Biblia 1914/Iezechiil
CAP. 1.
[modifică]
Și a fost în anul al treizecelea în luna a patra, în ziua a cincea a lunei, eram eu în mijlocul robiei la rîul Hovar și s’au deschis cerurile și am văzut vedeniea lui Dumnezeu.
2. În ziua a cincea a lunei, acesta erà anul al cincilea al robiei împăratului Ioachim.
3. S’a făcut cuvântul Domnului către Iezechiil feciorul lui Vuzì preotul, în pământul Haldeilor la rîul Hovar, și a fost preste mine mâna Domnului.
4. Și am văzut, și iată un vânt ridicându-se ieșeà despre miazănoapte, și un nor mare într’însul, și lumină împrejurul lui și foc strălucitor, și în mijlocul lui ca o vedere de chihribir în mijlocul focului, și lumină într’însul.
5. Și în mijloc ca o asemănare de patru hiare, și aceasta este vederea lor, asemănare de om într’însele.
6. Și patru fețe la una, și patru aripi la una.
7. Și fluerile picioarelor lor drepte, și picioarele lor cu pene, și scântei ca arama ce lucește, și ușoare aripile lor.
8. Și mână de om supt aripile lor de câte patru părțile lor.
9. Și fețele lor și aripele acelor patru țiindu-se una de alta, și fețele celor patru nu se întorceau când umblau ele, fiecare împreajma feții sale umblà.
10. Și asemănarea fețelor lor față de om, și față de leu din dreapta celor patru, și față de vițel din stânga celor patru, și față de vultur la cele patru.
11. Și aripile lor întinse deasupra celor patru, la fiecare două aripi erau împreunate una cu alta, și două acopereau deasupra trupului lor.
12. Și fiecare mergeà împreajma feței sale, și ori încotro mergeà vântul, mergeau și ele, și nu se întorceau.
13. Și în mijlocul hiarelor vedere erà ca de cărbuni de foc arzător, și ca o vedere de făclii învârtindu-se în mijlocul hiarelor, și lumină de foc, și din foc ieșà ca un fulger.
14. Și hiarele mergeau și se învârteau ca o vedere de fulger.
15. Și am văzut, și iată o roată erà pre pământ, care se țineà de cele patru hiare.
16. Și chipul roatelor și făptura lor în chipul Tarsisului, și asemănarea a celor patru, și chipul lor și făptura lor erà ca și cum ar fì roată în roată.
17. Spre patru părți ale sale mergeau, și nu se învârteau când mergeau ele.
18. Nici aveau ele spate, și înălțime erà la dânsele, și le-am văzut pre ele, și spatele a celor patru erau pline de ochi împrejur.
19. Și când mergeau hiarele, mergeau și roatele, care se țineau de ele, și când se ridicau hiarele de pre pământ, se ridicau și roatele.
20. Și ori unde erà norul, acolo erà și vântul de mergeà, și mergeau și hiarele, și roatele se ridicau cu dânsele, pentrucă duh de vieață erà în roate.
21. Când mergeau hiarele, mergeau și roatele, și când stau ele, stau și roatele; și când se ridicau ele de pre pământ, se ridicau cu ele și roatele, că duh de vieață erà în roate.
22. Și asemănare preste capul hiarelor ca o întărire ca vederea cristalului, și întinsă preste aripile lor deasupra.
23. Și supt întăritură aripile lor întinse bătând una spre alta, fiecare cu două împreunate își acopereà trupurile sale.
24. Și am auzit glasul aripilor lor, când sburau, ca un glas de ape multe; când mergeau ele, glasul cuvântului erà ca un glas de tabără, și când stau ele, încetau aripile lor.
25. Și iată glas erà deasupra întăriturei ce erà preste capul lor, când stau ele, se lăsau aripile lor.
26. Și deasupra întăriturei care erà preste capul lor, ca vederea pietrei sapfirului, și asemănare de scaun pre dânsul, și preste asemănarea scaunului, asemănare ca un chip de om deasupra.
27. Și am văzut ca o vedere de chihribar, și ca o închipuire de foc din lăuntrul lui împrejur, dela vederea mijlocului și în sus, și dela vederea mijlocului și până jos, văzut-am vedere de foc, și lucirea lui împrejur.
28. Ca vederea curcubeului când este pre nori în zi de ploaie; așà erà vederea lucirii prin prejur.
CAP. 2.
[modifică]
Aceasta este vederea asemănării slavei Domnului, și am văzut și am căzut pre fața mea, și am auzit glas grăind.
2. Și au zis către mine: fiul omului! Stăi pre picioarele tale, și voiu grăì către tine.
3. Și a venit la mine Duh, și m’a luat pre mine, și m’a ridicat, și m’a pus pre picioarele mele, și l-am auzit pre el grăind către mine, și-a zis către mine: fiul omului! Te voiu trimite eu pre tine la casa lui Israil, la cei ce m’au amărît pre mine, cari m’au amărît pre mine și părinții lor până în ziua de astăzi.
4. Și fii tari de obraz și vârtoși la inimă sunt; eu te voiu trimite pre tine la dânșii, și vei zice lor: acestea zice Domnul:
5. Doar, cândvà vor auzi, și se vor teme, pentrucă este casă amărîtoare, și vor cunoaște că proroc ești tu între dânșii.
6. Și tu fiul omului! Să nu te temi de ei, și să nu te spăimântezi de fața lor; pentrucă sălbateci se vor face, și se vor adunà asupra ta împrejur, și în mijlocul scorpiilor tu lăcuești; de cuvintele lor să nu te temi, și de fața lor să nu te spăimântezi, pentrucă este casă amărîtoare.
7. Și vei grăì cuvintele mele către ei, doar cândvà vor auzì sau se vor teme, pentrucă este casă amărîtoare.
8. Și tu fiul omului! Ascultă pre cel ce grăește către tine, și nu fii amărîtor ca și casa cea amărîtoare, deschide gura ta, și mănâncă ceea ce’ți dau eu ție.
9. Și am văzut, și iată mână întinsă către mine, și într’însa începutul cărții.
10. Și o au desfăcut înaintea mea, și erà scris înlăuntrul și dinafară, și erà scris într’însa plângere, cântare și vai.
CAP. 3.
[modifică]
Și au zis către mine: fiul omului! Mănâncă cartea aceasta, și mergi și grăește fiilor lui Israil.
2. Și am deschis gura mea, și mi-a băgat în gură cartea aceea.
3. Și-au zis către mine: fiul omului! Gura ta va mâncà, și pântecele tău se va săturà de cartea aceasta, care se dă ție. Și o am mâncat, și s’a făcut gura mea dulce ca mierea.
4. Și a zis către mine: fiul omului! Mergi, și intră la casa lui Israil, și grăește cuvintele mele către ei.
5. Că nu te trimiț eu la popor adânc la cuvânt și greu la limbă; ci la casa lui Israil.
6. Nici la popoare multe de altă vorbă sau de altă limbă, nici la cei grei la limbă a căror cuvinte să nu le înțelegi, că de te-ași fì trimes la aceia, fără îndoială te-ar fì ascultat.
7. Iar casa lui Israil nu va vreà să te asculte, pentrucă nu vor să mă asculte pre mine, că toată casa lui Israil este îndărătnică și vârtoasă la inimă.
8. Și iată am dat fața ta mai tare decât fețele lor, și biruința ta mai vârtoasă de cât biruința lor.
9. Că va fì pururea mai tare de cât piatra biruința ta; să nu te temi de ei, nici să te sperii de fața lor, pentrucă este casă amărîtoare.
10. Și au zis către mine: fiul omului! Toate cuvintele mele, care le-am grăit către tine, le ià în inima ta, și cu urechile tale să le auzi.
11. Și mergi, intră la robie la fiii poporului tău, și vei grăì către ei, și vei zice: acestea zice Domnul, doar vor auzì și se vor muià.
12. Și m’a luat Duh, și am auzit dinapoia mea glas de cutremur mare, zicând: binecuvântată este mărirea Domnului din locul său.
13. Și am văzut glasul aripilor hiarelor, care zburà una către alta, și glasul roatelor țiindu-se de ele, și glasul cutremurului.
14. Și Duhul Domnului m’a ridicat pre mine, și m’a luat, și am mers pre sus întru pornirea duhului meu, și mâna Domnului a fost cu mine tare.
15. Și am intrat în robie pre sus, și am încunjurat pre cei ce lăcuiesc la rîul Hovar, cari erau acolo, și am șezut acolo șapte zile amestecându-mă în mijlocul lor.
16. Și a fost după acele șapte zile, s’a făcut cuvântul Domnului către mine, zicând:
17. Fiul omului! Socotitor te-am dat pre tine casei lui Israil, și vei auzì din gura mea cuvânt, și’i vei înfricoșà pre ei dela mine.
18. Când voiu zice eu celui fărădelege: cu moarte vei murì, și n’ai osebit, nici ai grăit celui fărădelege, ca să se întoarcă dela căile sale, și să fie viu; cel fărădelege acela întru nedreptatea sa va murì, și sângele lui din mâna ta îl voiu cere.
19. Și de vei osebì și vei grăì celui fărădelege, și nu se va întoarce dela fărădelegea sa și dela calea sa; cel fărădelege acela întru nedreptatea sa va murì, și tu vei mântuì sufletul tău.
20. Și de se va abate dreptul dela dreptățile sale, și va face fărădelege, și voiu dà chin înaintea feții lui, el va murì, pentrucă nu i-ai vestit lui, și întru păcatele lui va murì, că nu se vor pomenì dreptățile lui, care a făcut, și sângele lui din mâna ta îl voiu cere.
21. Iar de vei spune tu dreptului, ca să nu păcătuiască, și el nu va păcătuì, cel drept cu vieață va viețuì, că ai spus lui, și tu vei mântuì sufletul tău.
22. Și au fost preste mine mâna Domnului, și au zis către mine: scoală-te și ieși la câmp, și acolo se va grăì către tine.
23. Și m’am sculat și am ieșit la câmp, și iată acolo mărirea Domnului stà, în ce chip erà vederea, și precum erà mărirea Domnului, care o am văzut la rîul Hovar, și am căzut pre fața mea.
24. Și au venit preste mine Duh, și m’au pus pre picioarele mele, și au grăit către mine, și mi-au zis mie: intră și te închide în mijlocul casei tale.
26. Și tu fiul omului! Iată s’au dat asupra ta legături, și te vor legà cu ele, și nu vei ieșì din mijlocul lor.
26. Și voiu legà limba ta, și vei asurzì, și nu vei fì ca omul cel ce’i mustră pre ei, pentrucă este casă amărîtoare.
27. Și când voiu grăì către tine voiu deschide gura ta, și vei zice către ei, acestea zice Domnul: cel ce aude, auză, și cel ce nu crede, nu crează, pentrucă este casă amărîtoare.
CAP. 4.
[modifică]
Iar tu fiul omului! Ia ție cărămidă și o vei pune înaintea feței tale, și vei scrì pe dânsa cetatea Ierusalimului.
2. Și vei face ei îngrădire și vei zidì la ea întăritură, și o vei încunjurà cu șanț, și vei pune asupra ei taberi, și vei așezà aruncări împrejur.
3. Și tu ia’ți ție o tigae de fier, și o vei pune pre ea zid de fier între tine și între cetate, și vei gătì fața ta asupra ei, și va fi încuiată, și o vei închide pre ea. Semn va fì acesta fiilor lui Israil.
4. Și tu vei dormì pre coasta ta cea stângă, și vei pune nedreptățile casii lui Israil preste ea, după numărul zilelor una sută cincizeci, care vei dormì pre ea, și vei luà nedreptățile lor.
5. Și eu am dat ție nedreptățile lor spre număr de zile, una sută și nouăzeci de zile, și vei luà nedreptățile casei lui Israil.
6. Și după ce vei săvârșì acestea vei dormì pre coasta ta cea dreaptă, și vei luà nedreptățile casei lui Iuda, patruzeci de zile, o zi pentru un an am pus ție.
7. Și spre închiderea Ierusalimului vei gătì fața ta, și brațul tău vei întărì și vei prorocì asupra lui.
8. Și eu iată am pus preste tine legături, și să nu te întorci de pre o coastă a ta pre cealaltă coastă a ta, până ce se vor săvârșì zilele închiderii tale.
9. Și’ți ià ție grâu și orz și bob și linte și mălaiu și ovăz, și le vei face acestea ție pâini după numărul zilelor, care vei dormì tu pre coasta ta, în una sută și nouăzeci de zile le vei mâncà pre ele.
10. Și mâncarea ta, care vei mâncà să fie cu măsură, de douăzeci de sicli pe zi, din vreme în vreme le vei mâncà pre ele.
11. Și apa cu măsură vei beà și a șasea parte de in, din vreme în vreme vei beà.
12. Și ca o turtă de orz le vei mâncà, în balegă de murdărie omenească le vei ascunde înaintea ochilor lor.
13. Și vei zice: acestea zice Domnul Dumnezeul lui Israil, așà vor mâncà fiii lui Israil necurate întru neamurile, la care îi voiu risipì pre ei.
14. Și am zis: nicidecum Doamne Dumnezeul lui Israil, că nu s’a pângărit sufletul meu cu necurăție și mortăciune, și mâncat de hiară n’am mâncat dela nașterea mea până acum, nici a intrat în gura mea toată carnea spurcată.
15. Și au zis Domnul către mine: iată am dat ție balegă de bou în locul băligilor de om și vei face pâinile tale într’însele.
16. Și au zis Domnul către mine: fiul omului! Iată eu voiu zdrobì tăriea pâinii în Ierusalim și vor mâncà pâinea cu cântar și cu grije și apa cu măsură și cu necaz o vor beà.
17. Ca să se lipsească de pâine și de apă, și se va stinge omul și fratele lui, și se vor topì întru nedreptățile lor.
CAP. 5.
[modifică]
Iar tu fiul omului! Ià ție sabie mai ascuțită decât briciul bărbierului, agonisește’ți aceasta ție și o vei aduce preste capul tău și preste barba ta, și vei luà cumpănă de dramuri și le vei împărțì pre ele.
2. A patra parte cu foc vei arde în mijlocul cetăței după plinirea zilelor închiderei și vei luà a patra parte, și o vei arde în mijlocul ei, și a patra parte o vei tăià cu sabiea împrejurul ei, și a patra parte o vei risipì în vânt și sabia o vei golì dinapoia lor.
3. Și vei luà de acolo puține cu număru și le vei legà în marginea veșmântului tău.
4. Și dintr’acestea iar vei mai luà, și le vei aruncà în mijlocul focului și le vei arde pre ele cu foc, dintr’acestea va ieșì foc la toată casa lui Israil.
5. Acestea zice Domnul, acesta este Ierusalimul, pusu-l-am pre el în mijlocul neamurilor, și în țările cele din prejurul lui.
6. Și vei grăì îndreptările mele celui fărădelege dintru neamuri și legiuirile mele din țările cele de prin prejurul lui; că îndreptările mele le-au lepădat și întru legiuirile mele n’au umblat.
7. Pentru aceea acestea zice Domnul: pentrucă prilejul vostru este din neamurile cele ce sunt împrejurul vostru, și întru legiuirile mele n’ați umblat, și îndreptările mele nu le-ați făcut, ci nici după îndreptările neamurilor celor dimprejurul vostru n’ați făcut.
8. Pentru aceea acestea zice Domnul: iată eu viu asupra ta și voiu face în mijlocul tău judecată înaintea neamurilor.
9, Și voiu face întru tine cele ce n’am făcut și care mai mult nu voiu face lor pentru toate spurcăciunile tale.
10. Pentru aceea părinții vor mâncà pre fii în mijlocul tău, și fiii vor mâncà pre părinți, și voiu face întru tine judecăți și voiu risipì pre toți cei rămași ai tăi la tot vântul.
11. Pentru aceea viu sunt eu, zice Domnul; pentrucă ai spurcat cele sfinte ale mele cu toate ale tale cele neplăcute și cu toate urâciunile tale, și eu te voiu lepădà pre tine și nu te va cruțà ochiul meu și nu’mi va fì milă de tine.
12. A patra parte a ta cu moarte va pierì, și a patra parte a ta de foamete se va sfârșì în mijlocul tău, și a patra parte a ta la tot vântul o voiu risipì, și a patra parte a ta de sabie va cădeà împrejurul tău, și voiu golì sabia dinapoia lor.
13. Și se va sfârșì mâniea mea și urgiea mea asupra lor, și vor cunoaște, cà eu Domnul am grăit întru râvna mea, când voiu sfârșì mâniea mea asupra lor.
14. Și te voiu pune pre tine spre pustiire, și pre fetele tale împrejurul tău înaintea a tot călcătorului.
15. Și vei suspinà și vei fì fricoasă întru neamurile cele dimprejurul tău, când voiu face întru tine judecăți cu urgia și cu iuțimea și cu izbândirea mâniei mele, eu Domnul am grăit.
16. Și când voiu trimite săgețile cele de foamete asupra lor și vor fì la sfârșire și voiu zdrobì tăriea pâinei tale.
17. Și voiu trimite asupra ta foamete și hiare rele, și te voiu certà pre tine, și moarte și sânge va trece prin tine, și sabie voiu aduce preste tine de prin prejur, eu Domnul am grăit.
CAP. 6.
[modifică]
Și s’a făcut cuvântul Domnului către mine, zicând:
2. Fiul omului! Întărește fața ta asupra munților lui Israil și prorocește către ei.
3. Și vei zice: munții lui Israil, auziți cuvântul Domnului, acestea zice Domnul, munților și dealurilor și văilor și codrilor: iată aduc asupra voastră sabie, și vor pierì cele înalte ale voastre.
4. Și se vor zdrobì jertfelnicile voastre și capiștile voastre, și voiu lepădà pre cei uciși ai voștri înaintea idolilor voștri.
5. Și voiu dà stârvurile fiilor lui Israil înaintea feții idolilor lor, și voiu risipì oasele voastre împrejurul jertfelnicilor voastre.
6. Și în toată lăcuința voastră, cetățile se vor pustiì, și cele înalte se vor stricà, ca să se piarză de tot jertfelnicile voastre, și se vor sfărâmà idolii voștri, și se vor surpà capiștele voastre, și se vor stricà faptele voastre.
7. Și vor cădeà uciși în mijlocul vostru, și veți cunoaște că eu sunt Domnul.
8. Și voiu lăsà întru voi pre cei ce au scăpat de sabie întru neamuri, când voiu risipì pre voi prin țări.
9. Și’și vor aduce aminte de mine cei scăpați dintru voi întru neamurile la care s’au dus robi, jurat-am inimii lor, care curvește dela mine, și ochilor lor, care curvesc după izvodirile lor, și vor plânge fețele lor pentru răutățile care au făcut întru toate urâciunile lor.
10. Și vor cunoaște că eu Domnul nu în zadar am grăit, ca să le fac lor toate relele acestea.
11. Acestea zice Domnul: bate cu mâna și lovește cu piciorul, și zì: bine, bine preste toate urâciunile casei lui Israil, că de sabie și de foamete și de moarte vor cădeà.
12. Cel de aproape de sabie va cădeà, iar cel de departe de moarte va murì; și cel ce a rămas cuprins de foame se va sfârșì, și voiu sfârșì mâniea mea asupra lor.
13. Și veți cunoaște că eu sunt Domnul, când ucișii voștri vor fì în mijlocul idolilor voștri, împrejurul jertfelnicilor voastre în tot muntele înalt, și în toate vârfurile măgurilor, și supt tot copacul umbros, și supt tot stejarul tufos, unde au dat miros de bună mireasmă idolilor lor.
14. Și voiu întinde mâna mea asupra lor, și voiu pune pământul lor spre pustiire, și spre pierire dela pustia Devlata dintru toată lăcuința lor, și veți cunoaște că eu sunt Domnul.
CAP. 7.
[modifică]
Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:
2. Și tu fiul omului! Zì: acestea zice Domnul pământului lui Israil: sfârșitul vine preste cele patru aripi ale pământului.
3. Vine sfârșitul, acum este sfârșitul preste tine, și voiu trimite eu la tine, și voiu izbândì întru toate căile tale, și voiu pune înaintea ta toate urâciunile tale.
4. Nu va părtinì ție ochiul meu, nici mă voiu milostivì spre tine, ci căile tale asupra ta le voiu pune, și urâciunile tale în mijlocul tău vor fì, și vei cunoaște că eu sunt Domnul.
5. Pentrucă acestea zice Domnul: răutate una, răutate iată vine.
6. Sfârșitul vine, vine sfârșitul, ridicatu-s’a asupra ta, iată vine.
7. Vine împletitură preste tine celor ce lăcuesc pre pământ, venit-a vremea, apropiatu-s’a ziua, nu cu gâlcevi, nici cu chinuri.
8. Acum de aproape voiu vărsà mâniea mea preste tine, și voiu sfârșì urgia mea întru tine, și te voiu judecà pre tine întru căile tale, și voiu pune preste tine toate urâciunile tale.
9. Nu va părtinì ochiul meu, nici mă voiu milostivì, ci voiu pune asupra ta căile tale, și urâciunile tale în mijlocul tău vor fì, și vei cunoaște că eu sunt Domnul cel ce bat.
10. Iată ziua Domnului, iată sfârșitul vine, eșit-a împletirea și a înflorit toiagul, sculatu-s’a trufia.
11. Și va sfărâmà tăria celui fărădelege, și nu cu gâlceavă, nici cu grabă, și nu din ei sunt, nici este frumusețe întru ei.
12. Vine vremea, iată ziua, cel ce cumpără să nu se bucure, și cel ce vinde să nu plângă, că urgie este preste toată mulțimea ei.
13. Pentrucă cel ce va cumpărà, la cel ce va vinde nu se va mai întoarce, și nu este încă în vieață a trăì lui, că vedere la toată mulțimea ei nu se va întoarce, și omul întru ochii vieței sale nu va biruì.
14. Trâmbițați cu trâmbiță și judecați toate, și nu va fì cine să meargă la răsboiu, că urgia mea este preste toată mulțimea ei.
15. Răsboiul cu sabie din afară, și foametea și moartea din lăuntru, cei din câmp de sabie vor murì; iar pre cei din cetate foametea și moartea îi va pierde.
16. Și vor scăpà cei ce vor fugì dintru ei, și vor fi în munți, ca niște porumbițe cercetătoare, și pre toți îi voiu omorî, pre fiecare întru nedreptățile sale.
17. Toate mâinile se vor slăbănogì, și toate coapsele se vor spurcà cu umezeală.
18. Și se vor încinge cu saci, și’i va acoperì pre ei spaimă, și preste toată fața rușine preste ei și preste tot capul pleșuvie; argintul lor lepădà-se-va în ulițe, și aurul lor se va trece cu vederea.
19. Argintul lor și aurul lor nu va puteà să’i mântuiască pre ei în ziua mâniei Domnului, sufletele lor nu se vor săturà, și pântecele lor nu se va umpleà, că chin nedreptăților lor s’au făcut.
20. Cele alese ale lumii spre trufie le-au pus, și icoane urâciunilor sale au făcut dintru aceia, pentru aceasta dat-am lor acestea spre necurăție.
21. Și le voiu dà pre ele în mâinile streinilor, ca să le jefuiască și omorîtorilor pământului pradă, și le vor spurcà pre ele.
22. Și voiu întoarce fața mea de către ei, și vor spurcà cercetarea mea, și vor intrà într’însele fără de pază, și le vor spurcà pre ele.
23. Și vor face turburare, că pământul este plin de popor, și cetatea este plină de fărădelege.
24. Și voiu aduce pre cei foarte răi din neamuri și vor moștenì casele lor, și voiu întoarce înfierbântarea tăriei lor, și se vor spurcà sfintele lor.
25. Și curățenia va venì, și va cercà pacea, și nu va fì.
26. Vai preste vai va fì, și veste preste veste va fì și se va căutà vedenie dela proroc, și legea va pierì dela preot, și sfatul dela cei bătrâni.
27. Împăratul va plânge și boierul se va îmbrăcà cu întristare, și mâinile poporului pământului se vor slăbănogì, după căile lor face-voiu lor, și întru judecățile lor îmi voiu izbândì pre ei, și vor cunoaște că eu sunt Domnul.
CAP. 8.
[modifică]
Și a fost în al șaselea an în luna a cincea, în cinci zile ale lunii, eu ședeam în casa mea, și bătrânii Iudei ședeau înaintea mea. Și s’a făcut preste mine mâna Domnului.
2. Și am văzut, și iată asemănare ca un chip de bărbat dela mijlocul lui și până jos foc, și dela mijlocul lui și în sus ca vederea aburului, ca chipul chihribarului.
3. Și a întins asemănare de mână, și m’a luat de creștetul meu, și m’a ridicat Duhul între pământ și între cer, și m’a adus în Ierusalim întru vedenia lui Dumnezeu la tinda porții cei mai dinlăuntru, care caută către miazănoapte unde erà stâlpul câștigătorului.
4. Și iată erà acolo slava Domnului Dumnezeului lui Israil, precum erà vedenia, care o am văzut în câmp.
5. Și au zis către mine: fiul omului! Caută cu ochii tăi către miazănoapte, și am căutat cu ochii mei către miazănoapte, și iată dela miazănoapte către poarta cea dela răsărit a altarului, idolul râvnii întru intrare.
6. Și au zis către mine: fiul omului! Văzut-ai ce fac aceștia? Fărădelegi mari, care casa lui Israil le face aici, ca să se depărteze de cele sfinte ale mele? Și încă mai mari fărădelegi vei vedeà.
7. Și m’a băgat la tinzele curții, și am văzut, și iată o gaură în perete.
8. Și au zis către mine: fiul omului! Sapă în perete, și am săpat în perete, și iată o ușe.
9. Și au zis către mine: intră, și vezi fărădelegile cele rele, care le fac aceștia astăzi aici.
10. Și am intrat, și am văzut toți idolii casii lui Israil zugrăviți pre perete împrejur preste tot.
11. Și șaptezeci de bărbați din bătrânii casii lui Israil și Iehonia al lui Safan în mijlocul lor stà înaintea feții lor, și fiecare dintru ei avea cădelniță în mâna sa, și se suià fumul tămâiei.
12. Și a zis către mine: fiul omului! Văzut-ai cele ce fac aici bătrânii casii lui Israil? Fiecare dintru ei în cămara sa cea ascunsă, că a zis: nu vede Domnul, părăsit-au Domnul pământul.
13. Și au zis către mine: încă mai mari fărădelegi vei vedeà, care fac aceștia.
14. Și m’au băgat la tinzele porții casii Domnului, care caută către miazănoapte, și iată acolo erau femei șezând, și plângând pre Tammuz.
15. Și au zis către mine: văzut-ai fiul omului? Încă vei vedeà izvodiri mai rele decât acestea.
16. Și m’au băgat în curtea casii Domnului cea mai dinlăuntru, și iată la tinzele Bisericii Domnului între elamuri și între jertfelnic, ca la vr’o douăzeci și cinci de bărbați, cu spatele către Biserica Domnului, și cu fețele către răsărit, și aceștia se închinau soarelui.
17. Și au zis către mine: văzut-ai fiul omului? Au doar puține sunt casei lui Iuda a face fărădelegile, care le-a făcut aici, că a umplut pământul de fărădelegi și s’a întors să mă mânie, și iată ei ca și cum și-ar bate joc?
18. Și eu voiu face lor cu mânie, nu va cruțà ochiul meu, nici mă voiu milostivì, și când vor strigà la urechile mele cu glas mare, nu’i voiu ascultà pre ei.
CAP. 9.
[modifică]
Și a strigat la urechile mele glas mare, zicând: apropiatu-s’a izbânda cetăței și fiecare aveà unelte de pierzare în mâna sa.
