Biblia 1914/Iov

CAP. 1.

Relele întâmplări ale lui Iov.

Un om oarecare erà în țara Avsitidii, căruia erà numele Iov, și erà omul acela fără de prihană, drept, adevărat, cinstitor de Dumnezeu, și se fereà de tot lucrul rău.

Iezechil 14, 14; Iacov 5, 11.

2. Și s’a născut lui șapte feciori și trei fete.

3. Și erau vitele lui oi șapte mii, cămile trei mii, perechi de boi cinci sute, și cinci sute de asine ce se pășteau, și slugi multe foarte, și lucruri mari erau lui pre pământ, și erà omul acela de bun neam despre răsăritul soarelui.

4. Și adunându-se feciorii lui unul la altul, făceau ospețe în toate zilele, luând împreună cu sine și pre cele trei surori ale lor, să mănânce și să beà cu dânșii.

5. Și după ce se sfârșau zilele ospățului, trimeteà Iov, și-i curățeà sculându-se de dimineață, și aduceà pentru dânșii jertfe, după numărul lor, și un vițel pentru păcat, pentru sufletele lor, că ziceà Iov: ca nu cumvà să fì gândit feciorii rele spre Dumnezeu întru inimile lor, așà făceà Iov în toate zilele.

6. Și a fost în ziua aceea, și iată au venit îngerii lui Dumnezeu, să steà înaintea Domnului, și a venit împreună cu dânșii și diavolul.

7. Și au zis Domnul diavolului: de unde ai venit? Și răspunzând diavolul, a zis către Domnul: înconjurând pământul și străbătând cele de supt cer, iată de față sunt.

1 Petr. 5, 8.

8. Și au zis lui Domnul: socotit-ai în cugetul tău de robul meu Iov? Că nu este asemenea lui din cei de pre pământ, om nevinovat, drept, adevărat, temător de Dumnezeu, ferindu-se de tot lucrul rău.

9. Iar diavolul a răspuns, și a zis înaintea Domnului: au doar în zadar se teme Iov de Dumnezeu?

10. Au nu ai ocrotit tu toate cele dinafară și cele dinlăuntru ale casei lui? Și toate cele ce sunt prin prejurul lui? Lucrurile mâinilor lui le-ai binecuvântat și dobitoacele lui le-ai înmulțit pre pământ,

11. Ci trimite mâna ta și te atinge de toate câte are; nici în față te va binecuvântà.

12. Atunci zise Domnul diavolului: iată toate câte are el le dau în mâna ta, dar de el să nu te atingi, și a ieșit diavolul dela Domnul.

3 Împ. 22, 22.

13. Și au fost într’o zi feciorii lui Iov, și fetele lui beau vin în casa fratelui lor celui mai mare.

14. Și iată vestitor a venit la Iov, și a zis lui: perechile de boi arau, și asinele pășteau aproape de dânșii.

15. Și venind prădătorii le-au luat, și pre slugi i-au ucis cu sabia, și scăpând eu singur, am venit să-ți spun ție.

16. Încă grăind acesta, venit-a alt vestitor la Iov, și i-a zis lui: foc a căzut din cer, și a mistuit oile și pre păstori așijderea i-a ars, și scăpând eu singur, am venit să-ți spun ție.

17. Încă grăind acesta, a venit alt vestitor la Iov, și i-a zis lui: Haldeii au făcut asupra noastră trei cete, și au înconjurat cămilele și le-au luat, și pre slugi i-au ucis cu sabia, și am scăpat eu singur, și am venit să-ți spun ție.

18. Încă acesta grăind, alt vestitor a venit, zicând lui Iov: feciorii tăi și fetele tale mâncând și bând la feciorul tău fratele lor cel mai mare,

19. Fără de veste a venit un vânt mare despre pustie, și a zguduit cele patru unghiuri ale casei, și a căzut casa preste feciorii tăi, și au murit, și am scăpat eu singur, și am venit să-ți spun ție.

20. Atunci Iov sculându-se, ș’a rupt hainele sale, ș’a tuns părul capului său, și a presărat țărână preste capul său, și căzând jos s’a închinat Domnului, și a zis:

21. Gol am ieșit din pântecele maicii mele, gol mă voiu și întoarce acolo, Domnul au dat, Domnul au luat, cum au plăcut Domnului, așà s’au și făcut, fie numele Domnului binecuvântat.

Ecles. 5, 14; 1 Timot. 6, 7.

22. Întru toate acestea ce s’au întâmplat lui, n’a păcătuit Iov înaintea Domnului, nici n’a socotit neînțelepție la Dumnezeu.

CAP. 2.

Răbdarea lui Iov.

Și a fost într’o zi, venind îngerii lui Dumnezeu să steà înaintea Domnului, venit-a și diavolul în mijlocul lor, ca să steà înaintea Domnului.

2. Și au zis Domnul către diavolul: de unde vii tu? Atuncea zise diavolul înaintea Domnului: străbătând cele de supt cer și înconjurând tot pământul am venit.

3. Și au zis Domnul către diavolul: luat-ai aminte spre robul meu Iov, că nu este ca dânsul din cei de pre pământ, om fără de prihană, drept, adevărat, nevinovat, temător de Dumnezeu, ferindu-se de tot răul, și încă stăruește în cuvioșie, iar tu ai zis să pierzi în zadar averile lui.

4. Și răspunzând diavolul, a zis către Domnul: piele pentru piele, și toate câte are omul le va dà pentru sufletul său.

5. Dar nu așà, ci trimite mâna ta, și te atinge de oasele și de carnea lui, și nici în față te va binecuvântà.

6. Și au zis Domnul diavolului: iată ți-l dau ție, numai de sufletul lui să te ferești.

7. Și a ieșit diavolul dela fața Domnului, și a lovit pre Iov cu bubă rea dela picioare până la cap.

8. Și a luat Iov un hârb de ș’a ras puroile sale, și a șezut în gunoiu afară de cetate.

9. Și trecând vreme multă, zis-a către Iov femeia lui: până când vei răbdà, zicând iată voiu așteptă încă puțină vreme nădejdea mântuirei mele? Că iată a pierit pomenirea ta de pre pământ, feciorii tăi și fetele tale, durerile și chinurile pântecelui meu, cu cari în zadar m’am ostenit cu nevoință, ca vai de ei au pierit, și tu însuți în putreziciunea viermilor șezi, mâind afară supt văzduh, și eu rătăcesc ca o slujnică umblând din loc în loc și din casă în casă, așteptând până va apune soarele, ca să mă odihnesc de ostenelele, de trudele și de durerile mele, care acum mă cuprind, ci zì vre un cuvânt către Domnul, și mori.

10. Iar el căutând la dânsa, a zis: pentruce ca o femeie fără de minte ai grăit? Dacă am luat cele bune din mâna Domnului, să nu răbdăm și cele rele? Întru toate acestea ce s’au întâmplat lui, n’a greșit Iov cu buzele sale înaintea lui Dumnezeu.

Isaia 45, 7; Amos 3, 6.

11. Și auzind trei prieteni ai lui toate relele ce au dat preste el, a venit fiecare din țara sa la el, Elifaz împăratul Temanilor, Valdad domnul Safheilor și Sofar împăratul Mineilor, și au venit la el toți odată, ca să-l mângâe și să-l cerceteze pre el.

12. Și văzându-l pre el de departe nu l-au cunoscut, și strigând cu glas mare, au plâns și ș’a rupt fiecare haina sa, și au aruncat pământ pre capetele lor.

13. Au șezut lângă el șapte zile și șapte nopți, și nici unul dintre ei nu i-a grăit cuvânt, pentrucă vedea că erà rana groaznică și mare foarte.

1 Împ. 31, 13; 1 Paral. 10, 12.

CAP. 3.

Plângerea lui Iov.

După acestea a deschis Iov gura sa.

2. Și a blestemat ziua sa, zicând:

3. Piară ziua în care m’am născut și noaptea aceea, în care s’a zis: iată bărbat.

Ierem. 15, 10; și 20, 14.

4. Noaptea aceea să fie întunerec, și să nu o cerce pre ea Domnul de sus, și să nu vie preste ea lumină.

5. Să o cuprinză pre ea întunerecul și umbra morții, să vie preste ea negură, blestemată să fie ziua aceea.

6. Și noaptea aceea să o cuprinză întunerecul, să nu fie în zilele anului, nici să se numere în zilele lunilor.

7. Ci noaptea aceea să fie cu dureri, și să nu vie preste dânsa veselie, nici bucurie.

8. Ci să o blesteme pre ea, cel ce blestemă ziua aceea, cel ce va să prinză chitul cel mare.

9. Întunece-se stelele nopții aceea, să aștepte, și la lumină să nu vie și să nu vază luceafărul răsărind.

10. Pentrucă n’a închis porțile pântecelui maicii mele, că ar fì depărtat durerea dela ochii mei.

11. Pentruce n’am murit în pântece? Și după ce am ieșit din pântece, căci n’am murit îndată?

Iov 10, 13.

12. Și pentruce m’a pus pre genunche? Și pentruce am supt țîțele?

13. Acum dormind aș tăcea, și zăcând m’aș odihni,

14. Cu împărații sfetnicii pământului, cari se semețeau în arme,

15. Sau cu boierii cari au mult aur, cari au umplut casele lor de argint,

16. Sau ca o lepădătură, care iese din mitrasul mumei sale, sau ca pruncii cari n’au văzut lumina.

17. Acolo necredincioșii au ars iuțimea mâniei, acolo au odihnit cei osteniți cu trupul.

18. Și împreună cei veșnici n’au auzit glasul celui ce cere birul.

19. Mic și mare acolo este, și sluga nu se teme de Domnul său.

20. Pentruce au dat celor din amărăciune lumină, și vieață sufletelor celor ce sunt în dureri?

Pilde 22, 2.

21. Cari poftesc moartea, și nu o nemeresc scurmând-o ca niște comori.

22. Și se bucură de o nemeresc.

23. Moartea este odihna omului, că l-au acoperit pre el Dumnezeu.

24. Că mai nainte de a mâncà îmi vine suspin, și lăcrămez cuprins fiind de frică.

25. Că frica de care m’am temut, a venit asupra mea, și de ce m’am sperieat, aceea m’a întâmpinat.

26. Nici am avut pace, nici mi-a ticnit, nici m’am odihnit, și mi-a venit mie mânie.

CAP. 4.

Elifaz mustră pre Iov.

Și răspunzând Elifaz Temaniteanul a zis:

2. Au doar de multe ori ți s’a grăit ție cu necaz? Dar greutatea cuvintelor tale cine o va suferì?

3. Că de vreme ce tu pre mulți ai învățat, și mâini slabe ai ajutat.

Isaia 35, 3.

4. Și pre cei neputincioși i-ai îmbărbătat cu cuvântul, și genunchele cele slabe le-ai întărit.

5. Acum a venit asupra ta durere, și s’a atins de tine, și te-ai turburat.

6. Oare evlavia ta este în nebunie, și nădejdea ta, în răutatea căii tale?

7. Adu-ți aminte dar, cine a pierit fiind nevinovat, sau care drepți cu tot neamul s’au stins?

8. Ba încă am văzut că cei ce ară cele fără de cale, și cei ce le seamănă, dureri își seceră loruși.

Pilde 22, 8; Isaia 59, 6; Ps. 7, 16; și 9, 16.

9. Din porunca Domnului vor pierì, și de Duhul mâniei lui se vor stinge.

Isaia 11, 4; Apocal. 2, 16.

10. Tăriea leului și glasul leoaicii și semețiea balaurilor s’a stins.

11. Leul a pierit neavând mâncare, și puii leilor s’au părăsit unul pre altul.

12. Că de ar fì fost vre un cuvânt adevărat întru cuvintele tale, nimica dintr’aceste răutăți nu te-ar fi întâmpinat, deci cum nu va primì urechea mea cele minunate dela dânsul?

13. De frica și de răsunarea de noapte a căzut frică preste oameni.

14. Frică m’a întâmpinat și cutremur, și oasele mele tare le-au clătinat.

15. Și duh preste fața mea a venit, și mi s’au încrețit perii și carnea.

16. Sculatu-m’am și n’am cunoscut, văzut-am și nu erà chip înaintea ochilor mei, ci numai vânt și glas lin auzeam.

17. Au doar mai curat va fì omul decât Domnul? Au doară făptura va fì mai dreaptă decât Făcătorul?

Iov 35, 2.

18. Slugilor sale nu crede; asupra îngerilor săi au gândit strâmbătate.

2 Petre 2, 4.

19. Cu cât mai vârtos cei ce lăcuesc în casă de lut, dintre care și noi dintru același lut suntem, se vor sfârșì ca viermii.

Ecles. 3, 22.

20. Nici de dimineață până seara nu sunt, că pier neputând să-și ajute loruși.

21. Suflat-au asupra lor, și s’au uscat, pierit-au pentrucă n’au avut ei înțelepciune.

Ps. 50, 11.

CAP. 5.

Urmare.

Strigă acum de te va auzì cinevà, sau de vei vedeà vre un înger din cei sfinți,

2. Că pre cel fără de minte îl ucide mâniea, iar pre cel rătăcit îl omoară râvna.

3. Iar eu am văzut pre cei fără de minte prinzând rădăcină, ci îndată a pierit petrecerea lor.

Ps. 36, 35, 36.

4. Departe de mântuire vor fì fiii lor, și se vor smerì pre la ușile celor mai mici, și nu va fì cel ce izbăvește,

5. Că cele ce au adunat ei, drepții le vor mâncà, și ei din răutăți nu vor fì scoși, risipească-se tăriea lor.

6. Că nu va ieșì din pământ osteneală, nici din munți va odrăslì durere.

7. Omul se naște spre osteneală, precum puii vulturului zboară la înălțime.

8. Însă eu mă voiu rugà Domnului, și pre Dumnezeul atotțiitorul voiu chemà.

9. Pre cel ce face mari și necuprinse, mărite și minunate, cărora nu este număr.

Ps. 73, 18; Rom. 11, 33.

10. Pre cel ce dă ploaie pre pământ, și trimite apă preste cele de supt cer.

Ps. 134, 12; Fap. Ap. 14, 16.

11. Pre cel ce înalță pre cei smeriți și ridică la mântuire pre cei pieriți.

1 Împ. 2, 7.

12. Pre cel ce schimbă sfaturile celor vicleni, și nu le vor plinì mâinile lor.

Isaia 44, 25.

13. Cel ce prinde pre înțelepți întru vicleșug, și răstoarnă sfatul celor stricați.

1 Cor. 3, 19.

14. Ziua va fì pentru ei întunerec, și în amiază vor pipăi ca noaptea.

15. Să piară ei în răsboiu; iar cel neputincios să scape din mâna celui puternic.

Ps. 53, 4.

16. Și să fie celui neputincios nădejdea, iar gura celui năpăstuitor să se astupe.

Isaia 52, 15.

17. Iar fericit este omul, pre care-l ceartă Domnul, și dojenirea celui Atotțiitor n’o leapădă,

Iac. 1, 12.

18. Că el rănește și vindecă, bate, și mâinile lui tămăduesc.

19. De șase ori din nevoi te va scoate, iar a șaptea oară nu se va atinge de tine răul.

Ps. 90, 3.

20. În foamete te va izbăvi de moarte, iar în răsboiu te va scoate din mâna fierului.

21. De biciul limbii te va ascunde, și de răutățile viitoare nu te vei teme.

22. De cei nedrepți și fărădelege vei râde, și de hiarele sălbatice nu te vei teme.

Ps. 90, 13.

23. Iar hiarele țarinii vor aveà pace cu tine.

Ozie 2, 18.

