce chip am sfătuit, așà va rămâneà.
25. Ca să pierz pre Asirieni din pământul meu, și din munții mei, și vor fì spre călcare, și se va luà dela ei jugul lor, și se va luà sarcina lor de pe umerii lor.
26. Acesta este sfatul, care l-au sfătuit Domnul asupra a toată lumea, și aceasta este mâna cea înaltă asupra tuturor neamurilor.
27. Că cele ce au sfătuit Dumnezeu cel sfânt, cine le va stricà? Și mâna lui cea înaltă, cine o va întoarce?
28. În anul, în care a murit împăratul Ahaz, s’a făcut cuvântul acesta.
29. Nu vă veseliți toți cei de alt neam, că s’a sfărâmat jugul celui ce vă băteà pre voi; că din sămânța șarpelui vor ieșì pui de aspidă, și puii lor vor ieșì șerpi zburători.
30. Și se vor paște cei săraci printr’însul, și oamenii cei săraci în pace se vor odihnì, și va omorî cu foamea sămânța ta și rămășița ta o va pierde.
31. Văitați-vă porțile cetăților, să strige cetățile cele turburate, cei de alt neam toți, că fum vine dela miazănoapte și nu este scăpare.
32. Și ce vor răspunde împărații neamurilor? Pentrucă Domnul au întemeiat Sionul și printr’însul se vor mântuì cei smeriți ai poporului.
CAP. 15.
[modifică]
Cuvântul cel asupra Moavului: noaptea va pierì Moavul, că noaptea va pierì zidul Moavului.
2. Mâhniți-vă întru voi înșivă, că va pierì și Divon, unde este capiștea voastră, acolo vă veți suì să plângeți pentru Navaul Moavului, văitați-vă pentru tot capul pleșuv, toate brațele tăiete.
3. În ulițile ei îmbrăcați-vă cu saci și plângeți preste acoperișurile ei, în răspântiile ei toți vă văitați cu plângere.
4. Că a strigat Esevon și Elealì, până la Iassa s’a auzit glasul lor, pentru aceea șalele Moavului strigă, sufletul ei va cunoaște.
5. Inima Moavului strigă întru sine până la Sigor, ca o junică de trei ani este. La suirea Luitului către tine plângând se vor suì pre calea Aroniimului; strigă zdrobire și cutremur.
6. Apa Nemirim pustiu va fì și iarba va lipsì, pentrucă iarbă verde nu va fì.
7. Au doar și așà se va mântuì? Că voiu aduce pre vale Aravi, și o vor luà pre ea.
8. Că a ajuns strigarea la hotarul Moavului, plângerea ei până la Agaliim și vaetul ei până la fântâna Elim.
9. Și apa Dimonului se va umpleà de sânge, că voiu aduce asupra Dimonului Aravi, și voiu pierde sămânța lui Moav și a lui Ariil, și rămășița Adamei.
CAP. 16.
[modifică]
Voiu trimite ca jivinile pre pământ. Au piatră pustie este muntele fetei Sionului?
2. Că vei fì, ca puiul cel luat de pasăre ce zboară, fata lui Moav.
3. Și după aceea Arnonule mai multe sfătuește, și fă lui acoperemânt plânsului pururea, întru întunerec la amiazăzi vor fugì, spăimântatu-s’a; să nu te arăți.
4. Lăcuì-vor lângă tine pribegii lui Moav, fì-vor acoperemînt vouă de către fața celui ce gonește, pentrucă s’a luat ajutorul tău, și a pierit boierul, cel ce călcà pământul.
5. Și se va gătì cu milă scaunul și va ședeà pre el cu adevăr în cortul lui David judecând și căutând judecată, și curând făcând dreptate.
6. Auzit-am semeția lui Moav, semeț este foarte, trufia și semeția lui și pizma lui; nu este așà vraja ta.
7. Văità-se-va Moav, că în Moavita toți se vor văità; iar pre cei ce lăcuesc în Deset vei cercetà, și nu te vei rușinà.
8. Câmpii Esevonului vor plânge, viea din Sevama, cei ce înghițiți neamurile, călcați viile ei, până la Iazir, să nu vă împreunați, rătăciți-vă prin pustie, cei trimiși dela ea s’au părăsit, că au trecut marea.
9. Pentru aceea voiu plânge, ca plângerea Iazirului viea din Sevama. Copacii tăi i-a oborît Esevon și Elealì, pentrucă secerea și culesul tău voiu călcà și toate vor cădeà.
10. Și se va luà bucuria și veselia din vii și în viile tale nu se vor veselì, și nu vor calcà vinuri în teascuri, că a încetat.
11. Pentru aceea pântecele meu asupra lui Moav, ca o alăută va sunà și cele din lăuntrul meu ca un zid le-ai înnoit.
12. Și va fì ție spre rușinare, pentrucă s’a ostenit Moav în capiști, și va intrà la cele făcute de mâna sa, ca să se roage, și nu’l vor puteà mântuì pre el.
13. Acesta este cuvântul, care l-au grăit Domnul asupra lui Moav, când au grăit.
14. Și acum au grăit Domnul zicând: în trei ani ai anilor năimitului, se va necinstì mărirea lui Moav cu toată avuția cea multă și va rămâneà foarte mic și necinstit.
CAP. 17.
[modifică]
Cuvântul cel asupra Damascului. Iată Damascul se va luà dintre cetăți, și va fì spre cădere.
2. Părăsit în veac, spre zăcere și odihnă turmelor, că nu va fì cine să le alunge.
3. Și nu va mai fì întărit, ca să scape acolo Efraim, și mai mult împărăție nu va fì în Damasc, și rămășița Sirienilor, că nu ești tu mai bun decât fiii lui Israil și decât mărirea lor, acestea zice Domnul Savaot.
4. Fì-va în ziua aceea scădere mărirei lui Iacov, și cele grase ale mărirei lui se vor cutremurà.
5. Și va fì ca și cum ar adunà cinevà secerătură stând, și sămânța spicelor ar secerà, și va fì în ce chip ar adunà cinevà spic în vale seacă.
6. Și vor rămâneà într’însa paie, sau ca două, sau trei boabe de măslin pre vârf înalt, sau patru sau cinci, care rămân pre stâlpările sale, acestea zice Domnul Dumnezeul lui Israil.
7. În ziua aceea va nădăjduì omul spre cel ce l-au făcut pre el, și ochii lui spre sfântul lui Israil vor căutà.
8. Și nu vor nădăjduì spre capiști, nici spre lucrurile mâinilor sale, care le-au făcut degetele lor, și nu vor căutà la copaci, nici la urâciunile sale.
9. În ziua aceea fì-vor cetățile tale părăsite, precum au părăsit Amoreii și Eveii de fața fiilor lui Israil și vor fì pustii.
10. Pentrucă ai lăsat pre Dumnezeu mântuitorul tău, și nu ți-ai adus aminte de Domnul ajutorul tău, pentru aceea vei sădì răsad necredincios și sămânță necredincioasă.
11. Și în ziua în care vei sădì, vei îngrădì, și dimineața de vei semănà, înflorì-va spre secere, în care zi vei moștenì, și ca un tată vei împărțì fiilor tăi moșie.
12. Vai mulțimei neamurilor celor multe! Ca marea ce se învălue, așà vă veți turburà, și spatele neamurilor celor multe ca apa va răsunà.
13. Ca apa multă neamurile multe, ca apa multă, care se pornește cu silă, și’l va scoate pre el, și departe’l va gonì, ca praful din plevi, când se vântură asupra vântului, și ca pulberea roatei, ce se învârtește de volbură.
14. Seara va fì plângere și până a nu se face dimineață, nu va fì, aceasta va fì partea celor ce v’au jefuit pre voi, și moștenirea celor ce v’au moștenit pre voi.
CAP. 18.
[modifică]
Vai de pământul căruia sunt aripile corăbiilor dincolo de rîurile Etiopiei.
2. Cel ce trimite pe mare zăloage și cărți de hârtie deasupra apei, că vor merge soli ușori la neam înalt și la popor strein și năsilnic, ce este dincolo de el? Neam desnădăjduit și călcat acum.
3. Pe care neam toate rîurile pământului l-au pustiit, ca o țară lăcuită se va lăcuì; țara lor, ca un semn dela munte se va ridicà, ca glasul trâmbiței se va auzì.
4. Că așà mi-au zis mie Domnul: nu va fì frică în cetatea mea, ca lumina soarelui la amiază zi, și ca norul cel de rouă în ziua secerii va fì.
5. Înainte de secere, când se va sfârșì floarea, și strugurul cel necopt va înflorì, floarea odrăslind, și va tăià strugurașii cei mici cu cosoarele, și ramurile le va luà și le va tăià.
6. Și le va lăsà împreună pasărilor cerului și hiarelor pământului și se vor adunà la ele pasările cerului și hiarele pământului vor venì acolo preste dânsa.
7. În vremea aceea se vor aduce daruri Domnului Savaot dela poporul cel necăjit și smult, și dela popor mare, de acum și în veacul vremei neam nădăjduitor și călcat de tot, care este în partea rîului țărei lui, în locul unde este numele Domnului Savaot, muntele cel sfânt.
CAP. 19.
[modifică]
Vedenia Eghipetului. Iată Domnul șade pre nor ușor, și va venì în Eghipet, și cele făcute de mână ale Eghipetului se vor clătì de fața lui, și inima lor se va sfârșì într’înșii.
2. Și se vor sculà Eghiptenii asupra Eghiptenilor, și se va războì asupra fratelui său, și fiecare asupra vecinului său, și se va sculà cetate asupra cetăței, și ținut asupra ținutului.
3. Și se va turburà duhul Egiptenilor într’înșii, și sfatul lor voiu risipì, și vor întrebà pre dumnezeii lor și pre chipurile lor, și pre cei ce din pământ glăsuesc, și pre cei ce din pântece grăesc și pre ghicitori.
4. Și voiu dà Eghipetul în mâini de oameni, cari vor fì domni sâlnici. Și împărați grei îi vor stăpânì pre ei, acestea zice Domnul Savaot.
5. Și vor beà Eghiptenii apa cea dela mare, și rîul va secà și se va uscà.
6. Și vor secà rîurile și izvoarele rîului, și va secà toată adunarea apei, și tot lacul cel cu trestie și cu papură.
7. Și toată iarba verde împrejurul rîului, și tot ce se seamănă lângă rîu se va uscà, pălit de vânt.
8. Și vor suspinà pescarii și vor suspinà toți cei ce aruncă undița în rîu, și cei ce umblă a pescuì cu năvoade și cu mreji, vor jelì.
9. Și rușinea va cuprinde pre cei ce lucrează inul periat, și pre cei ce lucrează visonul.
10. Și vor fì cei ce lucrează acestea întru durere, și toți cei ce fac bere se vor supărà și li se vor mâhnì sufletele.
11. Și vor fì nebuni domnii Taneosului, sfetnicii cei înțelepți ai împăratului, și sfatul lor va nebunì, cum veți grăì împăratului, fii înțelepților, noi fiii împăraților celor din început?
12. Unde sunt acum înțelepții tăi? Și să spue ție și să’ți zică: ce au sfătuit Domnul Savaot asupra Eghipetului?
13. Sfârșitu-s’au domnii Taneosului, și s’au înălțat domnii Memfisului, și vor înșelà Eghipetul și neamurile.
14. Că Domnul au turnat lor duh de înșelăciune, și au făcut să rătăcească Eghipetul întru toate lucrurile lui, precum rătăcește cel beat, care totdeodată varsă.
15. Și nici un lucru nu va fì la Eghipteni, care să facă cap și coadă, început și sfârșit.
16. Și în ziua aceea fì-vor Eghiptenii ca femeile în frică și în cutremur de către fața mâinii Domnului Savaot, care o va pune preste ei.
17. Și va fì țara Iudeilor înfricoșare Eghiptenilor, și când va pomenì cinevà despre ea înaintea lor, se vor înfricoșà pentru sfatul, care l-au sfătuit Domnul Savaot asupra ei.
18. În ziua aceea vor fì cinci cetăți din Eghipet grăind cu limba Hananiancă, și jurându-se pre numele Domnului Savaot; cetatea Asedec se va chemà o cetate.
19. În ziua aceea fì-va jertfelnic Domnului în țara Eghipetului și stâlp la hotarul ei Domnului.
20. Și va fì spre semn în veac Domnului în țara Eghipetului, că vor strigà către Domnul pentru cei ce îi necăjesc pre ei, și va trimite lor om, care va mântuì pre ei, judecând îi va mântuì pre ei.
21. Și cunoscut va fì Domnul Eghiptenilor, și vor cunoaște Eghiptenii pre Domnul în ziua aceea, și vor aduce jertfe și dar, și vor face făgăduințe Domnului și le vor împlinì.
22. Și va bate Domnul cu rană pre Eghipteni, și îi va vindecà pre ei, și se vor întoarce către Domnul, și’i va ascultà pre ei, și’i va vindecà pre ei cu vindecare.
23. În ziua aceea fì-va calea Eghipetului către Asirieni și vor intrà Asirienii în Eghipet, și Eghiptenii vor merge la Asirieni, și vor slujì Eghiptenii Asirienilor.
24. În ziua aceea fì-va Israil al treilea între Eghipteni și între Asirieni, binecuvântat pre pământul, pre care l-au binecuvântat Domnul Savaot, zicând:
25. Bine este cuvântat poporul meu cel din Eghipet, lucrul mâinei mele din Asiria și moștenirea mea Israil.
CAP. 20.
[modifică]
În anul, în care a intrat Tanatan în Azot, când a fost trimis de Arnà împăratul Asirienilor, și a bătut Azotul și l-a luat.
2. Atunci au grăit Domnul către Isaia fiul lui Amos, zicând: mergi și desbracă sacul dela șalele tale și scoate încălțămintele tale dela picioarele tale, și a făcut așà, umblând gol și desculț.
3. Și au zis Domnul: Precum umblă robul meu Isaia gol și desculț, trei ani vor fì semne și minuni Eghiptenilor și Etiopilor.
4. Că așà va duce împăratul Asirienilor robimea Eghipetului și a Etiopenilor, pre tineri și pre bătrâni goli și desculți, descoperind rușinea Eghipetului.
5. Și se vor rușinà Eghiptenii fiind biruiți împreună cu Etiopenii, spre care nădăjduiau Eghiptenii, pentrucă le erà lor mărire.
6. Și vor zice lăcuitorii ostrovului acestuia în ziua aceea: iată noi am nădăjduit, ca să alergăm la ei spre ajutor, cari n’au putut să se mântuiască de împăratul Asirienilor, și cum ne vom mântuì noi?
CAP. 21.
[modifică]
Vedenia pustiului. Ca un vârtej prin pustie trece, din pustie vine, din pământ.
2. Vedenie groaznică și grea s’a vestit mie, cel defăimător defaimă, și cel fărădelege face fărădelege. Asupra mea Elamitenii și solii Perșilor asupra mea vin, acum voiu suspinà, și mă voiu mângâià pre mine însumi.
3. Pentru aceea s’au umplut șalele mele de slăbiciune, și dureri m’au cuprins pre mine, ca pre ceea ce naște; nedreptate am făcut, ca să nu auz, sârguit-am, ca să nu văz.
4. Inima mea rătăcește, și fărădelegea mea mă afundă, sufletul meu este cuprins de frică.
5. Gătiți masa, mâncați, beți, sculați-vă boierilor, gătiți scuturi.
6. Că așà au zis către mine Domnul: mergând stăi de streajă, și ce vei vedeà, spune.
7. Și am văzut doi călăreți, unul călare pre asin, și altul călare pre cămilă.
8. Ascultă cu multă luare aminte și chiamă pre Urie la streaja Domnului și a zis: stătut-am toată ziua și în tabără am stătut toată noaptea,
9. Și iată el vine suit pre doi și răspunzând a zis: căzut-a, căzut-a Vavilonul și toți idolii lui, și cele făcute de mână ale lui s’au zdrobit pre pământ.
10. Ascultați cei rămași și cei necăjiți, ascultați cele ce am auzit dela Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israil ne-au spus nouă.
11. Vedenia Idumeii. Către mine strigă din Seir: păziți întăriturile! Păzesc dimineața și noaptea.
12. De vrei să cauți, caută și lângă mine șezi.
13. Vedenia Araviei. În dumbravă seara vei dormì, sau în calea Dedan.
14. Întru întâmpinarea celui setos de apă aduceți cei ce lăcuiți în țara Temanului, cu pâine întâmpinați pre cei ce fug.
15. Pentru mulțimea celor omorâți și pentru mulțimea celor ce rătăcesc, pentru mulțimea săbiilor și pentru mulțimea arcelor săgetătoare și pentru mulțimea celor căzuți în răsboiu.
16. Că așà mi-au zis mie Domnul; încă un an, ca anul celui năimit, lipsì-va mărirea lui Kidar, și rămășița săgetătorilor celor tari ai fiilor lui Kidar se va împuținà, că Domnul Dumnezeul lui Israil au grăit.
CAP. 22.
[modifică]
Vedenia văii Sionului. Ce’ți este ție, că acum v’ați suit toți în poduri în deșert?
2. Este plină cetatea de cei ce strigă, răniții tăi nu sunt răniți de sabie, nici morții tăi morți de răsboiu.
3. Toți boierii tăi au fugit și cei prinși cumplit sunt legați și cei tari din tine departe au fugit.
4. Pentru aceea am zis: lăsați-mă, amar voiu plânge, nu mă veți puteà mângâià de supărarea fetei neamului meu.
5. Că ziua turburărei și a pierzărei și a călcărei este și rătăcire dela Domnul Savaot, în valea Sionului rătăcesc dela cel mic până la cel mare prin munți,
6. Iar Elamitenii au luat tulbe, și s’au suit oameni pre cai, și s’au adunat la bătae.
7. Și vor fì văile tale cele alese se vor umpleà de care, și călăreții vor împresurà porțile tale.
8. Și vor deschide porțile lui Iuda, și vor privì în ziua aceea la casele cele alese ale cetăței.
9. Și vor descoperì ascunsele caselor marginei lui David. Și au văzut că mai mulți sunt, și cum că au abătut apa scăldătoarei cei vechi în cetate.
10. Și cum că au stricat casele Ierusalimului, ca să întăriască zidurile cetăței.
11. Și v’ați făcut vouă apă între două ziduri mai înlăuntru de scăldătoarea cea veche, și n’ați căutat la cel ce dela început o au făcut, și pre cel ce o au zidit pre ea nu l-ați văzut.
12. Și au chemat Domnul Savaot în ziua aceea plângere și tânguire și radere și încingere de saci.
13. Iar ei au făcut veselie și bucurie junghind viței și jertfind oi, ca să mânânce cărnuri și să beà vin, zicând: să mâncăm și să bem că mâine vom murì.
14. Și descoperite sunt acestea în urechile Domnului Savaot, că nu se va iertà vouă păcatul acesta, până ce veți murì, zice Domnul puterilor.
15. Acestea zice Domnul Savaot: mergi în cămară la Somna cămărașul, și zì lui:
16. De ce ești tu aici și ce’ți este ție aici? Că ți-ai cioplit aici mormînt, și ți-ai făcut în loc înalt mormînt, și ți-ai săpat în piatră lăcaș?
17. Iată Domnul Savaot va lepădà și va sfărâmà pe așà om, și va luà îmbrăcămintea ta și cununa ta cea mărită,
18. Și te va lepădà în țară mare și nemăsurată, și acolo vei murì și va pune carul tău cel frumos spre necinste, și casa boierului tău spre călcare.
19. Și te vei lepădà din dregătoria casei tale și din starea ta.
20. Și va fì în ziua aceea chemà-voiu pre sluga mea Eliachim al lui Helchie.
21. Și’l voiu îmbrăcà pre el cu îmbrăcămintea ta, și cununa ta o voiu dà lui, și puterea și dregătoria ta o voiu dà în mâinile lui și va fì ca un părinte celor ce lăcuesc în Ierusalim, și celor ce lăcuesc în Iuda.
22. Și voiu dà lui cheia casei lui David preste umărul lui, și va deschide și nu va fì cine să închiză, și va închide și nu va fì cine să deschiză; și voiu dà lui mărirea lui David, și va stăpânì, și nu va fì cine să’i grăiască împrotivă.
23. Și’l voiu pune pre el stăpânitor în loc credincios, și va ședeà pre scaunul mărirei casei tatălui său.
24. Și va nădăjduì spre el tot cel mărit în casa tatălui său dela cel mic până la cel mare, tot vasul cel mic, dela vasul Aganotilor, și vor fì supuși lui în ziua aceea.
25. Acestea zice Domnul Savaot: Mișcà-se-va omul cel întemeiat în loc credincios, și se va luà, și va cădeà și se va pierde mărirea lui, că Domnul au grăit.
CAP. 23.
[modifică]
Vedenia Tirului. Văitați-vă corăbiile Carhidonului, că au pierit, și mai mult nu vor venì din pământul Chiteilor, dusu-s’au robi.
2. Cui s’au făcut asemenea cei ce lăcuesc în ostrov, neguțătorii Finichiei, cei ce trec marea prin apă multă.
3. Sămânța neguțătorilor? Ca secerătura cea adunată neguțătorii neamurilor.
4. Rușinează-te Sidoane, zis-a marea, iar tăria mării a zis: nu m’au cuprins durerile nașterei, nici am născut, nici am hrănit tineri, nici am crescut fecioare.
5. Și când se va auzì în Eghipet cuprinde’i-va pre ei durere pentru Tir.
