Biblia 1914/Ieremia
CAP. 1.
[modifică]
Cuvântul lui Dumnezeu, care s’a făcut către Ieremia fiul lui Helchia din preoți, care lăcuià în Anatot în pământul lui Veniamin.
2. Cum s’a făcut cuvântul lui Dumnezeu către dânsul în zilele lui Iosia fiul lui Amos împăratul Iudei, în anul al treisprezecelea al împărăției lui.
3. Și a fost în zilele lui Ioachim fiul lui Iosie împăratul Iudei, până la al unsprezecelea an al lui Sedechia fiul lui Iosia împăratul Iudei, până la robia Ierusalimului în luna a cincea.
4. Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:
5. Mai ’nainte de a te zămislì tu în pântece te știu, și mai ’nainte de ce ai ieșit tu din mitras te-am sfințit, Proroc spre neamuri te-am pus.
6. Și am zis: o Doamne! Cel ce ești Stăpân, iată nu știu grăì, că tânăr sunt eu.
7. Și au zis Domnul către mine: nu zice, că tânăr sunt eu, căci către toți, cari te voiu trimite, vei merge, și toate câte voiu poruncì ție vei grăì.
8. Să nu te temi de fața lor, că eu cu tine sunt, ca să te scoț pre tine, zice Domnul.
9. Și au întins Domnul mâna sa către mine, și s’au atins de gura mea și au zis Domnul către mine:
10. Iată am dat cuvintele mele în gura ta, iată te-am pus astăzi preste neamuri și preste împărății, ca să smulgi și să strici și să risipești, și iar să zidești și să răsădești.
11. Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicând: ce vezi tu Ieremia? Și am răspuns: toiag de nuc.
12. Și au zis Domnul către mine: bine ai văzut, pentrucă am privighiat eu preste cuvintele mele, ca să le fac pre ele.
13. Și a fost cuvântul Domnului a doua oară către mine, zicând: ce vezi tu? Și am răspuns: căldare de desupt arzând văz eu și fața ei despre miazănoapte.
14. Și au zis Domnul către mine: despre miazănoapte se vor ațâțà relele preste toți cei ce lăcuesc pre pământ.
15. Pentrucă iată eu chem toate împărățiile pământului dela miazănoapte, zice Domnul; și vor venì, și vor pune fiecare scaunul său înaintea ușilor porților Ierusalimului, și preste toate zidurile cele dimprejurul lui, și preste toate cetățile Iudei.
16. Și voiu grăì către ei cu judecată pentru toată răutatea lor, căci m’au părăsit pre mine, și au jertfit dumnezeilor streini și s’au închinat lucrurilor mâinilor sale.
17. Și tu încinge mijlocul tău și te scoală, și grăește către ei toate câte voiu poruncì ție, nu te teme de fața lor, nici te înfricoșà înaintea lor, că cu tine sunt eu, ca să te scoț pre tine, zice Domnul.
18. Iată te-am pus pre tine astăzi ca o cetate tare și ca un zid de aramă, tare la toți împărații Iudei și la boierii lui, și la poporul pământului.
19. Și vor dà răsboiu asupra ta, și nu te vor puteà biruì, pentrucă cu tine sunt eu, ca să te scoț pre tine, zice Domnul.
CAP. 2.
[modifică]
Și s’a făcut cuvântul Domnului către mine zicând: mergi și strigă în urechile Ierusalimului grăind: acestea zice Domnul:
2. Adusu-mi-am aminte de mila tinerețelor tale și de dragostea săvârșirei tale, pentrucă urmai tu sfântului lui Israil, zice Domnul.
3. Sfânt este Israil Domnului, pârga rodurilor lui, toți cei ce’l mănâncă pre el vor greșì, rele vor venì asupra lor, zice Domnul.
4. Auziți cuvântul Domnului casa lui Iacov, și toată seminția casei lui Israil.
5. Acestea zice Domnul: ce greșală au aflat părinții voștri întru mine, că s’au depărtat dela mine și au umblat după deșertăciuni, și s’au făcut netrebnici?
6. Și n’au zis: unde este Domnul cel ce ne-au scos pre noi din pământul Eghipetului, cel ce ne-au povățuit în pustie prin pământ uscat și neumblat și prin pământ fără de apă și fără de roadă, prin pământ, întru care n’a umblat cândvà bărbat, nici a lăcuit om acolo?
7. Și v’am dus pre voi în Carmil ca să mâncați roadele lui și bunătățile lui, și ați intrat și ați pângărit pământul meu, și moștenirea mea o ați pus întru urâciune.
8. Preoții n’au zis: unde este Domnul? Și cei ce se țineau de lege nu m’au știut; și păstorii au făcut fărădelege împrotiva mea, și prorocii au prorocit în Vaal și au umblat după cele netrebnice.
9. Pentru aceasta încă mă voiu judecà cu voi, zice Domnul; și cu fiii fiilor voștri mă voiu judecà.
10. Treceți în ostroavele Hetimului și vedeți, și în Chidar trimiteți, și socotiți foarte, și vedeți, de s’au făcut unele ca acestea.
11. De și-au schimbat păgânii dumnezeii săi, și aceia nu sunt dumnezei, iar poporul meu, a schimbat mărirea sa întru aceia dela cari nu se vor folosì.
12. Spăimântatu-s’a cerul de aceasta și s’a înfricoșat mult foarte, zice Domnul.
13. Că două și rele a făcut poporul meu: m’a părăsit pre mine izvorul apei vieței, și și-a săpat luiș fântâni surpate, care nu vor puteà țineà apă.
14. Au rob este Israil? Au în casă născut? Pentruce s’a făcut de pradă?
15. Asupra lui au răcnit leii, și au dat glasul lor, cei ce au rânduit pământul lui spre pustiire și cetățile lui le-au săpat, ca să nu să lăcuiască într’însele.
16. Și fiii Memfiei și ai Tafnei te-au cunoscut pre tine, și te-au batjocorit.
17. Au n’au făcut acestea ție pentrucă tu m’ai părăsit pre mine? Zice Domnul Dumnezeul tău.
18. Și acum ce este ție și căii Eghipetului, ca să bei apa Ghionului? Și ce este ție și căii Asirienilor, ca să bei apa rîurilor?
19. Certà-te-va vicleniea ta și răutatea ta te va mustrà, și cunoaște și vezi, că amar ție a mă părăsì tu pre mine, zice Domnul Dumnezeul tău; și n’am binevoit întru tine, zice Domnul Dumnezeul tău.
20. Că din veac ai zdrobit jugul tău și ai rupt legăturile tale, și ai zis: nu voiu slujì ție, ci voiu merge pe tot dealul înalt și supt tot copaciul umbros, acolo mă voiu răsfățà întru curviea mea.
21. Și eu te-am sădit viță roditoare toată adevărată, cum te-ai întors întru amărăciune, viță streină?
22. De te vei spălà cu salitru, și’ți vei înmulțì iarba, spurcată ești cu nedreptățile tale înaintea mea, zice Domnul.
23. Cum vei grăì: nu m’am spurcat și pre urma lui Vaal n’am mers? Vezi căile tale întru mulțime de bărbați, și cunoaște ce ai făcut, către seară glasul ei s’a văitat.
24. Căile sale le-au lățit spre apa pustiei, întru pofta sufletului său se purtà de vânt, datu-s’a, cine o va întoarce pre ea? Toți cei ce caută pre ea nu vor ostenì, întru smerenia ei o vor aflà pre ea.
25. Întoarce piciorul tău dela calea colțuroasă și gâtlejul tău dela sete, iar ea a zis: îmbărbătà-mă-voiu, că am iubit streini și după ei am umblat.
26. Cum se rușinează furul, când se prinde, așà se vor rușinà fiii lui Israil, ei și împărații lor și boierii lor și preoții lor și prorocii lor.
27. Lemnului a zis: că tatăl meu ești tu, și pietrei: tu m’ai născut pre mine; și au întors către mine spatele, și nu fețele lor; și în vremea răutăților lor vor zice: scoală-te și ne mântuește pre noi.
28. Și unde sunt dumnezeii tăi? Pre cari ți-ai făcut ție? Au sculà-se-vor și te vor mântuì în vremea răutăței tale? Că după numărul cetăților tale erau dumnezeii tăi o Iudo, și după numărul despărțirii căilor Ierusalimului jertfiau lui Vaal.
29. Pentruce grăiți către mine? Toți voi ați lucrat păgânește și toți voi ați făcut fărădelege asupra mea, zice Domnul.
30. Îndeșert am bătut pre fiii voștri, învățătura n’ați primit, sabie a mâncat pre prorocii voștri, ca leul cel pierzător, și nu v’ați înfricoșat.
31. Auziți cuvântul Domnului, acestea zice Domnul: au doar pustietate m’am făcut lui Israil? Au pământ țelinit? Pentrucă a zis poporul meu: nu ne vei stăpânì, și mai mult nu vom venì către tine?
32. Au uità-va mireasa podoaba sa și fecioara legătura pieptului ei? Iar poporul meu m’a uitat în zile nenumărate.
33. Ce bine vei mai isprăvì încă întru căile tale, ca să cerci iubire? Nu așà, ci și tu ai viclenit, ca să spurci căile tale.
34. Și în mâinile tale s’au aflat sângiuri de suflete nevinovate, nu în scorburi i-am aflat pre ei, ci în tot stejarul.
35. Și ai zis: nevinovat sunt, ci să se întoarcă mâniea lui dela mine.
36. Iată eu mă judec cu tine, pentrucă zici tu: n’am păcătuit, că ai defăimat foarte a îndoì căile tale, și dela Eghipet te vei rușinà, precum te-ai rușinat dela Asur.
37. Că și de aici vei ieșì, și mâinile tale preste capul tău, că au depărtat Domnul nădejdea ta, și nu vei sporì într’însa.
CAP. 3.
[modifică]
De va slobozì bărbatul pre femeia sa, și se va duce dela el, și se va mărità după alt bărbat, au întorcându-se, va mai venì la el? Și nu pângărindu-se va fì pângărită femeia aceea? Și tu ai curvit cu păstori mulți, dar întoarce-te către mine, zice Domnul.
2. Ridică ochii tăi spre înălțime, și vezi unde nu te-ai pângărit, în căi ai șezut la ei, ca o cioară în pustie, și ai spurcat pământul cu curviile tale și cu răutățile tale.
3. Și ai avut păstori mulți spre piedică ție, față de curvă s’a făcut fața ta, fără de rușine ai fost către toți.
4. Nu ca pre un casnic m’ai chemat, tată, și povățuitor tinereței tale?
5. Au rămâneà-va în veac? Au păzì-se-va spre izbândire? Așà ai grăit, dar ai făcut relele acestea cât ai putut.
6. Și au zis Domnul către mine în zilele lui Iosie împăratul: văzut-ai cele ce a făcut mie casa lui Israil? S’a dus întru tot muntele înalt, și supt tot lemnul frunzos, și a curvit acolo.
7. Și am zis după ce a făcut ea toate aceste nelegiuiri: întoarce-te la mine, dar nu s’a întors și a văzut netocmeala ei Iuda sora sa cea necredincioasă.
8. Și am văzut, că deșì am lepădat casa lui Israil cea răsvrătită și o am depărtat pre ea din pricina tuturor nelegiuirilor sale, și i-am dat carte de despărțire la mâinile ei, sora sa Iuda cea necredincioasă nu s’a temut, și a mers, să se pângărească și ea.
9. Și s’a nimicnicit întru curvia ei, nelegiuind cu lemn și piatră.
10. Și în toate acestea casa cea răsvrătită a Iudei nu s’a întors din toată inima sa la mine, ci la minciuni.
11. Și au zis Domnul către mine: îndreptat-a sufletul său Israil față de răsvrătirea casei lui Iuda.
12. Mergi și citește cuvintele acestea către miazănoapte, și vei zice: întoarce-te către mine lăcașul lui Israil, zice Domnul; și nu voiu căutà cu asprime spre voi, că milostiv sunt eu zice Domnul; și în veci nu voiu țineà mânie asupra voastră.
13. Însă cunoaște strâmbătatea ta, că asupra Domnului Dumnezeului tău ai făcut păgânătate, și ți-ai îndreptat pașii tăi spre streini, supt tot lemnul frunzos, și n’ai auzit glasul meu, zice Domnul.
14. Întoarceți-vă fii depărtați, zice Domnul; că eu voiu stăpânì pre voi și voiu luà pre voi, pre unul din o cetate și pre doi din o rudenie, și voiu aduce pre voi în Sion.
15. Și voiu dà vouă păstori după inima mea, și vă vor păstorì pre voi povățuindu-vă cu știință.
16. Și va fì de vă veți înmulțì și veți crește pre pământ, zice Domnul; în zilele acelea nu vor mai vorbì despre chivotul legei Domnului, nu se va mai suì la inimă, nu se va numì, nici se va socotì, și nu se va face altul.
17. În zilele acelea și în vremea aceea numì-vor Ierusalimul scaunul Domnului, și se vor adunà toate neamurile la dânsul, și mai mult nu vor merge după poftele cele rele ale inimei lor.
18. În zilele acelea venì-va casa lui Israil la casa lui Iuda, și împreună vor venì din pământul de miazănoapte și din toate țările la pământul, care l-am dat moștenire părinților lor.
19. Și eu am zis: fie Doamne, încă rânduì-te-voiu spre fii, și voiu dà ție pământ ales, moștenirea lui Dumnezeu Atotțiitorul neamurilor și am zis: Părinte mă chemați pre mine și dela mine să nu vă întoarceți.
20. Însă precum nu este credincioasă femeia iubitului său, așà nu m’a băgat pre mine în seamă casa lui Israil, zice Domnul.
21. Glas mare s’a auzit de plângere și de rugăciune al fiilor lui Israil, căci au făcut strâmbătate întru căile lor, uitat-au pre Dumnezeul său cel sfânt.
22. Întoarceți-vă fii înapoi și voiu vindecà zdrobiturile voastre; iată noi robi vom fì ție, că tu ești Domnul Dumnezeul nostru, cu adevărat o minciună erau munții și puterea măgurilor; însă prin Domnul Dumnezeul nostru mântuirea lui Israil.
23. Și rușinea a mâncat ostenelele părinților noștri din tinerețele lor, oile lor și vițeii lor, și pre fiii lor și pre fetele lor.
24. Dormit-am întru rușinea noastră, și ne-a acoperit pre noi necinstea noastră, pentrucă înaintea Dumnezeului nostru am păcătuit noi și părinții noștri din tinerețele noastre până în ziua aceasta, și n’am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru.
CAP. 4.
[modifică]
De se va întoarce Israil către mine, zice Domnul, să se întoarcă, și de va lua dimprejurul său urâciunile lui din gura lui, și de către fața mea se va smerì.
2. Și va jurà: viu este Domnul cu adevărat, cu judecată și cu dreptate, și vor binecuvântà întru el limbi și întru el vor lăudà pre Dumnezeu în Ierusalim.
3. Că acestea zice Domnul bărbaților Iudei și celor ce lăcuesc Ierusalimul:
4. Arați pământ nou, și să nu semănați în spini, tăeți-vă împrejur Dumnezeului vostru, și tăeți împrejur învârtoșarea inimei voastre bărbații Iudei și cei ce lăcuiți în Ierusalim; să nu iasă ca focul mâniea mea, și să se aprindă, și nu va fì cel ce să o stingă pentru vicleșugul tocmelelor voastre.
5. Vestiți în Iuda, și să se auză în Ierusalim, ziceți: dați semn cu trâmbița pre pământ și strigați tare, ziceți: adunați-vă, să intrăm la cetățile cele întărite, luând semn, fugiți în Sion.
6. Grăbiți-vă, nu stați, că rele aduc eu dela miazănoapte și surpare mare.
7. Se suie leul din culcușul său, și cel ce pierde limbile se ridică și a ieșit din locul său, ca să pustiească pământul tău, și cetățile tale se vor surpà rămânând pustii.
8. Pentru aceasta încingeți saci și vă tânguiți și vă văitați, pentrucă nu s’a întors iuțimea mâniei Domnului dela voi.
9. Și va fì în ziua aceea, zice Domnul, pierde-se-va inima împăratului și inima boierilor, și preoții se vor spăimântà și prorocii se vor mirà.
10. Și am zis: o Stăpâne Doamne! Oare înșelând, ai înșelat pre poporul acesta și Ierusalimul, zicând pace va fi vouă? Și iată sabia a ajuns până la sufletul lor.
11. În vremea aceea zice-vor poporului acestuia și Ierusalimului: duhul rătăcirei în pustie, calea fetei poporului meu nu spre curățire, nici spre sfințire.
12. Duh de plinire îmi va venì, și acum eu voiu grăì judecățile mele către ei.
13. Iată ca norul se vor suì, și ca viforul carele lor, mai sprinteni decât vulturii caii lor, vai nouă, că pierim.
14. Spală de răutate inima ta Ierusalime, ca să te mântuești; până când sunt întru tine gândurile răutăței tale?
15. Pentrucă glasul celui ce se suie dela Dan va venì mie, și se va auzì durerea din muntele lui Efraim.
16. Pomeniți limbi, iată au venit, vestiți în Ierusalim, vârtejuri vin din pământ de departe, și au dat spre cetățile lui Iuda glasul lor.
17. Ca cei ce păzesc țarină au încunjurat-o pre ea, pentrucă te-ai lenevit spre mine, zice Domnul.
18. Căile tale și tocmelele tale au făcut ție acestea, aceasta este răutatea ta, căci este amară, pentrucă au ajuns până la inima ta.
19. Pântecele meu mă doare, și simțirile inimei mele turbură sufletul meu, slăbește inima mea, nu voiu tăceà, că glas de trâmbiță a auzit sufletul meu, strigare de răsboiu.
20. Și vestește zdrobire peste zdrobire, că tot pământul s’a pustiit, fără de veste s’a stricat cortul, ruptu-s’au pieile mele.
21. Până când voiu vedeà fugind? Auzind glasul trâmbiților.
22. Pentrucă povățuitorii poporului meu pre mine nu m’au știut, fii fără de minte sunt și nepricepuți, măestri sunt a face rău; iar a face bine n’au cunoscut.
23. Căutat-am spre pământ, și iată nimic, și la cer, și nu erau luminile lui.
24. Văzut-am munții și erau tremurând, și toate dealurile clătinându-se.
25. Căutat-am și iată nu erà om și toate pasările cerului se spăimântase.
26. Văzut-am, și iată Carmilul pustiu și toate cetățile arse cu foc de fața Domnului, și de fața iuțimei mâniei lui s’a stins.
27. Acestea zice Domnul: pustiu va fì tot pământul și contenire nu voiu face.
28. Și preste acestea plângă pământul și să se întunece cerul de sus, pentrucă am grăit și nu mă voiu căì, pornitu-m’am și nu m’am întors dela ei.
29. De glas de călăreți și arc întins s’a ferit toată țara, intrat-a în peșteri și în desișuri s’a ascuns și pe pietre s’a suit, toate cetățile s’au părăsit, nu lăcuește în ele om.
30. Și tu ce vei face de te vei îmbrăcà cu roșu? Și de te vei împodobì cu podoabă de aur, de vei unge cu răstic ochii tăi, îndeșert este frumusețarea ta, lepădatu-te-au ibovnicii tăi, sufletul tău caută.
31. Că glas ca al celei ce se chinuește, am auzit suspinul tău, ca al celei ce dintâiu naște, glasul fetei Sionului se va slăbì, și va slobozì mâinile sale, vai mie, că mi se sfârșește sufletul pentru cei omorîți.
CAP. 5.
[modifică]
Alergați prin prejur în căile Ierusalimului, și vedeți și cunoașteți și cercați în ulițile lui, de veți afla bărbat, care să facă judecată, și să cerce credința, și blând voiu fì lor, zice Domnul.
2. Viu este Domnul, zic: pentru aceea nu întru minciuni se jură.
3. Doamne ochii tăi spre credință bătutu-i-ai pre ei, și nu i-au durut, istovitu-i-ai pre ei, și n’au vrut să primească învățătura, întăritu-și-au fețele lor mai mult decât piatra, și n’au vrut să se întoarcă.
4. Și eu am zis: poate că săraci sunt, pentrucă n’au putut, nici au cunoscut calea Domnului și judecata lui Dumnezeu.
5. Merge-voiu către cei mai aleși și voiu grăì lor, pentrucă ei au cunoscut calea Domnului și judecata lui Dumnezeu, și iată cu toți dimpreună stricat-au jugul, rupt-au legăturile.
6. Pentru aceea i-a lovit pre ei leul din dumbravă, și lupul, până la case i-a pierdut pre ei, și pardosul pândeà spre cetățile lor, toți cei ce ies dela ei vor fì sfâșiați, pentrucă au înmulțit necurățiile lor, întăritu-s’au urechile lor.
7. Pentru care dintr’acestea voiu fì ție milostiv? Fiii tăi m’au părăsit pre mine, și se jurau întru cei ce nu sunt dumnezei, și i-am săturat pre ei, și prea curveau, și în casele curvelor se abăteau.
8. Cai nebuni spre partea femeiască s’au făcut, fiecare spre femeia aproapelui său rânchezà.
9. Au pentru acestea nu voiu cercetà? Zise Domnul; au întru limbă ca aceasta nu va izbândì sufletul meu?
10. Suiți-vă pre întăriturile ei, și surpați de tot, și contenire să nu faceți, lăsați proptelele ei, că ale Domnului sunt.
11. Că defăimând, au defăimat spre mine zice Domnul, casa lui Israil și casa lui Iuda.
12. Mințit-au Domnului lor, și au zis: n’au să fie acestea, nu vor venì preste noi rele, sabie și foamete nu vom vedeà.
13. Prorocii noștri erau în vânt, și cuvântul Domnului nu erà în ei, așà va fì cu ei.
14. Drept aceea acestea zice Domnul Atotțiitorul: pentru care lucru ați grăit cuvântul acesta? Iată eu am dat cuvintele mele foc în gura ta, și pre norodul acesta lemne, și’i va mistuì pre ei.
15. Iată eu aduc un neam de departe preste voi, casa lui Israil, zice Domnul; un neam a căruia limbă nu o vei înțelege.
16. Tolba lui ca un mormînt deschis. Toți puternici.
17. Și vor mâncà secerătura voastră și pâinele voastre, și vor mâncà de tot pre fiii voștri și pre fetele voastre, și vor mâncà de tot oile voastre și vițeii voștri, și vor mânca viile voastre, și smochinii voștri și măslinii voștri, și vor treerà cu sabie cetățile cele tari ale voastre spre care voi ați nădăjduit în ele.
18. Și va fì în zilele acelea, zice Domnul Dumnezeul tău: nu voiu face pre voi spre sfârșire.
19. Și va fì, când veți zice: pentruce ne-au făcut Domnul Dumnezeul nostru toate acestea? Le vei răspunde: pentrucă m’ați părăsit pre mine, și ați slujit la dumnezei streini în pământul vostru, așà veți sluji la streini în pământul, care nu va fì al vostru.
20. Vestiți acestea la casa lui Iacov, și să se auză în casa lui Iuda.
21. Ascultați dar acestea norod nebun și fără de inimă, ochi au ei și nu văd, urechi și n’aud.
22. Au de mine nu vă veți teme, zice Domnul? Au de fața mea nu vă veți sfiì? De cel ce au pus nisipul hotar mărei, poruncă veșnică, și nu va trece preste ea, și se va turburà, și nu va puteà, și vor sunà valurile ei, și nu va trece preste el.
23. Și la norodul acesta s’a făcut inimă neascultătoare și nebăgătoare în seamă, și s’a abătut și s’a dus.
24. Și n’au zis întru inima lor: să ne temem dar de Domnul Dumnezeul nostru, cel ce ne dă nouă ploaie timpurie și târzie după plinirea vremei hotărâte pentru seceriș, și au păzit nouă acestea.