2. Și iată șase bărbați veneau de pe calea porței cei înalte, care caută către miazănoapte, și fiecare aveà secure în mâna sa, și erà un om în mijlocul lor îmbrăcat cu haină până în pământ și brâu de sapfir preste mijlocul lui, și a intrat și a statut lângă jertfelnicul cel de aramă.
3. Și slava Dumnezeului lui Israil s’a suit de pre Heruvim, care erà preste el la pragul casei și a chemat pre bărbatul cel îmbrăcat cu haină până în pământ, care aveà pre mijlocul său brâu.
4. Și a zis către el: treci prin mijlocul Ierusalimului și pune semn preste frunțile oamenilor celor ce suspină, și ale celor ce se necăjesc pentru toate fărădelegile, care se fac în mijlocul lor.
5. Iar acelora a zis, auzind eu: mergeți după el în cetate și tăieți și nu cruțați cu ochii voștri și nu vă milostiviți.
6. Bătrân și tânăr și fecioară și prunci și femei omorîți până ce’i veți pierde; iar de tot cel ce are semn să nu vă atingeți, și dela cei sfinți ai mei începeți. Și au început dela bărbații cei bătrâni, cari erau înlăuntru în casă.
7. Și a zis către ei: spurcați casa și umpleți căile de morți; și au mers și au tăiat.
8. Și a fost când tăiau aceia pre ei, am căzut pre fața mea și am strigat și am zis: vai Doamne! Au doar vei pierde toate rămășițele lui Israil, vărsându’ți mâniea preste Ierusalim?
9. Și au zis către mine: nedreptatea casei lui Israil și a lui Iuda s’a mărit foarte, că s’a umplut pământul de popoare multe și cetatea s’a umplut de nedreptate și de necurățenie, că a zis: părăsit-au Domnul pământul și nu va vedeà Domnul.
10. Și ochiul meu nu va cruțà, nici mă voiu milostivì, căile lor în capetele lor le voiu întoarce.
11. Și iată bărbatul cel îmbrăcat cu haină până în pământ, și încins cu brâu preste mijlocul său, și a răspuns, zicând: făcut-am precum mi-ai poruncit mie.
CAP. 10.
[modifică]
Și am văzut, și iată deasupra tăriei cei preste capul Heruvimilor, ca piatra sapfirului, asemănare de scaun preste ei.
2. Și au zis către bărbatul cel îmbrăcat cu veșmântul: intră în mijlocul roatelor celor de supt Heruvimi, și umple mâinile tale de cărbuni de foc din mijlocul Heruvimilor, și risipește preste cetate, și intră înaintea mea.
3. Și Heruvimii stau deadreapta casii, când intrà bărbatul, și nor a umplut curtea cea mai dinlăuntru.
4. Și s’a ridicat slava Domnului de pre Heruvimi la pragul casii, și a umplut norul casa, și curtea s’a umplut de lumina slavei Domnului.
5. Și glasul aripilor Heruvimilor se auzeà până dinaintea curții cei dinafară, ca glasul Dumnezeului celui atotputernic grăind:
6. Și au poruncit bărbatului celui îmbrăcat cu veșmântul cel sfânt, zicând: ià foc din mijlocul roatelor celor din mijlocul Heruvimilor, și a intrat, și a stătut lângă roate.
7. Și a întins Heruvimul mâna sa în mijlocul focului celui din mijlocul Heruvimilor, și a luat, și a dat în mâinile bărbatului celui îmbrăcat cu veșmântul cel sfânt, care luând a ieșit.
8. Și am văzut la Heruvimi asemănare de mâini de om de desuptul aripilor lor.
9. Și am văzut, și iată patru roate lângă Heruvimi, o roată lângă un Heruvim, și vederea roatelor, ca vederea hrisolitului.
10. Și vederea lor asemenea în cele patru, ca și cum ar fi roată în roată.
11. Și când umblau ele la patru părți ale lor mergeau, și nu se învârteau când mergeau ele, ci la locul la care se abăteau a merge, cea dintâiu mergeà după ea și celelalte, și nu se învârteau, când mergeau ele.
12. Și umerii lor și mâinile lor și aripile lor, și roatele pline de ochi prin prejurul celor patru roate.
13. Și roatele acestea s’au chemat Ghelghel, auzind eu.
14. Și patru fețe erau la una: fața cea dintâiu erà față de Heruvim, și fața cea de a doua erà față de om, și cea de a treia erà față de leu, și a patra erà față de vultur.
15. Și s’au ridicat Heruvimii; aceasta este hiara, care am văzut-o la rîul Hovar.
16. Și când mergeau Heruvimii, mergeau și roatele alăturea cu ei, și când ridicau Heruvimii aripile lor, ca să se înalțe de pre pământ, nu se întorceau roatele lor, ci și ele se țineau de ei.
17. Când stau ei, stau, și când se înălțau ei, se înălțau și ele; că duh de vieață erà întru ele.
18. Și a ieșit slava Domnului din casă, și a stătut preste Heruvimi.
19. Și au ridicat Heruvimii aripile lor, și s’au înălțat de pre pământ înaintea mea, și când au ieșit ei, și roatele s’au ținut de ei, și au stătut la tinda porții casii Domnului cei din preajmă, și slava Dumnezeului lui Israil erà preste ei deasupra.
20. Aceasta este hiara, care o am văzut de desuptul Dumnezeului lui Israil la rîul Hovar, și am cunoscut, că Heruvim este.
21. Patru fețe la unul, și opt aripi la unul, și asemănare de mâini de om supt aripile lor.
22. Și asemănarea fețelor lor sunt însăși fețele, care le-am văzut de desuptul slavei Dumnezeului lui Israil la rîul Hovar, și pre ei pre fiecare după fața sa mergând.
CAP. 11.
[modifică]
Și m’au luat Duh, și m’au adus la poarta casii Domnului cei din preajmă, care caută către răsărit, și iată la tinda porții, ca la vr-o douăzeci și cinci de bărbați, și am văzut în mijlocul lor pre Iezoniea fiul lui Ezer, și pre Faltia fiul lui Vaneu povățuitorii poporului.
2. Și au zis Domnul către mine: fiul omului! Aceștia sunt bărbații cei ce cugetă cele deșarte, și sfătuesc sfat rău în cetatea aceasta.
3. Cei ce zic: au de curând s’au zidit casele? Aceasta este căldarea, iar noi cărnurile.
4. Pentru aceea prorocește asupra lor, prorocește fiul omului!
5. Și au căzut preste mine Duhul Domnului, și au zis către mine, grăește, acestea zice Domnul: așà ziceți casa lui Israil, și sfaturile duhului vostru eu le știu.
6. Înmulțit-ați morții voștri în cetatea aceasta, și ați umplut căile ei de răniți.
7. Pentru aceea acestea zice Domnul: morții voștri, pre cari i-ați ucis în mijlocul ei, aceștia sunt cărnurile, iar ea este căldarea, și pre voi vă voiu scoate din mijlocul ei.
8. De sabie vă temeți, și sabie voiu aduce asupra voastră, zice Domnul.
9. Și vă voiu scoate pre voi din mijlocul ei, și vă voiu dà pre voi în mâinile streinilor, și voi face întru voi judecăți.
10. De sabie veți cădeà, și întru munții lui Israil vă voiu judecà pre voi, și veți cunoaște, că eu sunt Domnul.
11. Aceasta nu va fi vouă căldare, și voi nu veți fi în mijlocul ei cărnuri, întru munții lui Israil vă voiu judecà pre voi.
12. Și veți cunoaște, că eu sunt Domnul. Că întru poruncile mele n’ați umblat, și judecățile mele nu le-ați făcut; ci după judecățile neamurilor celor dimprejurul vostru, ați lucrat.
13. Și a fost când proroceam eu, și Faltia fiul lui Vaneu a murit, și am căzut pre fața mea, și am strigat cu glas mare, și am zis: vai! vai! Doamne, sfârșit faci tu rămășițelor lui Israil?
14. Și s’a făcut cuvântul Domnului către mine, zicând:
15. Fiul omului! Frații tăi și bărbații robiei tale și toată casa lui Israil s’au sfârșit, cărora au zis lăcuitorii Ierusalimului, departe v’ați depărtat dela Domnul, nouă s’a dat pământul spre moștenire.
16. Pentru aceea acestea zice Domnul: că voiu lepădà pre ei întru neamuri, și îi voiu risipì pre ei preste tot pământul, și voiu fi lor spre sfințenie mică în țările, în care vor intrà.
17. Pentru aceea acestea zice Domnul: și îi voiu luà pre ei dintru neamuri, și îi voiu adunà pre ei de prin țările, în care i-am risipit pre ei, și voiu dà lor pământul lui Israil.
18. Și vor intrà acolo, și vor ridicà toate urîciunile lui, și toate fărădelegile lui dintr’însul.
19. Și voiu dà lor altă inimă, și duh nou voiu dà întru dânșii, și voiu smulge inima lor cea de piatră din trupul lor, și voiu dà lor inimă de carne.
20. Ca întru poruncile mele să umble, și îndreptările mele să le păzească și să le facă pre ele, și vor fi mie popor și eu voiu fi lor Dumnezeu, zice Domnul.
21. Iar a cărora inimă după urîciunile sale și după fărădelegile sale umblă, calea acestora în capetele lor o voiu pune, zice Domnul.
22. Și au ridicat Heruvimii aripile lor, și roatele țiindu-se de ei, și slava Dumnezeului lui Israil preste ei deasupra lor.
23. Și s’a suit slava Domnului din mijlocul cetății, și a stătut pre muntele care erà în preajma cetății.
24. Și m’a luat Duhul și m’a dus în pământul Haldeilor la robie întru vedenie cu Duhul lui Dumnezeu, și m’am suit dela vedenia care am văzut.
25. Și am grăit către robime toate cuvintele Domnului, care mi-au arătat mie.
CAP. 12.
[modifică]
Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:
2. Fiul omului! În mijlocul nedreptăților lor tu lăcuești, cari au ochi a vedeà, și nu văd, și urechi au a auzì, și n’aud, pentrucă este casă amărîtoare.
3. Și tu fiul omului! Fă ție unelte de robie, și te robește ziua înaintea lor, și te robește din locul tău într’alt loc înaintea lor, ca să vază că este casă amărîtoare.
4. Și vei scoate uneltele tale, uneltele cele de robie ziua în vederea lor, și tu vei ieșì seara înaintea lor, cum iese cel robit.
5. Găurește-ți peretele și ieși prin el.
6. Înaintea lor pre umeri te vei luà, și ascuns vei ieșì, fața ta să o acoperi, și să nu vezi pământul; că semn te-am dat pre tine casii lui Israil.
7. Și am făcut așà toate, câte mi-au poruncit mie, și am scos uneltele, ca uneltele cele de robie ziua; și seara mi-am găurit mie peretele cu mâna, și pre ascuns am ieșit, pre umere m’am luat înaintea lor.
8. Și a fost cuvântul Domnului dimineața către mine, zicând:
9. Fiul omului! N’a zis către tine casa lui Israil, casa cea amărîtoare: ce faci tu?
10. Zì către ei, acestea zice Domnul Domnul: celui ce stăpânește și celui ce povățuește în Ierusalim, și la toată casa lui Israil, cari sunt în mijlocul lor.
11. Zì: că eu semne fac în mijlocul lor, în ce chip am făcut, așà va fì lor, întru înstreinare și în robie vor merge.
12. Și stăpânitorul lor în mijlocul lor pre umere se va ridicà, pre ascuns va ieșì prin perete, găurì-va să iasă el printr’însul, fața sa va acoperì, ca să nu se vază cu ochiul, și el să nu vază pământul.
13. Și voiu întinde plasa mea preste el, și se va prinde în mreaja mea, și’l voiu duce pre el în Vavilon în pământul Haldeilor, și pământul nu’l va vedeà, și acolo va murì.
14. Și pre toți cei dimprejurul lui, pre ajutorii lui și pre toți sprijinitorii lui risipi’i-voiu la tot vântul, și sabie voiu scoate dinapoia lor.
15. Și vor cunoaște, că eu sunt Domnul, când îi voiu risipì pre ei întru neamuri, și îi voiu semănà pre ei prin țări.
16. Și voiu lăsà dintru ei cu număr bărbați din sabie și din foamete și din moarte, ca să spue toate fărădelegile lor la neamurile, la care vor merge, și vor cunoaște, că eu sunt Domnul.
17. Și s’a făcut cuvântul Domnului către mine, zicând:
18. Fiul omului! Pâinea ta cu durere o vei mâncà, și apa ta cu chin și cu necaz o vei beà.
19. Și vei grâì către poporul pământului, acestea zice Domnul, celor ce lăcuesc în Ierusalim pre pământul lui Israil: pâinile lor cu lipsă le vor mâncà, și apa lor cu prăpădire o vor beà, ca să se prăpădească pământul și plinirea lui, că întru necredință sunt toți cei ce lăcuesc pre dânsul.
20. Și cetățile lor, cele ce se lăcuesc se vor pustiì, și pământul se va prăpădì, și veți cunoaște, că eu sunt Domnul.
21. Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:
22. Fiul omului! Care este vouă pilda aceasta pre pământul lui Israil, zicând: îndelungatu-s’au zilele, pierit-a toată vederea?
23. Pentru aceea zì către ei, acestea zice Domnul: și voiu întoarce pilda aceasta, și mai mult casa lui Israil nu va zice pilda aceasta, că vei zice către ei: apropiatu-s’au zilele și cuvântul a toată vedenia.
24. Că nu va fì mai mult toată vedenia mincinoasă, nici cel ce vrăjește pentru dar în mijlocul fiilor lui Israil.
25. Pentrucă eu Domnul voiu grăì cuvintele mele, grăì-voiu, și voiu face, și mai mult nu voiu îndelungà, că în zilele voastre este casă amărîtoare, voiu grăì cuvântul, și’l voiu face, zice Domnul.
26. Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:
27. Fiul omului! Iată casa lui Israil cea amărîtoare, zicând, zic: vedeniea, care o vede acesta după zile multe și după vremi delungate, acesta va prorocì.
28. Pentru aceea zì către ei, acestea zice Domnul: mai mult nu se vor îndelungà toate cuvintele mele ori câte voiu grăì, că cuvântul care’l voiu grăì, îl voiu și face, zice Domnul.
CAP. 13.
[modifică]
Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:
2. Fiul omului! Prorocește asupra prorocilor lui Israil și vei zice celor ce prorocesc din inima sa, și vei prorocì și vei grăì către ei: auziți cuvântul Domnului.
3. Acestea zice Domnul: vai celor ce prorocesc din inima sa și nimic nu văd.
4. Ca vulpele în pustie prorocii tăi Israile!
5. N’au stătut întru tărie și au adunat turme preste casa lui Israil, nu s’au sculat la răsboiu cei ce zic în ziua Domnului.
6. Cei ce văd minciuni și vrăjesc deșarte, cei ce zic: zice Domnul; și Domnul nu i-au trimis pre ei, și au început a ridicà cuvânt.
7. Au nu vedenie mincinoasă ați văzut? Și vrăji deșarte ați grăit? Și ziceți: zice Domnul, și eu n’am grăit.
8. Pentru aceea zì: acestea zice Domnul, pentrucă sunt cuvintele voastre mincinoase și vrăjile voastre deșarte; pentru aceea iată eu preste voi, zice Domnul.
9. Și voiu întinde mâna mea preste prorocii cei ce văd minciună și cei ce grăiesc deșarte; întru învățătura poporului meu nu vor fì, nici în scrisoarea casei lui Israil nu se vor scrì, și în pământul lui Israil nu vor intrà, și vor cunoaște că eu sunt Domnul.
10. Pentrucă au înșelat pre poporul meu, zicând: pace, pace, și pace nu este; și acesta zidește peretele și ei îl spoiesc, de va cădeà.
11. Zì către cei ce’l spoiesc: cădeà-va și va fì ploaie înnecând, și voiu dà pietre, zvârlituri de pietre la încheieturile lor și vor cădeà, și vânt ridicător și se va sparge.
12. Și iată a căzut peretele și nu vor zice către voi: unde este spoiala voastră, care ați spoit?
13. Pentru aceea acestea zice Domnul: și voiu sparge vântul, care se ridică cu mânie, și ploaie înnecătoare întru mâniea mea va fì și pietrile cele zvârlitoare cu mânie le voiu aduce spre pierdere.
14. Și voiu săpà pe de desupt peretele care l-ați spoit, și va cădeà, și’l voiu pune pre el pre pământ, și se vor descoperì temeliile lui, și va cădeà, și vă veți sfârșì cu mustrări, și veți cunoaște că eu sunt Domnul.
15. Și voiu sfârșì mâniea mea preste perete și preste cei ce’l spoiesc cădeà-va, și am zis către voi: nu este peretele, nici cei ce’l spoiesc pre el.
16. Prorocii lui Israil, cari prorocesc pentru Ierusalim și cari văd lui pace, și pace nu este, zice Domnul.
17. Și tu fiul omului! Întărește’ți fața ta asupra fetelor poporului tău cele ce prorocesc din inima sa și prorocește asupra lor.
18. Și vei grăì: acestea zice Domnul: vai celor ce’și coase perni supt tot cotul mâinii și fac acoperituri preste tot capul a toată vârsta, ca să răzvrătească suflete, sufletele poporului meu s’au răzvrătit și suflete ocroteà.
19. Și spurcându-mă pre mine către poporul meu pentru o mână de orz și pentru o bucățică de pâine, ca să omoare sufletele care nu se cădeà să moară, și ocroteà sufletele care nu se cădeà să trăiască; când grăiați către poporul care ascultà cuvinte deșarte.
20. Pentru aceea acestea zice Domnul Domnul: iată eu asupra pernilor voastre, cu care voi răzvrătiți sufletele, rumpe-le-voiu pre ele dela brațele voastre și voiu slobozì sufletele, care le-ați răzvrătit, sufletele lor întru risipire.
21. Și voiu rumpe acoperiturile voastre și voiu mântuì pre poporul meu din mâinile voastre, și nu vor fì mai mult în mâinile voastre spre răzvrătire, și veți cunoaște că eu sunt Domnul.
22. Pentrucă răzvrătiți inima dreptului spre nedreptate și eu nu’l răzvrăteam pre el, și întăriați mâinile celui fărădelege, ca nicidecum să nu se abată el dela fărădelegea sa și dela calea sa cea rea, și să fie viu.
23. Pentru aceea minciuni nu veți mai ștì, și vrăji nu veți mai vrăjì, și voiu mântuì pre poporul meu din mâna voastră și veți cunoaște că eu sunt Domnul.
CAP. 14.
[modifică]
Și au venit la mine bărbați din bătrânii poporului lui Israil, și au șezut înaintea feții mele.
2. Și a fost către mine cuvântul Domnului, zicând:
3. Fiul omului! Bărbații aceștia au pus cugetele sale întru inimile sale, și certarea strâmbătăților sale, au pus înaintea feței sale, au răspunzând, răspunde-voiu lor?
4. Pentru aceea grăește către ei, și vei zice către ei, acestea zice Domnul: om din casa lui Israil, care va pune cugetele sale în inima sa, și chinul strâmbătății sale va pune înaintea feții sale, și va venì la proroc, eu Domnul voiu răspunde lui, întru cele cu care se ține cugetul lui.
5. Pentru ca să abată casa lui Israil după inimile sale cele înstrăinate dela mine în cugetele lor.
6. Pentru aceea zì către casa lui Israil, acestea zice Domnul Dumnezeu: întoarceți-vă și vă abateți dela izvodirile voastre, și dela toate păgânătățile voastre, și întoarceți fețele voastre către mine.
7. Că om, om din casa lui Israil, și din nemernicii, cari nemernicesc întru Israil, care se va înstrăinà dela mine, și va pune gândurile întru inima sa, și chinul nedreptății sale va pune înaintea feții sale; și va venì la proroc să’l întrebe pre el întru mine, eu Domnul voiu răspunde lui întru aceea, cu care se ține întru el.
8. Și voiu întărì fața mea asupra omului aceluia, și îl voiu pune pre el întru pustiire și întru pierdere, și’l voiu ridicà pre el din mijlocul poporului meu, și veți cunoaște, că eu sunt Domnul.
9. Și prorocul de va rătăcì, și va grăì cuvântul, eu Domnul am făcut pre prorocul acela să rătăcească, și voiu întinde mâna mea preste el, și’l voiu pierde pre el din mijlocul poporului meu Israil.
10. Și vor luà nedreptatea sa după nedreptatea celui ce întreabă, și așijderea și prorocului după nedreptate va fì.
11. Ca să nu mai rătăcească casa lui Israil dela mine, și ca să nu se mai spurce cu toate greșalele sale, și vor fì mie popor, și eu voiu fì lor Dumnezeu, zice Domnul.
12. Și a fost cuvântul Domnului către mine zicând:
13. Fiul omului! Pământul de va păcătuì mie, ca să’mi greșască greșală, voiu întinde mâna mea preste el, și sfărâmând voiu sfărâmà întărirea pâinii lui, și voiu trimite foamete preste el, și voiu pierde de pre el pre om și pre dobitoace.
14. Și de vor fì acești trei bărbați în mijlocul lui, Noe și Daniil și Iov, aceștia cu dreptatea lor se vor mântuì, zice Domnul.
15. Iar de voiu aduce și hiare rele pre pământ, și’l voiu certà pre el, și va pierì, și nu va fì cine să’l calce de fața hiarelor.
16. Și de vor fì acești trei bărbați în mijlocul lui, viu sunt eu, zice Domnul; de se vor mântuì fii sau fete, ci numai ei singuri se vor mântuì, iar pământul va pierì.
17. Iar și sabie de voiu aduce pre pământul acela, și voiu zice: sabie să treacă preste pământ, și voiu pierde dintr’însul pre om, și pre dobitoc.
18. Și de vor fì acești trei bărbați în mijlocul lui, viu sunt eu, zice Domnul; că nu vor mântuì pre fii, nici pre fete, ci numai ei singuri se vor mântuì.
19. Iar de voiu trimite și moarte pre pământul acela, și voiu vărsà mâniea mea preste el întru sânge, ca să pierz dintru el pre om și pre dobitoc.
20. Și Noe și Daniil și Iov de vor fì în mijlocul lui, viu sunt eu, zice Domnul; de se vor mântuì fii sau fete, ei întru dreptatea lor vor mântuì sufletele lor.
21. Acestea zice Domnul: iar de voiu trimite și aceste patru izbândiri rele ale mele: sabie și foamete și hiarele rele și moarte preste Ierusalim, ca să pierz dintru el pre om și pre dobitoc.
22. Și iată vor rămâneà întru el cei mântuiți ai lui, aceștia vor scoate pre fii și fete, iată aceștia vor ieșì la voi, și veți vedeà căile lor și izvodirile lor, și vă veți căì pentru relele, care am adus preste Ierusalim, pentru toate relele care le-am adus asupra lui.
23. Și vă vor mângâià pre voi, pentrucă veți vedeà căile lor și gândurile lor, și veți cunoaște, că nu îndeșert am făcut toate, câte am făcut întru el, zice Domnul.
CAP. 15.
[modifică]
Și a fost cuvântul Domnului către mine zicând:
2. Și tu fiul omului! Ce s’ar face lemnul viței din toate lemnele tufelor celor ce sunt în lemnele pădurei?
3. Au luà-vor dintr’însul lemn, ca să fie de lucru? Au luà-vor dintr’însul cuiu, ca să agațe într’însul vase?
4. Fără numai, ce s’a dat focului de s’a ars, curățirea ei cea de preste an o arde focul, și o face cenușe, au de treabă va fì la lucru?
5. Încă nici când este ea întreagă, nu va fì de lucru, au doar după ce o va topì focul până în sfârșit fì-va mai mult de lucru?
6. Pentru aceea zì: acestea zice Domnul; în ce chip este lemnul viții între lemnele pădurii, care le-am dat focului să le arză, așà am dat pre cei ce lăcuesc Ierusalimul.
7. Și voiu pune fața mea asupra lor, din foc vor ieșì și focul îi va mistuì pre ei, și vor cunoaște că eu sunt Domnul cel ce am întărit fața mea asupra lor.
8. Și voiu dà pământul spre pustiire, pentrucă a căzut la greșală, zice Domnul.
CAP. 16.
[modifică]
Și a fost cuvântul Domnului către mine zicând:
2. Fiul omului! Mărturisește Ierusalimului fărădelegile lui.
3. Și vei grăì, acestea zice Domnul Ierusalimului: rădăcina ta și nașterea ta este din pământul lui Hanaan, tătăl tău Amoreu și muma ta Heteancă.
4. Și la nașterea ta, în care zi te-ai născut, buricul tău nu s’a tăiat și n’ai legat țâțele tale, și cu apă nu te-ai scăldat, nici cu sare te-ai sărat și cu scutece nu te-ai înfășat.
5. Nici s’a îndurat ochiul meu spre tine, ca să’ți facă ție una dintru toate acestea și să pătimească cevà pentru tine, și te-ai aruncat pre fața câmpului cu îndărătnicirea sufletului tău în ziua în care te-ai născut.
6. Și am trecut prin tine și te-am văzut cruntată în sângele tău, și am zis ție: din sângele tău vei trăì.
7. Înmulțită ca răsăritul țarinei te-am dat pre tine și te-ai înmulțit și te-ai mărit și ai intrat în cetățile cetăților, țâțele tale s’au ridicat, și părul tău a răsărit, iar tu erai goală și grozavă.
8. Și am trecut prin tine și te-am văzut pre tine, și iată vremea ta și vremea celor ce se abat, și am întins aripile mele preste tine și am acoperit grozăvia ta, și m’am jurat ție, și am intrat la legătură cu tine, zice Domnul: și te-ai făcut mie.
9. Și te-am scăldat pre tine cu apă și am spălat sângele tău dela tine și te-am uns cu untdelemn.
10. Și te-am îmbrăcat cu împestrite și te-am încălțat cu vânăt, și te-am încins cu vison, și te-am îmbrăcat cu haină de păr țesută.
11. Și te-am împodobit cu podoabă și am pus brățări la mâinile tale și gherdan la grumazul tău.
12. Și am pus cercel preste nările tale și veriguțe în urechile tale și cunună de mărire pre capul tău.
13. Și te-ai împodobit cu aur și cu argint, și hainele tale de vison și de păr țesute și împestrite, făină aleasă de grâu și miere, și untdelemn ai mâncat, și te-ai înfrumusețat foarte.
14. Și a ieșit numele tău întru neamuri pentru frumusețea ta, că plinire erà întru frumusețea care am pus pre tine, zice Domnul.
15. Și nădăjduindu-te întru frumusețele tale ai curvit întru numele tău, și ai pus curvia ta la tot trecătorul, ca să fii a lui.
16. Și ai luat din hainele tale și ai făcut ție idoli cusuți, și ai curvit întru ei, și nu vei intrà, nici va fì.
17. Și ai luat vasele laudei tale din aurul meu și din argintul meu, care l-am dat ție, și ți-ai făcut ție chipuri bărbătești și ai curvit întru ele.
18. Și ai luat îmbrăcămintea ta cea pestriță, și le-ai îmbrăcat pre ele, și untuldelemn al meu și tămâia mea le-ai pus înaintea feții lor.
19. Și pâinele mele, care le-am dat ție, făina de grâu și untuldelemn și mierea, cu care te-am hrănit pre tine, le-ai pus înaintea feții lor spre miros de bună mireasmă, și s’a făcut zice Domnul.
20. Și ai luat pre fiii tăi și pre fetele tale, care ai născut, și i-ai junghiat lor spre mâncare, au mică este curvia ta?
21. Și ai sugrumat pre fiii tăi și i-ai dat când descântai tu pre ei lor.