6. Mergeți la Carhidon, văitați-vă cei ce lăcuiți în ostrovul acesta.
7. Au doar aceasta a fost semeția voastră din început, mai ’nainte de ce s’a dat el?
8. Cine a sfătuit acestea asupra Tirului? Au mai slab este? Au nu poate? Neguțătorii ei cei măriți boierii pământului.
9. Domnul Savaot au sfătuit să strice toată semeția celor măriți, și să facă de necinste pre tot cel mărit pre pământ.
10. Lucrează pământul tău, că mai mult nu vor venì corăbii dela Carhidon.
11. Și mâna ta, care întărâtă pre împărați, mai mult nu va puteà pe mare, Domnul Savaot au poruncit pentru Hanaan, ca să piarză tăria lui.
12. Și vor zice: să nu adăogeți mai mult a vă semețì, și a face strâmbătate fetei Sionului, și de vei merge la Chiteni, nici acolo nu te vei odihnì.
13. Și în pământul Haldeilor și acesta s’a pustiit de Asirieni, și nici acolo te vei odihnì, că zidul lui a căzut.
14. Văitați-vă corăbiìle Carhidonului, că a pierit tăria voastră.
15. Și va fì în ziua aceea, părăsì-se-va Tirul șaptezecì de ani, ca vremea unui împărat, ca vremea unui om, și va fì după șaptezeci de ani, va fì Tirul ca un cântec de curvă.
16. Ià alăută, încunjură cetate curvă uitată, zì bine cu alăuta, zì mult, ca să’ți rămâe pomenirea ta.
17. Și va fì după acei șaptezeci de ani, va cercetà Dumnezeu Tirul, și iarăși va fì cum a fost întâi; și va fì loc de neguțătorie tuturor împărățiilor lumei pe fața pământului.
18. Și va fì neguțătoria și plata lui sfântă Domnului, nu lor se va adunà toată neguțătoria lui; ci celor ce lăcuesc înaintea Domnului, ca să mănânce și să beà, și să se sature, și să fie semn de aducere aminte înaintea Domnului.
CAP. 24.
[modifică]
Iată Domnul va stricà toată lumea și o va pustiì pre ea, și va descoperì fața ei, și va risipì pre cei ce lăcuesc într’însa.
2. Si va fì poporul ca preotul și sluga ca domnul și slujnica ca doamna; fì-va cel ce cumpără ca cel ce vinde și cel ce dă împrumut ca cel ce ià împrumut, și cel dator ca acela cui este dator.
3. Cu stricare se va stricà pământul și cu pierdere se va pierde pământul; că gura Domnului a grăit acestea.
4. Plâns-a pământul și s’a stricat lumea, plâns-au cei înalți ai pământului.
5. Și pământul a făcut fărădelege pentru cei ce lăcuesc pre dânsul, pentrucă legea Domnului o au călcat și o au risipit, și au schimbat poruncile și au stricat legătura cea veșnică.
6. Pentru aceea blestem va mâncà pământul, că au păcătuit cei ce lăcuesc pre dânsul; pentru aceea săraci vor fì cei ce lăcuesc pre pământ, și vor rămânea oameni puțini.
7. Plânge-va vinul, plânge-va viea, suspinà-vor toți cei ce’și veseleau sufletul.
8. Încetat-a veselia timpineior, încetat-a îndrăzneala și avuția necuraților, încetat-a glasul alăutei.
9. Rușinatu-s’au, n’au băut vin, amară s’a făcut băutura celor ce beau.
10. Pustiitu-s’a toată cetatea, închide-va casa, ca să nu intre.
11. Văitați-vă pentru vin pretutindenea, încetat-a veselia, trecut-a toată bucuria pământului.
12. Și vor rămâneà cetăți pustii și case părăsite vor pierì.
13. Acestea toate vor fì pre pământ în mijlocul neamurilor, precum oarecine culege măslinul, așà îi vor culege pre ei; și de va încetà culesul.
14. Aceștia cu glas vor strigà, iar cei ce vor fi rămași pre pământ se vor veselì împreună cu mărirea Domnului, turburà-se-va apa mărei.
15. Pentru aceasta mărirea Domnului va fì în ostroavele mărei și numele Domnului va fì mărit.
16. Doamne Dumnezeul lui Israil dela marginile pământului minuni am auzit, nădejdea celui bine credincios.
17. Și vor grăì: vai neascultătorilor celor ce calcă legea. Frică și groapă și laț preste voi cei ce lăcuiți pre pământ.
18. Și va fì cel ce va fugì de frică, va cădeà în groapă, și cel ce va scăpà de groapă, prinde-se-va de laț, că ferestrile cerului s’au deschis și se vor clătì temeliile pământului.
19. Cu turburare se va turburà pământul, și cu lipsă se va lipsì pământul.
20. Plecatu-s’a și se va cutremurà ca o colibă pământul, ca cel beat și amețit și va cădeà și nu va puteà să se scoale, pentrucă l-a biruit pre el fărădelegea.
21. Și va fì în ziua aceea, va pune Dumnezeu mâna preste podoaba cerului, și preste împărații pământului.
22. Și adunarea lui vor strânge, și o vor închide în groapă și în temniță; după multe neamuri cercetare va fì lor, și se va topì cărămida, și va cădeà zidul.
23. Și se va înfruntà luna și se va rușinà soarele că va împărățì Domnul în Sion și în Ierusalim și înaintea celor bătrâni se va mărì.
CAP. 25.
[modifică]
Doamne Dumnezeul meu, mărì-te-voiu și voiu lăudà numele tău, că ai făcut lucruri minunate; sfatul cel din început adevărat, fie Doamne.
2. Că ai prefăcut cetăți în țărînă, cetăți tari, ca să nu steà pe temeliile lor; cetatea necredincioșilor în veac nu se va zidì.
3. Pentru aceasta bine te va cuvântà poporul cel sărac și cetățile oamenilor celor năpăstuiți te vor binecuvântà.
4. Că te-ai făcut ajutor la toată cetatea smerită, și acoperemânt celor slăbiți de lipsă, izbăvì-vei pre ei de oameni răi, răcoreală celor însetați și duhul oamenilor celor necăjiți, bine te va cuvântà.
5. Ca niște oameni puțini la suflet, însetați în Sion, că’i vei mântuì pre ei de oamenii cei fărădelege cărora ne-ai dat pre noi.
6. Și va face Domnul Savaot tuturor neamurilor în muntele acesta ospătà-vor întru veselie, beà-vor vin.
7. Unge-se-vor cu mir în muntele acesta; dă acestea toate neamurilor că sfatul acesta este preste toate neamurile.
8. Înghițit-a moartea biruind, și iarăși au luat Dumnezeu toată lacrăma dela toată fața, ocara poporului o au luat de preste tot pământul, că gura Domnului a grăit acestea.
9. Și vor zice în ziua aceea: iată Dumnezeul nostru întru carele am nădăjduit, și ne va mântuì pre noi, acesta este Domnul, așteptatu-l-am pre el, și ne vom bucurà, și ne vom veselì de mântuirea noastră.
10. Odihnă va dà Dumnezeu în muntele acesta, și se va călcà Moavul, precum calcă aria cu care.
11. Și’și va întinde mâinile sale, în ce chip și el a smerit spre a pierde și va smerì semeția lui, preste cele ce a pus mâna sa.
12. Și înălțimea zidului celui de scăpare va smerì, și se va pogorî până la pământ.
CAP. 26.
[modifică]
În ziua aceea cântà-voiu cântarea aceasta în pământul Iudei, zicând: iată cetate tare și mântuire va pune nouă zidul și împrejurul zidului.
2. Deschideți porțile să intre poporul, cel ce păzește dreptatea și cel ce păzește adevărul.
3. Cel ce apără adevărul și păzește pacea, că spre tine Doamne am nădăjduit până în veac.
4. Dumnezeule cel mare, cel veșnic,
5. Cel ce smerind ai pogorît pre cei ce lăcuesc întru cele înalte, cetăți tari vei stricà și le vei surpà până la fața pământului.
6. Și le vor călcà pre ele picioarele celor blânzi și pașii celor smeriți.
7. Calea celor bine credincioși netedă s’a făcut și gata este calea celor bine credincioși.
8. Căci calea Domnului este judecata, nădăjduit-am întru numele tău, și întru pomenirea, de care dorește sufletul nostru.
9. De noapte mânecă duhul meu către tine Dumnezeule, pentrucă lumină sunt poruncile tale pre pământ, dreptate vă învățați, cei ce lăcuiți pre pământ.
10. Că a încetat cel necurat, tot cel ce nu va învățà dreptate pre pământ, adevăr nu va face, ridice-se cel necurat, ca să nu vază slava Domnului.
11. Doamne, înalt este brațul tău, și n’a știut, iar cunoscând se vor rușinà, pismuire va luà pre poporul cel neînvățat, și acum focul pre cei protivnici îi va mâncà.
12. Doamne Dumnezeul nostru, pace dă nouă, că toate ne-ai dat nouă.
13. Doamne Dumnezeul nostru, moștenește-ne pre noi; Doamne pre altul afară de tine nu știm, numele tău numim.
14. Iar morții vieață nu vor vedeà, nici doftorii nu vor învieà, pentru aceasta le-ai adus asupră și ai pierdut, și ai ridicat toată partea bărbătească a lor.
15. Adaoge lor rele Doamne, adaoge rele celor măriți ai pământului.
16. Doamne, întru necaz ne-am adus aminte de tine, întru necaz mic pedepsirea ta este nouă.
17. Și precum ceea ce se chinuește când se apropie să nască, și strigă întru durerea sa, așà ne-am făcut celui iubit al tău.
18. Pentru frica ta Doamne, în pântece am luat, și am chinuit și am născut duhul mântuirei tale, care am făcut pre pământ, nu vom cădeà; ci vor cădeà cei ce lăcuesc pre pământ.
19. Învieà-vor morții și se vor sculà cei din mormânturi și se vor veselì cei de pre pământ, că roua cea dela tine vindecare lor este, și pământul necredincioșilor va cădeà.
20. Mergi poporul meu, intră în cămara ta, închide ușa ta, ascunde-te puțin cât de cât, până va trece mânia Domnului.
21. Că iată Domnul din cel sfânt va aduce mânia sa preste cei ce lăcuesc pre pământ, și va descoperì pământul sângele său, și nu va mai ascunde pre cei uciși.
CAP. 27.
[modifică]
În ziua aceea aduce-va Dumnezeu sabia cea sfântă și mare și tare asupra balaurului, șarpele ce fuge, și asupra balaurului celui încolăcit și va ucide pre balaurul cel din mare.
2. În ziua aceea viea cea bună, dorirea lui, ca să o stăpânească pre ea.
3. Eu cetate tare, cetate încunjurată de oștire, în zadar o voiu adăpà pre ea, că se va luà noaptea și ziua va cădeà zidul ei.
4. Că nu este care să nu se fi apucat de ea; cine mă va pune să păzesc paiele în țarină? Pentru bătaea aceasta o am lepădat pre ea.
5. Pentru aceasta făcut-au Domnul toate, câte au rânduit, arsu-m’am, strigà-vor toți, cei ce lăcuesc într’însa, să facem pace cu dânsul, să facem pace.
6. Fiii lui Iacov, cei ce vin, va odrăslì și va înflorì Israil, și se va umpleà lumea de rodul lui.
7. Au nu precum el a bătut, și el însuș așà se va rănì? Sau precum el a ucis, așà și el se va omorî?
8. Certându’i și ocărându’i va slobozì pre ei. Nu erai tu, cel ce cugetai cu duh aspru să’i ucizi pre ei cu duh de mânie?
9. Pentru aceasta se va luà fărădelegea lui Iacov, și aceasta este binecuvântarea lui, când voiu luà păcatul lui, când vor zdrobì toate pietrile capiștelor ca praful mărunt, și nu vor râmâneà copacii lor, și idolii lor tăieți ca o dumbravă departe.
10. Turma cea lăcuită se va lăsà ca o turmă părăsită, și va fì multă vreme la pășune, și acolo vor odihnì turme.
11. Și după câtăvà vreme nu va fi într’însa nimic verde, pentrucă se va uscà. Femei cele ce veniți dela vedere veniți. Că nu este popor, care are înțelegere, pentru aceea nu se va îndurà spre ei cel ce i-au făcut pre ei, nici cel ce i-au plăsmuit pre ei nu’i va miluì.
12. Și va fì în ziua aceea, astupà-va Domnul dela ezerul rîului până la Rinocuron, iar voi adunați pre fiii lui Israil unul câte unul.
13. Și va fì în ziua aceea vor trâmbițà cu trâmbița cea mare, și vor venì cei pieriți în țara Asirienilor și cei pierduți în Eghipet, și se vor închinà Domnului în muntele cel sfânt în Ierusalim.
CAP. 28.
[modifică]
Vai cununei sumeției, năimiții lui Efraim, floarea, care a căzut din mărire pre vârful muntelui celui gras cei ce se îmbată fără de vin.
2. Iată tare și grea este mânia Domnului, ca grindina ce cade jos, care n’are acoperemînt, silnic cade, ca mulțime de apă multă, care târăște țara pre pământ, va face odihnă cu mâinile.
3. Și cu picioarele se va călcà cununa sumeției, năimiții lui Efraim.
4. Și va fì floarea, care a căzut din nădejdea mărirei pre vârful muntelui celui înalt, ca cel ce aleargă înainte la smochin, care văzându-o, mai ’nainte de a o luà în mână, poftește să o înghiță.
5. În ziua aceea fì-va Domnul Savaot cununa nădejdii, cea împletită cu mărire, a poporului meu celui rămas.
6. Și va rămâneà întru duh de judecată la judecată, și tărie celor ce opresc a omorî.
7. Că aceștia cu vinul au rătăcit, pentru băutură bețivă au rătăcit, preotul și prorocul și-au ieșit din minte pentru beție; înghițitu-s’au pentru vin, cutremuratu-s’au de beție de sicheră, rătăcit-au; aceasta este arătarea.
8. Blestemul va mâncà sfatul acesta, că sfatul acesta este pentru lăcomie.
9. Cui am vestit rele? Și cui am adus veste? Cei înțărcați de lapte, cei smulși dela țâțe.
10. Necaz preste necaz așteaptă, nădejde preste nădejde, încă puțin, încă puțin.
11. Pentru defăimarea buzelor printr’altă limbă, că vor grăì poporului acestuia zicând:
12. Aceasta este odihna celui flămând, și aceasta este sfărâmarea, și n’a vrut să asculte.
13. Și va fì lor cuvântarea lui Dumnezeu necaz preste necaz, nădejde preste nădejde, încă puțin, încă puțin ca să meargă și să cază înapoi, și să se primejduiască și să se zdrobească și să se prinză.
14. Pentru aceea ascultați cuvântul Domnului bărbați necăjiți, și boierii poporului celui din Ierusalim.
15. Că ați zis: făcut-am legătură cu iadul, și așezământ cu moartea; vifor iute de va trece, nu va venì preste noi, pus-am minciuna nădejdea noastră, și cu minciună nu vom acoperì.
16. Pentru aceasta așà zice Domnul: Iată eu voiu pune în temeliile Sionului piatră de mult preț, aleasă în capul unghiului, cinstită întru temeliile ei, și cel ce va crede într’însa nu se va rușinà.
17. Și voiu pune judecată întru nădejde; iar mila mea în cumpene, și cei ce nădăjduiți în zadar spre minciună, că nu va trece preste voi vifor.
18. Și nu va stricà legătura voastră cea cu moartea, și nădejdea voastră cea cu iadul nu va rămâneà, vifor învăluindu-se de va venì, veți fì lui spre călcare.
19. Când va trece, va ridicà pre voi; dimineața de dimineață va trece ziua, și noaptea va fì nădejde rea; învățați-vă a auzì cei din necaz.
20. Nu putem să ne batem, și înși-ne am slăbit a ne adunà.
21. Ca un munte al necuraților sculà-se-va Domnul, și va fì în valea Gavaonului, cu mânie va face lucrurile sale, lucruri de amărăciune și mânia lui strein va lucrà, și amărăciunea lui streină.
22. Și voi nu vă veseliți, nici să se întărească legăturile voastre, pentrucă lucruri săvârșite și rânduite am auzit dela Domnul Dumnezeul Savaot, care ve face preste tot pământul.
23. Băgați în urechi și auziți glasul meu, luați aminte și ascultați cuvintele mele.
24. Au doar toată ziua va arà cel ce ară? Sau nu va gătì sămânța sa mai ’nainte de ce lucrează pământul?
25. Au nu când va netezì fața lui, atunci va semănà puțin mac au chimin? Și apoi va semănà grâu și orz și meiu și hrișcă, în hotarele tale?
26. Și te vei certà cu judecata Dumnezeului tău și te vei veselì.
27. Că nu cu greutate se curăță macul, nici cu roată de car se calcă chiminul, ci cu toiag se scutură macul, iar chiminul cu pâine se mănâncă.
28. Că nu în veac mă voiu mânià eu pre voi, nici glasul amărăciunei mele va călcà pre voi.
29. Și minunile acestea dela Domnul Savaot au ieșit, sfătuiți-vă și înălțați deșartă mângâere.
CAP. 29.
[modifică]
Vai cetatea Ariil, care o a bătut David! Adunați roduri din an în an, pentrucă veți mâncà cu Moav.
2. Că voiu necăjì pre Ariil, și va fì tăria și avuția lui a mea.
3. Și te voiu încunjurà ca David și te voiu încinge cu șanț, și voiu zidì, și voiu pune împrejurul tău turnuri.
4. Și se vor smerì la pământ cuvintele tale, și în pământ cuvintele tale se vor afundà, și glasul tău va fì ca al celor ce grăesc din pământ și la fața pământului glasul tău va slăbì.
5. Și va fì ca pulberea roatei, avuția celor fărădelege, și ca țărâna ce se spulberă, mulțimea celor ce te supun pre tine; și va fì ca o împunsură repede dela Domnul Savaot.
6. Că va fì cercetare cu tunet și cu cutremur și cu glas mare, volbură învăluindu-se iute, și pară de foc mistuind.
7. Și va fì ca a celui ce visează în somn avuția tuturor neamurilor, cari au dat răsboiu asupra Ariilului și toți câți s’au răsboit asupra Ierusalimului și toți câți s’au adunat asupra lui, și câți l-au necăjit.
8. Și vor fì ca și cei ce beau și mănâncă în vis, și după ce se deșteaptă, deșert le este visul; și în ce chip visează cel setos că beà, și după ce se deșteaptă tot îi este sete și sufletul lui îndeșert a nădăjduit, așà va fì avuția tuturor neamurilor, cari s’au răsboit asupra muntelui Sionului.
9. Slăbiți și vă spăimântați, și vă îmbătați nu de sicheră, nici de vin.
10. Că v’au adăpat pre voi Domnul cu duhul umilinței, și va închide ochii lor și ai prorocilor lor și ai boierilor lor, cari văd cele ascunse.
11. Și vor fì vouă toate cuvintele acestea ca cuvintele cărței cei pecetluite, care o vor dà omului, ce știe carte, zicând: citește aceasta, iar el va zice: nu pot să o citesc că este pecetluită.
12. Și se va dà cartea aceasta în mâna omului, ce nu știe carte, și vor zice lui, citește cartea aceasta și el va zice: nu știu carte.
13. Și au zis Domnul: apropie-se de mine poporul acesta cu gura sa, și cu buzele sale mă cinstește, iar inima lor departe este dela mine; iar în zadar mă cinstește învățând porunci omenești și învățături.
14. Pentru aceasta iată eu voiu adaoge a mutà pre poporul acesta și îi voiu mutà pre ei, și voiu pierde înțelepciunea înțelepților, și mintea celor pricepuți o voiu ascunde.
15. Vai celor ce fac sfat adânc! Și nu prin Domnul, vai celor ce fac sfat într’ascuns! Și vor fì întru întunerec lucrurile lor, și vor zice: cine ne-a văzut pre noi? Și cine ne va cunoaște pre noi? Sau cele ce le facem noi?
16. Au doar nu vă veți socotì ca lutul olarului? Au doar va zice zidirea celui ce o au zidit pre ea: nu m’ai zidit tu? Sau făptura celui ce o au făcut: nu întelepțește m’ai făcut?
17. Au nu încă puțin, și se va mutà Livanul ca muntele Hermel și Hermelul ca o dumbravă se va socotì?
18. Și vor auzì în ziua aceea surzii cuvintele cărței, și cei dintru întunerec și cei din negură: ochii orbilor vor vedeà.
19. Și se vor bucurà săracii pentru Domnul cu veselie, și cei fără de nădejde dintru oameni se vor umpleà de bucurie.
20. Lipsit-a cel fărădelege, și s’a sfârșit cel trufaș, și au pierit cei ce fac fărădelege întru răutate.
21. Și cei ce fac de păcătuesc oamenii cu cuvântul, și pre toți cei ce mustră în porți piedecă le vor pune, pentrucă au abătut pre cel drept la cei nedrepți.
22. Pentru aceasta așà zice Domnul asupra casei lui Iacov, care o au ales din Avraam; nu acum se va rușinà Iacov, nici își va schimbà acum fața Israil.
23. Ci când vor vedeà fiii lor, lucrurile mele, pentru mine vor sfințì numele meu, și vor sfințì pre sfântul lui Iacov, și de Dumnezeul lui Israil se vor teme.
24. Și cei ce rătăcesc cu duhul vor cunoaște înțelegerea, și cei ce cârtesc vor învățà a ascultà și limbile cele gângave vor învățà a grăì pace.