25. Fărădelegile voastre au adus acestea, și păcatele voastre au depărtat bunătățile de către voi.
26. Că s’au aflat în poporul meu necredincioși, cari lațuri au întins, ca să strice oameni și prindeau.
27. Ca lațul întins plin de pasări, așà casele lor pline de vicleșug, pentru aceea s’au mărit și s’au îmbogățit.
28. S’au îngrășat și au călcat judecata, n’au făcut judecata săracului, și judecata văduvei au nesocotit-o.
29. Au nu voiu căutà spre acestea, zice Domnul? Au asupra unui neam ca acesta nu va izbândì sufletul meu?
30. Spâimântare și înfricoșare s’a făcut pre pâmânt.
31. Prorocii prorocesc minciuni, și preoții au bătut în palmele lor, și poporul meu a iubit așà, și ce veți face la cele după acestea?
CAP. 6.
[modifică]
Întăriți-vă fiii lui Veniamin din mijlocul Ierusalimului, și în Tecue trâmbițați cu trâmbiță, și preste Vitaharma ridicați semn, că rele s’au ivit dela miazănoapte și zdrobiră mare se face.
2. Și se va luà înălțimea ta, fata Sionului.
3. La ea vor venì păstori și turmele lor, și vor face lângă ea colibi împrejur, și vor paște fiecare partea lui.
4. Rânduiți-vă asupra ei, la răsboiu sculați-vă, și să ne suim asupra ei în amiazăzi, vai nouă, că s’a plecat ziua, că se sfârșesc umbrele zilei.
5. Sculați-vă, și să ne suim asupra ei noaptea și să stricăm temeliile ei.
6. Că acestea zice Domnul puterilor: tăiați lemnele ei, faceți întărire împrotiva Ierusalimului. O cetate minciunoasă! Toată silnicia este întru dânsa.
7. În ce chip izvorăște apa în fântână, așà izbucnește răutatea ei, necurăție și ticăloșie va auzì întru ea preste fața ei pururea, cu durere și cu bătae.
8. Certà-te-vei Ierusalime, să nu se depărteze sufletul meu dela tine, să nu te facă pământ neumblat, care nu se va lăcuì.
9. Că acestea zice Domnul puterilor: culegeți, culegeți, ca o vie rămășițele lui Israil, întoarceți-vă, ca cel ce culege în coșnița sa.
10. Către cine voiu grăì și mă voiu mărturisì, și va auzì? Iată netăete împrejur sunt urechile lor, și nu pot să auză; iată cuvântul Domnului s’a făcut lor spre ocară, nu vor voì să’l asculte pre el.
11. Și mâniea mea o am plinit, și o am oprit, și nu i-am pierdut pre ei, o vom vărsà preste prunci de afară și preste adunarea tinerilor împreună, că bărbat și femeie vor fi prinși, bătrân cu cel plin de zile.
12. Și se vor înturnà casele lor la alții, țarinile și femeile lor deodată, pentrucă voiu întinde mâna mea preste cei ce lăcuesc pământul acesta, zice Domnul.
13. Pentrucă dela cel mic al lor până la cel mare, toți au făcut fărădelege, dela preot și până la prorocul cel minciunos, toți au lucrat cele minciunoase.
14. Și vindecà cu nepăsare sfărâmarea poporului meu, și zicând pace, pace; și unde este pace?
15. Rușinà-se-vor căci au săvârșit fărădelege, și nu s’au rușinat ca cei ce se rușinează, și necinstea sa nu o a cunoscut, pentru aceea vor cădeà în căderea lor, și în vremea cercetărei lor vor pierì, zice Domnul.
16. Acestea zice Domnul: stați la drumuri și vedeți, și întrebați cărările Domnului cele veșnice, și vedeți care este calea cea bună, și mergeți pre ea, și veți aflà odihnă sufletelor voastre, și au zis: nu ne vom duce.
17. Pus-am preste voi strejari, ascultați glasul trâmbiței și au zis: nu vom ascultà.
18. Pentru aceea auzit-au neamurile și cei ce pasc turmele lor.
19. Ascultă pământule, iată eu aduc preste poporul acesta rele, roadă răzvrătirei lor, pentrucă la cuvintele mele n’au luat aminte, și legea mea o au lepădat.
20. Pentru ce’mi aduceți tămâie dela Sava, și scorțișoară din țară depărtată? Că arderile cele de tot ale voastre nu sunt primite și jertfele voastre nu m’au îndulcit pre mine.
21. Pentru aceea acestea zice Domnul: iată eu aduc preste poporul acesta boală, și vor bolì părinții și fiii împreună, vecinul și cel de aproape al lui vor pierì.
22. Acestea zice Domnul: iată vine popor dela miazănoapte, și se vor ridicà neamuri dela marginile pământului.
23. Arc și fuști vor țineà, năsâlnic este, și nu’i va fì milă, glasul lui ca marea, ce aduce valuri, cu cai și cu cară se va rânduì, ca focul spre răsboiu, către tine fata Sionului.
24. Auzit-am auzul lor, slăbit-au mâinile noastre, necaz ne-a cuprins pre noi, chinuri ca ale celei ce naște.
25. Să nu ieșiți afară la țarină și în căi să nu umblați, că sabia vrăjmașilor este prin prejur.
26. Fata poporului meu încinge-te cu sac, și presară cenușă; jelește’ți iubitul, tânguește-te cu milă, că fără de veste va venì chinul preste voi.
27. Socotitor te-am pus pre tine între popoare de cercetat, și vei cunoaște când voiu ispitì eu calea lor, toți neascultători mergând strâmb, aramă și fier.
28. Toți stricați sunt.
29. Încetat-au foii dela foc, sfârșitu-s’a plumbul îndeșert, argintarul bate argintul, vicleșugurile lor nu s’au topit.
30. Argint lepădat chemați-i pre ei, pentrucă i-au gonit pre ei Domnul.
CAP. 7.
[modifică]
Cuvântul care s’a făcut dela Domnul către Ieremia zicând: Stăi la poarta casei Domnului și propoveduește cuvântul acesta și zì: Ascultați cuvântul Domnului toată Iudeea.
2. Acestea zice Domnul puterilor, Dumnezeul lui Israil: de veți îndreptà căile voastre și tocmelele voastre, și eu vă voiu face pre voi să lăcuiți în locui acesta.
3. Nu vă nădăjduiți voi spre cuvinte minciunoase, că mai mult nimic nu vor folosì vouă când ziceți: Biserica Domnului, Biserica Domnului este.
4. Că dacă îndreptând veți îndreptà căile voastre și tocmelele voastre, și făcând veți face judecată între om și între aproapele lui,
5. Și pre nemernic și pre văduvă și pre sirimani de nu’i veți asuprì și sânge nevinovat de nu veți vărsà în locul acesta, și după dumnezei streini de nu veți merge spre rău vouă,
6. Voiu face pre voi să lăcuiți în locul acesta, în pământul care l-am dat părinților voștri din veac și până în veac;
7. Iar de veți nădăjduì voi întru cuvinte minciunoase, de unde nu vă veți folosì,
8. Și ucideți și preacurviți și furați, și jurați strâmb, și tămâeți lui Vaal, și mergeți după dumnezei streini, pre cari nu’i știți, ca să vă fie vouă rău.
9. Și ați venit, și ați stătut înaintea mea în casa în care se chiamă numele meu întru ea și ați zis: feritu-ne-am, ca să nu facem toate urâciunile acestea.
10. Au peșteră tâlharilor este casa mea, unde se numește numele meu întru ea acolo înaintea voastră? Și iată eu am văzut, zice Domnul,
11. Că mergeți la locul meu cel dela Silom, unde am sălășluit numele meu întru el acolo înainte, și vedeți cele ce am făcut lui de către fața răutăței poporului meu Israil.
12. Și acum pentruce ați făcut toate aceste lucruri, și am grăit către voi, și nu m’ați ascultat pre mine, și v’am chemat pre voi și n’ați răspuns.
13. Deci, face-voiu și eu casei aceștia, unde se chiamă numele meu preste ea, spre care voi nădăjduiți întru ea, și locului care l-am dat vouă și părinților voștri, în ce chip am făcut Silomului.
14. Și voiu lepădà pre voi dela fața mea, precum am lepădat pre frații voștri toată sămânța lui Efraim.
15. Și tu nu te rugà pentru norodul acesta, și nu te rugà ca să fie miluiți ei, și nu te rugà nici mijlocì către mine pentru ei, că nu te voiu ascultà.
16. Au nu vezi ce fac ei în cetățile lui Iuda și în căile Ierusalimului?
17. Fiii lor adună lemne și părinții lor ard foc, și femeile lor fărâmă aluat, ca să facă turte oștei cerului, și au vărsat turnări la dumnezei streini, pentru ca să mă mânie,
18. Au doar pre mine mă scârbesc ei? Zice Domnul, nu pre sine pentru ca să se rușineze obrazele lor?
19. Pentru care acestea zice Domnul: iată iuțimea și mâniea mea se varsă preste locul acesta, și preste oameni și preste dobitoace, și preste tot lemnul țarinei lor, și preste roadele pământului, și va arde și nu se va stinge.
20. Acestea zice Domnul: arderile cele de tot ale voastre adunați cu jertfele voastre și mâncați carne.
21. Că n’am grăit către părinții voștri și n’am poruncit lor, în ziua în care i-am scos pre ei din pământul Eghipetului pentru arderi de tot și pentru jertfe.
22. Fără numai cuvântul acesta l-am poruncit lor zicând: ascultați glasul meu și voiu fì vouă Dumnezeu, și voi veți fì mie popor, și umblați întru toate căile mele, pre care voiu poruncì vouă ca să umblați: ca să vă fie vouă bine.
23. Și nu m’au ascultat pre mine nici au plecat urechia lor, ci au umblat întru cugetele inimei lor cei rele, și au dat îndărăt și n’au mers înainte, din ziua în care au ieșit părinții lor din pământul Eghipetului și până în ziua aceasta.
24. Și am trimis la ei pre toți robii mei prorocii, dimineața și la amiază zi; și am trimis
25. Și nu m’au ascultat pre mine și n’au plecat urechia lor, și și-au învârtoșat cerbicea lor mai mult decât părinții lor.
26. Și vei grăì lor cuvântul acesta, și nu te vor ascultà pre tine, și îi vei chemà pre ei, și nu’ți vor răspunde.
27. Și vei grăì către ei limba aceasta, care n’au auzit glasul Domnului Dumnezeului lor, nici au primit învățătura, sfârșitu-s’a credința din gura lor.
28. Tunde părul tău și leapădă, plângi cu strigare, că au gonit Domnul și au lepădat pre neamul, care făceà acestea, pentrucă fiii lui Iuda au făcut rău înaintea mea, zice Domnul.
29. Pus-au urâciunile lor în casa în care s’a chemat numele meu întru ea, ca să o spurce pre ea; și au zidit capiște lui Tofet, cel ce este în valea Benenom, ca să arză de tot pre fiii lor, și pre fetele lor cu foc, care n’am poruncit lor, și n’am gândit întru inima mea.
30. Pentru aceea iată zile vin, zice Domnul; și mai mult nu vor chemà capiștea lui Tofet și valea Benenom, ci valea celor omorâți, și’i vor îngropà în Tofet nefiind loc.
31. Și morții poporului acestuia vor fì mâncare pasărilor cerului și hiarelor pământului, și nu va fì cine să’i apere.
32. Și voiu face să înceteze din cetățile lui Iuda și din răspântiile Ierusalimului glasul celor ce se veselesc și glasul celor ce se bucură, glasul mirelui și glasul miresei, că spre pustiire va fì tot pământul.
CAP. 8.
[modifică]
În vremea aceea zice Domnul: scoate-voiu oasele împăraților lui Iuda și oasele boierilor lui, și oasele preoților, și oasele prorocilor lor, și oasele celor ce lăcuesc în Ierusalim din mormânturile lor.
2. Și le vor zbicì la soare, la lună și la toate stelele și la toată oastea cerului, pe care le-au iubit, și cărora au slujit, și după care au mers, și de care se țineau, și la care s’au închinat ei; nu se vor tăià, nici se vor îngropà, și vor fì spre pildă preste fața atot pământul.
3. Că au ales mai bine moartea decât vieața, și la toți ceilalți, cari au rămas dela neamul acela, în tot locul, ori unde voiu scoate pre ei acolo.
4. Că acestea zice Domnul: au doară cel ce cade nu se scoală? Sau cel ce se abate nu se întoarce?
5. Pentrucă s’a fost abătut poporul meu acesta, abatere fără de rușine, și s’au biruit de tot întru voea lor, și n’au vrut a se întoarce.
6. Băgați dar în urechi și auziți, nu așà vor grăì? Nu este om, care să se pocăiască de răutatea lui zicând: ce am făcut? Rămas-a cel ce aleargă dela alergătura lui, ca și calul ce se frământă întru rânchezarea lui.
7. Și Erodiul a cunoscut pe cer vremea lui, turtureaua și rânduneaua, pasările țarinei, păzit-au vremile intrării lor; iar norodul meu acesta n’a cunoscut judecățile Domnului.
8. Cum veți grăì, că înțelepți suntem noi și legea Domnului cu noi este? Îndeșert s’a făcut condeiul minciunos la scriitor.
9. Rușinatu-s’au înțelepții, acoperit-au capul său, și s’au spăimântat și s’au prins, pentrucă au lepădat cuvântul Domnului; ce înțelepciune este la dânșii?
10. Pentru aceea voiu dà femeile lor și țarinile lor moștenire altora, pentrucă dela cel mic până la cel mare toți sunt iubitori de argint, și dela proroc până la preot toți spun minciuni.
11. Și vindecă cu nepăsare sfărâmarea poporului meu, zicând: pace, pace și pace nu erà.
12. Rușinatu-s’au, căci au făcut urâciune, și cu rușine nu s’au rușinat, și a se rușinà nu știu, pentru aceea căzând vor cădeà, în vremea cercetărei lor vor cădeà, zice Domnul:
13. Și vor adunà roadele lor, zice Domnul: nu este strugur în vie și smochine în smochin, și frunzele au căzut de tot.
14. Și pentruce noi ședem? Adunați-vă și să intrăm în cetățile cele tari, și să pierim acolo, că Dumnezeu ne-au lepădat pre noi, și ne-au adăpat pre noi cu apă de fiere, pentrucă am păcătuit înaintea lui.
15. Așteptat-am pace și nu erà nimic bun, vremea vindecărei, și iată erà spaimă.
16. Dela Dan vom auzì glasul iuțimei cailor lui, de glasul rânchezărei cailor călărimei lui s’a clătit tot pământul, și va venì și va mâncà de tot pământul și plinirea lui, cetatea, și pre cei ce lăcuesc întru dânsa.
17. Pentrucă iată eu trimiț la voi șerpi omorâtori, cărora nu este descântare.
18. Și vă vor mușcà pre voi fără de vindecare cu durerea inimei voastre cei slabe.
19. Iată glasul strigărei fetei poporului meu din pământ departe, au nu este Domn în Sion? Sau împărat nu este acolo? Pentrucă m’au urgisit cu cele cioplite ale lor, și întru deșertăciuni streine.
20. Petrecutu-s’a vara, trecut-a secerea și noi nu ne-am mântuit.
21. De surparea fetei poporului meu m’am întunecat, și întru slăbiciunea minții mă întăriră dureri, ca a celei ce naște.
22. Și au nu este rășină în Galaad? Au doftor nu este acolo? Pentruce nu s’a suit vindecarea fetei poporului meu?
CAP. 9.
[modifică]
Cine va dà capului meu apă și ochilor mei izvoare de lacrămi? Ca să plâng pre poporul meu acesta ziua și noaptea, pre cei răniți ai fetei poporului meu.
2. Cine’mi va dà în pustie sălaș mai de margine și voiu părăsì pre poporul meu, și mă voiu duce dela ei, că toți preacurvesc, adunare de defăimători.
3. Și a întins limba sa ca un arc mincinos, și nu credința a stăpânit pre pământ, că merg din rele în rele, și pre mine nu m’a cunoscut, zice Domnul.
4. Fiecare să vă păziți de către aproapele său, și spre frații lor nu nădăjduiți, pentrucă tot fratele cu amăgitură va amăgì și tot prietenul cu vicleșug umblă.
5. Fiecare pre prietenul său va înșelà, adevărul nu vor grăì, învățatu-s’au limba lor a grăì minciuni, năpăstuit-au și n’au voit a se întoarce.
6. Camătă preste camătă, vicleșug preste vicleșug n’au vrut să mă știe pre mine, zice Domnul.
7. Pentru aceea așà zice Domnul puterilor: iată eu voiu lămurì pre ei, și voiu ispitì pre ei, că voiu face pentru vicleșugul fetei poporului meu.
8. Săgeată rănitoare este limba lor, viclene sunt graiurile gurii lor, cu aproapele său grăiește de pace, și întru sine are vrajbă.
9. Au asupra acestora nu voiu socotì, zice Domnul? Sau la norod ca acesta nu va izbândì sufletul meu?
10. Preste măguri faceți tânguire și pre căile pustiei plângere, că s’a săvârșit pentrucă nu sunt oameni, n’au auzit glasul stăpânirei, dela pasările cerului și până la dobitoace, spăimântatu-s’au, dusu-s’au.
11. Și voiu dà Ierusalimul spre înstreinare, spre lăcuință balaurilor, și cetățile Iudei spre stingere le voiu pune, nelăcuindu-se; cine este omul cel înțelegător și să înțeleagă acestea? Și acela către care este cuvântul gurei Domnului, vestească vouă, pentru care lucru a pierit pământul? Aprinsu-s’a ca pustiul cel neumblat.
12. Și au zis Domnul către mine: pentruce au părăsit ei legea mea, care o am dat înaintea feței lor, și n’au ascultat glasul meu.
13. Ci au mers după cele alese ale inimei lor cei rele, și după idolii, care i-au învățat pre ei părinții lor.
14. Pentru aceea așà zice Domnul puterilor Dumnezeul lui Israil: iată eu hrănesc pre ei cu nevoi și voiu adăpà pre ei cu apă de fiere.
15. Și voiu risipì pre ei întru neamurile, pre care nu le-au cunoscut ei, nici părinții lor, și voiu trimite la dânșii sabie până voiu sfârșì pre ei cu dânsa.
16. Acestea zice Domnul puterilor: chemați pre cele ce plâng, și să vie, și către cele înțelepte trimiteți.
17. Și să răspunză și să plângă pentru voi, și să sloboază ochii voștri lacrămi și genele voastre să curgă apă.
18. Că s’a auzit în Sion glasul cel de jale, cum am chinuit? Ne-am rușinat foarte, căci am părăsit pământul și am lepădat sălașurile noastre.
19. Ascultați dar femei cuvântul lui Dumnezeu, și să primească urechile voastre cuvintele gurei lui, și învățați fetele voastre jale, și femeia pre cea de aproape a ei plângere.
20. Că s’a suit moartea prin ferestrele voastre, intrat-a la pământul vostru, ca să zdrobească prunci de pe afară, și pre tineri de prin uliță.
21. Și vor fì morții oamenilor spre pildă preste fața câmpului pământului vostru, și ca iarba dinapoia celui ce cosește.
22. Și nu va fì cel ce să adune acestea, zice Domnul; să nu se laude cel înțelept întru înțelepciunea lui, și să nu se laude cel tare întru tăria lui, și să nu se laude cel bogat întru bogăția lui.
23. Ci într’aceasta să se laude cel ce se laudă, că înțelege și cunoaște, că eu sunt Domnul cel ce fac milă și judecată și dreptate pre pământ, că într’acestea este voea mea, zice Domnul.
24. Iată zile vin, zice Domnul, și voiu izbândì preste toți cei ce au tăiat împrejur marginea acoperirei lor.
25. Preste Eghipet și preste Idumeia și preste Edom și preste fiii lui Ammon și preste fiii lui Moav, și preste tot cel ce tunde împrejur cele dela fața lui, cei ce lăcuesc în pustie, că toate neamurile sunt netăete împrejur la trup, și toată casa lui Israil netăieți împrejur sunt cu inima.
CAP. 10.
[modifică]
Auziți cuvântul Domnului, care au grăit către voi, casa lui Israil.
2. Acestea zice Domnul: după căile neamurilor nu învățați, și de semnele cerului nu vă temeți, pentrucă se tem de ele cu fețele sale.
3. Că legiuirile neamurilor deșarte sunt; lemn este din dumbravă tăiat, lucru de teslar și turnat.
4. Cu argint și cu aur înfrumsețate sunt, cu ciocane și cu cuie le-a întărit pre ele, pune-le-vor pre ele, și nu se vor mișcà.
5. Argint bătut este, nu vor umblà, fiind ridicați se vor ridicà, că nu vor pășì, nu vă temeți de acelea, că nu vor face rău, și bine nu este întru ele.
6. Nu este asemenea cu tine Doamne, mare ești tu, și mare este numele tău întru tărie.
7. Cine nu se va teme de tine Împărate al neamurilor, pentrucă ție se cuvine, că întru toți înțelepții neamurilor, și întru toate împărățiile lor nu este asemenea ție.
8. Cei fără de minte, și cei nesocotitori sunt împreună, dăscălia deșertăciunilor lor, lemn este.
9. Table de argint se aduc dela Tarsis, iar aurul vine din Ofaz, și mâna argintarilor, lucruri de meșteri, toate cu vânăt și mohorît le vor îmbrăcà pre ele.
10. Dar Domnul este Dumnezeu adevărat. El este Dumnezeul cel viu și Împărat veșnic. De mâniea lui se va clătì pământul și limbile nu pot suferì urgia lui.
11. Așà să ziceți lor: dumnezeii cari cerul și pământul n’au făcut, să piară de pre pământ, și de supt cerul acesta.
12. Dumnezeu cel ce au făcut pământul cu puterea sa, cel ce au îndreptat lumea cu înțelepciunea sa, și cu mintea sa au întins cerul.
13. Și mulțime de ape în cer, și au ridicat nori dela marginea pământului, fulgerile spre ploaie au făcut, și au scos vânturile din vistieriile sale.
14. Nebunit-a tot omul de minte, rușinatu-s’a tot argintarul de cele săpate ale lui, că minciunoase a topit, nu este duh întru ele.
15. Deșarte sunt, lucruri batjocorite, în vremea cercetărei lor vor pierì.
16. Nu este parte ca aceasta la Iacov, că cel ce au zidit toate, acela este moștenirea lui, Domnul este numele lui.
17. Adunat-au de afară statul tău, cel ce lăcuește întru cei aleși, că acestea zice Domnul:
18. Iată eu depărtez pre cei ce lăcuesc pământul acesta în strâmtorare, și voiu necăjì pre ei, ca să se afle rana ta.
19. Vai de zdrobirea ta, dureroasă este rana ta, și eu am zis: cu adevărat aceasta este rana ta și te ține pre tine.
20. Cortul tău au stricat, pierit-au și toate pieile tale s’au spintecat, fiii mei și oile mele nu sunt, nu este încă loc cortului meu, loc pieilor mele.
21. Pentrucă păstorii au ieșit din minte, și pre Domnul nu l-au căutat, pentru aceea n’au socotit toată pășunea și s’au risipit.
22. Se aude sgomot, iată vine și cutremur mare din pământul miezului nopții, ca să puie cetățile lui Iuda spre stingere, și spre culcuș pasărilor.
23. Știu Doamne, că nu este a omului calea lui, nici bărbat va merge și va isprăvì călătoria sa.
24. Ceartă-ne pre noi Doamne, însă cu judecată și nu cu mânie, ca să nu ne împuținezi pre noi.
25. Varsă mâniea ta preste neamurile cele ce nu te știu pre tine, și preste împărățiile, care n’au chemat numele tău, că au mâncat pre Iacov, și au mistuit pre Israil, și pășunea lui o au pustiit.
CAP. 11.