22. Aceasta este mai mult decât toată curvia ta și urâciunile tale, și nu ți’ai adus aminte de zilele prunciei tale, când erai goală și grozavă, cruntată în sângele tău ai trăit.
23. Și s’a făcut după toate răutățile tale zice Domnul.
24. Și ai zidit ție casă de curvie și ți-ai făcut ție punere de curvie în toată ulița.
25. Și la începutul a toată calea ai zidit casele tale de curvie și ai stricat frumusețele tale, și ai desfăcut picioarele tale la tot cel ce treceà și ai înmulțit curvia ta.
26. Și ai curvit cu fiii Eghipetului, cei în apropiere de hotar cu tine, carii sunt mari la trup, și în multe feluri ai curvit, ca să mă mânii pre mine.
27. Iar de voiu întinde mâna mea asupra ta și voiu luà legiuirile tale, și te voiu dà pre tine în sufletele celor ce te urăsc pre tine al fetelor celor de alt neam, care te-au abătut pre tine dela calea ta.
28. Și ai păgânit și ai curvit mai mult decât fetele lui Asur, și nici așà nu te-ai săturat.
29. Și ai curvit și nu te-ai umplut, și ai înmulțit așezământurile tale către pământul lui Hanaan și al Haldeilor, și nici cu acestea nu te-ai săturat.
30. Ce voiu pune fata ta?, zice Domnul. Fiindcă ai făcut toate aceste fapte de femeie curvă, și ai curvit întreit întru fetele tale.
31. Când ai zidit casa ta de curvie la începutul a toată calea și vatra ta o ai făcut în toată ulița, te-ai făcut ca o curvă care adună plată.
32. Femeia preacurvă este asemenea ție, care ià dela bărbatul său plată,
33. Și tuturor celor ce curviau cu ea le dà plată, și tu ai dat plată tuturor iubiților tăi, și’i încărcai pre ei, ca să vie la tine prin prejur întru curviea ta.
34. Și s’a făcut întru tine îndărătnicire mai multă decât la femei întru curviea ta, și după tine n’a curvit așà, pentrucă tu dai plată și ție plată nu s’a dat și s’a tăcut întru tine îndărătnicii.
35. Pentru aceea curvă! Auzi cuvântul Domnului.
36. Acestea zice Domnul: pentrucă ți-ai vărsat arama ta și se va descoperì rușinea ta întru curviea ta către iubiții tăi și spre toate gândurile fărădelegilor tale, și în sângele fiilor tăi, pre cari i-ai dat lor.
37. Pentru aceea iată eu voiu adunà asupra ta pre toți iubiții tăi, cu cari te-ai amestecat, și pre toți pre cari i-ai iubit împreună cu toți pre cari i-ai urît; și îi voiu adunà pre ei asupra ta de prin prejur, și voiu descoperì răutățile tale către ei, și vor vedeà toată grozăviea ta.
38. Și voiu izbândì asupra ta izbânda preacurvei și a celor ce varsă sânge, și te voiu pune pre tine întru sânge de mânie și de râvnă.
39. Și te voiu dà în mâinile lor și vor surpà casa ta de curvie, și vor stricà vatra ta și te vor desbrăcà pre tine de îmbrăcămintea ta, și vor luà vasele mărirei tale și te vor lăsà goală și grozavă.
40. Și vor aduce asupra ta mulțime și te vor ucide cu pietre, și te vor tăià cu săbiile lor.
41. Și vor arde casele tale cu foc și vor face întru tine izbândă înaintea a multor femei, și te voiu abate pre tine dela curvie și plată nu vei mai dà.
42. Și voiu slobozì mâniea mea asupra ta, și se va luà râvna mea dela tine și mă voiu odihnì, și nu voiu mai aveà grije.
43. Că nu ți-ai adus aminte de ziua prunciei tale, și m’ai întristat pre mine cu toate acestea, și iată eu voiu dà căile tale în capul tău, zice Domnul, că așà ai făcut necredința ta preste toate fărădelegile tale.
44. Acestea sunt toate care a zis asupra ta cu pildă, zicând: cum este muma așà este și fata.
45. Fata mumei tale ești și tu, care a lepădat pre bărbatul său și pre fiii lor, și soră ești surorilor tale, care au lepădat pre bărbații lor și pre fiii lor; muma voastră este Heteancă și tatăl vostru Amoreu.
46. Sora voastră cea mai bătrână Samaria este și fetele ei, care lăcuiesc deastânga ta, și sora ta cea mai tânără decât tine, care lăcuește deadreapta ta, Sodoma și fetele ei.
47. Și nici așà în căile lor n’ai umblat, nici după fărădelegile lor ai făcut, cu puțin și le-ai covârșit pre ele întru toate căile tale.
48. Viu sunt eu zice Domnul; de a făcut Sodoma sora ta acestea și fetele ei, precum ai făcut tu și fetele tale.
49. Însă fărădelegea Sodomei surorei tale a fost mândria întru săturare de pâine și întru prisosință cu desfătări se resfățà ea și fetele ei, aceasta aveà ea și fetele ei, și mâna săracului și a celui lipsit nu o sprijineà.
50. Și se măreà și au făcut fărădelegi înaintea mea și le-am luat pre ele precum ai văzut.
51. Și Samariea jumătate din păcatele tale n’a păcătuit, și ai înmulțit fărădelegile tale mai mult decât ele, și ai îndreptat pre surorile tale întru toate fărădelegile tale, care ai făcut.
52. Și tu poartă chinul tău, pentrucă ai stricat pre surorile tale întru păcatele tale și întru fărădelegile tale care le-ai făcut mai mult decât ele, și le-ai îndreptat pre ele mai mult decât pre tine, și tu rușinează-te și primește ocara ta; pentrucă ai îndreptat pre surorile tale.
53. Și voiu întoarce întoarcerile lor întoarcerea Sodomei și a fetelor ei, și voiu întoarce întoarcerea Samariei și a fetelor ei, și voiu întoarce întoarcerea ta în mijlocul lor.
54. Ca să porți chinul tău și să aibi ocară din toate, care ai făcut, ca să mă mânii pre mine.
55. Și sora ta Sodoma și fetele ei se vor așezà precum au fost dela început, și Samaria și fetele ei se vor așezà precum au fost dela început, și tu și fetele tale vă veți așezà, precum ați fost dela început.
56. Și de n’ar fì fost Sodoma sora ta, ca să auzi în gura ta în zilele trufiei tale,
57. Mai nainte de ce s’au descoperit răutățile tale, precum acum ești ocară fetelor Siriei și tuturor celor de prin prejurul ei fetelor celor de alt neam, care te-au încunjurat împrejur.
58. Păgânătățile tale și fărădelegile tale tu le poartă, zice Domnul.
59. Acestea zice Domnul: și voiu face cu tine precum ai făcut, precum ai urgisit acestea, ca să calci legătura mea.
60. Și’mi voiu aduce aminte de legătura mea, care am făcut cu tine în zilele tinerețelor tale, și voiu ridicà ție legătură veșnică.
61. Și’ți vei aduce aminte de calea ta, și te vei urgisì, când vei primì pre surorile tale cele mai bătrâne decât tine, împreună cu cele mai tinere decât tine, și le voiu dà pre ele ție spre ispitire, și nu din legătura ta.
62. Și voiu ridicà eu legătura mea cu tine, și vei cunoaște, că eu sunt Domnul.
63. Ca să’ți aduci aminte, și să te rușinezi, și să nu’ți fie ție mai mult a deschide gura de fața ocării tale, când mă voiu milostivì eu spre tine după toate câte ai făcut, zice Domnul.
CAP. 17.
[modifică]
Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:
2. Fiul omului! Povestește povestire și grăește pildă către casa lui Israil.
3. Și vei zice, acestea zice Domnul: vulturul cel mare cu aripi mari, cel cu întindere lungă și plin de unghii, care are povățuire ca să intre în Livan, și a luat cele alese ale chedrului.
4. Vârfurile odraslelor le-a smuls și le-a adus în pământul lui Hanaan, în cetate zidită le-a pus pre ele.
5. Și a luat din sămânța pământului, și o a dat pre ea în câmp răsad spre ape multe, și rădăcinile ei supt ea vor fi, ca să se vază o a pus pre ea.
6. Și a răsărit și s’a făcut viță slabă, și mică la mărime, ca să se vază ramurile ei preste ea, și rădăcinile ei supt ea erau, și s’a făcut vie mare, și a făcut lăstari, și a întins coardele sale.
7. Și s’a făcut alt vultur mare cu aripi mari și cu multe unghii, și iată vița aceasta erà împletită către el, și rădăcinile ei către el, și ramurile sale le-a întins către el, ca să’l adape pre el cu roua răsăditurii sale.
8. În câmp bun spre ape multe s’a prins ea, ca să facă odraslă și să aducă rod, ca să fie viță mare.
9. Pentru aceea acestea zice Domnul: au îndreptà-se-va? Au nu rădăcinile odraslei ei și rodul va putrezì, și se vor uscà toate cele întâi răsărite ale ei? Și nu cu braț mare, nici cu popor mult, ca să o smulgă pre ea din rădăcinile ei.
10. Și iată se prinde, au îndreptà-se va? Au nu îndată cât o va atinge vântul cel arzător, cu uscăciune se va uscà? Cu mușuroiul răsăririi sale va secà?
11. Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:
12. Fiul omului! Zì către casa lui Israil cea amărîtoare, nu știți ce sunt acestea, care am zis? Când va venì împăratul Vavilonului asupra Ierusalimului, și’l va luà pre el și pre împăratul lui și pre boierii lui, și’i va aduce pre ei la sine în Vavilon.
13. Și va luà din sămânța împărăției, și va pune cu el legătură, și va băgà pre el la ocară și pre povățuitorii pământului va luà.
14. Ca să se facă împărăție slabă, și să nu se înalțe, ci să păzească legătura lui, și să o întărească.
15. Și s’a depărtat dela el, și a trimis soli la Eghipet, să’i deà lui cai și popor mult, au mântuì-se-va cel ce face împrotivă, și calcă legătura? Au scăpà-va?
16. Viu sunt eu, zice Domnul: că în locul celui ce l-au făcut pre el împărat, care a necinstit jurământul meu, și a călcat legătura mea cea cu el, în mijlocul Vavilonului va murì.
17. Și nu cu putere mare, nici cu gloată multă va face Faraon asupra lui răsboiu, punere de șanț și cu zidire punerilor de săgeți, ca să omoare suflete multe.
18. Și a necinstit jurământul, ca să calce legătura, și iată a dat mâna sa, și toate acestea făcând nu va scăpà.
19. Pentru aceea zì, acestea zice Domnul: viu sunt eu, că jurământul meu, care l-a necinstit, și legătura mea, care o a călcat, le voiu dà în capul lui.
20. Și voiu întinde preste el mreaja mea, și se va prinde în îngrădirea ei, și’l voiu duce pre el în Vavilon, și mă voiu judecà acolo cu el, pentru strâmbătatea lui, care a făcut asupra mea.
21. Și toți fugiții lui întru toată rânduiala de sabie vor cădeà, și pre cei rămași ai lui la tot vântul îi voiu risipì, și veți cunoaște, că eu Domnul am grăit.
22. Pentru aceea acestea zice Domnul: și voiu luà eu din cele alese ale chedrului din vârf, și voiu dà din capul odraslelor lui, din inima lor voiu luà și voiu răsădì pre munte înalt.
23. Și’l voiu spânzurà pre el în munte înalt al lui Israil, și’l voiu răsădì, și va scoate odrasle, și va face rod, și va fì chedru mare, și se va odihnì supt el toată hiara, și toată pasărea supt umbra lui se va odihnì, și ramurile lui se vor așezà.
24. Și vor cunoaște toate lemnele câmpului, că eu sunt Domnul cel ce smeresc lemnul cel înalt, și înalț lemnul cel smerit, și usuc lemnul cel verde, și înverzesc lemnul cel uscat; eu Domnul am grăit, și voiu face.
CAP. 18.
[modifică]
Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:
2. Fiul omului! Ce este vouă pilda aceasta întru fiii lui Israil, cari zic: părinții au mâncat aguridă, și dinții fiilor au strepezit?
3. Viu sunt eu, zice Domnul, de se va mai grăì pilda aceasta în Israil!
4. Că toate sufletele ale mele sunt, precum sufletul tatălui, așà și sufletul fiului al meu este, și sufletul, care păcătuește, acela va murì.
5. Iar omul cel drept, care face judecată și dreptate,
6. În munți nu va mâncà, și ochii săi nu’i va ridicà către idolii casei lui Israil, și pre femeia aproapelui său nu o va pângărì, și de femeia în curgerea sângelui nu se va apropià.
7. Și pre om nu’l va asuprì, zălogul datornicului va dà înapoi, și jaf nu va jefuì, pâinea sa o va dà celui flămând, și pre cel gol îl va îmbrăcà cu haină.
8. Și argintul său nu va dà în camătă, și adaos nu va luà, și dela strâmbătate își va întoarce mâna sa, judecată dreaptă va face între bărbat și între aproapele lui.
9. Și întru poruncile mele va umblà, și îndreptările mele va păzì, ca să le fac pre ele, acesta este drept cu vieață va viețuì, zice Domnul.
10. Și de va naște fiu pierzător, vărsător de sânge, și făcător de păcate,
11. În calea tatălui său celui drept nu va umblà, ci și în munți a mâncat, și femeia aproapelui său a spurcat.
12. Și pre sărac și pre mișel a asuprit, și jaf a jefuit, și zălogul nu l-a dat înapoi, și la idoli a pus ochii săi, fărădelege a făcut.
13. Cu camătă a dat, și adaos a luat, acesta cu vieață nu va viețuì, pentrucă toate fărădelegile acestea a făcut, cu moarte va murì, sângele lui asupra lui va fì.
14. Iar de va naște fiu, și va vedeà toate păcatele tatălui său, care le-a făcut, și se va teme, și nu va face după ele,
15. În munți n’a mâncat, ochii săi nu ș’a pus la poftele casii lui Israil, și femeia aproapelui n’a spurcat,
16. Și pre om n’a asuprit, și zălog n’a zălogit, și jaf n’a jefuit, pâinea sa celui flămând a dat, și pre cel gol l-a îmbrăcat cu haină,
17. Și dela nedreptate a întors mâna sa, camătă și adaus n’a luat, dreptate a făcut, și întru poruncile mele a umblat, acesta nu va murì întru nedreptățile tatălui său, cu vieață va fì viu.
18. Iar tatăl lui de va necăjì cu necaz, și va jefuì jaf, împrotivă a făcut în mijlocul poporului meu, și va murì întru nedreptatea sa.
19. Și veți zice: pentru ce n’a purtat fiul nedreptatea tatălui său? Pentrucă fiul dreptate și milă a făcut, toate legiuirile mele a păzit și le-a făcut, cu vieață va trăì.
20. Iar sufletul cel ce păcătuește, acela va murì, iar fiul nu va purtà nedreptatea tatălui său, și tatăl nu va purtà nedreptatea fiului său, dreptatea dreptului preste el va fi, și fărădelegea celui fărădelege preste el va fì.
21. Și cel fărădelege de se va întoarce dela toate fărădelegile sale, care a făcut, și va păzì toate poruncile mele, și va face dreptate, și milă, cu vieață va trăi, și nu va murì.
22. Toate nedreptățile lui câte a făcut nu se vor pomenì, ci întru dreptatea sa, care a făcut va fì viu.
23. Au cu vrere voesc moartea celui fărădelege, zice Domnul, și nu mai vârtos să se abată el dela calea lui cea rea, și să fie viu?
24. Și de se va abate dreptul dela dreptatea sa, și va face nedreptate, după toate fărădelegile, care a făcut cel fărădelege, toate dreptățile lui, care le-a fost făcut, nu se vor pomenì, întru greșala sa, care a greșit, și întru păcatele sale, care a păcătuit, întru acelea va murì.
25. Și ați zis: nu este dreaptă calea Domnului, ascultați dar toată casa lui Israil, au nu este dreaptă calea mea? Au doar calea voastră este dreaptă?
26. Că ori când se va abațe dreptul dela dreptatea sa, și va face fărădelege, și va murì întru fărădelegea, care a făcut, într’aceea va murì.
27. Și ori când se va întoarce cel fărădelege dela fărădelegea sa, care a făcut și va face judecată și dreptate, acesta sufletul său a păzit.
28. Și a văzut și s’a întors dela toate păgânătățile sale care a făcut, cu vieață va fi viu și nu va murì.
29. Și zice casa lui Israil: nu este dreaptă calea Domnului, au căile mele nu sunt drepte casa lui Israil? Au doar căile voastre sunt drepte?
30. Pentru aceasta pre fiecare după calea lui vă voiu judecà pre voi casa lui Israil, zice Domnul; întoarceți-vă și vă abateți dela toate păgânătățile voastre și nu voiu fì vouă spre certare de nedreptate.
31. Lepădați dela voi toate păgânătățile voastre, care ați făcut asupra mea, și vă faceți vouă inimă nouă și duh nou, și faceți toate poruncile mele, și pentruce muriți casa lui Israil? Zice Domnul.
32. Că nu voesc moartea celui ce moare, zice Domnul; ci vă întoarceți, și veți fì vii.
CAP. 19.
[modifică]
Și tu ià plângere pentru boierul lui Israil.
2. Și vei zice: ce este muma ta puiu de leu în mijlocul leilor s’a născut? În mijlocul leilor a înmulțit puii săi.
3. Și a sărit unul din puii ei; leu s’a făcut și s’a învățat a răpì răpituri și oameni a mâncat.
4. Și au auzit asupra lui neamuri, cu stricarea lor s’au prins el, și l’au adus pre el cu căpăstru în pământul Eghipetului.
5. Și a văzut că s’a luat dela ea, și a pierit statul ei. Și a luat altul din puii săi, și l-a pus pre el leu.
6. Și petreceà între lei, leu s’a făcut și s’a învățat a răpì răpiri, oameni a mâncat.
7. Și pășteà întru îndrăznirea sa și cetățile lor a pustiit și a prăpădit pământul și plinirea lui de glasul răcnirii sale.
8. Și a dat asupra lui neamurile din țările de prin prejur și a întins preste el mreaja sa, cu stricarea lor s’a prins el.
9. Și l-a pus pre el în lanț, și în cătușe a venit la împăratul Vavilonului, și l-a băgat pre el în temniță, ca să nu se auză glasul lui în munții lui Israil.
10. Muma ta ca o viță, ca o floare de rodie în apă răsădită roada ei și odrasla ei s’a făcut din apă multă.
11. Și s’a făcut ei toiag de putere preste neamul povățuitorilor și s’a înălțat cu mărimea sa în mijlocul rădăcinilor, și a văzut mărimea sa întru mulțimea stâlpărilor sale.
12. Și s’a frânt cu mânie, la pământ s’a lepădat, și vântul arzător a uscat cele alese ale ei; izbândit-a, și s’a uscat toiagul puterii ei, focul o a mistuit pre ea.
13. Și acum o a sădit pre ea în pustie, în pământ fără de apă.
14. Și a ieșit foc din toiagul celor aleși ai ei și o a mâncat pre ea, și nu erà întru ea toiagul puterii. Neamul spre pildă de plâns este și va fì spre plâns.
CAP. 20.
[modifică]
Și a fost în anul al șaptelea în luna a cincea, în zece zile ale lunii, venit-au bărbați din bătrânii casii lui Israil, ca să întrebe pre Domnul și a șezut înaintea feții mele.
2. Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:
3. Fiul omului! Grăește către bătrânii casii lui Israil și vei zice către dânșii, acestea zice Domnul: au ca să mă întrebați pre mine voi ați venit? Viu sunt eu, de voiu răspunde vouă, zice Domnul.
4. Au izbândì-voiu pre ei cu izbândire, fiul omului? Fărădelegile părinților lor mărturisește-le lor.
5. Și vei grăì către ei, acestea zice Domnul: din ziua în care am ales casa lui Israil și m’am făcut cunoscut seminției casii lui Iacov, și m’am cunoscut lor în pământul Eghipetului și i-am prins pre ei cu mâna mea, zicând: eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
6. În ziua aceea i-am prins pre ei cu mâna mea, ca să’i scoț din pământul Eghipetului la pământul care l-am gătit lor, la pământul din care curge lapte și miere, fagur este mai mult decât tot pământul.
7. Și am zis către ei: fiecare să lepede urîciunile ochilor săi și cu izvodirile Eghipetului să nu vă pângăriți; eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
8. Și s’au depărtat dela mine și n’au vrut să mă asculte, urâciunile ochilor lor nu le-au lepădat și izvodirile Eghipetului nu le-au părăsit, și am zis ca să vărs mâniea mea preste ei și să sfârșesc urgia mea întru ei în mijlocul Eghipetului.
9. Și am făcut ca numele meu mai mult să nu se pângărească înaintea neamurilor, între care sunt ei, întru care m’am arătat către ei înaintea lor, ca să’i scoț pre ei din pământul Eghipetului.
10. Și i-am scos pre ei din pământul Eghipetului, și i-am adus pre ei în pustie.
11. Și le-am dat lor poruncile mele, și îndreptările mele le-am arătat lor, care să le facă omul, și să fie viu întru ele.
12. Și Sâmbetele mele le-am dat lor, ca să fie semn între mine și între ei, și să cunoască ei, că eu sunt Domnul cel ce’i sfințesc pre ei.
13. Și am zis către casa lui Israil în pustie: umblați întru poruncile mele și păziți îndreptările mele, ca să le faceți pre ele, care făcându-le omul, va fi viu întru ele; și m’a amărît pre mine casa lui Israil în pustie, întru poruncile mele n’a umblat, și îndreptările mele le-a lepădat, care făcându-le omul va trăì întru ele. Și Sâmbetele mele le-a spurcat foarte, și am zis: ca să vărs mâniea mea preste ei în pustie, ca să’i pierz pre ei.
14. Și am făcut, ca numele meu mai mult să nu se spurce înaintea neamurilor, din care i-am scos pre ei înaintea ochilor lor.
15. Și eu am ridicat mâna mea asupra lor în pustie, ca mai mult să nu’i duc pre ei în pământul, care l-am dat lor, în pământul, din care curge lapte și miere, fagur este mai mult decât tot pământul.
16. Pentrucă îndreptările mele le-au lepădat, și întru poruncile mele n’au umblat, și Sâmbetele mele le-au spurcat, ci după gândurile inimilor lor au mers.
17. Și nu s’a îndurat ochiul meu de ei, ca să’i pierz pre ei, și n’am făcut ca să’i sfârșesc pre ei în pustie.
18. Și am zis către fiii lor în pustie: întru legiuirile părinților voștri să nu umblați, și îndreptările lor să nu le păziți, și cu gândurile lor să nu vă amestecați, și să nu vă pângăriți.
19. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, întru poruncile mele umblați, și îndreptările mele păziți-le și le faceți pre ele.
20. Și Sâmbetele mele sfințiți-le, și să fie semn între mine și între voi, ca să cunoașteți, că eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
21. Și m’au amărît și fiii lor întru poruncile mele n’au umblat, și îndreptările mele nu le-au păzit, ca să le facă pre ele, care făcându-le omul va fi viu întru ele; și Sâmbetele mele le-au spurcat foarte, și am zis, ca să vărs mâniea mea preste ei, ca să sfârșesc urgia mea asupra lor în pustie.
22. Și am făcut, ca numele meu mai mult să nu se spurce înaintea neamurilor, din care i-am scos pre ei înaintea ochilor lor.
23. Am ridicat mâna mea asupra lor în pustie, ca să’i risipesc pre ei între neamuri, și să’i împrăștiez pre ei prin țări.
24. Că îndreptările mele nu le-au făcut, și poruncile mele le-au lepădat, și Sâmbetele mele le-au spurcat, ci după gândurile părinților lor au fost ochii lor.
25. Și le-am dat lor porunci nu bune, și îndreptări, întru care nu vor fì vii.
26. Și îi voiu pângărì pre ei întru obiceiurile lor, când vor aduce pre tot cel ce deschide mitrasul, pentru ca să’i sting pre ei, și vor ștì, că eu sunt Domnul.
27. Pentru aceea grăește către casa lui Israil fiul omului! Și vei zice către ei: acestea zice Domnul, până la aceasta m’au mânieat pre mine părinții voștri cu păcatele lor, care au păcătuit asupra mea.
28. Și i-am băgat pre ei în pământul, pentru care am ridicat mâna mea, ca să’l dau pre el lor, și au văzut tot dealul înalt și tot lemnul umbros, și au jertfit acolo dumnezeilor lor, și au pus acolo miros de bună mireasmă lor, și au turnat acolo turnările lor.
29. Și am zis către ei: ce este Avama, de intrați voi acolo? Și au chemat numele lui Avama până în ziua de astăzi.
30. Pentru aceea zì către casa lui Israil, acestea zice Domnul: de vreme ce întru fărădelegile părinților voștri vă pângăriți, și după urîciunile voastre voi curviți,
31. Și cu pârga darurilor voastre, cu trecerea fiilor voștri prin foc voi vă pângăriți, cu toate gândurile voastre până în ziua de astăzi, și eu oare voiu răspunde vouă casa lui Israil? Viu sunt eu, zice Domnul, de vă voiu răspunde vouă, și de se va suì preste duhul vostru acesta.
32. Și nu va fì în ce chip ziceți voi, fi-vom ca limbile și ca neamurile pământului, ca să slujim lemnelor și pietrilor.
33. Și pentru aceea viu sunt eu, zice Domnul, că cu mână tare și cu braț înalt și cu mânie vărsată voiu împărățì preste voi.
34. Și vă voiu scoate pre voi din popoare, și vă voiu adunà pre voi din țările, întru care v’am risipit cu mână tare și cu braț înalt și cu mânie vărsată.
35. Și vă voiu aduce pre voi în pustiea popoarelor, și mă voiu judecà cu voi acolo față către față.
36. În ce chip m’am judecat cu părinții voștri în pustie, când i-am scos pre ei din pământul Eghipetului, așà vă voiu judecà pre voi zice Domnul.
37. Și vă voiu pune pre voi supt toiagul meu, și vă voiu băgà pre voi în număr.
38. Și voiu alege dintre voi pre cei necredincioși și pre cei călcători de lege, pentrucă din nemernicirea lor voiu scoate pre ei, și în pământul lui Israil nu vor intrà, și veți cunoaște, că eu sunt Domnul Dumnezeu.
39. Și voi casa lui Israil, acestea zice Domnul Dumnezeu: fiecare să’și ia izvodirile sale, și după acestea de mă veți ascultà pre mine, și numele meu cel sfânt nu’l veți spurcà mai mult cu darurile voastre, și cu izvodirile voastre.
40. Că în muntele cel sfânt al meu, în muntele cel înalt al lui Israil, zice Domnul Dumnezeu, acolo vor slujì mie toată casa lui Israil desăvârșit, și acolo voiu primì, și acolo voiu privì pârga voastră, și pârga aducerilor voastre, întru toate sfințirile voastre.
41. Întru miros de bună mireasmă vă voiu primì pre voi, când vă voiu scoate pre voi din popoare, și vă voiu adunà pre voi din țările în care v’ați risipit, și mă voiu sfințì întru voi înaintea ochilor popoarelor.
42. Și veți cunoaște, că eu sunt Domnul, când vă voiu băgà pre voi în pământul lui Israil, în pământul, pentru care am ridicat mâna mea, ca să’l dau părinților voștri.
43. Și vă veți aduce aminte acolo de căile voastre, întru care v’ați pângărit, și veți bate fețele voastre întru toate răutățile voastre.