CAP. 30.
[modifică]
Vai fii răsvrătiți zice Domnul: făcut-ați sfat nu prin mine, și tocmeală nu prin duhul meu, ca să adaogeți păcate preste păcate.
2. Cei ce merg ca să se pogoare în Eghipet, și pre mine nu m’au întrebat, ca să capete ajutor dela Faraon, și să se acopere dela Eghipteni.
3. Că va fì vouă ocrotirea lui Faraon spre rușine, și celor ce nădăjduesc spre Eghipet, ocară.
4. Că sunt în Tani căpetenii vestitori răi.
5. În deșert vor ostenì către popor, care nu le va folosì lor spre ajutor, ci spre rușine și ocară. Vedenia hiarelor celor cu patru picioare din pustie.
6. Întru necaz și întru strâmtoare leul și puiul de leu, de acolo și aspide și pui de aspidă zburătoare, cari aduceau pre asini și pre cămile avuția sa la neam, care nu le va folosì lor spre ajutor, ci spre rușine și ocară.
7. Eghiptenii nimic, și în zadar vor folosì vouă, vestește-le lor, că deșartă este mângâerea voastră aceasta.
8. Acum dar șezând scrie acestea pre lespede și în carte, că vor fì acestea la zilele vremei și până în veac.
9. Că popor neascultător este, fii mincinoși, cari nu vreau să asculte legea lui Dumnezeu.
10. Cei ce zic prorocilor: nu vestiți nouă și celor ce văd vedenii; nu ne grăiți nouă, ci ne grăiți nouă și ne vestiți altă rătăcire.
11. Și ne întoarceți pre noi din calea aceasta, luați dela noi cărarea aceasta, și luați dela noi cuvântătorul lui Israil.
12. Pentru aceea, acestea zice Domnul sfântul lui Israil: pentrucă n’ați ascultat de cuvintele acestea, ci ați nădăjduit întru minciună, și pentru că ai cârtit, și te-ai încrezut cuvântului acestuia,
13. Pentru aceea fì-va vouă păcatul acesta ca un zid, care cade îndată, a unei cetăți tari ce s’a luat, a căreea îndată de față este căderea.
14. Și căderea ei va fì ca sfărâmarea unui vas de lut, din cărămidă subțire, cât să nu se afle întru ele hârb, cu care să aduci foc, și cu care să iei puțină apă.
15. Așà zice Domnul, Domnul sfântul lui Israil, când te vei întoarce, și vei suspinà, atunci te vei mântuì, și vei cunoaște unde ai fost, când nădăjduiai întru cele deșarte. Deșartă s’a făcut tăria voastră, și n’ațt vrut să auziți, ci ați zis:
16. Pre cai vom fugì, pentru aceea veți fugì, și ați zis: pre cai iuți vom încălicà, pentru aceea iuți vor fì cei ce vă vor gonì pre voi.
17. O mie vor fugì de glasul unuia, și de glasul a cinci vor fugì mulți, până ce veți rămâneà ca un catart de corabie pre munte, și ca un steag, ce se poartă pre deal.
18. Și iarăș va așteptà Dumnezeu, ca să se îndure spre voi, și pentru aceea se va înălțà, ca să vă miluiască pre voi, că judecător este Domnul Dumnezeul vostru, unde ați lăsat slava voastră? Fericiți toți cei ce rămâneți într’însul.
19. Pentrucă popor sfânt va lăcuì în Sion, și în Ierusalim cu plângere a plâns, miluește-mă, miluì-te-va, glasul strigărei tale când l-au văzut, te-au ascultat.
20. Și va dà vouă Domnul pâinea necazului și apa nevoii, și mai mult nu se vor apropià de tine cei ce te înșală pre tine, că ochii tăi vor vedeà pre cei ce te înșală.
21. Și urechile tale vor auzì cuvintele celor ce te-au înșelat, cari zic: aceasta este calea, să mergem pre ea ori deadreapta sau deastânga.
22. Și vei pângărì idolii cei ferecați cu argint, și cei ferecați cu aur și’i vei zdrobì mărunt, și’i vei aruncà ca o cârpă lepădată, și ca niște gunoiu îi vei lepădà.
23. Atunci va fì ploaie săminței câmpului tău, și pâinea rodului pământului tău va fì multă și grasă, și se vor paște vitele tale în ziua aceea în loc gras și larg.
24. Taurii voștri și boii, cei ce lucrează pământul, vor mâncà paie mestecate cu orz vânturat.
25. Și va fì în tot muntele înalt, și în tot dealul înalt va curge apă în ziua aceea, când vor pierì mulți și când vor cădeà turnuri.
26. Și va fì lumina lunii ca lumina soarelui, și lumina soarelui va fi de șapte ori mai mare în ziua aceea, când va vindecà Domnul zdrobirea poporului său, și durerea ranei tale va vindecà.
27. Iată numele Domnului vine după multă vreme, arzătoare mânie, cu mărire cuvântarea buzelor lui, cuvântare plină de mânie, și iuțimea mâniei lui ca focul va mâncà.
28. Și duhul lui, ca apa în vale curgând, va venì până la grumaz, și se va împărțì, ca să turbure neamurile pentru rătăcirea lor cea deșartă, și’i va gonì pre ei rătăcirea, și’i va prinde înaintea feței lor.
29. Au totdeauna se cade să vă veseliți voi, și să intrați întru cele sfinte ale mele totdeauna, ca și când ați prăznuì, și ca și când v’ați veselì, să intrați cu fluer în muntele Domnului, la Dumnezeul lui Israil?
30. Și auzită va face Domnul mărirea glasului său, și mânia brațului său, o va arătà cu mânie și cu urgie, și cu flacăre mistuitoare, tunà-va tare, și ca apa și ca grindina care cu silă se pogoară.
31. Că prin glasul Domnului se vor biruì Asirienii, cu rana, cu care va bate pre ei.
32. Și va fì prin prejurul lui, de unde avea nădejde de ajutor, întru cari au nădăjduit, aceia cu tâmpine și cu alăute vor dà răsboiu asupra lui din schimbare.
33. Că tu mai ’nainte de zile te vei pedepsì, au doar și ție s’a gătit să împărățești? Vale adâncă, lemne zăcând, foc și lemne multe mâniea Domnului, ca o vale de iarbă pucioasă aprinsă.
CAP. 31.
[modifică]
Vai celor ce se pogoară în Eghipet pentru ajutor! Celor ce nădăjduesc în cai și în care, pentrucă sunt multe, și de călăreți mulțime multă, și n’au nădăjduit întru sfântul lui Israil, nici au căutat pre Dumnezeu.
2. Iar el înțelepțește au adus asupra lor rele, și cuvântul lui nu va fì îndeșert, și se va sculà asupra caselor oamenilor răi, și asupra nădejdei lor cei deșarte.
3. Spre Eghiptean om și nu Dumnezeu, spre trupuri de cai, și nu este ajutor, iar Domnul va pune mâna sa preste ei, și vor ostenì cei ce ajută, și toți împreună vor pierì de sabie.
4. Că așà mi-au zis mie Domnul: precum când strigă leul, sau puiul de leu pentru vânatul, care l-a prins, și strigă pentru el până se umplu munții de glasul lui, și se biruesc, și de mulțimea mâniei lui se sperie; așà se va pogorî Domnul Savaot, ca să deà răsboiu pre muntele Sionului, pre munții lui.
5. Ca pasările ce zboară, așà va acoperì Domnul Savaot Ierusalimul, și’l va scutì, și’l va scoate, și’l va ocrotì, și’l va mântuì.
6. Întoarceți-vă cei ce sfătuiți sfat adânc și fărădelege, fii lui Israil.
7. Pentrucă în ziua aceea vor lepădà oamenii cele făcute de mâini, din argint, și cele făcute de mâini, din aur, care le-au făcut mâinile lor.
8. Și va cădeà Asur nu de sabie de bărbat, nici sabie de om îl va mâncà pre el, și va fugì nu de fața sabiei, și tinerii lui vor fì biruiți.
9. Că cu piatră se vor încunjurà ca și cu șanț, și se vor biruì, iar cel ce va fugì se va prinde. Acestea zice Domnul: fericit este cel ce are în Sion sămânță, și caznici în Ierusalim.
CAP. 32.
[modifică]
Că iată împărat drept va împărățì și boierii cu judecată vor stăpânì.
2. Și va fì omul ascunzând cuvintele sale, și se va ascunde, ca apa ce curge, și se va arătà în Sion ca un rîu curgător mărit în pământ setos.
3. Și mai mult nu vor fì nădăjduind spre oameni, ci vor dà urechile sale spre auzire.
4. Și inima celor slabi va luà aminte, ca să auză, și limbile celor gângavi, curând vor învățà a grăì pace.
5. Și mai mult nu vor zice celui nebun să stăpânească, și nu vor mai zice slugile tale, taci.
6. Că cel nebun, nebune va grăì, și inima lui deșarte va gândì ca să săvârșască fărădelege, și să grăiască către Domnul înșelăciune, ca să risipească sufletele cele flămânde și sufletele cele setoase să le facă deșarte,
7. Că sfatul celor răi fărădelege va sfătuì, ca să strice pre cei smeriți cu cuvinte nedrepte, și să risipească cuvintele celor smeriți la judecată.
8. Iar cei credincioși înțelepte au sfătuit și sfatul acesta va rămâneà.
9. Femei bogate sculați-vă și auziți glasul meu, fete întru nădejde auziți cuvintele mele.
10. Zilei anului pomenire faceți întru durere cu nădejde. Sfârșitu-s’a culesul, încetat-a semănătura, mai mult nu va venì.
11. Spăimântați-vă și vă întristați cele ce n’aveți grije, desbrăcați-vă, fiți goale, încingeți-vă cu saci mijloacele voastre.
12 Și bateți-vă pieptul, de dorul țarinei și pentru rodul viței.
13. În pământul poporului meu spini și buruiană va răsărì, și din toată casa se va luà veselia.
14. Cetate bogată, case părăsite bogăția cetăței vor lăsà, case poftite, și vor fì satele peșteră până în veac, veselie colunilor și pășune turmelor.
15. Până când va venì preste noi duh din înălțime. Și va fì pustiu Hermelul, și Hermelul ca o dumbravă se va socotì.
16. Și se va odihnì în pustie judecata, și dreptatea în Carmil va lăcuì.
17. Și vor fi faptele dreptăței pace și va aveà dreaptă odihnă, și vor fì nădăjduind până în veac.
18. Și va lăcuì poporul lui în cetatea păcei, și va lăcuì nădăjduind și se va odihnì cu avuție.
19. Și grindină de va cădeà, nu va venì preste voi, și vor fì cei ce lăcuesc în păduri nădăjduind, ca și cei dela câmpie.
20. Fericiți cei ce seamănă tot pe lângă apă, unde boul și asinul calcă.
CAP. 33.
[modifică]
Vai celor ce vă chinuesc pre voi! Că pre voi nimeni nu vă va chinuì, și cei ce vă defaimă pre voi, nu pre voi vă defaimă, prinde-se-vor defăimătorii, și se vor dà, și ca molia în haină, așà se vor biruì.
2. Doamne miluește-ne, că întru tine am nădăjduit, făcutu-s’a sămânța celor neascultători spre pierzare; iar mântuirea noastră în vremea necazului.
3. Pentru glasul fricei tale s’au spăimântat popoarele și s’au risipit neamurile de frica ta.
4. Iar acum se vor adunà prăzile voastre dela mic și dela mare, precum adună cinevà lăcuste, așà vă vor batjocorì pre voi,
5. Sfânt este Dumnezeu cel ce lăcuește în ceruri înalte, umplutu-s’a Sionul de judecată și de dreptate.
6. În lege se vor dà, în vistierii mântuirea noastră, acolo este înțelepciune și știință, și cucernicie către Domnul, acestea sunt vistieriile dreptăței.
7. Iată de frica voastră se vor teme aceia, de cari voi v’ați temut, ajutor vor aveà dela voi; soli vor trimite, amar plângând și cerând pace.
8. Că se vor pustiì căile lor, încetat-a frica neamurilor, și așezământul cel făcut cu ei s’a stricat, și nu’i veți socotì pre ei oameni.
9. Plâns-a pământul, rușinatu-s’a Livanul, pustiu s’a făcut Saronul, arătată va fì Galileia și Carmilul.
10. Acum mă voiu sculà zice Domnul, acum mă voiu mărì, și mă voiu înălțà.
11. Acum veți vedeà, acum veți simțì, deșartă va fì tăria duhului vostru, foc vă va mâncà pre voi.
12. Și vor fì neamurile arse, ca spinul cel aruncat în țarină și ars.
13. Auzì-vor cei de departe, cele ce am făcut, și cei de aproape vor cunoaște puterea mea.
14. Depărtatu-s’au din Sion cei fărădelege, apucà-va cutremur pre cei necurați, cine va spune vouă, că foc arde? Cine va spune vouă locul cel veșnic?
15. Cel ce umblă întru dreptate, cel ce grăește cale dreaptă, cel ce urăște fărădelegea și nedreptatea, cel ce’și ferește mâinile de daruri, cel ce’și astupă urechile, ca să nu auză judecata sângelui, cel ce’și închide ochii, ca să nu vază nedreptate.
16. Acesta va lăcuì în peșteră înaltă de piatră tare, pâine se va dà lui, și apă lui de băut.
17. Împărat cu mărire veți vedeà și ochii voștri vor vedeà pământ departe.
18. Sufletul vostru va cugetà frica Domnului; unde sunt cărturarii? Unde sunt sfetnicii? Unde este cel ce numără pre cei ce hrănesc popor mic și mare?
19. Cui n’ai dat sfat, nici a știut glas adânc grăitor, ca să nu auză; popor defăimat și cel ce aude nu are pricepere.
20. Iată Sionul cetatea, mântuirea noastră, ochii tăi vor vedeà Ierusalimul, cetatea cea bogată, corturile care nu se vor clătì, nici se vor clătì parii cortului lui în vreme veșnică, nici sforile lui nu se vor rumpe.
21. Că numele Domnului mare este vouă, în locul vostru vor fì rîuri și văi late și largi, nu vei umblà pre calea aceasta, nici va umblà corabie vâslind, că Dumnezeul meu mare este, nu mă va trece.
22. Domnul este judecătorul nostru, Domnul este stăpânul nostru, Domnul este împăratul nostru, Domnul însuș ne va mântuì pre noi.
23. Ruptu-s’au funiile tale, că n’au biruit, catargul tău s’a plecat, nu va slobozì vetrelele, nu va ridicà semn, până ce se va dà spre pradă; pentru aceea mulți șchiopi pradă vor face.
24. Și nu va zice: ostenesc poporul cel ce lăcuește într’însele, că s’a iertat lor păcatul.
CAP. 34.
[modifică]
Apropieți-vă neamuri, și auziți boieri, auză pământul, și cei ce lăcuesc pre dânsul, lumea și poporul cei dintru dânsa.
2. Că mânia Domnului este preste toate neamurile și urgia lui preste numărul lor, ca să’i prinză pre ei, și să’i dea pre ei la junghiere.
3. Și răniții lor și morții se vor lepădà, și se va suì putoarea lor, și se vor udà munții cu sângele lor.
4. Și se vor cutremurà toate puterile cerului, și se va învăluì cerul ca o hârtie, și toate stelele vor cădeà ca frunzele de pre viță, și cum cad frunzele din smochin.
5. Îmbătatu-s’a sabia mea în cer, iată preste Idumeea se va pogorî, și preste poporul pierzărei cu judecată.
6. Sabia Domnului s’a umplut de sânge, îngrășatu-s’a din grăsimea de sânge de țapi și de miei, și de seu de tauri și de berbeci, că jertfă este lui Dumnezeu în Vosor, și junghiere mare în Idumeea.
7. Și vor cădeà cei grași împreună cu ei, și berbecii și taurii, și se va îmbătà pământul de sânge, și lutul lui, și se va umpleà de grăsimea lor.
8. Că ziua judecățeì Domnului este și anul izbândirei judecăței Sionului.
9. Și se vor preface văile ei în smoală, și pământul ei în pucioasă și va fì pământul ei arzând ca rășina,
10. Noaptea și ziua, și nu se va stinge în vreme veșnică, și se va suì fumul ei în sus, întru neamuri și în vreme multă se va pustiì.
11. Și vor lăcuì într’însa pasări, și arici și stârci și corbi, și se va aruncà preste ea funia de măsură a pustiei, și Onochentauri vor lăcuì într’însa.
12. Domnii ei nu vor fì, că împărații ei și cei mai mari ai ei vor pierì.
13. Și vor răsărì în cetățile ei lemne spinoase, și în șanțurile ei, și vor fì sălașuri Sirinilor și cuib struților.
14. Și se vor întâmpinà Dimonii cu Onochentauri, și vor strigà unul către altul, acolo se vor odihnì Onochentauri, că și-au aflat lor odihnă.
15. Acolo și-a făcut cuib ariciul, și a mântuit pământul pre fiii lui cu temeiu. Acolo s’au întâmpinat cerbii, și și-au văzut fețele lor.
16. Cu număr au trecut, și nici unul dintru ei n’a pierit, unul pre altul nu căutà, că Domnul au poruncit lor, și duhul lui i-a adunat pre ei.
17. Și el va aruncà lor sorți și mâna lui a împărțit lor ca să se pască, în vreme veșnică veți moștenì, în neamurile neamurilor se vor odihnì într’însul.
CAP. 35.
[modifică]
Veselește-te pustia cea însetată, și să se bucure pustia și să înflorească ca crinul.
2. Și vor înflorì și se vor bucurà pustiile Iordanului. Mărirea Livanului s’a dat ei și cinstea Carmilului, și poporul meu va vedeà slava Domnului, și înălțimea lui Dumnezeu.
3. Întăriți-vă mâini slabe, și genunchi slăbănoage mângâeți-vă.
4. Cei slabi de inimă cu cugetul întăriți-vă și nu vă temeți; iată Dumnezeul nostru cu judecată răsplătește și va răsplătì, acela va venì și ne va mântuì pre noi.
5. Atunci se vor deschide ochii orbilor, și urechile surzilor vor auzì.
6. Atuncea va sărì șchiopul ca cerbul, și limpede va fì limba gângavilor, că s’a vărsat în pustie apă, și vale în pământ însetat.
7. Și vor fì cele fără de apă bălți, și în pământul cel însetat izvor de apă va fì, acolo va fì veselia pasărilor și lăcașuri de turme, de trestie și bălți.
8. Acolo va fì cale curată, și cale sfântă se va chemà, și nu va trece acolo necurat, nici va fì acolo cale spurcată, cei risipiți vor merge pre dânsa și nu vor rătăcì.
9. Și nu va fì acolo leu, nici hiară cumplită nu se va suì pre dânsa, nici se va aflà acolo; ci vor merge pre dânsa cei mântuiți și aleși de Domnul.
10. Și se vor întoarce și vor venì în Sion cu veselie și cu bucurie și desfătare veșnică preste capul lor, lauda și bucuria și veselia îi va ajunge pre dânșii, și va fugì durerea și întristarea și suspinarea.
CAP. 36.
[modifică]
Și a fost în anul al patrusprezecelea al împărăției lui Ezechia, suitu-s’a Senahirim împăratul Asirienilor asupra cetăților celor tari ale Iudeei și le-a luat.
2. Și a trimis împăratul Asirienilor pre Rapsachi din Laxis în Ierusalim la împăratul Ezechia cu putere multă, și a stătut la ducerea apei lacului celui din sus în calea țarinei nălbitorului.
3. Și a ieșit la el Eliachim al lui Helchie dregătorul casei, Somna scriitorul, și Ioah al lui Asaf hronograful.
4. Și le-a zis lor Rapsachi: spuneți lui Ezechia: acestea zice împăratul cel mare, împăratul Asirienilor.
5. În ce nădăjduești? Au doară cu sfatul, sau cu cuvintele buzelor se face răsboiul? Și acum întru cine nădăjduești, de nu asculți de mine?
6. Iată nădăjduești în toiagul de trestie cel frânt, în Eghipet, pre carele de se va rezemà omul, va intrà prin mâna lui și o va găurì; așà este Faraon împăratul Eghipetului, și toți cei ce nădăjduesc într’însul.
7. Iar de ziceți: întru Domnul Dumnezeul nostru nădăjduim, au nu acela este, căruia a luat Ezechia cele înalte ale lui și jertfelnicile lui? Și a zis Iudei și Ierusalimului: înaintea jertfelnicului acestuia să vă închinați.
8. Acum alipiți-vă de Domnul meu împăratul Asirienilor și voiu dà vouă două mii de cai, de veți puteà să dați călăreți pre ei.
9. Și cum veți puteà să vă arătați înaintea feței biruitorilor locurilor? Robi sunt cei ce nădăjduesc în Eghipteni și în cal și în călăreț.
10. Și acum au fără de Domnul ne-am suit asupra țărei aceștia, ca să o batem pre ea? Domnul au zis către mine: sue-te asupra pământului acestuia, și’l strică pre el.
11. Și a zis Eliachim și Somna scriitorul și Ioah către Rapsachi: grăește slugilor tale Sirienește, că înțelegem noi, și nu ne grăì nouă Jidovește, și pentru ce grăiești de aud oamenii cei de pre zid?
12. Iar Rapsachi a zis către ei: au doar la Domnul vostru, sau la voi m’a trimis pre mine Domnul meu, să grăiesc cuvintele acestea? Au nu la oamenii cei ce șed pre zid, ca să mănânce balegă și să beà pișat împreună cu voi?