[modifică]
Cuvântul, care s’a făcut dela Domnul către Ieremia zicând:
2. Auzi cuvintele legăturei acesteea, și vei grăì către bărbații lui Iuda și către cei ce lăcuesc în Ierusalim și vei zice către ei:
3. Acestea zice Domnul Dumnezeul lui Israil: blestemat este omul cel ce nu va ascultà de cuvintele legăturei acesteea, care am poruncit părinților voștri, în ziua în care i-am scos pre ei din pământul Eghipetului, din cuptorul cel de fier, zicând:
4. Ascultați glasul meu, și faceți toate, câte voiu poruncì vouă, și veți fì mie popor și eu voiu fì vouă Dumnezeu.
5. Ca să întăresc jurământul meu, care am jurat părinților voștri, ca să le dau lor pământ, din care curge lapte și miere, precum este ziua aceasta și am răspuns și am zis: fie Doamne.
6. Și au zis Domnul către mine: citește toate cuvintele acestea în cetățile lui Iuda și afară de Ierusalim zicând:
7. Auziți cuvintele legăturii acesteea, și le faceți pre ele, că mărturisind am mărturisit părinților voștri în ziua în care i-am scos pre ei din pământul Eghipetului, până în ziua aceasta, mânecând am mărturisit, zicând:
8. Ascultați glasul meu, și n’au ascultat, nici au plecat urechea sa, ci au mers fiecarele întru răutatea inimii sale cei rele, și am adus preste ei toate cuvintele legăturei aceștia, care le-am poruncit să o facă, și nu o au făcut.
9. Și au zis Domnul către mine: se află un sfat viclean întru bărbații lui Iuda, și întru cei ce lăcuesc în Ierusalim.
10. Întorsu-s’au la nedreptățile părinților lor celor mai dinainte, carii n’au vrut să asculte cuvintele mele, și iată ei merg după dumnezei străini, ca să le slujească lor, și casa lui Israil și casa lui Iuda au stricat legătura mea, care am pus către părinții lor.
11. Pentru aceea acestea zice Domnul: iată eu aduc preste norodul acesta rele, din care nu vor puteà ieșì, și vor strigà către mine, și nu voi ascultà pre ei.
12. Și vor merge cetățile lui Iuda, și cei ce lăcuesc Ierusalimul, și vor strigà către dumnezeii lor, cărora le tămâiază, dar ei nu’i vor mântui pre dânșii în vremea necazului lor.
13. Că după numărul cetăților tale erau dumnezeii tăi Iudo, și după numărul ieșirilor Ierusalimului a pus capiști a tămâià lui Vaal.
14. Și tu nu te rugà pentru norodul acesta, și nu face pentru ei cerere și rugăciune că nu-i voiu ascultà pre ei în vremea, în care mă vor chemà pre mine în vremea necazului lor.
15. Pentru ce cea iubită în casa mea a făcut urâciune? Au rugăciunile și cărnurile sfinte vor luà dela tine răutățile tale? Au scăpà-vei de aceasta?
16. Măslin cu bună umbră, frumos la chip au numit Domnul numele tău, la glasul tăerii lui, s’a aprins foc preste el, mare este necazul preste tine, stricatu-s’au ramurile lui.
17. Și Domnul puterilor, cel ce te-au sădit pre tine, grăit-au asupra ta rele pentru răutatea casii lui Israil, și a casei lui Iuda, pentru că ș’au făcut lor ca să mă urgisească pre mine tămâind lui Vaal.
18. Doamne arată-mi mie, și voiu cunoaște; atunci am văzut meșteșugirile lor.
19. Iar eu ca un miel fără de răutate ce’l duc spre junghiere, n’am cunoscut, că gândeau asupra mea gând rău, zicând: veniți să băgăm lemn în pâinea lui, și să’l pierdem de pre pământul celor vii, și numele lui să nu se mai pomenească.
20. Doamne al puterilor cel ce judeci cu dreptul, carele ispitești inimile și rărunchii, dă’mi să văz dela tine răsplătire asupra lor; că ție am descoperit îndreptarea mea.
21. Pentru aceea așà zice Domnul asupra oamenilor din Anatot, cei ce caută sufletul meu, zicând: nu vei prorocì în numele Domnului; iar de nu, vei murì în mâinile noastre.
22. Pentru aceea așà zice Domnul puterilor: iată eu voiu cercetà asupra lor, tinerii lor vor murì de sabie, și feciorii lor și fetele lor se vor stinge de foame.
23. Și nu vor aveà rămășiță, pentrucă voiu aduce rele asupra celor ce lăcuesc în Anatot, în anul cercetării lor.
CAP. 12.
[modifică]
Drept ești tu Doamne, că voiu răspunde către tine. Însă judecăți voiu grăì către tine, ce este că, calea necredincioșilor sporește? Înmulțitu-s’au toți cei ce leapădă poruncile tale.
2. Săditu-i-ai pre ei, și au prins rădăcină, odraslă au făcut, și au făcut roadă; aproape ești tu Doamne de gura lor, și departe de rărunchii lor.
3. Și tu Doamne mă știi pre mine, ispitit-ai inima mea înaintea ta; adună’i pre dânșii, ca pre niște oi spre junghiere, și’i curățește pre ei spre ziua junghierii lor.
4. Până când va plânge pământul, și toată iarba țarinei se va uscà de răutățile celor ce lăcuesc pre dânsul? Perit-au dobitoacele și pasările, că au zis: nu va vedeà Dumnezeu căile noastre.
5. Picioarele tale aleargă, și te slăbesc pre tine, cum te vei țineà de cei pre cai? Și în pământul păcei tale nădăjduești, ce vei face în furia Iordanului?
6. Că și frații tăi și casa tatălui tău, și aceștia s’au lepădat de tine, și aceștia au strigat, dinapoia ta s’au adunat, să nu te încrezi întru ei, când vor grăì către tine bune.
7. Părăsit-am casa mea, lăsat-am moștenirea mea, dat-am sufletul meu cel iubit în mâinile vrăjmașilor ei.
8. Făcutu-s’a mie moștenirea mea, ca un leu în dumbravă, dat-a asupra mea glasul său, pentru aceea o am urît pre ea, au peștera leoaicei îmi este moștenirea mea?
9. Au peșteră este împrejurul ei? Mergeți, adunați toate hiarele țarinei, și să vie, și să o mănânce pre ea.
10. Păstori mulți au stricat viea mea, spurcat-au partea mea, făcut-au partea mea cea dorită pustie neumblată.
11. Pusu-o-au prea ea întru piericiunea pierzării; pentru mine cu stingere s’a stins tot pământul, că nu este om, care să pue în inimă.
12. Preste toată ieșirea în pustie au venit nevoi, că sabia Domnului va mâncà dela marginea pământului până la marginea pământului, nu este pace la tot trupul.
13. Semănat-ați grâu, și spini ați secerat, sorții lor nu vor folosì lor, rușinați-vă de fala voastră, de ocară înaintea Domnului.
14. Că așà zice Domnul pentru toți vecinii cei răi, cari se ating de moștenirea mea, care o am împărțit poporului meu Israil: iată eu îi voiu smulge pre ei din pământul lor, și pre Iuda îl voiu scoate din mijlocul lor.
15. Și va fì, după ce îi voiu scoate pre ei, mă voiu întoarce, și îi voiu miluì pre ei, și voiu face pre fiecare să lăcuiască în moșia sa, și pre fiecare în pământul său.
16. Și va fì, dacă învățând vor învățà calea poporului meu, a jurà întru numele meu, viu este Domnul, în ce chip a învățat pre poporul meu a jurà pre Vaal, se vor zidì în mijlocul poporului meu.
17. Iar de nu se vor întoarce, voiu ridicà neamul acela cu ridicare și cu pierzare, zice Domnul.
CAP. 13.
[modifică]
Acestea zice Domnul: mergi și’ți agonisește ție cingătoare de in, și te încinge preste mijlocul tău, și în apă să nu’l speli.
2. Și mi-am agonisit cingătoare după cuvântul Domnului, și o am pus preste mijlocul meu.
3. Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:
4. Ià cingătoarea cea de preste mijlocul tău, și te scoală, și mergi la Efrat, și o ascunde pre ea acolo în crăpătura unei pietre.
5. Și am mers, și o am ascuns pre ea la Efrat, precum mi-au poruncit mie Domnul.
6. Și a fost după zile multe, au zis Domnul către mine: scoală-te și mergi la Efrat, și ià de acolo cingătoarea, care am poruncit ție, ca să o ascunzi acolo.
7. Și am mers la apa Efratului, și am săpat, și am luat cingătoarea din locul unde o am îngropat pre ea, și iată erà stricată, cât nu erà bună de nimic.
8. Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:
9. Acestea zice Domnul: așà voiu stricà semeția lui Iuda și semeția Ierusalimului, pe această semeție mare, pe poporul cel rău.
10. Pre cei ce nu vor să asculte de cuvintele mele, și au mers după dumnezei străini, ca să slujească lor și să se închine lor, și vor fì ca cingătoarea aceasta, care la nimic nu este de folos.
11. Că precum se lipește cingătoarea împrejurul mijlocului omului, așà am lipit către mine casa lui Israil și toată casa lui Iuda, ca să fie mie popor numit spre laudă și spre mărire, și n’a ascultat de mine.
12. Și vei zice către poporul acesta: tot foalele se va umpleà de vin, și va fì, de vor zice către tine: au cunoscând, nu vom cunoaște, că tot foalele se va umpleà de vin?
13. Și vei zice către ei: acestea zice Domnul: iată eu voiu umpleà de îmbătare pre toți cei ce lăcuesc pre pământul acesta, și pre împărații lor fii lui David, cei ce șed pre scaunul lui, și pre preoți și pre proroci și pre Iuda, și pre toți cei ce lăcuesc în Ierusalim.
14. Și îi voiu risipì pre ei; pre bărbat și pre fratele lui, și pre părinții lor, și pre fii lor de odată, și nu voiu dorì, zice Domnul; și nu’i voiu cruțà, și nu’mi va fi milă de strigarea lor.
15. Auziți și băgați în urechi, și nu vă ridicați, că Domnul au grăit.
16. Dați Domnului Dumnezeului vostru mărire mai înainte de a întunecà și mai înainte de ce se vor împiedicà picioarele voastre de munți întunecoși, și veți așteptà lumină, și acolo umbra morții, și se vor pune întru întunerec.
17. Iar de nu veți auzì, plânge-va întru ascuns sufletul vostru de fața semeției, și vor slobozì ochii voștri lacrămi, pentrucă se surpă turma Domnului.
18. Ziceți împăratului și boierilor: smeriți-vă și ședeți, că a căzut de pre capul vostru cununa mărirei voastre.
19. Cetățile cele de către austru s’au închis, și nu este cine să le deschiză, înstrăinatu-s’a Iuda, săvârșit-a înstrăinare de plin.
20. Ridică ochii tăi Ierusalime, și vezi pre cei ce vin dela miazănoapte, unde este turma cea dată ție? Oile mărirei tale.
21. Ce vei zice, când te vor cercetà pre tine? Și tu i-ai învățat pre ei asupra ta învățături întru început? Dureri te vor apucà, ca pre femeia care naște.
22. Și de vei zice întru inima ta: pentru ce mi-au venit mie acestea? Pentru mulțimea nedreptăților tale, descoperitu-s’au cele dinapoi ale tale, ca să se vază călcâele tale.
23. Când va schimbà Arapul pielea sa și Pardosul împiestriturile sale, și voi veți puteà face bine, fiind învățați rău.
24. Și’i voiu împrăștia pre ei ca uscăturile, care se duc de vânt spre pustie.
25. Aceasta este soarta ta și partea neascultărei tale de mine, zice Domnul: cum m’ai uitat pre mine și ai nădăjduit spre minciuni.
26. Și eu voiu descoperi cele dinapoi ale tale asupra feței tale.
27. Și se va vedeà necinstea ta, preacurviile tale și rânchezarea ta, și înstreinarca curviei tale. Pre dealuri și în țarini am văzut urâciunile tale, vai ție Ierusalime, că nu te-ai curățit după mine, până când încă?
CAP. 14.
[modifică]
Cuvântul Domnului, care s’a făcut către Ieremia pentru neplouare.
2. Plâns-a Iudeea și porțile ei s’au deșertat și s’au întunecat pre pământ, și strigarea Ierusalimului s’a suit.
3. Și cei mai mari din ea trimis-au pre cei mai tineri dintre dânșii la apă, venit-au la fântâni, și n’au aflat apă, și s’au întors cu vasele goale.
4. Și lucrurile pământului au încetat, pentrucă nu erà ploaie, plugarii s’au mâhnit, acoperit-au capetele lor.
5. Și cerbii cei cu pui în țarină i-au părăsit, pentrucă nu erà iarbă.
6. Colunii de prin codrii au stătut și au tras vânt, slăbit-au ochii lor pentrucă nu erà verdeață.
7. Păcatele noastre ne-au stătut nouă împrotivă, Doamne, dă-ne nouă pentru numele tău, că multe sunt păcatele noastre înaintea ta, căci am păcătuit ție.
8. Nădejdea lui Israil, Doamne, și mântuitor în vremea răutăților.
9. Pentruce te-ai făcut ca un nemernic pre pământ? Și ca un pământean care se abate la popas? Au doar vei fì ca un om ce doarme? Și ca un bărbat ce nu poate mântuì? Și tu întru noi ești Doamne, și numele tău s’a chemat preste noi, să nu ne uiți pre noi.
10. Așà zice Domnul norodului acestuia: iubit-a să alerge cu picioarele sale, și n’a încetat; iar Dumnezeu n’au binevoit întru ei, acum își va aduce aminte de nedreptatea lor.
11. Și au zis Domnul către mine: nu te rugà pentru norodul acesta spre bine.
12. Că de vor postì, nu voiu auzì rugăciunile lor, și de vor aduce arderi de tot și jertfe, nu voiu binevoì întru ei, că, cu sabie și cu foamete și cu moarte îi voiu pierde pre ei.
13. Și am zis: cel ce ești Doamne, iată prorocii lor vor prorocì, și zic: nu veți vedeà sabie, nici foamete nu va fì întru voi, că adevăr și pace voiu dà pre pământ și în locul acesta.
14. Și au zis Domnul către mine: minciuni prorocesc întru numele meu prorocii, nu i-am trimis pre ei și nu le-am poruncit lor, și n’am grăit către ei, că vedenii minciunoase și vrăji și descântături, și voile inimilor sale prorocesc ei vouă.
15. Pentru aceea, așà zice Domnul de prorocii cei ce prorocesc întru numele meu minciuni: și eu nu i-am trimis pre ei, cei ce zic: sabie și foamete nu va fì pre pământul acesta. Cu boală de moarte vor murì, și cu foamete se vor topì prorocii.
16. Și norodul căruia îi prorocesc ei, va fì lepădat în ulițele Ierusalimului de fața sabiei și a foametei, și nu va fì cine să’i îngroape pre ei și femeile lor și fiii lor și fiicele lor, și voiu vărsà preste ei răutățile lor.
17. Și vei zice către ei cuvântul acesta: vărsați din ochii voștri lacrămi ziua și noaptea, și să nu înceteze, că, cu zdrobire mare s’a zdrobit fața poporului meu, și cu rană dureroasă foarte.
18. De voiu ieșì la câmp, iată răniți de sabie; de voiu intrà în cetate, iată durere de foamete, pentrucă și preot și proroc au mers pre pământ pe care nu l-au știut.
19. Au doar lepădând, ai lepădat pre Iuda? Și de Sion s’a depărtat sufletul tău? Pentruce ne-ai bătut pre noi, și nu este nouă vindecare? Așteptat-am pace, și nu erà nimic bun, vreme de vindecare, și iată turburare.
20. Cunoscut-am Doamne păcatele noastre, nedreptățile părinților noștri, că am păcătuit înaintea ta.
21. Pentru numele tău, încetează să nu pierzi scaunul slavei tale; adu’ți aminte, ca să nu strici legătura ta cea cu noi.
22. Au este în idolii neamurilor cel ce dă ploaie? Sau cerul va dà sațiul său? Au nu tu însuți ești? Și întru tine Doamne nădăjduim, că tu ai făcut toate acestea.
CAP. 15.
[modifică]
Și au zis Domnul către mine: de va stà Moisì și Samuil înaintea feții mele, nu este sufletul meu către ei, depărtează pre norodul acesta, și să iasă.
2. Și va fì, de vor zice către tine: unde vom ieșì? Vei zice către ei: acestea zice Domnul Dumnezeu: câți la moarte, la moarte, câți la sabie, la sabie, și câți la foamete, la foamete, și câți la robie, la robie.
3. Și voiu isbândì asupra lor în patru chipuri, zice Domnul: sabia spre junghiere și câinii spre rumpere, și hiarele pământului și pasările cerului spre mâncare și spre stricare.
4. Și’i voiu dà pre ei în nevoi, la toate împărățiile pământului, pentru Manasì feciorul lui Ezekiea împăratul Iudei, pentru toate câte a făcut în Ierusalim.
5. Cui îi va fì milă de tine Ierusalime? Sau cine se va întristà pentru tine? Sau cine va întrebà de pacea ta?
6. Tu m’ai urît, zice Domnul: înapoi vei merge, și voiu întinde mâna mea, și te voiu stricà pre tine, și nu’mi voiu mai aduce aminte de ei.
7. Și’i voiu împrăștià pre ei cu împrăștiere în porțile poporului meu, făcutu-s’au fără de fii, pierdut-au pre poporul meu pentru răutățile lor.
8. Înmulțitu-s’au vâduvile lor mai mult de cât nisipul mării, adus-a asupra mumei durerea pruncului întru amiază zi, chin a aruncat preste ea fără de veste, cutremur și spaimă.
9. Rămas-a străină ceeace a născut șapte, chinuitu-s’a sufletul ei, apus-a soarele preste ea încă fiind amiază zi, rușinat-a, și a făcut de ocară pe cei rămași ai săi, spre sabie îi voiu dà înaintea vrăjmașilor lor, zice Domnul.
10. Vai mie maică! De ce m’ai născut bărbat, osândit și jelit în tot pământul? Nici am folosit, nici mi-a folosit mie nimeni, tăria mea a lipsit întru cei ce mă blesteamă.
11. Fă stăpâne să se îndrepteze ei, de n’am stătut lângă tine în vremea răutăților lor, și în vremea necazului lor spre cele bune către vrăjmași.
12. De se va cunoaște fierul, învălitură de aramă puterea ta.
13. Și comorile tale spre pradă le voiu dà în schimb pentru toate păcatele tale, și în toate hotarele tale.
14. Rob te voiu face vrăjmașilor tăi, în pământul care nu l-ai știut, că foc s’a ațâțat dintru mânia mea, care preste voi va arde.
15. Doamne, adu’ți aminte de mine, și mă cercetează, și mă apără de cei ce mă gonesc, nu’i răbdà în delung, cunoaște, că am luat pentru tine ocară.
16. De la cei ce defaimă cuvintele tale, pierde’i pre ei, și va fì cuvântul tău mie spre veselie, și bucurie inimii mele, că s’a chemat numele tău preste mine, Doamne atotțiitorule!
17. N’am șezut întru adunarea celor batjocoritori, ci mă temeam de către fața mânei tale, deosebi ședeam, că de amărăciune m’am săturat.
18. Pentru ce se întăresc asupra mea cei ce mă mâhnesc? Rana mea este tare, de unde mă voiu vindecà? Făcându-se, mi s’a făcut ca o apă mincinoasă în care nu este credință.
19. Pentru aceia așà zice Domnul: de te vei întoarce și te vei așezà, și înaintea feții mele vei stà, și vei osebì pe cel ce este cinstit, de cel ce nu este cinstit, ca gura mea vei fì, și ei se vor întoarce către tine, și nu tu te vei întoarce către ei.
20. Și te voiu dà la poporul acesta, ca un zid de aramă tare, și vor dà răsboiu asupra ta, și nu te vor biruì, pentrucă cu tine sunt, ca să te mântuesc.
21. Și te voiu scoate, zice Domnul; și te voiu mântuì pre tine din mâinile celor răi, și te voiu izbăvì din mâna pierzătorilor.
CAP. 16.
[modifică]
Și tu să nu iei femeie, zice Domnul Dumnezeul lui Israil, și să nu se nască ție fecior și fată în locul acesta.
2. Că acestea zice Domnul Dumnezeu, de fiii și de fetele, care s’au născut în locul acesta, și de maicile lor, cele ce i-au născut pre ei, și de părinții lor, cei ce i-au plămădit pre ei în pământul acesta:
3. Cu boală de moarte vor murì, nu vor fì jeliți, nici se vor îngropà; spre pildă vor fì pre fața pământului, cu sabie și cu foamete se vor topì, și stârvurile lor vor fì mâncare hiarelor pământului și pasărilor cerului.
4. Acestea zice Domnul: să nu intri în adunarea lor, și să nu mergi să’i tânguești și să’i jelești pre ei; că am depărtat pacea mea dela poporul acesta, zice Domnul, mila și milostivirile.
5. Și vor murì cei mari și cei mici în pământul acesta; nu se vor îngropà, nici vor fi plânși și nu va fì tânguire pentru ei, și nici tăeturi nu vor face. nici se vor rade.
6. Și nu se va frânge pâine întru plângerea lor spre mângâere pentru cel mort; și nu va fì adăpat neștine cu pahar spre mângâere pentru tatăl și pentru muma lui; la casa ospățului să nu intri tu, ca să șezi împreună cu ei, și să mănânci și să bei.
7. Pentrucă acestea zice Domnul Dumnezeul lui Israil:
8. Iată eu voiu luà din locul acesta înaintea ochilor voștri și în zilele voastre, glasul cel de bucurie și glasul cel de veselie, și glasul cel de mire și glasul cel de mireasă.
9. Și va fì, când vei vestì norodului acestuia toate cuvintele acestea, și vei zice către tine: pentruce au grăit Domnul asupra noastră toate relele acestea? Care este nedreptatea noastră? Și care este păcatul, ce am săvârșit noi înaintea Domnului Dumnezeului nostru?
10. Vei zice către ei: pentrucă m’au părăsit părinții voștri, zice Domnul și au mers după dumnezei streini, și au slujit lor și s’au închinat lor, s’au depărtat dela mine și legea mea n’au păzit.
11. Și voi mai rău ați făcut decât părinții voștri, și iată voi fiecare umblați după plăcerile inimei voastre cei rele, ca să nu mă ascultați pre mine.
12. Și vă voiu depărtà din pământul acesta, la pământul, care nu l-ați știut voi nici părinții voștri, și veți slujì acolo la alți dumnezei, cari vor aveà milă de voi.
13. Pentru aceea iată vin zile, zice Domnul, și mai mult nu vor zice: viu este Domnul cel ce au scos pre fiii lui Israil din pământul Eghipetului.
14. Ci viu este Domnul cel ce au suit casa lui Israil din pământul cel despre miazănoapte și din toate țările unde au fost duși; și voiu așezà pre ei în pământul lor, care l-am dat părinților lor.
15. Și iată eu trimiț pescari mulți zice Domnul, și îi vor pescuì pre ei, și după aceea voiu trimite mulți vânători, și’i vor vânà pre ei de pre tot muntele, și de pre tot dealul și din crăpăturile pietrilor.
16. Că ochii mei sunt preste toate căile lor, și nedreptățile lor nu s’au ascuns dinaintea ochilor mei.
17. Și voiu răsplătì îndoit răutățile lor și păcatele lor, cu care au spurcat pământul meu întru mortăciunile urîciunilor sale, și întru fărădelegile sale, cu care au umplut moștenirea mea.
18. Doamne, tu ești puterea mea și ajutorul meu și scăparea mea în zilele răutăților, către tine neamurile vor venì dela marginea pământului, și vor zice: cum idoli minciunoși au agonisit părinții noștri, și nu este întru ei folos?
19. Au face’și-va omul luiș dumnezei? Că aceia nu sunt dumnezei.
20. Pentru aceea iată eu voiu arătà lor în vremea aceasta mâna mea, și voiu arătà lor puterea mea, și vor cunoaște, că numele meu este Domnul.