24. După aceea vei cunoaște, că va fì casa ta în pace, și petrecerea cortului tău nu va păcătuì.

25. Și vei cunoaște că multă este sămânța ta, și fiii tăi ca iarba țarinei.

Ps. 127, 3, 4, 5.

26. Și vei merge la groapă ca grâul cel copt, care în vreme s’a secerat sau ca un stog la arie în vreme bună adunat.

27. Iată acestea așà le-am cercat, acestea sunt care le-am auzit, iar tu cunoaște ce ai făcut.

CAP. 6.

Iov răspunde lui Elifaz.

Și răspunzând Iov a zis:

2. De ar ștì cinevà să-mi oprească mâniea mea, și durerile mele să le ridice cu jugul împreună.

3. Decât nisipul mării mai greu va fì, ci precum se pare, cuvintele mele sunt rele.

Pilde 27, 3.

4. Că săgețile Domnului în trupul meu sunt, a cărora iuțime beà sângele meu, și mă împung când încep a grăì,

Ps. 37, 2, 3.

5. Au doar în zadar va strigà asinul sălbatec, și nu când caută mâncare? Sau mugește boul la iesle, când are de mâncat?

6. Au mâncà-se-va pâinea fără de sare? Sau este gust în cuvinte deșarte?

7. Că nu poate încetà mâniea mea, că văz că bucatele mele, au miros ca mirosul leului.

8. Deà Domnul să asculte cererea mea, și nădejdea mea să o plinească.

9. Dacă au început Domnul, rănească-mă, iar până în sfârșit să nu mă omoare.

10. Și să-mi fie mie mormânt cetatea preste a căreea ziduri săream, nu mă voiu înălțà, că n’am mințit cuvintele cele sfinte ale Dumnezeului meu.

11. Că ce putere am eu ca să rabd? Sau câte zile ca să îngădue sufletul meu?

12. Au tărie de piatră este tăriea mea? Au de aramă este trupul meu?

13. Au nu întru dânsul nădăjduim? Iar ajutorul s’a depărtat dela mine.

14. Mila s’a depărtat dela mine, și cercetarea Domnului m’a trecut cu vederea.

15. Cei de aproape ai mei n’au căutat spre mine, ca pre un pârîu sec m’au părăsit, sau ca pre un val m’au trecut.

Ierem. 15, 18; Ps. 68, 9.

16. Cei ce se temeau de mine, acum au năvălit asupra mea ca niște zăpadă, sau ca niște bulgăr de ghiață,

17. Care se topește, când se face căldură, și nu se cunoaște unde a fost.

18. Așà și eu de toți sunt părăsit, și mă pierd și m’am înstrăinat din casa mea.

19. Vedeți căile celor din Tema, uitați-vă la cărările celor din Savo.

20. Și rușine vor plătì cei ce nădăjduesc în cetăți și în bani.

21. Voi m’ați asuprit pre mine fără de milă, ci văzând rana mea temeți-vă.

Ps. 30, 12.

22. Că ce? Au doar am cerut ceva dela voi?

23. Au de tăriea voastră îmi este lipsă, ca să mă mântuiți de vrăjmași? Sau din mâinile puternicilor să mă izbăviți pre mine?

24. Învățați-mă și eu voiu amuțì, de m’am înșelat întru cevà spuneți-mi.

25. Ci cum văz, rele sunt cuvintele celui drept.

26. Că nu cer tăriea voastră, nici mustrarea voastră mă va face să încetez a grăì, că nu voiu suferì vorba graiului vostru,

Eccles. 9, 16.

27. Ci cădeți numai asupra celui sărman, și vă bateți joc de prietenul vostru.

28. Și acum căutând în fața voastră nu voiu mințì.

29. Ședeți dar, și nu fiți nedrepți, și iarăși ascultați îndreptarea mea,

30. Că nu este în gura mea strâmbătate, și gâtlejul meu au nu va cugetà înțelepciune?

CAP. 7.

Iov se tânguește de ticăloșia omului.

Au nu este luptă vieața omului pre pământ? Și ca a muncitorului cu ziua vieața lui?

Iov 14, 5, 6.

2. Sau ca o slugă, care se teme de Domnul său, și caută umbră, sau ca un năimit, care așteaptă plata sa?

3. Așà și eu am ajuns luni deșarte, și nopți de dureri s’au dat mie.

Ps. 6, 6.

4. De mă culc zic: când va fi ziuă, și dacă mă scol, iarăși când va fì seară, și mă umplu de dureri de seara până dimineața.

Isaia 21, 4.

5. Și se frământă trupul meu de putrezimea viermilor, și moiu grunzii pământului răzându-mi puroiul.

6. Vieața mea este mai scurtă decât graiul, și a pierit întru nădejde deșartă.

7. Adu-ți aminte dar că vieața mea este duh, și nu se va mai întoarce ochiul meu, ca să vază bune.

Ps. 89, 5, 6, 7.

8. Nu mă va mai vedeà ochiul celui ce mă priveà, ochii tăi spre mine, și eu nu mai sunt.

9. Ca un nor ce trece pre cer, așà se va pogorî omul în iad, și nu se va mai suì.

10. Nici se va întoarce la casa sa, nici îl va mai cunoaște pre el în locul lui.

11. Nici eu dar voiu cruțà gura mea, ci voiu grăì fiind în necaz, deschide-o-voiu de amărăciunea sufletului meu fiind cuprins.

12. Au doar marea sunt eu, au balaur? Că m’ai îngrădit?

13. Că am zis: mângâià-mă-va pre mine patul meu, și voiu grăì deosebi în așternutul meu.

14. Mă înfricoșezi cu visuri, și cu vedenii mă îngrozești.

15. Dezlegà-vei de duhul meu sufletul meu, și de moarte oasele mele.

16. Că nu voiu grăì în veac, ca să rabd, depărtează-te dela mine, că deșartă este vieața mea.

Iov 10, 20.

17. Că ce este omul, că l-ai mărit pre el? Sau că iei aminte spre el?

Ps. 8, 5.

18. Că-l cercetezi pre el până dimineața? Și la odihnă îl judeci pre el?

19. Până când nu mă slobozi, nici mă lași? Până când voiu înghiți scuipatul meu cu durere?

20. De am păcătuit eu, ce voiu putea face, cel ce știi gândul oamenilor? Pentruce m’ai pus împrotivnic ție? Și sunt ție sarcină?

1 Timot. 4, 10.

21. Pentruce n’ai uitat fărădelegea mea, și n’ai curățit păcatul meu? Și acum în pământ voiu merge, și mâine dimineață nu voiu mai fì.

Ps. 36, 10.

CAP. 8.

Valdad mustră pre Iov.

Și răspunzând Valdad Savhitul a zis:

2. Până când vei grăì de acestea, cu gura ta duh mult grăitor?

3. Au face Domnul strâmbătate, când judecă? Sau cel ce au făcut toate, turbură ce este drept?

2 Paral. 19, 7; Plâng. 1, 18.

4. De au păcătuit fiii tăi înaintea lui, i-au dat în mâna nelegiuirei lor.

5. Iar tu mânecă către Domnul atotțiitorul, rugându-te.

6. De vei fì curat și adevărat, va ascultà rugăciunea ta, și-ți va întoarce ție petrecerea dreptății.

7. Și vor fì cele dintâiu ale tale puține, iar cele de pre urmă ale tale nepovestite.

8. Că întreabă pre neamul cel dintâiu, și cearcă după neamul părinților.

A 2 Lege 32, 7.

9. Că noi suntem de ieri și nu știm, că umbră este pre pământ vieața noastră.

10. Au nu acestea te vor învățà pre tine, și vor spune ție și din inimă vor scoate cuvinte?

11. Au odrăslește papura fără de apă, au înălțà-se-va trestia fără umezeală?

12. Încă fiind în rădăcină, și mai nainte de a se tăià, nu se usucă iarba neavând umezeală?

13. Așà vor fì cele de apoi ale tuturor celor ce uită pre Domnul, că nădejdea celui necurat va pierì.

Ps. 1, 4; Pilde 10, 28.

14. Că nelăcuită va fi casa lui, și painjin va fi cortul lui.

Isaia 59, 6.

15. De va proptì casa sa, nu va stà, și când o va întărì, nu va rămâneà.

16. Că este verde supt soare, și din putrejunea lui va ieșì ramura lui.

17. Pre grămadă de pietre va stà, și în mijlocul pietricelelor va trăì.

Ps. 1, 3.

18. Și de se va înghițì, locul nu i se va cunoaște.

19. N’ai văzut ca aceasta, că surparea necredinciosului, ca aceasta este, și din pământ alta va odrăslì.

20. Că Domnul nu va lepădà pre cel fără de răutate, și tot darul necredinciosului nu va primì.

21. Iar gura celor adevărați se va umpleà de râs, și buzele lor de veselie.

Ps. 125, 2.

22. Iar vrăjmașii lor se vor îmbrăcà cu rușine, și lăcașul celui necredincios nu va stà.

CAP. 9.

Apărarea lui Iov.

Și răspunzând Iov, a zis:

2. Adevărat știu că așà este, cum va fì drept muritorul la Domnul?

Ps. 129, 2; și 142, 2.

3. Că de va vreà să se judece cu el, nu-l va ascultà pre el, ca să nu grăiască împrotivă la nici un cuvânt al lui din o mie.

4. Că este înțelept cu inima, puternic și mare; cine s’a împrotivit lui și a izbutit?

Isaia 45, 9, 10.

5. Cel ce învechește munții, și ei nu știu, cel ce surpă pre ei cu mânie.

Ps. 143, 6.

6. Cel ce clătește cele de supt cer din temelii și stâlpii lui se vor clătinà.

7. Cel ce zice soarelui, și nu răsare, și stelele le pecetluește.

Is. Navì 10, 12.

8. Cel ce a întins cerul singur, și umblă pre mare ca pre pământ.

Isaia 44, 24; Ieremia 51, 15; Ps. 88, 10.

9. Cel ce face găinușa și luceafărul de seară și ralița de miazănoapte și luceafărul dimineții.

Iov 38, 31, 32; Ps. 88, 12; Amos 5, 8.

10. Cel ce face mari și neurmate, slăvite și minunate, cărora nu este număr.

Ps. 73, 18; Rom. 11, 33.

11. De va venì spre mine, nu-l voiu vedeà, și de va trece, nici așà n’am știut.

12. De va dà morții, cine va oprì sau cine va zice lui, ce ai făcut?

Isaia 45, 9; Rom. 9, 20.

13. Nimeni nu se poate împrotivì mâniei lui și toți cei sumeți se pleacă supt dânsul.

14. De m’ar ascultà sau ar luà aminte cuvintele mele.

15. Chiar de aș fi drept, nu mă va ascultà, ci voiu cere milă judecății lui.

16. Și de-l voiu chemà și va răspunde, nu cred că au auzit glasul meu.

17. Că m’au sfărâmat în vârtej și sfărâmările mele cele multe s’au făcut în zadar.

18. Că nu mă lasă să răsuflu, ci mă umplu de amărăciune.

19. El poate ca un puternic, cine se va împrotivì judecății lui?

20. Că de voiu fì și drept, gura mea mă va osândì, și de voiu fì fără prihană, nedrept voiu fì socotit.

Ps. 18, 13, 14.

21. Că de am făcut fărădelege, nu știu cu sufletul, fără numai că mi se ia vieața.

22. Pentru aceea au zis: pre cel mare și puternic îl pierde mâniea.

23. Că cei răi în moarte cuvioasă vor fì, iar drepții sunt batjocoriți.

Ecles. 8, 14.

24. Că s’a dat în mâinile celui nelegiuit, ochii judecătorilor leagă, de nu este el, cine este?

25. Iar vieața mea mai repede este decât un alergător, fuge și nu se vede.

26. Au rămâne după corăbii urme de cale, sau după vulturul ce zboară, căutând mâncare?

27. Că de aș zice, voiu uità grăind, plecându-mă cu fața voiu suspinà.

28. Clătescu-mă din toate mădulările, că știu că nevinovat nu mă vei lăsà.

29. Și fiindcă sunt necuvios, pentruce n’am murit?

30. Că de mă voiu spălà cu zăpadă, și de mă voiu curățì cu mâini curate,

Ierem. 2, 22.

31. Tot m’ai muiat cu gunoiu, și mi-ai făcut urît veșmântul de pre mine.

32. Că nu ești om ca mine, căruia voiu stà împrotivă, ca deodată să venim la judecată.

Ecles. 6, 10.

33. O! de ar fì între noi mijlocitor, și care să mustre și să auză între amândoi.

34. Să depărteze dela mine toiagul, și frica lui să nu mă îngrozească.

35. Și nu mă voiu teme, ci voiu grăì, că așà nu îndrăsnesc.

Ps. 87, 16.

CAP. 10.

Iov se tânguește de necazul său.

Slăbește sufletul meu, suspinând voiu slobozì către el cuvintele mele, de amărăciunea sufletului meu fiind cuprins, voiu grăì.

2. Și voiu zice către Domnul: nu mă învățà a fì necredincios, și pentruce m’ai judecat așà?

3. Au bine este de voiu face strâmbătate? Că nu bagi seamă de lucrul mâinilor tale, și la sfatul celor necurați ai luat aminte.

Isaia 64, 8, 9.

4. Au cum vede muritorul, vezi? Au cum vede omul, vei vedeà?

5. Au omenească este vieața ta? Au anii tăi, ca ai omului?

6. Că ai cercetat fărădelegea mea, și păcatele mele le-ai cercat.

7. Că știi că nimic fărădelege n’am făcut, dar cine este, care din mâinile tale să scoață?

A 2 Lege 32, 39.

8. Mâinile tale m’au zidit și m’au făcut, după aceasta schimbându-mă m’ai bătut.

Ps. 118, 73.

9. Adu-ți aminte că din lut m’ai făcut, și iarăși în pământ mă vei întoarce.

Ps. 118, 73.

10. Au nu ca laptele m’ai muls? Și m’ai închegat ca cașul.

11. Cu piele și cu carne m’ai îmbrăcat, și cu oase și cu vine m’ai țesut.

12. Și vieață și milă mi-ai dat mie, și cercetarea ta mi-a păzit duhul meu.

13. Acestea avându-le întru tine, știu că toate le poți, și nimica nu este ție cu neputință.

14. Că de voiu păcătuì, mă vei păzì, și de fărădelegea mea nu m’ai făcut nevinovat.

15. Și de voiu lucrà fărădelege, vai de mine, și de voiu fì drept nu’mi pociu ridicà capul, că sunt plin de fărădelege.

16. Că sunt prins ca un leu spre junghiere, și iarăși schimbându-mă greu mă pierzi.

Isaia 38, 13.

17. Înnoind asupra mea cercetarea mea, și cu mânie mare te-ai mânieat asupra mea, și ai adus preste mine ispită.

18. Pentruce dar m’ai scos din pântece, și n’am murit? Și ochiu pre mine să nu mă fì văzut.

Iov 3, 11.

19. Și aș fì ca și cum n’ași fì fost, pentruce dar din pântece nu m’ai mutat în mormânt?

20. Au nu este puțină vreme a vieții mele? Lasă-mă să mă odihnesc puțin.

Iov 7, 7, 16.

21. Mai nainte de ce voiu merge, de unde nu mă voiu mai întoarce.

22. În pământ întunecos și înneguros, în pământul întunerecului celui veșnic, unde nu este lumină, nici se vede vieață muritorilor.

CAP. 11.

Iov învinovățit de fățărnicie.

Și răspunzând Sofar Mineul a zis:

2. Cel ce grăește multe, va auzì și răspuns, și cel bine vorbitor au se va păreà că drept este?

3. Bine este cuvântat născutul din femeie cel cu vieață scurtă, nu fii mult în cuvinte, că nu este cine să se pricească cu tine.