13. Și a stătut Rapsachi, și a strigat cu glas mare Jidovește, și a zis: auziți cuvintele împăratului celui mare, ale împăratului Asirienilor.
14. Acestea zice împăratul: să nu vă înșale pre voi Ezechia cu cuvinte, nu va puteà să vă mântuiască pre voi.
15. Și să nu zică vouă Ezechia, că vă va mântuì pre voi Dumnezeu, și nu se va dà cetatea aceasta în mâinile împăratului Asirienilor.
16. Să nu ascultați de Ezechia, acestea zice împăratul Asirienilor: de vreți să fiți fericiți, ieșiți la mine și mâncați fiecare viea sa și smochinii săi, și beți apă din fântânile voastre.
17. Până ce voiu venì și vă voiu mutà pre voi în pământ, care este ca și pământul vostru, pământ de grîu și de vin, și de pâine și de vii.
18. Să nu vă înșele pre voi Ezechia, zicând: Dumnezeu vă va izbăvì pre voi, au doar a izbăvit vre unul din dumnezeii neamurilor țara sa din mâna împăratului Asirienilor?
19. Unde este Dumnezeul lui Emat? Și al lui Arfat? Și unde este Dumnezeul cetăței Sepfarimului? Au putut-a mântuì Samaria din mâna mea?
20. Cine din dumnezeii tuturor neamurilor acestora au mântuit pământul său din mâna mea? Cum va mântuì Dumnezeu Ierusalimul din mâna mea?
21. Și au tăcut, și nimeni nu i-au răspuns lui cuvânt, că a fost poruncit împăratul, ca nimic să nu’i răspunză.
22. Și a intrat Eliachim al lui Helchie dregătorul casei, și Somna scriitorul oștirii, și Ioah al lui Asaf hronograful la Ezechia, cu hainele rupte și spuseră lui cuvintele lui Rapsachi.
CAP. 37.
[modifică]
Și a fost dacă a auzit împăratul Ezechia, și-a rupt hainele și s’a îmbrăcat cu sac, și s’a suit în casa Domnului.
2. Și a trimis pre Eliachim dregătorul casei, și pre Somna scriitorul, și pre cei mai bătrâni dintre preoți îmbrăcați cu saci la Isaia prorocul fiul lui Amos și ziseră lui:
3. Acestea zice Ezechia: ziua necazului și a ocărei și a mustrărei și a mâniei este ziua de astăzi; că a sosit durerea celei ce va să nască și nu poate naște.
4. Doar va auzì Domnul Dumnezeul tău cuvintele lui Rapsachi, care le-a trimis împăratul Asirienilor, ca să ocărască pre Dumnezeul cel viu și să ocărască cuvintele, care le-au auzit Domnul Dumnezeul tău, și te roagă către Domnul Dumnezeul tău pentru rămașii aceștia.
5. Și au venit slugile împăratului Ezechia la Isaia.
6. Și le-a zis lor Isaia: așà să ziceți către domnul vostru: acestea zice Domnul: să nu te temi de cuvintele, care ai auzit, cu care m’au ocărît solii împăratului Asirienilor.
7. Iată eu trimiț într’însul duh, și auzind veste, se va întoarce în țara sa, și va cădeà de sabie în pământul său.
8. Și s’a întors Rapsachi, și a aflat pre împăratul Asirienilor dând răsboiu asupra Lovnii.
9. Și a auzit că a purces dela Lahis, și a ieșit Taraca împăratul Etiopilor, ca să’l încunjure pre el, și auzind aceasta s’a întors și a trimis soli la Ezechia zicând:
10. Așà veți grăì lui Ezechia împăratul Iudeei: să nu te înșale pre tine Dumnezeul tău, întru carele nădăjduești zicând: nu se va dà Ierusalimul în mâna împăratului Asirienilor.
11. Au nu ai auzit tu, cele ce au făcut împărații Asirienilor, cum tot pământul l-au stricat? Și tu doară vei scăpà?
12. Au doar mântuitu-i-au pre ei dumnezeii neamurilor, pre cari i-au pierdut părinții mei, pre Gozan și pre Haran și pre Rasem, cari sunt în țara Teemat.
13. Unde sunt împărații Ematului și ai Arfatului și ai cetăței Epfarimului, Annà și Avà.
14. Și a luat Ezechia cartea dela soli, și o a cetit, și s’a suit în casa Domnului, și o a deschis înaintea Domnului.
15. Și s’a rugat Ezechia către Domnul zicând:
16. Doamne Savaot Dumnezeul lui Israil, cel ce șezi pre Heruvim, tu singur ești Dumnezeu a toată împărăția lumei, tu ai făcut cerul și pământul.
17. Pleacă Doamne urechia ta, ascultă Doamne, deschide Doamne ochii tăi, caută Doamne și vezi, și auzi toate cuvintele lui Senahirim, care le-a trimis, ca să ocărască pre Dumnezeul cel viu.
18. Că cu adevărat Doamne, au pustiit toată lumea împărații Asirienilor și țara lor.
19. Și au aruncat idolii lor în foc, pentrucă nu erau dumnezei, ci lucru de mâini omenești, lemne și pietre, i-au pierdut pre ei.
20. Și acum Doamne Dumnezeul nostru, mântuește-ne de mâna lor, ca să cunoască toată împărăția pământului, că tu singur ești Dumnezeu.
21. Și trimis au fost Isaia fiul lui Amos la Ezechia, și i-a zis lui: acestea zice Domnul Dumnezeul lui Israil: auzit-am cele ce te-ai rugat către mine pentru Senahirim împăratul Asirienilor.
22. Acesta este cuvântul, care l-au grăit despre el Dumnezeu: defăimatu-te-a și te-a batjocorit fecioară fata Sionului, asupra ta a clătit capul fiica Ierusalimului.
23. Pre cine ai ocărît și ai întărâtat? Sau asupra cui ai înălțat glasul tău? Și n’ai ridicat spre înălțime ochii tăi, către sfântul lui Israil?
24. Că prin soli ai ocărît pre Domnul, că ai zis: cu mulțimea carelor eu m’am suit la înălțimea munților, și la cele de pre urmă ale Livanului, și am tăiat înălțimea chedrului lui, și frumusețea chiparosului și am intrat în partea cea înaltă a pădurii.
25. Și am pus pod, și am pustiit ape și toată adunarea apei.
26. Au n’ai auzit demult cele ce am făcut eu? Din zilele cele de demult am rânduit, și acum am arătat, ca să pustiesc neamurile întru tării, și pre cei ce lăcuesc în cetăți tari.
27. Slobozit-am mâinile și s’au uscat, și s’au făcut ca iarba uscată de pre acoperiș și ca troscotul.
28. Și acum odihna ta și ieșirea ta și intrarea ta eu o știu.
29. Și mânia ta, cu care te-ai mâniat, și amărăciunea ta s’au suit la mine, și voiu pune căpăstru în nasul tău și zăbale în buzele tale, și te voiu întoarce înapoi pre calea, pre care ai venit.
30. Și acesta va fì ție semn, mănâncă în anul acesta cele ce ai semănat, și în anul al doilea rămășițele, iar în anul al treilea semănând, secerați, și sădiți vii și mâncați roada lor.
31. Și vor fì cei rămași în Iudeea, vor slobozì rădăcini în jos, și vor face sămânță în sus.
32. Că din Ierusalim vor fì cei rămași, și cei mântuiți din muntele Sionului, râvna Domnului Savaot va face acestea.
33. Pentru aceea așà zice Domnul asupra împăratului Asirienilor: nu va intrà în cetatea aceasta, nici va slobozì asupra ei săgeată, nici va pune asupra ei pavăză, nici o va încunjurà cu șanț.
34. Ci pre calea, pre care a venit, pre aceea se va înapoià, și în cetatea aceasta nu va intrà.
35. Acestea zice Domnul: apărà-voiu cetatea aceasta, ca să o mântuesc pentru mine și pentru David sluga mea.
36. Și a ieșit îngerul Domnului, și a ucis din oștirea Asirienilor o sută și optzeci și cinci de mii, și sculându-se dimineața a aflat toate trupurile moarte.
37. Și înapoindu-se s’a dus Senahirim împăratul Asirienilor și a lăcuit în Ninevi.
38. Și când s’a închinat el în casa lui Asarah dumnezeul lui, domn al părinților lui, Adrameleh și Sarasar feciorii lui l-au omorît cu săbiile și ei au fugit în Armenia, și a împărățit Asordan feciorul lui în locul lui.
CAP. 38.
[modifică]
Și a fost în vremea aceea bolnăvitu-s’a Ezechia de moarte, și a venit la dânsul prorocul Isaia feciorul lui Amos, și i-a zis lui, așà zice Domnul: rânduește’ți casa ta, că vei muri tu și nu vei trăì.
2. Și s’a întors Ezechia cu fața la perete, și s’a rugat către Domnul zicând:
3. Adu’ți aminte Doamne, cum am umblat înaintea ta cu dreptate și cu inimă curată, și cele plăcute înaintea ta am făcut; și a plâns Ezechia cu plângere mare.
4. Și a fost cuvântul Domnului către Isaia, zicând:
5. Mergi și zì lui Ezechia: acestea zice Domnul Dumnezeul tatălui tău David: auzit-am rugăciunea ta, și am văzut lacrămile tale, și iată adaog vieței tale cincisprezece ani.
6. Și din mâna împăratului Asirienilor te voiu izbăvì pre tine și cetatea aceasta, și te voiu scutì pentru cetatea aceasta.
7. Și acesta va fì ție semn dela Domnul, că va face Dumnezeu cuvântul acesta, precum au grăit.
8. Iată eu voiu întoarce umbra treptelor pre care s’a pogorît soarele cu zece trepte în casa tatălui tău, întoarce-voiu soarele cu zece trepte, pre care s’a pogorît umbra, și s’a suit soarele cele zece trepte, pre care s’a pogorît umbra.
9. Rugăciunea lui Ezechia împăratul Iudeei, când s’a bolnăvit și s’a sculat din boala sa.
10. Eu am zis întru înălțimea zilelor mele: merge-voiu la porțile iadului, părăsì-voiu anii cei rămași.
11. Zis-am: nu voiu mai vedeà mântuirea lui Dumnezeu pre pământul celor vii, mai mult nu voiu vedeà mântuirea lui Israil pre pământ, nu voiu mai vedeà om cu cei ce lăcuesc.
12. Lipsitu-m’am de rudenia mea, părăsit-am rămășița vieței mele, ieșit-a și s’a dus dela mine, precum strică cortul cel ce l-a întins, duhul meu s’a făcut la mine ca pânza pânzarului, care este aproape de tăiat.
13. În ziua aceea datu-m’am până dimineață, ca un leu așà a zdrobit toate oasele mele, că de dimineață până în noapte m’am dat.
14. Ca o rândunea, așà voiu glăsuì, și ca porumbița așà voiu geme.
15. Că s’a sfârșit ochii mei, căutând la înălțimea cerului către Domnul, cel ce m’au mântuit pre mine, și au luat dela mine durerea sufletului meu.
16. Doamne, despre dânsul s’a spus ție, și ai deșteptat duhul meu, și mângâindu-mă m’ai învieat.
17. Iată în pace este amărăciunea mea, că ai scos sufletul meu ca să nu piară, și ai lepădat dinapoia mea toate păcatele mele.
18. Că nu cei din iad te vor lăudà pre tine, nici cei morți te vor binecuvântà, nici vor nădăjduì cei din iad mila ta.
19. Ci cei vii bine te vor cuvântà, precum și eu, pentrucă din ziua de astăzi, voiu face pe prunci spre a vestì dreptatea ta.
20. Doamne al mântuirei mele, și nu voiu încetà a te binecuvântà cu cântare în toate zilele vieței mele înaintea casei lui Dumnezeu.
21. Și a zis Isaia către Ezechia: ià o legătură de smochine, și le zdrobește, și fă aluat, și’l pune deasupra, și te vei însănătoșà.
22. Și a zis Ezechia: acesta va fì semn lui Ezechia, că mă voiu suì în casa lui Dumnezeu.
CAP. 39.
[modifică]
În vremea aceea trimis-a Merodah Valadan feciorul lui Valadan împăratul Vaviloniei cărți și soli și daruri la Ezechia.
2. Că auzise cum că a fost bolnav de moarte, și cum că s’a însănătoșat, și s’a bucurat de ei Ezechia bucurie mare, și le-a arătat lor casa vistieriilor lui, și a argintului și a aurului și a smirnei cei alese, și a aromatelor și a mirului și toate cămările vaselor vistieriei, și toate câte erau în vistieriile lui, și nimic n’a fost, care să nu fì arătat lor Ezechia în casa sa, și în toată stăpânirea sa.
3. Și a venit Isaia prorocul la împăratul Ezechia și a zis către el: ce zic oamenii aceștia? Și de unde au venit la tine? Și au zis Ezechia: din pământ departe au venit la mine din Vavilon.
4. Și a zis Isaia: ce au văzut în casa ta? Și a zis Ezechia: toate cele din casa mea au văzut, și nimic nu este în casa mea, ce să nu fì văzut, încă și cele din vistieriile mele le-au văzut.
5. Și a zis Isaia lui: ascultă cuvântul Domnului Savaot.
6. Iată vor venì zile zice Domnul, și vor luà toate din casa ta, și câte au strâns părinții tăi până în ziua aceasta în Vavilon vor venì, și nimic nu vor lăsà.
7. Și au zis Dumnezeu, că și din fiii tăi, cari vei naște tu, vor luà și vor face fameni în casa împăratului Vavilonenilor.
8. Și a zis Ezechia către Isaia: bun este cuvântul Domnului, care l-au grăit, dar să fie pace și dreptate în zilele mele.
CAP. 40.
[modifică]
Mângâeți, mângâeți pre poporul meu, zice Dumnezeul vostru.
2. Preoți grăiți la inima Ierusalimului, mângâeți’l pre dânsul, că s’a plinit smerenia lui, dezlegatu-s’a păcatul lui, că a luat din mâna Domnului îndoite păcatele sale.
3. Glasul celui ce strigă în pustie: gătiți calea Domnului, drepte faceți cărările Dumnezeului nostru.
4. Toată valea se va umpleà, și tot muntele și dealul se va plecà și vor fì cele strâmbe drepte și cele colțuroase căi netede.
5. Și se va arătà slava Domnului și va vedeà tot trupul mântuirea lui Dumnezeu, că Domnul au grăit.
6. Glasul celui ce zice: strigă, și am zis: ce voiu strigà?
7. Tot trupul iarbă, și toată mărirea omului ca floarea erbei.
8. Uscatu-s’a iarba și floarea a căzut, iar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac.
9. În munte înalt te sue, cel ce bine vestești Sionului, înalță întru tărie glasul tău, cel ce bine vestești Ierusalimului, înălțați-vă nu vă temeți, zì cetăților Iudei:
10. Iată Dumnezeul vostru, iată Domnul, Domnul cu tărie vine, și brațul lui cu stăpânire, iată plata lui cu el și lucrul înaintea lui.
11. Ca păstorul va paște turma sa, și cu brațul său va adunà mieii, și va mângâià pre cele ce au în pântece.
12. Cine a măsurat cu mâna apa și cerul cu palma, și tot pământul cu pumnul? Cine a pus munții cu cântarul și dealurile cu cumpăna?
13. Cine a cunoscut gândul Domnului, și cine a fost sfetnicul lui care să’l învețe pre el?
14. Sau cu cine s’a sfătuit și l-a învățat pre el? Sau cine i-a arătat lui judecata, sau cine i-a arătat lui calea înțelegerei? Sau cine i-a dat mai ’nainte lui și se va răsplătì?
15. De vreme ce toate neamurile ca o picătură din cadă, și ca o plecare de cumpănă s’au socotit și ca scuipitul se vor socotì.
16. Iar Livanul nu este destul spre ardere, toate vitele nu sunt de ajuns spre ardere de tot.
17. Toate neamurile ca o nimica sunt și întru nimic s’au socotit.
18. Cu cine ați asemănat pre Domnul? Și cu ce asemănare l-ați asemănat pre el? Au doar teslarul a făcut chipul?
19. Au doar argintarul topind aurul l-a poleit pre el, și asemănare l-a făcut pre dânsul?
20. Că teslarul alege lemn neputregăios, și înțelepțește chibzuește cum va tocmì chipul lui ca să nu se clătească.
21. N’ați știut? N’ați auzit? Nu s’a vestit vouă din început? N’ați cunoscut temeliile pământului?
22. Cel ce ține încunjurarea pământului, și au pus pre cei ce lăcuesc pre dânsul ca niște lăcuste; cel ce au pus cerul ca o boltă, și l-a întins ca un cort spre lăcuință.
23. Cel ce au dat pre Domnul, ca și cum nimica n’ar stăpânì, și pământul l-a făcut ca o nimica.
24. Că nu vor semănà, nici vor sădì, nici se va rădăcinà în pământ rădăcina lor; suflat-au asupra lor și s’au uscat, și viforul ca pre niște pleve îi va ridicà pre dânșii.
25. Acum dar cu cine m’ați asemănat și mă voiu înălțà? Zis-au cel sfânt.
26. Căutați în sus cu ochii voștri, și vedeți cine au făcut acestea toate? Cel ce scoate după număr podoaba sa, și toate pre nume le chiamă dintru multa mărire, și cu puterea tăriei sale nimic n’au ascuns de tine.
27. Că au doară zice-vei Iacove, și ce, grăit-ai Israile? Ascunsu-s’a calea mea dela Dumnezeu, și Dumnezeul meu au luat judecata mea, și s’au depărtat?
28. Și acum au n’ai cunoscut, sau n’ai auzit? Dumnezeu cel veșnic, Dumnezeu cel ce au așezat marginile pământului, nu va flămânzì, nici se va ostenì, nici este aflare înțelepciunei lui.
29. Cel ce dă flămânzilor întărire, și celor fără de durere, întristare.
30. Că vor flămânzì pruncii, și vor ostenì tinerii și cei aleși vor slăbì.
31. Iar cei ce așteaptă pre Dumnezeu vor mutà tăria, și vor luà aripi ca vulturii, alergà-vor și nu vor ostenì, umblà-vor și nu vor flămânzì.
CAP. 41.
[modifică]
Înnoiți-vă către mine ostroave, că boierii și-au întărit vîrtutea, apropie-se, și să grăiască împreună, atunci judecată vor vestì.
2. Cine au sculat dela răsărituri dreptate, chematu-o-au pre ea la picioarele sale, și va merge; dà-va înaintea neamurilor, și pre împărați va spăimântà, și va dà la pământ săbiile lor, și ca niște puzderii lepădate arcele lor.
3. Și va gonì pre ei, trece-va cu pace calea picioarelor lui.
4. Cine au lucrat și au făcut acestea? Chematu-o-au pre ea cel ce o chiamă pre ea dela începutul neamurilor, eu sunt Dumnezeul cel dintâiu, și la cele viitoare eu sunt.
5. Văzut-au neamurile și s’au temut și marginile pământului s’au spăimântat și s’au apropiat, și au venit împreună.
6. Judecând fiecare să ajute vecinului său și fratelui, și va zice:
7. Întăritu-s’a omul meșter, și fierarul ce bate cu ciocanul, împreună lucrând, că atunci va zice: încheetură bună este, întăritu-o-a pre ea cu cuie, pune-vor acestea, și nu se vor clătì.
8. Iar tu Israile sluga mea, Iacove pre care te-am ales, sămânța lui Avraam, care am iubit.
9. Pre care l-am luat dela marginile pământului, și dela locurile depărtate ale lui te-am chemat, și ți-am zis ție: sluga mea ești tu, alesu-te-am și nu te-am părăsit.
10. Nu te teme, că, cu tine sunt nu te înșelà, că eu sunt Dumnezeul tău, cel ce te-am întărit pre tine, și ți-am ajutat ție, și te-am întemeiat cu dreapta mea cea cu dreptate.
11. Iată se vor rușinà și se vor înfruntà toți vrăjmașii tăi, că vor fì, ca și cum n’ar fì, și vor pierì toți împrotivnicii tăi.
12. Căutà-vei pre ei și nu vei aflà oameni, cari să te batjocorească pre tine, că vor fì, ca și cum n’ar fì, și nu vor fì cine să se lupte cu tine.
13. Că eu sunt Dumnezeul tău, cel ce țiu dreapta ta, carele zic ție: nu te teme.
14. Nu te teme vierme Iacove, Israile cel puțin la suflet, eu ți-am ajutat, zice Dumnezeul tău, cel ce te izbăvesc pre tine, sfântul lui Israil.
15. Iată te-am făcut pre tine, ca pre niște roate nouă de car, care treeră, asemenea fierăstrăului, și vei treerà munți, și vei mărunțì dealuri și le vei face ca țărâna.
16. Și’i vei vânturà, și’i va luà pre ei vântul și volbura va risipì pre ei; iar tu te vei veselì întru sfinții lui Israil, și se vor bucurà săracii și lipsiții.
17. Că vor căutà apă și nu va fì și limba lor de sete s’a uscat; eu sunt Domnul Dumnezeu, eu îi voiu auzì pre ei, Dumnezeul lui Israil, și nu’i voiu lăsà pre ei.
18. Ci voiu deschide din munți rîuri, și în mijlocul câmpiilor fântâni, și voiu face pustia bălți de ape și pământul cel însetat izvoare de ape.