CAP. 17.
[modifică]
Păcatul lui Iuda scris este cu condeiu de fier cu vârf de diamant săpat pre lespedea inimii lor, și pre coarnele capiștelor lor.
2. Când și-au adus aminte fiii lor de capiștele lor și de desișurile lor și de lemnele cele frunzoase pre munții cei înalți jertfind în câmp.
3. Tăria ta și toate vistieriile tale spre pradă le voiu dà, cele înalte ale tale pentru păcate întru toate hotarele tale.
4. Și vei rămâneà de moștenirea ta, care am dat ție, și a slujì te voiu face vrăjmașilor tăi în pământul care nu’l știi, că foc ați aprins întru mâniea mea, până în veac va arde.
5. Acestea zice Domnul: blestemat este omul, care are nădejde spre om, și va rezemà de dânsul trupul brațului său, și dela Domnul se va depărtà inima lui.
6. Și va fì ca mirsinul cel sălbatec care este în pustie, nu va vedeà, când va venì binele și se va sălășluì în locuri fără de apă și în pustie, în pământ sterp, care nu se va lăcuì.
7. Și binecuvântat este omul cel ce nădăjduește spre Domnul, și va fì Domnul nădejdea lui.
8. Și va fì ca pomul cel sădit lângă ape, și pre umezeală pune rădăcinile sale și nu se va teme când va venì zăduful, și va fì într’însul odrasle frunzoase, în anul cel fără de ploaie nu se va teme, și nu va lipsì a face roadă.
9. Adâncă este inima decât toate, și este om, cine’l va cunoaște pre el?
10. Eu sunt Domnul cel ce cerc inimile, și ispitesc rărunchii, ca să dau fiecăruia după căile lui și după rodurile izvodirilor lui.
11. Precum potârnichea clocește fără să scoață pui, așà cel ce adună avuția sa cu nedreptate, la jumătatea zilelor lui o va pierde și în cele mai de pre urmă va fì nebun.
12. Scaun înalt de mărire, sfințirea noastră,
13. Așteptarea lui Israil, Doamne toți cei ce te părăsesc pre tine să se rușineze, cei ce se depărtează să se scrie pre pământ, pentrucă au părăsit pre Domnul izvorul vieții.
14. Vindecă-mă Doamne și mă voiu tămăduì, mântuește-mă și mă voiu mântuì, că lauda mea tu ești.
15. Iată ei zic către mine: unde este cuvântul Domnului? Vie.
16. Și eu nu m’am ostenit venind după tine, și ziua omului nu o am poftit, tu știi cele ce ies prin buzele mele, înaintea feței tale sunt.
17. Să nu fii mie strein cruțându-mă în ziua cea rea.
18. Să se rușineze cei ce mă gonesc, și să nu mă rușinez eu, înfricoșază-se ei, și să nu mă înfricoșez eu, adu preste ei zi rea, cu îndoită zdrobire sfărâmă’i pre ei.
19. Acestea zice Domnul către mine: mergi și stai în porțile fiilor poporului tău, prin care intră împărații lui Iuda și prin care ies, și în toate porțile Ierusalimului, și vei zice către ei:
20. Auziți cuvântul Domnului împărații lui Iuda și toată Iudeea și tot Ierusalimul, cei ce intrați prin porțile acestea.
21. Așà zice Domnul: păziți sufletele voastre și nu ridicați sarcini în ziua sâmbetelor, și nu le băgați prin porțile Ierusalimului.
22. Și nu scoateți sarcine din casele voastre în ziua sâmbetelor, și tot lucrul să nu faceți, sfințiți ziua sâmbetelor, în ce chip am poruncit părinților voștri.
23. Și n’au ascultat, și n’au plecat urechia sa, și au învârtoșat cerbicea sa mai mult decât părinții lor, ca să nu mă asculte pre mine, și să nu primească învățătura.
24. Și va fì, de mă veți ascultà pre mine, zice Domnul, ca să nu băgați sarcini prin porțile cetăței acesteea în ziua sâmbetelor, și să sfințiți ziua sâmbetelor, ca să nu faceți întru dânsa tot lucrul.
25. Vor intrà prin porțile cetăței acesteea împărați și boieri, șezând pre scaunul lui David și suindu-se pre carele și pre caii săi, ei și boierii lor, oamenii lui Iuda și cei ce lăcuesc în Ierusalim, și se va lăcuì cetatea aceasta în veac.
26. Și vor venì din cetățile lui Iuda și dimprejurul Ierusalimului, și din pământul lui Veniamin și dela câmpie și dela munte și dela austru, aducând arderi de tot, și jertfe și tămâieri și mană și tămâie aducând laudă în casa Domnului.
27. Și va fì, de nu mă veți ascultà pre mine, ca să sfințiți ziua sâmbetelor, ca să nu ridicați sarcini și să nu băgați prin porțile Ierusalimului în ziua sâmbetelor, voiu aprinde foc în porțile ei, și va arde ulițile Ierusalimului, și nu se va stinge.
CAP. 18.
[modifică]
Cuvântul care s’a făcut dela Domnul către Ieremia, zicând:
2. Scoală-te și te pogoară la casa olarului, și acolo vei auzì cuvintele mele.
3. Și m’am pogorît la casa olarului, și iată el făceà lucru pre pietre.
4. Și am văzut vasul, care’l făceà el în mâinile lui, și iarăș l-a făcut pre acela alt vas, precum a plăcut înaintea lui a face.
5. Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:
6. Au doară nu v’aș putea face ca olarul acesta casa lui Israil? Iată ca lutul olarului sunteți voi în mâinile mele.
7. Îndată voiu grăì asupra neamului și asupra împărăției, ca să’i ridic pre ei și să’i pierz.
8. Și se va întoarce neamul acela dela toate răutățile sale, și mă voiu căì pentru relele care am socotit să le fac lor.
9. Și iarăș voiu grăì despre neam și despre împărăție, ca să se zidească de iznoavă și să se răsădească.
10. De vor face cele rele înaintea mea, ca să nu auză glasul meu, mă voiu căì pentru bunătățile, care am grăit să le fac lor.
11. Și acum zì către oamenii lui Iuda și către cei ce lăcuesc în Ierusalim: iată eu urzesc asupra voastră rele, și pun asupra voastră gând; să se întoarcă dar fiecare dela calea lui cea rea, și mai bune faceți lucrurile voastre și căile voastre.
12. Și au zis: ne împrotivim, că după urâciunile noastre vom merge și fiecare cele ce plac inimii sale cei rele, vom face.
13. Pentru aceea așà zice Domnul: întrebați întru neamuri, cine a auzit ca acestea înfricoșate foarte ce a făcut fecioara lui Israil?
14. Au lipsì-vor dela piatră colțuri, sau zăpadă din Livan, au abate-se-va apa cu sila în sus ducându-se?
15. Dar poporul meu m’a uitat pre mine, tămâiat-a în deșert și a ocolit în căile lor, potecile veșnice, ca să bată cărările, ce n’au cale de umblat.
16. Ca să facă pământul lor spre pustiire și spre batjocură veșnică, toți cei ce merg printr’însul se vor uimì și vor clătì cu capul lor.
17. Ca vântul cel arzător îi voiu risipì pre ei înaintea feței vrăjmașilor lor, arătà-voiu lor ziua pierirei lor.
18. Și au zis: Veniți să facem sfat împrotiva lui Ieremia, că nu va pierì legea pentru un preot, și sfatul pentru un înțelegător, și cuvântul pentru un proroc: veniți și să’l batem pre el cu limbă, și toate cuvintele lui să nu le ascultăm.
19. Auzi-mă Doamne și ascultă glasul îndreptărei mele.
20. Au să răsplătesc pentru bune, rele? Că împreună au vorbit graiuri asupra sufletului meu și certarea lor mi-au ascuns-o; adu’ți aminte Doamne, că am stătut înaintea ta, ca să grăiesc bune pentru ei, și să întorci mâniea ta de către ei.
21. Pentru aceea dă pre fiii lor spre foamete, și’i adună pre ei spre mâna sabiei, facă-se femeile lor fără de fii și văduve, și bărbații lor cu moarte să fie omorîți, și tinerii lor căzuți de sabie la răsboiu.
22. Fie strigare în casele lor, adu asupra lor tâlhari fără de veste, că au uneltit cuvânt ca să mă prinză, și lațuri au ascuns asupra mea.
23. Și tu Doamne ai cunoscut tot sfatul lor cel spre moarte asupra mea, și să nu ierți nedreptățile lor, și păcatele lor să nu le ștergi dela fața ta; fie slăbiciunea lor înaintea ta, lucrează împrotiva lor în vremea mâniei tale.
CAP. 19.
[modifică]
Atunci au zis Domnul către mine: mergi și ià un vas de lut, și vei aduce din cei mai bătrâni ai poporului și ai preoților.
2. Și vei ieșì la locul de înmormântare al fiilor fiilor lor, care este înaintea ușilor porții Harsit, și citește acolo toate cuvintele acestea, care voiu grăì către tine.
3. Și vei grăì lor: auziți cuvântul Domnului împărații lui Iuda și bărbații lui Iuda și cei ce lăcuiți în Ierusalim, și cei ce intrați prin porțile acestea, acestea zice Domnul Dumnezeul lui Israil: iată eu aduc preste locul acesta rele, cât tot cine va auzì acestea, îi vor țiuì urechile lui.
4. Pentru care lucru m’au părăsit și au înstreinat locul acesta și au tămâiat întru el la dumnezei streini, pe cari ei nu i-au știut, nici părinții lor, și împărații lui Iuda au umplut locul acesta de sângiuri nevinovate.
5. Și au zidit înălțimi lui Vaal, ca să arză pre fiii săi cu foc, cele ce n’am poruncit, nici am gândit în inima mea.
6. Pentru aceea iată vin zile zice Domnul, și locul acesta nu se va mai chema Tofet, nici loc de înmormântare Benenom, ci mormântul pierzărei.
7. Și voiu pierde sfatul lui Iuda și al Ierusalimului în locul acesta, și’i voiu surpà pre ei cu sabie înaintea vrăjmașilor lor, și în mâinile celor ce cearcă sufletele lor, și voiu dà pe morții lor mâncare pasărilor cerului și hiarelor pământului.
8. Și voiu pune cetatea aceasta spre pustiire și spre batjocură, tot cel ce va merge aproape de ea se va mâhnì, și va șuerà pentru toată bătaia aceasta a ei.
9. Și vor mâncà trupurile fiilor săi și trupurile fetelor sale, și fiecare trupurile aproapelui său vor mâncà întru împresurarea și întru încunjurarea, cu care îi vor încunjurà pre ei vrăjmașii lor.
10. Și vei zdrobì vasul cel de lut înaintea ochilor oamenilor celor ce vor ieșì cu tine, și vei zice către ei:
11. Acestea zice Domnul: așà voiu zdrobì pe norodul acesta și cetatea aceasta, cum se zdrobește vasul cel de lut, care nu se mai poate drege, și în Tofet se vor îngropà, pentrucă nu este alt loc de îngropăciune.
12. Așà voiu face locului acestuia și celor ce lăcuesc întru el, zice Domnul, ca să se deà cetatea aceasta ca pământul cel surpat.
13. Și casele Ierusalimului, și casele împăraților lui Iuda vor fì ca locul cel ce se surpă pentru necurățiile lor prin toate casele, întru care au tămâiat prin podurile lor la toată oastea cerului, și au vărsat turnări la dumnezeii cei streini.
14. Și a venit Ieremia din valea Tofet, unde l-au fost trimis pre el Domnul ca să prorocească, și a stătut în curtea casei Domnului și a zis către tot poporul,
15. Acestea zice Domnul: iată eu aduc preste cetatea aceasta și preste toate cetățile ei și preste satele ei, toate relele, care am grăit asupra ei, pentrucă a întărit cerbicea sa, ca să nu asculte de poruncile mele.
CAP. 20.
[modifică]
Și a auzit Pashor fiul lui Emir preotul, cel ce erà pus povățuitor casei Domnului, pre Ieremia prorocind cuvintele acestea.
2. Și l-a lovit pre el, și l-a băgat pre el în locul cel de chin, care erà lângă poarta casei cei de sus rânduite în casa Domnului.
3. Iar a doua zi a scos Pashor pre Ieremia din închisoare, și a zis Ieremia către el: nu Pashor a chemat Domnul numele tău, ci nemernic.
4. Pentrucă acestea zice Domnul: iată eu te dau pre tine la nemernicie împreună cu toți prietenii tăi, și vor cădeà de sabia vrăjmașilor săi, și ochii tăi vor vedeà, și pre tine și pre tot Iuda voi dà în mâinile împăratului Vavilonului, și’i va face pre ei nemernici, și cu săbii îi va tăià pre ei.
5. Și voiu dà toată puterea cetății aceșteia și toate ostenelele ei și toate visteriile împăratului Iudei, în mâinile vrăjmașilor lui, și’l vor duce pre el în Vavilon.
6. Și tu Pashor și toți cei ce lăcuesc în casa ta, veți merge în robie, și în Vavilon vei murì, și acolo te vei îngropà tu și toți prietenii tăi, cărora ai prorocit minciuni.
7. Amăgitu-m’ai Doamne, și m’am amăgit, biruit-ai și te-ai întărit, făcutu-m’am spre râs, toată ziua am fost batjocorit.
8. Pentrucă cu cuvântul meu cel amar voiu râde, defăimare și becișnicie voiu chemà, că s’a făcut cuvântul Domnului spre ocară mie, și spre batjocură în toată ziua mea.
9. Și am zis: nu voi numì numele Domnului, și mai mult nu voiu grăì întru numele lui, și s’a făcut ca focul ce arde pârjol în oasele mele, și m’am părăsit de pretudindenea și nu poci suferì.
10. Că am auzit hula multora, cari s’au adunat de prin prejur, ridicați-vă și să mergem asupra lui, toți bărbații prietenii lui, luați aminte ce este în gândul lui, poate se va înșelà, și’l vom biruì, și ne vom luà izbânzi asupra lui.
11. Dar Domnul este cu mine ca un răsboinic puternic: pentru aceea m’au urmărit dar n’au putut înțelege, rușinatu-s’au foarte, că n’au înțeles ocara lor, care în veac nu se va șterge.
12. Doamne, cel ce ispitești cele drepte și cunoști rărunchii și inimile, să văz izbânda ta asupra lor, căci ție ți-am încredințat apărarea mea.
13. Cântați Domnului, lăudați’l pre el, că au scos sufletul săracului din mâna celor mai răi.
14. Blestemată fie ziua întru care m’am născut, ziua întru care m’a născut maica mea, să nu fie binecuvântată.
15. Blestemat să fie omul cel ce a vestit tatălui meu, zicând: că s’a născut ție fecior, bucură-te.
16. Fie omul acela, ca cetățile, care le-au prăpădit Domnul cu mânie, și nu i-a părut rău, auză strigare dimineața, și glăsuire întru amiazăzi.
17. Căci nu m’a ucis în mitrasul maicii mele, și să se fì făcut mie maica mea groapă, și mitrasul ei zămislire veșnică.
18. Pentru ce am ieșit din mitras, ca să văz ostenele și dureri? Și să se sfârșească întru rușine zilele mele.
CAP. 21.
[modifică]
Cuvântul, care s’a făcut dela Domnul către Ieremia, când a trimis la el împăratul Sedechia pre Pashor fiul lui Melhie, și pre Sofonia fiul lui Vaseu preotul, zicând:
2. Întreabă pentru noi pre Domnul, că împăratul Vavilonului stă asupra noastră, doar va face Domnul după toate minunile sale, și se va duce dela noi.
3. Și a zis către ei Ieremia: așà veți grăì către Sedechia împăratul lui Iuda,
4. Acestea zice Domnul: iată eu întorc armele cele de răsboiu, cu care voi dați răsboiu asupra Haldeilor celor ce v’au închis pre voi dinafară de zid, și’i voiu aduna pre ei la mijlocul cetății aceștia.
5. Și vă voiu bate eu pre voi cu mână tare și cu braț înalt, și cu mânie și cu urgie mare.
6. Și voiu lovì pre toți cei ce lăcuesc în cetatea aceasta, pre oameni și pre dobitoace, cu ucidere mare, și vor murì.
7. Și după acestea, așà zice Domnul: dà-voiu pre Sedechia împăratului lui Iuda și pre fii lui și pre poporul, care a rămas în cetatea aceasta, de moarte și de foamete și de sabie, în mâna vrăjmașilor lor, cari caută sufletele lor, și cu ascuțitul sabiei de tot îi voiu tăià pre ei, nu voiu cruțà pre ei, și nu mă voiu milostivì spre ei.
8. Și către poporul acesta vei grăì: acestea zice Domnul: iată eu am dat înaintea feții voastre calea vieții și calea morții.
9. Cel ce stă în cetatea aceasta va murì de sabie și de foamete; iar cel ce va ieșì și va merge la Haldeii cei ce v’au împresurat pre voi, trăì-va dar, și va trăì.
10. Pentrucă am întărit fața mea asupra cetăței aceștia spre rele și nu spre bune, zice Domnul, în mâinile împăratului Vavilonului se va dà, și de tot o va arde pre ea cu foc,
11. Casa împăratului lui Iuda auziți cuvântul Domnului, casa lui David, acestea zice Domnul:
12. Judecați dimineața judecată, și îndreptați și scoateți pre cel jefuit din mâna celui ce’l năpăstuește pre el, pentru ca să nu se descopere ca focul iuțimea mea, și va arde, și nu va fì cine să o stingă.
13. Iată eu asupra ta cel ce lăcuești valea Sorului cea câmpoasă, cei ce ziceți: cine ne va înfricoșà pre noi? Sau cine va intrà în lăcașul nostru?
14. Și voiu aprinde foc în dumbrava ei, și va mistuì toate cele de prin prejurul ei.
CAP. 22.
[modifică]
Acestea zice Domnul: du-te și te pogoară la casa împăratului lui Iuda, și vei grăì acolo cuvântul acesta, și vei zice:
2. Ascultă cuvântul Domnului împărate al lui Iuda, cel ce șezi pre scaunul lui David, tu și casa ta, poporul tău, și cei ce intră prin porțile acestea.
3. Acestea zice Domnul: faceți judecată și dreptate și scoateți pre cel jefuit din mâna celui ce’l năpăstuește pre el, și pre cel nemernic și pre cel sărac și pre văduvă, să nu’i asupriți, și nu fiți necredincioși, și sânge nevinovat să nu vărsați în locul acesta.
4. Că dacă în adevăr veți face cuvântul acesta, împărații cei ce șed pre scaunul lui David, vor intrà prin porțile casei aceștia stând în cară și pre cai vor fì ei și slujitorii lor.
5. Iar de nu veți face cuvintele acestea, asupra mea m’am jurat, zice Domnul: că spre pustiire va fì casa aceasta.
6. Că acestea zice Domnul asupra casei împăratului lui Iuda: Galaadule, tu îmi ești căpitenie în Livan, de nu te voiu pune pre tine spre pustiire, cetăți nelăcuite.
7. Și voiu aduce asupra ta om pierzător și securea lui, și vor tăià chedrii cei aleși ai tăi, și’i vor aruncà în foc.
8. Și vor trece neamuri multe prin cetatea aceasta, și va zice fiecarele către aproapele său: pentruce au făcut Domnul așà acestei cetăți mari?
9. Și vor răspunde: pentrucă au părăsit așezământul de lege al Domnului Dumnezeului lor, și s’au închinat la dumnezei streini și au slujit lor.
10. Nu plângeți pre cel mort, nici vă tânguiți pentru el, plângeți cu plângere pre cel ce iese, că nu se va mai întoarce, nici va vedeà pământul moșiei sale.
11. Pentrucă acestea zice Domnul asupra lui Selim fiul lui Iosie, cel ce împărățește în locul lui Iosie tatălui său, care a ieșit din locul acesta.
12. Nu se va mai întoarce acolo, ci în locul acela unde l-am mutat pre el, acolo va murì, și pământul acesta nu’l va mai vedeà.
13. O cel ce zidește casa sa nu cu dreptate și foișoarele sale nu cu judecată, la el aproapele lui lucrează în dar, și plată nu’i dă lui.
14. Zidit-ai ție casă cu măsură, foișoare largi și cu ferestre osebite și căptușite cu chedru și văpsite cu roșu.
15. Au împărățì-vei pentrucă tu te fălești în chedrii tatălui tău? Nu mâncare, nici băutură, ci mai bine erà să faci tu judecată și dreptate bună.
16. A nu cunoaște nici a face judecată smeritului, nici dreptate săracului; au nu este aceasta, că tu nu mă cunoști pre mine? Zice Domnul.
17. Iată nu sunt ochii tăi drepți, nici inima ta bună, ci la lăcomia ta și la sângele cel nevinovat, ca să’l verși pre el, și la strâmbătăți și la ucideri, ca să le faci pre ele.
18. Pentru aceea acestea zice Domnul asupra lui Ioachim feciorul lui Iosie împăratul lui Iuda, asupra bărbatului acestuia: nu’l vor plânge pre el, o frate! Nici se vor tânguì pentru el, vai Doamne!
19. Nu i se va face îngroparea, ci putred se va lepădà afară de poarta Ierusalimului.
20. Sue-te în Livan și strigă și spre Vasan dă glasul tău, și strigă dincolo de mare, că toți cei ce te iubesc, s’au sfărâmat.
21. Grăit-am către tine întru căderea ta și ai zis: nu voiu ascultà. Aceasta este calea ta din tinerețele tale, n’ai ascultat glasul meu.
22. Pre toți păstorii tăi îi va paște vântul, și amorezii cei ce iubesc în robie vor merge; că atunci te vei rușinà de toți cei ce te iubesc pre tine.
23. Ceea ce lăcuești în Livan, ceea ce faci cuiburi în chedri, foarte vei suspinà, când vor venì ție dureri, ca ceea ce naște.
24. Viu sunt eu, zice Domnul; dacă Iehoniea feciorul lui Ioachim împăratul lui Iuda s’ar face chiar o pecetie în mâna mea cea dreaptă, de acolo te voiu zmulge.
25. Și te voiu dà pre tine în mâna celor ce caută sufletul tău, de cari tu te temi de fața lor, în mâna Haldeilor.
26. Și te voiu lepădà pre tine și pre muma ta, care te-a născut pre tine în pământ, în care tu nu te-ai născut, și acolo vei murì.
27. Iar în pământul, pe care ei îl doresc în sufletul lor, nu se vor mai întoarce.
28. Necinstitu-s’a Iehoniea ca un vas de nici o treabă, pentrucă s’a lepădat, și s’a scos la pământul, pe care nu l-a știut.
29. Pământule, pământule auzi cuvântul Domnului.
30. Scrie pre bărbatul acesta, om izgonit, pentrucă din seminția lui, nu va mai ședeà nimeni pre scaunul lui David, domn în Iuda.
CAP. 23.
[modifică]
O păstori! Cei ce pierdeți și risipiți oile pășunei mele.
2. Pentru aceea așà zice Domnul asupra celor ce pasc poporul meu: voi ați risipit oile mele și le-ați scos afară, și nu le-ați cercetat pre ele, iată eu voiu izbândì asupra voastră după meșteșugirile voastre cele rele.
3. Și eu voiu primì pre cei rămași ai poporului meu de preste tot pământul unde i-am scos pre ei, și îi voiu așezà pre ei la pășunea lor, și vor crește și se vor înmulțì.
4. Și voiu dà lor păstori, cari îi vor paște pre ei, și mai mult nu se vor teme, nici se vor înfricoșà, zice Domnul.
5. Iată vin zile, zice Domnul; și voiu ridicà lui David odraslă dreaptă și va împărățì împărat, și va înțelege, și va face judecată și dreptate pre pământ,
6. În zilele lui se va mântuì Iuda, și Israil va lăcuì cu nădejde, și acesta este numele lui, cu care îl va chemà pre el: Domnul, dreptatea noastră.