4. Să nu zici, că curat sunt cu faptele, și fără de prihană înaintea lui.

5. Ci cum va grăì Domnul către tine, și va deschide buzele sale ție?

6. Și după aceea va povestì ție puterea înțelepciunei, că cu mult este mai pre sus de priceperea ta, și atunci vei cunoaște, că vrednice de cele ce ai păcătuit s’au întâmplat ție dela Domnul.

7. Au urma Domnului vei aflà, au la marginile care au făcut Atotțiitorul ai ajuns?

8. Înalt este cerul, și ce vei face? Și mai adânci decât cele din iad, ce știi?

9. Sau mai departe decât măsura pământului, sau lărgimea mării?

10. Și de le va stricà toate, cine va zice lui, ce ai făcut?

11. Că el știe lucrurile celor fărădelege, și văzând cele fărădecale, nu le va trece cu vederea.

Ps. 9, 15.

12. Omul în deșert lungește cuvântul, și muritorul cel născut din femeie este ca un asin sălbatic în pustie.

13. Că de ai curățit tu inima ta, și întinzi mâinile tale către el.

14. De este cevà fărădelege în mâinile tale, depărtează-o dela tine, și strâmbătate în casa ta să nu mâie.

15. Că așà va strălucì fața ta, ca apa cea limpede, și te vei dezbrăcà de întinăciune, și nu te vei teme.

16. Și osteneala o vei uità ca un val ce a trecut, și nu te vei îngrozì.

17. Și rugăciunea ta ca luceafărul va fì, și ca amiazăzi va răsări ție vieață.

Ps. 36, 6.

18. Și vei fì nădăjduind, că este ție nădejde, și din griji și din purtare de grije va răsărì ție pace.

Lev. 26, 6.

19. Că vei aveà liniște, și nu va fì cine să se răsboiască cu tine, și schimbându-se mulți se vor rugà ție.

Pilde 3, 24; Ps. 3, 6.

20. Și mântuirea va părăsì pre ei, că nădejdea lor este pierzare, și ochii necredincioșilor se vor topì.

Leviți 26, 16.

CAP. 12.

Iov se apără înaintea lui Sofar și a prietenilor săi.

Și răspunzând Iov a zis:

2. Apoi voi oameni sunteți, au cu voi se va sfârși înțelepciunea?

3. Că și eu am inimă ca și voi.

4. Că bărbatul cel drept și fără de prihană s’a făcut de batjocură.

Pilde 14, 2.

5. Că în vreme norocită a fost gătit să cază supt alții, și casele lui să se prade de cei fărădelege.

Ps. 37, 17.

6. Dar cu adevărat nici unul rău fiind, să nu nădăjduiască, nevinovat a fì, câți părăsesc pre Domnul, ca și cum n’ar fì certare lor.

Ps. 72, 12.

7. Ci întreabă pre cele cu patru picioare, de-ți vor spune, și pre pasările cerului, de-ți vor povestì.

8. Grăește pământului de-ți va spune ție și-ți vor tâlcuì ție.

9. Cine dar n’a cunoscut întru toate acestea, că mâna Domnului au făcut acestea?

10. Și cum că în mâna lui este sufletul tuturor celor ce viețuesc și duhul a tot omul.

Dan. 5, 23.

11. Urechea deosebește cuvintele, iar gâtlejul gustă bucatele.

12. În multă vreme este înțelepciunea, iar în multă vieață este știința.

13. La el este înțelepciunea și puterea, la el este sfatul și priceperea.

Pilde 2, 6; Dan. 2, 20.

14. De va surpà, cine va zidì?

15. De va închide pre oameni, cine le va deschide?

Isaia 22, 22.

16. De va oprì apa, va uscà pământul, iar de o va slobozì, îl va pierde surpându-l.

Apoc. 3, 7.

17. La el este puterea și tăriea, la el este știința și priceperea, cel ce robește pre sfetnici și pre judecătorii pământului îngrozește.

Isaia 19, 12; 1 Cor. 1, 19.

18. Cel ce pune pre împărați pre scaune, și încinge cu brâu mijlocul lor.

19. Cel ce trimite pre preoți în robie și surpă pre puternicii pământului.

20. Cel ce schimbă buzele credincioșilor și cunoaște priceperea bătrânilor.

21. Cel ce varsă necinste preste boieri, și înalță pre cei smeriți.

Isaia 40, 23; Ps. 106, 40.

22. Cel ce descopere adâncurile întunerecului și preface în lumină umbra morții.

Dan. 2, 22; 1 Cor. 4, 5.

23. Cel ce mărește neamuri și le pierde, cel ce împrăștie neamuri și le adună.

Ps. 106, 38, seq.

24. Cel ce schimbă inimile boierilor noroadelor pământului, și i-au făcut pre ei să rătăcească în calea, care n’au știut.

25. Să pipăe întunerec, și nu lumină, și să rătăcească ca cel beat.

CAP. 13.

Urmare.

Iată acestea toate a văzut ochiul meu, și a auzit urechea mea.

2. Știu câte și voi știți, și nu sunt mai neînțelept decât voi.

3. Însă nu, ci voiu grăì către Domnul, și mă voiu îndreptà înaintea lui de va vreà.

4. Că voi sunteți doftori strâmbi, și toți tămăduitori răilor.

5. Și o! de ați amuțì, ca să vă socotiți a fì înțelepți.

Pilde 17, 29.

6. Și ascultați îndreptarea gurii mele, și la judecata buzelor mele luați aminte.

7. Au doar nu înaintea Domnului grăiți, și înaintea lui ziceți înșelăciune.

Rom. 3, 7, 8.

8. Au doar vă îndoiți? Și voi înșivă judecători vă faceți?

9. Că binele va urmà pre voi, că de le veți face toate, vă veți lipì de dânsul.

10. Și tot vă va mustrà pre voi, iar dacă va ascunde fața lui, vă veți mirà.

11. Au nu mâniea lui vă va îngrozì pre voi, și frica lui va cădea preste voi?

12. Și se va face trufiea voastră ca cenușa, și trupul lut.

13. Tăceți ca să grăesc, și să-mi potolesc mâniea.

14. Apucând cărnurile mele cu dinții, iar sufletul meu voiu pune în mâna mea.

Jud. 12, 3.

15. Măcar de mă va asuprì cel Puternic, cum au și început, tot voiu grăì, și înaintea lui mă voiu îndreptà.

Ps. 22, 4.

16. Și aceasta se va socotì mie spre mântuire, că înaintea lui vicleșug nu va intrà.

Ps. 1, 5.

17. Ascultați, ascultați cuvintele mele, că de veți ascultà, voiu spune vouă.

18. Iată eu aproape sunt de judecata mea, știu eu că drept mă voiu arătà.

19. Cine este cel ce se judecă cu mine? Că eu tac și încetez.

20. Două să-mi faci și atunci de către fața ta nu mă voiu ascunde.

21. Mâna ta o depărtează dela mine, și frica ta să nu mă îngrozească.

22. Apoi mă vei chemà, și eu voiu auzì, sau vei grăì, și eu îți voiu răspunde.

23. Câte sunt păcatele mele și fărădelegile mele? Învață-mă, care sunt?

Iov 14, 15.

24. Pentruce ascunzi de către mine, și mă socotești împrotivnic ție?

Ps. 87, 15; Plâng. 2, 5.

25. Sau ca de o frunză ce se clătește de vânt te vei sperieà? Sau ca unei buruene, ce se poartă de vânt stai împrotiva mea?

1 Împ. 24, 15; 26, 20.

26. Că ai scris asupra mea rele, și mi-ai pus mie păcatele tinereților.

Ps. 24, 7.

27. Și ai pus în opreală piciorul meu, și mi-ai păzit toate faptele mele, și ai luat aminte la urma picioarelor mele.

Iov 33, 11.

28. Cel ce mă învechesc ca un foale, sau ca o haină mâncată de molii.

CAP. 14.

Nimicnicia vieții omenești.

Pământeanul născut din femeie, este cu vieață scurtă și plin de necaz.

Eccl. 2, 23; Ps. 89, 9.

2. Și ca o floare înflorind, cade, și ca umbra fuge și nu stă.

Isaia 40, 7.

3. Au nu și acestuia i-ai făcut certare, și l-ai făcut să vie la judecată înaintea ta?

4. Că cine va fì curat de întinăciune?

Ps. 50, 6; 52, 4; Isaia 48, 8.

5. Nimeni, măcar și o zi de va fì vieața lui pre pământ, că numărate sunt de tine lunile lui, hotărît-ai vreme, și nu întrece.

Pilde 20, 9; 3 Împ. 8, 46.

6. Depărtează-te dela dânsul, ca să se odihnească, și va plăceà lui vieața, ca și năimitului.

Iov 7, 1, 2.

7. Că copacul de se va tăia, este nădejde că iar va înflorì, și odrasla lui nu va lipsì.

8. Că de va îmbătrânì în pământ rădăcina lui, și în piatră se va săvârșì buciumul lui.

9. De umezeala apei va odrăslì, și va dà ramuri ca un răsad tânăr.

10. Iar omul murind s’a dus, și căzând muritorul, mai mult nu mai este.

11. Că cu vreme scade marea, și rîul pustiindu-se a secat.

12. Omul adormind nu se va mai sculà și nici se va trezì, până când cerul se va trece, nici se vor deșteptà din somnul lor.

Ps. 101, 27.

13. Și măcar de m’ai fì păzit în iad și m’ai fì ascuns pre mine, până ți s’ar fi potolit mâniea ta, și să-mi fì rânduit vreme, în care să-ți aduci aminte de mine.

14. Că de va murì omul, va trăì după ce-și va sfârși zilele vieții sale, așteptà-voiu până ce iarăși voiu fì.

15. Apoi mă vei chemà, și eu te voiu auzì, și lucrurile mâinilor tale nu le depărtà.

Iov 13, 22.

16. Și ai numărat deprinderile mele, și nu-ți va scăpà nimic din păcatele mele.

17. Pecetluit-ai în săculeț fărădelegile mele, și ai însemnat, tot ce fără de voie am greșit.

Pilde 5, 21.

18. Și muntele căzând se prăbușește, și piatra se învechește în locul său.

19. Apele au dumicat pietre, și apele cele întinse au închegat lutul pământului, iar răbdarea omului o ai pierdut.

20. Întinsu-l-ai până la sfârșit, și s’a dus, mutat-ai fața lui, și l-ai trimis.

21. Și de au fost mulți fii lui, nu știe, și de au fost puțini nu știe.

22. Ci numai trupul lui l-a durut, și sufletul lui a plâns.

CAP. 15.

Elifaz vreà să facă pre Iov fățarnic.

Și răspunzând Elifaz Temaniteanul, a zis:

2. Oare înțeleptul va vorbì cuvinte sumețe, și pântecele său se va umpleà de vorbe goale.

3. Mustrând cu cuvinte, care nu se cuvin, și cu cuvinte de care nici un folos nu este.

4. Au nu și tu ai depărtat frica, și cuvinte ca acestea ai rostit înaintea Domnului?

5. Vinovat ești cu cuvintele gurii tale, și n’ai ales cuvintele celor puternici.

6. Mustrà-te-va gura ta, și nu eu, buzele tale vor mărturisì asupra ta.

7. Că ce este, au ești cel întâiu născut între oameni? Au mai nainte decât dealurile te-ai alcătuit?

Ps. 89, 2.

8. Au rânduiala Domnului ai auzit? Au trebuință având Dumnezeu te-au luat pre tine sfetnic al lui? Și numai tu ai înțelepciunea?

Ierem. 23, 18.

9. Că ce știi tu, ce noi nu știm? Și ce pricepi tu, și noi nu pricepem?

Iov 13, 2.

10. Ci și bătrân și vechiu este între noi, mai încărcat de zile decât tatăl tău.

Sirah 18, 9.

11. Puține bătăi ai luat pentru cele ce ai păcătuit, preste seamă mult ai greșit.

12. Ce a îndrăznit inima ta? Sau ce au așteptat ochii tăi?

13. Că ai izbucnit mâniea ta înaintea Domnului, și ai scos din gură cuvinte ca acestea?

14. Că cine fiind muritor va fi fără de prihană, sau cum va fi drept cel născut din femeie?

3 Împ. 8, 46; Ps. 13, 3.

15. Dacă sfinților nu crede, și cerul nu este curat înaintea lui.

16. Cu cât mai vârtos urît și necurat este omul care beà nedreptatea ca apa.

17. Voiu spune ție, ascultă-mă; cele ce am văzut, voiu povesti ție.

18. Cele ce au zis înțelepții, și n’au ascuns de către părinții lor.

19. Lor singuri s’au dat pământul, și nimenea de alt neam n’a venit preste ei.

20. Toată vieața celui necredincios în grije este, iar celui puternic ani numărați i s’au dat.

21. Și frica lui în urechile lui, când va gândì că este în pace, va venì lui pieire.

Lev. 26, 17; A 2 Lege 28, 25; Pilde 28, 1.

22. Nu crede, că se poate întoarce din întunerec, că s’au dat în mâinile sabiei.

23. Și s’a rânduit spre hrană vulturilor, și a văzut întru sine, că rămâne spre cădere, și ziua cea întunecoasă pre el îl va acoperì.

24. Și nevoie și necaz îl va țineà pre el, ca un povățuitor de oștire care stă în fruntea taberii, va cădeà.

25. Că a ridicat mâinile înaintea Domnului și înaintea lui Dumnezeu atotțiitorul a stătut împrotivă.

26. Și a alergat înaintea lui cu ocară, cu cerbicea cea groasă a scutului său.

27. Că a acoperit fața sa cu seul său, și a făcut răzor preste coapse și lauda lui sudalma.

28. Să mâe în cetăți pustii și să intre în case nelăcuite, iar cele ce au gătit ei, alții le vor cărà.

29. Nu se va îmbogățì, nici vor rămâneà averile lui, nici va face umbră pământului.

30. Nici va scăpà de întunerec, ci stâlparea lui o va uscà vântul, și floarea ei va cădeà.

31. Nu crează că va rămâneà, că deșertăciuni vor venì lui.

32. Trunchiul lui mai nainte de vreme se va stricà, și ramul lui nu se va întărì.

33. Se va culege ca și strugurul cel acru mai nainte de vreme, și va cădeà ca floarea maslinului.

34. Că mărturia celui necredincios este moartea, și foc va arde casa celor ce iau daruri.

Ps. 7, 15.

35. Și în pântece va zămislì dureri, și se vor naște lui deșarte, și pântecele lui va gătì vicleșug.

Isaia 59, 4.

CAP. 16.

Iov dovedește nevinovăția sa.

Și răspunzând Iov, a zis:

2. Multe de acestea am auzit, mângâitori de rele sunteți toți.

3. Că ce este? Oare au vreo rânduială aceste vorbe în vânt? Sau ce te împinge a răspunde?

4. Și eu ca voi aș grăì, de ar fi pus sufletul vostru în locul sufletului meu, și eu v’aș grăì vouă cuvinte, aș clătì capul ca și voi.

5. Și să fie tărie în gura mea, și nu voiu întârzià a deschide buzele mele.

6. Că de voiu grăì, nu mă va dureà rana, și de voiu tăceà, au mai puțin mă voiu rănì?

7. Iar acum trudit, m’ai făcut nebun, și istovit, te-ai pornit asupra mea.

8. Întru mărturie m’am făcut și m’am ridicat împrotiva celui ce mințește de mine, împrotiva celui ce-mi răspunde în față.