19. Pune-voiu în pământul cel fără de apă chedru și tisă și mirsină, și chiparos și plop.
20. Ca să vază și să cunoască, și să gândească și să știe împreună că mâna Domnului au făcut toate acestea, și sfântul lui Israil le-au arătat.
21. Apropie-se judecata voastră, zice Domnul Dumnezeu, apropiatu-s’au sfaturile voastre, zice împăratul lui Iacov.
22. Apropie-se și să vă spue vouă, cele ce vor să fie, sau cele ce au fost mai ’nainte spuneți, și vom luà aminte și vom cunoaște cele de pre urmă și cele ce vor să fie.
23. Spuneți-ne nouă, vestiți-ne cele ce vor fi mai pre urmă și vom cunoaște că dumnezei sunteți, faceți bine și faceți rău, și ne vom mirà și împreună vom vedeà.
24. De unde sunteți voi? Și de unde sunt lucrurile voastre? Din pământ urîciune v’au ales pre voi.
25. Iar eu am ridicat pre cel dela miazănoapte, și pre cel dela răsăritul soarelui; chemà-se-vor cu numele meu, vie domnii și ca lutul olarului și ca olarul, cel ce calcă lutul, așà vă veți călcà.
26. Că cine va spune cele ce au fost din început? Ca să cunoaștem și cele ce vor să fie și vom zice: Că adevărate sunt? Nimeni nu este, care mai ’nainte să spue, nici care să auză cuvintele voastre.
27. Începătură Sionului voiu dà, și Ierusalimul îl voiu mângâià în cale.
28. Că dintru neamuri iată nimeni nu este, și din idolii lor nu erà cine să spue, și de voiu întrebà pre ei de unde sunteți? Nu vor răspunde mie.
29. Că cei ce vă fac pre voi, și cei ce vă înșală pre voi sunt deșertăciune.
CAP. 42.
[modifică]
Iacov sluga mea sprijini’l-voiu pre el, Israil alesul meu, primitu-l-a pre el sufletul meu, dat-am duhul meu preste el, judecată neamurilor va face.
2. Nu va strigà, nici va lăsà, nici se va auzì afară glasul lui.
3. Trestia frântă nu o va zdrobì, și inul ce fumegă nu’l va stinge, ci întru adevăr va face judecată.
4. Strălucì-va și nu se va frânge, până ce va pune pre pământ judecată și întru numele lui neamurile vor nădăjduì.
5. Așà zice Domnul Dumnezeu, cel ce au făcut cerul și l-au așezat, cel ce au întărit pământul și cele de pre el, și dă suflare poporului, ce este pre dânsul și duh celor ce umblă pre dânsul.
6. Eu Domnul Dumnezeu chematu-te-am întru dreptate, și te voiu țineà de mâna ta, și te voiu întărì, și te-am dat spre legătură neamului meu, spre luminare păgânilor.
7. Ca să deschizi ochii orbilor, să scoți din legături pre cei legați, și din casa temniții pre cei ce șed întru întunerec.
8. Eu sunt Domnul Dumnezeu, acesta îmi este numele; slava mea altuia nu o voiu dà, nici bunătățile mele celor ciopliți.
9. Cele din început iată au venit, și cele nouă, care eu le vestesc și mai ’nainte până a se vestì, s’au arătat vouă.
10. Cântați Domnului cântare nouă; stăpânirea lui, slăviți numele lui dela marginile pământului, cei ce vă pogorîți în mare și umblați cu corăbii printr’însa, ostroavele și cei ce lăcuiți într’însele.
11. Veselește-te pustie și satele ei, sălașurile și cei ce lăcuesc în Chidar, veselì-se-vor cei ce lăcuesc în pietre, din vârful munților vor strigà.
12. Dà-vor lui Dumnezeu slavă, bunătățile lui în ostroave le vor vestì.
13. Domnul Dumnezeul puterilor va ieșì și va sfărîmà răsboiul, deșteptà-va râvnă și va strigà asupra vrăjmașilor săi cu tărie.
14. Tăcut-am din veci, au doar și pururea voiu tăceà și voiu răbdà? Răbdat-am ca ceea ce naște, dezrădăcinà-voiu și voiu uscà împreună.
15. Pustiì-voiu munți și dealuri, și toată iarba lor voiu uscà și voiu pune rîurile ostroave, și bălțile le voiu uscà.
16. Și voiu scoate orbii la calea care n’au știut, și voiu face pre ei să umble pre cărările care nu le-au cunoscut; face-voiu lor întunerecul lumină și cele colțuroase netede, acestea sunt cele ce le voiu face lor și nu-i voiu părăsì pre ei.
17. Și ei s’au întors înapoi. Rușinați-vă cu rușine, cei ce nădăjduiți spre cele cioplite, cei ce ziceți celor turnate: voi sunteți dumnezeii noștri.
18. Cei surzi auziți și cei orbi priviți să vedeți.
19. Și cine este orb, fără numai slugile mele, și surzi, fără numai cei ce stăpânesc pre ei? Cine este orb ca cel depărtat? Și s’au orbit slugile lui Dumnezeu.
20. Văzut-ați de multe ori și n’ați păzit, deschisu-vi-s’au urechile și n’ați auzit.
21. Domnul Dumnezeu au voit ca să fie drept și să mărească laudă.
22. Și am văzut, și poporul a fost prădat și jefuit, că laț în cămări pretutindenea și în case împreună, unde i-au ascuns pre ei, făcutu-s’au pradă, și nu erà cel ce să scoață prada, și nu erà cel ce să zică: întoarce.
23. Cine este între voi, care va băgà în urechi acestea? Ascultați cele viitoare.
24. Cine a dat spre jaf pre Iacov și pre Israil la cei ce’l pradă pre el? Au nu Dumnezeu, căruia a păcătuit și n’a vrut să umble în căile lui, nici să asculte de legea lui?
25. Și au adus preste ei iuțimea mâniei sale, și i-a răzbit pre ei răsboiul, și cei ce îi ardeau pre ei prin prejur, și nici unul dintr’înșii n’a cunoscut, nici a pus în inimă.
CAP. 43.
[modifică]
Și acum așà zice Domnul Dumnezeu, cel ce te-au făcut pre tine Iacove, cel ce te-au plăsmuit pre tine Israile; nu te teme, că te-am mântuit pre tine, chematu-te-am pre numele tău, al meu ești tu.
2. Și de vei trece prin apă, cu tine sunt, și rîurile nu te vor acoperì; și de vei trece prin foc, nu te vei arde, flacăra nu te va arde pre tine.
3. Că eu sunt Domnul Dumnezeul tău, sfântul lui Ișrail, cel ce te mântuesc pre tine, făcut-am schimbarea la Eghipetul și Etiopia și Soina în locul tău.
4. De când te-ai făcut cinstit înaintea mea, măritu-te-ai, și eu te-am iubit și voiu dà oameni pentru tine, și boieri pentru capul tău.
5. Nu te teme, că eu cu tine sunt, dela răsărit voiu aduce sămânța ta și dela apus te voiu adunà.
6. Zice-voiu Crivățului: adu, și Austrului: nu oprì, adu pre fiii mei din pământ departe, și pre fetele mele dela marginile pământului.
7. Pre toți, câți se chiamă cu numele meu, pentrucă cu mărirea mea l-am zidit pre el, și l-am plăsmuit și l-am făcut pre el.
8. Și am scos popor orb, și ochii lor așijderea sunt orbi, și au urechi surde.
9. Toate neamurile s’au adunat împreună, și se vor adunà boierii dintru ele. Cine va vestì acestea, sau cine va spune vouă cele ce sunt din început? Aducă mărturiile sale și să se îndrepteze, și să asculte, și să zică adevărate.
10. Fiți mie mărturii, și eu sunt martor, zice Domnul Dumnezeu, și pruncul meu, pre care l-am ales, ca să știți și să credeți și să cunoașteți că eu sunt, mai ’nainte de mine n’a fost alt Dumnezeu, și după mine nu va fì.
11. Eu sunt Dumnezeu și afară de mine nu este mântuitor.
12. Eu am vestit și am mântuit; defăimat-am, și n’a fost întru voi strein, voi mie mărturii și eu Domnul Dumnezeu.
13. Încă din început eu sunt și nu este cine să scoață din mâinile mele, face-voiu, și cine va întoarce aceasta?
14. Așà zice Domnul Dumnezeu, răscumpărătorul vostru, sfântul lui Israil: pentru voi voiu trimite în Vavilon, și voiu sculà pre toți cei ce au fugit, și Haldeii în corăbii se vor legà.
15. Eu sunt Domnul Dumnezeu sfântul vostru, cel ce am arătat pre Israil împărat vouă.
16. Așà zice Domnul cel ce dă cale în mare, și cărare în apă tare.
17. Cel ce au scos care și călărime și mulțime tare, ci au dormit, și nu se vor sculà, stinsu-s’au ca inul stins.
18. Să nu vă aduceți aminte de cele dintâiu, și de cele de demult să nu gândiți.
19. Iată eu fac nouă, care acum vor răsărì, și le veți cunoaște pre ele, și voiu face în pustie cale, și cele fără de apă rîuri.
20. Binecuvântà-mă-vor hiarele țarinei și sirinele și puii struților, că am dat în pustie apă, și în cele fără de apă rîuri, ca să adăp pre neamul meu cel ales.
21. Pre poporul meu, pre care l-am agonisit, ca să povestească bunătățile mele.
22. Nu acum te-am chemat pre tine Iacove, nici te-am făcut să ostenești Israile.
23. N’ai adus mie oile tale arderi de tot, nici cu jertfele tale m’ai slăvit, nici ai slujit cu aducerile tale, nici te-ai ostenit în Livan.
24. Nici mi-ai cumpărat mie cu argint tămâere, nici grăsimea jertfelor tale am poftit; ci în păcatele tale ai stătut înaintea mea, și întru nedreptățile tale.
25. Eu sunt, eu sunt, cel ce șterg fărădelegile tale pentru mine, și păcatele tale, și nu le voiu pomenì.
26. Iar tu adu’ți aminte și să ne judecăm împreună, spune tu fărădelegile tale întâiu, ca să te îndreptezi.
27. Părinții voștri cei dintâiu au păcătuit, și boierii, fărădelege, au făcut asupra mea.
28. Și au pângărit boierii sfintele mele, și am dat să pierz pre Iacov și pre Israil spre ocară.
CAP. 44.
[modifică]
Iar acum ascultă Iacove sluga mea și Israile, pre care te-am ales.
2. Așà zice Domnul Dumnezeu, cel ce te-au făcut pre tine, și te-au urzit din pântece, încă vei aveà ajutor: nu te teme sluga mea Iacove! Și iubite Israile! Pre care am ales.
3. Că eu voiu dà apă, când va fì sete celor ce umblă în loc fără de apă, pune-voiu Duhul meu preste sămânța ta și binecuvântările mele preste fiii tăi.
4. Și vor răsărì ca iarba în mijlocul apei, și ca salcia lângă apă curgătoare.
5. Acesta va zice: al lui Dumnezeu sunt, și acesta va strigà pre numele lui Iacov și altul va scrì cu mâna sa, al lui Dumnezeu sunt și pre numele lui Israil va strigà.
6. Așà zice Dumnezeu împărat lui Israil, și cel ce l-au mântuit pre el Dumnezeu Savaot: eu sunt întâiu și eu după acestea, afară de mine nu este Dumnezeu.
7. Cine este cum sunt eu? Să steà și să cheme și să spue și să gătească mie de când am făcut pre om în veac, și cele viitoare mai ’nainte de ce vor fì, să vă spue vouă.
8. Nu vă ascundeți, nici rătăciți, au nu din început ați băgat în urechi și am vestit vouă? Martori voi sunteți, de este Dumnezeu afară de mine.
9. Cei ce fac idoli și cei ce cioplesc, toți deșerți sunt, cei ce fac cele ce le plac lor, care nu vor folosì lor; martorii lor nu vor vedeà și nu vor cunoaște, ci ca să se rușineze.
10. Cine zidește pre cel tare, și varsă pre cel cioplit spre nefolosință.
11. Iată toți cei ce se împreună cu el, se vor rușinà, cei ce’și fac dumnezeu și cioplesc cele nefolositoare, și toți de când s’au făcut, s’au uscat și surzi dela oameni, adună-se toți și să steà împreună, și să se rușineze și să se înfrunteze împreună.
12. Că a ascuțit meșterul securea și cu barda l-a cioplit, și cu sfredelul l-a găurit, și l-a lucrat pre el cu tăria brațului său, și va flămânzì și va slăbì, și nu va beà apă.
13. Dupăce meșterul a ales lemnul, l-a măsurat, l-a însemnat cu condeiul, și l-a făcut pre el în unghiuri, și l-a cleit cu cleiu, și l-a făcut în chip de om, și ca o frumusețe de om, ca să’l puie în casă.
14. Tăiat-a luiș chedrii, și și-a luat ghindă sălbatecă și stejar și și-a ales lemn din pădure, care l-au sădit Domnul, pin pre care ploaea l-a crescut,
15. Ca să fie oamenilor de ars în foc, și luând dintr’însul s’au încălzit și arzând au copt pâine cu el; iar rămășița o au făcut dumnezei, și s’au închinat lor, făcutu-și-au din el chip cioplit și s’au închinat lui.
16. Din care jumătate au ars în foc și au copt pre cărbunii lui pâine, și cu jumătate au fript carne și au mâncat și s’au săturat, și încălzindu-se, au zis: place’mi, că mă încălziì și văzui foc.
17. Iar ce a rămas l-au făcut dumnezeu cioplit, îngenunche înaintea lui, și se închină lui și se roagă zicând: mântuește-mă, că dumnezeul meu ești tu.
18. N’au cunoscut, ca să înțeleagă, că s’au întunecat, ca să nu vază cu ochii săi, și să nu priceapă cu inima sa.
19. Și n’au socotit cu sufletul său nici au cunoscut cu înțelepciunea, că jumătate dintr’însul a ars în foc și au copt pre cărbunii lui pâine, și au fript carne de mâncare; iar din rămășița lui au făcut urâciune, și i s’au închinat.
20. Cunoașteți, că cenușă este inima lor, și se înșală și nimenea nu poate să’și mântuiască sufletul său; vedeți să nu ziceți: că minciună este în dreapta mea.
21. Adu’ți aminte de acestea Iacove și Israile, că sluga mea ești tu, făcutu-te-am pre tine sluga mea, și tu Israile nu mă uità.
22. Că iată am șters ca un nor fărădelegile tale, și ca o ceață păcatele tale; întoarce-te la mine și te voiu mântuì pre tine.
23. Veseliți-vă ceruri, că au miluit Dumnezeu pre Israil, trâmbițați temeliile pământului, strigați munți veselie, dealurile și toate lemnele cele dintr’însele, că au izbăvit Dumnezeu pre Iacov, și Israil se va mărì.
24. Așà zice Domnul cel ce te-au izbăvit pre tine, și te-au plăsmuit din pântece: eu Domnul cel ce săvârșesc toate, întins-am cerul singur, și am întărit pământul.
25. Cine altul va risipì semnele celor grăitori din pântece? Și vrăjile dela inimă? Cel ce întoarce pre cei înțelepți la cele dinapoi, și înnebunește sfatul lor?
26. Și întărește cuvântul slugii sale, și adeverează sfatul îngerilor săi. Cel ce zice Ierusalimului: lăcuì-te-vei și cetăților Iudei: zidì-vă-veți și pustiile lui vor odrăslì.
27. Cel ce zice adâncului: pustiì-te-vei și rîurile tale le voiu uscà.
28. Cel ce zice lui Kir să înțeleagă și toate voile mele va face, cel ce zice Ierusalimului: zidì-te-vei și casa mea cea sfântă o voiu întemeià.
CAP. 45.
[modifică]
Așà zice Domnul Dumnezeu unsului meu Kir, pre care l-am ținut deadreapta ca să supun înaintea lui neamuri, și puterea împăraților voiu rumpe, deschide-voiu înaintea lui porți, și cetăți nu se vor închide.
2. Eu înaintea ta voiu merge și munții voiu face șes, ușile cele de aramă voiu zdrobì și zăvoarele cele de fier voiu sfărâmà.
3. Și voiu dà ție vistierii întunecate, ascunse, nevăzute voiu deschide ție, ca să cunoști, că eu sunt Domnul Dumnezeul tău, cel ce chem numele tău, Dumnezeul lui Israil.
4. Pentru sluga mea Iacov și pentru Israil alesul meu, eu te voiu chemà pre numele tău și te voiu primì; iar tu nu m’ai cunoscut.
5. Că eu sunt Domnul Dumnezeu și afară de mine nu este Dumnezeu, întăritu-te-am, și nu m’ai cunoscut pre mine.
6. Ca să cunoască cei dela răsăritul soarelui și cei dela apus, că nu este Dumnezeu afară de mine.
7. Eu sunt Domnul Dumnezeu și nu este încă, eu sunt cel ce am făcut lumina și am zidit întunerecul, cel ce fac pace și zidesc rele, eu sunt Domnul Dumnezeu, cel ce fac toate acestea.
8. Veselească-se cerul deasupra, și norii să roureze dreptate; să răsară pământul și să odrăslească milă, și dreptate să răsară împreună, eu sunt Dumnezeu, cel ce te-am zidit pre tine.
9. Pre care mai bine te-am gătit, decât lutul olarului. Au doar cel ce ară, arà-va pământul toată ziua? Au doar va zice lutul olarului: ce faci de nu lucrezi? Au n’ai mâini? Au răspunde-va zidirea către cel ce o au plăsmuit pre ea?
10. Vai celui ce zice tatălui: ce vei prăsì? Și mumei: ce te chinuești?
11. Că așà zice Domnul Dumnezeu sfântul lui Israil, cel ce au făcut cele viitoare, mă întrebați pre mine de fiii mei, și’mi porunciți mie de lucrul mâinilor mele.
12. Eu am făcut pământul și pre om pre dânsul, eu cu mâna mea am întărit cerul, eu tuturor stelelor am poruncit.
13. Eu l-am ridicat pre el cu dreptate împărat, și toate căile lui drepte, acesta va zidì cetatea mea, și va întoarce robia poporului meu; nu cu preț, nici cu daruri, zice Domnul Savaot.
14. Așà zice Domnul Savaot: ostenit-a Eghipetul și neguțătoria Etiopilor, și oamenii cei înalți din Savaim la tine vor trece și ție vor fì robi, și după tine vor umblà legați de mâini cu câtuși, și vor venì și se vor închinà ție, și către tine se vor rugà, că întru tine este Dumnezeu, și nu este Dumnezeu afară de tine.
15. Că tu ești Dumnezeu și n’am știut, Dumnezeul lui Israil mântuitorul.
16. Înfruntà-se-vor și se vor rușinà toți împrotivnicii lui, și vor umblà întru rușine. Înnoiți-vă către mine ostroave.
17. Israil se mântuește dela Domnul cu mântuire veșnică, nu se vor înfruntà, nici se vor rușinà mai mult până în veac.
18. Așà zice Domnul cel ce au făcut cerul: acesta este Dumnezeu cel ce au arătat pământul, și l-au făcut pre el, și l-au tocmit pre el, nu îndeșert l-au făcut, ci ca să fie lăcuit l-au făcut. Eu sunt Domnul și nu este altul.
19. Nu într’ascuns am grăit, nici în loc întunecos al pământului, n’am zis seminției lui Iacov, deșert cercați, eu sunt Domnul cel ce grăiesc dreptatea și spuiu adevărul.
20. Adunați-vă și veniți, sfătuiți-vă împreună cei ce vă mântuiți din neamuri; n’au cunoscut cei ce ridică lemnul cioplitura sa, și cei ce se roagă către dumnezei, cari nu mântuesc.
21. Cei ce vestesc, să se apropie, ca să știe împreună cine au făcut acestea auzite din început; atunci s’a spus vouă: eu sunt Dumnezeu, și nu este altul afară de mine, drept și mântuitor nu este afară de mine.
22. Întoarceți-vă către mine și vă veți mântuì, cei dela marginile pământului; eu sunt Dumnezeu și nu este altul.
23. Pre mine însu’mi mă jur, de nu va ieșì din gura mea dreptate, cuvintele mele nu se vor întoarce, că mie se va plecà tot genunchiul.
24. Și va jurà toată limba pre Dumnezeu, zicând: dreptate și slavă către el vor venì, și se vor rușinà toți cei ce se despărțesc pre sine, dela Domnul se vor îndreptà,
25. Și întru Dumnezeu se va mărì toată sămânța fiilor lui Israil.
CAP. 46.
[modifică]
Căzut-a Vil, zdrobitu-s’a Dagon, făcutu-s’au cele cioplite ale lor ca niște hiare și dobitoace.
2. Le purtați legate, ca sarcina la cel ostenit și flămând și slab și neputincios, cari nu vor puteà să scape dela răsboiu, iar ei s’au dus robi.
3. Ascultați-mă casa lui Iacov și toată rămășița lui Israil, cei ce sunteți purtați din pântece, și cei ce sunteți povățuiți din pruncie până la bătrânețe.
4. Eu sunt, și până ce veți îmbătrânì eu sunt, eu vă sufer pre voi, eu am făcut, și eu voiu lăsà pre voi, și eu voiu sprijinì și voiu mântuì pre voi.
5. Cu cine m’ați asemănat? Vedeți și meșteșugiți-vă cei ce rătăciți.
6. Și cei ce scoateți aurul din săculeț și argintul în cumpănă îl măsurați, și năimind meșter de aur au făcut făptură de mână și plecându-se, s’au închinat lui.