44. Și veți cunoaște, că eu sunt Domnul, când vă voiu face vouă așà, ca numele meu să nu se spurce după căile voastre cele rele și după izvodirile voastre cele stricate, casa lui Israil, zice Domnul.
45. Și a fost cuvântul Domnului către mine zicând:
46. Fiul omului! Întărește’ți fața ta preste Teman, și caută spre Darom, și prorocește asupra dumbrăvii cei povățuitoare a Naghevului.
47. Și vei grăì dumbrăvii Naghevului: auzi cuvântul Domnului, acestea zice Domnul Dumnezeu: iată eu voiu aprinde întru tine foc, și va mâncà întru tine tot lemnul verde și tot lemnul uscat, nu se va stinge flacăra cea aprinsă, și va arde întru ea toată fața dela miazăzì până la miazănoapte.
48. Și va cunoaște tot trupul, că eu Domnul l-am aprins pre el, și nu se va stinge.
49. Și am zis: nicidecum Doamne! Doamne! Ei zic către mine: au nu este pildă, care să zică aceasta?
CAP. 21.
[modifică]
Și s’a făcut cuvântul Domnului către mine, zicând:
2. Pentru aceea fiul omului! Prorocește, și întoarce fața ta asupra Ierusalimului, și privește la sfintele lor, și prorocește asupra pământului lui Israil.
3. Și vei zice către pământul lui Israil, acestea zice Domnul Dumnezeu: iată eu asupra ta, și voiu scoate sabia mea din teaca sa, și voiu pierde dintru tine pre cel fărădelege și pre cel nedrept.
4. Pentrucă voiu pierde din tine pre cel nedrept și pre cel fărădelege, așà va ieși sabia mea din teaca sa preste tot trupul dela miazăzì până la miazănoapte.
5. Și va cunoaște tot trupul, că eu Domnul am scos sabia mea din teaca sa, și mai mult nu se va întoarce.
6. Și tu fiul omului! Suspină întru zdrobirea șalelor tale, și întru dureri geme înaintea ochilor lor.
7. Și va fì de vor zice către tine: pentruce suspini? Și vei zice: pentru vestea, că vine, și se va umpleà de frică toată inima, și toate mâinile vor slăbì, și va înțepenì tot trupul, și tot duhul și toate coapsele se vor pângărì de umezeală; iată vine, și va fì, zice Domnul Dumnezeu.
8. Și a fost cuvântul Domnului către mine zicând:
9. Fiul omului! Prorocește, și grăește, acestea zice Domnul, zì: sabie, sabie ascute-te și te mânie.
10. Ca să junghi junghieri, ascute-te să sclipești gata spre deznodare, junghie, ocărăște, leapădă tot lemnul.
11. Și o au dat pre ea gata a se țineà în mâinile lui. Ascuțitu-s’a sabia, este gata a se dà în mâinile celui ce tae.
12. Strigă și te vaită fiul omului! Pentrucă s’a făcut aceasta întru poporul meu, aceasta întru toți povățuitorii lui Israil; vor nemernicì, spre sabie s’a făcut poporul meu, pentru aceea plesnește cu mâna ta.
13. Că s’a îndreptat, și încă de se va lepădà și neamul? Nu va fì, zice Domnul Domnul.
14. Și tu fiul omului! Prorocește, și plesnește mână preste mână, și îndoește sabia, a treia sabie de rane este, sabia ranelor cea mare, și îi vei spăimântà pre ei.
15. Pentru ca să se înfrângă inima, și se vor înmulțì cei ce slăbesc în toată poarta lor, se dau spre junghierea sabiei, bine s’a făcut spre sclipire, bine s’a făcut spre junghiere.
16. Și treci, ascute-te deadreapta și deastânga, ori unde se va ridicà fața ta.
17. Și eu încă voiu plesnì mâna mea către mâna mea și voiu vărsà mâniea mea, eu Domnul am grăit.
18. Și s’a făcut cuvântul Domnului către mine, zicând:
19. Și tu fiul omului! Rânduește ție două căi, prin care să intre sabiea împăratului Vavilonului, dintru o țară să iasă amândouă, și mâna vor gătì la începătura căii cetăței, la începutul căii vei rânduì.
20. Și tu gătește și rânduește cale ca să intre sabie în Ravatul fiilor lui Amon și în Iudeea și în Ierusalim în mijlocul lui.
21. Că va stà împăratul Vavilonului în calea cea veche la începutul celor două căi, ca să vrăjască vrajă, ca să undeze toiag și să întrebe cele cioplite și să socotească deadreapta lui.
22. Și s’a făcut vraja asupra Ierusalimului, ca să pue șanț și să deschiză gura întru strigare, să înalțe glas cu plângere, a pune șanț la porțile ei și a pune pământ și a zidì stări de săgeți.
23. Și el lor ca și cum ar vrăjì vrajă înaintea lor și el pomenind nedreptățile lui le va pomenì.
24. Pentru aceea acestea zice Domnul: pentrucă ați pomenit nedreptățile voastre, descoperindu-vă necurățiile voastre, ca să se vază păcatele voastre, întru toate necurățiile voastre și întru izvodirile voastre, pentrucă ați pomenit, întru acelea vă veți prinde.
25. Și tu pângărite fărădelege povățuitorule al lui Israil! A căruia vine ziua, în vremea nedreptăței, sfârșitul.
26. Acestea zice Domnul: ià chivara și leapădă cununa, aceea nu va fì ca aceasta, smerit-ai pre cel înalt și ai înălțat pre cel smerit.
27. Nedreptate, nedreptate, nedreptate pune-o-voiu pre ea, nici ea ca acaasta va fì, până când va venì cui i se cade și voiu dà lui.
28. Și tu fiul omului! Prorocește și vei zice: acestea grăește Domnul către fiii lui Amon și către ocara lor și vei zice: sabie, sabie smulge-te spre junghiere și te smulge spre omorîre, ridică-te, ca să sclipești.
29. Când vedeai tu deșarte și vrăjai minciuni, ca să te dai pre tine preste grumazii răniților celor fărădelege, cărora le-au venit ziua, în vremea nedreptăței, sfârșitul.
30. Întoarce-te în teaca ta și să nu poposești în locul acesta, în care te-ai născut în pământul tău, judecà-te-voiu pre tine.
31. Și voiu vărsà preste tine urgiea mea, cu focul urgiei mele voiu suflà preste tine și te voiu dà în mâinile oamenilor varvari, cari lucrează stricăciune.
32. În foc vei fì mâncare, sângele tău va fì în mijlocul pământului tău, nu va fì ție pomenire, că eu Domnul am grăit.
CAP. 22.
[modifică]
Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:
2. Și tu fiul omului! Au judecà-vei cetatea sângiurilor? Și’i arată ei toate fărădelegile ei și vei grăì:
3. Acestea zice Domnul Dumnezeu: o cetate, care varsă sângiuri în mijlocul său, ca să vie vremea ei, și care a făcut asupra sa, ca să se pângărească.
4. Cu sângiurile lor, care ai vărsat, ai căzut și cu gânduri care făceai te-ai pângărit și ai apropieat zilele tale, și ai adus vremea anilor tăi, pentru aceea te-am dat pre tine spre ocară neamurilor și spre batjocură la toate țările.
5. Cele aproape de tine și cele departe de tine, și te vor batjocorì pre tine necurată, numită și multă întru fărădelegi.
6. Iată povățuitorii casei lui Israil fiecare către rudeniile sale s’a adunat întru tine, ca să verse sânge.
7. Pre tată și pre mumă grăià de rău întru tine și către nemernic s’au purtat cu nedreptate întru tine; pre sirman și pre văduvă asuprea întru tine.
8. Și sfintele mele le defăimà și Sâmbetele mele le spurcà întru tine.
9. Bărbați tâlhari erau întru tine, ca să verse întru tine sânge, și preste măguri mâncau întru tine, necurate făceau întru tine.
10. Rușinea tatălui au descoperit întru tine, și necurățiea celei ce aveà curgerea sângelui, a smerit întru tine.
11. Fiecare pre femeia aproapelui său a spurcat, și fiecare pre nora sa o a pângărit întru necurăție; și fiecare pre sora sa și pre fata tatălui său, a smerit întru tine.
12. Daruri au luat întru tine, ca să verse sânge, camătă și adaos au luat întru tine, și ai săvârșit săvârșirea răutăței tale cea cu asupreală, și pre mine m’ai uitat, zice Domnul.
13. Iar de voiu lovì mâna mea către mâna mea asupra celor ce ai săvârșit și ai făcut, și asupra sângiurilor tale, care s’au făcut în mijlocul tău,
14. Au suferì-va inima ta? Au biruì-vor mâinile tale în zilele, care eu le voiu face întru tine? Eu Domnul am grăit, și voiu face.
15. Și le voiu risipì întru neamuri, și le voiu împrăștià în țări, și va lipsì necurățiea ta dintru tine.
16. Și te voiu moștenì pre tine în fața neamurilor, și veți cunoaște, că eu sunt Domnul.
17. Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:
18. Fiul omului! Iată, făcutu-s’a mie casa lui Israil amestecați toți cu aramă și cu cositor și cu fier și cu plumb, în mijlocul cuptorului argintului amestecată este.
19. Pentru aceea acestea zice Domnul Dumnezeu: pentrucă v’ați făcut toți într’o amestecătură, pentru aceea iată eu vă voiu adunà pre voi în mijlocul Ierusalimului;
20. Precum se adună argintul și arama și fierul și cositorul și plumbul în mijlocul cuptorului, ca să suflu întru el focul să se topească; așà vă voiu primì întru urgia mea, și întru mânia mea vă voiu adunà, și vă voiu topì pre voi.
21. Și voiu suflà preste voi cu focul urgiei mele, și vă veți topì în mijlocul lui;
22. Cum se topește argintul în mijlocul cuptorului, așà vă veți topì în mijlocul lui, și veți cunoaște, că eu Domnul am vărsat mânia mea preste voi.
23. Și s’a făcut cuvântul Domnului către mine, zicând:
24. Fiul omului! Zì lui: tu ești pământul, care nu s’a udat, nici ploaie s’a pogorît preste tine în ziua urgiei.
25. A căreea povățuitori în mijlocul ei, ca leii cei ce răcnesc au apucat răpiri, și au mâncat sufletele cu asupreală, cinste au luat cu strâmbătate, și văduvele tale înmulțitu-s’au în mijlocul tău.
26. Și preoții ei n’au băgat în seamă legea mea, și au spurcat sfintele mele; între cel sfânt și între cel spurcat n’au făcut osebire; și între cel necurat și între cel curat n’au deosebit; și de către Sâmbetele mele și-au întors ochii săi, și Sâmbetele mele le-au spurcat în mijlocul lor.
27. Boierii ei în mijlocul ei ca lupii cei răpitori de pradă, au vărsat sânge, ca, cu lăcomie să lăcomească.
28. Și prorocii ei ungând pre ei, vor cădeà văzând deșarte, vrăjind minciuni, zicând: acestea zice Domnul, și Domnul n’au zis.
29. Pre poporul pământului storcându’l cu strâmbătate, și răpindu’l cu răpiri, pre sărac și pre mișel asuprindu’l, și pre cel străin năpăstuià cu judecată.
30. Și am căutat dintru ei bărbat, care să se poarte drept, și să steà înaintea feții mele cu tot deadinsul în vremea mâniei mele, ca nu de tot să o pierz pre ea, și n’am aflat.
31. Și am vărsat preste ea mânia mea întru focul urgiei mele, ca să’i pierz pre ei. Căile lor în capetele lor le-am dat, zice Domnul Domnul.
CAP. 23.
[modifică]
Și a fost cuvântul Domnului către mine zicând:
2. Fiul omului! Două femei erau fiicele unei mume.
3. Și au curvit în Eghipet, întru tinerețele lor curvit-au acolo au căzut țâțele lor, și acolo și-au stricat fecioria.
4. Și numele lor erau Oolà cea mai bătrână și Oolivà sora ei, și s’au făcut mie, și au născut fii și fete, și numele lor, Samaria erà Oolà, și Ierusalimul erà Oolivà.
5. Și a curvit Oolà asupra mea, și s’a dus la iubiții săi la Asirieni, cari se apropiau de ea.
6. Îmbrăcați cu haine vinete, povățuitori și căpetenii, voinici aleși, toți călăreți călărind pre cai.
7. Și a făcut curvia ei cu toți cei aleși fii ai Asirienilor, și preste toți la cari s’a dus, cu toată izvodirea lor s’a pângărit.
8. Și curvia sa cea din Eghipet nu o a părăsit, că dormeà cu ea în tinerețele ei, și ei i-au stricat fecioria, și au vărsat curvia sa preste ea.
9. Pentru aceea o am dat pre ea în mâinile iubiților ei, în mâinile fiilor Asirienilor, după cari a umblat.
10. Aceștia au descoperit rușinea ei, feciorii și fetele ei le-au luat, și pre ea cu sabie o au omorît, și s’a făcut de vorbă la femei, și au făcut izbândiri întru ea la fetele ei.
11. Și o a văzut pre ea sora sa Oolivà, și a stricat curățenia sa mai mult decât ea, și curvia sa mai mult decât curvia surorei sale.
12. Preste fiii Asirienilor au pus povățuitori și căpetenii aproape de dânsa, îmbrăcați cu frumoase țesături, călăreți călărind pre cai, toți tineri aleși.
13. Și am văzut, că s’a pângărit o cale dintru două.
14. Și a adaos la curviea sa, și a văzut bărbați zugrăviți pre perete, chipurile Haldeilor zugrăvite cu condeiul,
15. Încinși cu împestrituri preste mijloacele lor, și chivere văpsite preste capetele lor, vedere întreită tuturor, asemănarea fiilor Haldeilor ai pământului moșiei lor.
16. Și s’a pus asupra lor cu vederea ochilor săi, și a trimis soli la ei în pământul Haldeilor.
17. Și au venit la ea fiii Vavilonului la așternutul popositorilor, și o pângăreau pre ea întru curviea ei, și s’a pângărit cu ei, și s’a depărtat sufletul ei dela dânșii.
18. Și a descoperit curviea sa, și a descoperit rușinea sa, și s’a depărtat sufletul meu dela ea, precum s’a depărtat sufletul meu dela sora ei.
19. Și ai înmulțit curviea ta, ca să’ți aduci aminte de zilele tinerețelor tale, întru care ai curvit în Eghipet.
20. Și te-ai pus preste Haldei, a cărora trupuri erau ca trupurile măgarilor, și boașele lor, ca boașele cailor.
21. Și ai cercetat fărădelegea tinereților tale, care ai făcut în Eghipet la poposirea ta, unde au căzut țâțele tinereților tale.
22. Pentru aceea Oolivò! Acestea zice Domnul Dumnezeu: iată eu voiu sculà pre iubiții tăi asupra ta, dela cari s’a depărtat sufletul tău, și îi voiu aduce pre ei asupra ta de prin prejur.
23. Pre fiii Vavilonului și pre toți Haldeii Facuc și Sie și Cut și pre toți fiii Asirienilor cu ei, tineri aleși, povățuitori și căpetenii, pre toți întreiți și numiți, călărind pre cai toți.
24. Și toți vor venì asupra ta dela miazănoapte, care și roate cu mulțime de popoare, scuturi și paveze, și vor pune pază preste tine împrejur, și voiu dà înaintea feții lor judecată, și vor izbândì asupra ta cu judecățile sale.
25. Și voiu dà râvna mea întru tine, și vor face cu tine întru urgiea mâniei: nasul tău și urechile tale vor tăià, și pre cei rămași ai tăi cu sabie îi vor ucide; aceștia pre fiii tăi și pre fetele tale vor luà, și pre cei rămași ai tăi cu foc îi vor topì.
26. Și te vor desbrăcà de îmbrăcămintea ta, și vor luà vasele cele de mărirea ta.
27. Și voiu întoarce păgânătățile tale dela tine, și curviea ta din pământul Eghipetului, și nu vei ridicà ochii tăi spre ei, și de Eghipet mai mult nu’ți vei aduce aminte.
28. Că acestea zice Domnul Dumnezeu: iată eu te dau pre tine în mâinile celor ce’i urăști, dela cari s’a depărtat sufletul tău.
29. Și vor face întru tine cu ură, și vor luà toate trudele tale și ostenelele tale, și vei fì goală și de ocară; și se va descoperì rușinea curviei tale, și păgânătatea ta și curviea ta.
30. Făcut-a ție acestea, când curveai tu după neamuri, și te pângăreai întru izvodirile lor.
31. În calea surorii tale ai umblat, și eu voiu dà paharul ei în mâinile tale, acestea zice Domnul Dumnezeu.
32. Paharul surorii tale cel adânc și larg vei beà, și va fì spre râs și spre batjocură cel ce prisosește a se săvârșì.
33. De beție și de amețeală te vei umpleà, și paharul perirei și al pustiirii, paharul surorii tale Samariei.
34. Și’l vei beà pre el, și’l vei scurge, și sărbătorile și lunile nouă ale ei le voiu luà, că eu am grăit, zice Domnul.
35. Pentru aceea acestea zice Domnul: căci m’ai uitat pre mine, și m’ai lepădat după trupul tău, și tu ià păgânătatea ta și curviea ta.
36. Și au zis Domnul către mine: fiul omului! Au nu vei judecà pre Oolà și pre Oolivà, și să le vestești lor fărădelegile lor?
37. Că prea curve sunt, și sânge în mâinile lor, și cu izvodirile lor au prea curvit și pre fiii lor, pre cari i-au născut mie, i-au trecut prin foc.
38. Până și aceasta au făcut mie, sfintele mele le-au pângărit în ziua aceea, și Sâmbetele mele le-au spurcat.
39. Și când junghieau pre fiii lor idolilor lor, și intrau întru sfintele mele în zilele acelea, ca să le spurce pre ele, și pentrucă așà făceau în mijlocul casii mele,
40. Și pentrucă au trimis la bărbații cari veneau de departe, la cari soli trimeteau, și cum veneau ei, îndată te spălai și ungeai ochii tăi, și te împodobeai cu podoabă.
41. Și ședeai pre pat așternut, și masă împodobită înaintea feții ei, și tămâia mea și untuldelemn al meu se veseleà cu acestea.
42. Și glas întocmit răspundeà, și către bărbați din mulțimea oamenilor ce erau veniți veseli din pustie, și le puneà brățări la mâinile lor, și cunună de mărire pre capetele lor.
43. Și am zis: au nu într’acestea preacurvesc, și faptele curviei și ea a curvit?
44. Și mergeau către ea, în ce chip merg la femeia curvă, așà intrau la Oolà și la Oolivà, ca să facă fărădelege.
45. Și bărbați drepți, aceia vor izbândì pre ele cu izbânda celor prea curve și cu izbândirea sângelui, că prea curve sunt și sânge în mâinile lor.
46. Acestea zice Domnul Dumnezeu: scoate asupra lor gloată și dă preste ele turburare și jefuire.
47. Și să se ucigă cu pietrile popoarelor și le vor împunge cu săbiile lor, pre fiii lor și pre fetele lor vor omorî și casele lor cu foc le vor arde.
48. Și voiu lua păgânătatea de pre pământ și se vor pedepsì toate femeile, și nu vor face după păgânătatea sa.
49. Și se va dà păgânătatea voastră preste voi și păcatele izvodirilor voastre veți luà, și veți cunoaște că eu sunt Domnul Dumnezeu.
CAP. 24.
[modifică]
Și s’a făcut cuvântul Domnului către mine în anul al nouălea, în luna a zecea în a zecea a lunii, zicând:
2. Fiul omului! Scrie ție zi din ziua aceasta, din care s’a întărit împăratul Vavilonului asupra Ierusalimului din ziua de astăzi.
3. Și zì către casa cea amărîtoare pildă și vei grăì către ei.
4. Acestea zice Domnul Dumnezeu: pune căldarea și toarnă într’însa apă și bagă într’însa despicăturile, toată despicătura bună, fluerul și umărul tăete de pre lângă oase.
5. Din dobitoace alese fiind luate; și arde de desuptul lor oasele și clocotind s’au fiert oasele ei în mijlocul ei.
6. Pentru aceea acestea zice Domnul Dumnezeu: o cetatea sângiurilor! Căldare întru care este rugină într’însa, și rugina n’a ieșit dintr’însa, pre rând după mădularul ei a scos, n’au căzut preste ea sorți.
7. Că sângele ei în mijlocul ei este, pre piatră netedă o am pus pre ea, nu o am vărsat pre ea pre pământ, ca să se acopere pământul.
8. Ca să se sue mânie spre izbânda răsplătirei; pus-am sângele ei pre piatră netedă, ca să nu’l acopere.
9. Pentru aceea acestea zice Domnul Dumnezeu: vai cetatea sângiurilor! Și eu voiu mărì tăciunile.
10. Și voiu înmulțì lemnele și voiu aprinde focul, ca să se topească cărnurile și să se împuțineze zeama, și oasele să se sfărâme.
11. Și să steà pre cărbunii săi, aprinsu-s’a ca să se arză și să se frigă arama ei, și să arză în mijlocul ei necurăția ei, și să se sfârșească rugina ei.
12. Și nu va ieșì dintru ea, multă este rugina ei și se va rușinà rugina ei.
13. Pentru care te pângăreai tu și nu te-ai curățit de necurățiea ta, și ce va fì de nu te vei curățì încă până ce voiu umpleà mâniea mea întru tine?
14. Eu Domnul am grăit și vor venì, și voiu face, nu voiu osebì, nici mă voiu îndurà, nici mă voiu milostivì. După căile tale și după izvodirile tale te voiu judecà, zice Domnul Dumnezeu; pentru aceea eu te voiu judecà după sângele tău, și după gândurile tale te voiu judecà pre tine cea necurată și vestită, și prea amărâtoare.
15. Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:
16. Fiul omului! Iată eu iau dela tine poftele ochilor întru rânduiala răsboiului, nu te vei tăià, nici vei plânge.
17. Suspinul sângelui, plânsul rărunchilor este, nu va fì părul tău împletit preste tine și încălțămintele tale în picioarele tale, nu te vei mângâià cu buzele lor și pâinea oamenilor nu vei mâncà.
18. Grăit-am către popor dimineața, precum au poruncit mie, și a murit femeia mea seara, și am făcut dimineața precum mi-au poruncit mie.
19. Și a zis către mine poporul: pentruce nu ne spui nouă, ce sunt acestea ce faci tu?
20. Și am zis către ei: cuvântul Domnului a fost către mine, zicând:
21. Grăește către casa lui Israil, acestea zice Domnul Dumnezeu: iată eu spurc sfintele mele semețiea tăriei voastre, poftele ochilor voștri, și cărora părtinesc sufletele voastre, și fiii voștri și fetele voastre, pre cari ați părăsit, de sabie vor cădeà.
22. Și veți face în ce chip am făcut, cu gura lor nu vă veți mângâià și pâinea bărbaților nu veți mâncà.
23. Și părul vostru pre capul vostru și încălțămintele voastre în picioarele voastre, nu vă veți tânguì, nici veți plânge și vă veți sfârșì întru nedreptățile voastre și nu va mângâià fiecare pre fratele său.
24. Și va fì Iezechiil vouă întru minune, după toate câte a făcut faceți, și când vor venì acestea veți cunoaște, că eu sunt Domnul Dumnezeu.
25. Și tu fiul omului! Au nu în ziua în care voiu luà dela ei tăria, înălțarea mărirei lor și poftele ochilor lor, și semețiea sufletului lor, pre fiii lor și pre fetele lor.
26. În ziua aceea venì-va la tine cel ce va scăpà, ca să’ți spue la urechi?
27. În ziua aceea deschide-se-va gura ta către cel ce a scăpat și vei grăì și nu vei tăceà mai mult, și vei fì lor întru minune și vor cunoaște că eu sunt Domnul.
CAP. 25.
[modifică]
Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:
2. Fiul omului! Întoarce fața ta asupra fiilor lui Amon și prorocește asupra lor.
3. Și vei zice fiilor lui Amon, auziți cuvântul Domnului, acestea zice Domnul: pentrucă v’ați bucurat de sfintele mele, că s’au spurcat, și de pământul lui Israil că s’a pustiit și de casa lui Iuda, că s’a dus în robie.
4. Pentru aceea iată eu voiu dà pre voi fiilor lui Chedem spre moștenire, și vor așezà sălașele sale întru tine, și vor pune întru tine corturile sale; ei vor mâncà rodurile tale, și ei vor beà grăsimea ta.
5. Și voiu dà cetatea lui Amon spre pășune de cămile și pre fiii lui Amon spre pășune de oi, și veți cunoaște că eu sunt Domnul.
6. Că acestea zice Domnul Dumnezeu: pentrucă ai bătut cu mâna ta, și ai lovit cu piciorul tău și te-ai bucurat din sufletul tău de pământul lui Israil,
7. Pentru aceea întinde-voiu mâna mea preste tine și te voiu dà de jaf la neamuri și te voiu pierde de tot dintru popoare și cu pierzare te voiu pierde din țări, și vei cunoaște că eu sunt Domnul.
8. Acestea zice Domnul: pentrucă au zis Moav și Siir: iată ca toate neamurile casa lui Israil și a lui Iuda?
9. Pentru aceea iată eu deznod umărul lui Moav dela cetățile hotarelor lui pământul cel ales casa Iasimutului deasupra izvorului cetăței cei dela mare.
10. Pre fiii lui Chedem asupra fiilor lui Amon dat-am lui moștenire, ca să nu fie pomenirea fiilor lui Amon întru neamuri.
11. Asupra lui Moav voiu face izbândă și vor cunoaște, că eu sunt Domnul.
12. Acestea zice Domnul: pentrucă a făcut Idumeea, ca să izbândească izbândă de pre casa lui Iuda, și a ținut minte răul și a izbândit dreptate,
13. Pentru acea acestea zice Domnul: și voiu întinde mâna mea asupra Idumeii și voiu pierde dintr’însa omul și vita, și o voiu pustiì pre ea, și cei ce vor fugì dela Teman de sabie vor cădeà.
14. Și voiu dà izbânda mea asupra Idumeii în mâna poporului meu Israil, și vor face în Idumeea după mâniea mea și după iuțimea mea, și vor cunoaște izbânda mea, zice Domnul.
15. Pentru aceea acestea zice Domnul: pentrucă a făcut celui de alt neam izbândă și a ridicat izbândă bucurându-se din suflet, ca să se stingă până în veac.
16. Pentru aceea acestea zice Domnul: iată eu întinz mâna mea preste cei de alt neam și voiu pierde pre Criteni și voiu pierde pre cei rămași cari lăcuesc lângă mare.
17. Și voiu face întru ei izbândiri mari, și vor cunoaște că eu sunt Domnul, când voiu dà izbânda mea preste ei.
CAP. 26.
[modifică]
Și a fost în anul al unsprezecelea în ziua dintâiu a lunei, fost-a cuvântul Domnului către mine, zicând:
2. Fiul omului! Pentrucă a zis Tir de Ierusalim, bine este, sfărâmatu-s’au, pierit-au neamurile, întorsu-s’au către mine, cea plină s’a pustiit.
3. Pentru aceea acestea zice Domnul: iată eu asupra ta Tir! Și voiu face să se sue preste tine neamuri multe, cum se sue marea cu valurile sale.
4. Și vor surpà zidurile cetăței Tir și vor surpà turnurile tale, și voiu vânturà țărâna ei dela ea, și o voiu pune pre ea piatră netedă.
5. Zbicire de mreji va fì în mijlocul mărei, că eu am grăit zice Domnul Dumnezeu; și va fì de pradă neamurilor.
6. Și fetele ei cele din câmp cu sabie se vor omorî și vor cunoaște că eu sunt Domnul.