9. Că mânia pornindu-se m’au oborît, scrâșnit-au asupra mea cu dinții, săgețile tiranilor preste mine au căzut.

10. Cu căutarea ochilor au năvălit, cu ascuțitul m’au lovit în genunche, și odată au alergat asupra mea.

11. Că m’au dat Domnul în mâinile celor nedrepți, și la cei nelegiuiți m’au aruncat.

12. În pace fiind m’au risipit, și apucându-mă de păr, m’au smuls, pusu-m’au ca un semn.

Plâng. Ier. 3, 12.

13. Încungiuratu-m’au cu lănci, care le-au aruncat în rărunchii mei, fără de milă au vărsat pre pământ fierea mea.

14. Oborîtu-m’a durere preste durere, alergat-au asupra mea cei puternici.

15. Sac au cusut preste pielea mea, și tăria mea în pământ s’a stins.

Ps. 43, 27.

16. Pântecele meu s’a opărit de plâns, și preste genele mele a venit umbra morții.

17. Că strâmb nimica nu erà în mâinile mele, și rugăciunea mea erà curată.

18. Pământule să nu acoperi sângele trupului meu, și să nu fie loc strigării mele.

Isaia 26, 21.

19. Și acum iată în ceruri este martorul meu, și știutorul meu întru cei de sus.

20. Sosit-a rugăciunea mea la Domnul, și înaintea lui caută ochiul meu.

21. Și să fie mustrare omului înaintea Domnului, și fiului omului cu aproapele său.

Isaia 45, 9; Rom. 9, 20.

22. Și anii ce-mi mai sunt numărați trec, și voiu merge pre calea, pre care nu mă voiu mai întoarce.

CAP. 17.

Iov povestește mai departe ticăloșia sa.

Mă pierz de duh purtându-mă, mă rog să mă îngroape, și nu dobândesc.

2. Mă ostenesc rugându-mă, ce voiu face? Streinii mi-au furat averile.

3. Cine este acesta? Cu mâna mea să fie legat.

4. Că ai ascuns inima lor de înțelepciune, pentru aceea nu-i vei înălțà pre ei.

A 2 Lege 29, 4.

5. Unei părți se vor vestì rele, și ochii se scurg pentru fii.

6. Și m’ai pus de poveste în neamuri, și de râs m’am făcut lor.

7. Că s’au întunecat de mânie ochii mei, încungiurat sunt tare de către toți.

Ps. 21, 2; 68, 4; ps. 6, 8; și 30, 10.

8. S’au mirat de aceasta drepții, și cel drept preste cel fărădelege să se ridice.

9. Și să ție cel credincios calea sa, și cel curat cu mâinile să ia îndrăsneală.

10. Însă nu, ci toți vă întăriți și veniți, dar nu voiu aflà întru voi adevăr.

11. Zilele mele degrab au trecut, și s’au rupt încheiturile inimii mele.

12. Noaptea mi-a fost în loc de zi, lumina s’a apropieat de fața întunerecului.

13. De voiu mai așteptà, iad casa mea va fì, și în ceață s’a așternut mie așternutul.

14. Moartea o am chemat să-mi fie tată, și putreziciunea să-mi fie mumă și sora.

15. Unde dar încă mai este mie nădejde? Au bunătățile mele le voiu vedeà?

16. Au se vor pogorî cu mine în iad? Au cu toate odată în țărână ne vom pogorî?

CAP. 18.

Valdat socotește pre Iov între cei fărădelege.

Și răspunzând Valdat Savhiteanul, a zis:

2. Până când nu vei încetà? Taci ca să grăim și noi.

3. Pentruce am tăcut ca niște vite înaintea ta?

4. Mâniea ți-a făcut ție acestea, că de vei murì tu, fi-va nelăcuit cel de supt cer? Au surpà-se-vor munții din temelia lor?

5. Și lumina celor necredincioși se va stinge, și nu le va strălucì lor flacără.

Ps. 36, 9; Pilde 13, 9; și 24, 20.

6. Lumina lui întunerec să fie în lăcașul lui, și făclia cea de pre el se va stinge.

7. Vâneze cei mai mici averile lui și să rătăcească sfatul lui.

8. Puie-se piciorul lui în laț, și în mreajă să se încurce.

Ps. 7, 16.

9. Și să vie preste dânsul lațuri, să se întărească preste el cei însetați.

10. Și să ascunză în pământ funia lui și cursa lui pre cărări.

11. Dureri să-l piarză pre el împrejur, și mulți de pre lângă dânsul să vie în strimtorare mare.

12. Și căderea lui s’a gătit minunată.

13. Să mănânce razimurile picioarelor lui.

14. Și cele frumoase ale lui să le mănânce moartea.

15. Să se rumpă din lăcașul lui sănătatea, și să vină preste el nevoie de vină împărătească.

Pilde 10, 28.

16. Lăcuì-vor în lăcașul său în lipsa lui, risipì-se-vor cele frumoase ale lui cu pucioasă.

17. Rădăcinile lui se vor uscà dedesupt, și deasupra va cădeà secerișul lui.

Pilde 2, 22.

18. Pomenirea lui să piară de pre pământ, și numele lui să nu fie în uliți.

19. Împingă-l pre el din lumină întru întunerec, și din lume să-l mute pre el.

20. Și nu va fi cunoscut întru poporul său, nici se va mântuì supt cer casa lui, ci întru ale lui vor viețuì alții.

Ps. 58, 13.

21. Preste el au suspinat cei de pre urmă, iar cei dintâiu s’au mirat.

22. Acestea sunt casele nedrepților, și acesta este locul celor ce nu știu pre Domnul.

CAP. 19.

Iov în ticăloșia sa se mângâe cu nădejdea învierii.

Și răspunzând Iov, a zis:

2. Până când necăjiți sufletul meu, și mă mâhniți cu cuvinte? Să știți numai, că Domnul m’au făcut pre mine așà.

3. Grăiți împrotiva mea, și fără de rușine mă asupriți.

4. Dacă cu adevărat am greșit, a mea este greșeala; de am grăit cuvinte care nu se cuveneà, m’am înșelat grăind și nici la vreme.

5. Deci acum asupra mea vă măriți, și mă înfruntați cu ocări.

6. Să știți că Domnul este, cel ce m’au turburat, și tăria sa preste mine o au înălțat.

7. Iată îmi râd de ocară, și nu voiu grăì, strigà-voiu și nicăiri judecată nu este.

8. Împrejur sunt zidit, și nu voiu trece, preste fața mea a pus întunerec.

9. Și m’au dezbrăcat de mărire, și au luat cununa din capul meu.

10. Ruptu-m’au împrejur, și m’am dus, și au tăiat ca un copac nădejdea mea.

11. Cu urgie s’au pornit asupra mea, și m’au socotit pre mine ca pre un vrăjmaș.

Iov 13, 24; și 16, 9; Plâng. 2, 5.

12. Și tot odată au venit cetele lui spre mine, și căile mele le-au încunjurat pânditorii.

Iov 6, 4.

13. Frații mei s’au depărtat dela mine, și au voit mai mult a cunoaște pre cei streini decât pre mine.

Ps. 37, 12.

14. Și prietenii mei nemilostivi s’au făcut, nu s’au apropieat de mine cei de aproape ai mei.

15. Și m’au uitat cei ce știau numele meu, vecinii casei și slujnicile; strein eram înaintea lor.

Fac. 31, 15; ps. 68, 10.

16. Pre sluga mea o am chemat, și n’a ascultat, și gura mea se rugà.

17. Și rugam pre femeia mea, și chemam cu blândețe pre fiii țiitoarelor mele.

18. Iar ei cu totul m’au părăsit, când eu mă scol, asupra mea grăesc.

Iov 30, 1; ps. 40, 9.

19. Cei ce mă știau m’au urît, și pre carii i-am iubit, aceia s’au sculat asupra mea.

20. În pielea mea s’au topit cărnurile mele, și oasele mele în încheeturi se țin.

Ps. 101, 6; Plâng. 4, 8.

21. Fie-vă milă de mine! Fie-vă milă de mine o prieteni! Că mâna Domnului este care s’a atins de mine.

22. Pentruce mă goniți ca și Domnul? Și de trupul meu nu vă săturați?

Ps. 26, 3.

23. Că cine va dà să se scrie graiurile meie, și să se pue în carte în veac?

24. Cu condeiu de fier și de plumb, sau în pietre să se sape?

25. Că știu că veșnic este cel ce mă va risipì, și carele va sculà pre pământ pielea mea, ce sufere acestea.

26. Că dela Domnul mi s’au săvârșit acestea, care eu mi le știu.

Ps. 16, 15.

27. Pe care ochiul meu le-a văzut, și nu altul, și toate s’au săvârșit în sânul meu.

28. Iar de veți zice: ce vom grăì împrotiva lui, că rădăcina cuvântului vom aflà într’însul?

29. Temeți-vă dar și voi de asupreală, că mânie va venì preste cei fărădelege, și atunci vor cunoaște unde le este averea lor.

CAP. 20.

Cuvântul lui Sofar că fericirea necredincioșilor este nestatornică.

Și răspunzând Sofar Mineul a zis:

2. Nu gândeam eu că tu așà vei răspunde împrotivă, și nu înțelegi mai mult decât mine.

3. Învățătură de mustrare am auzit și duhul din priceperea mea răspunde.

4. Au doar acestea le știi încă de când s’a ivit om pre pământ?

5. Că veselia celor necredincioși este cădere minunată, și bucuria celor fărădelege, pierzare.

Ps. 83, 10-11.

6. De se vor suì în cer darurile lui, și de se va atinge de nori jertfa lui.

7. Când i se va păreà, că este întemeiat, atunci de tot va pierì, și cei ce l-au știu pre el, vor zice: unde este?

8. Ca un vis ce a zburat, nu se va aflà, și a pierit ca o nălucă de noapte.

Ps. 72, 19.

9. Ochiul care a văzut, nu va mai vedeà și nu-l va mai cunoaște pre el locul său.

10. Pre fiii lui îi va pierde cei mai de jos, și mâinile lui se vor aprinde de dureri.

Ps. 108, 8; și 9.

11. Oasele lui pline de tinerețe vor dormì cu dânsul în țărână.

12. De s’ar îndulcì în gura lui răutatea, ascunde-o-va pre ea supt limba sa.

13. Nu se va îndurà de ea, și nu o va părăsì pre ea, și o va adunà pre ea în mijlocul grumazului său.

14. Și nu va puteà să-și ajute luiș, fiere de aspidă este în pântecele lui.

15. Avuțiea cu nedreptul adunată se va scoate din casa lui, scoate-o-va pre ea îngerul.

Eccles. 5, 12.

16. Venin de balauri va suge, și să-l omoare pre el limba șarpelui.

17. Să nu vază mulgerea vitelor, nici strânsura mierii și a untului.

Iov 29, 6.

18. În zadar și în deșert s’a ostenit spre avuție, din care nu va gustà, ca cevà vârtos ce nu se poate mestecà, nici înghițì.

Ier. 12, 13.

19. Căci casele multor puternici le-a stricat, și lăcașul l-a jefuit și nu l-a întărit.

20. Nu este mântuirea lui în avuții, și în pofta lui nu se va mântuì.

21. Nu va fì rămășiță din bucatele lui, pentru aceea nu vor înflorì bunătățile lui.

22. Și când i se va păreà că este plin, se va necăjì și toată nevoia va venì preste el.

23. De’și va umpleà cumvà pântecele său, trimite-va preste el iuțimea mâniei, să verse preste dânsul dureri.

24. Și să nu scape din cătușa fierului, să-l rănească pre el săgeată de aramă.

25. Săgeată să treacă prin trupul lui, și stele să umble în lăcașurile lui, și frica vie preste el.

26. Și tot întunerecul să-l acopere pre el, mâncà-l-va pre el foc nestins, și să spargă nemernicul casa lui.

27. Să descopere cerul fărădelegile lui, și pământul să se scoale asupra lui.

28. Pierzarea să cuprinză casa lui până în sfârșit, ziua mâniei să vie preste el.

29. Aceasta este partea omului necredincios dela Domnul, și agonisita averilor lui dela cercetător.

CAP. 21.

Iov răspunde împrotiva lui Sofar despre fericirea și pedeapsa necredincioșilor.

Și răspunzând Iov, a zis:

2. Ascultați, ascultați cuvintele mele, ca să nu fie mie dela voi așà mângâere.

3. Suferiți-mă și voiu grăì, și apoi nu mă veți râde.

4. Că ce este? Au dela om este mustrarea mea? Sau pentruce să nu mă mâniu?

5. Căutând la mine vă mirați, puind mâna pre obraz.

6. Că dacă-mi aduc aminte, mă turbur, și mă dor cărnurile mele.

7. Pentruce necredincioșii trăesc, îmbătrânesc și în avuție?

Ieremia 12, 1.

8. Sămânța lor după suflet, și fiii lor înaintea ochilor.

9. Casele lor sporesc, și frică nicăiri, și biciu dela Domnul nu este preste ei.

10. Vaca lor n’a născut crud înainte de vreme, n’a lepădat ce a avut în pântece, și nu e stearpă.

Ps. 143, 16.

11. Ei trăesc veșnic ca niște oi, și pruncii lor pe aproape saltă.

12. Luând alăută și chitară, se veselesc cu glas de cântări.

13. Și a sfârșit întru bunătăți vieața lor, și în odihna iadului au dormit.

14. Și au zis Domnului: depărtează-te dela mine, că nu voesc să știu căile tale.

15. Au doar destul este ca să slujim lui? Și ce folos că vom ieșì înaintea lui?

Malachi 3, 14.

16. Că în mâinile lor nu erau cele bune, iar lucrurile necredincioșilor nu le vedeau.

17. Încă și lumina necredincioșilor se va stinge, și surparea de tot va venì preste ei, și dureri din mânie va apucà pre ei.

Pilde 13, 19; ps. 10, 6.

18. Și vor fì ca niște pleve înaintea vântului, sau ca niște praf pre care îl spulberă viforul.

Ps. 1, 4; Isaia 17, 13.

19. Lipsì-va pre fii de averile lui, izbândì-va asupra lui, și va cunoaște.

Ps. 36, 28.

20. Vază ochii lui căderea sa, și dela Domnul să nu se mântuiască.

21. Că ce-i este lui aminte de casa lui după dânsul, când numărul lunilor lui s’au înjumătățit?

Isaia 51, 17, 22.

22. Au nu este Domnul cel ce învață înțelegerea și știința? El judecă pre cei puternici.

Rom. 11, 33.

23. Acesta va murì întru tăriea puterii sale, și de tot îmbelșugat și odihnit.

24. Și cele dinlăuntru ale lui pline de seu, și măduva lui se va vărsà.

Pilde 3, 8.

25. Și acela moare de amărăciunea sufletului negustând nici un bine.

26. Și toți asemenea pre pământ vor dormì, și putreziciunea va acoperì pre ei.

27. Deci vă știu pre voi, că cu îndrăzneală stați împrotiva mea.

23. Că ziceți: unde este casa boierului? Și unde este acoperemântul lăcașurilor celor necredincioși?

29. Întrebați pre cei ce merg pre cale, și semnele lor nu le înstreinați.

30. Că pentru ziua pieririi se ține cel rău, și la ziua urgiei se va aduce.

Pilde 16, 9.

31. Cine va spune înaintea feții lui calea lui, și pentru faptele lui cine-i va răsplătì?

32. Și el în groapă s’a dus, și în mormânt a dăinuit.

33. Îndulcitu-s’au lui pietrile pârîului, și tot omul va merge după dânsul, și înaintea lui nenumărați.

34. Cum dar mă mângâeți îndeșert? Și cum voiu tăceà eu înaintea voastră cevà?

CAP. 22.

Elifaz se îndoiește iarăși de evlavia lui Iov.