7. Pre umere îl ridică, și se duc; și de’l pun jos, într’acelaș loc rămâne; nu se mișcă, și pre cel ce strigă către el nu’l aude, și de rele nu’l va mântuì.
8. Aduceți-vă aminte de acestea și suspinați, pocăiți-vă cei ce ați rătăcit, întoarceți-vă din inimă.
9. Și vă aduceți aminte de cele mai dinainte din veac, că eu sunt Dumnezeu și nu este altul afară de mine.
10. Carele spui cele ce vor fi mai pre urmă, mai ’nainte de ce se fac și de ce se săvârșesc, și am zis: tot sfatul meu va stà, și toate câte am sfătuit, voiu face.
11. Carele chem dela răsărit pasăre și din pământ de departe, pentru care am sfătuit și am grăit și am adus, zidit-am și am făcut, povățuitu-l-am pre el și am îndreptat calea lui.
12. Auziți-mă cei ce ați pierdut inima, cei ce sunteți departe de dreptate.
13. Apropiat-am dreptatea mea, și nu este departe, și mântuirea celor de lângă mine nu o voiu întârzieà, dat-am în Sion mântuire lui Israil spre mărire.
CAP. 47.
[modifică]
Pogoară-te, șezi pre pământ fecioară fata Vavilonului, șezi pre pământ, nu este scaun fata Haldeilor, că mai mult nu te vei chemà moale și gingașe.
2. Ià moară, macină făină, dezvălește acoperemântul tău, descopere’ți căruntețile, golește’ți pulpele, treci rîurile.
3. Descoperì-se-va rușinea ta, vedeà-se-vor cele de rușine ale tale, ce este drept voiu luà de pre tine, mai mult nu te voiu dà oamenilor.
4. Zice cel ce te-au mântuit pre tine, Domnul Savaot, numele lui, sfântul lui Israil.
5. Șezi umilită, intră întru întunerec fata Haldeilor, mai mult nu te vei chemà puterea împărăției.
6. Mâniatu-m’am asupra poporului meu, spurcat-am moștenirea mea, eu i-am dat pre ei în mâna ta, iar tu nu le-ai dat lor milă, jugul celui bătrân foarte l-ai îngreuiat.
7. Și ai zis: în veac voiu fì stăpână, n’ai gândit acestea în inima ta? Nici ți-ai adus aminte de cele după urmă?
8. Acum dar ascultă acestea gingașe, ceea ce șezi și nădăjduești, și zici întru inima ta: eu sunt, și nu este alta, nu voiu ședeà văduvă, nici voiu cunoaște sărăcia.
9. Iar acum fără de veste vor venì preste tine aceste două într’o zi, și văduvia și sărăcia fără de veste vor venì asupra ta, pentru fermecătoria ta și pentru vrăjitoriile tale cele multe foarte.
10. Pentru nădejdea, care ai avut întru răutatea ta, că tu ai zis: eu sunt, și nu este alta, să știi, că înțelepciunea și curvia acestora va fì ție spre rușine, și ai zis întru inima ta: eu sunt, și nu este alta.
11. Și va venì asupra ta pieire, și nu vei ștì; groapă, și vei cădeà într’însa; și va venì asupra ta ticăloșie, și nu te vei puteà curățì; și fără de veste va venì asupra ta pieire, și nu vei ștì.
12. Stăi acum cu vrăjile tale și cu fermecătoriile tale cele multe, care le-ai învățat din tinerețile tale, de’ți vor puteà ție folosì, sau de te vei mai puteà întărì.
13. Ostenit-ai întru sfaturile tale; să steà dar și să te mântuiască pre tine cuvântătorii de stelele cerului, cari semuesc stelele, spue ție ce va să vie asupra ta?
14. Iată toți ca niște puzderii se vor arde în foc, și nu vor mântuì sufletul lor din para focului, pentrucă ai cărbuni de foc, ședeà-vei pre ei.
15. Aceștia vor fì ție ajutor, ostenit-ai întru schimbare din tinerețe, omul întru sine a rătăcit și ție nu va fì mântuire.
CAP. 48.
[modifică]
Auziți acestea casa lui Iacov, cei ce vă chemați cu numele lui Israil și din Iuda ați ieșit, cei ce vă jurați cu numele Domnului Dumnezeului lui Israil, cei ce vă aduceți aminte nu cu adevăr, nici cu dreptate.
2. Și cei ce vă sprijiniți cu numele cetății cei sfinte și pre Dumnezeul lui Israil sunteți întemeeți, Domnul Savaot este numele lui.
3. Cele mai dinainte iată le-am spus, și din gura mea au ieșit, și s’au auzit, degrab am făcut și au venit.
4. Știu că vârtos ești, și vână de fier este grumazul tău, și fruntea ta de aramă.
5. Și am spus ție de demult, mai ’nainte de ce au venit preste tine, auzite ție le-am făcut, ca să nu zici: că idolii mi-au făcut mie, și să nu zici: că cele cioplite și cele vărsate mi-au poruncit mie.
6. Auzit-ați toate și voi n’ați cunoscut, încă și acum auzite ție ți-am făcut cele nouă, care de acum înainte vor să fie, și n’ai zis:
7. Acum să fac și nu mai de demult, și nu în zilele cele mai dinainte ai auzit acelea, să nu zici, știu-le pre ele.
8. Nici ai cunoscut, nici ai știut, nici din început am deschis urechile tale, că am cunoscut, că defăimând vei defăimà, și încă din pântece te vei chemà fărădelege.
9. Pentru numele meu voiu arătà ție mâniea mea, și cele mărite ale mele le voiu aduce preste tine, ca să nu te pierz de tot.
10. Iată te-am vândut pre tine, nu pentru argint, și te-am scos din cuptorul sărăciei.
11. Pentru mine face-voiu ție, că numele meu se necinstește și slava mea altuia nu o voiu dà.
12. Ascultă-mă Iacove și Israile, pre carele eu te chem, eu sunt cel dintâiu și eu sunt în veac.
13. Și mâna mea a întemeiat pământul, și dreapta mea a întărit cerul; chemà-voiu pre ei și vor stà împreună,
14. Și se vor adunà toți și vor auzì: cine le-a spus lor acestea? Cel ce te iubesc pre tine am făcut voea ta asupra Vavilonului, ca să pierz sămânța Haldeilor.
15. Eu am grăit, eu am chemat, adusu-l-am pre el și am îndreptat calea lui.
16. Apropieți-vă către mine și ascultați acestea: nu dela început întru ascuns am grăit, când s’a făcut acolo eram, și acum Domnul m’au trimis pre mine și Duhul lui.
17. Așà zice Domnul, cel ce te-au izbăvit pre tine, sfântul lui Israil: eu sunt Domnul Dumnezeul tău, cel ce ți-am arătat ție, ca să afli tu calea, pe care să umbli.
18. Și de ai fi ascultat poruncile mele, s’ar fì făcut ție ca un rîu pacea ta, și dreptatea ta ca valul mării.
19. Și ca nisipul s’ar fì înmulțit sămânța ta, și fiii pântecelui tău ca țărâna pământului; ci nici acum nu te vei stinge, nici va pierì numele tău înaintea mea.
20. Ieși din Vavilon, fugi dela Haldei, glas de veselie să vestiți și să se auză aceasta; vestiți până la marginile pământului, și ziceți: izbăvit-au Domnul pre robul său Iacov.
21. Și de vor însetà, în pustie îi va duce pre ei, apă din piatră le va scoate lor, despicà-va piatra și va curge apă, și va bea poporul meu.
22. Nu este bucurie nedrepților, zice Domnul.
CAP. 49.
[modifică]
Ascultați-mă ostroave, și luați aminte neamuri, după multă vreme va stà, zice Domnul: din pântecele maicii mele au numit numele meu.
2. Și a pus gura mea ca o sabie ascuțită, și supt acoperemântul mâinei sale m’au acoperit, pusu-m’au ca o săgeată aleasă și în tulba sa m’au ascuns.
3. Și mi-au zis mie: sluga mea ești tu Israile, și întru tine mă voiu mărì.
4. Și eu am zis: îndeșert m’am ostenit, în zadar și întru nimic am dat tăria mea, pentru aceasta judecata mea la Domnul este, și osteneala mea înaintea Dumnezeului meu.
5. Și acum așà zice Domnul: cel ce din pântece m’a plăsmuit slugă luiș, ca să adune pre Iacov la Domnul și pre Israil. Adunà-mă-voiu și mă voiu mărì înaintea Domnului, și Dumnezeul meu va fì mie tărie.
6. Și au zis mie: mare lucru este să te chemi sluga mea, ca să scoli semințiile lui Iacov și să întorci pre cei risipiți ai lui Israil; iată te-am pus pre tine spre împăcare poporului, spre lumină neamurilor, ca să fii tu mântuire până la marginile pământului.
7. Așà zice Domnul cel ce te-au izbăvit pre tine, Dumnezeul lui Israil: sfințiți pre cel ce nu bagă seamă de sufletul său, pre cel ce este urît neamurilor, pre cel ce este rob domnilor; împărații îl vor vedeà pre el, și se vor sculà căpiteniile și se vor închinà lui pentru Domnul, că credincios este sfântul lui Israil, și te-am ales pre tine.
8. Așà zice Domnul: în vreme plăcută te-am ascultat pre tine, și în ziua mântuirei ți-am ajutat și te-am făcut, și te-am dat spre împăcare neamurilor, ca să așezi pământul, și să moștenești moștenirea pustiei.
9. Și să zici celor din legături: ieșiți, și celor dintru întunerec: luminați-vă, în toate căile se vor paște, și în toate cărările pășunea lor.
10. Nu vor flămânzì, nici vor însetà, nici îi va bate pre ei căldura, nici soarele, ci cel ce miluește pre ei, va mângâià pre ei, ci prin izvoare de ape duce’i-va pre ei.
11. Și voiu face, ca tot muntele să fie cale, și toată cărarea pășune lor.
12. Iată aceștia de departe vor venì, aceștia dela miazănoapte și dela mare, alții din pământul Perșilor.
13. Veseliți-vă ceruri și să se bucure pământul, să strige munții veselie și dealurile dreptate, că au miluit Dumnezeu pre poporul său și pre cei smeriți ai poporului său i-au mângâiat.
14. Că a zis Sionul: părăsitu-m’au Domnul și Domnul m’au uitat pre mine,
15. Au doar va uità femeia pre pruncul său? Sau nu’i va fì milă de fiii pântecelui său? Că de va și uità femeia pre aceștia; dar eu nu te voiu uità pre tine, zice Domnul.
16. Iată pre mâinile mele am zugrăvit zidurile tale, și înaintea mea ești pururea.
17. Și curând te vei zidì dela cei ce te-au surpat, și cei ce te-au pustiit pre tine, vor ieșì din tine.
18. Ridică împrejur ochii tăi, și vezi pre toți; iată s’au adunat și au venit la tine. Viu sunt eu, zice Domnul, că cu toți cu aceștia, ca și cu o podoabă te vei îmbrăcà și vei pune pre ei împrejurul tău, ca o mireasă podoaba.
19. Că cele pustii ale tale și cele risipite și cele căzute, acum se vor strimtà de cei ce lăcuesc, și se vor depărtà de tine cei ce te mănâncă pre tine.
20. Că vor zice la urechile tale fiii tăi, pre cari i-ai pierdut: strimt este mie locul, fă’mi loc ca să lăcuesc,
21. Și vei zice întru inima ta: cine a născut pre aceștia mie, că eu fără de fii am fost și văduvă, nemernică și închisă, și pre aceștia cine i-a hrănit mie? Eu am rămas singură; dar aceștia unde au fost?
22. Așà zice Domnul Domnul: iată ridic spre neamuri mâna mea și spre ostroave voiu înălțà semnul meu și vor aduce pre fiii tăi în sîn și pre fetele tale pre umere le vor purtà.
23. Și te vor hrănì pre tine împărați, și împărătesele lor te vor aplecà; pre fața pământului se vor închinà ție, și praful picioarelor tale vor linge și vei cunoaște, că eu sunt Domnul Dumnezeu, și nu se vor rușinà cei ce mă așteaptă pre mine.
24. Au luà-va cinevà dela uriaș prăzi? Și cel ce va robì pre altul cu nedreptate, mântuì-se-va?
25. Că așà zice Domnul: de va prinde cinevà pre uriaș, va luà prăzi, și luând dela cel tare, va scăpà; iar eu judecata ta voiu judecà, și eu voiu izbăvì pre fiii mei.
26. Și cei ce te-au necăjit pre tine, vor mâncà cărnurile sale, și ca vinul cel nou vor beà sângele său și se vor îmbătà, și va cunoaște tot trupul, că eu sunt Domnul cel ce te-am izbăvit pre tine și am ajutat tăria lui Iacov.
CAP. 50.
[modifică]
Așà zice Domnul: care este cartea cea de slobozenie a maicii voastre cu care o am lăsat pre ea? Sau cărui datornic a celor ce mă vând pre mine v’am vândut pre voi? Iată pentru păcatele voastre v’ați vândut și pentru fărădelegile voastre am lăsat pe muma voastră.
2. Ce este? Că am venit și nu erà om, am strigat și nu erà cine să auză. Au nu poate mâna mea să mântuiască? Sau nu poate să scoață? Iată cu mânia mea voiu pustiì marea și voiu deșertà rîurile și se vor uscà peștii lor nefiind apă, și vor murì de sete.
3. Îmbrăcà-voiu cerul cu întunerec, și ca un sac voiu pune acoperemântul lui.
4. Domnul, Domnul mi-au dat mie limbă de învățătură, ca să cunosc când se cade a grăì cuvântul.
5. Pusu-m’au dimineața, dimineața mi-au pus mie ureche, ca să auz.
6. Și învățătura Domnului Domnului îmi deschide mie urechile; iar eu nu stau împrotivă, nici mă pricesc.
7. Spatele mele le-am dat spre bătăi și fălcile mele spre pălmuiri, și fața mea nu o am întors de către rușinea scuipărilor,
8. Și Domnul, Domnul ajutor s’au făcut mie, pentru aceea nu m’am rușinat, ci am pus fața mea ca o piatră vârtoasă, și am cunoscut, că nu mă voiu rușinà.
9. Pentrucă aproape este cel ce m’au îndreptat pre mine, cine este cel ce se judecă cu mine? Să steà cu mine împreună, și cine este cel ce se judecă cu mine? Să se apropie de mine; iată Domnul, Domnul va ajutà mie; cine îmi va face mie rău? Iată voi toți ca o haină vă veți învechì și ca molia va mâncà pre voi,
10. Cine este întru voi, care se teme de Domnul? Să auză glasul slugei lui; cei ce umblă întru întunerec, și nu este lor lumină, nădăjduiți întru numele Domnului, și vă întăriți întru Dumnezeu.
11. Iată voi toți aprindeți foc și întăriți flacără, umblați întru lumina focului vostru, și întru flacăra care ați aprins, și pentru mine s’au făcut acestea vouă, întru durere veți adormì.
CAP. 51.
[modifică]
Auziți-mă cei ce urmați dreptatea și cei ce căutați pre Domnul, căutați la piatra cea tare, care o ați cioplit și la gaura gropii, care o ați săpat.
2. Căutați la Avraam tatăl vostru și la Sarra, care v’au născut pre voi; că unul erà și l-am chemat pre el, și l-am binecuvântat pre el, și l-am iubit pre el și l-am înmulțit pre el.
3. Și pre tine acum te voiu mângâià Sioane, și am mângâiat toate pustiile lui și voiu pune pustiite lui ca raiul și cele dela apusurile lui ca raiul Domnului, veselie și bucurie va aflà într’însul, mărturisire și glas de laudă.
4. Ascultați-mă, ascultați-mă poporul meu, și împărați la mine luați aminte, că lege va ieșì dela mine, și judecata mea spre luminarea neamurilor.
5. Apropie-se curând dreptatea mea și va ieșì ca o lumină mântuirea mea, și întru brațul meu neamurile vor nădăjduì, pre mine mă vor așteptà ostroavele și întru brațul meu vor nădăjduì.
6. Ridicați la cer ochii voștri, și priviți la pământ jos, că cerul, ca fumul se va stinge, și pământul ca o haină se va învechì, și cei ce lăcuesc ca aceștia vor murì; iar mântuirea mea în veac va fì, și dreptatea mea nu va lipsì.
7. Ascultați-mă cei ce știți judecata, poporul meu, la care legea mea este în inima voastră, nu vă temeți de mustrarea oamenilor și cu hulirea lor să nu vă biruiți.
8. Că vor fì ca o haină, care cu vreme se strică, și ca lâna, care se mănâncă de molii: iar dreptatea mea în veac va fì și mântuirea mea în neamurile neamurilor.
9. Scoală-te, scoală-te Ierusalime și te îmbracă cu tăria brațului tău, scoală-te, ca întru începutul zilei, ca neamul veacului, au nu ești tu cel ce ai cioplit lățimea? Au nu ești tu cel ce ai rupt pre balaur?
10. Au nu ești tu cel ce ai pustiit marea, apa cea multă a adâncului, cel ce ai pus adâncul mărei cale de trecut celor ce s’au izbăvit și s’au mântuit?
11. Că Domnul va întoarce pre ei, și vor venì în Sion cu veselie și cu bucurie veșnică, că pre capul lor laudă, și veselie va apucà pre ei, fugit-au durerea, întristarea și suspinarea.
12. Eu sunt, eu sunt cel ce te mângâiu pre tine, cunoaște cine ai fost tu, că te-ai temut de omul muritor și de fiul omului, cari ca iarba s’au uscat.
13. Și aì uitat pre Dumnezeu cel ce te-au făcut pre tine, pre cel ce au făcut cerul și au întemeiat pământul, și te-ai temut pururea în toate zilele de fața mâniei celui ce te necăjià pre tine; că în ce chip a gândit ca să te piarză pre tine, și acum unde este mâniea celui ce te necăjià pre tine?
14. Pentrucă mântuindu-te tu, nu va stà, nici va zăbovì, și nu va omorî spre stricare, și nu va lipsì pâinea lui.
15. Că eu sunt Dumnezeul tău, cel ce turbur marea și fac de sună valurile ei. Domnul Savaot numele meu.
16. Pune-voiu cuvintele mele în gura ta, și te voiu acoperì supt umbra mâinii mele, cu care am întărit cerul și am întemeiat pământul, și va zice Sionul: poporul meu ești tu.
17. Deșteaptă-te, deșteaptă-te, scoală-te Ierusalime, cel ce ai băut din mâna Domnului paharul mâniei lui, că paharul căderei și paharul mâniei l-ai băut și l-ai deșertat.
18. Și nu erà cine să te mângâe din toți fiii tăi, cari ai născut, și nu erà cine să te ție de mână dintre toți fiii tăi, pe cari ai crescut.
19. Două acestea sunt împrotivă ție, cine se va mâhnì împreună cu tine? Cădere și zdrobire, foamete și sabie, cine te va mângâià?
20. Fiii tăi cei lipsiți, cari dorm la marginea a toată ieșirea, ca o hiară în cursă, plini de mâniea Domnului, slăbiți prin Domnul Dumnezeu.
21. Pentru aceea ascultă smerită și îmbătată, nu de vin.
22. Așà zice Domnul Dumnezeu, cel ce judecă pre poporul său: iată am luat din mâna ta paharul căderii, paharul mâniei mele și nu vei mai adaoge încă a-l beà.
23. Și îl voiu dà pre el în mâinile celor ce cu nedreptul te-au asuprit și te-au smerit, cari au zis sufletului tău: pleacă-te, ca să trecem, și ai pus asemenea cu pământul șalele tale, celor ce treceau afară.
CAP. 52.
[modifică]
Scoală-te, scoală-te Sioane, îmbracă tăria ta Sioane, și tu Ierusalime cetate sfântă îmbracă mărirea ta, nu va trece mai mult prin tine cel netăiat împrejur și cel necurat.
2. Scutură praful și te scoală, și șezi Ierusalime, dezleagă legătura grumazului tău, ceea ce ești roabă fata Sionului.
3. Că acestea zice Domnul: în zadar v’ați vândut, și nu cu argint vă veți răscumpărà.
4. Așà zice Domnul Dumnezeu: în Eghipet s’a pogorît poporul meu mai ’nainte ca să locuiască acolo, și la Asirieni cu sila a fost dus.
5. Și acum ce va fì aici? Acestea zice Domnul: că s’a luat poporul meu în zadar, mirați-vă și vă văitați, acestea zice Domnul: pentru voi numele meu pururea se hulește întru neamuri.
6. Pentru aceea va cunoaște poporul meu numele meu în ziua aceea, că eu însu’mi sunt cel ce grăiam, de față sunt.
7. Ca frumusețea în munți, ca picioarele celui ce bine vestește auzirea păcii, ca cel ce bine vestește cele bune, că auzită voiu face mântuirea ta, zicând: Sioane! Împărățì-va Dumnezeul tău.
8. Că glasul celor ce te păzesc pre tine s’a înălțat, și cu glasul împreună se vor veselì, că ochi la ochi vor vedeà, când va miluì Domnul Sionul.
9. Strige veselie împreună pustiile Ierusalimului, că l-au miluit Domnul pre el și au mântuit Ierusalimul.
10. Și va descoperì Domnul brațul său cel sfânt înaintea tuturor neamurilor, și vor vedeà toate marginile pământului mântuirea cea dela Dumnezeul nostru.
11. Depărtați-vă, depărtați-vă, ieșiți de acolo, și de necurat să nu vă atingeți, ieșiți din mijlocul lui, osebiți-vă cei ce purtați vasele Domnului.
