Biblia 1914/Ionà

CAP. 1.

Chemarea, neascultarea și pedeapsa lui Ionà.

Și a fost cuvântul Domnului către Ionà feciorul lui Amatì, zicând:

2. Scoală și mergi la Ninevi cetatea cea mare, și propoveduește într’însa, că s’a suit strigarea răutății ei la mine.

Fac. 10, 11, 12 și 18, 20, 21.

3. Și s’a sculat Ionà să fugă de la fața Domnului în Tarsis, și s’a pogorît la Ioppia, și a aflat o corabie, care mergeà în Tarsis, și ș’a dat chiriea sa, și a intrat într’însa, să se ducă cu dânșii în Tarsis de la fața Domnului.

Matei 16, 4. Lucà 11, 30.

4. Și au ridicat Domnul mare vânt pre mare, și s’a făcut mare furtună pre mare și corabiea se cumpăneà de valuri, vrând să se sfărâme.

5. Și s’au spăimântat corăbierii, și au strigat fiecare la Dumnezeul său; și lepădau vasele din corabie în mare ca să o ușureze; și Ionà se pogorîse în fundul corăbiei, și dormeà și hrăpeà.

Fapt. Ap. 27, 18, 19.

6. Și a venit cârmaciul la el, și i-a zis lui: ce hrăpești tu? Scoală și roagă pre Dumnezeul tău, că doar ne va mântuì Dumnezeu, și nu vom pierì.

7. Și a zis fiecare către vecinul său: veniți să aruncăm sorți, și să cunoaștem pentru cine este răutatea aceasta asupra noastră, și au aruncat sorți, și a căzut soarta pre Ionà.

8. Și au zis lui: spune nouă, pentru cine este răutatea aceasta asupra noastră? Ce este lucrul tău? Și de unde vii și încotro mergi? Și din ce țară și din care popor ești tu?

9. Și a zis către ei: robul Domnului sunt eu, și pre Domnul Dumnezeul cerului cinstesc eu, care au făcut marea și uscatul.

10. Și s’au înfricoșat oamenii cu frică mare, și i-au zis lui: căci ai făcut aceasta? Pentrucă cunoscuse oamenii, că fugeà dela fața Domnului, că le spusese lor.

11. Și i-au zis lui: ce’ți vom face ție, și să se alineze marea deasupra noastră? Pentrucă marea se înălțà și ridicà mai mari valuri.

12. Și a zis către ei Ionà: luați-mă și mă aruncați în mare, și se va alinà marea deasupra voastră; că am cunoscut eu că pentru mine s’a făcut această furtună mare asupra voastră

13. Și se sileau oamenii să se întoarcă la uscat, și nu puteau că marea se înălțà, și se ridicà mai vîrtos asupra lor.

14. Și au strigat către Domnul și au zis: nicicum Doamne să nu pierim pentru sufletul omului acestuia, și să nu dai asupra noastră sânge drept, pentrucă tu Doamne, precum ai vrui ai făcut.

15. Și au luat pre Ionà, și l-au aruncat în mare, și a încetat marea de valurile sale.

16. Și s’au temut oamenii cu mare temere de Domnul, și au adus jertfă lui Dumnezeu, și s’au rugat cu rugăciuni.

CAP. 2.

Rugăciunea lui Ionà pentru mântuire.

Și au poruncit Domnul unui chit mare să înghiță pre Ionà; și a fost Ionà în pântecele chitului trei zile și trei nopți.

2. Și s’a rugat Ionà către Domnul Dumnezeul său din pântecele chitului, și a zis:

3. Strigat-am întru necazul meu către Domnul Dumnezeul meu, și m’au auzit; din pântecele iadului strigarea mea, și au auzit glasul meu.

Ps. 119, 1.

4. Aruncatu-m’ai întru adâncul inimii mărei, și ape m’au încunjurat.

5. Toate înălțările tale, și valurile tale preste mine au trecut.

6. Și eu am zis: lepădatu-m’am dela ochii tăi; au doară voiu adauge ca să mai privesc eu la Biserica cea sfântă a ta?

7. Turnatu-s’au ape până la sufletul meu; adâncul cel din fund m’a încunjurat, afundatu-s’a capul meu; întru crăpăturile munților m’am pogorît, în pământul ale căruia încuetorile sunt zăvoare veșnice, și să iasă din stricăciune vieața mea către tine Doamne Dumnezeul meu.

Ps. 68, 1.

8. Când se sfârșeà din mine sufletul meu, de Domnul mi-am adus aminte: și să vie către tine rugăciunea mea, la sfântă Biserica ta.