Și răspunzând Elifaz Temaniteanul a zis:

2. Au nu Domnul este cel ce învață înțelegerea și știința?

3. Că ce folosește Domnului de ai fost tu întru lucruri fără de prihană? Sau ce câștig de vei fì drept în calea ta?

4. Sau băgându-te în seamă mustrà-te-va, și va venì cu tine la judecată?

5. Au nu este multă răutatea ta? Și nenumărate sunt păcatele tale?

6. Că ai zălogit pre frații tăi pre nedrept, și ai luat îmbrăcămintea celor goli.

Eșire 22, 26, 27.

7. Și cu apă n’ai adăpat pre cei setoși, și pre cei flămânzi i-ai lipsit de pâine.

Pilde 21, 13; Mat. 25, 42.

8. Și ai căutat în fețele unora, și ai culcat pre cei săraci la pământ.

9. Și pre văduve le-ai scos afară deșarte, și pre sărmani i-ai necăjit.

Ps. 93, 6.

10. Pentru aceea te-au încunjurat curse, și degrab te-a apucat răsboiu groaznic.

11. Lumina ți s’a întors întru întunerec, și dormind tu, te-a acoperit apa.

12. Au cel ce lăcuește întru cele înalte, nu privește? Pre cei ce se purtau cu semeție i-au smerit.

13. Și ai zis: ce au cunoscut cel tare? Au prin negură judecă?

Ps. 9, 31.

14. Nor este ascunderea lui, și nu se va vedeà, și împrejurul cerului umblă.

15. Au păzi-vei calea cea veche pre care au călcat bărbații cei nedrepți?

16. Cari au fost luați înainte de vreme, rîu curgător temeliile lor.

Ps. 36, 2; și 34.

17. Care zic: ce va face nouă Domnul? Sau ce va aduce nouă Atotțiitorul?

18. El au umplut casele lor de bunătăți, și sfatul celor necredincioși departe este dela dânsul.

19. Văzând drepții au râs, și cel fără de prihană i-au batjocorit pre ei.

Ps. 106, 42.

20. Au n’a pierit starea lor? Și rămășița lor o va mâncà focul.

Ps. 36, 17, 18, 20.

21. Fii vârtos, de vei răbdà și după aceea, roada ta va fì întru bunătăți.

22. Primește din gura lui poruncă, și pune graiurile lui în inima ta.

Ps. 118, 72.

23. Iar de te vei întoarce, și te vei smerì înaintea Domnului, și vei depărtà din lăcașul tău ce nu este drept,

24. Va pune piatră scumpă ca pulberea și ofirul ca piatra pârîului.

25. Fì-va ție cel Atotțiitor ajutor de către vrăjmași, și te va face curat ca argintul cel lămurit în foc.

26. După aceea vei îndrăznì înaintea Domnului, căutând la cer vesel.

27. Și când te vei rugà, te va ascultà, și va dà ție ca să-ți plinești făgăduințele tale.

Ps. 49, 15, 16.

28. Și va rânduì ție iarăși lăcuința dreptății, și în căile tale va fì lumină.

Ps. 96, 12; ps. 36, 6.

29. Că te-ai smerit pre tine, și va zice: semețitu-s’au, dar pre cei cu ochii plecați va mântuì.

Pilde 29, 23.

30. Izbăvì-va pre cel nevinovat, și tu te mântuește întru curăția mâinilor tale.

Ierem. 5, 1.

CAP. 23.

Iov mărturisește curățenia cugetului său și se lasă la judecata lui Dumnezeu.

Și răspunzând Iov, a zis:

2. Știu că din mâna mea mustrarea mea este, și mâna lui s’a îngreuiat spre suspinul meu.

3. Oare cine m’ar învățà, ca să-l aflu pre el, și să viu la sfârșit?

4. Zice-voiu mie judecată, și gura mea voiu umpleà de mustrări.

5. Și voiu cunoaște cuvintele, care mi le va grăì, și voiu simțì ce-mi va spune.

6. Și de va venì asupra mea cu vîrtute multă, apoi cu puține nu mă va înfricoșà.

7. Că la el este adevărul, și va scoate la sfârșit judecata mea.

8. Că de voiu merge întâiu, nu mai sunt; iar de cele de pre urmă, ce știu?

9. La stânga de va apucà, nu-l voiu prinde, de se va întoarce la dreapta, nu-l voiu vedeà.

10. Că știe acum calea mea, alesu-m’au ca aurul.

1 Petr. 1, 7.

11. Și voiu merge întru poruncile lui, că am păzit căile lui, și nu mă voiu abate.

12. Dela poruncile lui nu mă voiu depărtà și în sânul meu am ascuns graiurile lui.

13. Iar de a judecat el așà, cine este care va stà lui împrotivă? Că ce au vrut el, au și făcut.

14. Pentru aceea am năzuit la el, și dojenit fiind, m’am îngrijat de el.

15. Pentru aceasta dela fața lui voiu grăbì, voiu socotì, și mă voiu înfricoșà de el.

16. Și Domnul au muiat inima mea, și Atotțiitorul au sârguit spre mine.

17. Că n’am știut, că va venì mie întunerec, și fața mea o a acoperit negură.

CAP. 24.

Despre rânduiala lui Dumnezeu cea ascunsă, dar dreaptă, pentru nefericirea celor drepți și fericirea celor păcătoși.

Pentruce vremile nu sunt ascunse de Domnul ca cei necredincioși să nu vază zilele Lui.

Ps. 36, 1, 2, 34, 35, 36.

2. Hotarul au mutat, turma cu păstorul au jefuit.

A 2 Lege 19, 14.

3. Asinul săracului au luat, și vaca văduvei o au zălogit.

4. Abătut-au pre cei neputincioși dela calea cea dreaptă, și cei blânzi ai pământului împreună s’au ascuns.

Pilde 28, 27, 28.

5. Și au năvălit ca niște asini în țarină asupra mea, ieșind după obiceiul lor, luând fiecare pâine pentru fiii săi.

6. Mai nainte de vreme au secerat țarina, nu a sa, cei neputincioși au lucrat viile celor necredincioși fără plată și fără mâncare.

7. Și pre mulți goi i-au făcut să doarmă fără haine, și îmbrăcămintea sufletului lor o au luat.

Lev. 19, 13.

8. De roua munților se umezesc; neavând acoperemânt, cu piatră s’au învelit.

9. Răpit-au dela țâță pre cel sărman, și pre cel căzut l-au smerit.

10. Și pre cei goi i-au adormit cu strâmbătate, și pâinea celor flămânzi au luat.

Lev. 19, 13.

11. În strâmtori cu strâmbătate au pândit, și calea drepților n’au știut,

12. Cari din cetate și din casele sale au fost scoși, și sufletul pruncilor au suspinat tare, și el pentru ce nu i-au cercetat pre aceștia cât au fost ei pre pământ?

13. Pre pământ fiind ei, n’au cunoscut, nici au știut calea dreptății, nici pre cărările lor n’au umblat.

Rom. 2, 4.

14. Și cunoscând lucrurile lor, datu-i-au pre ei întru întunerec, și noaptea va fì ca un fur.

15. Și ochiul preacurvarului păzește întunerecul, zicând: nu mă va luà aminte ochii, și-și ascunde fața.

Ps. 63, 5; Pilde 7, 7, 8, 9.

16. Săpat-a întru întunerec casă, ziua s’a ascuns pre sine, n’a cunoscut lumina.

Ioan 3, 19, 20.

17. Că dimineața lor umbră de moarte, că va cunoaște turburările umbrei morții.

18. Mai ușor este decât fața apei, blesteme-se partea lor pre pământ, și să se vază oasele lor pre pământ uscate.

Ps. 57, 7; ps. 10, 6.

19. Că din sânul săracilor au răpit.

20. După aceea s’a pomenit păcatul lor, și ca o ceață de rouă nevăzută s’a făcut, să se deà lui după cum a lucrat, și să se zdrobească tot cel nedrept ca lemnul cel fără de vindecare.

21. Că cei sterpe nu i-au făcut bine, și pre femeia săracă n’au miluit.

22. Și cu mânie au surpat pre cei neputincioși, sculatu-s’au, dar nu va crede asupra vieții sale.

23. Când se va bolnăvì, să nu nădăjduiască sănătate, ci va cădeà în boală.

24. Că la mulți rău a făcut înălțarea lui, și s’au veștejit ca și nalba la arșiță, sau ca un spic uscat, care de sineș cade.

Iov 22, 20.

25. Iar de nu este așà, cine este cel ce zice, că minciuni grăesc eu? Și va socotì întru nimic cuvintele mele.

CAP. 25.

Înaintea lui Dumnezeu, toți oamenii sunt păcătoși.

Și răspunzând Valdat Savhiteanul, a zis:

2. Ce este dar? Începătoria sau frica este dela cel ce face totul întru cele înalte.

3. Că au socotește cinevà, că va fì îngăduire tâlharilor? Și asupra cui nu vor venì pândiri dela el?

4. Că cum va fi drept muritorul înaintea Domnului, sau cum se va curățì cel născut din femeie?

5. De va poruncì lunii, nu va lumina, și stelele nu sunt curate înaintea lui.

6. Cu cât mai mult omul, că este putreziciune și fiul omului vierme.

Ps. 21, 6.

CAP. 26.

Iov laudă puterea lui Dumnezeu mai pre sus decât Valdat.

Și răspunzând Iov, a zis:

2. De cine te apropii, sau pre cine vrei să ajuți? Au doar pre cel ce are tărie multă, și pre cel ce are braț puternic?

3. Cui ai dat sfat? Au nu celui ce are toată înțelepciunea?

4. Pre care urmezi? Au nu pre cel ce are vîrtute foarte mare? Cui ai spus cuvinte? Și suflarea, care iese din tine, a cui este?

5. Au doar uriașii se vor chinuì supt ape, și cei ce lăcuesc cu ei acolo?

6. Gol este iadul înaintea lui, și nu este învălitură pierzării.

Ps. 138, 10, 11; Evr. 4, 13; Pilde 15, 11.

7. Cel ce întinde miazănoaptea pre nimic, și spânzură pământul pre nimic.

Ps. 94, 4.

8. Cel ce leagă apa în norii săi, și n’a rourat norul de desuptul său.

9. Cel ce acopere fața scaunului, și întinde preste el norul său.

Ps. 103, 3, 4.

10. Hotar a pus preste fața apei, până unde se mărginește lumina cu întunerecul.

Ps. 32, 7.

11. Stâlpii cerului s’au cutremurat și s’au spăimântat de certarea lui.

12. Cu vîrtutea a potolit marea, și cu știința a liniștit valurile,

Isaia 51, 15.

13. Și încuetorile cerului se tem de el, și cu porunca au omorît pre șarpele cel viclean.

Ps. 32, 6.

14. Iată acestea sunt părțile căii lui, și puțin vom auzì din cuvântul lui, și puterea trăznetului, cine știe când o va face?

CAP. 27.

Iov apărând nevinovăția sa, pune față în față pre cei cuvioși cu fățarnicii.

Și adăogând Iov, a grăit în pildă zicând:

2. Viu este Dumnezeu, care așà m’au judecat, și Atotțiitorul cel ce au amărît sufletul meu.

3. Că până va fi în mine suflet și duh Dumnezeesc în nările mele,

4. Nu vor grăì buzele mele fărădelege, nici sufletul meu va cugetà nedreptăți.

Lev. 19, 16; ps. 14, 2.

5. Să nu fie, ca să vă zic eu pre voi drepți, până când voiu murì, că nu voiu depărtà dela mine nerăutatea mea.

6. Și la dreptate luând aminte nu voiu încetà, că nu știu să fi făcut ceva fără de cuviință.

7. Ci să nu fie vrăjmașii ca surparea celor necredincioși, și cei ce se ridică asupra mea ca pierirea celor fărădelege.

8. Și ce nădejde este celui necredincios? Că așteaptă și nădăjduește spre Domnul, au doară mântuì-se-va?

Pilde 1, 28; Mat. 16, 26.

9. Au ascultà-va Dumnezeu rugăciunea lui? Sau nevoie va venì lui?

Ioan 9, 31.

10. Au are vre-o îndrăzneală înaintea lui? Sau când îl va chemà el, îl va ascultà?

11. Deci voi spune vouă ce este în mâna Domnului, cele ce sunt la Atotțiitorul nu voiu mințì.

12. Iată toți știți, că deșarte spre deșarte adăogeți.

13. Aceasta este partea omului necredincios dela Domnul, și agoniseala celor puternici va venì dela Atotțiitorul preste ei.

14. Și de vor fì mulți fiii lor, spre junghiere vor fì, și de vor ajunge să se facă bărbați, vor cerșì.

Osie 9, 14.

15. Și cei ce sunt pre lângă el, cu moarte vor murì, și văduvele lor nimenea nu le va miluì.

16. Și de va adunà ca pământ argintul, și ca lut va gătì aurul,

17. Acestea toate drepții le vor moștenì, cei adevărați vor țineà banii lui.

Pilde 13, 22; Eccles. 2, 26.

18. Și va fì casa lui ca moliile și ca păianjenul.

19. Bogatul va adormì, și nu va mai adaoge, ochii săi a deschis, și nu este.

Ps. 48, 18.

20. Încunjura’l-vor pre el ca apa durerile, și noaptea îl va răpì pre el ceața.

21. Și-l va luà pre el arsura, și se va duce, și-l va vânturà pre el din locul lui.

22. Și va aruncà preste el, și nu-i va fì milă, din mâna lui cu fuga va scăpà.

23. Plesnì-vor preste el mâinile sale, și-l va suflà pre el din locul lui.

CAP. 28.

Isvorul înțelepciunii.

Că este loc argintului unde se face, și este loc aurului unde se lămurește.

2. Că fierul din pământ se face, și arama ca piatra se cioplește.

3. Rânduială a pus întunerecului, și socotește sfârșitul a toate, chiar piatra din întunerec și din umbra morții.

4. Ruperea pârîului este din nisip, iar cei ce uită calea cea dreaptă au slăbit, și din oameni s’au abătut.

5. Pământul din care a ieșit pâine, s’a strămutat dedesupt ca focul.

Ps. 103, 15.

6. În pietrele lui locul Sapfirului, și lutul lui aurul.

7. Cărarea aceasta nu o a cunoscut pasărea, și nu o a văzut ochiul vulturului,

8. Și nu o au călcat fiii mândrilor, nici o a trecut leul.

9. În piatră colțoroasă a întins mâna sa, și a sfărâmat-o dezrădăcinând munții.

10. Vârtejurile rîurilor au rupt, și tot ce este scump a văzut ochiul meu.

11. Și adâncurile rîurilor au descoperit, și au arătat puterea sa la lumină.

12. Și înțelepciunea unde s’a aflat? Și care este locul științei?

13. N’a văzut om calea ei, nici s’a găsit întru oameni.

Pilde 3, 14; 8, 11.

14. Adâncul a zis: nu este întru mine, și marea a zis: nu este cu mine.

15. Nu se va dà aurul închis pentru ea, și nu va stà argint de schimbarea ei.

Înțelep. 7, 9.

16. Nu va fì mai pre jos decât aurul ofir, unixul scump și Sapfirul.

17. Nu se va potrivì cu ea aurul și cristalul, nici se schimbă pe vase de aur.

18. Ramot și Gavis, nu se vor pomenì; că trage înțelepciunea mai mult decât mărgăritarul.

19. Nu se va potrivì cu ea piatra topazion din Etiopia, nu va fì mai pre jos decât aurul cel curat.

20. Și înțelepciunea de unde s’a aflat? Și care este locul priceperii?