12. Că nu veți ieșì cu gâlceavă, nici cu fugă veți merge, că va merge înaintea voastră Domnul, cel ce vă adună pre voi Domnul Dumnezeul lui Israil.
13. Iată va cunoaște fiul meu și se va înălțà, se va mărì și se va ridicà foarte.
14. În ce chip se vor mirà de tine mulți, așà se va necinstì de oameni chipul tău, și mărirea ta de fiii oamenilor.
15. Așà se vor mirà de dânsul neamuri multe, și împărații vor astupà gura sa, că celor ce nu s’au vestit despre dânsul, aceia vor vedeà, și carii n’au auzit, vor cunoaște.
CAP. 53.
[modifică]
Doamne! Cine a crezut auzului nostru, și brațul Domnului, cui s’a descoperit?
2. Vestit-am ca un prunc înaintea lui, și ca o rădăcină în pământ însetat; n’are chip el, nici mărire, și l-am văzut pre el, și n’aveà chip, nici frumusețe.
3. Ci chipul lui necinstit, și mai sfârșit decât al fiilor omenești, om ce erà întru bătae, și știind răbdà durere, că s’a schimbat fața lui, defăimat a fost și nesocotit.
4. Acesta păcatele noastre le poartă, și pentru noi rabdă durere, și noi am gândit, că dela Dumnezeu este el întru durere, în chin și în necaz.
5. Iar el s’a rănit pentru păcatele noastre, și a pătimit pentru fărădelegile noastre, certarea împăcării noastre pre dânsul, și cu rana lui noi toți ne-am vindecat.
6. Toți ca niște oi am rătăcit, fiecare din calea sa s’a abătut, și Domnul l-au dat pre el pentru păcatele noastre.
7. Și el, pentruce s’a chinuit, nu ș’a deschis gura sa; ca o oaie la junghiere s’au adus, și ca un miel fără de glas înaintea celui ce’l tunde, așà nu’și deschide gura sa.
8. Întru smerenie judecata lui s’a ridicat, și neamul lui cine’l va spune? Că s’a luat de pre pământ vieața lui, pentru fărădelegile poporului meu s’au adus la moarte.
9. Și voiu dà pre cei răi în locul îngropării lui, și pre cei bogați în locul morții lui; că fărădelege n’au făcut, nici s’au aflat vicleșug în gura lui.
10. Și Domnul va să’l curețe pre el de rane, de se va dà pentru păcat; sufletul vostru va vedeà sămânță îndelungată.
11. Și và Domnul cu mâna sa să scoață din durere sufletul lui, și să’i arate lui lumină, și să’l facă cu știință, și să îndrepteze pre cel drept, care bine slujește multora, și păcatele lor el le va purtà.
12. Pentru aceasta el va moștenì pre mulți, și va împărțì dobânzile celor tari, pentrucă s’a dat la moarte sufletul lui, și cu cei fărădelege s’au socotit, și el păcatele multora au purtat, și pentru fărădelegile lor s’au dat.
CAP. 54.
[modifică]
Veselește-te cea stearpă, care nu naști, dă glas și strigă, ceea ce nu aveai dureri de naștere, că mai mulți sunt fiii celei pustie, decât acelei ce are bărbat.
2. Că au zis Domnul: lărgește locul cortului tău și pieile corturilor tale le întinde, nu le scumpì, lungește funiile tale, și țărușii tăi împuternicește-i.
3. Încă și deadreapta și deastânga lățește, și sămânța ta va moștenì neamuri, și cetăți pustii vei lăcuì.
4. Nu te teme, pentrucă te-ai rușinat, nici să’ți fie rușine, pentrucă te-ai ocărît, că de rușinea cea veșnică vei uità, și de ocara văduviei tale mai mult nu’ți vei aduce aminte.
5. Că Domnul cel ce te-au făcut pre tine, Domnul Savaot este numele lui, și cel ce te izbăvește pre tine, el este Dumnezeul lui Israil, Dumnezeu atot pământul se va chemà.
6. Nu ca pre o femeie părăsită și slabă la inimă te-au chemat pre tine Domnul, nici ca pre o femeie din tinerețe urîtă, zis-au Dumnezeul tău.
7. Puțină vreme te-am părăsit, și cu milă mare te voiu miluì.
8. Întru mânie puțină am întors fața mea de către tine, și cu milă veșnică te voiu miluì, zis-au cel ce te-au izbăvit pre tine Domnul.
9. Dela apa care a fost pe vremea lui Noe, aceasta este mie, precum m’am jurat lui în vremea aceea, că mai mult nu mă voiu mânieà asupra pământului pentru tine.
10. Nici cu înfricoșarea ta voiu mutà munții, și dealurile nu se vor clătì; așà nici mila mea nu va lipsì dela tine, nici legătura păcii mele nu se va luà, că au zis Domnul cel milostiv ție:
11. Smerită și neașezată ai fost, n’ai avut mângâere, iată eu gătesc ție piatra ta, rubinul și temeliile tale sapfir.
12. Și voiu pune zăbrelele tale iaspis, și porțile tale pietre de cristal, și zidul tău pietre alese.
13. Și pre toți fiii tăi învățați lui Dumnezeu, și întru multă pace vor fì fiii tăi.
14. Și cu dreptate te vei zidì, depărtează-te de nedreptate, și nu te vei teme, și cutremur nu se va apropià la tine.
15. Iată nemernici vor venì pentru mine la tine, și vor lăcuì la tine, și vor scăpà la tine.
16. Iată eu te-am zidit pre tine, nu ca fierarul suflând cărbuni, și scoțând unelte la lucru, și eu te-am zidit, nu ca să te stric cu pierzare.
17. Tot lucrul făcut împrotiva ta, nu va sporì, și tot glasul se va sculà asupra ta la judecată, pre toți aceia vei biruì, și cei supuși ai tăi vor fì într’însul; este moștenire celor ce slujesc Domnului, și voi veți fì mie drepți, zice Domnul.
CAP. 55.
[modifică]
Cei însetați mergeți la apă, și câți nu aveți argint mergând cumpărați, și mâncați, și mergeți și cumpărați fără de argint și fără de preț, vin și grăsime.
2. Pentruce cheltuiți argintul, nu spre hrană, și osteneala voastră nu spre sațiu.
3. Ascultați-mă pre mine și veți mâncà cele bune, și se va desfătà întru bunătăți sufletul vostru; luați aminte cu urechile voastre și urmați căilor mele. Ascultați-mă pre mine și va fì viu întru bunătăți sufletul vostru, și voiu pune vouă lege veșnică, sfintele lui David cele credincioase.
4. Iată mărturie întru neamuri l-am dat pre dânsul Domn și poruncitor neamurilor.
5. Neamurile, care nu te știau pre tine, te vor chemà și popoarele care nu te cunoșteau, la tine vor alergà pentru Domnul Dumnezeul tău sfântul lui Israil, că te-au mărit pre tine.
6. Căutați pre Domnul, și dacă’l veți aflà, să’l chemați pre el, când se va apropià de voi.
7. Să’și lase cel necredincios căile sale și omul cel fărădelege sfaturile sale, și să se întoarcă la Domnul și’l va miluì, și la Dumnezeul vostru, că mult va iertà păcatele voastre.
8. Că nu sunt sfaturile mele ca sfaturile voastre, nici căile mele, ca căile voastre, zice Domnul.
9. Ci cât este cerul departe de pământ, așà sunt departe căile mele de căile voastre, și cugetele mele de cugetele voastre.
10. Că precum se pogoară ploaea sau zăpada din cer și nu se întoarce până când adapă pământul, și’l face de răsare și rodește și dă sămânță semănătorului și pâine de mâncare,
11. Așà va fì cuvântul meu, care va ieșì din gura mea, nu se va întoarce către mine deșert, până când va plinì toate câte am voit, și voi sporì căile tale și poruncile mele.
12. Că, cu veselie veți ieșì și cu bucurie vă veți povățuì, că munții și dealurile vor săltà așteptându-vă pre voi cu bucurie, și toate lemnele țarinii vor bate cu ramurile.
13. Și în locul scaiului se va înălțà chiparos, și în locul urzicei va crește mirsina, și va fì Domnul numit și întru semn veșnic, și nu va lipsì.
CAP. 56.
[modifică]
Acestea zice Domnul, păziți judecata și faceți dreptate, că s’a apropiat mântuirea mea, ca să vie, și mila mea ca să se descopere.
2. Fericit bărbatul, care face acestea și omul, care ține acestea și păzește sâmbetele, ca să nu le spurce pre ele, și’și ferește mâinile sale, ca să nu facă nedreptate.
3. Să nu zică cel de alt neam, care s’a adaos Domnului zicând: doar cu osebire mă va osebì Domnul dela poporul său, și să nu zică famenul: ca lemn sec sunt eu.
4. Acestea zice Domnul famenilor: ori câți vor păzì sâmbetele mele și vor alege cele ce vreau eu, și vor țineà legea mea,
5. Dà-voiu lor în casa mea și în zidul meu loc numit, mai bun decât fii și decât fete. Nume veșnic voiu dà lor și nu va lipsì.
6. Și celor de alt neam, cari s’au adaos la Domnul, ca să slujiască lui și să iubească numele Domnului, ca să fie lui slugi și slujnice; și pre toți cei ce păzesc sâmbetele mele, să nu le spurce; și pre cei ce țin legea mea,
7. Voiu bagà pre ei în muntele cel sfânt al meu, și îi voiu desfătà pre ei în casa mea de rugăciune, arderile de tot ale lor și jertfele lor vor fì primite pe jertfelnicul meu, căci casa mea, casă de rugăciune se va chemà la toate neamurile.
8. Zis-au Domnul, cel ce adună pre cei risipiți ai lui Israil, că voiu adauge la el adunare.
9. Toate hiarele sălbatice veniți, mâncați toate hiarele pădurei.
10. Vedeți, că au orbit toți, n’au cunoscut, toți câini muți sunt, cari nu pot lătrà, cari visează în culcuș și iubesc a dormità.
11. Și ca niște câini fără de rușine, cu sufletul, cari nu știu sațiul și sunt răi, neștiind înțelegerea, toți au urmat căile sale, fiecare după pofta averilor până la cei din urmă.
12. Veniți să bem vin și să ne îmbătăm, și să facem așà mâine încă și mai mult foarte.
CAP. 57.
[modifică]
Vedeți cum a pierit dreptul și nimenea nu ià aminte, și bărbați drepți pier și nimenea nu socotește că de către fața nedreptăței a pierit dreptul.
2. Fì-va în pace îngroparea lui, luatu-s’a din mijloc.
3. Iar voi apropieți-vă aici fii fărădelege, neam de preacurvari și de curvă.
4. Întru cine v’ați desfătat? Și asupra cui ați deschis gura voastră, și asupra cui ați scos limba voastră? Au nu voi sunteți fii pierzători, sămânță fărădelege?
5. Cei ce vă rugați la idoli supt copaci deși, cei ce junghieți pre fiii voștri în văi, în mijlocul pietrilor.
6. Aceasta este partea ta, aceasta este soarta ta și acelora ai vărsat turnări, și acestora ai adus jertfe, pentru acestea, au nu mă voiu mâniea?
7. În munte înalt și sus, acolo este așternutul tău, și acolo ai suit jertfele tale.
8. Și după stâlpii ușei tale pus-ai pomenirea ta, gândeai, că de te vei depărtà dela mine, mai mult cevà vei aveà, iubit-ai pre cei ce dorm cu tine.
9. Și ai înmulțit curviea ta cu ei, și pre mulți ai depărtat dela mine; și ai trimis soli preste hotarele tale și te-ai întors, și te-ai smerit până la iad.
10. De căile tale cele multe te-ai ostenit și n’ai zis: încetà-voiu, întăritu-te-ai, pentrucă ai făcut acestea, pentru aceea nu m’ai rugat pre mine.
11. De care temându-te te-ai înfricoșat și ai mințit mie și nu ți-ai adus aminte de mine, și nu m’ai luat pre mine întru cugetul tău, nici întru inima ta, și eu văzându-te pre tine te trec cu vederea, și de mine nu te-ai temut.
12. Și eu voiu vestì dreptatea ta și relele tale, care nu vor folosì ție.
13. Când vei strigà, scoață-te din necazul tău, că pre toți aceștia îi va luà vântul, și’i va duce volbura; iar cei ce se țin de mine, vor agonisì pământul și vor moștenì muntele cel sfânt al meu.
14. Și vor zice: curățiți de către fața lui căile, și luați împiedecările din calea poporului meu.
15. Acestea zice cel Prea înalt, cel ce lăcuește întru cele de sus în veac, cel sfânt întru sfinți, numele lui Domnul cel Prea înalt, carele întru sfinți odihnește, și cel ce dă celor slabi de suflet răbdare și celor cu inima zdrobită le dă vieață.
16. Nu în veci voiu face izbândă spre voi, nici pururea mă voiu mânieà pre voi, că dela mine iese duh, și toată suflarea eu o am făcut.
17. Pentru păcat puțin l-am întristat pre el și l-am bătut, și am întors fața mea dela el, și s’a întristat, și a umblat supărat pre căile sale.
18. Căile lui le-am văzut și l-am tămăduit pre el, și l-am mângâiat pre el, și mângâere adevărată i-am dat lui.
19. Pace preste pace celor departe și celor de aproape, și au zis Domnul: vindecà-voiu pre ei.
20. Iar cei nedrepți se vor învăluì și nu vor putea odihnì.
21. Nu este bucurie celor necurați, zis-au Domnul Dumnezeu.
CAP. 58.
[modifică]
Strigă cu tărie și nu încetà, ca o trâmbiță înalță glasul tău și spune poporului meu păcatele lor, și casei lui Iacov fărădelegile lor.
2. Pre mine din zi în zi mă caută și doresc să știe căile mele, ca un popor, care u făcut dreptate și n’a părăsit judecata Dumnezeului său; cer acum dela mine judecată dreapta și doresc să se apropie de Dumnezeu,
3. Zicând: ce este, că am postit și n’ai văzut; smerit-am sufletele noastre și n’ai știut? Pentrucă în zilele posturilor voastre faceți voile voastre și necăjiți pre toți supușii voștri.
4. Spre judecăți și sfezi postiți și bateți cu pumni pre cel smerit; pentruce postiți mie ca să se auză astăzi cu strigare glasul vostru?
5. Nu acest post am ales eu, și ziua ca să’și smerească omul sufletul său, de ți-ai strâmbà ca un cerc grumazul tău și de ai așterne supt tine sac și cenușă, nici așà nu veți chemà post primit.
6. Nu de acest fel de post am ales eu, zice Domnul: ci dezleagă toată legătura nedreptăței, dezleagă legăturile cele cu silă făcute, lasă pre cei prinși întru slobozenie și rumpe toată scrisoarea cea cu nedreptate.
7. Frânge celui flămând pâinea ta și pre săracii cei fără de casă, adu’i în casa ta; de vezi pre cel gol, îmbracă’l, și nu trece cu vederea pre cei ce sunt din sămânța neamului tău.
8. Atunci va ieșì de dimineață lumina ta, și sănătatea ta curând va răsărì, și va merge înaintea la dreptatea ta, și slava lui Dumnezeu te va încunjurà.
9. Atunci vei strigà și Dumnezeu te va auzì, și încă grăind tu, va zice: aici sunt; și vei lepădà dela tine legătura și întinderea mâinei și cuvântul cel de cârtire.
10. Și de vei dà flămândului pâine din sufletul tău, și de vei săturà sufletul cel necăjit, atunci va strălucì întru întunerec lumina ta și întunerecul tău ca amiazăzi.
11. Și va fì Dumnezeul tău cu tine pururea, și te vei săturà în ce chip poftește sufletul tău, și oasele tale se vor îngrășà și vor fì ca o grădină adăpată și ca un izvor, căruia nu’i scade apa, și oasele tale ca iarba vor răsărì și se vor îngrășà, și vor moștenì neamurile neamurilor.
12. Și se vor zidì dărâmăturile tale cele vechi, și vor fì temeliile tale veșnice în neamurile neamurilor, și te vei chemà tocmitor de cele stricate, și cărările tale cele de prin mijloc le vei face umblate.
13. De vei întoarce piciorul tău dela sâmbete, ca să nu faci voile tale în ziua cea sfântă, și vei chemà sâmbetele desfătare, sfinte Dumnezeului tău, și nu vei mișcà piciorul tău la lucru, nici vei grăì cuvânt cu mânie din gura ta,
14. Și vei fì nădăjduind spre Domnul, și te va suì la bunătățile pământului, și te va hrănì cu moștenirea lui Iacov tatălui tău. Că gura Domnului au grăit acestea.
CAP. 59.
[modifică]
Au nu poate mâna Domnului mântuì? Au îngreuiatu-s’a urechea lui, ca să n’auză?
2. Ci păcatele voastre fac osebire între voi și între Dumnezeu, și pentru păcatele voastre au întors Domnul fața de către voi, ca să nu vă miluiască.
3. Că mâinile voastre sunt spurcate cu sânge și degetele voastre cu păcate, și buzele voastre au grăit fărădelege, și limba voastră cugetă strâmbătate.
4. Nimenea nu grăește drepte, nici este judecată adevărată, nădăjduesc întru cele deșarte și grăesc deșertăciuni, că zămislesc durere și nasc fărădelege.
5. Ouă de aspidă au spart și pânză de păianjin țes, și cel ce vreà să mănânce din ouăle lor spărgându-le, află clocitură și într’însa vasilisc.
6. Pânza lor nu se va face haină, nici se vor îmbrăcà din lucrurile sale, pentrucă lucrurile lor sunt lucrurile fărădelegii.
7. Iar picioarele lor spre răutate aleargă, grabnice sunt a vărsà sânge, și gândurile lor sunt gânduri de ucideri, sfărâmare și ticăloșie în căile lor.
8. Și calea păcii nu o au cunoscut, nu este judecată întru căile lor; căci cărările lor pe care trec, sunt întortochiate și nu știu pacea.
9. Pentru aceea s’a depărtat judecata dela ei, și nu’i va apucà pre ei dreptatea, când așteptau ei lumină, s’a făcut lor întunerec, așteptând zorile, în ceață au umblat.
10. Pipăì-vor ca orbii păretele, și ca și cei fără de ochi vor pipăì, și la amiază vor cădeà ca în miezul nopții, ca cei ce mor vor suspinà.
11. Ca ursul și ca porumbița împreună vor umbla, așteptat-am judecată și nu este, mântuirea s’a depărtat dela noi.
12. Că multă este fărădelegea noastră înaintea ta, și păcatele noastre s’au împrotivit nouă, că fărădelegile noastre sunt întru noi, și nedreptățile noastre le-am cunoscut.
13. Păgânește am lucrat și am mințit, și ne-am depărtat dela Dumnezeul nostru; grăit-am strâmbătăți și am fost neascultători, zămislit-am și am cugetat din inima noastră cuvinte nedrepte.
14. Și am întors înapoi judecata, și dreptatea departe a stătut, că s’a sfârșit întru căile lor adevărul, și pre cale dreaptă n’au putut să umble.
15. Și adevărul s’a ridicat și și-a mutat cugetul, ca să nu înțeleagă; și au văzut Domnul și nu i-au plăcut, că nu erà judecată.
16. Și au văzut și nu erà bărbat, și au socotit, și nu erà cine să apere, și i-au apărat pre ei cu brațul său, și cu mila sa i-au întărit.
17. Și s’au îmbrăcat cu dreptatea ca și cu o platoșă, și coiful mântuirei au pus pre capul său, și s’au îmbrăcat cu haină de izbândă și cu veșmântul său.
18. Ca răsplătind să răsplătească ocară protivnicilor.
19. Și se vor teme cei dela apus de numele Domnului, și cei dela răsăritul soarelui de numele cel slăvit, că va venì ca un rîu silnic mâniea Domnului, venì-va cu iuțime.
20. Și va venì pentru Sion izbăvitorul, și va întoarce păgânătățile dela Iacov.
21. Și aceasta este legătură lor dela mine, zice Domnul: Duhul meu, carele este întru tine, și graiurile mele, care le-am dat în gura ta, nu vor lipsì din gura ta și din gura seminției tale, că au zis Domnul de acum și până în veac.
CAP. 60.
[modifică]
Luminează-te, luminează-te Ierusalime, că vine lumina ta, și slava Domnului preste tine a răsărit.
2. Că iată întunerec va acoperì pământul, și negură preste neamuri; iar preste tine se va arătà Domnul, și mărirea lui întru tine se va vedeà.
3. Și vor umblà împărații întru lumina ta, și neamurile întru strălucirea ta.
4. Ridică împrejur ochii tăi, și vezi adunați pre toți fiii tăi întru tine; venit-au toți fiii tăi de departe, și fetele tale pre umeri se vor ridicà.
5. Atunci vei vedeà și te vei bucurà, te vei teme și te vei spăimântà cu inima, că se va mutà la tine bogăția mării, a neamurilor și a popoarelor.
6. Și vor venì la tine cirezi de cămile, și te vor acoperì cămilele Madiamului și ale Ghefarului; toți din Sava vor venì aducând aur, tămâie vor aduce și piatră scumpă, și bine vor vestì mântuirea Domnului.
7. Și toate oile Chidarului se vor adunà la tine, și berbecii Navaotului vor venì, și se vor aduce primite pre jertfelnicul meu, și casa rugăciunei mele se va mărì.