7. Că acestea zice Domnul: iată cu voiu aduce preste tine Tir, pre Navuhodonosor împăratul Vavilonului dela miazănoapte, împărat împăraților este, cu cai și cu care și cu călăreți și cu adunare de neamuri foarte multă.
8. Acesta pre fetele tale cele din câmp cu sabie le va omorî și va pune împrejurul tău pază, și va zidì împrejur și va face asupră’ți șanț și împresurare de arme.
9. Și lăncile lui înpreajma ta le va pune asupra zidurilor tale și turnurile tale le va surpà cu ciocanele sale.
10. De mulțimea cailor lui acoperì-te-va praful lor, de glasul călăreților și al roatelor carelor lui, clătì-se-vor zidurile tale, când va intrà el prin porțile tale, ca și cum ar intrà în cetate de câmp.
11. Copitele cailor lui călcà-vor toate ulițile tale, pre poporul tău cu sabie îl va omorî, și statul tăriei tale în pământ îl va duce.
12. Și va prădà puterea ta și va jefuì avuția ta, și va surpà zidurile tale, și casele tale cele poftite le va stricà, și pietrile tale și lemnele tale și țărâna ta în mijlocul mărei le va arunca.
13. Și va face să înceteze mulțimea cântăreților tăi, și glasul organelor tale nu se va mai auzì întru tine.
14. Și te voiu pune să fii piatră netedă, zbicire mrejilor vei fì, mai mult nu te vei mai zidì, că eu am grăit, zice Domnul.
15. Că acestea zice Domnul Dumnezeu către Tir: au nu de glasul căderii tale, când vor geme răniții tăi, când se va scoate sabia în mijlocul tău, se vor clătì ostroavele?
16. Și se vor pogorî de pre scaunele sale toți domnii din neamurile mării, și vor luà mitrele de pre capetele lor, și de îmbrăcămintea sa cea pestriță se vor desbrăcà, cu spăimântare se vor spăimântà, pre pământ vor zăceà, și se vor teme de pierzarea lor, și vor suspinà asupra ta.
17. Și vor începe a plânge pentru tine, și îți vor zice: cum ai pierit, și te-ai surpat din mare? Cetatea cea lăudată, care a fost tare în mare, ea și lăcuitorii ei, care au pus frica sa preste toți lăcuitorii săi.
18. Și se vor teme ostroavele din ziua căderii tale, și se vor turburà ostroavele în mare de ieșirea ta.
19. Că acestea zice Domnul Dumnezeu: când te voiu pune pre tine cetate pustiită, ca cetățile cele ce nu se lăcuesc, și voiu aduce asupra ta adâncul, și te va acoperì apă multă,
20. Și te voiu pogorî la cei ce se pogoară în groapă la poporul veacului, și te voiu pune să lăcuești întru adâncul pământului, ca o pustie veșnică, cu cei ce se pogoară în groapă, ca să nu te lăcuești, nici să te scoli pre pământul vieții.
21. Pierzare te voiu dà și nu vei mai fì, și te vei căutà, și nu te vei aflà în veac, zice Domnul Dumnezeu.
CAP. 27.
[modifică]
Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:
2. Și tu fiul omului! Ià plâns asupra lui Tir.
3. Și vei zice către Tir! Care lăcuește la intrarea mării neguțătoriei popoarelor, dela multe ostroave, acestea zice Domnul către Tir: tu ai zis, eu mi-am pus mie frumusețea mea.
4. În inima mării lui Veelim fiii tăi ți-au pus ție frumusețea.
5. Chedrul din Senir s’a zidit ție, table supțiri de chiparos din Livan au adus, ca să’ți facă ție catarguri.
6. De brad din Vasan au făcut vânslele tale, și altarele tale le-au făcut de os de Elefant, și case frunzoase din ostroavele Hetimilor.
7. Vison cu țesături împestrite din Eghipet ți-au așternut ție, ca să te îmbrace cu mărire, și să te acopere cu vânăt și cu mohorît, din ostroavele Elise s’au făcut veșmintele tale.
8. Și boierii tăi, cari lăcuesc în Sidon și în Aradii au fost vâslașii tăi, înțelepții tăi, Tir, cari erau întru tine, aceștia au fost cârmuitorii tăi.
9. Bătrânii cărților și înțelepții lor, cari erau întru tine, aceștia întăreau sfatul tău, și toate corăbiile mării și vâslașii lor s’au făcut ție întru apusurile apusurilor.
10. Perșii și Lidii și Livii erau întru oastea ta, bărbații cei răsboinici ai tăi, scuturile și coifurile au agățat întru tine, aceștia au dat mărirea ta.
11. Fiii Aradiilor și puterea ta preste zidurile tale, împrejur în turnurile tale erau păzitori, tulbele tale le-au agățat de zăbrelele tale împrejur, aceștia au plinit frumusețea ta.
12. Carhidonii neguțătorii tăi de mulțimea a toată tăria ta, de argint și de aur și de aramă și de fier și de cositor și de plumb au umplut târgul tău.
13. Elada toată și cele de prin prejurul ei, aceștia neguțătoreau ție cu suflete de oameni, și vase de aramă au adus la târgul tău.
14. Din casa Togarmà cai și călăreți, au adus la târgul tău.
15. Fiii Rodienilor, neguțătorii tăi dela ostroave au înmulțit neguțătoria ta, dinți de elefant, și celor ce se aduceau în lăuntru le dai plățile tale.
16. Oamenii neguțătoriei tale de mulțimea târguirii tale în Afec zmirnă aleasă, și împestrituri dela Tars și Ramot și Horhor au adus ție de cumpărat.
17. Iuda și fiii lui Israil, aceștia sunt neguțătorii tăi, cari vindeau grâu și miruri și casie și miere de frunte, și untdelemn și rășină au adus la târgul tău.
18. Damascul, neguțătorii tăi din mulțimea a toată puterea ta, vin dela Helvon, și lâni sclipicioase dela Melit.
19. Și vin dela Dan și dela Ioian și dela Moezel au adus la târgul tău, dela Asiil fier lucrat, și roată întru amestecarea ta este.
20. Dedanul neguțătorii tăi cu vite alese la care.
21. Aravia și toți boierii Chidarului aceștia sunt neguțătorii mâinii tale, cămile și miei și berbeci au adus la tine.
22. Neguțătorii dela Savà și dela Ramà; aceștia sunt neguțătorii tăi, dulceți de frunte și pietre scumpe, și aur au adus la târgul tău.
23. Harran și Hanaan aceștia sunt neguțătorii tăi, Asur și Harman neguțătorii tăi.
24. Cari aduceau pentru negoț, vânăt și mohorît, și odoare alese în lăzi de chiparos legate cu funii.
25. Corăbii întru ei Carhidonenii neguțătorii tăi întru mulțime, întru amestecătura ta, și te-ai umplut și te-ai îngreuiat foarte în inima mării.
26. În apă multă te aduceau pre tine vânslașii tăi, vântul austrului te-a sfărâmat în inima mării.
27. Erau puterile tale, și plata ta și a amestecătorilor tăi și vânslașii tăi și cârmacii tăi și sfetnicii tăi și amestecătorii tăi dintru amestecătorii tăi, și toți bărbații tăi cei răsboinici întru tine; și toată adunarea ta în mijlocul tău vor cădeà în inima mării, în ziua căderii tale.
28. De glasul strigării tale cârmacii tăi cu frică se vor spăimântà.
29. Și se vor pogorî din corăbiile lor toți vânslașii tăi, corăbierii și pescarii mării pre pământ vor stà.
30. Și vor răcnì asupra ta cu glasul său, și vor strigà amar, și vor pune pământ pre capetele lor, și cenușe își vor așterne.
31. Și vor rade asupra ta pleșugire, și se vor încinge cu saci, și te vor plânge pre tine cu amărăciunea sufletului și cu tânguire amară.
32. Și vor luà fiii lor preste sine plângere, și vor plânge plângere ție, care este ca Tirul, care a amuțit în mijlocul mării?
33. Ce fel de plată ai aflat din mare? Umplut-ai neamuri de mulțimea ta, și din neguțătoriea ta ai îmbogățit pre toți împărații pământului.
34. Acum te-ai zdrobit în mare în adâncul apei, neguțătoriea ta și toată adunarea ta în mijlocul tău au căzut.
35. Toți vânslașii tăi, toți cei ce lăcuesc ostroavele s’au mâhnit pentru tine, și împărații lor cu spăimântare s’au spăimântat, și a lăcrămat fața lor de tine.
36. Neguțătorii neamurilor te-au șuerat, pierzare te-ai făcut, și nu vei mai fi în veac, zice Domnul Dumnezeu.
CAP. 28.
[modifică]
Și s’a făcut cuvântul Domnului către mine, zicând:
2. Și tu fiul omului! Grăește domnului Tirului, acestea zice Domnul: pentrucă s’a înălțat inima ta, și ai zis Dumnezeu sunt eu; lăcuința lui Dumnezeu am lăcuit în inima mării; iar tu ești om, și nu Dumnezeu, și ai dat inima ta, ca inima lui Dumnezeu.
3. Au mai înțelept ești tu decât Daniil? Înțelepții nu te-au învățat pre tine cu învățătura lor?
4. Au cu știința ta, au cu înțelepciunea ta ai făcut ție putere? Și ai făcut aur și argint în vistieriile tale?
5. Au întru multă știința ta, și întru neguțătoriea ta ai înmulțit puterea ta? Înălțatu-s’a inima ta întru puterea ta.
6. Pentru aceea acestea zice Domnul: pentrucă ai dat inima ta, ca inima lui Dumnezeu,
7. Pentru aceea iată eu voiu aduce asupra ta streini pierzători din neamuri, și vor scoate săbiile lor asupra ta și asupra frumuseții științii tale, și vor pierde frumusețile tale.
8. Și te vor pogorî și vei murì cu moartea răniților în inima mării.
9. Au grăind vei zice înaintea celor ce te vor omorî: Dumnezeu sunt eu! Și tu ești om, și nu Dumnezeu, întru mulțimea celor ce te rănesc.
10. Cu moartea celor netăieți împrejur vei murì în mâinile streinilor; că eu am grăit, zice Domnul.
11. Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:
12. Fiul omului! Ià plângere asupra domnului Tirului, și zì lui, acestea zice Domnul Dumnezeu: tu pecetiea asemănării plin de înțelepciune, și cununa frumuseții.
13. În desfătarea raiului lui Dumnezeu te-ai născut, cu toată piatra bună te-ai îmbrăcat, de sardiu și de topazie și de smaragd și de antrac și de sapfir și de iaspis și de argint și de aur și de lighiriu și de ahat și de ametist și de hrisolit și de viriliu și de onihion, ai umplut vistieriile tale și raclele tale întru tine.
14. Din ziua în care te-ai zidit tu, cu Heruvim te-am dat, și te-am pus pre tine în muntele cel sfânt al lui Dumnezeu; fost-ai în mijlocul pietrilor înfocate.
15. Fost-ai fără de prihană în zilele tale, din ziua în care te-ai zidit, până când s’au aflat nedreptăți întru tine.
16. De mulțimea neguțătoriei tale umplut-ai cămările tale de fărădelege, și ai păcătuit, și te-ai rănit dela muntele lui Dumnezeu, și te-a adus pre tine Heruvimul din mijlocul pietrilor celor înfocate.
17. Înălțatu-s’a inima ta pentru frumusețea ta, stricatu-s’a știința ta cu frumusețea ta, pentru mulțimea păcatelor tale pre pământ te-am lepădat, înaintea împăraților te-am dat pre tine, ca să te arăți.
18. Pentru mulțimea păcatelor tale și pentru strâmbătățile neguțătoriei tale ai spurcat sfintele tale, și voiu scoate foc din mijlocul tău, acesta te va mâncà pre tine, și te voiu face cenușe pre pământul tău înaintea tuturor celor ce te vor vedeà.
19. Și toți cei ce te-au știut pre tine, întru neamuri se vor întristà pentru tine, pierit-ai, și mai mult nu vei fì în veac.
20. Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:
21. Fiul omului! Întărește fața ta spre Sidon, și prorocește asupra lui, și zì:
22. Acestea zice Domnul: iată eu asupra ta Sidoane, și mă voiu slăvì întru tine, și vei cunoaște, că eu sunt Domnul, cel ce fac întru tine judecăți, și mă voiu sfințì întru tine.
23. Și voiu trimite asupra ta moarte, și sânge va fì în ulițele tale, cădeà-vor răniți de sabie întru tine împrejurul tău, și vor cunoaște, că eu sunt Domnul.
24. Și nu vor fì mai mult casii lui Israil piedică de amărăciune, și ghimp de durere de către cei ce de prin prejurul lor, cari i-au ocărît pre ei, și vor cunoaște, că eu sunt Domnul.
25. Acestea zice Domnul Dumnezeu: și voiu adunà casa lui Israil dintru neamurile la care s’a risipit, și mă voiu sfințì întru ei înaintea popoarelor și a neamurilor, și vor lăcuì pre pământul său, care l-am dat robului meu Iacov.
26. Și vor lăcuì pre dânsul în nădejde, și vor zidì case și vor sădì vii, și vor lăcuì cu nădejde, când voiu face judecată asupra tuturor celor ce i-au ocărît pre ei, asupra celor din prejurul lor; și vor cunoaște, că eu sunt Domnul Dumnezeul lor, și Dumnezeul părinților lor.
CAP. 29.
[modifică]
În anul al doisprezecelea, în luna a zecea, în ziua dintâiu a lunei, fost-a cuvântul Domnului către mine, zicând:
2. Fiul omului! Întărește fața ta asupra lui Faraon împăratul Eghipetului, și prorocește asupra lui, și asupra atot Eghipetul grăește, și zi:
3. Acestea zice Domnul: iată eu asupra ta Faraoane împăratul Eghipetului, balaurule cel mare, care șezi în mijlocul rîurilor Eghipetului, cel ce zici: ale mele sunt rîurile, și eu le-am făcut pre ele.
4. Și eu voiu pune laț în fălcile tale, și voiu lipì peștii rîului tău la aripile tale, și te voiu scoate pre tine din mijlocul rîului tău, și pre toți peștii rîului.
5. Și te voiu surpà pre tine în pripă, și pre toți peștii rîului tău, preste fața câmpului vei cădeà, și nu te vei adunà, nici te vei ocrotì, hiarelor pământului și pasărilor cerului te-am dat de mâncare.
6. Și vor cunoaște toți cei ce lăcuesc în Eghipet, că eu sunt Domnul, pentrucă ai fost toiag de trestie casei lui Israil.
7. Când te-a prins pre tine cu mâna sa, te-ai frânt, și când plezneà asupra sa toată mâna, și când s’a rezemat pre tine, te-ai sfărâmat, și ai frânt toate șalele lor.
8. Pentru aceea acestea zice Domnul: iată eu voiu aduce asupra ta sabie și voiu pierde dela tine pre oameni și vitele.
9. Și va fì pământul Eghipetului pierzare și pustiu, și vor cunoaște că eu sunt Domnul, pentrucă ai zis: ale mele sunt rîurile și eu le-am făcut pre ele.
10. Pentru aceea iată eu asupra ta și asupra tuturor rîurilor tale, și voiu dà pământul Eghipetului spre pustietate și spre sabie și spre pierire dela Magdol și Siin, și până la hotarele Etiopilor.
11. Nu va trece printr’însul picior de om, nici picior de vită nu va trece printr’însul, și nu se va lăcuì patruzeci de ani.
12. Și voiu dà pământul Eghipetului spre pierire în mijlocul pământului celui pustiu, și cetățile lui în mijlocul cetăților celor pustiite vor fì patruzeci de ani și voiu risipì pre Eghipteni întru neamuri, și voiu vânturà pre ei prin țări.
13. Că acestea zice Domnul Dumnezeu: după patruzeci de ani voiu adunà pre Ephipteni din neamurile întru care s’au risipit.
14. Și voiu întoarce robia Eghiptenilor, și îi voiu așezà pre ei în pământul Faturi, în pământul din care s’au luat, și vor fì acolo începătură smerită.
15. De cât toate căpeteniile va fì mai smerită, și nu se va înălțà mai mult preste neamuri, și îi voiu împuținà pre ei, ca să nu fie ei mai mulți între neamuri.
16. Și mai mult nu vor fì casei lui Israil spre nădejde, aducându-le lor aminte fărădelegea, ca să’i urmeze pre ei, și vor cunoaște că eu sunt Domnul.
17. Și a fost în anul al douăzeci și șaptelea, în ziua dintâiu a lunei dintâiu, fost-a cuvântul Domnului către mine, zicând:
18. Fiul omului! Navuhodonosor împăratul Vavilonului a făcut pre oștirea sa să slujească slujbă mare asupra Tirului, și tot capul a pleșugit, și tot umărul a smuls, și plată nu s’a dat lui, nici oștirei lui pentru Tir și pentru slujba, care a slujit preste el.
19. Pentru aceea acestea zice Domnul Dumnezeu: iată eu dau lui Navuhodonosor împăratul Vavilonului pământul Eghipetului, și va luà mulțimea lui, și va prădà prăzile lui, și va jefuì jaful lui, și va fì plată oștirei lui.
20. Pentru slujba lui, care a slujit asupra Tirului, dat-am lui pământul Eghipetului, acestea zice Domnul Dumnezeu.
21. În ziua aceea răsărì-va corn la toată casa lui Israil și voiu dà ție gură deschisă în mijlocul lor, și vor cunoaște că eu sunt Domnul.
CAP. 30.
[modifică]
Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:
2. Fiul omului! Prorocește și zì: acestea zice Domnul: o, ce zi!
3. Că aproape este ziua și aproape ziua Domnului; ziua norului, sfârșitul neamurilor va fì.
4. Și va venì sabie preste Eghipteni și va fì turburare în Etiopiea, și vor cădeà răniți în Eghipet, și vor luà mulțimea lui, și vor cădeà temeliile lui.
5. Perșii și Critenii, Lidii și Livii și toți cei amestecați, și din fiii așezământului meu de lege, de sabie vor cădeà.
6. Și vor cădeà proptelele Eghipetului; și se va pogorî sumețiea tăriei lui dela Magdol până la Siin de sabie vor cădeà întru el, zice Domnul.
7. Și se va pustiì în mijlocul țărilor pustiite, și cetățile lor în mijlocul cetăților, pustii vor fì.
8. Și vor cunoaște că eu sunt Domnul, când voiu dà foc preste Eghipet, și se vor zdrobi toți cei ce’i ajută lui.
9. În ziua aceea ieșì-vor vestitori dela fața mea, cari vor grăbì a pierde Etiopia, și va fì turburare întru ei în ziua Eghipetului, că iată vine.
10. Acestea zice Domnul Dumnezeu: și voiu pierde mulțimea Eghiptenilor prin mâna lui Navuhodonosor împăratul Vavilonului.
11. Printr’a lui și printr’a poporului lui cel cu el, pierzători dela neamuri trimiși, ca să piarză pământul, și vor scoate toate săbiile lor asupra Eghipetului, și se va umpleà pământul de răniți.
12. Și voiu dà rîurile lor pustii, și voiu dà pământul în mâna celor răi și voiu pierde pământul și plinirea lui cu mâinile celor de alt neam, eu Domnul am grăit.
13. Că acestea zice Domnul Dumnezeu: și voiu pierde urâciunile, și voiu pierde pre boierii din Memfis și pre boierii din pământul Eghipetului și mai mult nu vor fì, și voiu dà frică în pământul Eghipetului.
14. Și voiu pierde pământul Paturii și voiu dà foc preste Tanin și voiu face izbândă în Diospoli.
15. Și voiu vărsa mâniea mea preste Sain tăriea Eghipetului, și voiu pierde mulțimea Memfii.
16. Și voiu dà foc preste Eghipet și cu turburare se va turburà Sais, și în Diospoli va fì surpătură și se vor vărsà ape.
17. Tinerii Iliopoliei și a Vuvastiei de sabie vor cădeà și femeile lor în robie vor merge.
18. Și în Tafne se va întunecà ziua, când voiu zdrobì eu acolo schiptrurile Eghipetului, și va pierì acolo semețiea tăriei lui și pre el nor îl va acoperì, și fetele lui se vor duce în robie.
19. Și voiu face judecată în Eghipet și vor cunoaște că eu sunt Domnul.
20. Și a fost în anul al unsprezecelea, în luna dintâiu, în șapte zile ale lunei, fost-a cuvântul Domnului către mine zicând:
21. Fiul omului! Brațele lui Faraon împăratul Eghipetului le-am zdrobit și iată nu s’a rugat, ca să i se deà leac ca să se pue preste el unsoare, ca să i se deà vârtute, ca să apuce sabia.
22. Pentru aceea acestea zice Domnul Dumnezeu: iată eu asupra lui Faraon împăratul Eghipetului, și voiu zdrobì brațele lui cele tari, și voiu surpà sabia lui din mâna lui,
23. Și voiu risipì Eghipetul întru neamuri și voiu vânturà pre ei prin țări.
24. Și voiu întărì brațele împăratului Vavilonului, și voiu dà sabia mea în mâna lui și o va aduce pre ea preste Eghipet și va prâdà prada lui, și va jefuì jafurile lui.
25. Și voiu întărì brațele împăratului Vavilonului, iar brațele lui Faraon vor cădeà și vor cunoaște că eu sunt Domnul, când voiu dà sabia mea în mâna împăratului Vavilonului, și o va întinde pre ea preste pământul Eghipetului.
26. Și voiu risipì Eghipetul întru neamuri, și voiu vânturà pre ei prin țări, și vor cunoaște toți Eghiptenii că eu sunt Domnul.
CAP. 31.
[modifică]
Și a fost în anul al unsprezecelea în luna a treia, în ziua dintâiu a lunei, făcutu-s’a cuvântul Domnului către mine zicând:
2. Fiul omului! Zì către Faraon împăratul Eghipetului și poporului lui: cui te-ai făcut asemenea întru înălțimea ta?
3. Iată Asur ca un chiparos din Livan, frumos cu ramurile și des cu frunzele și înalt cu mărimea și până la mijlocul norilor a ajuns vârful lui.
4. Apa l-a hrănit pre el, adâncul l-a crescut pre el, rîurile lui curgeau împrejurul rădăcinelor lui, și rîurile sale le-a trimis la toate lemnele câmpului.
5. Pentru aceasta s’a înălțat mărirea lui mai mult decât toate lemnele câmpului și s’au înmulțit ramurile lui și s’au înălțat odraslele lui preste apă multă.
6. Și întinzându-se odraslele lui, în ramurile lui au făcut cuiburi toate pasările cerului și supt crăngile lui pășteau toate hiarele câmpului și la umbra lui a lăcuit toată mulțimea neamurilor.
7. Și a fost foarte frumoasă înălțimea lui pentru mulțimea ramurilor lui, că au fost rădăcinele lui lângă apă multă.
8. Chiparoși ca aceștia n’au fost în Raiul lui Dumnezeu și pinii n’au ajuns la vârful lui, și brazii n’au fost asemenea cu ramurile lui; nici un pom în Raiul lui Dumnezeu n’a fost asemenea lui și frumuseții lui.
9. Că frumos l-am făcut pre el pentru mulțimea ramurilor lui și i-au râvnit lui pomii Raiului lui Dumnezeu.
10. Pentru aceea acestea zice Domnul Dumnezeu: pentrucă te-ai mărit cu înălțimea și a ajuns vârful tău în mijlocul norilor și am văzut când s’a înălțat el,
11. Și l-am dat pre el în mâinile căpeteniei neamurilor și’l va pierde pre el;
12. Și l-au pierdut de tot pre el streinii și pierzătorii neamurilor, și l-au surpat pre el preste munți, în toate văile au căzut ramurile lui și s’au sfărîmat odraslele lui în tot câmpul pământului, și s’au dus din umbra lui toate popoarele neamurilor și l-au surpat pre el.
13. Și s’au odihnit toate pasările cerului întru căderea lui și la rădăcina lui au fost toate hiarele țarinii.
14. Ca să nu se înalțe întru mărimea sa toate lemnele din apă, și n’a ajuns cu vârful său la mijlocul norilor și nu vor stà întru înălțimea sa toate cele ce se udă cu ape; că toți s’au dat la moarte întru adâncul pământului, în mijlocul fiilor oamenilor, la cei ce se pogoară în groapă.
15. Acestea zice Domnul Dumnezeu: în ziua, în care s’a pogorît la iad l-a plâns pre el adâncul, și am oprit râurile lui și am contenit mulțimea apei și s’a întunecat preste el Livanul și toate lemnele câmpului într’însul s’au slăbit.
16. De glasul căderii lui s’au cutremurat neamurile, când îl pogorà pre el la iad cu cei ce se pogoară în groapă și l-au mângâiat pre el în pământul cel mai de jos toate lemnele desfătăciunii, și cele alese și cele mai frumoase ale Livanului, și toate cele ce se udă cu apă.
17. Că și ei s’au pogorît cu el în iad la cei răniți de sabie și sămânța lui, cei ce lăcuiau supt umbra lui în mijlocul vieții lor au pierit.
18. Cui te-ai asemănat cu mărirea și cu puterea, și cu mărimea întru lemnele desfătării? Pogoară-te și să te pogori cu lemnele desfătării întru adâncul pământului, în mijlocul celor netăeți împrejur vei dormì cu cei răniți de sabie, așà Faraon și toată mulțimea puterii lui, zice Domnul Dumnezeu.
CAP. 32.
[modifică]
Și a fost în anul al doisprezecelea, în luna a douăsprezecea, în ziua dintâiu a lunei, fost-a cuvântul Domnului către mine, zicând:
2. Fiul omului! Ià plângere asupra lui Faraon împăratul Eghipetului și vei zice către el: leului neamurilor te-ai asemănat tu și balaurului celui din mare, și împungeai cu cornul în rîurile tale și turburai apa cu picioarele tale și călcai rîurile tale.
3. Acestea zice Domnul: întinde-voiu preste tine mreaja mea, întru adunare de neamuri multe și te voiu scoate pre tine cu undița mea.
4. Și te voiu întinde pre pământ, câmpiile se vor umpleà, și voiu așezà preste tine toate pasările cerului, și voiu săturà dintru tine toate hiarele atot pământul.
5. Și voiu dà cărnurile tale preste munți și voiu săturà de sângele tău tot pământul.
6. Și se va adăpà pământul de gunoaele tale de mulțimea ta preste munți, văile voiu umpleà de tine.
7. Și voiu acoperì cerul, când te voiu stinge și voiu întunecà stelele lui, soarele cu nor îl voiu acoperì și luna nu va dà lumina sa.
8. Toate stelele cerului și tot ce luminează lumină din cer, se vor întunecà preste tine, și voiu dà întunerec preste pământul tău zice Domnul Dumnezeu.
9. Și voiu întărîtà inima a multor popoare, când te voiu duce rob la neamuri, în pământul care nu l-ai știut.
10. Și se vor mâhnì pentru tine neamuri multe, și împărații lor cu întristare se vor întristà, când va zburà sabia mea preste fețele lor, așteptând căderea lor dela ziua căderii tale.
11. Că acestea zice Domnul Dumnezeu: sabia împăratului Vavilonului va venì ție.
12. Cu săbiile uriașilor voiu surpà tăria ta, toți pierzătorii din toate neamurile, și vor pierde semeția Eghipetului, și se va sfărâmà toată tăria lui.
13. Și voiu pierde toate vitele lui dela apa cea multă, și picior de om mai mult nu o va turburà, și urmă de vită nu o va călcà.
14. Atunci vor încetà apele lor, și rîurile lor ca untuldelemn vor curge, zice Domnul.
15. Când voiu dà Eghipetul spre pierdere, și se va pustiì pământul cu plinirea lui, când voiu risipì pre toți cei ce lăcuesc într’însul, și vor cunoaște, că eu sunt Domnul.