21. Ascunsă este de tot omul, și de pasările cerului este ascunsă.

22. Pierzarea și moartea au zis: am auzit mărirea ei.

23. Dumnezeu bine au întărit calea ei, și știe locul ei.

24. Că el vede pre tot cel de supt cer, și știe toate cele de pre pământ câte au făcut.

Ps. 32, 13; ps. 13, 2.

25. El au pus cumpăna vânturilor și măsurile apei.

Pilde 8, 29.

26. El au pus lege ploii și calea fulgerului și a trăznetului.

27. Atunci o a văzut pre ea și o a spus pre ea, gătitu-au și o a cercetat.

A 2 Lege 4, 6.

28. Și a zis omului: iată frica lui Dumnezeu este înțelepciunea, iar a se ferì de rele, este știința.

Ps. 110, 10.

CAP. 29.

Iov amintește fericirea sa.

Și Iov a adaos a grăì în pilde zicând:

2. Cine mă va pune în lunile zilelor celor mai dinainte, în care mă păzeà Dumnezeu?

3. Când străluceà lumina lui preste capul meu, și cu lumina lui umblam întru întunerec.

4. Cum eram în căile tinereții mele, când Dumnezeu cercetà casa mea.

5. Când eram bogat foarte, și împrejurul meu slugile mele.

6. Când curgeà pre căile mele unt, și munții mei izvorau lapte.

A 2 Lege 32, 13; Isaia 58, 14.

7. Când ieșam dimineața în cetate și în uliță, și se puneà mie scaun.

8. Când mă vedeau cei tineri, se ascundeau, iar cei bătrâni toți se sculau.

9. Și boierii încetau a grăì puind degetul la gură.

10. Și cei ce auzeau mă fericeau, și limba lor se lipeà de gâtlejul lor.

11. Cu urechia auzeau și mă fericeau, și ochiul văzându-mă se întorceà.

12. Că am mântuit pre cel sărac din mâna celui puternic, și sărmanului care nu aveà ajutor, am ajutat.

13. Binecuvântarea celui ce erà să piară, preste mine veneà, și gura văduvii m’a binecuvântat.

14. Și cu dreptatea mă îmbrăcam, și mă înveleam cu judecata, ca cu o haină.

Isaia 59, 17; 1 Tesal. 5, 8; Efes. 6, 14.

15. Ochiu eram orbilor și picior șchiopilor.

16. Eu eram tată celor neputincioși, și judecata care n’o am știut, o am cercat.

Pilde 29, 7.

17. Și am zdrobit măselele celor nedrepți, din dinții lor am scos prada.

18. Și am zis: voiu înaintà în vârstă ca tulpina de finic, multă vreme voiu trăì.

19. Rădăcina mea s’a întins pre apă, și roua va rămâneà în secerișul meu.

20. Mărirea mea se înnoià în mine și arcul meu în mâna mea se întăreà.

21. Pre mine auzindu-mă luau aminte, și la sfatul meu tăceau.

22. La cuvintele mele nu adăogeau, ci se bucurau, când le grăiam lor.

23. Precum pământul cel însetoșat așteaptă ploaia, așà aceștia așteptau graiul meu.

24. De râdeam către ei, nu credeau, și lumina feții mele nu slăbeà.

25. Dacă voiam a merge cu ei, ședeam în frunte, și locuiam ca un împărat încunjurat de voinici, ca cel ce mângâiam pre cei supărați.

CAP. 30.

Iov plânge nenorocirea lui.

Iar acum mă batjocoresc cei mai tineri, acum mă dojenesc acei pre ai cărora părinți nu-i băgăm în seamă și nu-i socoteam vrednici să-i puiu cu câinii vitelor mele.

2. Și tăria mâinilor lor erà ca o nimica înaintea mea, pentru ei au pierit sfârșitul.

3. Cei ce se luptau cu lipsa și cu foametea, cei ce fugeau în locuri fără de apă, ieri necăjiți și chinuiți,

4. Cei ce rodeau coaja copacilor, și rădăcina buruenilor erà hrana lor.

5. Cei necinstiți și lepădați și lipsiți de tot binele, care și rădăcinile lemnelor le rodeau de foamete mare, s’au sculat asupra mea furi.

6. A cărora casele erau peșteri de pietre.

7. În mijlocul locurilor celor ce răsunau strigau, și supt uscături sălbatece petreceau.

8. Fiii celor fără de minte și necinstiți, a cărora numele și mărirea au pierit de pre pământ.

9. Iar acum eu sunt batjocură lor, și mă țin de poveste.

Ps. 68, 13; Plâng. 3, 14.

10. Și m’au urît depărtându-se departe, și asupra feții mele au scuipat.

11. Că deschizând tulba sa m’au chinuit, și au lăsat frâul înaintea mea.

12. Odrasle s’au sculat deadreapta mea, întins-au picioarele lor, și au făcut preste mine cale de pierzare.

13. Bătutu-s’au cărările mele, că m’au desbrăcat de veșmântul meu.

14. Cu săgețile lui m’au săgetat, și face cu mine cum îi este voia, întru dureri m’am frământat.

Ps. 34, 15.

15. Întorcu-mi-se durerile, dusu-s’a ca un vânt nădejdea mea, și ca un nor mântuirea mea.

16. Și acum îmi iese sufletul, și mă țin pre mine zilele durerilor.

17. Noaptea oasele mi se sfărâmă și vinele mi se desfac.

18. Cu multă tărie se apucă de haina mea, ca gulerul cămășii mă cuprind pre mine.

19. Socotitu-m’ai pre mine ca pre pământ, și în țărână partea mea.

20. Strigat-am către tine, și nu mă asculți, stătut-am și nu m’ai socotit.

21. Și s’a suit preste mine fără de milă, cu mână tare m’ai bătut.

22. Și m’ai încunjurat cu dureri și m’ai lepădat dela mântuirea mea.

23. Că știu că moartea mă v’a surpà, căci casa atotmuritorul este pământul.

Evr. 9, 27.

24. Și o! de ași puteà pre mine să mă omor, sau să rog pre altul, ca să facă mie aceasta.

25. Iar eu preste tot neputinciosul am plâns, suspinat-am când am văzut om în nevoe.

Rom. 12, 15.

26. Și când așteptam eu bunătăți, iată m’au ajuns mai multe zile de răutăți.

27. Inima mea s’a înfierbântat, și nu va tăceà, apucatu-m’au zilele sărăciei.

28. Suspinând am mers fără de frâu, șì am stătut întru adunare strigând.

29. Și m’am făcut frate sirinilor și prieten struților.

30. Pielea mea și oasele mele s’au negrit foarte, de arsură.

Plâng. 4. 8.

31. Și s’a întors în jale chitara mea, și cântarea mea în plâns.

CAP. 31.

Vieața cea curată a lui Iov.

Legătură am făcut cu ochii mei, și nu voiu căutà spre fecioară.

2. Și ce mi-au împărțit Dumnezeu de sus? Și ce am moștenit din cele înalte?

3. Vai! Pierire este celui nedrept, și înstreinare celor ce fac fărădelege.

Isaia 1, 28.

4. Au nu va vedeà el calea mea și toate cărările mele va numărà?

Pilde 5, 21.

5. Și de am umblat cu batjocoritorii, sau de s’a grăbit piciorul meu spre vicleșug.

Ps. 25, 4; și 1, 1.

6. Că am stat în cumpănă dreaptă, și au văzut Domnul nerăutatea mea.

7. De s’a abătut piciorul meu din cale, și de a urmat ochiul lui inima mea, și de m’am atins cu mâinile mele de daruri,

8. Să seamăn, și alții să mănânce, și fără de rădăcină să fiu pre pământ!

9. Sau de s’a plecat inima mea la femeia altui bărbat sau de am pândit la ușile ei,

Pilde 7, 8, 9.

10. Să placă și femeia mea altuia, și fiii mei să se smerească.

11. Că iuțimea mâniei este neînfrânată a pângărì femeia altuia.

12. Că foc arzător este în toate zilele, și la care vine, din rădăcină îl pierde.

Pilde 6, 26.

13. Sau de n’am băgat în seamă judecata slugii sau a slujnicii mele, când s’au judecat la mine.

14. Că ce voiu face când mă va cercetà Domnul? Și când va fì întrebare, ce voiu răspunde?

15. Ce este? Au nu precum eu am fost în pântece, și ei au fost? Și asemenea am fost în pântece.

Pilde 14, 32.

16. Pre cei neputincioși, cari aveau lipsă, nu i-am înșelat și ochiul văduvii n’am topit.

Isaia 10, 2.

17. De am mâncat pâinea mea singur și n’am dat și celui sărac dintr’însa.

18. Că din tinerețile mele am hrănit ca un părinte, și din pântecele maicei mele am povățuit.

19. Sau de am trecut pre cel gol, care pierea, și nu l-am îmbrăcat.

20. Și cei neputincioși de nu m’au binecuvântat, și din tunderea mieilor mei s’au încălzit umerii lor.

Mat. 25, 43, 44.

21. De am ridicat asupra săracului mâna cu nădejde, că mult ajutor îmi este mie.

Ps. 126, 6; Pilde 22, 22.

22. Să se desparță umărul meu din încheetură, și brațul meu din cot să se zdrobească.

23. Că frica Domnului m’a stăpânit, și de povara lui nu voiu suferì.

24. De am socotit aurul puterea mea, sau de am nădăjduit în piatră scumpă,

Marc. 10, 24.

25. Sau de m’am bucurat când mi s’a făcut avuție multă și când am pus mâna pre cele fără număr.

26. Au doar nu vedeam eu cum soarele, strălucitor lipsește, și luna scade, că nu este într’însele lumină,

27. Și de s’a înșelat pre ascuns inima mea, ca să pun mâna mea pre gura mea, și să o sărut.

28. Și aceasta să mi se socotească, cea mai mare fărădelege, că am mințit înaintea Domnului celui înalt.

29. De m’am bucurat de căderea neprietenilor mei, și de a zis inima mea bine, bine.

Pilde 24, 17.

30. Să auză urechea mea blestemul meu, și să fiu de ocară în poporul meu, defăimat.

31. Și de au zis de multe ori slujnicile mele, cine ne-ar dà nouă din cărnurile lui să ne săturăm, fiind eu foarte bun.

32. Și afară nu mâneà strein, și ușa mea la tot cel ce veneà, se deschideà.

Evr. 13, 2.

33. Și de am păcătuit fără de voie și am ascuns păcatul meu.

Fac. 3, 8.

34. Că nu m’am rușinat de multă mulțimea gloatei, ca să nu mărturisesc înaintea lor.

35. Și de am lăsat pre cel neputincios să iasă din ușa mea cu sânul deșert de nu mă temeam.

36. Cine-mi va dà auzitor? Și de nu m’am temut de mâna Domnului, și scrisoarea care aveam asupra cuivà, pre umere puind-o ca o cunună, o citeam.

37. Și o rupeam sau o dam înapoi, nimic luând dela datornic.

38. De a suspinat pământul vre odinioară asupra mea, sau de au plâns răzoarele lui împreună.

39. Sau de am mâncat vlaga lui singur fără de preț, și de am înșelat sufletul Domnului pământului întristându-l.

40. În loc de grâu să-mi răsară urzică, și în loc de orz spini, și a încetat Iov a grăì.

CAP. 32.

Eliu se mânie pentru tăcerea prietenilor lui Iov.

Și au încetat și cei trei prieteni a mai grăì împrotiva lui Iov, că erà Iov drept înaintea lor.

2. Și s’a mânieat Eliu al lui Varahiil Vuziteanul din neamul lui Ram din țara Avsitidii, și s’a mânieat pre Iov foarte, căci se adevereà pre sine drept înaintea Domnului.

3. Și asupra celor trei prieteni s’a mânieat foarte, pentrucă n’au putut să răspunză împotriva lui Iov, și tot l-a socotit a fì necredincios.

4. Și Eliu așteptà să răspunză ei lui Iov, pentrucă erau mai bătrâni de zile decât el.

5. Și a văzut Eliu că nu este răspuns în gura celor trei bărbați, și s’a mânieat foarte.

6. Și răspunzând Eliu al lui Varahiil Vuziteanul, a zis: fiindcă eu sunt mai tânăr cu anii, iar voi sunteți mai bătrâni, pentru aceea am tăcut temându-mă a vă spune vouă știința mea.

7. Și am zis, nu este vremea, ceea ce grăește, cei de mulți ani știu înțelepciunea.

8. Ci duh este în oameni, și suflarea Atotțiitorului este ceea ce învață.

Eccl. 2, 26; Dan. 1, 17.

9. Nu cei cu ani mulți sunt înțelepți, nici cei bătrâni știu judecata.

10. Pentru aceea am zis: ascultați-mă, și voiu spune vouă cele ce știu.

11. Băgați în urechi graiurile mele, că voiu grăì de veți ascultà; până când vă priciți cu cuvintele?

12. Și până gândeam că veți zice cevà, socoteam; dar iată nu este cine din voi să poată mustrà pre Iov, și să răspunză cuvintelor lui.

13. Ca să nu ziceți aflat-am înțelepciunea, alăturându-ne Domnului.

14. Și v’ați întors la omul ăsta a grăì cuvinte ca acestea.

15. S’au spăimântat, n’au răspuns mai mult, le lipsesc cuvintele.

16. Am așteptat și n’am grăit, că au încetat, și n’au răspuns; voiu să răspund și eu în parte.

17. Și răspunzând Eliu, a zis: iarăși voiu grăì.

18. Că plin sunt de cuvinte, că mă îmboldește duhul inimii mele.

19. Și inima mea este ca un foale legat plin de must ce fierbe, sau ca un foale de aramă ce suflă.

20. Grăì-voiu ca să mă odihnesc, deschizând buzele.

21. Că de om nu mă voiu rușinà, și de muritori nu mă sfiesc.

22. Că nu știu a căutà în față, iar de nu, și pre mine viermii să mă mănânce.

CAP. 33.

Eliu apără dreptatea lui Dumnezeu.

Ascultă o Iov cuvintele mele, și bagă în urechi graiul meu.

2. Că iată am deschis gura mea, și a grăit limba mea.

3. Curată este inima mea întru cuvinte, și priceperea buzelor mele curate va gândì.

4. Duhul cel dumnezeesc este, cel ce m’au făcut pre mine, și suflarea Atotțiitorului este ceea ce mă învață pre mine.

Fac. 2, 7.

5. De poți dă-mi răspuns la acestea, așteaptă, caută la mine și eu la tine.

6. Din lut ești tu făcut ca și mine, dintr’același amândoi suntem făcuți.

7. Să nu te îngrozească frica mea, nici mâna mea grea să fie preste tine.

8. Că ai grăit întru urechile mele, glasul cuvintelor tale am auzit că ai zis:

9. Curat sunt eu, și n’am păcătuit, fără de prihană sunt, n’am făcut fărădelege.

10. Și a aflat asupra mea ponos, și mă socotește ca pre un vrăjmaș.

11. Și a pus în lemn piciorul meu, și au păzit toate căile mele.

Iov 13, 27.

12. Cum dar zici, drept sunt, și nu m’au ascultat? Că veșnic este cel deasupra pământenilor.

13. Și zici, pentruce n’au ascultat tot cuvântul dreptății mele.

14. Că odată va grăì Domnul, și a doua oară

15. Prin vis sau prin vedere de noapte. sau ca când cade groaznică frică preste oameni, când sunt adormiți pre pat.

16. Atunci descopere mintea oamenilor, cu chipuri de frică ca acestea îi înfricoșează pre ei.

17. Ca să întoarcă pre om dela strâmbătate, și trupul lui să-l mântuiască de cădere.

18. Și sufletul lui să-l scoață de la moarte, și să nu cază el în răsboiu.