7. Pentru aceea iată vin zile, zice Domnul, și nu vor mai zice: viu este Domnul, cel ce au scos casa lui Israil din pământul Eghipetului;
8. Ci viu este Domnul cel ce au scos, și au adunat toată sămânța lui Israil dela pământul despre miazănoapte, și din toate țările de unde i-au scos pre ei și i-au așezat în pământul lor.
9. Pentru proroci zdrobitu-s’a inima mea întru mine, clătitu-s’au toate oasele mele, făcutu-m’am ca un bărbat zdrobit, și ca un om amețit de vin, de fața Domnului și de fața bunei cuviinței slavei lui.
10. Că de către fața acestora a plâns pământul, uscatu-s’au pășunile pustiei și s’a făcut dumbrava lor rea, și tăria lor așà.
11. Că preotul și prorocul s’au pângărit, și în casa mea am văzut răutățile lor.
12. Pentru aceea facă-se lor calea lor spre lunecare întru negură și se vor împiedecà, și vor cădeà întru ea, pentrucă voiu aduce preste ei rele în anul cercetărei lor.
13. Și întru prorocii Samariei am văzut fărădelegi, prorocit-au prin Vaal și au făcut pre poporul meu Israil să rătăcească.
14. Și întru prorocii Ierusalimului am văzut lucruri groaznice, preacurvind și mergând întru minciuni și sprijinind mâini multe, ca să nu se întoarcă fiecare dela calea sa cea rea, făcutu-s’au mie toți ca Sodoma și cei ce lăcuesc într’însa ca Gomora.
15. Pentru aceea așà zice Domnul: iată eu hrănesc pre ei cu durere, și voiu adăpà pre ei cu apă amară, că dela prorocii Ierusalimului a ieșit spurcăciune în tot pământul.
16. Așà zice Domnul atotțiitorul: n’ascultați cuvintele prorocilor, că îndeșert își fac lor vedenii, din inima lor grăiesc și nu din gura Domnului.
17. Zic celor ce leapădă cuvântul Domnului, pace va fì vouă și tuturor celor ce umblă întru poftele lor, și la tot cel ce umblă întru înșelăciunea inimei sale, nu vor venì asupra ta rele.
18. Că cine a stătut înaintea Domnului, și a văzut cuvântul lui? Cine a pus în urechi și a auzit?
19. Iată cutremur dela Domnul, și iuțime iese spre cutremur, învârtindu-se preste cei necredincioși va venì.
20. Și mai mult nu se va întoarce mâniea Domnului, până când o va face pre ea, și până când o va întărì pre ea, dela sfatul inimei lui; la sfârșitul zilelor înțelege-vor pre ea.
21. N’am trimis proroci, și ei alergau, nici am grăit către ei, și ei proroceau.
22. Și de au șezut la sfatul meu, și de au auzit cuvintele mele și pre poporul meu ar fì întors dela tocmelele lor cele rele.
23. Dumnezeu de aproape sunt eu, zice Domnul; și nu Dumnezeu departe.
24. Au ascunde-se-va cinevà întru cele ascunse, și eu nu’l voiu vedeà pre el? Au nu umplu eu cerul și pământul? Zice Domnul.
25. Auzit-am cele ce grăesc prorocii, cei ce prorocesc întru numele meu minciuni, zicând: vis am visat.
26. Până când va fì în inima prorocilor celor ce prorocesc minciuni? Prorocind ei voile inimilor sale.
27. Celor ce socotesc întru visele sale, pe care le povesteà fiecare aproapelui său, ca să uite legea mea în ce chip au uitat părinții lor numele meu întru Vaal?
28. Prorocul care a visat, povestească visul său, și cel către care este cuvântul meu, povestească cuvântul meu întru adevăr. Ce sunt paiele la grâu, așà sunt cuvintele mele, zice Domnul.
29. Iată, au nu sunt cuvintele mele ca focul, zice Domnul, și ca ciocanul care taie piatra?
30. Pentru aceea zice Domnul Dumnezeu, iată eu către prorocii cei ce fură cuvintele mele, fiecare dela aproapele său.
31. Iată eu către prorocii cei ce scot vorbe de prorocii și dormitează în uimirea lor.
32. Pentru aceea iată eu către prorocii cei ce prorocesc vise mincinoase, și povestindu-le pre ele, înșală pre poporul meu cu minciunile lor și cu înșelăciunile lor; dar eu nu i-am trimis pre ei, și nu le-am poruncit lor și nu vor fì de nici un folos poporului acestuia.
33. Și dacă te vor întrebà poporul acesta, au preot, au proroc, zicând: ce este sarcina dela Domnul? Vei spune lor: voi sunteți sarcina, vă voiu risipì pre voi, zice Domnul.
34. Prorocul și preoții și poporul, cari vor zice: sarcina dela Domnul, îmi voiu izbândì pre omul acela, și pe casa lui.
35. Așà veți grăì fiecare către aproapele său, și fiecare către fratele său, ce au răspuns Domnul, și ce au zis Domnul?
36. Și să nu mai numiți sarcină dela Domnul, că cuvântul omului fì-va sarcină dela el, voi ați întors cuvintele Dumnezeului celui viu, Domnul Puterilor, Dumnezeul nostru.
37. Așà veți grăì către Proroc: ce au răspuns ție Domnul și ce au zis Domnul?
38. Și de vei mai zice sarcina Domnului, atunci așà zice Domnul, Dumnezeul nostru: pentrucă zici cuvântul acesta: sarcina Domnului, deși am trimis către voi zicând: nu veți zice: sarcina Domnului,
39. Pentru aceea iată eu vă iau, și vă risipesc pre voi și cetatea pe care o am dat vouă și părinților voștri.
40. Și voiu dà preste voi ocară veșnică și necinste veșnică, care nu se va uità.
CAP. 24.
[modifică]
Arătatu’mi-au mie Domnul două coșnițe de smochine puse înaintea Bisericii Domnului, după ce a înstreinat Navuhodonosor împăratul Vavilonului pre Iehoniea feciorul lui Ioachim împăratul lui Iuda, și pre boieri și pre meșteri și pre cei legați și pre cei bogați din Ierusalim, și i-a adus pre ei în Vavilon.
2. În una din coșnițe erau smochine bune foarte, ca smochinele cele timpurii, iar în cealaltă coșniță, smochine rele foarte, care nu se puteau mâncà pentru răutatea lor.
3. Și au grăit Domnul către mine: ce vezi Ieremie? Și am zis, smochine, smochinele cele bune, sunt bune foarte; și cele rele, sunt rele foarte, care nu se pot mâncà pentru răutatea lor.
4. Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:
5. Acestea zice Domnul Dumnezeul lui Israil: ca smochinele cele bune acestea, așà voiu cunoaște spre bine pre cei înstreinați ai lui Iuda, pre cari i-am trimis din locul acesta în pământul Haldeilor spre bunătăți.
6. Și voiu îndreptà ochii mei spre ei întru bunătăți, și’i voiu așezà pre ei în pământul acesta spre binele lor, și de iznoavă îi voiu zidì pre ei, și nu’i voiu surpà pre ei, și’i voiu sădì pre ei, și nu’i voiu zmulge.
7. Și voiu dà lor inimă, ca să mă știe pre mine, că eu sunt Domnul, și ei vor fì mie popor și eu voiu fì lor Dumnezeu, pentrucă se vor întoarce către mine din toată inima lor.
8. Și precum smochinele cele rele care nu se pot mâncà pentru răutatea lor, zice Domnul; așà voiu dà pre Sedechia împăratul lui Iuda, și pre dregătorii lui, și rămășița Ierusalimului ce a rămas în pământul acesta și pre cei ce lăcuesc în Eghipet.
9. Și’i voiu dà pre ei spre risipire la toate împărățiile pământului, și vor fi spre ocară și spre pildă, și spre ură și spre blestem în tot locul, unde îi voiu scoate pre ei.
10. Și voiu trimite la ei foamete și moarte și sabie, până ce se vor sfârșì din pământul, care l-am dat lor.
CAP. 25.
[modifică]
Cuvântul, care s’a făcut către Ieremia pentru tot poporul lui Iuda în anul al patrulea al lui Ioachim fiul lui Iosia împăratul lui Iuda, acesta este anul cel dintâiu al lui Navuhodonosor împăratul Vavilonului,
2. Ce au grăit către tot poporul lui Iuda și către cei ce lăcuesc în Ierusalim, zicând:
3. În al treisprezecelea an al lui Iosia, fiul lui Amos, împăratul lui Iuda, și până în ziua aceasta douăzeci și trei de ani, și am grăit către voi mânecând și zicând:
4. Și am trimes la voi pre robii mei prorocii de noapte trimețându’i, și n’ați ascultat, și n’ați luat aminte cu urechile voastre.
5. Întoarceți-vă fiecare dela calea sa cea rea și dela cugetele voastre, și veți lăcuì în pământul, care l-am dat vouă și părinților voștri din veac și până în veac.
6. Nu mergeți după dumnezei străini, ca să slujiți lor și ca să vă închinați lor, ca să nu mă porniți pre mine spre mânie cu faptele mâinilor voastre, ca să vă fac vouă rău.
7. Dar nu m’ați ascultat pre mine.
8. Pentru aceea așà zice Domnul: de vreme ce n’ați crezut cuvintelor mele,
9. Iată eu voiu trimite și voiu luà moștenirea dela miazănoapte, și’i voiu aduce pre ei preste pământul acesta și preste cei ce lăcuesc pre el, și preste toate neamurile cele de prin prejurul lui, și’i voiu pustiì pre ei, și’i voiu dà spre stingere și spre batjocură și spre ocară veșnică.
10. Și voiu pierde dela ei glasul cel de bucurie și glasul cel de veselie, glasul cel de mire și glasul cel de mireasă, mirosul cel de mir și lumina din sfeșnic.
11. Și va fì tot pământul spre stingere, și vor slujì întru neamuri șaptezeci de ani.
12. Iar după ce se vor umpleà acei șaptezeci de ani, voiu izbândì asupra neamului acestuia, și îi voiu pune pre ei spre stingere veșnică.
13. Și voiu aduce preste pământul acesta toate cuvintele mele, care le-am grăit asupra lui, toate câte sunt scrise în cartea aceasta, care le-a prorocit Ieremia asupra tuturor neamurilor.
14. Că au slujit lor, când erau neamuri multe și împărați mari; și voiu răsplătì lor după faptele lor și după lucrurile mâinilor lor.
15. Așà au zis Domnul Dumnezeul lui Israil: ià paharul acesta de vin din mâna mea, și vei adăpà toate neamurile, la care eu te trimiț pre tine.
16. Și vor beà, și vor vărsà, și vor nebunì de fața sabiei, care eu voiu trimite în mijlocul lor.
17. Și am luat paharul din mâna Domnului, și am adăpat toate neamurile, la care m’au trimis pre mine Domnul.
18. Ierusalimul și cetățile lui Iuda și pre împărații lui Iuda și pre boierii lui, ca să’i deà pre ei spre pustiire și spre stingere și spre batjocură.
19. Și pre Faraon împăratul Eghipetului și pre slugile lui și pre boierii lui, și pre tot poporul lui.
20. Și pre toți cei despre apus de el, și pre toți împărații celor de alt neam, și Ascalonul și Gaza, și Acaronul și rămășița Azotului.
21. Și Idumeia și Moavul, și pre fiii lui Amon.
22. Și pre împărații Tirului, și pre împărații Sidonului, și pre împărații cei de dincolo de mare.
23. Și pre Dedan și pre Teman și pre Ros, și pre tot cel tuns din ’naintea feții lui.
24. Și pre toți împărații, cei ce poposesc în pustie.
25. Și pre toți împărații Elamului, și pre toți împărații Perșilor.
26. Și pre toți împărații dela miazănoapte, pre cei de departe și pre cei de aproape, pre fiecare împrotiva fratelui său, și toate împărățiile cele de pre fața pământului.
27. Și vei grăì lor: așà zice Domnul Dumnezeu atotțiitorul, Dumnezeul lui Israil: beți, îmbătați-vă și vărsați, și veți cădeà, și nu vă veți sculà de către fața sabiei, care o voiu trimite în mijlocul vostru.
28. Și va fì când nu vor vreà să primească paharul din mâna ta, ca să beà, vei grăì către ei: așà au zis Domnul, să beți.
29. Că iată în cetatea care se numește cu numele meu, eu viu a chinuì, și voi cu curățenie nu vă veți curățì, că sabie eu chem asupra tuturor celor ce lăcuesc pre pământ.
30. Și tu vei prorocì către ei toate cuvintele acestea, și vei zice: Domnul din înălțime va strigà, din lăcașul cel sfânt al său va dà glasul său, cuvânt va răspunde preste locul său împrotiva tuturor locuitorilor pământului, ca strigătul celor ce calcă în lin.
31. Vine peire până la marginea pământului, că judecata Domnului este întru neamuri, judecă-se el cu tot trupul, și cei necredincioși s’au dat sabiei, zice Domnul.
32. Așà grăește Domnul: iată rele vin dela neam asupra neamului, și volbură mare iese dela marginea pământului.
33. Și vor fì răniți de Domnul în ziua Domnului, dela marginea pământului și până la marginea pământului, nu se vor îngropà, în gunoi pre fața pământului vor fì.
34. Strigați păstori și glăsuiți, și vă tânguiți povățuitorii turmelor, că s’au plinit zilele voastre spre junghiere, și veți cădeà ca vasele cele prețioase.
35. Și nu va mai fì scăpare pentru păstori, nici mântuire pentru povățuitorii turmelor.
36. Se aude strigarea păstorilor și strigătul povățuitorilor turmelor, pentrucă au pierdut Domnul pășunile lor.
37. Și se vor stricà sălașele pașnice, de către fața iuțimei mâniei mele.
38. Părăsit-a ca un leu culcușul său, pentrucă s’a făcut pustiu pământul lor dela fața sabiei cei mari.
CAP. 26.
[modifică]
La începutul împărăției lui Ioachim fiul lui Iosiea, s’a făcut cuvântul acesta dela Domnul.
2. Așà au zis Domnul: stăi în curtea casei Domnului, și vei grăì către toți jidovii și către toți cei ce vin să se închine în casa Domnului, toate cuvintele, care ți-am poruncit ție, ca să le grăești lor, să nu taci nici un cuvânt.
3. Ca doar vor auzì, și se vor întoarce fiecare dela calea sa cea rea; atunci voiu încetà dela relele, care eu socotesc, ca să le fac lor, pentru lucrurile lor cele rele.
4. Și vei grăì, așà au zis Domnul: de nu mă veți ascultà, ca să umblați întru legile mele, care le-am dat înaintea feței voastre.
5. Să ascultați cuvintele slugilor mele prorocilor, pre cari eu trimiț la voi de noapte mânecând, că i-am trimis, și nu m’ați ascultat.
6. Și voiu dà casa aceasta ca Silomul, și cetatea aceasta o voiu dà spre blestem la toate neamurile din tot pământul.
7. Și au auzit preoții și prorocii cei mincinoși, și tot poporul pre Ieremia grăind cuvintele acestea în casa Domnului.
8. Și a fost după ce a încetat Ieremia a grăì toate câte i-au poruncit lui Domnul, ca să grăească către tot poporul, l-a prins pre el preoții și prorocii cei mincinoși și tot poporul, zicând: cu moarte vei murì.
9. Pentrucă ai prorocit întru numele Domnului, zicând: ca Silomul va fì casa aceasta, și cetatea aceasta va rămâneà pustie de cei ce o lăcuesc, deci s’a adunat tot poporul asupra lui Ieremia în casa Domnului.
10. Și auzind boierii lui Iuda cuvintele acestea, s’au suit din casa împăratului la casa Domnului, și au stătut înaintea ușilor porții Domnului cei nouă.
11. Și au zis preoții și prorocii cei mincinoși către boieri și către tot poporul: judecată de moarte este omului acestuia, pentrucă a prorocit asupra cetății aceștia, în ce chip ați auzit cu urechile voastre.
12. Și a zis Ieremia către toți boierii și către tot poporul, zicând: Domnul m’au trimis pre mine să prorocesc asupra casei aceștia și asupra cetății aceștia toate cuvintele, care le-ați auzit.
13. Și acum, mai bune faceți căile voastre și faptele voastre, și ascultați glasul Domnului Dumnezeu, și Domnul va oprì relele, care au grăit asupra voastră.
14. Iată eu în mâinile voastre sunt, faceți cu mine cum credeți de folos, și cum vi se pare vouă mai bine.
15. Ci cunoscând, să cunoașteți, că de mă veți omorî pre mine, sânge nevinovat luați asupra voastră și asupra cetății aceștia și asupra celor ce lăcuesc într’însa, că cu adevărat m’au trimis pre mine Domnul la voi să grăesc în urechile voastre toate cuvintele acestea.
16. Și au zis boierii și tot poporul către preoți și către prorocii cei mincinoși: să nu fie omului acestuia judecată de moarte, că întru numele Domnului Dumnezeului nostru a grăit către noi.
17. Și s’au sculat bărbați dintre cei mai bătrâni ai pământului, și au zis la toată adunarea poporului:
18. Miheia Morasitul proroceà în zilele lui Iezechia împăratul lui Iuda, și a grăit la tot poporul lui Iuda, așà zice Domnul: Sionul ca o țarină se va arà, și Ierusalimul ca o movilă de pietre va fì, și muntele casei desiș de pădure.
19. Au omorîtu-l’a pre el Ezechia și tot Iuda? Nu, că s’au temut de Domnul, ci rugându-se feții Domnului, au încetat Domnul dela relele, care au grăit asupra lor; noi am făcut răutăți mari asupra sufletelor noastre.
20. Și erà un om prorocind întru numele Domnului, Urie feciorul lui Samei dela Cariatirim, și a prorocit pentru pământul acesta după toate cuvintele lui Ieremia.
21. Și a auzit împăratul Ioachim și toți boierii toate cuvintele lui, și căutà să-l omoare pre el, și a auzit Urie și a intrat în Eghipet.
22. Și a trimis împăratul bărbați în Eghipet.
23. Și l-au scos pre el de acolo, și l-au adus pre el la împăratul și l-au lovit pre el cu sabie, și l-au aruncat pre el în groapa de obștea norodului.
24. Însă mâna lui Ahicam fiul lui Safan erà cu Ieremia, ca să nu’l deà pre el în mâinile poporului, și să nu’l omoare pre el.
CAP. 27.
[modifică]
Așà au zis Domnul: fă ție legături și lanțuri, și le pune împrejurul grumazului tău.
2. Și le vei trimite pre ele la împăratul Idumeii și la împăratul Moavului și la împăratul fiilor lui Amon și la împăratul Tirului și la împăratul Sidonului, prin mâinile trimișilor celor ce vin spre întâmpinare la Ierusalim, către Sedechia împăratul lui Iuda.
3. Și le vei poruncì ca să spună domnilor lor: așà au zis Domnul Dumnezeul lui Israil; așà veți grăì către domnii voștri.
4. Că eu am făcut pământul cu puterea mea cea mare și cu brațul meu cel înalt, și’l voiu dà pre el ori cui va fì plăcut înaintea ochilor mei.
5. Dat-am pământul lui Navuhodonosor împăratul Vavilonului să slujească lui, și hiarele țarinei să lucreze lui.
6. Și neamul și împărăția, câți nu vor pune grumazii săi supt jugul împăratului Vavilonului, cu sabie și cu foamete îi voiu cercetà pre ei, zis-au Domnul; până ce se vor sfârșì în mâna lui.
7. Și voi să nu ascultați de proorocii cei mincinoși ai voștri și de cei ce vă vrăjesc, și de cei ce visează vouă, și de descântătorii voștri, și de fermecătorii voștri, cei ce zic nu veți slujì împăratului Vavilonului.
8. Că minciuni prorocesc ei vouă, ca să vă depărteze pre voi din pământul vostru.
9. Și neamul, care va băgà grumazul său supt jugul împăratului Vavilonului, și va slujì lui, îl voiu lăsà pre el în pământul său și va lucrà, și va lăcuì întru el.
10. Și către Sedechia împăratul lui Iuda am grăit după toate cuvintele acestea, zicând: plecați cerbicea voastră,
11. Și slujiți împăratului Vavilonului, că minciuni prorocesc ei vouă.
12. Că nu i-am trimis pre ei, zice Domnul, să prorocească în numele meu minciuni, ca să vă piarză pre voi, și veți pierì voi și prorocii voștri cei ce prorocesc vouă cu strâmbătate minciuni.
13. Și preoților și la tot poporul acesta am grăit zicând: așà zice Domnul:
14. N’ascultați cuvintele prorocilor celor ce prorocesc vouă, zicând: iată vasele casei Domnului se vor întoarce din Vavilon, că minciuni prorocesc ei vouă.
15. Nu i-am trimis pre ei, și apoi prooroci sunt? Și de este cuvântul Domnului întru ei, întâmpine-se cu mine, că așà au zis Domnul.
16. Și celelalte vase, care nu le-a luat împăratul Vavilonului, când a mutat pre Iehonia din Ierusalim, în Vavilon vor intrà, au zis Domnul.
CAP. 28.
[modifică]
Și a fost în al patrulea an al împărăției lui Sedechia împăratul lui Iuda, în luna a cincea, și a zis mie Anania fiul lui Azor prorocul cel mincinos dela Gavaon, în casa Domnului, înaintea preoților și a tot poporul, zicând:
2. Așà grăește Domnul: sfărâmat-am jugul împăratului Vavilonului.
3. Încă doi ani de zile, și eu voiu întoarce la locul acesta toate vasele casei Domnului.
4. Și pre Iehoniea și pre cei înstreinati ai lui Iuda, că voiu sfărâmà jugul împăratului Vavilonului.
5. Și a zis Ieremiea către Ananiea înaintea preoților și în fața a tot norodul, care stà în casa Domnului.
6. Și a zis Ieremiea: adevărat așà să facă Domnul, să întărească cuvântul tău, care tu prorocești, ca să se întoarcă vasele casei Domnului, și toți cei înstreinați din Vavilon la locul acesta.
7. Însă auziți cuvântul Domnului, care zic eu în urechile voastre și în auzul a tot poporul.
8. Prorocii cei ce au fost mai ’nainte de mine și mai ’nainte de voi din veac, și au prorocit pentru răsboiu la multe țări și la împărați mari.
9. Prorocul cel ce a prorocit pentru pace, plinindu-se cuvântul, cunoaște-vor pe prorocul, pe care l-au trimis lor Dumnezeu cu adevărat.
10. Atunci a luat Anania în fața atot poporul lanțurile din grumazul lui Ieremia și le-a zdrobit.
11. Și a zis Anania în fața atot poporul, grăind: așà zice Domnul: așà voiu sfărâmà jugul împăratului Vavilonului dela grumazii tuturor neamurilor.
12. Și s’a dus Ieremia în calea sa și s’a făcut cuvântul Domnului către Ieremia, după ce a sfărâmat Anania lanțurile dela grumazii lui, zicând:
13. Mergi și grăiește către Anania și’i spune:
14. Așà au zis Domnul: lanțuri de lemn ai sfărâmat, și voiu face în locul lor lanțuri de fier, că așà au zis Domnul: eu jug de fier am pus preste cerbicea tuturor neamurilor să slujească împăratului Vavilonului.
15. Și a zis Ieremia lui Anania: nu te-au trimis pre tine Domnul, și tu ai făcut pre poporul acesta a nădăjduì spre minciună.
16. Pentru aceea așà au zis Domnul: iată eu te pierd pre tine de pre fața pământului, în anul acesta vei murì.
17. Și a murit în luna a șaptea.
CAP. 29.
[modifică]
Și acestea sunt cuvintele cărții, care o a trimis Ieremia din Ierusalim către cei bătrâni ai lui, cari erau în înstreinare, și către preoți și către prorocii cei mincinoși, carte în Vavilon la cei din înstreinare și la tot poporul.