16. Plângere este, și’l vor plânge pre el; fetele neamurilor îl vor plânge pre el pentru Eghipet și pentru toată tăriea lui, plânge’l-vor pre el, zice Domnul Domnul.
17. Și a fost în anul al doisprezecelea în luna dintâiu, în cincisprezece ale lunii, fost-a cuvântul Domnului către mine, zicând:
18. Fiul omului! Plânge preste tăriea Eghipetului, și vor pogorî neamurile pre fetele lui moarte întru adâncul pământului, la cei ce se pogoară în groapă.
19. Din apă limpede pogoară-te, și dormi cu cei netăieți împrejur.
20. În mijlocul celor răniți de sabie vor cădeà cu el, și va dormì toată tăriea lui.
21. Și vor zice ție uriașii: întru adâncul gropii te pogoară, cu cât ești mai bun? Pogoară-te și dormi cu cei netăieți împrejur în mijlocul celor răniți de sabie.
22. Acolo este Asur și toată adunarea lui. Toți răniți acolo s’au dat.
23. Și mormântul lor întru adâncul gropii, și s’a făcut adunarea lui, împrejurul mormântului lui toți cei răniți, cari au căzut de sabie, cari au pus mormânturile lui în coastele gropii, și s’a făcut adunare împrejurul mormântului lui, toți aceștia răniți, și cari au căzut de sabie, cari au dat frica sa în pământul vieții.
24. Acolo este Elam și toată puterea lui împrejurul mormântului lui, toți cei răniți și cari au căzut de sabie și cei ce se pogoară netăieți împrejur întru adâncul pământului, cari au dat frica sa în pământul vieții, și au luat chinul său cu cei ce se pogoară în groapă în mijlocul celor răniți.
25. Acolo s’a dat Mosoh și Tovel și toată tăriea lui împrejurul mormântului lui, toți răniții lui, toți acei netăieți împrejur și cei răniți de sabie, cari au dat frica lor în pământul celor vii.
26. Și n’au dormit cu uriașii cei ce au căzut din veac, cari s’au pogorît în iad cu armele sale cele de răsboiu, și au pus săbiile lor supt capetele sale, și s’au făcut fărădelegile lor întru oasele lor; că au înfricoșat pre toți în vieața lor.
27. Și tu în mijlocul celor netăieți împrejur te vei zdrobì și vei dormì cu cei răniți de sabie.
28. Acolo Edom și împărații lui și toți boierii lui Asur, cei ce au dat tăriea lui spre rană de sabie, aceștia cu cei răniți au dormit cu cei ce s’au pogorît în groapă.
29. Acolo boierii miezului nopții toți căpetenii ai lui Asur, cari s’au pogorît răniți cu frica sa, și întru tăriea sa au adormit netăieți împrejur cu cei răniți de sabie, și au luat chinul său cu cei ce se pogoară în groapă.
30. Pre aceia va vedea împăratul Faraon, și se va mângâià întru toată tăriea lor; răniți de sabia lui Faraon, și toată tăriea lui, zice Domnul Dumnezeu.
31. Pentrucă am dat frica lui preste pământul vieții, și va dormì în mijlocul celor netăiați împrejur cu cei răniți de sabia lui Faraon și toată mulțimea lui cu dânsul, zice Domnul Dumnezeu.
CAP. 33.
[modifică]
Și s’a făcut cuvântul Domnului către mine, zicând:
2. Fiul omului! Grăește către fiii poporului tău, și vei zice către ei: pământul preste care voiu aduce sabie, și va luà poporul pământului pre un om dintr’ai săi, și’l va pune pre el loruș streaje.
3. Și acela va vedeà sabia viind pre pământ, și va trâmbițà cu trâmbița, și va dà semn poporului.
4. Și va auzì cel ce aude glasul trâmbiții, și nu se va păzì, și va venì sabia, și’l va apucà pre el, sângele lui preste capul lui va fì.
5. Pentrucă a auzit glasul trâmbiții, și nu s’a păzit, sângele lui preste el va fì, iar acesta pentrucă s’a păzit, sufletul său ș’a mântuit.
6. Și strejarul de va vedeà sabia venind, și nu va trâmbițà cu trâmbița, și poporul nu se va păzì, și venind sabia va luà dintru ei suflet, el pentru fărădelegea sa s’a prins, și sângele din mâna strejarului îl voiu cere.
7. Și tu fiul omului! Strejar te-am pus pre tine casei lui Israil, și vei auzì din gura mea cuvânt, și vei vestì lor dela mine.
8. De cumvà zicând eu celui păcătos, cu moarte vei murì, și nu vei grăì, ca să se păzească de necredincios dela calea lui și cel fărădelege întru fărădelegea sa va murì; iar sângele lui din mâna ta îl voiu cere.
9. Iar de vei spune tu celui păcătos calea lui, ca să se întoarcă dela ea, și nu se va întoarce dela calea sa, el întru fărădelegea sa va murì; iar tu sufletul tău ți-ai mântuit.
10. Și tu fiul omului! Zì casei lui Israil: așà ați grăit zicând: înșelăciunile noastre și fărădelegile noastre preste noi sunt, și întru ele noi ne topim și cum vom trăì?
11. Zì lor: viu sunt eu zice Domnul; nu voiesc moartea păcătosului, ci să se întoarcă păcătosul dela calea sa și să fie viu. Cu întoarcere întoarceți-vă dela calea voastră cea rea; și pentruce muriți casa lui Israil?
12. Și tu fiul omului! Zì către fiii poporului tău: dreptatea dreptului nu’l va mântuì pre el, ori în ce zi va rătăcì, și fărădelegea celui fărădelege nu’i va stricà lui, ori în ce zi se va întoarce dela fărădelegea sa, și dreptul nu se va puteà mântuì în ziua păcatului său.
13. Și de voiu zice dreptului: cu vieață vei fì viu, și el nădăjduindu-se întru dreptatea sa va face fărădelege, toate dreptățile lui vor fì uitate, întru strâmbătatea sa, care a făcut, într’aceea va murì.
14. Și de voiu zice celui păcătos cu moarte vei murì, și se va întoarce dela păcatul său și va face judecată și dreptate,
15. Și va dà înapoi zălogul, și va plătì ce a jefuit, și va umblà întru poruncile vieței, ca să nu facă nedreptate, cu vieață va fì viu și nu va murì.
16. Toate păcatele lui, care a păcătuit nu se vor pomenì, pentrucă judecată și dreptate a făcut, într’acelea va fì viu.
17. Și vor grăì fiii poporului tău: nu este dreaptă calea Domnului, și aceasta calea lor nu este dreaptă.
18. Că de se va abate cel drept dela dreptatea sa și va face fărădelegi, va murì întru ele.
19. Și de se va abate cel păcătos dela fărădelegea sa, și va face judecată și dreptate, viu va fì întru ele.
20. Și aceasta este, care ați zis: nu este dreaptă calea Domnului. Pre fiecare întru căile sale voiu judecà pre voi, casa lui Israil.
21. Și a fost în anul al doisprezecelea în luna a zecea, în ziua a cincea a lunei a robiei noastre, venit-a la mine cel ce a scăpat dela Ierusalim, zicând: s’a luat cetatea.
22. Și mâna Domnului fusese preste mine seara mai ’nainte de ce a venit el și a deschis gura mea, până ce a venit el dimineața la mine, și după ce s’a deschis gura mea, nu s’a mai oprit.
23. Și s’a făcut cuvântul Domnului către mine, zicând:
24. Fiul omului! Cei ce lăcuesc cele pustiite în pământul lui Israil, zic: unul erà Avraam, și a moștenit pământul; iar noi mai mulți suntem, nouă s’au dat pământul moștenire.
25. Pentru aceea zi către ei, așà au zis Domnul: cei ce cu sânge mâncați, și ochii voștri ridicați la spurcăciunile voastre, și vărsați sânge, au moștenì-veți pământul?
26. Stătut-ați întru sabia voastră, făcut-ați urîciuni, și fiecare pre femeia aproapelui său ați pângărit, și pământul veți moștenì așà?
27. Pentru aceea zì lor, acestea zice Domnul Dumnezeu: viu sunt eu, că cei ce lăcuesc cele pustiite, de sabie vor cădeà, și cei de pre fața câmpului, hiarelor țarinii se vor dà mâncare, și pre cei din cele zidite și pre cei din peșteri, cu moarte voiu omorî.
28. Și voiu dà pământul pustiu, și va pierì semeția tăriei lui, și se vor pustiì munții lui Israil, nefiind călător.
29. Și vor cunoaște, că eu sunt Domnul, când voiu face pământul lor pustiu, și se va pustiì pentru toate urîciunile lor, care au făcut.
30. Și tu fiul omului! Fiii poporului tău cei ce grăesc de tine pre lângă ziduri și în ușele caselor; și grăește om către fratele său, zicând: să ne adunăm și să auzim cele ce ies dela Domnul.
31. Și vor venì la tine, cum se adună poporul, și va ședeà înaintea ta poporul meu, și vor auzì cuvintele tale, și nu le vor face, că minciună este în gura lor, și după spurcăciunile lor umblă inima lor.
32. Și te vei face lor ca glasul organului cel cu dulce glas, bine întocmit, și vor auzì cuvintele, și nu le vor face.
33. Și când va venì, că iată vine; atunci vor cunoaște, că proroc erà în mijlocul lor.
CAP. 34.
[modifică]
Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:
2. Fiul omului! Prorocește către păstorii lui Israil, prorocește și zì păstorilor: acestea zice Domnul Dumnezeu, o păstorii lui Israil! Au pască-se păstorii pre sine? Au nu pre oi le pasc păstorii?
3. Iată laptele îl mâncați și cu lâna vă îmbrăcați, și ce este gras junghieți, și oile mele nu le pașteți:
4. Pre cea slabă nu o ați întărit și pre cea bolnavă nu o ați vindecat și pre cea zdrobită nu o ați legat și pre cea rătăcită nu ați întors-o și pre cea pierită nu o ați căutat și pre cea tare o ați asuprit cu osteneală.
5. Și s’au risipit oile mele nefiind păstor și s’au făcut mâncare hiarelor țarinii.
6. Și s’au risipit oile mele în tot muntele și în tot dealul înalt, și preste fața a tot pământul s’au risipit, și nu erà cine să le caute și cine să le întoarcă.
7. Pentru aceea păstori! Auziți cuvântul Domnului:
8. Viu sunt eu, zice Domnul Dumnezeu, pentrucă s’au făcut oile mele pradă, și au fost oile mele mâncare tuturor hiarelor câmpului nefiind păstor, și n’au căutat păstorii oile mele, ci s’au păscut păstorii pre sine; iar oile mele nu le-au păscut.
9. Pentru aceea păstori! Auziți cuvântul Domnului:
10. Acestea zice Domnul Dumnezeu: iată eu asupra păstorilor, și voiu cere oile mele din mâinile lor, și voiu întoarce pre ei, ca să nu pască oile mele, și nu le vor mai paște păstorii pre ele; scoate-voiu oile mele din gura lor, și nu le vor fì lor mai mult mâncare.
11. Pentru aceea acestea zice Domnul Dumnezeu: iată eu voiu căutà oile mele, și le voiu cercetà pre ele.
12. În ce chip cearcă păstorul turma sa în ziua rătăcirei, când este negură și nor în mijlocul oilor, când sunt osebite, așà voiu cercetà oile mele, și le voiu mânà din tot locul unde s’au părăsit în zi de nor și de negură.
13. Și voiu scoate pre ei din neamuri, și voiu adunà pre ei din țări, și’i voiu duce pre ei în pământul lor, și’i voiu paște pre ei în munții lui Israil, și în râpi și în toată lăcuința pământului.
14. Întru pășune bună voiu paște pre ei, în muntele cel înalt al lui Israil, și vor fì stânile lor acolo și vor dormì, și se vor odihnì întru desfătare bună, și întru pășune grasă se vor paște în munții lui Israil.
15. Eu voiu paște oile mele și le voiu odihnì pre ele, și vor cunoaște, că eu sunt Domnul, acestea zice Domnul Dumnezeu.
16. Pre cea pierdută voiu căutà și pre cea rătăcită voiu întoarce și pre cea zdrobită voiu legà și pre cea slabă voiu întărì și pre cea tare voiu păzì, și le voiu paște pre ele cu judecată.
17. Și voi oile mele, acestea zice Domnul Dumnezeu: iată eu voiu osebì între oaie și între oaie, între berbeci și între țapi.
18. Și nu v’a fost destul vouă, că pășunea cea bună pășteați și rămășițele pășunei le călcați cu picioarele voastre? Și apa cea limpede ați băut, și cea rămasă, cu picioarele voastre o turburați?
19. Și oile mele călcăturile picioarelor voastre pășteau, și apa cea turburată de picioarele voastre au băut.
20. Pentru aceea acestea zice Domnul Dumnezeu: iată eu voiu osebì între oaie tare și între oaie slabă.
21. Cu coastele și cu umerile voastre împingeați, și cu coarnele voastre împungeați pre cea slabă.
22 Și voiu mântuì oile mele și nu vor fì mai mult pradă, și voiu judecà între berbec și berbec.
23. Și voiu sculà preste ei un păstor, și’i va paște pre ei robul meu David, și va fì lor păstor.
24. Și eu Domnul voiu fì lor Dumnezeu, și David căpetenie în mijlocul lor; eu Domnul am grăit.
25. Și voiu face cu David legătură de pace, și voiu pierde hiarele cele rele de pre pământ, și vor lăcuì în pustie și vor dormì în dumbrăvi.
26. Și voiu dà lor binecuvântare împrejurul muntelui meu, și voiu dà ploaie vouă, ploaie de binecuvântare.
27. Și lemnele câmpului vor dà roada lor, și pământul va dà tăria sa, și vor lăcuì în pământul lor cu nădejde de pace, și vor cunoaște, că eu sunt Domnul, când voiu zdrobì cu jugul lor, și’i voiu scoate pre ei din mâna celor ce’i urăsc pre ei.
28. Și nu vor mai fì pradă neamurilor, și hiarele pământului nu’i vor mai mânca pre ei, și vor lăcuì întru nădejde, și nu va fì cine să’i sperie pre ei.
29. Și voiu ridicà lor răsăditură de pace, și nu vor mai fì puțini cu numărul pre pământ, și nu vor mai pierì de foamete pre pământ, și ocara neamurilor nu vor mai suferì.
30. Și vor cunoaște, că eu sunt Domnul Dumnezeul lor, și ei poporul meu, casa lui Israil, zice Domnul Dumnezeu.
31. Și voi oile mele, și oile turmei sunteți, și eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, zice Domnul Dumnezeu.
CAP. 35.
[modifică]
Fost-a cuvântul Domnului către mine, zicând:
2. Fiul omului! Întoarce fața ta asupra muntelui Siir, și prorocește asupra lui.
3. Și zì lui, acestea zice Domnul Dumnezeu: iată eu sunt asupra ta munte Siir, și voiu întinde mâna mea preste tine, și te voiu dà pustiu, și ie voiu pustiì.
4. Și în cetățile tale voiu face pustiire, și tu vei fì pustiu, și vei cunoaște că eu sunt Domnul.
5. Pentrucă ai fost vrăjmaș veșnic, și ai șezut înaintea casei lui Israil cu vicleșug, în mâna vrăjmașilor sabiei, în vremea strâmbătății cei mai de pre urmă.
6. Pentru aceea viu sunt eu, zice Domnul Dumnezeu; pentrucă ai păcătuit asupra sângelui, și sângele te va gonì pre tine.
7. Și voiu dà muntele Siir spre pustiire și va fì pustiu, și voiu pierde din el oameni și dobitoace.
8. Și voiu umpleà de răniți dealurile tale și văile tale, și în toate câmpurile tale vor cădeà răniți de sabie.
9. Pustietate veșnică te voiu face, și cetățile tale nu se vor mai lăcuì, și vor cunoaște că eu sunt Domnul.
10. Pentrucă ai zis: cele două neamuri și cele două țări, ale mele vor fì, și le voiu moștenì pre ele, și Domnul acolo este.
11. Pentru aceea viu sunt eu, zice Domnul, și voiu face ție după vrăjmășia ta, și mă voiu cunoaște ție, când te voiu judecà.
12. Și vei cunoaște, că eu sunt Domnul, auzit-am glasul blestemurilor tale, că ai grăit, munții lui Israil pustii s’au dat nouă spre mâncare.
13. Și mari ai grăit asupra mea cu gura ta, și eu am auzit.
14. Pentru aceea acestea zice Domnul: când se va veselì tot pământul, pustiu te voiu face pre tine.
15. Precum te-ai bucurat de moștenirea casei lui Israil, că s’a risipit, așà te voiu face pre tine. Pustiu vei fì munte Siir, și toată Idumeia va pierì, și vor cunoaște, că eu sunt Domnul Dumnezeul lor.
CAP. 36.
[modifică]
Și tu fiul omului! Prorocește de munții lui Israil, și zì: munților lui Israil! Auziți cuvântul Domnului.
2. Acestea zice Domnul Dumnezeu: pentrucă a zis de voi vrăjmașul: bine este, pustiiri veșnice spre moșteniri nouă ni s’au făcut,
3. Pentru aceea prorocește, și zì: acestea zice Domnul Dumnezeu, pentru căci v’ați necinstit voi, și v’ați urît voi de toate neamurile cele de prin prejurul vostru, ca să fiți moștenire celorlalte neamuri, și v’ați suit, și v’ați făcut grai limbii și ocară neamurilor,
4. Pentru aceea munții lui Israil! Auziți cuvântul Domnului, acestea zice Domnul: munților și dealurilor și văilor și pâraelor și celor pustiite și stinse, și cetăților celor părăsite, care au fost pradă și călcare neamurilor celor de prin prejur.
5. Pentru aceea acestea zice Domnul Dumnezeu: pentrucă întru focul mâniei mele am grăit asupra celorlalte neamuri și asupra a toată Idumeea, pentrucă au dat pământul meu loruș spre moștenire cu bucurie necinstind sufletele, ca să le piarză cu pustiire.
6. Pentru aceea prorocește de pământul lui Israil, și zì: munților și dealurilor și văilor și codrilor, acestea zice Domnul: iată eu întru râvna mea și întru mâniea mea am grăit, pentrucă ați suferit voi ocările neamurilor,
7. Pentru aceea iată eu voiu ridicà mâna mea preste neamurile cele din prejurul vostru, acestea ocara lor vor luà.
8. Iar voi munții lui Israil, strugurul și roada voastră va mâncà poporul meu, căci nădăjduesc să vie.
9. Că iată eu voiu căutà spre voi, și veți lucrà și veți semănà.
10. Și voiu înmulțì întru voi oamenii și casa lui Israil toată desăvârșit, și se vor lăcuì cetățile voastre, și cele pustiite se vor zidì.
11. Și voiu înmulțì întru voi oamenii și vite, și voiu face să lăcuiți ca din începutul vostru, și bine voiu face vouă, mai mult decât mai înainte, și veți cunoaște, că eu sunt Domnul.
12. Și voiu naște întru voi oameni pre poporul meu Israil, și vor moștenì pre voi, și veți fì lor moșie, și nu vă veți adauge mai mult, ca să vă facă pre voi fără de fii dintru ei.
13. Acestea zice Domnul Dumnezeu, pentrucă au zis ție: pământ, care mănâncă oameni ești tu, și fără de fii de neamul tău te-ai făcut.
14. Pentru aceea oameni mai mult nu vei mâncà, și neamul tău nu’l vei mai face mai mult fără de fii, zice Domnul Domnul.
15. Și nu se va auzì mai mult întru voi defăimarea neamurilor, și ocara popoarelor mai mult nu o veți suferì, zice Domnul Domnul.
16. Și s’a făcut cuvântul Domnului către mine, zicând:
17. Fiul omului! Casa lui Israil a lăcuit în pământul său, și l-a spurcat pre el cu calea sa; și cu idolii săi, și cu necurățiile sale, ca necurăția femeii, care are curgerea sângelui cea de pre lună, s’a făcut calea lor înaintea feții mele.
18. Și am vărsat mâniea mea preste dânșii, pentru sângele care l-au vărsat ei pre pământ și cu idolii lor l-au spurcat pre el.
19. Și i-am risipit pre ei întru neamuri, și i-am vânturat pre ei prin țări; după calea lor și după păcatul lor i-am judecat pre ei.
20. Și au umblat după neamurile la care au mers și au spurcat numele cel sfânt al meu, că se ziceà de ei: poporul Domnului sunt aceștia și din pământul lui au ieșit.
21. Și nu m’am îndurat de ei pentru numele meu cel sfânt, care l-a spurcat casa lui Israil întru neamurile la care a mers.
22. Pentru aceea zì casei lui Israil, acestea zice Domnul Domnul: nu pentru voi voiu face eu vouă casa lui Israil, ci pentru numele meu cel sfânt care l-ați spurcat întru neamurile, în care ați mers.
23. Și voiu sfințì numele meu cel mare, care s’a spurcat întru neamuri, care l-ați spurcat în mijlocul lor; și vor cunoaște neamurile, că eu sunt Domnul, zice Domnul, când mă voiu sfințì întru voi înaintea ochilor lor.
24. Și voiu lua pre voi dintru neamuri și voiu adunà pre voi din toate țările, și voiu băgà pre voi în pământul vostru.
25. Și voiu stropì preste voi apă curată și vă veți curățì de toate necurățiile voastre, și de toți idolii voștri voiu curățì pre voi.
26. Și voiu dà vouă inimă nouă, și duh nou voiu dà întru voi, și voiu luà inima cea de piatră din trupul vostru și voiu dà vouă inimă de carne.
27. Și duhul meu voiu dà întru voi, și voiu face ca să umblați întru îndreptările mele, și judecățile mele să le păziți și să le faceți.
28. Și veți lăcuì pre pământul care l-am dat părinților voștri și veți fì mie popor și eu voiu fì vouă Dumnezeu.
29. Și vă voiu mântuì pre voi dintru toate necurățiile voastre și voiu chemà grâul, și’l voiu înmulți pre el, și nu voiu aduce asupra voastră foamete.
30. Și voiu înmulțì roada lemnului și roadele țarinei, ca să nu purtați ocara foametei întru neamuri.
31. Și vă veți aduce aminte de căile voastre cele rele și de izvodirile voastre cele ce nu erau bune, și nu vor plăceà vouă fărădelegile voastre și spurcăciunile voastre.
32. Nu pentru voi voiu face, zice Domnul Domnul; să știți voi, rușinați-vă și vă abateți dela căile voastre casa lui Israil.
33. Acestea zice Domnul Domnul: în ziua în care voiu curățì pre voi de toate fărădelegile voastre și voiu face să se lăcuiască cetățile și cele pustiite se vor zidì.
34. Și pământul cel stricat se va lucrà, care mai nainte erà stricat înaintea ochilor a tot călătorul.
35. Și vor zice: pământul cel stricat s’a făcut ca o grădină desfătată, și cetățile cele pustii și stricate și săpate, tari s’au așezat.
36. Și vor cunoaște neamurile cele rămase împrejurul vostru, că eu sunt Domnul; am zidit cele surpate și am răsădit cele stricate. Eu Domnul am grăit și am făcut.
37. Acestea zice Domnul Dumnezeu: încă întru aceasta mă va căutà casa lui Israil, ca să le fac lor; înmulțì-voiu pre ei de oameni ca oile.
38. Ca oile cele sfinte, ca oile Ierusalimului; întru sărbătorile lui, așà vor fì cetățile cele pustii pline de oameni și vor cunoaște că eu sunt Domnul.
CAP. 37.
[modifică]
Fost-a preste mine mâna Domnului și m’a scos Duhul Domnului și m’a pus în mijlocul unui câmp, și acela erà plin de oase de oameni,
2. Și m’a purtai pre mine împrejurul lor; și iată erau multe foarte pre fața câmpului, și iată uscate foarte.
3. Și a zis către mine: fiul omului! Oare învià-vor oasele acestea? Și am zis, Doamne! Doamne! Tu știi acestea.
4. Și au zis către mine: fiul omului! Prorocește spre oasele acestea și să le zici lor: oase uscate, ascultați cuvântul Domnului.
5. Acestea zice Domnul Dumnezeu oaselor acestora: iată eu voiu aduce întru voi duh de vieață,
6. Și voiu dà preste voi vine și voiu pune preste voi carne și voiu întinde preste voi piele, și voiu dà întru voi duhul meu și veți învià, și veți cunoaște că eu sunt Domnul.
7. Și am prorocit precum mi-au poruncit mie Domnul, și s’a făcut glas când am prorocit, și iată cutremur s’a făcut și s’au apropiat oasele, fiecare os la încheetura sa.
8. Și am văzut și iată creșteau preste dânsele vine și carne, și se tindeà piele preste dânsele deasupra și duh nu erà într’însele.
9. Și au zis către mine: prorocește pentru duhul, prorocește fiul omului! Și zì duhului: acestea zice Domnul Dumnezeu din patru vânturi vino duhule și suflă preste morții aceștia și să învieze.
10. Și am prorocit precum mi-au poruncit mie Domnul, și a intrat într’înșii duhul, și au învieat, și au stătut pre picioarele lor mulțime multă foarte.
11. Și au grăit Domnul către mine, zicând: fiul omului! Oasele acestea toată casa lui Israil este. Aceștia zic: uscatu-s’au oasele noastre, pierit-au nădejdea noastră, și ne-am stins.
12. Pentru aceea prorocește, și zì: acestea zice Domnul: iată eu voiu deschide mormânturile voastre, și voiu scoate pre voi din mormânturile voastre poporul meu, și vă voiu duce pre voi în pământul lui Israil,
13. Și veți cunoaște că eu sunt Domnul, când voiu deschide eu mormânturile voastre, ca să vă scoț pre voi din mormânturile voastre poporul meu.
14. Și voiu dà duhul meu întru voi, și veți învieà, și voiu pune pre voi pre pământul vostru, și veți cunoaște, că eu sunt Domnul, grăit-am, și voiu face, zice Domnul.
15. Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:
16. Fiul omului! Iați ție un toiag, și scrie preste el pre Iuda și pre fiii lui Israil, cari s’au adaos la el, și’ți vei luà al doilea toiag, și vei scrì preste el pre Iosif, toiagul lui Efraim și pre toți fiii lui Israil, cari s’au adaos la el.
17. Și le vei împreunà pre ele unul la altul să’ți fie un toiag, ca să le legi pre ele, și vor fì în mâna ta.
18. Și va fì când vor zice către tine fiii poporului tău: au nu vei spune nouă, ce sunt acestea ție?
19. Și vei zice către ei: acestea zice Domnul: iată eu voiu luà neamul lui Iosif cel din mâna lui Efraim, și neamurile lui Israil cele ce s’au adaos la el, și voiu dà pre ei preste neamul lui Iuda, și vor fì un toiag în mâna Iudii.
20. Și vor fì toiegele, pre care tu ai scris în mâna ta înaintea lor.
21. Și vei grăì către ei, acestea zice Domnul Domnul: iată eu voiu luà toată casa lui Israil din mijlocul neamurilor, la care a mers, și’i voiu adunà pre ei dintru toți cei dimprejurul lor, și’i voiu băgà pre ei în pământul lui Israil,
22. Și’i voiu face pre ei un neam în pământul meu în munții lui Israil; un Domn va fì lor, și nu vor fì mai mult două neamuri, nici se vor mai împărțì mai mult în două împărății,
23. Ca să nu se spurce mai mult întru idolii lor și întru urâciunile lor și întru toate necurățiile lor; și’i voiu mântuì pre ei de toate fărădelegile lor, cu care au păcătuit, și’i voiu curățì pre ei, și vor fì mie popor, și eu voiu fì lor Dumnezeu.