19. Și iar îl va certa pre el cu boală pre pat, și amorțește mulțimea oaselor lui.

20. Și toată mâncarea de grâu nu o va primì, iar sufletul lui mâncare poftește.

Ps. 106, 18.

21. Până ce vor putrezì cărnurile lui, și se vor vedeà oasele lui goale.

22. Și se apropie de moarte sufletul lui, și vieața lui de iad.

23. De vor fi o mie de îngeri, aducători de moarte, nici unul dintre ei nu-l va rănì pre el, de va cugeta cu inima să se întoarcă către Domnul, și va spune omului păcatul lui, și fărădelegea lui o va arătà,

24. Va sprijinì să nu cază în moarte, și va întinerì trupul lui ca spoiala pre perete, și oasele lui le va umpleà de măduvă.

25. Și va muià carnea lui ca a unui prunc, și-l va tămăduì pre el, și-l va face bărbat între oameni.

26. Și se va rugà către Domnul, și-l va ascultà, și va intrà cu față lină cu mărturisire, și va dà oamenilor dreptate.

Isaia 58, 9.

27. Și apoi atunci se va vinovățì omul pre sine, zicând că acestea am făcut și nu m’au pedepsit cu bătăi vrednice de păcatele, care le-am făcut.

28. Mântuește sufletul meu, ca să nu vie întru stricăciune, și vieața mea să vază lumină.

29. Iată acestea toate trei căi le lucrează cel puternic cu omul.

30. Și au izbăvit sufletul meu de moarte, că vieața mea întru lumină va lăudà pre el.

31. Bagă în urechi Iov și mă ascultă, amuțește și eu voiu grăì.

32. De ai cuvinte, răspunde mie, grăește, că-mi este voia să te îndreptezi tu.

33. Iar de nu, ascultă-mă tu, taci, și te voiu învățà pre tine înțelepciunea.

CAP. 34.

Eliu înfruntă pre Iov.

Și răspunzând Eliu, a zis:

2. Ascultați-mă înțelepților, cei ce aveți știință băgați în urechi.

3. Că urechea ispitește cuvintele, și gâtlejul gustă bucatele.

4. Să ne judecăm noi înșine, ca să cunoaștem între noi ce este bun.

5. Că a zis Iov: drept sunt, Domnul au schimbat judecata mea.

6. Domnul au mințit în judecată, silnică este săgeata mea fără de strâmbătate.

7. Cine este om ca Iov? Care beà batjocura ca apa.

8. Care nici a păcătuit, nici a făcut fărădelege, nici s’a însoțit cu cei ce lucrează fărădelege, ca să umble cu cei necredincioși.

Ps. 1, 1.

9. Să nu zici: că nu va fì cercetare omului, și cercetarea lui dela Domnul.

Malachi 3, 14.

10. Pentru aceea cei cu inimă înțelegătoare ascultați-mă, să nu-mi fie mie înaintea Domnului a face păgânătate și înaintea Atotțiitorului a turburà dreptatea.

11. Că răsplătește omului după cum face fiecare dintru ei, și în cărarea omului aflà-va pre el.

Ps. 61, 11.

12. Au socotești că Domnul fără de cale face? Sau cum că Atotțiitorul cel ce au făcut pământul va încurcà judecata?

13. Și cine este cel ce au făcut pământul, și toate cele ce sunt într’însul?

14. Că de va vreà să oprească, și Duhul să-l ție la sine.

15. Tot trupul va murì deodată, că tot pământeanul în pământ va merge, de unde s’a și zidit.

Fac. 3, 19.

16. Iar de nu pricepi, ascultă acestea, bagă în urechi glasul cuvintelor.

17. Vezi tu pre cel ce urăște fărădelegea, și pierde pre cei răi, că este veșnic drept.

Fac. 18, 25; Rom. 3, 5.

18. Necredincios este cel ce zice împăratului, fărădelege faci, prea necredincios boierilor.

19. Care nu se rușinează de fața celui cinstit, nici știe a dà cinste bogaților să se laude fețele lor.

2 Paral. 19, 7; A 2 Lege 10, 17; Înțelep. 6, 8; și Fap. Ap. 10, 34.

20. Și deșarte se vor întâmplà lor strigând și rugându-se omului, că s’au purtat fărădelege, scoțând afară pre cei neputincioși.

Sirah 35, 15; Fapte 10, 34; Rom. 2, 11.

21. Că el vede faptele oamenilor, și nici una din câte fac nu trec nevăzute de el.

2 Paral. 16, 9; ps. 34, 16; Pilde 5, 21; și 15, 3.

22. Nu este loc unde să se ascunză, cei ce fac fărădelege.

Amos 9, 2, 3; Rom. 4, 13.

23. Că nu va mai înșelà pre om, că Domnul preste toți privește.

24 Cel ce cunoaște cele necunoscute, slăvite și minunate, cărora nu este număr.

25. Cel ce știe lucrurile lor, și va întoarce noaptea, și se vor smerì.

Galat. 2, 6; Efes. 6, 9.

26. Și au stins pre cei necredincioși, și văzuți sunt înaintea lui.

27. Că s’au abătut dela legea lui Dumnezeu, și dreptățile lui nu le-au cunoscut.

Ps. 27, 3; Colos. 3, 25.

28. Ca să aducă preste el strigarea săracilor și suspinul mișeilor va auzì.

Iacov 5, 4; 1 Petr. 1, 17.

29. El va dà liniște, cine va osândì? Va ascunde fața, și cine-l va vedeà? Pentru neam și pentru om deopotrivă.

30. El face să împărățească om fățarnic, pentru îndărătnicia poporului.

31. Oare cine zice către Dumnezeu: luat-am, nu zălogesc.

32. Aceasta întrece vederea mea, arată-mi tu dacă am făcut strâmbătate, și nu voiu adaoge.

33. Nu dela tine așteaptă răspuns, că tu ai nesocotit acestea; tu ai început și nu eu, de știi cevà grăește.

34. Pentru aceea cei înțelepți cu inima vor grăì acestea, și bărbatul înțelept va ascultà cuvintele mele.

35. Iar Iov cu neînțelepciune a grăit, și cuvintele lui nu sunt cu știință.

36. Însă învață o Iov! Că mai mult să nu răspunzi, ca cei neînțelepți.

37. Ca să nu adăogăm preste păcatele noastre, că fărădelege se va socotì nouă, grăind multe cuvinte înaintea Domnului.

CAP. 35.

Eliu urmează a grăì despre dreptatea lui Dumnezeu.

Și Eliu urmând, a zis:

2. Ce ai adus aceasta în judecată? Tu cine ești, de ai zis: drept sunt înaintea Domnului.

Iov 4, 17.

3. Sau de zici: ce-ți folosește ție? Ce voiu face păcătuind?

4. Eu voiu răspunde ție și la câte trei prietenii tăi.

5. Caută la cer, și vezi și socotește norii, cât sunt de sus de tine.

6. De ai greșit, ce vei face, și de ai făcut și multe fărădelegi, ce poți face?

7. De vreme dar ce ești drept, ce vei da lui? Sau ce va luà din mâna ta?

Rom. 11, 35.

8. Omului celui asemenea ție necredința ta și fiului omului dreptatea ta.

9. De mulțime asuprindu-se vor strigà și vor răcnì din brațul a multora.

10. Și n’a zis unde este Dumnezeu, cel ce m’au făcut pre mine, și au împărțit strejile nopții.

11. Cel ce mă osebește de vitele pământului și de pasările cerului.

12. Acolo vor strigà, și nu se va auzì de ocara celor răi.

Isaia 1, 15.

13. Că cele fărădecale nu voește a le vedeà Domnul, că însuș cel Atotțiitor vede pre cei ce fac fărădelege, și mă va mântuì.

14. Și te judecă înaintea lui, de poți pre el să-l lauzi, precum este și acum.

15. Că nu cercetează mânia sa, și n’au cunoscut greșalele foarte.

16. Și Iov îndeșert a deschis gura sa, întru neștiință înmulțește cuvintele.

CAP. 36.

Urmarea vorbirei lui Eliu.

Și adăogând încă Eliu a zis:

2. Îngăduește-mă încă puțin, să te învăț, că mai am cevà de grăit.

3. Luând știința mea cea de departe și cu faptele mele cele ce sunt drepte voiu grăì cu adevărat.

4. Și de nu sunt drepte graiurile, nedrept le vei înțelege.

5. Să știi că Domnul nu va lepădà pre cel fără de răutate, pre cel tare cu vîrtutea inimii.

6. Nu va învià pre cel necredincios și judecata săracilor o va da.

7. Nu va luà dela cel drept ochii săi, și pre scaunul împăraților va pune pre ei întru biruință și se vor înălțà.

Ps. 33, 18; și 34, 16.

8. Și cei legați cu cătuși se vor prinde cu funia sărăciei.

9. Și se vor povestì lor faptele lor și greșalele lor, când se vor întărì.

10. Ci pre cel drept va auzì, și au zis că se vor întoarce dela nedreptate.

11. De vor ascultà și vor slujì, vor plinì zilele sale întru bunătăți și anii săi întru bună cuviință.

12. Iar pre cei necredincioși nu-i va mântuì, pentrucă ei n’au vrut să știe pre Domnul, și când s’au dojenit n’au ascultat.

13. Și cei fățarnici cu inima vor rânduì mânie, nu vor strigà că i-au legat pre ei.

14. Să moară dar în tinerețe sufletul lor, și vieața lor să se rănească de îngeri.

15. Că au necăjit pre cel slab și neputincios, și judecata celor blânzi va rânduì.

16. Și te-au scos pre tine din gura vrăjmașului, adânc să se verse supt ea, și să se pogoare masa ta plină de grăsime.

17. Nu va lipsì dela cei drepți judecata.

18. Și preste cei necredincioși mânia va fì pentru necurăția darurilor, care le-au luat cu strâmbătate.

Ps. 48, 9.

19. Să nu se abată de bună voie mintea ta dela rugăciunea celor neputincioși, când sunt în nevoe.

20. Și pre toți cei ce au putere, să nu-i scoți noaptea, ca să se sue noroade în locul lor.

21. Ci păzește să nu lucrezi fărădecale, că cu acestea vei ieșì din sărăcie.

22. Iată cel Tare va întărì cu puterea sa, că cine este puternic ca el?

23. Și cine este cel ce ispitește lucrurile lui? Sau cine este care să zică: făcut-au strâmbătate.

Rom. 9, 14.

24. Adu-ți aminte că mari sunt lucrurile lui, care le-au lăudat oamenii.

25. Tot omul a văzut întru sine, câți pământeni sunt răniți.

26. Iată cel Tare este preste tot, și nu vom cunoaște, și numărul anilor lui este nesfârșit.

Ps. 89, 2.

27. Și la el sunt numărate picăturile ploii, care pică din nor.

28. Cădeà-vor puhoaie, și norii vor umbrì preste nespusă mulțime de oameni, vreme a pus dobitoacelor, și știu rânduiala culcușului, de toate acestea nu se uimește cugetul tău? Nici se bate inima ta în trup?

29. Și de vei pricepe întinderea norului și întocmirea cortului lui.

30. Iată întinde preste el rază, și au acoperit marginile mării.

31. Că într’acestea va judeca noroade, și va dà hrană celui puternic.

32. Cu mâinile au ascuns lumină.

33. Și i-a poruncit să se arate iarăși, să spue soțul ei, făptura Domnului pentru dânsa și pentru nedreptate.

CAP. 37.

Slava lui Dumnezeu se cunoaște din cartea firii.

Și de aceasta s’a spăimântat inima mea și s’a mișcat din locul său.

2. Ascultă, auzi întru iuțimea mâniei Domnului, și cercetarea din rostul lui va ieșì.

Ps. 28, 3.

3. Supt tot cerul începutul lui și lumina lui preste aripile pământului.

Ps. 96, 4.

4. Dinapoia lui va strigà cu glas, tunà-va cu glasul mărimei sale, și nu va întârzià a se auzi glasul lui.

5. Tunà-va cel Tare cu glasul său minunat, că au făcut lucruri mari, care nu le-am știut.

6. El poruncește zăpezii să fie pre pământ, și iarna să plouă, și să fie ploi mari iarna.

Ps. 147, 5.

7. Cu mâna sa pecetluește pre tot omul, ca să-și cunoască fiecare slăbiciunea sa.

8. Și au intrat hiarele supt acoperemânt și s’au odihnit în culcuș.

9. Din locuri ascunse ies vijelii și din înălțimi frig.

10. Și din suflarea celui Tare gheață, și cârmuește apa cum îi este voea.

11. El sparge norii prin scurgere, și lumina sa împrăștie negura.

12. Și le întoarce împrejur cum voește la lucrurile lor, ori câte le-ar porunci, toate acestea se rânduesc de el pre pământ.

13. Ori spre certare, ori pentru pământ, ori cum va aflà mila lui.

Eșire 9, 18, 23.

14. Bagă în urechi acestea o Iov, stăi, învață-te puterea Domnului.

15. Știi tu cum au pus Domnul lucrurile sale, când au făcut lumină din întunerec?

16. Știi tu cum se împrăștie norii și căderea minunată a celor răi?

17. Cum veșmântul tău încălzește și se potolește pre pământ vântul de amiazăzi?

18. Întărì-vei cu el cerurile ca o oglindă turnată.

Fac. 1, 6.

19. Învață-mă, ce voi grăì lui? Și voiu încetà de a grăì multe.

20. Au carte sau scriitor stă lângă mine, ca să fac pre om să steà și să tacă?

21. Și nu toți văd lumina, care strălucește în ceruri, ca și cea care iese dela el în nori.

22. Dela miazănoapte norii cu față de aur, într’aceștia este mărimea, slava și cinstea Atotțiitorului.

23. Și nu aflăm pre altul asemenea puterii lui, cel ce judecă cele drepte, nu gândești să-l asculți pre el?

24. Pentru aceea se vor teme de el oamenii, și se vor teme de el cei înțelepți cu inima.

Ps. 32, 8.

CAP. 38.

Dumnezeu însuș laudă atotputernicia și înțelepciunea sa.

Dupăce a încetat Eliu a vorbi, zis-au Domnul lui Iov prin vifor și prin nor.

2. Cine este cel ce ascunde de mine sfatul și ține cuvintele mele în inimă, și socotește să le ascunză de mine?

3. Încinge ca un bărbat mijlocul tău, și te voiu întrebà, iar tu să-mi răspunzi.

4. Unde ai fost când am întemeiat pământul? Spune-mi de ai cunoștință?

Iov 28, 25; Pilde 8, 29.

5. Cine au pus măsurile lui, de știi? Sau cine este cel ce au întins funie preste dânsul?

6. Pre ce s’au întărit stâlpii lui, și cine este acela ce au pus preste dânsul piatra cea din marginea unghiului?

Ps. 103, 5.

7. Când s’au făcut stelele, lăudà-tu-m’au cu glas mare toți îngerii mei.

Ps. 102, 21; ps. 148, 2.

8. Și am ocolit marea cu îngrădiri, când se vărsà afară și ieșeà din pântecele maicii sale.

Iov 26, 10; ps. 32, 7.

9. Și am pus îmbrăcămintea ei nor, o am înfășurat pre ea cu negură.

10. Și i-am pus ei hotar încunjurând-o cu încuetori și cu porți.

Pilde 8, 29.

11. Și i-am zis ei: până aici să vii și să nu treci, ci întru tine să se sfărâme valurile tale.

Ierem. 5, 22.