2. Mai pre urmă ieșind Iehonia împăratul și împărăteasa și famenii și tot volnicul și meșterul și legatul din Ierusalim.
3. Cu mâna lui Eliasan fiul lui Safan și al lui Gamarie fiul lui Helchie, pre care l-a trimis Sedechia împăratul lui Iuda la împăratul Vavilonului în Vavilon, zicând:
4. Așà au zis Domnul Dumnezeul lui Israil preste înstreinarea, care o au înstreinat dela Ierusalim.
5. Zidiți case și lăcuiți, și sădiți grădini și mâncați rodurile lor.
6. Și luați femei și nașteți feciori și fete, și luați fiilor voștri femei, și fetele voastre le măritați și vă înmulțiți și nu vă împuținați.
7. Și căutați pacea pământului, la care v’am înstreinat pre voi, și vă rugați pentru ei către Domnul, că întru pacea lor va fì pace vouă.
8. Că așà au zis Domnul: să nu vă înșele pre voi prorocii cei minciunoși, cari sunt între voi, și să nu vă înșele pre voi vrăjitorii voștri, să nu ascultați de visele voastre, care voi le visați.
9. Că neadevărate prorocesc ei vouă întru numele meu, și eu nu i-am trimis pre ei.
10. Că așà au zis Domnul: când se vor umpleà în Vavilon șaptezeci de ani, voiu cercetà pre voi și vom pune cuvintele mele preste voi, ca să întoarceți poporul vostru la locul acesta.
11. Și voiu gândì spre voi gând de pace și nu rele, ca să vă dau vouă acestea.
12. Și vă rugați către mine și vă voiu auzì pre voi.
13. Și mă căutați pre mine, și mă veți aflà de mă veți căutà cu toată inima voastră.
14. Și mă voiu arătà vouă.
15. Că ați zis: pus-au nouă Domnul proroci în Vavilon.
16. Așà au zis Domnul asupra lui Ahav și asupra lui Sedechia: iată eu dau pre ei în mâinile împăratului Vavilonului și va lovì pre ei înaintea ochilor voștri.
17. Și vor luà dela ei blestem întru toată înstreinarea lui Iuda în Vavilon, zicând: să te facă pre tine Domnul, cum au făcut pre Sedechia și ca pre Ahav, pre cari i-a ars împăratul Vavilonului cu foc.
18. Pentru fărădelegea, care a făcut în Ierusalim, și prea curveau femeile cetăților lor, și cuvânt a grăit cu numele meu, care eu n’am poruncit lor, și eu martor zice Domnul.
19. Și către Sameia Elamiteanul, vei grăì:
20. Nu te-am trimis cu numele meu, și către Sofonia preotul fiul lui Manasì a zis:
21. Domnul te-au dat pre tine preot în locul lui Iodae preotul, să te faci cârmuitor în casa Domnului la tot omul ce prorocește și la tot omul ce nebunește; și vei dà pre el la închisoare și la locul muncei.
22. Și acum pentruce ați batjocorit pre Ieremia cel din Anatot, pre cel ce a prorocit vouă?
23. Nu pentru aceasta l-am trimis? Că prin luna aceasta a trimis la voi în Vavilon zicând: departe este, zidiți case și lăcuiți și răsădiți grădini și veți mâncà roada lor.
24. Și a cetit Sofonie cartea aceasta la urechile lui Ieremia.
25. Și s’a făcut cuvântul Domnului către Ieremiea zicând: trimite către cei din înstreinare, zicând:
26. Așà zice Domnul asupra lui Sameia Elamiteanul, de vreme ce a prorocit vouă Sameia, și eu nu l-am trimis pre el, și v’a făcut pre voi să nădăjduiți spre minciună.
27. Pentru aceea așà au zis Domnul: iată eu voiu cercetà asupra lui Sameia și asupra neamului lui, și nu va fì dintru ei om întru voi, care să vază bunătățile, pe care eu le voiu face vouă.
CAP. 30.
[modifică]
Cuvântul, care s’a făcut către Ieremia dela Domnul să zică:
2. Așà au zis Domnul Dumnezeul lui Israil, zicând: scrie toate cuvintele, care am grăit către tine pe carte.
3. Că iată vin zile, zice Domnul, și voiu întoarce înstreinarea poporului meu Israil și a lui Iuda, zis-au Domnul atotțiitorul; și’i voiu întoarce pre ei la pământul care l-am dat părinților lor, și’l vor stăpânì pre el.
4. Și acestea sunt cuvintele care au grăit Domnul asupra lui Israil și asupra lui Iuda.
5. Așà au zis Domnul: glasul înfricoșerii veți auzì cu frică, și nu este pace.
6. Întrebați și vedeți, de s’a născut fiu? Și pentru frica întru care voiu țineà mijlocul și mântuirea? Pentrucă am văzut pre tot omul și mâinile lui preste mijlocul lui, întorsu-s’au fețele spre gălbinare.
7. Că mare s’a făcut ziua aceea, și nu este ca aceea, și vreme strimtă este lui Iacov, și dintru aceasta se va mântuì.
8. În ziua aceea zis-au Domnul: sfărâmà-voiu jugul dela grumazul lor, și legăturile lor voiu rupe și mai mult nu vor lucrà ei la streini.
9. Și vor lucrà Domnului Dumnezeului lor, și pre David împăratul lor voiu scula lor.
10. Așà au zis Domnul: ridicat-am zdrobire, dureroasă este rana ta.
11. Nu este cine să judece judecata ta, spre durere te-ai vindicat, folos nu este ție.
12. Toți prietenii tăi te-au uitat pre tine, pre tine nu te vor întrebà cele de pacea ta, că, cu rana vrăjmașului te-am lovit, certare întărită asupra a toată nedreptatea ta, înmulțitu-s’au păcatele tale.
13. Pentru aceea toți cei ce te mănâncă pre tine, mâncà-se-vor, și toți vrăjmașii tăi carnea lor toată o vor mâncà, mai mult decât nedreptățile tale s’au înmulțit păcatele tale; făcut-au acestea ție, și vor fì cei ce te înfricoșază pre tine spre înfricoșare, și pre toți cei ce te-au prădat pre tine, da’i-voiu la pradă.
14. Că voiu aduce vindecarea ta, de rana ta cea cu dureri vindeca-te-voiu, zice Domnul, că risipit te-ai chemat, vânatul vostru este, că nu este cel ce’l caută pre el.
15. Așà zice Domnul: iată eu voiu întoarce înstreinarea lui Iacov, și robimea lui voiu miluì, și se va zidì cetate deasupra înălțimei ei, și poporul după judecata sa va dormì.
16. Și vor ieșì dela ei cântând, glasul celor ce joacă, și’i voiu înmulțì pre ei, și nu se vor împuținà.
17. Și vor umblà fiii lor ca mai ’nainte, și mărturiile lor în preajma feții mele se vor îndreptà, și voiu cercetà pre toți cei ce’i necăjesc pre ei.
18. Și vor fì mai tari ai lui decât ei, și domn al lui dintr’însul va ieșì, și’i voiu adunà pre ei, și se vor întoarce la mine, că cine este acesta, care a dat inima lui ca să se întoarcă către mine, zice Domnul.
19. Că urgiea Domnului a ieșit mânioasă, ieșit-a urgie hrănindu-se, preste cei necredincioși va venì.
20. Nu se va întoarce urgiea mâniei Domnului, până ce va face și până ce va așezà întreprinderea inimii lui, în zilele cele de apoi veți cunoaște acestea.
CAP. 31.
[modifică]
În vremea aceea zis-au Domnul: fì-voiu Dumnezeu neamului lui Israil, și ei vor fì mie popor.
2. Așà au zis Domnul: aflà-voiu căldură în pustie cu cei pieriți de sabie, mergeți și să nu pierdeți pre Israil.
3. Domnul de departe se va arătà lui, cu iubire veșnică te-au iubit pre tine, pentru aceea te-am tras pre tine spre îndurare.
4. Că te voiu zidì, și te vei zidì fecioara lui Israil, încă vei luà tâmpina ta și vei ieșì cu adunarea celor ce joacă.
5. Pentrucă ai sădit vii în dealurile Samariei, sădind, sădiți în dealurile lui Efraim și lăudați.
6. Pentrucă este zi de chemare celor ce răspund în dealurile lui Efraim, sculați-vă și vă suiți în Sion la Domnul Dumnezeul vostru,
7. Că așà au zis Domnul lui Iacov: veseliți-vă, veseliți-vă și strigați preste capul neamurilor, auzite faceți și lăudați, ziceți: mântuit-au Domnul pre poporul său, pre rămășița lui Israil.
8. Iată eu îi aduc pre ei dela miazănoapte și voiu aduce pre ei dela marginea pământului la serbarea Fasec paștelui, și va naște fii mulți și se vor întoarce aici.
9. Cu plângere a ieșit, și cu mângâiere voiu scoate pre ei abătându-i pre la curgeri de ape la cale dreaptă, și nu vor rătăcì întru ea, că m’am făcut lui Israil tată și Efraim cel întâiu născut al meu este.
10. Auziți cuvintele Domnului neamuri și vestiți la ostroavele cele de departe, ziceți: cel ce au risipit pre Israil îl va și adunà pre el, și’l va păzì pre el, ca cel ce paște turma sa.
11. Că au mântuit Domnul pre Iacov, scosu-l-au pre el din mâna celor mai tari decât el, și vor venì și se vor veselì în muntele Sionului.
12. Și vor venì la bunătățile Domnului la pământul grâului și al vinului și al roadelor și al vitelor și al oilor, și va fì sufletul lor ca un pom rodit și mai mult nu vor flămânzì.
13. Atunci se vor bucurà fecioarele întru adunare de tineri, și cei bătrâni se vor bucurà, și voiu întoarce plângerea lor întru bucurie, și’i voiu face pre ei veseli.
14. Voiu mărì și voiu îmbătà sufletul preoților fiilor lui Levì, și poporul meu de bunătățile mele săturà-se-va.
15. Așà zice Domnul: glas în Ramà s’a auzit, plâns și tânguire și jale a Rahilei, care plângeà pre fiii săi, și n’a vrut să se mângâe, că nu sunt.
16. Așà zice Domnul: să înceteze glasul tău dela plâns și ochii tăi dela lacrămile tale, că este plată lucrurilor tale, și se vor întoarce din pământul vrăjmașilor.
17. Statornic fiilor tăi.
18. Auzind am auzit pre Efraim plângând, pedepsitu-m’ai pre mine și m’am pedepsit, eu ca un vițel nu m’am învățat, întoarce-mă pre mine și mă voiu întoarce, că tu ești Domnul Dumnezeul meu.
19. Că după robia mea m’am pocăit și după ce am cunoscut, am suspinat pentru zilele rușinărei și am arătat ție, că am luat ocară din tinerețele mele.
20. Fiu iubit Efraim, mie prunc, pentrucă sunt cuvintele mele întru el, aducându’mi aminte îmi voiu aduce aminte de el, pentru aceea am sârguit spre el, miluind voiu miluì pre el, zice Domnul.
21. Întărește-te pre tine Sioane, fă pocăință, dă inima ta pre umerii tăi pre calea care ai umblat, întoarce-te fecioară Israil, întoarce-te în cetățile tale plângând.
22. Până când te vei întoarce fată fără de cinste? Că au făcut Domnul mântuire spre sădire nouă, întru mântuire vor umblà împrejur oamenii.
23. Că așà au zis Domnul: încă vor grăì cuvântul acesta în pământul lui Iuda și în cetățile lui, când voiu întoarce robia lui, bine este cuvântat Domnul preste drept muntele cel sfânt al lui.
24. Și cei ce lăcuesc în cetățile lui Iuda și în tot pământul lui împreună cu plugarul, și se va ridicà întru turmă.
25. Că am îmbătat pre tot sufletul setos, și pre tot sufletul flămând l-am săturat.
26. Pentru aceea m’am sculat și am văzut și somnul meu dulce mi s’a făcut.
27. Pentru aceea iată vin zile, zice Domnul: și voiu semănà pre Israil și pre Iuda sămânță de om și sămânță de dobitoc.
28. Și va fì precum am privighiat asupra lor, ca să’i surp și ca să’i chinuesc, așà voiu privighià preste ei, ca să’i zidesc și ca să’i răsădesc zice Domnul.
29. În zilele acelea nu vor mai zice: părinții au mâncat aguridă, și dinții fiilor s’au strepezit;
30. Ci fiecare întru păcatul său va murì, și celui ce a mâncat agurida se vor strepezì dinții lui.
31. Iată vin zile, zice Domnul: și voiu pune casei lui Israil și casei lui Iuda legătură nouă de pace.
32. Nu după făgăduința care am făcut cu părinții lor în ziua în care i-am luat pre ei de mână și i-am scos din pământul Eghipetului; pentrucă aceia n’au rămas întru așezământul meu și eu n’am grijit de dânșii, zice Domnul.
33. Că acesta este așezământul meu de pace, care voiu așezà cu casa lui Israil după zilele acelea, zice Domnul: dà-voiu legile mele în gândurile lor și în inimile lor le voiu scrì, și le voiu fì lor Dumnezeu și ei vor fì mie popor.
34. Și nu va mai învățà nimenea pre vecinul său și pre fratele său, zicând: cunoaște pre Domnul, că toți mă vor cunoaște dela cel mic până la cel mare al lor, pentrucă milostiv voiu fì nedreptăților lor, și păcatele lor nu le voiu mai pomenì.
35. De se va înălțà cerul mai sus zice Domnul; și de se va smerì fața pământului mai jos.
36. Și eu nu voiu izgonì neamul lui Israil, zice Domnul, pentru toate câte a făcut.
37. Așà au zis Domnul, cel ce au dat soarele spre lumina zilei, luna și stelele spre lumina nopții, și strigare în mare și sună valurile ei, Domnul atotțiitor este numele lui.
38. De vor încetà legile acestea dela fața mea, zice Domnul; și neamul lui Israil va încetà a fi neam înaintea feții mele în toate zilele.
39. Iată vin zile, zice Domnul, și se va zidì cetatea Domnului dela turnurile lui Anameil până la poarta unghiului, și va ieșì măsura ei în preajma lui până la dealurile lui Gariv, și se va încunjurà împrejur din pietre alese.
40. Și toți Asarimotii până la pârîul Chedrilor, până la unghiul porții cailor despre răsărit, sfințire Domnului, și mai mult nu se va smulge și nu se va stricà până în veac.
CAP. 32.
[modifică]
Cuvântul Domnului, care s’a făcut către Ieremia în anul al zecelea al împăratului Sedechia, acesta este anul al optsprezecelea al lui Navuhodonosor împăratul Vavilonului.
2. Și puterea împăratului Vavilonului a făcut șanț asupra Ierusalimului și Ieremia se păzeà în curtea temniței, care este la casa împăratului.
3. Întru care l-a închis pre el împăratul Sedechia, zicând: pentruce tu prorocești, zicând: așà au zis Domnul, iată eu dau cetatea aceasta în mâinile împăratului Vavilonului și o va luà pre ea?
4. Și Sedechia împăratul lui Iuda nu va scăpà din mâna Haldeilor, că dându-se se va dà în mâinile împăratului Vavilonului, și va grăì gura lui la gura aceluia, și ochii lui, ochii aceluia vor vedeà.
5. Și va intrà Sedechia în Vavilon și acolo va murì.
6. Și cuvântul Domnului s’a făcut către Ieremia, zicând:
7. Iată Anameil fiul lui Salom fratele tatălui tău vine către tine, zicând: cumpără ție țarina mea cea din Anatot, că după rudenie ție se cuvine să o cumperi.
8. Și a venit la mine Anameil feciorul lui Salom fratele tatălui meu, după cuvântul Domnului la curtea temniței și a zis: cumpără ție țarina mea cea din Anatot din pământul lui Veniamin, că ție se cade a o cumpărà pre ea, că tu ești bătrân și am cunoscut că cuvântul Domnului este.
9. Și am cumpărat țarina lui Anameil fiul fratelui tatălui meu, și i-am dat lui șapte sicli și zece arginți.
10. Și am scris în carte, și am pecetluit și am pus mărturii și am pus argintul în cumpănă.
11. Și am luat cartea cea de cumpărare, cea cetită și pecetluită.
12. Și o am dat pre ea lui Varuh, feciorul lui Nirie, fiul lui Maaseu înaintea ochilor lui Anameil, fiul fratelui tatălui meu și înaintea bărbaților celor ce stau mărturie, și scrieà în cartea cea de cumpărare, și înaintea ochilor Iudeilor celor ce ședeau în curtea temniței.
13. Și am poruncit lui Varuh înaintea lor, zicând:
14. Așà au zis Domnul atotțiitorul Dumnezeul lui Israil: ià cartea cumpărărei aceștia și cartea cea cetită și o vei pune în vas de strachină, ca să rămâe zile multe.
15. Că așà au zis Domnul: încă se vor mai cumpărà case și țarine și vii în pământul acesta.
16. Și m’am rugat către Domnul, după ce am dat cartea cumpărărei lui Varuh fiul lui Nirie, zicând:
17. Doamne cel ce ești, tu ai făcut cerul și pământul cu puterea ta cea mare, și cu brațui tău cel înalt și ridicat, nimic de tine nu se va ascunde.
18. Cel ce la mii faci milă și răsplătești păcatele părinților în sânul fiilor după ei, Dumnezeule cel mare și tare.
19. Domnul sfatului celui mare și puternic întru lucruri, Dumnezeul cel mare și atotțiitor și Domnul cel cu nume mare, ochii tăi sunt deschiși spre toate căile fiilor oamenilor, ca să dai fiecăruia după faptele lui.
20. Cel ce ai făcut semne și minuni în pământul Eghipetului și până în ziua aceasta și în Israil și întru pământeni, și ți-ai făcut ție nume, ca în ziua aceasta.
21. Și ai scos pre poporul tău Israil din pământul Eghipetului cu semne și cu minuni, cu mână tare și cu braț înalt și cu vederi mari.
22. Și le-ai dat lor pământul acesta, care ai jurat părinților lor, pământ, din care curge lapte și miere.
23. Și au intrat și l-au moștenit pre el, și n’au ascultat glasul tău, și întru poruncile tale n’au umblat; toate câte ai poruncit lor să facă, n’au făcut, și ai făcut ca să vie asupra lor toate relele acestea.
24. Iată gloata a venit la cetate, ca să o ià pre dânsa, și cetatea s’a dat în mâinile Haideilor, celor ce o bat pre ea, de fața sabiei și a foametei, precum ai zis, așà s’a făcut.
25. Și tu zici către mine: cumpără’ți ție țarină cu argint, și am scris carte și o am pecetluit, și am pus mărturii, și cetatea s’a dat în mâinile Haideilor.
26. Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:
27. Eu Domnul Dumnezeu atot trupul, au ascunde-se-va cevà de mine?
28. Pentru aceea așà au zis Domnul Dumnezeul lui Israil: dându-se, se va dà cetatea aceasta în mâinile împăratului Vavilonului, și el o va luà pre ea.
29. Și vor venì Haldeii dând răsboiu asupra cetăței aceștia și vor arde cetatea aceasta cu foc, și vor arde casele, întru care au tămâiat pre podurile lor lui Vaal, și au turnat turnări la dumnezei streini, ca să mă amărască pre mine.
30. Pentrucă erau fii lui Israil și fii lui Iuda singuri făcând ce este rău înaintea ochilor mei din tinerețele lor.
31. Că spre iuțime și spre mâniea mea erà cetatea aceasta, din ziua în care o a zidit pre ea și până în ziua aceasta, ca să o mut pre ea dela fața mea.
32. Pentru toate răutățile fiilor lui Israil și ai lui Iuda, care le-au făcut ca să mă amărască aceștia pre mine și împărații lor și boierii lor și cei mai mari ai lor și preoții lor și prorocii lor, bărbații lui Iuda și cei ce lăcuiau în Ierusalim.
33. Și au întors către mine dosul și nu fața, și i-am învățat pre ei să mânece de dimineață, și n’au ascultat mai mult, ca să ià învățătură.
34. Și au pus spurcăciunile lor în casa în care s’a chemat numele meu preste ea, întru necurățiile lor.
35. Și au zidit capiștile lui Vaal cele din valea fiului lui Enom, ca să aducă pre fiii săi și pre fetele sale lui Moloh împăratului, cele ce n’am poruncit lor și nu s’a suit întru inima mea, ca să facă urâciunea aceasta, ca să greșască Iuda.
36. Și acum așà au zis Domnul Dumnezeu lui Israil pentru cetatea de care tu zici, dà-se-va în mâinile împăratului Vavilonului cu sabie și cu foamete și cu ducere;
37. Iată eu îi adun pre ei din tot pământul, unde i-am risipit pre ei întru mâniea mea și întru iuțimea mea și întru întărâtare mare, și’i voiu întoarce pre ei la locul lor, și’i voiu așezà pre ei cu nădejde.
38. Și vor fì mie popor și eu voiu fì lor Dumnezeu.
39. Și voiu dà lor altă cale și altă inimă, ca să se teamă de mine în toate zilele spre binele lor și al fiilor lor după ei.
40. Și voiu pune lor legătură veșnică, care nu o voiu întoarce după ei și voiu dà frica mea în inima lor, ca să nu se depărteze ei dela mine.
41. Și voiu cercetà a le face bine lor și îi voiu sădì pre ei pre pământul acesta întru credință și întru toată inima mea și întru tot sufletul.
42. Că așà zice Domnul: în ce chip am adus asupra poporului acestuia toate răutățile aceste mari, așà eu voiu aduce preste ei toate bunătățile, care am zis lor.
43. Și se vor cumpărà încă țarini în pământul de care tu zici, că va fì necălcat de oameni și de vite și s’a dat în mâinile Haldeilor.
44. Și vor cumpărà țarini cu argint, și vei scrì în carte și vei pecetluì, și vei pune mărturii în pământul lui Veniamin și împrejurul Ierusalimului și în cetățile lui Iuda și în cetățile muntelui și în cetățile Sefilei și în cetățile Naghevei, că voiu întoarce înstreinările lor.
CAP. 33.
[modifică]
Și a fost cuvântul Domnului către Ieremia a doua oară, și el erà încă legat în curtea temniței, zicând:
2. Așà au zis Domnul: cel ce au făcut pământul și l-au urzit pre el ca să’l îndrepteze pre el, Domnul este numele lui,
3. Și au strigat către mine și voiu răspunde ție, și voiu spune ție lucruri mari și tari, care nu le-ai știut.
4. Căci așà au zis Domnul Dumnezeul lui Israil pentru casele cetăței acesteea, și pentru casele împăratului lui Iuda cele ce sunt spre șanț,
5. Și spre întăriri, ca să se bată asupra Haldeilor, și o voiu umpleà pre ea de oameni morți, pre care i-am lovit cu iuțimea mea și cu mâniea mea, și am întors fața mea de către ei, pentru toate răutățile lor.
6. Iată eu aduc ei închegare de rană și leac, și o voiu vindecà pre ea, și o voiu arătà lor ca să asculte, și îi voiu preoțì pre ei și voiu face pace și credință.
7. Și voiu întoarce înstreinarea lui Iuda și înstreinarea lui Israil, și’i voiu zidì pre ei ca și mai ’nainte.
8. Și’i voiu curățì pre ei de toate strâmbătățile lor, care au greșit mie și nu’mi voiu aduce aminte de greșalele lor, care au greșit mie și s’au depărtat dela mine.
9. Și va fì spre veselie și spre laudă și spre mărire la tot poporul pământului, cari vor auzì toate bunătățile, care eu voiu face și se vor teme, și se vor amărî pentru toate bunătățile și pentru toată pacea, care eu voiu face lor.
10. Așà zice Domnul: încă se vor mai auzì în locul acesta, pe care’l numiți voi, pustiu este de oameni și de vite întru cetățile lui Iuda, și din afară a Ierusalimului cele pustiite, nefiind oameni și vite; glas de veselie și glas de bucurie, glas de mire și glas de mireasă, glasul celor ce zic:
11. Mărturisiți-vă Domnului atotțiitorului, că este bun Domnul, că în veac este mila lui, și vor aduce daruri în casa Domnului, că voiu întoarce toată înstreinarea pământului acestuia, ca mai ’nainte, zis-au Domnul.