24. Și robul meu David împărat în mijlocul lor, și un păstor va fi tuturor, că întru poruncile mele vor umblà, și judecățile mele vor păzì și le vor face pre ele,
25. Și vor lăcuì în pământul lor, care l-am dat robului meu Iacov, unde au lăcuit părinții lor; și vor lăcuì pre dânsul ei și fiii lor și fiii fiilor lor până în veac, și David robul meu împărat va fi lor în veac.
26. Și voiu pune lor legătură de pace, și legătură veșnică va fì cu ei, și voiu pune Sfintele mele în mijlocul lor.
27. Și va fì lăcașul meu întru ei, și voiu fì lor Dumnezeu, și ei vor fì mie popor.
28. Și vor cunoaște neamurile, că eu sunt Domnul, cel ce’i sfințesc pre ei, când vor fì Sfintele mele în mijlocul lor în veac.
CAP. 38.
[modifică]
Fost-a cuvântul Domnului către mine, zicând:
2. Fiul omului! Întărește fața ta spre Gog și spre pământul lui Magog, spre biruitorul căpeteniei lui Mesoh și Tovel, și prorocește pentru dânsul.
3. Și zì lui: acestea zice Domnul Domnul: iată eu asupra ta Gog și asupra pământului lui Magog biruitorul căpeteniei Mesohului și Tovelului.
4. Și te voi adunà pre tine și toată puterea ta, cai și călăreți îmbrăcați în platoșe toți, adunare multă, scuturi și coifuri și săbii.
5. Perși și Etiopi și Livii și Lidii, toți cu coifuri și cu scuturi.
6. Gamer și toți cei dimprejurul lui, casa lui Torgamà dela marginea miezului nopții, și toți cei dimprejurul lui, și neamuri multe cu tine.
7. Gătește-te, gătește-te pre tine însuți tu, și toată adunarea ta cea adunată cu tine, și vei fì mie înainte streaje.
8. Din zile multe se va gătì, în anii cei de pre urmă va venì, și va venì la pământul cel stricat de sabie, adunați din neamuri multe în pământul lui Israil, care s’a pustiit de toate părțile, și acesta dintru neamuri a ieșit, și vor lăcuì în pace toți.
9. Și te vei suì ca ploaia, și vei venì ca norul, și vei acoperì pământul, și vei fì tu și toți cei dimprejurul tău, și neamuri multe cu tine.
10. Acestea zice Domnul Domnul: și va fì în ziua aceea, suì-se-va cuvânt în inima ta, și vei gândì gânduri rele.
11. Și vei grăì: suì-mă-voiu pre pământul cel lepădat, venì-voiu la cei ce se odihnesc cu liniște și la cei ce lăcuesc în pace, la toți cei ce lăcuesc pământul, întru care nu este zid, nici zăvoare, și uși nu sunt la ei.
12. A prădà pradă și jafuri a jefuì, a întoarce mâinile mele spre cea pustiită, care s’a lăcuit, și preste neamurile cele adunate din neamuri multe, preste cei ce au făcut moșii și lăcuesc în mijlocul pământului.
13. Savà și Dedan și neguțătorii Carhidoniei și toate satele lor vor grăì ție: spre pradă a prădà vii tu și a jefuì jefuiri, și ai adunat adunarea ta, să iei argint și aur, să iei moșii, să jefuești jefuiri mari?
14. Pentru aceea prorocește fiul omului! Și zì lui Gog, acestea zice Domnul: au nu în ziua aceea, când va lăcuì poporul meu Israil în pace te vei ridicà?
15. Și vei venì dela locul tău, dela marginea miezului nopței și neamuri multe cu tine, călăreți de cai, toți adunare mare și putere multă.
16. Și te vei suì asupra poporului meu Israil, ca un nor, să acoperi pământul. În zilele cele de pre urmă va fì, și te voiu aduce în pământul meu ca să cunoască toate neamurile, când mă voiu sfințì eu întru tine înaintea lor.
17. Acestea zice Domnul Domnul, lui Gog: tu ești, de care am grăit mai înainte, în zilele cele mai dintâiu prin mâna robilor mei prorocii lui Israil, în zilele acelea și în anii aceia, ca să te aduc pre tine asupra lor.
18. Și va fì în ziua aceea, în ziua în care va venì Gog asupra pământului lui Israil, zice Domnul Domnul: suì-se-va mâniea mea.
19. Și în râvna mea cu focul mâniei mele am grăit, că va fì în ziua aceea cutremur mare pre pământul lui Israil,
20. Și se vor clătì de fața Domnului peștii mării și pasările cerului și hiarele câmpului, și toate jivinile cele ce se târăsc pre pământ, și toți oamenii cei de pre fața pământului, și se vor sparge munții, și se vor afundà văile, și tot zidul pre pământ se va surpà.
21. Și voiu chemà asupra lui toată frica sabiei, zice Domnul Domnul: sabia omului va fì asupra fratelui său.
22. Și’l voiu judecà pre el cu moarte și cu sânge și cu ploaie înnecătoare și cu pietre de grindine și foc, și piatră pucioasă voiu plouà preste el și preste toți cei ce sunt cu el, și preste neamuri multe, care sunt cu el.
23. Și mă voiu slăvì și mă voiu sfințì, și mă voiu cunoaște înaintea a multe neamuri și vor cunoaște, că eu sunt Domnul.
CAP. 39.
[modifică]
Și tu fiul omului! Prorocește asupra lui Gog și zì: acestea zice Domnul: iată eu asupra ta Gog căpetenia lui Mesoh și Tovel.
2. Și te voiu adunà pre tine și te voiu povățuì pre tine, și te voiu suì pre tine dela marginea miezului nopței și te voiu aduce pre munții lui Israil.
3. Și voiu pierde arcul tău din mâna ta cea stângă, și săgețile tale din mâna ta cea dreaptă.
4. Și te voiu surpà preste munții lui Israil și vei cădeà tu și toți cei dimprejurul tău, și neamurile cele ce sunt cu tine, dà-se-vor la mulțime de pasări și la toată zburătoarea, și la toate hiarele câmpului te-am dat pre tine să te mănânce.
5. Pre fața câmpului vei cădeà, că eu am grăit, zice Domnul Domnul.
6. Și voiu trimite foc preste Magog și se vor lăcuì ostroavele în pace, și vor cunoaște că eu sunt Domnul.
7. Și numele meu cel sfânt se va cunoaște în mijlocul poporului meu Israil, și nu se va mai spurcà numele meu cel sfânt, și vor cunoaște toate neamurile, că eu sunt Domnul cel sfânt întru Israil.
8. Iată vine și vei cunoaște că va fì zice Domnul Domnul: aceasta este ziua întru care am grăit.
9. Și vor ieșì cei ce lăcuesc în cetățile lui Israil și vor arde armele și pavezele și sulițile și arcele și săgețile și toiegele de mâini și lăncile și vor ațâțà cu ele foc în șapte ani.
10. Și nu vor luà lemne din câmp, nici vor tăià din dumbrăvi, ci armele le vor arde cu foc și vor prădà pre cei ce i-au prădat pre ei, și vor jefuì pre cei ce i-au jefuit pre ei, zice Domnul.
11. Și va fì în ziua aceea, dà-voiu lui Gog loc numit mormînt întru Israil, îngropare celor ce au venit la mare, și vor zidì împrejur gura văiei,
12. Și vor îngropà acolo pre Gog și toată mulțimea lui, și se va chemà atunci îngroparea lui Gog.
13. Și’i vor îngropà pre ei casa lui Israil, ca să se curățiască pământul în luna a șaptea, și’i va îngropà pre ei tot poporul pământului, și va fì lor numită ziua în care m’am slăvit, zice Domnul.
14. Și pururea vor trimite oameni, cari vor umblà prin tot pământul și vor căutà ca să îngroape pre cei rămași pre fața pământului și să’l curățiască pre el, după luna a șaptea vor cercà.
15. Și tot cel ce umblă pre pământ și va vedeà os de om, va pune lângă el semn, până când îl vor îngropà îngropătorii în Ghe în cimitirul lui Gog.
16. Că și numele cetăței se va chemà cimitir, și se va curățì pământul.
17. Și tu fiul omului! Acestea zice Domnul Domnul: grăește către toată pasărea zburătoare și către toate hiarele câmpului: adunați-vă și veniți, adunați-vă din toate laturile de prin prejur la jertfa mea cea mare, care am jertfit vouă în munții lui Israil, și veți mâncà carne și veți beà sânge.
18. Cărnurile uriașilor veți mâncà și sângele domnilor pământului veți beà, berbeci și țapi și viței, toți grași.
19. Și veți mâncà grăsime de vă veți săturà, și veți beà sânge de vă veți îmbatà, din jertfa mea care am junghiat vouă.
20. Și vă veți săturà din masa mea, de cal și de călăreț, de uriaș și de tot bărbatul răsboinic, zice Domnul.
21. Și voiu dà slava mea întru voi, și vor vedeà toate neamurile judecata care am făcut, și mâna mea care am adus preste ei.
22. Și va cunoaște casa lui Israil, că eu sunt Domnul Dumnezeul lor din ziua aceasta și înainte.
23. Și vor cunoaște toate neamurile, că pentru păcatele lor s’a robit casa lui Israil, că s’a lepădat de mine și am întors fața mea de către ei și i-am dat pre ei în mâinile vrăjmașilor lor și au căzut toți de sabie.
24. După necurățiile lor și după fărădelegile lor am făcut lor și am întors fața mea de către ei.
25. Pentru aceea acestea zice Domnul Domnul: acum voiu întoarce robia lui Iacov și voiu miluì casa lui Israil și voiu râvnì pentru numele meu cel sfânt.
26. Și vor luà ocara lor și strâmbătatea care au făcut, când au lăcuit ei în pământul lor în pace, și nu va fì cine să’i înfricoșeze.
27. Când îi voiu întoarce eu pre ei din neamuri și’i voiu adunà din mâinile neamurilor, mă voiu sfinți întru ei înaintea neamurilor,
28. Și vor cunoaște că eu sunt Domnul Dumnezeul lor, când mă voiu arătà eu întru neamuri și îi voiu adunà pre ei pre pământul lor, și nu voiu lăsà mai mult pre nici unul dintru ei.
29. Și nu voiu mai întoarce fața mea de către ei, pentrucă am vărsat mâniea mea preste casa lui Israil, zice Domnul Domnul.
CAP. 40.
[modifică]
Și a fost în anul al douăzeci și cincilea al robiei noastre în luna dintâiu, în zece zile ale lunei, în anul al patrusprezecelea, după ce s’a luat cetatea, în ziua aceea fost-a preste mine mâna Domnului, și m’a adus acolo.
2. Întru vederea lui Dumnezeu m’a adus pre mine în pământul lui Israil și m’a pus într’un munte foarte înalt și preste el erà ca o cetate zidită împreajmă.
3. Și m’a băgat pre mine acolo, și iată un bărbat și vederea lui erà ca vederea aramei sclipitoare, și în mâna lui erà ață de ziditori și trestie de măsurat, și el stà în poartă.
4. Și a zis către mine bărbatul: văzut-ai fiul omului! Vezi cu ochii tăi și cu urechile tale auzi, și pune în inima ta toate câte eu arăt ție, pentru ca să arăt ție ai intrat aici, și vei arătà toate câte tu vezi, casei lui Israil.
5. Și iată zid afară din casă prin prejur, în mâna bărbatului trestie de măsurat de șase coți și o palmă, și a măsurat zidul, lățimea și înălțimea lui erà întocmai cu trestia,
6. Și a intrat pre poarta, care caută spre răsărit, șapte trepte, și a măsurat Tee șase de o parte și șase de altă parte, și pridvorul porței întocmai cu trestia.
7. Și tindă întocmai cu trestia de lungă și de lată, și pridvor în mijlocul foișorului de șase coți.
8. Și tinda a doua întocmai cu trestia de lată și de lungă și pridvorul de cinci coți.
9. Și tinda a treia întocmai cu trestia de lungă și de lată.
10. Și pridvorul porței cel aproape de pridvorul ușei de opt coți și fruntea de doi coți, și pridvorul porței din lăuntru.
11. Și tinda porței împreajmă, trei de o parte și trei de alta, și o măsură la câte trele, și o măsură la pridvor de o parte și de alta.
12. Și a măsurat lărgimea ușei porței de zece coți, și lărgimea porței de treisprezece coți.
13. Și un cot se adunà înaintea tinzii, și hotarul unui cot de o parte și de alta, și tinda de șase coți de o parte și de șase de alta.
14. Și a măsurat poarta dela zidul tinzii până la peretele tinzei, lățimea de douăzeci și cinci de coți, aceasta este poartă împreajma porței.
15. Și descoperemântul pridvorului porței de șasezeci de coți dinafară, și de douăzeci și cinci tinda porței prin prejur.
16. Și descoperemântul curței din afară la descoperemântul pridvorului porței cei dinlăuntru de cincizeci de coți.
17. Și ferestre ascunse la tinzi și la pridvoare pre dinlăuntrul porței curței prin prejur, așijderea la foișoare ferestre împrejur pre dinlăuntru și preste pridvor finici de o parte și de alia.
18. Și m’a băgat în curtea cea mai din lăuntru, și iată cămări și stâlpi împrejurul curții, treizeci de cămări întru împrejurarea stâlpilor.
19. Și foișoare în dosul porților după lungimea porților celor din înaintea stâlpilor de desupt.
20. Și a măsurat lărgimea dela descoperemântul porții cei mai din afară pre din lăuntru către descoperemântul porții care caută spre răsărit.
21. Și m’a băgat spre miazănoapte, și iată poarta, care caută spre miazănoapte către curtea cea mai dinafară, și o a măsurat cât este de lungă și de lată.
22. Și tinzi trei de o parte și trei de alta, și fruntea și foișorul și finicii ei, și s’a făcut după măsura porții, care caută către răsărit, de cincizeci de coți lungimea ei, și de douăzeci și cinci lărgimea.
23. Și ferestrile ei și foișoarele și finicii ei, ca și poarta, care caută către răsărit, și pre șapte trepte se suià la ea, și foișor pre din lăuntru.
24. Și poarta curții cea mai din lăuntru, care caută spre poarta miezului nopții, ca și poarta, care caută spre răsărit, și a măsurat curtea dela o poartă până la altă poartă o sută de coți.
25. Și m’a dus despre austru, și iată o poartă căutând spre austru, și o a măsurat pre ea, și tinda și fruntea, și foișoarele după măsurile acestea.
26. Și ferestrile ei, și foișoarele împrejur, ca și ferestrile pridvorului, de cincizeci de coți lungimea ei, și de douăzeci și cinci lărgimea.
27. Și șapte trepte erau la ea, și foișor pre din lăuntru, și finici la ea, unul dincoace, și altul dincolo preste frunte.
28. Și poarta în preajma porții curții cei mai din lăuntru despre austru; și a măsurat curtea dela o poartă până la altă poartă, lărgimea coți o sută către austru.
29. Și m’a băgat în curtea cea mai din lăuntru a porții de către austru, și a măsurat poarta după măsurile acestea.
30. Și tinda și frunțile și foișoarele și ferestrile ei și la foișor împrejur coți cincizeci lungimea ei, și lărgimea ei douăzeci și cinci.
31. Și foișor împrejur lungimea de douăzeci și cinci de coți, și lățimea cinci.
32. Și foișor la ușa cea mai din afară, și finici pre frunte, și opt trepte.
33. Și m’a băgat la poarta, care caută către răsărit, și o a măsurat pre ea după măsurile acestea.
34. Și tinda și frunțile și foișoarele și ferestrile la ea, și foișor împrejur cincizeci de coți lungimea ei, și lărgimea ei douăzeci și cinci.
35. Și foișor la curtea cea mai dinafară, și finici preste frunte dincoace și dincolo, și opt trepte la ea.
36. Și m’a băgat la poarta cea de către miazănoapte, și o a măsurat după măsurile acestea.
37. Și tinzile ei și frunțile și foișoarele și ferestre la ea împrejur, de cincizeci de coți lungimea ei, și lărgimea de douăzeci și cinci.
38. Și foișoarele la curtea cea mai dinafară, și finici la frunte dincoace și dincolo, și opt trepte la ea.
39. Și cămările ei și ușile ei și foișoarele ei spre poarta a doua, curgere de apă, acolo spală arderea de tot.
40. Și la pridvorul porții două mese dincoace, ca să junghie pre ele arderea de tot cea pentru păcate, și cea pentru neștiință.
41. Și dinnapoia curgerii arderilor de tot, care caută spre miazănoapte, două mese către răsărituri din dosul cei a doua, și la pridvorul porții despre răsărit opt mese.
42. Patru mese de o parte, și patru mese de altă parte din dosul porții, preste acelea junghiau jertfele, și arderile de tot împreajma celor opt mese ale jertfelor.
43. Și patru mese ale arderilor de tot de piatră cioplită, lungimea de un cot și jumătate, și un cot de înalt.
44. Preste ele vor pune uneltele cu care junghiau acolo arderile de tot și jertfele.
45. Și de o palmă vor aveà streașină cioplită pre din lăuntru împrejur, și deasupra meselor acoperemânt, ca să se acopere de ploaie și de uscăciune.
46. Și m’a băgat pre mine la curtea cea mai din lăuntru, și iată două cămări în curtea cea mai din lăuntru, una din dosul porții, care caută către miazănoapte și aduce către austru, și una din dosul porții cei de către austru, care caută către miazănoapte.
47. Și a zis către mine: cămara aceasta, care caută către austru este a preoților, cari păzesc paza casei.
48. Iar cămara, care caută către miazănoapte este a preoților celor ce păzesc paza jertfelnicului, aceia sunt fiii lui Saduc, cari se apropie din fiii lui Levì la Domnul ca să’i slujească lui.
49. Și a măsurat curtea, lungimea de o sută de coți, și lărgimea de o sută la patru părți ale ei, și jertfelnicul înaintea casei.
50. Și m’a băgat pre mine la pridvorul casei, și a măsurat pridvorul de cinci coți lărgimea de o parte, și de cinci de altă parte, și lărgimea ușii de patrusprezece coți, și țâțânile ușii pridvorului de trei coți de o parte, și de trei coți de altă parte, și lungimea pridvorului de douăzeci de coți.
51. Și lărgimea de douăzeci coți, și pre zece trepte se suià la el, și stâlpi erau la pridvor unul dincoace și altul dincolo.
CAP. 41.
[modifică]
Și m’a băgat în Biserică, și a măsurat pridvorul de șase coți lărgimea dincoace și de șase dincolo.
2. Și lărgimea porții de zece coți, țâțânile porții de cinci coți deoparte și de cinci de altă parte, și lungimea lui de patruzeci coți și lărgimea de douăzeci.
3. Și m’a băgat în curtea cea mai dinlăuntru, și a măsurat pridvorul ușii de doi coți și ușa de șase coți, și țâțânile ușii de șapte coți dincoace și de șapte dincolo.
4. Și a măsurat lungimea ușilor de patruzeci de coți și lărgimea de douăzeci despre fața Bisericii, și a zis către mine: aceasta este Sfânta Sfintelor.
5. Și a măsurat peretele casii de șase coți, și lărgimea coastei de patru coți împrejur.
6. Și coastele, coastă către coastă de două ori câte treizeci și trei, și osebirea în peretele casii în coaste împrejur, ca să fie celor ce se prind a vedeà, ca, cu nimic să nu se atingă de pereții casii.
7. Și lărgimea coastii cei mai de sus, după adăogirea din perete către cea mai de sus, împrejurul casii, ca să se lărgească deasupra, și din cele de jos se vor suì la cele de sus, și din cele din mijloc spre cele cu trei poduri.
8. Și încunjurul casii înălțimea împrejur și osebirea coastelor întocmai cu trestiea de șase coți.
9. Și lărgimea coastei peretelui dinafară de cinci coți, iar celelalte între coastele casii.
10. Și între cămări lărgimea de douăzeci de coți încunjurul casii prin prejur.
11. Și ușile cămărilor către rămășița unei uși, care este de către miazănoapte, și o ușe către austru, și lărgimea luminii ceilalte de cinci coți împrejur.
12. Și zidul care este de către fața ceilalte, cam spre mare, de șaptezeci de coți de lat, iar peretele care desparte, de cinci coți de lat împrejur, și lungimea lui de nouăzeci.
13. Și a măsurat în preajma casii o sută de coți lungimea, și celelalte și care despart și pereții lor lungimea de o sută de coți.
14. Și lărgimea dinaintea casii și celelalte din preajmă de o sută de coți.
15. Și a măsurat lungimea celui ce desparte, și în preajma feții rămășiții celor dinapoia casii aceea, și celelalte rămășițe dincoace și dincolo de o sută de coți lungimea, și Biserica și unghiurile și pridvorul cele mai dinafară podit.
16. Și ferestrile mrejuite, ca să lumineze, să se poată vedeà prin ele. Și casa și cele de aproape căptușite cu lemne toate împrejur, și pardoseala și din pardoseală până la ferestre. Și ferestrile se deschideau în trei feluri,
17. Ca să se poată privì prin ele, și până la casa cea mai dinlăuntru, și până la cea mai dinafară, și preste tot peretele împrejur dinlăuntru și dinafară măsură.
18. Și Heruvimi săpați și finici, câte un finic între un Heruvim și între alt Heruvim, două fețe la un Heruvim.
19. Față de om către finic deoparte și de alta, și față de leu către finic deoparte și de alta, săpată toată casa prin prejur.
20. Din pardoseală până la podine erau Heruvimi și finici săpați.
21. Și cel Sfânt și Biserica se deschideà prin patru unghiuri în preajma feții Sfintelor, vederea ca a unui jertfelnic de lemn.
22. De trei coți înălțimea lui, și lungimea de doi coți, și lărgimea de doi, și coarne aveà, și temeiul lui și pereții lui. Și a zis către mine: aceasta este masa cea dinaintea feții Domnului.
23. Și două uși erau la Biserică, și două uși la cel Sfânt.
24. Și între acele două uși erau două ușcioare de amândouă părțile, care se deschideau una către alta, că două ușcioare erau la una, și două la cealaltă.
25. Și săpături erau preste ele, și preste ușile Bisericii Heruvimi și finici, după săpătura Sfintelor, și lemne de treabă despre fața pridvorului pre dinafară.
26. Și ferestre ascunse, și măsură dincoace și dincolo spre acoperemânturile pridvorului, și coastele casii întocmite.
CAP. 42.
[modifică]
Și m’a băgat în curtea cea mai dinafară către răsărit în preajma porții cei de către miazănoapte.
2. Și m’a băgat înlăuntru, și iată cinci cămări lângă partea zidului, și aproape de zidul cel despărțit către miazănoapte despre față de o sută de coți lungimea către miazănoapte, și lungimea de cincizeci, scrise ca și porțile curții cei mai dinlăuntru, și ca stâlpii cei de prin prejur ai curții cei mai dinafară, în rând cămări întreite cu fața căutând una către alta.
3. Și înaintea cămărilor loc de preumblat de zece coți de lat și de o sută de lung, nici un cot lipsă, și ușile lor către miazănoapte.
4. Și preumblările foișoarelor asemenea, că întreceau în sus stâlpii din stâlpii cei de desupt, și loc asemenea erà.
5. Și foișoare întreite erau, și stâlpi n’aveau, ca stâlpii celor mai dinafară.
6. Pentru aceea erau mai înalți decât cei de desupt și decât cei din mijloc dela pământ.
7. Și lumină dinafară, precum erau cămările curții cei mai dinafară, care căutà spre cămările cele de către miazănoapte, lungi de cincizeci de coți.
8. Că lungimea cămărilor, care căutau spre curtea cea mai dinafară erà de cincizeci de coți, și acestea sunt care căutau cu fața una către alta, preste tot o sută de coți.
9. Și ușile cămărilor acestora ale intrării cei de către răsărit, ca să intre prin ele din curtea cea mai dinafară.
10. După lumina locului celui dintâiu al preumblării și cea spre austru de către fața austrului, și de către fața celuilalt zid, și de către fața celui ce despărțește.
11. Și cămările și foișoarele în preajma feții sale după măsurile cămărilor celor de către miazănoapte după lungimea lor și după lărgimea lor și după toate ieșirile lor și după toate intrările lor și după luminile lor.
12. Și după ușile lor ale cămărilor celor de către austru, și după ușile preumblării cei dela început, ca lumina unei despărțituri de o trestie, și despre răsărit, ca să intre prin ele.
13. Și a zis către mine: cămările cele de către miazănoapte și cele de către austru, cele despre fața zidului ce despărțește, acestea sunt cămările Sfântului, întru care vor mâncà preoții fiii lui Saduc, cei ce se apropie către Domnul, Sfintele Sfintelor, și acolo vor pune Sfintele Sfintelor, și jertfa și cele pentru păcat și cele pentru neștiință, că locul este sfânt.
14. Nu vor intrà acolo afară de preoți, și nu vor ieșì din cel sfânt în curtea cea mai dinafară, pentru ca pururea să fie sfinți cei ce se apropie; și să nu se atingă de haina lor, cu care slujesc, pentrucă sfinte sunt, și se vor îmbrăcà cu alte haine când se ating de popor.
15. Și după ce s’a sfârșit măsurarea casii dinlăuntru, m’a scos pre mine pre calea porții care caută spre răsărit, și a măsurat asemănarea casii prin prejur în rând.
16. Și a stătut de către dosul porții, care caută către răsărit, și a măsurat cinci sute de coți cu trestiea cea de măsură.
17. Și s’a întors către miazănoapte, și a măsurat cea de către fața miezului nopții cinci sute de coți cu trestia măsurii.
18. Și s’a întors către mare și a măsurat cea de către fața mării cinci sute de coți cu trestiea măsurii.
19. Și s’a întors către austru, și a măsurat cea de către fața austrului cinci sute cu trestiea măsurii.
20. În patru părți tot cu acea trestie, și o a rânduit pre ea, și îngrădirea lor prin prejur de cinci sute de coți către răsărit, și cinci sute lărgimea, care despărțeà între cele sfinte și între zidul cel dinainte din rândul casii.
CAP. 43.
[modifică]
Și m’a adus pre mine la poarta, care caută către răsărit, și m’a scos afară.
2. Și iată slava Dumnezeului lui Israil veneà pre calea cea de către răsărit, și glasul taberii ca glasul îndoit al multora, și pământul strălucea ca fulger de mărire prinprejur.
3. Și vederea care am văzut, erà ca vederea care am văzut când am intrat să ung cetatea; și vederea carului care am văzut, erà ca vederea care am văzut la rîul Hovar, și am căzut preste fața mea.
4. Și slava Domnului a intrat în casă pre calea porții, care caută către răsărit.
5. Și m’a luat pre mine duh, și m’a băgat în curtea cea mai dinlăuntru, și iată erà casa plină de slava Domnului.
6. Și am stătut, și iată glas din casă grăind către mine și bărbatul stà lângă mine.
7. Și a zis către mine: fiul omului! Văzut-ai locul scaunului meu și locul urmei picioarelor mele, întru care va lăcuì numele meu în mijlocul casii lui Israil în veac? Mai mult nu va spurcà casa lui Israil numele cel sfânt al meu, ei și povățuitorii lor întru curviea lor și întru uciderile povățuitorilor în mijlocul său.
8. Când puneà ei tinda mea în tinzile lor și pragurile mele alăturea cu pragurile lor și au făcut peretele meu ca și cum ar fì împreunare între mine și între ei; și au spurcat numele cel sfânt al meu cu fărădelegile care le făceau, și i-am zdrobit pre ei cu mâniea mea și cu ucidere.