12. Au doar în zilele tale am tocmit lumina cea de dimineață, și luceafărul ș’a văzut rândul său?

13. Apucatu-te-ai de aripile pământului, ca să scuturi pre cei necredincioși de pre dânsul?

14. Au tu ai luat din pământ lut, și ai făcut viețuitor, și l-ai pus pre el ca să poată cuvântà pre pământ?

15. Au tu ai luat dela cei necredincioși lumina, și brațul mândrilor l-ai sfărâmat?

Ps. 9, 35.

16. Au venit-ai la izvoarele mării și urmele adâncului umblatu-le-ai?

17. Deschisu-ți-s’au ție de frică porțile morții, și portarii iadului văzându-te pre tine s’au spăimântat?

18. Au aflat-ai lățimea cea de supt cer, spune-mi dar cum este și câtă este?

19. Și în ce pământ locuește lumina, și întunerecul ce loc are?

20. De mă vei duce la hotarele lor? De știi cărările lor?

21. Știi când aveai să te naști și cât de mult este numărul anilor tăi?

22. Au doar ai venit la vistieriile zăpezii, și vistieriile grindinei văzutu-le-ai?

23. Au doar tu porți grije de ceasul vrăjmașilor? Sau de ziua răsboiului și a bătăii?

Is. Navì 10, 11.

24. De unde iese bruma? Și de unde se risipește austrul supt cer?

Ioan 3, 8.

25. Și cine au gătit ploii iuți curgeri și calea fulgerului și a tunetului?

26. Ca să plouă pre pământ unde nu este bărbat și în pustie unde nu este om.

Ps. 103, 13, 14.

27. Ca să sature pământul cel necălcat și nelăcuit, și să facă să răsară iarbă de pășune.

Ps. 64, 9; și 103, 14.

28. Cine este tatăl ploii? Și cine este cel ce au născut picături de rouă.

29. Dintr’al cui pântece iese ghiața, și bruma în cer cine o au născut?

30. Au pogoară-se ca o apă curgând? Fața adâncului cine o au rânduit?

31. Cunoscut-ai legătura găinușii? Și îngrădirea orionului deschis-ai?

Amos 5, 8.

32. Au deschide-vei zodiile în vremea sa, și luceafărul de seara de păr aduce-l-vei?

Iov 9, 9.

33. Știi schimbările cerului și cele de supt cer, care împreună se fac?

Ierem. 31, 35.

34. Chemà-vei norul cu glas, și cu vărsare de apă iute ascultà-te-va?

35. Trimite-vei trăznete și vor merge? Grăì-vor ție ce este?

36. Cine au dat femeilor învățătura țesăturei? Sau știința alesăturii?

37. Cine este cel ce numără norii cu înțelepciunea? Și cerul l-au plecat către pământ?

38. Și este răvărsat ca pământul cu pulberea, și l-am lipit pre el ca pre o piatră cu patru muchi.

39. Vânà-vei leilor mâncare? Și sufletele balaurilor săturà-le-vei?

40. Când stau în culcușurile lor pândind, și șed în păduri într’ascuns?

41. Și cine au gătit corbului mâncare? Că puii lui către Domnul strigă rătăcind și mâncare căutând.

Ps. 146, 10.

CAP. 39.

Urmare. Iov își cunoaște greșala.

Cunoscut-ai vremea nașterii cerbilor? Care viețuesc în munți pietroși? Și păzit-ai nașterile cerboaicelor?

2. Numărat-ai lunile în care se plinesc nașterile lor, și durerile lor dezlegatu-le-ai?

3. Hrănit-ai puii lor fără de frică? Și chinurile lor vei alinà?

4. Lepădà-vor fiii lor, înmulțì-se-vor întru naștere, ieșì-vor și nu se vor mai întoarce la ele.

5. Cine este cel ce au lăsat slobod asinul sălbatic? Și legăturile lui cine le-au dezlegat?

6. Pus-am petrecerea lui pustiea și lăcașurile lui sărătura.

7. Cel ce râde de mulțimea gloatei cetății, și strigarea strângătorului de bir n’aude.

8. Caută în munți pășunea sa, și după toată verdeața umblă.

9. Vreà-va să slujească ție inorogul? Sau să doarmă la ieslea ta?

10. Legà-vei cu curele jugul lui, sau trage-va brazdă în câmp?

11. Nădăjduești întru el, pentrucă multă este puterea lui? Și lăsà-vei lui faptele tale?

12. Crede-vei că’ți va dà ție sămânța, și o va aduce în ariea ta?

13. Aripele struților se întind; cât de frumoase sunt aripele struțului.

14. Că el lasă în pământ ouăle sale, și în țărână se clocesc.

15. Și a uitat că piciorul le va risipì și hiarele câmpului le vor călcà.

16. Nu i se face milă de fiii săi, ca și cum n’ar fì ai săi, îndeșert sau ostenit fără de frică.

17. Că nu i-au dat Dumnezeu înțelepciune, și nu i-ai împărtășit pricepere.

18. Când vine vremea întru înălțime se înalță, și batjocorește pre cal și pre călărețul lui.

19. Au tu ai dat calului putere? Și ai pus în grumazul lui frică?

20. Când pui preste el armele toate, mărirea pieptului lui îndrăznire.

21. Bătând în pământ se trufește; și iese la câmp cu vîrtute.

22. De săgețile ce-i vin asupră nu bagă seamă și nu se ferește de armă.

23. Pe el lucește arcul și sabiea.

24. Mânios lovește pământul și nu-și află loc până ce nu va sunà trâmbița.

25. Iar când sună trâmbița, zice bine, de departe simte răsboiul, cu chiotul și strigare.

26. Sau dintru a ta știință a stătut șoimul cu aripile întinse nemișcat căutând spre austru?

27. Și din porunca ta se înalță vulturul?

28. Și pre cuibul său șezând gripțorul mâne pre colți de piatră, și ascuns.

29. Acolo fiind caută de mâncare, ochii lui de departe strejuesc.

30. Și puii lui se tăvălesc în sânge, și ori unde vor fì stârvuri, acolo se află.

Mat. 24, 28; Luc. 17, 37.

31. Și iarăși au zis Domnul Dumnezeu lui Iov, grăind:

32. Au vei scăpà de judecată din destul mustrând pre Dumnezeu? Se va da răspuns lui.

33. Și răspunzând Iov, a zis Domnului.

34. De ce mă judec eu dojenindu-mă și mustrându-mă de Domnul, auzind de acestea de vreme ce sunt nimic? Și ce voiu răspunde la acestea? Mâna voiu pune preste gura mea.

35. Odată am grăit și a doua oară nu voiu adaoge.

CAP. 40.

Arătarea a tot Puterniciei lui Dumnezeu la balaur.

Și răspunzând Domnul, au zis lui Iov din vifor:

2. Nu, ci încinge ca un bărbat mijlocul tău, și te voiu întreba pre tine, iar tu să-mi răspunzi.

3. Au strici judecata mea, și mă faci pre mine vinovat, ca să te arăți pre tine drept?

Ps. 50, 6.

4. Au brațul tău este ca al Domnului? Au cu glas ca el tuni?

5. Împodobește-te acum cu înălțime, cu tărie și mărire și cu cinste te îmbracă.

6. Trimite vestitori întru mâniea ta, și smerește pre tot cel semeț.

7. Și pre cel mândru stinge-l, și strică pre cei necredincioși îndată.

8. Și ascunde-i de odată în pământ, și fețele lor le umple de ocară.

9. Și eu voiu mărturisì, că poate dreapta ta să mântuiască.

10. Ci iată este hiară la tine, care mănâncă iarba ca boii.

11. Iată tăriea ei în coapsele ei este, și puterea ei pe buricul pântecelui.

12. Pus-a coada ca un chiparos, și vinele ei s’au împleticit.

13. Coastele ei plăci de aramă și spinarea ei fier vărsat.

14. Aceasta este începătura zidirii Domnului, făcută ca să se batjocorească de îngerii lui.

15. Și venind la munte încolțurat, a făcut veselie celor cu patru picioare în tartar.

16. Supt tot felul de copaci doarme lângă papură, lângă trestie și lângă rogoz.

17. Și o umbresc pre dânsa copaci mari cu stâlpări și ramuri din țarină.

18. De se va face necătură, nu va simțì, nădăjduește că va curge Iordanul în gura ei.

19. În ochiul său va prinde pre el, întorcându-se, găurì-va nasul.

20. Aduce-vei balaurul cu undița, vei pune căpăstru împrejurul nasului lui?

21. Sau legà-vei belciug de narea lui, și cu brățare vei găurì buza lui?

4 Împ. 19, 28; Isaia 37, 29.

22. Grăì-va ție cu rugăciune și cu cuvinte de umilință?

23. Pune-va cu tine legătură? Și luà-vei pre el slugă veșnică?

24. Jucà-te-vei cu el ca cu o pasăre? Sau legà-l-vei ca pre o vrabie unui copil?

25. Și se vor hrănì dintr’însul neamuri, și-l vor împărți pre el neamurile finichilor.

26. Și tot cel ce corăbiește adunându-se nu va aduce o piele a coadei lui, nici în luntrile pescarilor capul lui.

27. Și pune preste el mâinile, și-ți adu aminte de răsboiul, care faci în gura lui, și mai mult să nu se facă.

28. Nu l-ai văzut pre el, și de cele ce se zic au nu te-ai mirat? Nu te temi că acestea s’au gătit mie? Că cine este cel ce mi-a stătut mie împrotivă?

CAP. 41.

Puterea balaurului.

Sau cine va stà mie împrotivă și va suferì? Au nu tot ce este supt cer este al meu?

Ierem. 49, 18.

2. Nu voiu tăceà pentru el, și cu cuvântul puterii voiu miluì pre cel întocma cu el.

Rom. 11, 35.

3. Cine va descoperì fața îmbrăcămintei lui, și la încheerea zalei lui cine va intrà?

4. Porțile feții lui cine le va deschide? Împrejurul dinților lui este frică.

5. Ficații lui paveze de aramă, iar legăturile lui ca piatra Smiritului.

6. Unul de altul se lipesc, și vânt nu trece printr’însul, cum se lipește un om de fratele său.

7. Împreunà-se-vor și nu se vor despărțì.

8. Întru strănutarea lui va strălucì lumină, și ochii lui chip de luceafăr.

9. Din gura lui iese ca niște făclii aprinse și scapără ca niște gratii de foc.

10. Din nările lui iese ca niște fum de cuptor arzând cu foc de cărbuni.

11. Sufletul lui ca cărbunii și ca para focului din gura lui iese.

12. Și în cerbicea lui stă putere, înaintea lui varsă pierzare.

13. Și cărnurile trupului lui sunt lipite, toarnă preste el, nu se va clătì.

14. Inima lui este înfiptă ca o piatră, și stă ca o nicovală neclătită.

15. Și când se întoarce el, se înfricoșează hiarele cele cu patru picioare, care sar pre pământ.

16. De-l vor întâmpinà pre el lănci, nimica nu-l vor înfricoșà, sulița ridicată și zaoa.

17. Că socotește fierul ca paiele și arama ca lemnul putred.

18. Nu-l va vătămà pre el arc de aramă, și lovitura de piatră o socotește ca iarba.

19. Ca trestia a socotit ciocanele, și râde de frica purtătorului de foc.

20. Așternutul lui țepuși ascuțite și tot aurul mării supt el, ca niște tină nespusă.

21. Fierbe adâncul ca o căldare, și marea o socotește ca un vas de unsoare.

22. Și pre portarul adâncului ca pre un rob, socotit-au adâncul ca un loc de primblare.

23. Nimic nu este pre pământ asemenea lui făcut, să se batjocorească de îngerii mei.

24. Pre tot cel înalt vede, și pre el Împăratul tuturor celor din ape.

CAP. 42.

Umilirea și îndreptarea lui Iov.

Și răspunzând Iov, a zis către Domnul:

2. Știu că toate le poți și nu este ție nimic cu neputință.

3. Că cine este, care ascunde de tine sfatul, și-și tăinuește cuvintele și socotește să le ascundă de tine, cine’mi va spune mie cele ce n’am știut lucruri mari și minunate, care n’am cunoscut.

Iov 38, 2.

4. Ascultă-mă Doamne! Ca să grăesc și eu, și te voiu întrebà, iar tu mă învață.

5. Cu auzul urechii te-am auzit mai nainte, iar acum te-a văzut ochiul meu.

6. Pentru aceea m’am smerit pre mine, și m’am topit și m’am socotit pre mine pământ și țărână.

7. Și a fost după ce au grăit Domnul toate cuvintele acestea lui Iov, zis-au Domnul către Elifaz Temaniteanul: greșit-ai tu și cei doi prieteni ai tăi, că n’ați grăit înaintea mea nimic adevărat, precum robul meu Iov.

8. Și acum luați șapte viței și șapte berbeci, și mergeți la robul meu Iov, și va face jertfă pentru voi, și Iov robul meu se va rugà pentru voi, că de n’ași primì eu fața lui, și de n’ar fi pentru el, v’ași fi pierdut pre voi, pentrucă n’ați grăit adevărat asupra robului meu Iov.

9. Și au mers Elifaz Temaniteanul și Valdad Savhitul și Sofar Mineul, și au făcut precum le-au poruncit lor Domnul, și au iertat păcatul lor pentru Iov.

10. Iar Domnul au adaos pre Iov, și rugându-se și el pentru prietenii săi le-au iertat lor păcatul, și au dat Domnul îndoite câte erau mai nainte lui Iov, de două ori atâtea câte avusese mai nainte.

11. Și au auzit toți frații lui și surorile lui toate câte s’au întâmplat lui, și au venit la el și toți câți știeau pre el mai nainte, și mâncând și bând la el, l-au mângâiat pre el, și s’au mirat de toate câte au adus preste el Domnul, și i-a dat lui fiecare câte o mielușiță și câte un aur de patru drahme și nepecetluit.

12. Și au binecuvântat Domnul cele de apoi ale lui Iov, mai mult decât cele dintâiu, și erau dobitoacele lui: oi patrusprezece mii, cămile șase mii, perechi de boi o mie, asine de cireadă o mie.

13. Și s’au născut lui șapte feciori și trei fete.

14. Și a chemat pre cea dintâiu Zio, și pre cea de a doua Kassia, iar pre cea de a treia Kornul-Amaltiei.

15. Și nu s’a aflat asemenea cu frumusețea fetelor lui Iov supt cer, și le-a dat lor tatăl lor moștenire între frați.

16. Și a trăit Iov după bătaia aceea ani o sută și șaptezeci, iar preste tot a trăit ani două sute patruzeci și opt, și a văzut Iov pre fiii săi și pre fiii fiilor săi până la al patrulea neam.

17. Și a murit Iov bătrân și plin de zile, și este scris, că iar se va sculà el împreună cu cari Domnul îi va învieà.

Fac. 36, 32-35.

Aceasta s’a tâlcuit din cartea Sirienească, când a lăcuit Iov în pământul Avsitidei în hotarele Idumeii și ale Araviei, și mai nainte erà numele lui Iovav, și luând femeie din Aravia a născut fiu, al căruia numele Enon, și pre tatăl său l-a chemat Zarè, fecior din feciorii lui Isav. Iar pre muma sa Vosorra, și a fost el al cincilea dela Avraam, și aceștia sunt împărații, cari au împărățit în Edom, unde a împărățit Iov: Cel dintâiu Valac feciorul lui Veor, și numele cetății Dennava; și după Valac, Iovav, care s’a chemat Iov, și după el Asom, acesta erà domn din țara Temanitidii, și după acesta Adad feciorul lui Varad, care a tăiat pre Madiam în câmpul lui Moav, și numele cetății lui Ghetem; iar prietenii, cari au venit la el: Elifaz din fiii lui Isav împăratul Temanilor, Valdad împăratul Savheilor și Sofar împăratul Mineilor.