12. Așà au zis Domnul puterilor: încă vor fì în locul acesta în pustia, întru care nu este om și vită în toate cetățile lui, popasuri de păstori adăpostind oile.
13. În cetățile muntelui și în cetățile Sefilei și în cetățile Naghevei și în pământul lui Veniamin și întru cele de prin prejurul Ierusalimului și în cetățile lui Iuda, încă vor trece oile pre mâna celui ce numără, zis-au Domnul.
CAP. 34.
[modifică]
Cuvântul care s’a făcut către Ieremia dela Domnul, când Navuhodonosor împăratul Vavilonului și toată oștirea lui și tot pământul împărăției lui dà răsboiu asupra Ierusalimului și asupra tuturor cetăților lui Iuda, zicând:
2. Așà au zis Domnul: mergi la Sedechia împăratul lui Iuda și vei zice lui: dându-se, se va dà cetatea aceasta în mâinile împăratului Vavilonului, și o va luà pre ea și o va arde pre ea cu foc.
3. Și tu nu vei scăpà din mâna lui și cu prinsoare te va prinde și în mâinile lui te vei dà și ochii tăi vor vedeà ochii lui, și gura lui cu gura ta va grăì și în Vavilon vei intrà.
4. Ci ascultă cuvântul Domnului Sedechie împăratul lui Iuda, așà zice Domnul: nu vei murì de sabie.
5. Cu pace vei murì, și precum au plâns pre părinții tăi și pre cei ce au împărățit mai ’nainte de tine, plânge-te-vor și pre tine, vai! Doamne; și până la iad te vor plânge, pentrucă cuvânt am grăit eu, zis-au Domnul.
6. Și a grăit Ieremia către împăratul Sedechia toate cuvintele acestea în Ierusalim.
7. Și puterea împăratului Vavilonului dà răsboiu asupra Ierusalimului și asupra cetăților lui Iuda, și asupra Lahisului și asupra Azichei, pentrucă acestea au fost rămas între cetățile lui Iuda cetăți tari.
8. Cuvântul care s’a făcut către Ieremia dela Domnul, după ce a săvârșit împăratul Sedechia așezământul către popor, ca să cheme slobozire,
9. Ca să sloboază fiecare pre sluga sa și fiecare pre slujnica sa, pre Evreu și pre Evreică, ca să nu robească bărbat din casa lui Israil.
10. Și s’au întors toți cei mai mari și tot poporul, cari au intrat la așezământ,
11. Ca să slobozească fiecare pre sluga sa și fiecare pre slujnica sa, și i-a lăsat pre ei, ca să nu fie slugi și slujnice.
12. Și s’a făcut cuvântul Domnului către Ieremia, zicând:
13. Așà au zis Domnul Dumnezeul lui lsrail: eu am pus legătură cu părinții voștri, în ziua în care i-am scos pre ei din pământul Eghipetului din casa robiei, zicând:
14. Când se vor plini șase ani, vei slobozì pre fratele tău pre Evreul, care se va vinde ție și va lucrà ție șase ani și să’l lași pre el slobod, și nu m’au ascultat pre mine și n’au plecat urechia lor.
15. Și astăzi s’au întors să facă ce este drept înaintea ochilor mei, ca să deà slobozire fiecare aproapelui său; și a făcut făgăduință înaintea feței mele, în casa, în care s’a chemat numele meu întru ea.
16. Și v’ați întors și ați necinstit numele meu, ca să întoarcă fiecare pre sluga sa și fiecare pre slujnica sa, pre cari i-ați lăsat slobozi cu sufletul lor, ca să vă fie vouă slugi și slujnice.
17. Pentru aceea au zis Domnul: voi nu m’ați ascultat pre mine, ca să cheme fiecare slobozenie fratelui său și fiecare aproapelui său, iată eu chem slobozire vouă spre sabie și spre moarte și spre foamete, și vă voiu dà pre voi risipire la toate împărățiile pământului.
18. Și voiu dà pre bărbații cei ce au călcat legătura mea, pre cei ce n’au întărit legătura mea, care au făcut înaintea feței mele, vițelul care l-au făcut înaintea feței mele, ca să’i slujască lui.
19. Pre boierii lui Iuda și pre puternici și pre preoți și pre popor.
20. Și’i voiu dà pre ei vrăjmașilor lor și vor fì mortăciunile lor mâncare pasărilor cerului și hiarelor pământului.
21. Și pre Sedechia împăratul Iudei și pre boierii lor da’i-voiu în mâinile vrăjmașilor lor și puterilor împăratului Vavilonului, care se duc dela ei.
22. Iată eu poruncesc, zice Domnul, și îi voiu întoarce pre ei la pământul acesta, și vor dà răsboiu asupra lui și’l vor luà pre el și’l vor arde cu foc, și cetățile lui Iuda și le voiu dà pre ele pustii de lăcuitori.
CAP. 35.
[modifică]
Cuvântul, care s’a făcut către Ieremia dela Domnul în zilele lui Ioachim împăratul lui Iuda, zicând:
2. Mergi în casa lui Arhavin, și’i vei aduce pre ei în casa Domnului întru una din curți, și le vei dà vin să beà.
3. Și am scos pre Iehoniea fiul lui Ieremia fiul lui Havasin, și pre frații lui și pre fiii lui și toată casa lui Arhavin.
4. Și i-am adus pre ei în casa Domnului, în cămara fiilor lui Ionan fiul lui Ananiea, fiul lui Godolie omul lui Dumnezeu, carele este aproape de casele boierilor deasupra casei lui Maseu fiul lui Selom celui ce păzește calea.
5. Și am dat înaintea feții lor urcior cu vin și pahar, și am zis: beți vin.
6. Și ei au zis: nu vom beà vin, pentrucă Ionadav fiul lui Rihav tatăl nostru ne-a poruncit nouă, zicând: să nu beți vin voi și fiii voștri până în veac.
7. Casă să nu zidiți și sămânță să nu semănați, și vie să nu fie vouă, ci în corturi veți lăcuì în toate zilele vieții voastre, pentru ca să trăiți zile multe pre pământul, în care lăcuiți voi.
8. Și am ascultat glasul lui Ionadav tatăl nostru, ca să nu bem vin în toate zilele vieții noastre, noi și femeile noastre și fiii noștrii și fetele noastre.
9. Și casă să nu zidim, ca să lăcuim acolo.
10. Și vie și țarină și sămânță n’au fost nouă, și am lăcuit în corturi, și am ascultat, și am făcut după toate câte ne-a poruncit nouă Ionadav tatăl nostru.
11. Și a fost când s’a suit Navuhodonosor asupra pământului, am zis: să ne suim să intrăm în Ierusalim de către fața Haldeilor și de către fața puterei Asirienilor, și am lăcuit acolo.
12. Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:
13. Așà zice Domnul: mergi, și zì omului lui Iuda și celor ce lăcuesc în Ierusalim: au nu veți luà învățătură, ca să ascultați cuvintele mele?
14. Pus-au cuvinte fiii lui Ionadav fiul lui Rihav, cum a poruncit fiilor săi, ca să nu beà vin, și n’au băut, și eu am grăit către voi de noapte mânecând, și am zis, și nu m’ați ascultat pre mine.
15. Și am trimis la voi slugile mele pre proroci, zicând: întoarceți-vă fiecare dela calea sa cea rea, și mai bune faceți lucrurile voastre, și nu mergeți după dumnezei străini, ca să slujiți lor, și lăcuiți pre pământul care l-am dat vouă și părinților voștri, și n’ați plecat urechile voastre, și n’ați ascultat.
16. Și au întărit fiii lui Ionadav fiul lui Rihav, porunca tatălui lor, și poporul acesta nu m’a ascultat pre mine.
17. Pentru aceea așà au zis Domnul: iată eu aduc preste Iuda și preste cei ce lăcuesc în Ierusalim, toate răutățile care am grăit asupra lor.
18. Pentru aceea așà au zis Domnul: de vreme ce au ascultat fiii lui Ionadav fiul lui Rihav porunca tatălui lor, ca să facă câte a poruncit lor tatăl lor.
19. Nu va lipsì bărbat din fiii lui Ionadav fiul lui Rihav, care să steà înaintea feții mele în toate zilele pământului.
CAP. 36.
[modifică]
În anul al patrulea al lui Ioachim, fiul lui Iosie, împăratul lui Iuda, fost-a cuvântul Domnului către mine, zicând:
2. Ià ție hârtie de carte, și scrie pre ea toate cuvintele, care am grăit către tine asupra Ierusalimului și asupra lui Iuda și asupra tuturor neamurilor din ziua în care am grăit eu către tine, din zilele lui Iosie împăratul lui Iuda și până în ziua aceasta.
3. Ca doar va auzì casa lui Iuda toate relele, care gândesc eu să le fac lor, și se va întoarce fiecare din calea sa cea rea, ca să fiu milostiv strâmbătăților lor și păcatelor lor.
4. Și a chemat Ieremia pre Varuh feciorul lui Nirie, și a scris din gura lui Ieremia, toate cuvintele Domnului, care le-au grăit către el într’o hârtie de carte.
5. Și a poruncit Ieremia lui Varuh, zicând: eu sunt supt pază, și nu poci să intru în casa Domnului.
6. Și vei cetì de pre hârtia aceasta la urechile poporului în casa Domnului, în zi de post, și la urechile a tot Iuda, cei ce vin din cetățile lor.
7. Ca doar va cădeà mila lor înaintea feții Domnului și se vor întoarce dela calea lor cea rea, că mare este mâniea și urgia Domnului, care au grăit asupra poporului acestuia.
8. Și a făcut Varuh după toate câte i-a poruncit Ieremia lui, cetind de pre carte toate cuvintele acestea în casa Domnului.
9. Și a fost în anul al optulea al împăratului Ioachim, în luna a noua, rânduit-au post înaintea feții Domnului, tot poporul în Ierusalim, și casa lui Iuda.
10. Și citeà Varuh de pre carte cuvintele lui Ieremia în casa Domnului, în casa lui Gamarie fiul lui Safan scriitorul, sus înaintea ușilor porții casei Domnului cea nouă la urechile a tot poporul.
11. Și au auzit Mihea fiul lui Gamarie al fiului lui Safan toate cuvintele Domnului din carte.
12. Și s’a pogorît la casa împăratului și la casa scriitorului, și iată acolo toți boierii ședeau: Elisamà scriitorul și Daleas feciorul lui Selemia și Ionatan fiul lui Achovor și Gamarie feciorul lui Safan și Sedechia feciorul lui Ananie, și toții boierii.
13. Și le-a spus lor Mihea toate cuvintele, care le-a auzit cetindu-le Varuh în auzul poporului.
14. Și trimiseră toți boierii la Varuh feciorul lui Nirie pre Iudin feciorul lui Nataniu, fiul lui Selemiu al fiului lui Husi, zicând: hârtie scrisă citești tu la urechile poporului, ià-o în mâna ta, și vino; și a luat Varuh hârtiea, și s’a pogorît la ei.
15. Și ziseră lui: citește iarăși în auzul nostru, și a cetit Varuh.
16. Și a fost, dacă au auzit toate cuvintele, se sfătuiră fiecare cu aproapele său, și ziseră:
17. Să vestim împăratului toate cuvintele acestea, și au întrebat pre Varuh, zicând: de unde ai scris toate cuvintele acestea?
18. Și a zis Varuh: din gura lui mi-a spus mie Ieremia toate cuvintele acestea, și eu le-am scris pe hârtie.
19. Și a zis lui Varuh: mergi, și ascunde-te bine, tu și Ieremia, și om să nu știe unde sunteți voi.
20. Și a intrat la împăratul în curte, și hârtia o au dat să o păzească în casa lui Elisamà, și au spus împăratului toate cuvintele acestea.
21. Și a trimes împăratul pre Iudin să ià hârtia, și o a luat pre ea din casa lui Elisamà, și o au cetit Iudin la urechile împăratului și la urechile tuturor boierilor, cari stau împrejurul lui.
22. Și împăratul ședeà în casă de iarnă, și un grătar cu foc erà înaintea lui.
23. Și a fost, după ce a cetit Iudin trei foi sau patru, le-au tăiat cu cuțitașul scriitorului, și le-au aruncat în focul, care erà pre grătar, până ce s’a sfârșit toată hârtia.
24. Și nu s’a turburat, nici și-a rupt hainele sale împăratul și slugile lui, cari auzeau toate cuvintele acestea.
25. Și Ionatan și Godolia și Daleas și Gamarie au sfătuit pre împăratul, ca să nu arză de tot cartea, și nu i-a ascultat.
26. Și a poruncit împăratul lui Ieremeil fiul împăratului, și lui Sarea fiul lui Esriil, să prinză pre Varuh și pre Ieremia, și ei foarte s’au ascuns.
27. Și s’a făcut cuvântul Domnului către Ieremia, după ce a ars împăratul hârtia și toate cuvintele care le-a scris Varuh din gura lui Ieremia, zicând:
28. Ià tu altă hârtie, și scrie toate cuvintele cele ce erau pre hârtia care o à ars împăratul Ioachim.
29. Și vei zice: așà au zis Domnul, tu ai ars hârtia aceasta zicând: pentru căci ai scris pre ea: că intrând, va intrà împăratul Vavilonului, și va pierde pământul acesta, și va lipsì de pre el om și dobitoc.
30. Pentru aceea așà zice Domnul asupra lui Ioachim împăratul lui Iuda: nu va fì lui, care să șează pre scaunul lui David, și stârvul lui va fi lepădat în arsura zilei și în înghețul nopții.
31. Și voiu cercetà asupra lui și asupra neamului lui și asupra fiilor lui, și voiu aduce preste el și preste cei ce lăcuesc Ierusalimul și preste pământul lui Iuda, toate răutățile care am grăit către ei, și n’au ascultat.
32. Și a luat Varuh altă hârtie, și a scris prea ea din gura lui Ieremia toate cuvintele cărții, care o a ars Ioachim împăratul Iudei, și a adaos lui mai multe cuvinte de cât acelea.
CAP. 37.
[modifică]
A împărățit Sedechia fiul lui Iosie în locul lui Ioachim, pre care l-a pus împărat Navuhodonosor împăratul Vavilonului, ca să împărățească în pământul lui Iuda.
2. Și n’a ascultat el și slugile lui și poporul pământului, cuvintele Domnului, care le-au grăit prin mâna lui Ieremia.
3. Și a trimis împăratul Sedechia pre Ioahaz fiul lui Selemie, și pre Sofonia fiul lui Maseu preotul la Ieremia, zicând: roagă-te dar pentru noi către Domnul.
4. Și Ieremia a venit și a trecut prin mijlocul cetății, și nu l-a dat pre el la casa temniței, și puterea lui Faraon a ieșit dela Eghipet, și au auzit Haldeii auzul lor, și s’au suit dela Ierusalim.
5. Și s’a făcut cuvântul Domnului către Ieremia, zicând:
6. Așà zice Domnul: așà vei grăì către împăratul lui Iuda cel ce te-a trimis pre tine, ca să mă cauți pre mine.
7. Iată puterea lui Faraon, care a ieșit vouă spre ajutor, se va întoarce în pământul Eghipetului, și Haldeii aceștia se vor întoarce și vor dà răsboiu asupra pământului acestuia, și’l vor luà și’l vor arde cu foc.
8. Că așà au zis Domnul: să nu gândiți cu sufletele voastre, că ducându-se se vor duce dela voi Haldeii, căci nu se vor duce.
9. Și de veți bate toată puterea Haldeilor, cari dau răsboiu asupra voastră, și vor rămâneà unii împunși fiecare în locul său, aceștia se vor sculà și vor arde cetatea aceasta cu foc.
10. Și a fost, când s’a suit puterea Haldeilor dela Ierusalim, de fața puterii lui Faraon,
11. A ieșit Ieremia din Ierusalim, ca să meargă în pământul lui Veniamin, ca să grăiască de acolo în mijlocul poporului.
12. Și a fost el în poarta lui Veniamin, și acolo erà un om, la care găzduià Saruia feciorul lui Selemie feciorul lui Anania, și a prins pre Ieremia, zicând: la Haldei fugi tu.
13. Și a zis: minciună este, că nu la Haldei fug eu, și nu l-a ascultat pre el, și a prins Saruia pre Ieremia, și l-a dus pre el la boieri.
14. Și s’au scârbit boierii asupra lui Ieremia și l-au bătut pre el și l-au trimis la casa lui Ionatan scriitorul, că pre aceasta o au făcut casă de închisoare.
15. Și a venit Ieremia la casa groapei și la închisoare, și a șezut acolo zile multe.
16. Și a trimis Sedechia împăratul și l-a chemat pre el, și l-a întrebat pre el împăratul pre ascuns să’i spue, de este cuvânt dela Domnul? Și a zis: este, în mâna împăratului Vavilonului te vei dà.
17. Și a zis Ieremia către împăratul: ce strâmbătate am făcut ție și slugilor tale și poporului acestuia, de mă dai tu la casa închisorii?
18. Și unde sunt prorocii voștri, carii proroceau vouă, zicând: că nu va venì împăratul Vavilonului la pământul acesta?
19. Și acum doamne al meu împărate! Cază mila mea înaintea feții tale, și nu mă întoarce la casa lui Ionatan scriitorul, ca să nu mor acolo.
20. Și a poruncit împăratul și l-a pus pre el la casa cea de închisoare, și’i dà lui o pâine pre zi, de dinafară unde frământà, până s’au sfârșit pâinele din cetate, și a șezut Ieremia în curtea temniții.
CAP. 38.
[modifică]
Și a auzit Safania feciorul lui Natan și Godolia feciorul lui Pashor, și Ioahal feciorul lui Selemie cuvintele, care le-a grăit Ieremia către popor, zicând:
2. Așà au zis Domnul: cel ce lăcuește în cetatea aceasta va murì de sabie și de foame, și cel ce va ieșì la Haldei va trăì și va fì viu sufletul lui spre aflare și va trăì.
3. Că așà au zis Domnul: dându-se, se va da cetatea aceasta în mâinile puterii împăratului Vavilonului, și o va luà pre ea.
4. Și ziseră împăratului: să se omoare dar omul acela, pentrucă el slăbește mâinile oamenilor celor ce se răsboesc, carii au rămas în cetate, și mâinile a tot poporul, grăind către ei cuvintele acestea, că omul acesta nu pacea, care este de folos grăește poporului acestuia, ci cele rele.
5. Și a zis împăratul: iată el în mâinile voastre, pentrucă nu puteà împăratul asupra lor.
6. Și l-au aruncat pre el în groapa lui Melhiu feciorul împăratului, care erà în curtea temniții și l-au slobozit pre el în groapă, și în groapă nu erà apă ci numai tină, și ședeà în tină.
7. Și a auzit Avdemeleh arapul, și el erà de casa împăratului, cum că au dat pre Ieremia în groapă, și împăratul erà la poarta lui Veniamin.
8. Și a venit la el și a grăit către împăratul, și a zis:
9. Rău ai făcut a omorî pre omul acesta cu foamea, că nu mai sunt încă pâini în cetate.
10. Și a poruncit împăratul lui Avdemeleh, zicând: ià cu tine de aici treizeci de oameni, și’l scoate pre el din groapă, ca să nu moară.
11. Și a luat Avdemeleh pre oameni și au intrat la casa împăratului cea de jos, și au luat de acolo obiele vechi și funii vechi, și le-au aruncat la Ieremia în groapă.
12. Și a zis către el: acestea pune-le dedesuptul funiilor, și a făcut Ieremia așà.
13. Și l-au tras pre el cu funiile, și l-au scos din groapă, și a șezut Ieremia în curtea temniții.
14. Și a trimis împăratul și l-a chemat pre el la casa lui Aselisil cea din casa Domnului, și a zis către el împăratul: întrebà-te-voiu cuvânt și să nu ascunzi de către mine cuvânt.
15. Și a zis Ieremia împăratului: de’ți voiu spune ție, nu mă vei omorî pre mine cu moarte? Și de’ți voiu dà sfat, nu vei ascultà de mine?
16. Și s’a jurat împăratul, zicând: viu este Domnul, cel ce ne-au făcut nouă sufletul acesta, de te voiu ucide pre tine și de te voiu dà în mâinile oamenilor acestora.
17. Și Ieremia i-a zis lui: așà au zis Domnul, dacă ieșind vei ieșì la domnii împăratului Vavilonului, viu va fì sufletul tău, și cetatea aceasta nu se va arde cu foc și vei trăì tu și casa ta.
18. Iar de nu vei ieșì, dà-se-va cetatea aceasta în mâna Haldeilor, și o vor arde cu foc, și tu nu vei scăpà.
19. Și a zis împăratul lui Ieremia: eu am cuvântul Evreilor, cari au fugit la Haldei, ca să nu mă deà în mâinile lor, ca să mă batjocorească.
20. Și a zis Ieremia: nu te vor dà, ascultă cuvântul Domnului, care’l zic eu către tine, și mai bine va fì ție și va fì viu sufletul tău.
21. Și de nu vrei tu a ieșì, acesta este cuvântul, care l-au arătat mie Domnul.
22. Iată toate femeile, care au rămas în casa împăratului lui Iuda, se scoteau la boierii împăratului Vavilonului, și ele ziceau: te înșelară, și vor puteà ție oameni de pace ai tăi și vor stricà întru alunecări piciorul tău, înturnatu-s’au dela tine.
23. Și pre femeile tale și pre fiii tăi scoate’i-vor la Haldei și tu nu vei scăpà, că cu mâna împăratului Vavilonului te vei prinde și cetatea aceasta se va arde de tot.
24. Și a zis lui împăratul: om să nu știe de cuvintele acestea, și tu nu vei murì.
25. Și boierii de vor auzì că am grăit ție, și vor venì la tine și vor zice ție: spune tu nouă, ce a grăit ție împăratul? N’ascunde de către noi și nu te vom omorî pre tine,
26. Vei zice lor: arunc eu mila mea înaintea ochilor împăratului, ca să nu mă întorc la casa lui Ionatan, să mor acolo.
27. Și au venit toți boierii la Ieremia și l-au întrebat pre el și a spus lor după toate cuvintele acestea, care a poruncit lui împăratul, și tăcură, că nu s’a auzit cuvântul Domnului.
28. Și a șezut Ieremia în curtea temniței, până la vremea în care s’a luat Ierusalimul.
CAP. 39.
[modifică]
Și a fost în luna a zecea a anului și nouălea al lui Sedechia împăratul lui Iuda, mers-a Navuhodonosor împăratul Vavilonului și toată puterea lui asupra Ierusalimului și’l băteà pre el.
2. Și în al zecelea an în zilele lui Sedechia, în luna a patra în nouă ale lunei s’a spart cetatea.
3. Și au intrat toți domnii împăratului Vavilonului și au șezut în poarta cea din mijloc: Marganasar, Samagot, Navusahar, Navusaris, Nagargas, Naserravamat și ceilalți domni ai împăratului Vavilonului.
4. Și au trimis și a luat pre Ieremia din temnița curței împărătești, și l-au dat lui Godolia feciorul lui Ahicam fiul lui Safan și l-a scos pre el și l-a pus în mijlocul poporului.
5. Și către Ieremia s’a făcut cuvântul Domnului în curtea temniței zicând:
6. Mergi și zì către Avdemeleh arapul, așà au zis Domnul Dumnezeul lui Israil: iată eu aduc cuvintele mele asupra cetăței aceștia spre rele și nu spre bune.
7. Și te voiu mântuì în ziua aceea, și nu te voiu dà pre tine în mâna oamenilor, de cari te temi tu de fața lor.
8. Că mântuind, te voiu mântuì pre tine, și în sabie nu vei cădeà, și va fì sufletul tău la aflare, că ai nădăjduit spre mine, zice Domnul.