8. Cine sunt aceștia? Carii ca norii zboară, și ca porumbii cu puii?
9. Pre mine ostroavele m’au așteptat, și corăbiile dela Tarsis întâiu, ca să aducă pre fiii tăi de departe și argintul și aurul lor cu dânșii, pentru numele Domnului cel sfânt, și pentru ca să se mărească sfântul lui Israil.
10. Și cei de alt neam vor zidì zidurile tale și împărații lor vor stà înaintea ta, că pentru mâniea mea te-am bătut și pentru mila mea te-am iubit.
11. Și se vor deschide porțile tale pururea, ziua și noaptea nu se vor închide, ca să vie întru tine puterea neamurilor și împărații lor să se aducă.
12. Că neamurile și împărații, cari nu vor slujì ție, vor pierì, și neamurile cu pustiire se vor pustiì.
13. Și mărirea Livanului la tine va venì, cu chiparos și cu pevg și cu chedru împreună, ca să se mărească locul cel sfânt al meu și locul picioarelor mele voiu mărì.
14. Și vor merge la tine temându-se fiii celor ce te-au smerit pre tine, și se vor închinà la urmele picioarelor tale toți cei ce te-au întărâtat, și te vei chemà cetatea Domnului, Sionul sfântului lui Israil.
15. Pentrucă ai fost tu părăsită și urîtă și nu erà cine să’ți ajute ție, și te voiu pune pre tine bucurie veșnică, veselie neamului neamurilor.
16. Și vei suge laptele neamurilor, și bogăția împăraților vei mâncà, și vei cunoaște, că eu sunt Domnul cel ce te mântuesc pre tine și cel ce te răscumpăr Dumnezeul lui Israil.
17. Și pentru aramă aduce-voiu aur, și pentru fier aduce-voiu argint și pentru lemne aduce-voiu aramă, și pentru pietre fier; și voiu pune pre domnii tăi în pace, și pre episcopii tăi întru dreptate.
18. Și mai mult nu se va auzi nedreptate în pământul tău, nici zdrobire, nici ticăloșie în hotarele tale; ci se vor chemà mântuire zidurile tale și porțile tale cu săpături.
19. Și mai mult nu va fì ție soarele spre luminarea zilei, nici răsăritul lunei va luminà noaptea ta; ci va fi ție Domnul lumină veșnică și Dumnezeu mărirea ta.
20. Că nu va apune soarele ție, și luna nu va scădeà; că va fì ție Domnul lumină veșnică, și se vor sfârșì zilele plângerei tale.
21. Și poporul tău tot drept, și în veac va moștenì pământul, păzind sădirea lucrurilor mâinilor sale spre mărire.
22. Cel puțin la număr va fì cu miile și cel mai mic va fì neam mare. Eu Domnul la vreme voiu adunà pre ei.
CAP. 61.
[modifică]
Duhul Domnului preste mine, pentru aceea m’au uns pre mine bine a vestì săracilor, m’au trimis a vindecà pre cei zdrobiți la inimă, a propoveduì robilor iertare și orbilor vedere.
2. A chemà anul Domnului primit și ziua răsplătirei, a mângâià pre toți cei ce plâng.
3. Ca să se dea celor ce plâng Sionul mărire în loc de cenușă, ungere de veselie celor întristați, podoaba mărirei în locul duhului mâhnirei, și se vor chemà neamul dreptăței, sădirea Domnului întru mărire.
4. Și vor zidì cele pustiite din vechime, cele mai dinainte pustiite se vor ridicà, și vor înnoì cetățile cele pustii, care s’au pustiit din neam în neam.
5. Și vor venì cei de alte neamuri, cari vor paște oile tale, și cei de altă seminție vor fì plugari și vieri.
6. Iar voi preoți Domnului vă veți chemà, slujitori Dumnezeului vostru se va zice vouă, tăria neamurilor veți mâncà și întru bogăția lor minunați veți fì.
7. Pentru înfruntarea voastră cea îndoită și pentru rușine se va bucurà partea lor, și așà a doua oară vor moștenì pământul și bucurie veșnică va fì preste capul lor.
8. Că eu sânt Domnul cel ce iubesc dreptatea și urăsc jefuirile cele din nedreptate, și voiu dà osteneala lor drepților și legătură veșnică voiu legà cu dânșii.
9. Și se va cunoaște întru neamuri sămânța lor și a fiilor lor în mijlocul popoarelor, tot cel ce va vedeà pre ei îi va cunoaște, că aceștia sunt sămânță binecuvântată de Dumnezeu.
10. Și cu veselie se vor veselì întru Domnul. Să se bucure sufletul meu întru Domnul, că m’au îmbrăcat pre mine în haina mântuirei, și cu veșmântul veseliei m’au acoperit, ca unui mire mi-au pus mie cunună și ca pre o mireasă m’au împodobit cu podoabă.
11. Și ca pământul ce’i crește floarea lui și ca o grădină ce’i răsare sămânța ei, așà va răsărì Domnul dreptatea și bucuria înaintea tuturor neamurilor.
CAP. 62.
[modifică]
Pentru Sion nu voiu tăceà și pentru Ierusalim nu voiu încetà, până când va ieșì ca o lumină dreptatea mea și mântuirea mea ca o făclie va arde.
2. Și vor vedeà neamurile dreptatea ta, și toți împărații slava ta, și te va chemà pre tine cu nume nou, pe care’l va dà Domnul.
3. Și vei fì cununa frumuseței în mâna Domnului, și stema împărăției în mâna Dumnezeului tău.
4. Și mai mult nu te vei chemà părăsită; și pământul tău nu se va mai numì pustiu, că te vei chemà bunăvoirea mea și pământul tău lăcuit, că bine au voit Domnul întru tine și pământul tău se va lăcuì.
5. Și în ce chip lăcuește tânărul cu fata, așà vor lăcuì fiii tăi cu tine; și în ce chip se veselește mirele de mireasă, așà se va veselì de tine Domnul.
6. Și preste zidurile tale Ierusalime pus-am păzitori toată ziua și toată noaptea, cari nu vor tăceà până în sfârșit aducându’și aminte de Domnul.
7. Că nu este vouă asemenea, de se va îndreptà, și va face Ierusalimul sumeție pre pământ.
8. Jurat-au Domnul pe dreapta sa și pe tăria brațului său; de voiu dà mai mult grâul tău și bucatele tale vrăjmașilor tăi, și de vor beà mai mult fiii cei streini vinul tău, pentru care te-ai ostenit,
9. Ci numai cei ce le-au adunat, aceia le vor mâncà și vor lăudà pre Domnul, și cei ce le-au cules, aceia le vor beà în curțile mele cele sfinte.
10. Mergeți prin porțile mele și faceți cale poporului meu, și pietrile de pre cale le dați înlaturi, ridicați semn spre neamuri.
11. Că iată Domnul au făcut de s’a auzit până la marginile pământului; ziceți fetei Sionului: iată mântuitorul tău vine având plata sa cu sine, și lucrul său înaintea feței sale.
12. Și’l va numì pre el popor sfânt răscumpărat de Domnul, iar tu te vei numì cetate căutată și nepărăsită.
CAP. 63.
[modifică]
Cine este acesta carele a venit din Edom? Roșala hainelor lui din Vosor? Acesta este împodobit în haina sa, strigă cu tărie: eu grăesc dreptate și judecată de mântuire.
2. Pentruce sunt hainile tale roșii, și îmbrăcămintele tale ca ale unui ce calcă în teasc? Fiind plin l-am călcat de tot.
3. Și din neamuri nu este bărbat cu mine, și i-am călcat pre ei întru mâniea mea, și i-am zdrobit pre ei ca pământul, și am vărsat sângele lor pre pământ și toate hainele mele le-am stropit.
4. Că ziua răsplătirei a venit lor și anul răscumpărărei este de față.
5. Și am căutat, și nu erà ajutător, și am privit, și nimeni n’ajutà, și i-a mântuit pre ei brațul meu și mâniea mea a sosit.
6. Și i-am călcat pre ei întru mâniea mea, și am vărsat sângele lor pre pământ.
7. De mila Domnului mi-am adus aminte, de bunătățile Domnului întru toate, care ne-au răsplătit nouă. Domnul este judecător bun casei lui Israil, răsplătì-ne-va nouă după mila sa și după mulțimea dreptății sale.
8. Și au zis: acesta este poporul meu, fiii nu se vor lepădà; și le-au fost lor spre mântuire din tot necazul lor.
9. Nu sol, nici înger, ci însuș Domnul i-au mântuit pre ei, pentrucă i-au iubit pre ei, și i s’au făcut milă de ei, însuș i-au răscumpărat pre ei, și i-au primit, și i-au înălțat în toate zilele veacului.
10. Iar ei n’au ascultat, și au întărâtat pre Duhul cel sfânt al lui, și s’au întors Domnul spre vrajbă, însuș au dat răsboiu asupra lor.
11. Și și-au adus aminte de zilele cele de demult, unde este cel ce au scos din pământ pre păstorul oilor? Unde este cel ce au pus într’înșii Duhul cel sfânt?
12. Cel ce au scos cu dreapta pre Moisì, brațul slavei sale; care au închegat apa dela fața lui, ca să’și facă luiș nume slăvit în veci.
13. Dusu-i-au pre ei prin adânc, ca pre un cal prin pustie, și nu s’au ostenit.
14. Și ca pre niște dobitoace pre câmp, pogorîtu-s’au Duh dela Domnul, și i-au povățuit pre ei, așà ai povățuit pre poporul tău, ca să’ți faci ție nume slăvit.
15. Caută din cer și vezi din casa cea sfântă a ta și a slavei tale; unde este râvna ta și tăria ta? Unde este mulțimea milei tale și a îndurărilor tale, că ne-ai răbdat pre noi?
16. Pentrucă tu ești Părintele nostru, că Avraam nu ne-a știut pre noi, și Israil nu ne-a cunoscut; ci tu Doamne Părintele nostru mântuește-ne pre noi, din început numele tău preste noi este.
17. Pentruce ne-ai făcut pre noi Doamne de am rătăcit dela calea ta? Învârtoșat-ai inimile noastre, ca să nu ne temem de tine? Întoarce-te pentru robii tăi, pentru neamurile moștenirei tale.
18. Ca să moștenim cât de puțin muntele tău cel sfânt, protivnicii noștri călcat-au sfințitorul tău.
19. Făcutu-ne-am ca din început când nu ne-ai stăpânit pre noi, nici s’a chemat numele tău preste noi.
CAP. 64.
[modifică]
De vei deschide cerul, se vor cutr emurà de tine munții și se vor topì, cum se topește ceara de fața focului.
2. Și va arde focul pe protivnici, și se va arătà numele tău protivnicilor, de fața ta neamurile se vor turburà.
3. Când vei face cele mărite, se vor cutremurà de tine munții.
4. Din veac n’am auzit, nici ochii noștrii n’au văzut Dumnezeu afară de tine, și lucrurile tale care vei face celor ce așteaptă milă.
5. Că va întâmpinà mila pre cei ce fac dreptate, și’și aduc aminte de căile tale. Iată tu te-ai mâniat, și noi am păcătuit, pentru aceea am rătăcit.
6. Și ne-am făcut ca niște necurați toți, și ca o cârpă lepădată toată dreptatea noastră, și am căzut ca frunzele pentru fărădelegile noastre, așà ne va luà pre noi vântul.
7. Și nu este cel ce să cheme numele tău, și cel ce să’și aducă aminte, ca să se ție de tine, că ai întors fața ta de către noi, și ne-ai dat pre noi pentru fărădelegile noastre.
8. Și acum Doamne Tatăl nostru tu ești; iar noi tină, lucrul mâinilor tale toți.
9. Nu te mânià pre noi foarte, și în vreme să nu pomenești păcatele noastre; și acum caută Doamne, că poporul tău suntem noi toți.
10. Cetatea ta cea sfântă s’a făcut pustie, Sionul ca o pustie s’a făcut, Ierusalimul spre blestem.
11. Casa noastră cea sfântă, și slava pre care o au binecuvântat părinții noștri, s’a ars cu foc, și toate cele mărite ale noastre au căzut.
12. Și preste toate acestea, suferit-ai Doamne, și ai tăcut, și ne-ai smerit pre noi foarte.
CAP. 65.
[modifică]
Arătatu-m’am celor ce nu mă căutau, aflatu-m’am celor ce nu întrebau de mine, zis-am: iată sunt la neamul, care n’a chemat numele meu.
2. Întins-am mâinile mele toată ziua către poporul cel neascultător și împrotivă grăitor, care n’a umblat pre calea cea bună, ci după păcatele sale.
3. Poporul acesta, care mă întărîtă pre mine înaintea mea pururea, aceștia jertfesc în grădini, și pre lespezi tămâiază demonilor celor ce nu sunt.
4. Și în mormânturi și în peșteri dorm pentru visuri, carii mănâncă carne de porc și zeama jertfelor; spurcate sunt toate vasele lor.
5. Carii zic: departe dela mine, nu te apropià de mine, că curat sunt; acesta este fumul mâniei mele, foc arde întru el în toate zilele.
6. Iată scris este înaintea mea, nu voiu tăceà până ce voiu răsplătì, și voiu întoarce în sânul lor păcatele lor și ale părinților lor, zice Domnul. Cei ce au tămâiat în munți și în dealuri m’au ocărît pre mine, întoarce-voiu faptele lor în sânul lor.
7. Așà zice Domnul: în ce chip se va aflà broboana în strugur, și vor zice: să nu o strici pre ea, că binecuvântare este într’însa; așà voiu face pentru cel ce slujește mie, pentru acesta nu voiu pierde pre toți.
8. Și voiu scoate sămânță din Iacov și din Iuda, și va moștenì muntele cel sfânt al meu, și vor moștenì aleșii mei și slugile mele, și vor lăcuì acolo.
9. Și în pădure vor fi stâne de oi, și valea Ahorului spre odihna cirezilor poporului meu care m’a căutat pre mine.
10. Iar voi cei ce m’ați părăsit pre mine, și ați uitat muntele meu cel sfânt, și cei ce gătiți masă diavolului și faceți turnări norocului,
11. Eu vă voiu dà pre voi sabiei, toți junghieți veți cădeà, pentrucă v’am strigat pre voi și n’ați auzit, grăit-am și n’ați ascultat, și ați făcut rău înaintea mea, și ați ales cele ce n’am voit.
12. Pentru aceea acestea zice Domnul: iată cei ce slujesc mie vor mâncà, iar voi veți flămânzì; iată cei ce slujesc mie vor beà, iar voi veți însetoșà;
13. Iată cei ce slujesc mie se vor veselì, iar voi vă veți rușinà;
14. Iată cei ce slujesc mie cu bucurie se vor bucurà, iar voi veți strigà pentru durerea inimii voastre, și vă veți văità pentru zdrobirea duhului vostru.
15. Că veți lăsà numele vostru spre sațiu aleșilor mei, iar pre voi vă va pierde Domnul; iar celor ce slujesc mie se va pune nume nou.
16. Cari se vor binecuvântà pre pământ, se vor binecuvântà de Dumnezeul cel adevărat, și cei ce jură pre pământ, vor jurà pre Dumnezeul cel adevărat, că vor uità necazul lor cel dintâiu, și nu va intrà în inima lor.
17. Că va fi cerul nou și pământul nou, și nu’și vor aduce aminte de cele dintâiu, nici vor venì în inima lor.
18. Ci veselie și bucurie vor aflà într’însul, că iată eu fac Ierusalimul bucurie, și poporul meu veselie.
19. Și mă voiu bucurà de Ierusalim, și mă voiu veselì de poporul meu, și mai mult nu se va auzì întru dânsul glas de plângere, nici glas de strigare.
20. Nici va fì acolo tânăr și bătrân, care să nu’și plinească vremea sa, că va fì cel tânăr de o sută de ani, iar păcătosul de va fì și de o sută de ani, când va murì blestemat va fì.
21. Și vor zidì case, și ei vor lăcuì într’însele, și vor sădì vii, și ei vor mâncà rodurile lor și vinul lor vor beà.
22. Nu vor zidì ei, și alții să lăcuiască, nici vor sădì ei, și alți să mănânce; căci ca zilele lemnului vieței vor fì zilele poporului meu, că lucrurile ostenelelor lor se vor învechì.
23. Iar aleșii mei nu vor ostenì îndeșert, nici vor naște fii spre blestem; că sămânță binecuvântată de Dumnezeu este, și fiii lor cu ei împreună vor fì.
24. Și va fì mai ’nainte de ce vor strigà ei, eu voiu auzì pre ei, încă grăind ei, voiu zice: ce este?
25. Atunci lupii și mieii se vor paște împreună, și leul ca boul va mâncà paie și șarpele pământ ca pâinea; nu vor face nedreptate, nici stricăciune în muntele cel sfânt al meu, zice Domnul.
CAP. 66.
[modifică]
Așà zice Domnul: cerul este mie scaun și pământul razem picioarelor mele, ce casă veți zidì mie? Și care este locul odihnei mele?
2. Că toate acestea le-a făcut mâna mea și ale mele sunt toate acestea, zice Domnul; și spre cine voiu căutà, fără numai spre cel smerit și blând, și care tremură de cuvintele mele.
3. Iar cel fărădelege, care jertfește mie vițel, ca cel ce bate om; și cel ce jertfește din turmă, ca cel ce ucide câine; iar cel ce aduce făină de grâu, ca sângele de porc; cel ce face tămâiere spre pomenire, ca cel ce blestemă; și ei au ales căile lor și urâciunile lor care sufletul lor le-a voit.
4. Și eu voiu alege batjocurile lor, și păcatele lor voiu răsplătì lor, că i-am chemat pre ei, și nu m’au ascultat, grăit-am și n’au auzit, și au făcut ce este rău înaintea mea, și cele ce n’am voit au ales.
5. Auziți cuvântul Domnului, cei ce tremurați de graiul lui, ziceți frați ai noștri, celor ce vă urăsc pre voi și se scârbesc de voi, ca numele Domnului să se mărească și să se arate întru veselia lor, și ei se vor rușinà.
6. Glasul strigărei din cetate, glas din Biserică, glasul Domnului cel ce răsplătește răsplătire celor împrotivitori.
7. Mai ’nainte de a naște ceea ce s’a apropiat să nască, mai ’nainte de a venì durerea nașterei a fugit și a născut fecior.
8. Cine a auzit ca aceasta? Și cine a văzut asemenea? Au născut-au pământul într’o zi? Sau născutu-s’a un neam deodată? Că s’a chinuit și a născut Sionul pruncii săi?
9. Iar eu am dat așteptarea aceasta, și nu ți-ai adus aminte de mine zis-au Domnul: au n’am făcut eu și pre ceea ce naște și pre cea stearpă? Zis-au Dumnezeul tău.
10. Veselește-te Ierusalime și prăznuiți într’însul toți cei ce’l iubiți pre el, și cei ce lăcuiți în el bucurați-vă cu bucurie împreună cu dânsul toți, câți plângeți pentru dânsul.
11. Ca să sugeți și să vă săturați din țâțele mângâerei lui, și după ce veți suge să vă desfătați de intrarea slavei lui.
12. Că acestea zice Domnul: iată eu voiu abate spre dânșii ca un rîu de pace și ca un pârîu ce se varsă mărirea neamurilor; pruncii lor pre umere se vor ridicà și pre genunche se vor mângâià.
13. În ce chip mângâe pre cinevà muma lui, așà și eu vă voiu mângâià pre voi, și în Ierusalim vă veți mângâià.
14. Și veți vedeà, și se va veselì inima voastră și oasele voastre ca iarba vor odrăslì și se va cunoaște mâna Domnului, celor ce se tem de el, și va înfricoșà pre cei neascultători.
15. Că iată Domnul ca focul va venì, și ca viforul carele lui, să deà răsplătire întru mânie, și întru despărțirea sa cu văpae de foc.
16. Că, cu focul Domnului se va judecà tot pământul și cu sabia lui tot trupul, mulți răniți vor fì dela Domnul.
17. Cei ce se curățesc și se sfințesc în grădini și înaintea ușilor, cari mănâncă carne de porc și urâciuni și șoareci, împreună vor pierì, zice Domnul.
18. Și eu faptele lor și gândurile lor le știu, iată viu să adun toate neamurile și limbile, și vor venì și vor vedeà slava mea.
19. Și voiu lăsà preste dânsele semn și voiu trimite pre cei mântuiți dintr’înșii la neamuri în Tarsis și în Fud și în Lud și în Mosoh și în Tovel și în Elada, și în ostroavele cele de departe, care n’au auzit numele meu, și n’au văzut slava mea.
20. Și vor spune slava mea întru neamuri, și vor aduce pe frații voștri din toate neamurile dar Domnului, cu cai și cu căruțe, și cu paturile cele de purtat ale mușcoilor, cu umbraruri în sfânta cetate a Ierusalimului, zis-au Domnul; ca și cum ar aduce fiii lui Israil jertfele sale mie cu veselie și cu cântări în casa Domnului.
21. Și dintr’înșii voiu luà preoți și leviți, zice Domnul.
22. Că precum cerul nou și pământul nou, care eu le fac, rămân înaintea mea, zice Domnul, așà va stà sămânța voastră și numele voastre.
23. Și va fì din lună în lună, și din sâmbătă în sâmbătă, venì-va tot trupul de se va închinà înaintea mea în Ierusalim, zice Domnul.
24. Și vor ieșì, și vor vedea stârvurile oamenilor, cari au călcat poruncile mele, că viermele lor nu va murì, și focul lor nu se va stinge, și vor fì priveală la tot trupul.