9. Și acum lepede curvia lor și uciderile povățuitorilor lor dela mine, și voiu lăcuì în mijlocul lor în veac.
10. Și tu fiul omului! Arată casei lui Israil casa, și vor încetà dela păcatele lor și vederea ei și rânduiala ei.
11. Și ei vor luà certarea lor pentru toate care au făcut, și vei scrì casa și gătirea ei și ieșirea ei și starea ei și toate poruncile ei, și toate legiuirile ei vei arătà lor, și le vei scrì înaintea lor, și vor păzì toate îndreptările mele și toate poruncile mele, și le vor face pre ele.
12. Și scrisoarea casei pre vârful muntelui, toate hotarele ei prin prejur Sfintele Sfintelor sunt: aceasta este legea casei.
13. Și acestea sunt măsurile jertfelnicului în coți, de un cot și o palmă sânul; înălțimea lui prin prejur de un cot, și de un cot lărgimea, și streașină pre buzele ei împrejur de o palmă.
14. Și aceasta este înălțimea jertfelnicului dela fundul începutului gropilii lui către curățitorul cel mare de desupt de doi coți și lărgimea de un cot, și cel dela curățitorul cel mic preste curățitorul cel mare patru coți și lățimea de un cot.
15. Și ariilul de patru coți, și de la ariil până deasupra coarnelor un cot.
16. Și ariilul de doisprezece coți în lung și de doisprezece coți lărgimea, în patru muchi de toate părțile lui, și curățitorul de patrusprezece coți de lung și de patrusprezece coți de larg, în patru muchi de patru părți ale lui, și streașină lui jur împrejurul lui de o jumătate de cot, și împrejurarea ei de un cot împrejur și treptele lui căutând către răsărit.
17. Și au zis către mine: fiul omului! Acestea zice Domnul Dumnezeul lui Israil: acestea sunt poruncile jertfelnicului, în ziua în care se va face, ca să se aducă preste el arderi de tot, și să se verse preste el sânge.
18. Și vei dà preoților Leviților celor din sămânța lui Saduc, celor ce se apropie către mine ca să’mi slujască mie, zice Domnul Dumnezeu, vițel de vaci pentru păcat.
19. Și vor luà din sângele lui și vor pune pre cele patru cornuri ale jertfelnicului și pre cele patru unghiuri ale curățitorului, și pre vatră împrejur vei stropì, și’l vor curățì pre el.
20. Și vor luà vițelul cel pentru păcat, și se va arde în locul cel osebit al casei dinafară de cele sfinte.
21. Și în ziua a doua vor luà doi iezi de capre curați pentru păcat și vor curățì jertfelnicul, în ce chip au curățit cu vițelul.
22. Și după ce se va săvârșì curățirea vor aduce un vițel de vaci curat și un berbece de oi curat.
23. Și le veți aduce înaintea Domnului și vor presărà preste ele preoții sare, și le vor aduce pre ele arderi de tot Domnului.
24. Șapte zile vei face ied pentru păcat în toată ziua, și vițel de vaci și berbece de oi fără prihană vor face în șapte zile.
25. Și vor curățì jertfelnicul, și’l vor lămurì și vor umpleà mâinile lor și vor săvârșì zilele.
26. Și va fì în ziua a opta și înainte vor face preoții preste jertfelnic arderile cele de tot ale voastre și cele de mântuire ale voastre, și voiu primì pre voi, zice Domnul.
CAP. 44.
[modifică]
Și m’a întors pre mine la calea ușii Sfintelor cei mai dinafară ce căutà către răsărit, și aceasta erà încuiată.
2. Și au zis Domnul către mine: ușa aceasta încuiată va fì, și nu se va deschide, și nimenea nu va trece printr’însa.
3. Că Domnul Dumnezeul lui Israil va trece printr’însa, și va fì încuiată, că povățuitorul acesta va ședeà într’însa să mănânce pâine înaintea Domnului, pre calea ușii pridvorului va intrà, și pre calea lui va ieșì.
4. Și m’a dus pre mine pre calea ușii cei despre miazănoapte în preajma casei, și am văzut, și iată erà plină de slavă casa Domnului, și am căzut pre fața mea.
5. Și au zis Domnul către mine: fiul omului! Pune întru inima ta, și vezi cu ochii tăi, și auzi cu urechile tale toate câte grăesc eu cu tine de toate poruncile casei Domnului și de toate legile ei, și vei pune inima ta la intrarea casei pre la toate ieșirile ei, și întru toate Sfintele.
6. Și vei grăì către casa cea amărîtoare, către casa lui Israil: acestea zice Domnul Dumnezeu: destul fie vouă toate fărădelegile voastre casa lui Israil.
7. Pentrucă băgați voi fii de alt neam netăieți împrejur la inimă, și netăieți împrejur la trup, ca să fie întru Sfintele mele, să le pângărească pre ele, și aduceți voi pâine, grăsime și sânge, și călcați legătura mea cu toate fărădelegile voastre.
8. Și n’ați avut grije, ca să păziți paze întru Sfintele mele.
9. Pentru aceea acestea zice Domnul Dumnezeu: tot fiul cel de alt neam netăiat împrejur la inimă, și netăiat împrejur la trup, nu va intrà în Sfintele mele dintru toți fiii celor de alt neam, cari sunt în mijlocul casei lui Israil.
10. Dar și Leviții, cari s’au depărtat dela mine, când rătăceà Israil dela mine după gândurile sale, și vor luà nedreptatea sa.
11. Și vor fì întru Sfintele mele slujind, portari la porțile casei, și slujind în casă; aceștia vor junghià jertfele și arderile cele de tot ale poporului, și aceștia vor stà înaintea poporului, ca să le slujească lor.
12. Pentrucà le-au slujit lor înaintea feții idolilor lor, și s’a făcut casei lui Israil spre certare de nedreptate, pentru aceasta am ridicat mâna mea asupra lor, zice Domnul Dumnezeu; și vor luà nedreptatea lor.
13. Și nu se vor apropià către mine, ca să’mi preoțească mie, nici se vor apropià la Sfintele fiilor lui Israil, nici la Sfintele Sfintelor mele, și vor purtà ocara lor cu rătăcirea care au rătăcit.
14. Și’i vor pune pre ei a păzì pazele casei la toate lucrurile ei, și la toate ori câte vor face.
15. Preoții Leviții fiii lui Saduc, cari au păzit pazele Sfintelor mele, când rătăceà casa lui Israil dela mine, aceștia se vor apropià la mine, ca să slujească mie, și vor stà înaintea feții mele, ca să’mi aducă jertfă și grăsime și sânge, zice Domnul Dumnezeu.
16. Aceștia vor intrà în Sfintele mele, și aceștia se vor apropià la masa mea, ca să’mi slujească mie, și să păzească pazele mele.
17. Și va fì când vor intrà ei pre porțile curții cei mai dinlăuntru, cu veșminte de in se vor îmbrăcà, și nu se vor îmbrăcà cu de lână, când vor slujì ei dela poarta curții cea mai dinlăuntru.
18. Și chidare de in vor aveà pre capetele lor, și îmbrăcăminte de in vor aveà preste mijloacele lor, și nu se vor încinge cu silă.
19. Și când vor ieșì ei în curtea cea mai dinafară la popor, se vor desbrăcà de veșmintele lor, cu care au slujit, și le vor pune în cămările Sfintelor, și se vor îmbrăcà cu alte veșminte, și nu vor sfințì poporul în veșmintele lor.
20. Și capetele lor nu’și vor rade și părul lor nu’l vor golì, acoperind vor acoperì capetele lor.
21. Și vin nu va beà tot preotul, când va intrà în curtea cea mai dinlăuntru.
22. Și văduvă și lăsată nu’și vor luà loruși femei; ci numai fecioară din sămânța casei lui Israil; iar de va fì văduva dela preot, o vor lua.
23. Și pre poporul meu vor învățà între cel sfânt și între cel spurcat, și între cel necurat și între cel curat vor arătà lor.
24. Și când va fì judecată despre sânge, aceștia se vor pune judecători, și îndreptările mele vor îndreptà, și judecățile mele vor judecà, și legiuirile mele și poruncile mele, întru toate sărbătorile mele vor păzì, și Sâmbetele mele vor sfințì.
25. Și la om mort nu vor intrà, ca să nu se spurce, fără numai la tată și la mumă și la fecior și la fată și la frate și la sora sa, care nu s’a măritat, se vor spurcà.
26. Și după ce se vor curățì, șapte zile să’și numere lor.
27. Și în ziua, în care intră în curtea cea mai dinlăuntru, ca să slujească întru cel sfânt, vor aduce curățenie, zice Domnul Dumnezeu.
28. Și va fì lor moștenire; eu sunt moștenirea lor, și stăpânire lor nu se va dà întru fiii lui Israil; că eu sunt stăpânirea lor.
29. Și jertfa și cele pentru păcate și cele pentru neștiință, aceștia le vor mâncà, și toată osebirea întru Israil a lor va fì.
30. Pârga din toate, și cele întâiu născute din toate, și toate aducerile din toată pârga voastră, ale preoților vor fì, și cele întâiu născute ale voastre veți dà preotului, ca să pue binecuvântările voastre preste casele voastre.
31. Și toată mortăciunea, și prins de hiare din pasări și din vite, nu vor mâncà preoții.
CAP. 45.
[modifică]
Iar când veți măsurà vouă pământul în moștenire, osebiți pârgă Domnului sfântă din pământ, douăzeci și cinci de mii lungime și douăzeci mii lățime, sfântă va fì întru toate hotarele lui împrejur.
2. Și va fì dintru aceasta sfințită cinci sute preste cinci sute în patru unghiuri prin prejur, și cincizeci de coți osebirea lor prin prejur.
3. Și din măsura aceasta vei măsurà lungimea de douăzeci și cinci de mii, și lățime de douăzeci mii, și într’aceasta va fi Sfânta Sfintelor.
4. Dela pământ va fì preoților celor ce slujesc întru cel sfânt, și va fì celor ce se apropie să slujească Domnului, și va fì lor loc de casă osebit sfințeniei lor.
5. De douăzeci și cinci de mii de lung, și de douăzeci de mii de larg, și Leviții cei ce slujesc casei, ei vor țineà cetatea ca să lăcuiască într’însa.
6. Și stăpânirei cetății vei dà lățimea cinci mii și lungimea douăzeci și cinci de mii, după începătura Sfintelor la toată casa lui Israil vor fì.
7. Și căpeteniei dintr’aceasta și dela aceasta spre începăturile Sfintelor lângă stăpânirea cetăței în fața începăturilor Sfintelor și în fața stăpânirei cetăței, cele de către mare și cele despre mare către răsărituri, și lungimea ca una din părțile de la hotarele cele de către mare și lungimea spre hotarele cele de către răsăriturile pământului,
8. Și va fì lui de moștenire întru Israil, și nu vor asuprì mai mult povățuitorii lui Israil pre poporul meu, și pământul îl va moștenì casa lui Israil după neamurile sale.
9. Acestea zice Domnul Dumnezeu: destul fie vouă povățuitorii lui Israil, nedreptatea și nevoea lepădați și judecată și dreptate faceți, luați asuprelele dela poporul meu, zice Domnul Dumnezeu.
10. Cumpănă dreaptă și măsură dreaptă și hinic drept să fie vouă când măsurați.
11. Și hinicul așijderea unul să fie când luați, a zecea parte de gomor un hinic, și a zecea parte de gomor să fie întocmai.
12. Și măsura cea de douăzeci de oboli, cinci sicli; cincisprezece sicli și cincizeci sicli o mnà va fì vouă.
13. Și aceasta este pârga, care veți osebì: a șasea parte de măsură din gomorul de grâu și a șasea parte de ifi din coriul de orz.
14. Și porunca untuluidelemn, un pahar dela zece pahare, că zece pahare sunt un gomor.
15. Și o oaie din zece oi luare din toate neamurile lui Israil spre jertfă și spre ardere de tot și spre mântuire, ca să se roage pentru voi, zice Domnul Dumnezeu.
16. Și tot poporul va dà pârga aceasta povățuitorului lui Israil.
17. Și prin povățuitor vor fì arderile cele de tot, și jertfele și turnările în sărbători și în lunile nouă și în sâmbete și în toate sărbătorile casei lui Israil, acestea va face cele pentru păcat, și jertfa și arderile de tot și cele de mântuire, ca să se roage pentru casa lui Israil.
18. Acestea zice Domnul Dumnezeu: în luna cea dintâiu, în ziua cea dintâiu veți luà un vițel de vaci fără prihană, ca să se curățiască cel sfânt.
19. Și va luà preotul din sângele curățeniei, și va pune pre stâlpii ușei casii și întru cele patru unghiuri ale Bisericii și pre jertfelnic și pre stâlpii porței curții cei mai dinlăuntru.
20. Așà vei face și în luna a șaptea în ziua dintâiu a lunei, vei aduce pentru fiecare, care nu știe, și pentru prunc și veți curățì casa.
21. Și în luna dintâiu în patrusprezece ale lunei vor fì vouă paștele sărbătoare, șapte zile azime veți mâncà.
22. Și va aduce căpetenia în ziua aceea pentru sine și pentru casă și pentru tot poporul pământului, un vițel de vaci pentru păcat.
23. Și în șapte zile ale serbărei va face arderi de tot Domnului, șapte viței și șapte berbeci fără de prihană, în toată ziua în cele șapte zile și pentru păcat un ied de capre în toate zilele.
24. Și coptură vițelului și berbecelui vei face, și un in de untdelemn la coptură.
25. Și în luna a șaptea în cincisprezece ale lunei la sărbătoare, vei face ca acestea în șapte zile, ca și cele pentru păcat, și ca arderile de tot și ca mana și ca untuldelemn.
CAP. 46.
[modifică]
Acestea zice Domnul Dumnezeu: poarta cea din curtea cea mai dinlăuntru, care caută către răsărituri, va fì închisă în cele șase zile de lucru, iar în ziua sâmbetelor se va deschide.
2. Și în ziua lunei nouă se va deschide și va intrà povățuitorul pre calea pridvorului porței cei dinafară, și va stà înaintea ușilor porței, și vor face preoții arderile de tot ale lui, și cele de mântuire ale lui.
3. Și se va închinà înaintea ușei porții, și va ieșì, și poarta nu se va închide până seara.
4. Și se va închinà poporul pământului înaintea ușei porții aceea în sâmbete și în lunile cele nouă, înaintea Domnului.
5. Și arderile cele de tot, povățuitorul le va aduce Domnului în ziua sâmbetelor, șase miei fără de prihană, și un berbece fără de prihană.
6. Și darul de pâine manaà și coptura berbecelui și jertfa mieilor, darea mâinei lui, și un in de untdelemn la coptură.
7. Și în ziua dintâiu a lunei nouă, un vițel de cireadă fără de prihană și șase miei și berbece fără de prihană vor fì.
8. Și coptură berbecelui și vițelului va fì darul și mieilor, cât îi va dà mâna, și un in de untdelemn la coptură.
9. Și când va intrà povățuitorul, pre calea pridvorului porței va intrà, și pre calea porței va ieșì.
10. Și când va intrà poporul pământului înaintea Domnului la sărbători, cel ce va intrà pre calea porței cei despre miazănoapte să se închine, va ieșì pre calea porței cei despre miazăzì, și cel ce va intrà pre calea porței cei despre miazăzì, va ieșì pre calea porței cei despre miazănoapte, nu se va înapoià pre calea porții pre care a intrat, ci în dreptul ei va ieșì.
11. Și povățuitorul în mijlocul lor când vor intrà ei, va intrà împreună cu ei, și când vor ieșì ei, va ieșì și el.
12. Și în sărbători și în bâlciuri va fi darul coptura vițelului și coptura berbecelui și mieilor, cum îi va dà mâna, și un in de untdelemn la coptură.
13. Iar când va face povățuitorul mărturisire ardere de tot de mântuire Domnului și va deschide lui poarta, care caută către răsărit, și va face arderea cea de tot a sa și cele de mântuire ale sale, precum face în ziua sâmbetelor, și va ieșì, și se vor închide ușile după ce va ieșì el.
14. Și un miel de un an fără de prihană va face ardere de tot în toate zilele Domnului, dimineața îl va face pre el.
15. Și darul va face preste el dimineața, a șasea parte de măsură, și din untdelemn a treia parte de in, ca să amestece făina cea de grâu darul Domnului, poruncă veșnică pururea.
16. Veți face mielul și darul și untuldelemn, veți face dimineața ardere de tot pururea.
17. Acestea zice Domnul Dumnezeu: de va dà povățuitorul dar unuia dintru fii săi din moștenirea sa, aceasta va fì fiilor lui ținut de moștenire.
18. Iar de va dà dar dintru moștenirea sa unuia dintru casnicii săi, va fì a lui până la anul slobozirei, și se va dà înapoi povățuitorului, afară din moșienirea fiilor lui, care va fì a lor.
19. Și nu va luà povățuitorul din moștenirea poporului ca să’i asuprească pre ei; din ținutul său și din moștenirea sa să deà moștenire fiilor săi, ca să nu se risipească poporul meu fiecare dela moștenirea sa.
20. Și m’a băgat pre mine pre calea cea despre austrul a porței la cămara Sfintelor preoților, care caută către miazănoapte, și iată acolo loc osebit.
21. Și a zis către mine: acesta este locul unde vor fierbe preoții cele pentru fărădelege și pentru păcat; și acolo vor fierbe darul mai mult, ca să nu scoață la curtea cea mai dinafară, ca să sfințească poporul.
22. Și m’a scos la curtea cea mai dinafară, și m’a purtat împrejur pre la cele patru părți ale curții, și iată curte despre laturile curții.
23. Curte mică de patruzeci de coți de lungă și de treizeci de coți de largă, o măsură erà întru cele patru.
24. Și cămări împrejur într’însele împrejurul celor patru și bucătării făcute dedesuptul cămărilor împrejur.
25. Și a zis către mine: acestea sunt casele bucătarilor, întru care vor fierbe cei ce slujesc casei, jertfele poporului.
CAP. 47.
[modifică]
Și m’a băgat pre mine în tinda casei, și iată apă ieșià desupt pragul casei despre răsărit, că fața casei căutà către răsărituri și apă curgeà din laturea cea dreaptă despre miazăzì preste jertfelnic.
2. Și m’a scos pre calea porței cei despre miazănoapte, și m’a înapoiat pre calea porței cei dinafară către poarta curței, care caută către răsărituri, și iată apa curgeà din laturea cea deadreapta.
3. Ca ieșirea unui om din preajmă, și măsură erà în mâna lui, și a măsurat o mie cu măsura și a trecut prin apă, apa iertărei.
4. Și a măsurat o mie cu măsura, și a intrat în apă până la coapse, și a măsurat o mie, și a intrat în apă până la brâu.
5. Și a măsurat o mie și n’a putut să treacă apa, că erà repede, ca un pârîu iute, care nu se poate trece.
6. Și a zis către mine: văzut-ai fiul omului?
7. Și m’a adus și m’a întors la marginea rîului.
8. Și după ce m’a întors, iată pre marginea rîului copaci mulți foarte dincoace și dincolo.
9. Și a zis către mine: apa aceasta care iese în Galileea cea către răsărit și pogoară în Aravia, va intrà în mare și va ieșì și va însănătoșì apele.
10. Și va fì tot sufletul celor vii, care se târăsc, ori preste care va curge rîul, vor viețuì și va fì acolo pește mult foarte, că va curge pre acolo apa aceasta, și va însănătoșì și va viețuì tot acela, preste care va curge rîul.
11. Și vor stà acolo pescarii dela Ingadin, până la Enagalim zbicire de năvoade va fì, osebită va fì, și peștii ei ca peștii mărei cei mari, mulțime multă foarte.
12. Iar întru ceea ce se varsă și se face bălți, și întru ceea ce întrece preste țărmurile lui, nu se vor însănătoșì, la sare se vor dà.
13. Și la rîu vor crește pre țărmurile lui de amândouă părțile tot pomul roditor de mâncat, nu se va învechì dintr’însul, nici se va sfârșì rodul lui, întru înnoirea lui va dà pârgă, pentrucă apele lor din cele sfinte ies, și va fì roada lor de mâncat și suirea lor de sănătate.
14. Acestea zice Domnul Dumnezeu: acestea sunt hotarele, care veți moștenì ale pământului celor douăsprezece neamuri ale fiilor lui Israil, adăogirea funii.
15. Și’l veți moștenì pre el fiecare întocmai ca și fratele său, spre care am ridicat mâna mea, ca să’l dau părinților voștri, și va cădeà pământul acesta vouă întru moștenire.
16. Și acestea sunt hotarele pământului către miazănoapte dela marea cea mare, care se pogoară, și împrejur spintecă intrarea Sedadii.
17. Emat, Virota, Savarim, care sunt între hotarele Damascului și între hotarele Ematului, curțile lui Savnan, care sunt deasupra hotarelor Avranitidii.
18. Acestea sunt hotarele dela mare, dela curtea lui Enan, hotarele Damascului și cele către miazănoapte.
19. Și cele către răsărit între Avranitida și între Damasc și între Galaaditida, și între pământul lui Israil, Iordanul, hotărăște la marea cea despre răsăriturile Finichetului; acestea sunt cele de către răsărituri.
20. Și cele despre austru către miazăzì dela Teman și dela Finichet până la apa Marimot Cadis, care se lățește către marea cea mare; aceasta este partea austrului către miazăzì.
21. Aceasta este partea mării cei mari, care hotărăște până împreajma intrării Imatului până la intrarea lui; acestea sunt cele despre marea Imatului. Și veți împărțì pământul acesta vouă neamurilor lui Israil.
22. Pune’l-veți pre el moștenire vouă și nemernicilor, cari nemernicesc între voi, cari au născut fii între voi, și vor fì vouă ca cei moșteni întru fiii lui Israil, împreună cu voi vor mâncà întru moștenire între neamurile lui Israil.
23. Și vor fì întru neamul nemernicilor, întru nemernicii cei ce sunt cu ei acolo veți dà moștenire lor, zice Domnul Dumnezeu.
CAP. 48.
[modifică]
Acestea sunt numele neamurilor dela începutul cel de către miazănoapte și dela partea pogorîrei, care desparte împrejur la intrarea Ematului curtea Elamului, hotarul Damascului către miazănoapte, despre partea Ematului curții, și va fì lor cele către răsărituri până la mare: Dan, una.
2. Și dela hotarele lui Dan cele de către răsărituri, până la mare: Asir, una.
3. Și dela hotarele lui Asir cele despre răsărituri, până la cele despre mare: Neftalim, una.
4. Și dela hotarele lui Neftalim cele despre răsărituri, până la cele despre mare: Manasì, una.
5. Și dela hotarele lui Manasì cele despre răsărituri până la cele despre mare: Efraim, una.
6. Și dela hotarele lui Efraim cele despre răsărituri până la cele despre mare: Ruvim, una.
7. Și dela hotarele lui Ruvim cele despre răsărituri, până la cele despre mare: Iuda, una.
8. Și dela hotarele lui Iuda cele despre răsărituri până la cele despre mare va fì pârga, care o veți osebì douăzeci și cinci de mii lărgimea, și lungimea ca una din părțile cele de către răsărituri și până la cele despre mare, și va fì cel Sfânt în mijlocul lor.
9. Pârga, care vor osebì Domnului lungimea de douăzeci și cinci de mii, și lărgimea de douăzeci și cinci de mii.
10. Acestora va fì pârga Sfintelor preoților, către miazănoapte douăzeci și cinci de mii, și către mare lărgimea zece mii, și către răsărituri lățimea zece mii, și către austru lungimea douăzeci și cinci de mii, și muntele Sfintelor va fì în mijlocul lui.
11. Preoților celor sfințiți fiilor lui Saduc, celor ce păzesc pazele casei, cari n’au rătăcit cu rătăcirea fiilor lui Israil, precum au rătăcit Leviții.
12. Și se va dà lor pârgă din pârga pământului sfântă a Sfintelor din hotarele Leviților.
13. Iar Leviților cele ce sunt alăturea cu hotarele preoților, lungimea douăzeci și cinci de mii și lărgimea zece mii, toată lungimea douăzeci și cinci de mii și lărgimea zece mii.
14. Nu se va vinde dintr’însa, nici se va măsurà, nici se vor luà cele întâiu născute ale pământului, că sfinte vor fi Domnului.
15. Iar cele cinci mii, care prisosesc în lățime la cele douăzeci și cinci de mii, zid înainte va fì cetății de lăcuit și de împărțit lui, și va fì cetatea în mijlocul lui.
16. Și acestea sunt măsurile lui: de către miazănoapte trei mii și cinci sute, și de către austru patru mii și cinci sute, și de către răsărit patru mii și cinci sute. și de către mare patru mii și cinci sute.
17. Și va fì de împărțit cetății către miazănoapte două sute și cincizeci, și către austru două sute și cincizeci, și către răsărit două sute și cincizeci, și către mare două sute și cincizeci.
18. Iar ce prisosește în lungime alăturea cu pârga Sfintelor: zece mii către răsărit, și zece mii către mare, și va fì pârga celui sfânt, și vor fì roadele ei spre pâini celor ce lucrează cetății.
19. Iar cei ce lucrează cetății, vor lucrà dintru toate neamurile lui Israil.
20. Toată pârga douăzeci și cinci de mii preste douăzeci și cinci de mii în patru unghiuri; veți osebì pârga celui sfânt dela moștenirea cetății.
21. Iar ce va prisosì povățuitorului din aceasta și din cea dela pârga celui Sfânt și dela moștenirea cetății despre față preste douăzeci și cinci de mii lungimea, până la hotarele cele de către răsărit și către mare despre față douăzeci și cinci de mii, până la hotarele cele despre mare alăturea cu părțile povățuitorului, și va fì pârga Sfintelor și sfințenia casei în mijlocul ei.
22. Și din moștenirea Leviților și din moștenirea cetății în mijlocul povățuitorilor, va fì între hotarele lui Iuda și între hotarele lui Veniamin, și a povățuitorilor va fì.
23. Și celelalte neamuri dela cele despre răsărit până la cele despre mare: Veniamin, una.
24. Și dela hotarele lui Veniamin, dela cele despre răsărit, până la cele despre mare: Simeon, una.
25. Și dela hotarele lui Simeon cele despre răsărit, până la cele de către mare: Isahar, una.
26. Și dela hotarele lui Isahar cele despre răsărit, până la cele despre mare: Zavulon, una.
27. Și dela hotarele lui Zavulon cele despre răsărit, până la cele despre mare: Gad, una.
28. Și dela hotarele lui Gad cele de către răsărit, până la cele de către amiazăzì; și vor fi hotarele lui dela Temam, și apa Varemot Kadis de moștenire până la marea cea mare.
29. Acesta este pământul, care veți împărțì cu sorți neamurilor lui Israil, și acestea sunt împărțirile lor, zice Domnul Dumnezeu.
30. Și acestea sunt trecătorile cetății cele de către miazănoapte patru mii cinci sute cu măsura.
31. Și porțile cetății pre numele neamurilor lui Israil, trei porți către miazănoapte, poarta lui Ruvim una, poarta lui Iuda una și poarta lui Levì una.
32. Și cele de către răsărit patru mii cinci sute, și trei porți: poarta lui Iosif una, poarta lui Veniamin una și poarta lui Dan una.
33. Și cele de către austru patru mii cinci sute cu măsura, și trei porți: poarta lui Simeon una, poarta lui Isahar una și poarta lui Zavulon una.
34. Și cele de către mare, patru mii cinci sute cu măsura, și trei porți: poarta lui Gad una, poarta lui Asir una și poarta lui Neftalim una.
35. Împrejurare de optsprezece mii; și numele cetății din ziua în care se va face: Domnul acolo, va fi numele ei.