9. Cei ce păzesc cele deșarte și mincinoase, și-au părăsit mila lor.

10. Iar eu cu glas de laudă și de mărturisire, voiu jertfì ție; câte am făgăduit voiu dà ție Domnului pentru mântuirea mea.

11. Și au poruncit Domnul chitului, și a lepădat pre Ionà la uscat.

CAP. 3.

Mustrarea cea roditoare a lui Ionà. Pocăința Ninevitenilor.

Și s’a făcut cuvântul Domnului către Ionà a doua oară, zicând:

2. Scoală, și mergi în Ninevi, cetatea cea mare, și propoveduește într’însa după cuvântul cel dintâiu, care am zis ție.

3. Și s’a sculat Ionà, și a mers în Ninevi, precum i-au zis Domnul; și Ninevi erà cetate mare lui Dumnezeu, cale ca de trei zile.

4. Și a început Ionà a intrà în cetate cale ca de o zì, și a propoveduit, și a zis:

5. Încă trei zile, și Ninevi se va prăpădì. Și au crezut oamenii din Ninevi lui Dumnezeu, și au propoveduit post, și s’au îmbrăcat cu saci dela mare până la cel mic al lor.

Matei 12, 41.

6. Și a venit cuvântul la împăratul Ninevii, și s’a sculat de pre scaunul său, și s’a dezbrăcat de hainele sale, și s’a îmbrăcat cu sac și a șezut în cenușe.

7. Și s’a spus, și s’a poruncit în Ninevi dela împăratul și dela boierii lui, zicând: oamenii și dobitoacele și boii și oile să nu guste nimic, nici să pască, și apă să nu beà.

8. Și s’au îmbrăcat cu saci oamenii, și vitele n’au păscut, și au strigat către Dumnezeu cu deadinsul, și s’au întors fieștecarele din calea sa cea rea, și dela strâmbătatea ce erà în mâinile lor, zicând:

9. Cine știe, doar de va păreà rău lui Dumnezeu, și se va milostivì și se va întoarce dela întărîtarea mâniei sale, și nu vom pierì.

Ierem. 18, 11.

10. Și au văzut Dumnezeu lucrurile lor, că s’au întors dela căile lor cele rele, și au părut rău lui Dumnezeu pentru răul, care au zis să le facă lor și n’au făcut.

Ioil 2, 14; 1 Paral. 21, 15; Amos 7, 3; Isaia 26, 20. Ierem. 18, 8.

CAP. 4.

Întristarea lui Ionà și mustrarea lui Dumnezeu.

Și s’a întristat Ionà cu întristare mare, și s’a turburat.

2. Și s’a rugat Domnului, și a zis: o Doamne! Au nu sunt acestea cuvintele mele, care am grăit încă fiind eu în pământul meu?

Psalm 85, 4; Ioil 2, 13.

3. Pentru aceasta apucasem mai înainte să fug la Tarsis, că am știut că tu ești Dumnezeu milostiv și îndurător, îndelung răbdător și mult milostiv, și’ți pare rău de răutăți.

Eșire 34, 6.

4. Și acum stăpâne Doamne, ià sufletul meu dela mine, că mai bine este mie a murì decât a fì viu.

5. Și au zis Domnul către Ionà: foarte te-ai supărat tu?

6. Și a ieșit Ionà din cetate, și a șezut în preajma cetății, și și-a făcut luiș acolo umbrar, și a șezut supt dânsul la umbră, până când va vedeà ce va fì cetății.

7. Și au poruncit Domnul Dumnezeu unei cucurbete, și a crescut preste capul lui Ionà, ca să fie umbră deasupra capului lui, și să’l umbrească de necazurile lui, și s’a bucurat Ionà pentru cucurbetă, bucurie mare.

8. Și au poruncit Dumnezeu unui vierme a doua zì de dimineață, și a ros pre dedesupt cucurbeta, și s’a uscat.

9. Și a fost după ce a răsărit soarele, au poruncit Dumnezeu unui vânt cald cu zăduf, și a lovit soarele preste capul lui Ionà, și slăbeà, și nu mai trăgeà nădejde de sufletul său, și a zis: mai bine este mie a murì, decât a trăì.

10. Și au zis Domnul Dumnezeu către Ionà: foarte te-ai mâhnit tu pentru cucurbetă? Și a zis: foarte m’am mâhnit până la moarte.

11. Și au zis Domnul: tu nu te-ai îndurat de o cucurbetă, pentru care nu te-ai ostenit, nici o ai crescut pre ea, care într’o noapte a crescut, și într’o noapte a pierit.

12. Dar eu, cum să mă îndur de Ninevi cetatea cea mare, întru care lăcuesc mai mult decât o sută și douăzeci de mii de oameni, cari nu’și cunoșteau dreapta lor, nici stânga lor, și dobitoacele lor multe?