CAP. 40.
[modifică]
Cuvântul care s’a făcut dela Domnul către Ieremia, după ce l-a trimis pre el Navuzardan cel mai mare preste bucătari din Radaman, când l-a luai pre el cu cătuși în mijlocul înstreinărei lui Iuda a celor ce se duceau în Vavilon.
2. Și l-a luat pre el cel mai mare preste bucătari și a zis lui: Domnul Dumnezeul tău au grăit relele acestea preste locul acesta.
3. Și au făcut Domnul, pentrucă ați păcătuit lui și n’ați auzit glasul lui.
4. Iată te-am dezlegat pre tine din cătușile cele ce sunt în mâinile tale, de este bine înaintea ta să vii cu mine în Vavilon, vino, și voiu pune ochii mei preste tine, iar de nu, purcede;
5. Și te întoarce la Godolia feciorul lui Ahicam feciorul lui Safan, pre care l-a pus împăratul Vavilonului în pământul lui Iuda, și lăcuește cu el în mijlocul poporului; toate bunătățile sunt înaintea ochilor tăi, ca să mergi acolo; și i-a dat lui cel mai mare preste bucătari daruri, și l-a slobozit.
6. Și a venit la Godolia în Masifa și a șezut în mijlocul poporului celui ce a rămas în țară.
7. Și au auzit toți povățuitorii puterii cei din țarină, ei și puterea lor, că a pus împăratul Vavilonului pre Godolia mai mare țării, și încă cum că i-a dat pre seama lui bărbați și femei, pre carii nu i-a înstreinat în Vavilon.
8. Și a venit la Godolia în Masifa Ismail feciorul lui Natanie, și Ioanan feciorul lui Carie, și Sariea feciorul lui Tanamet, și feciorii lui Iofe al lui Netofat, și Ezonie feciorul lui Mahat, ei și oamenii lor.
9. Și s’au jurat lor Godolia și oamenilor lor, zicând: nu vă temeți de fața slugilor Haldeilor, lăcuiți pre pământ și lucrați împăratului Vavilonului, și mai bine va fì vouă.
10. Iată eu șez înaintea voastră la Masifa să stau înaintea Haldeilor, când vor venì asupra voastră, și voi adunați vin și poame, și untdelemn luați în vasele voastre, și lăcuiți în cetățile care le-ați stăpânit.
11. Și toți Evreii cei din pământul Moavului și cei din fiii lui Amon, și cei din Idumeia și cei din tot pământul au auzit, că a dat împăratul Vavilonului rămășiță lui Iuda, și încă a pus preste ei pre Godolia feciorul lui Ahicam.
12. Și a venit la Godolia în Masifa în pământul lui Iuda, și a adunat vin și poame multe foarte, și untdelemn.
13. Și Ioanan feciorul lui Carie și toți povățuitorii puterii cei din țarină au venit la Godolia în Masifa, și au zis lui: știind să știi, că Velisa împăratul fiilor lui Amon a trimis la tine pre Ismail, ca să lovească sufletul tău.
14. Și nu i-a crezut pre ei Godolia, și a zis Ioanan lui Godolia pre ascuns în Masifa:
15. Merge-voiu dar și voiu lovì pre Ismail, și nimeni să nu știe, pentru ca să nu lovească sufletul tău, și se vor risipì toți Evreii, cari s’au adunat la tine, și vor pierì cei rămași ai lui Iuda.
16. Și a zis Godolia către Ioanan: să nu faci tu cuvântul acesta, că minciuni grăești tu asupra lui Ismail.
CAP. 41.
[modifică]
A fost în luna a șaptea, venit-a Ismail feciorul lui Natanie, fiul lui Elisama cel din neamul împărătesc și zece bărbați cu el, la Godolia în Masifa, și au mâncat acolo pâine împreună.
2. Și s’a sculat Ismail, feciorul lui Natanie și cei zece bărbați carii erau cu el, și loviră cu sabia pre Godolia feciorul lui Ahicam, feciorul lui Safan și l-a ucis pre el, pre care l-a fost pus împăratul Vavilonului preste pământul acela.
3. Și pre toți Evreii cari erau cu el în Masifa, și pre toți Haldeii cari s’au aflat acolo, și pre toți bărbații de răsboiu i-au bătut Ismail.
4. Și a fost în ziua a doua după ce a lovit el pre Godolia, și om n’a știut.
5. Și au venit bărbați dela Sihem și dela Salim și dela Samaria, optzeci de bărbați rași la barbe, și cu hainele lor rupte plângând, și daruri și tămâie în mâinile lor, ca să aducă în casa Domnului.
6. Și a ieșit întru întâmpinarea lor Ismail, feciorul lui Natanie din Masifa, și ei mergeau și plângeau; a fost după ce s’a apropiat de dânșii le-a zis lor: intrați la Godolia, feciorul lui Ahicam.
7. Și a fost după ce au intrat ei în mijlocul cetății, i-a junghiat pre ei Ismail, feciorul lui Natania, la fântână.
8. Și zece oameni s’au aflat acolo și au zis lui Ismail: să nu ne omori pre noi, că avem noi jitnițe în țarină, grâu și orz și miere și untdelemn, și i-a trecut și nu i-a omorît pre ei între frații lor.
9. Și fântâna, în care a aruncat Ismail pre toți pre carii i-a bătut, fântână mare este, aceasta este, care o a făcut împăratul Asa de către fața lui Vaasa împăratul lui Israil, aceasta o a umplut Ismail de trupuri rănite.
10. Și a întors Ismail pre tot poporul, care a rămas în Masifa, și pre fetele împăratului, pre care mai marele preste bucătari le-a adus la Godolia feciorul lui Ahicam, și s’a dus dincolo la fiii lui Amon.
11. Și a auzit Ioanan feciorul lui Carie și toți povățuitorii puterii cei împreună cu el, toate relele care le-a făcut Ismail.
12. Și a adunat toată tabăra lor și au mers să deà răsboiu asupra lui, și l-a aflat pre el la apa cea multă în Gavaon.
13. Și a fost dacă a văzut tot poporul cel ce erà cu Ismail pre Ioanan, feciorul lui Carie și pre povățuitorii puterii lui, cei ce erau cu dânsul.
14. Și s’a bucurat și s’a întors tot poporul pe care îl robise Ismail din Masifa, și întorcându-se au venit la Ioanan, feciorul lui Carie.
15. Și Ismail feciorul lui Natania a scăpat cu opt oameni, și s’a dus la fiii lui Amon.
16. Și a luat Ioanan feciorul lui Carie și toți povățuitorii puterii, cari erau cu el, pre toți cei rămași ai poporului, pre cari i-a întors dela Ismail, feciorul lui Natania, bărbați tari la răsboiu, și pre femei și pre celelalte, și pre fameni, pre cari i-a întors dela Gavaon.
17. Și s’au dus, și au șezut în pământul Virotoamului cel despre Vitleem, ca să meargă la Eghipet de către fața Haldeilor.
18. Că s’au speriat de fața lor, pentrucă a lovit Ismail pre Godolia, pre care l-a pus împăratul Vavilonului mai mare preste pământul acela.
CAP. 42.
[modifică]
Și au venit toți domnii puterii și Ioanan și Azaria fiul lui Maseu și tot poporul dela mic până la mare, la Ieremia prorocul.
2. Și au zis lui: cază dar mila noastră înaintea feții tale, și te roagă către Domnul Dumnezeul tău pentru cei ce au rămas, că am rămas din mulți puțini, precum ochii tăi văd.
3. Și să ne spue nouă Domnul Dumnezeul tău calea, pre care să mergem, și cuvântul care să’l facem.
4. Și le-a zis lor Ieremia: auzit-am; iată, eu mă voiu rugà pentru voi către Domnul Dumnezeul vostru, după cuvintele voastre, și va fì cuvântul care’l va răspunde Domnul Dumnezeu, îl voiu spune vouă, nu voiu ascunde dela voi nimic.
5. Și ei ziseră către Ieremia: fie Domnul întru noi spre mărturie dreaptă și credincioasă, de nu vom face așà după tot cuvântul, care’l va trimite Domnul către noi.
6. Și ori bine, ori rău, glasul Domnului Dumnezeului nostru, la carele noi te trimitem, vom auzì ca să fie nouă mai bine, că vom auzì glasul Domnului Dumnezeului nostru.
7. Și a fost după zece zile, s’a făcut cuvântul Domnului către Ieremia.
8. Și a chemat pre Ioanan și pre povățuitorii puterii și pre tot poporul, dela mic până la mare.
9. Și le-a zis lor, așà au zis Domnul Dumnezeu:
10. De veți ședea în pământul acesta, vă voiu zidì pre voi, și nu vă voiu risipì, și vă voiu sădì pre voi, și nu vă voiu smulge, că am încetat dela relele, care am făcut vouă.
11. Să nu vă temeți de fața împăratului Vavilonului, de care voi vă spăimântați, zice Domnul, că cu voi sunt eu ca să vă scoț pre voi, și să vă mântuesc din mâna lui.
12. Și vă voiu dà vouă milă, și vă voiu miluì pre voi, și vă voiu întoarce pre voi la pământul vostru.
13. Și de veți zice: nu vom ședeà în pământul acesta, ca să nu auzim glasul Domnului.
14. Că la pământul Eghipetului vom intrà și nu vom vedeà răsboiu, și glas de trâmbiță nu vom auzì, și de pâini nu vom flămânzì, și acolo vom lăcuì.
15. Pentru aceea auziți cuvântul Domnului, că așà au zis: de veți dà voi fața voastră spre Eghipet, și veți intrà să lăcuiți acolo,
16. Sabia de a căreea față voi vă temeți, vă va aflà pre voi în pământul Eghipetului; și foametea de care voi grăiți, vă va apucà pre voi dinapoia voastră în Eghipet, și acolo veți murì.
17. Și vor fi toți oamenii și toți cei străini de neam, cei ce au pus fața lor spre pământul Eghipetului, ca să lăcuiască acolo, sfârșì-se-vor de sabie și de foamete, și nu va fì lor nimenea, care să’i mântuiască de răutățile, care le aduc eu preste ei.
18. Că așà au zis Domnul: în ce chip a picat mânia mea preste cei ce lăcuiau Ierusalimul, așà va picà mânia mea preste voi, de veți intrà voi în Eghipet, și veți fì spre loc neumblat, și supuși, și spre blestem și spre ocară, și mai mult nu veți vedeà locul acesta.
19. Grăit-au Domnul de voi cei rămași ai lui Iuda, ca să nu intrați în Eghipet, și acum cunoscând veți cunoaște.
20. Că ați făcut rău întru sufletele voastre, trimițându-mă pre mine, zicând: roagă-te pentru noi către Domnul, și după toate ori câte va grăì ție Domnul, vom face.
21. Și n’ați auzit cuvântul Domnului, care l-au trimis la voi.
22. Și acum de sabie și de foame vă veți sfârșì în locul, la care voi vă rugați să intrați, ca să lăcuiți acolo.
CAP. 43.
[modifică]
Și a fost, după ce a încetat Ieremia a zice către popor toate cuvintele Domnului, care au trimis Domnul către ei.
2. Au zis Azaria feciorul lui Maseu, și Ioanan feciorul lui Carie, și toți oamenii cei semeți lui Ieremia, zicând: minți, nu te-au trimis pre tine Domnul la noi ca să ne zici: să nu intrăm în Eghipet, ca să lăcuim acolo;
3. Ci Varuh feciorul lui Nirie te îndeamnă pre tine asupra noastră, ca să ne dai pre noi în mâinile Haldeilor să ne omoare, și să ne înstreineze pre noi în Vavilon.
4. Și n’au ascultat Ioanan și toți povățuitorii puterii cei împreună cu el și tot poporul glasul Domnului, ca să lăcuiască în pământul lui Iuda.
5. Ci au luat Ioanan și toți povățuitorii puterii pre toți rămașii lui Iuda, cari s’au întors a lăcuì în pământ.
6. Pre bărbații cei tari și pre femei și pre prunci și pre celelalte, și pre fetele împăratului și sufletele care le-a lăsat Navuzardan cu Godolia fiul lui Ahicam și pre Ieremia prorocul și pre Varuh feciorul lui Nirie.
7. Și au intrat în Eghipet, că n’au ascultat glasul Domnului, și au mers în Tafnas.
8. Și s’a făcut cuvântul Domnului către Ieremia în Tafnas, zicând:
9. Ià ție pietre mari și le ascunde pre ele înaintea ușei în poarta casei lui Faraon în Tafnas înaintea ochilor bărbaților lui Iuda.
10. Și vei grăì, așà au zis Domnul: iată eu trimiț și voiu aduce pre Navuhodonosor împăratul Vavilonului, și va pune scaunul său deasupra pietrilor acestora, care le-ai ascuns și va ridicà arme preste ele.
11. Și va intrà și va lovì pământul Eghipetului, pre cari la moarte, la moarte, și pre cari la robie, la robie, și pre cari la sabie, la sabie.
12. Și va arde foc în casele dumnezeilor lor, și le va arde pre ele, și’i va înstreinà pre ei, și va stricà pământul Eghipetului, în ce chip strică păstorul haina sa, și va ieșì cu pace.
13. Și va zdrobì stâlpii cetăței Iliupoliei cei dela Enom și casele lor le vor arde de tot cu foc.
CAP. 44.
[modifică]
Cuvântul, care s’a făcut către Ieremia, tuturor Evreilor celor ce lăcuesc în pământul Eghipetului și celor ce șed în Magdol și în Tafnas și în pământul Paturis, zicând:
2. Așà zice Domnul puterilor, Dumnezeul lui Israil: voi ați văzut toate răutățile, care le-am adus preste Ierusalim și preste cetățile lui Iuda, și iată sunt pustii de lăcuitori.
3. De către fața răutăților lor, care au făcut, ca să mă amărască, mergând a tămâià la dumnezei străini pre cari nu i-au cunoscut nici ei, nici părinții lor.
4. Și am trimis la voi pre slugile mele prorocii de noapte mânecând și zicând: să nu faceți lucrul spurcăciunei aceștia, care o am urît.
5. Și nu m’au ascultat pre mine și n’au plecat urechia lor, ca să se întoarcă dela răutățile lor, ca să nu jertfească la dumnezei streini.
6. Și a picat mâniea mea și urgiea mea, și s’a ațâțat în porțile lui Iuda și dinafara Ierusalimului și s’a făcut spre pustiire și spre necălcare, ca în ziua aceasta.
7. Și acum așà au zis Domnul atotțiitorul Dumnezeul lui Israil: pentruce faceți voi răutăți mari asupra sufletelor voastre? A tăià dintru voi om și femeie, prunc și sugar din mijlocul lui Iuda, ca să nu rămâe dintru voi nimenea.
8. Să mă amărîți pre mine întru faptele mâinilor voastre a tămâià la dumnezei streini în pământul Eghipetului în care ați intrat, ca să lăcuiți acolo, pentru ca să vă tăieți și pentru ca să vă faceți spre blestem și spre ocară întru toate neamurile pământului.
9. Au ați uitat voi relele părinților voștri și ale împăraților lui Iuda, și relele boierilor voștri și ale femeilor voastre, care au făcut în pământul lui Iuda și afară de Ierusalim?
10. Și n’au încetat până în ziua aceasta, și nu se țineau de poruncile mele, care le-am dat înaintea părinților lor.
11. Pentru aceea așà au zis Domnul: iată eu depărtez fața mea,
12. Ca să pierz pre toți cei rămași în Eghipet, și vor cădeà de sabie și de foamete și se vor sfârșì dela mic până la mare și vor fì spre ocară, spre pierire și spre blestem.
13. Și voiu cercetà asupra celor ce lăcuesc în pământul Eghipetului în ce chip am cercetat asupra Ierusalimului, cu sabie și cu foamete și cu moarte.
14. Și nu va scăpà nimenea din cei rămași ai lui Iuda, cari nemernicesc în pământul Eghipetului, ca să se întoarcă la pământul lui Iuda întru care ei nădăjduesc cu sufletul lor, că nu se vor întoarce, fără numai cei scăpați.
15. Și au răspuns lui Ieremia toți bărbații cei ce știeau că tămâiază femeile lor la dumnezei streini, toate femeile și tot poporul cel ce ședeà în pământul Eghipetului în Paturis, zicând:
16. Pentru cuvântul care l-ai grăit către noi cu numele Domnului, nu te vom ascultà pre tine.
17. Că făcând vom face tot cuvântul, care va ieșì din gura noastră, ca să tămâem împărătesii cerului și să turnăm ei turnări, în ce chip am făcut noi și părinții noștri și împărații noștri și boierii noștri în cetățile lui Iuda, și dinafara Ierusalimului, și ne-am săturat de pâine și ne-au fost bine, și rele n’am văzut.
18. Și după ce am părăsit a tămâià împărătesii cerului, ne lipsim de pâine toți, și de sabie și de foamete ne sfârșim.
19. Și pentrucă noi tămâem împărătesii cerului, și am turnat ei turnări, au fără de bărbații noștri am făcut ei turte, și am turnat turnări?
20. Și a zis Ieremia către toți cei tari și către femei și către tot poporul, cel ce i-a răspuns lui cuvinte, zicând:
21. Au nu de tămâia care ați tămâiat în cetățile lui Iuda, și dinafara Ierusalimului voi și părinții voștri, și împărații voștri și boierii voștri, și tot poporul pământului ș’au adus Domnul aminte, și s’au suit întru inima lui?
22. Și n’au putut Domnul mai mult suferì de către fața răutății lucrurilor voastre și de către urîciunile voastre, care ați făcut și s’a făcut pământul vostru spre pustiire, spre necălcare și spre blestem, ca în ziua aceasta.
23. De către fața celor ce tămâeți și acelor ce ați păcătuit Domnului, și n’ați auzit glasul Domnului, și întru poruncile lui și în legea lui și întru mărturiile lui n’ați umblat, v’au apucat pre voi răutățile acestea.
24. Și a zis Ieremia către tot poporul și către femei: auziți cuvintele Domnului, tot Iuda din pământul Eghipetului.
25. Așà au zis Domnul Dumnezeul lui Israil: voi femei cu gura voastră ați grăit, și cu mâinile voastre ați plinit zicând: făcând să facem mărturisirile noastre, care le-am mărturisit a tămâià împărătesii cerului, să’i turnăm ei turnări, stând ați stătut întru mărturiile voastre și făcând ați făcut.
26. Pentru aceea auziți cuvântul Domnului tot Iuda, cei ce ședeți în pământul Eghipetului, iată am mărturisit numelui meu celui mare, au zis Domnul; de va fì mai mult numele meu în gura atot Iuda, zicând: viu este Domnul în tot pământul Eghipetului.
27. Că iată eu am priveghiat preste ei, ca să le fac lor rău și să nu le fac bine, și se vor sfârșì tot Iuda, cei ce lăcuesc în pământul Eghipetului de sabie și de foamete, până ce se vor sfârșì.
28. Și cei mântuiți de sabie, se vor întoarce în pământul lui Iuda împuținați cu numărul, și vor cunoaște cei rămași ai lui Iuda, carii s’au așezat în pământul Eghipetului, ca să lăcuiască acolo, al cui cuvânt va rămâneà, al meu or al lor?
29. Și acesta este vouă semn zice Domnul, că voiu cercetà eu asupra voastră spre rele, ca să cunoașteți că cuvintele mele vor fi negreșit împlinite asupra voastră spre rău.
30. Așà au zis Domnul: iată eu dau pre Uarfi împăratul Eghipetului în mâinile vrăjmașului lui și în mâinile celui ce caută sufletul lui, în ce chip am dat pre Sedechia împăratul lui Iuda în mâinile lui Navuhodonosor împăratul Vavilonului vrăjmașului său, și acelui ce căutà sufletul lui.
CAP. 45.
[modifică]
Cuvântul care a grăit Ieremia prorocul către Varuh fiul lui Nirie, când a scris cuvintele acestea în carte din gura lui Ieremia, în anul al patrulea al lui Ioachim fiul lui Iosie împăratul lui Iuda.
2. Așà au zis Domnul spre tine Varuh,
3. Pentrucă ai zis: vai! vai! Pentrucă au adaos Domnul osteneală cu durere mie, adormit-am întru suspinuri, odihnă n’am aflat.
4. Zis-am lui: așà au zis Domnul, iată pre carele eu l-am zidit, îl voiu risipì, și pre carele eu l-am sădit, îl voiu smulge.
5. Și tu vei cere ție mari? Să nu ceri, că iată eu aduc rele preste tot trupul, zice Domnul, și voiu dà sufletul tău spre aflare în tot locul, ori unde vei merge.
CAP. 46.
[modifică]
La începutul împărăției lui Sedechia împăratul, fost-a cuvântul acesta.
2. Pentru Elam al Eghipetului preste puterea lui Faraon Nehao împăratul Eghipetului, care erà la rîul Eufratului în Harmis, pre care l-a bătut Navuhodonosor împăratul Vavilonului în anul al patrulea al lui Ioachim împăratul lui Iuda.
3. Luați arme și paveze, și vă apropiați la răsboiu.
4. Și înșelați caii, încălecați călăreții și vă tocmiți coifurile voastre, puneți înainte sulițile și îmbrăcați zalele voastre.
5. Pentru aceea aceștia se tem și se feresc înapoi, pentrucă cei tari ai lor se vor tăià, cu fuga au fugit și nu s’au întors, încunjurați’i prin prejur, zice Domnul.
6. Să nu fugă cel sprinten și să nu scape cel tare spre miazănoapte, cele de lângă Eufrat au slăbit și au căzut.
7. Cine este acesta, care ca un rîu se va suì, și ca rîurile, care învăluesc apa?
8. Apele Eghipetului ca un rîu se vor suì, și a zis sui-mă-voiu, și voiu acoperì pământul, și cetatea și pre cei ce lăcuesc întru ea.
9. Încălicați pre cai, gătiți carele, ieșiți cei răsboinicì ai Etiopilor și ai Liviei, întrarmați-vă cu arme, și Lidii suiți-vă, întindeți arcul.
10. Și ziua aceea Domnului Dumnezeului nostru este zi de isbândire, ca să izbândească asupra vrăjmașilor săi, și’i va mâncà pre ei sabia Domnului, și se va săturà, și se va îmbătà de sângele lor, pentrucă jertfă este Domnului dela pământul cel despre miazănoapte la rîul Eufratului.
11. Suie-te Galaad, și ià rășină fecioarei fetei Eghipetului; în deșert s’au înmulțit vindecările tale, folos nu este ție.
12. Auzit-au neamurile glasul tău, și de strigarea ta s’a umplut pământul, pentrucă răsboinic asupra răsboinicului a slăbit, împreună au căzut amândoi.
13. Care au grăit Domnul lui Ieremia, ca să vie împăratul Vavilonului să taie pământul Eghipetului.
14. Vestiți în Magdolon, și porunciți în Memfis, ziceți: stăi și te gătește, că a mâncat sabia cele de prin prejurul tău.
15. Pentruce a fugit dela tine Apis? Vițelul tău cel ales n’a rămas, pentrucă Domnul l-au deznodat pre el.
16. Și mulțimea ta a slăbit și a căzut, și fiecare către aproapele său grăià, să ne sculăm, și să ne înapoiem la poporul nostru, la moșia noastră, dela fața sabiei Elinești.
17. Chemați numele lui Faraon Nehao împăratul Eghipetului, Saon Esvie Moid.
18. Viu sunt eu, zice Domnul Dumnezeu; căci ca Tavorul între munți și ca Carmilul cel din mare va venì.
19. Vas de înstrăinare fă ție ceea ce lăcuești fata Eghipetului, pentrucă Memfisul spre stingere va fì, și se va chemà vai, pentrucă nu va fì lăcuitor întru el.
20. Juncă împodobită este Eghipetul, smulgere dela miazănoapte va venì preste el.
21. Și argați lui întru el, ca vițeii cei hrăniți, cari se hrănesc spre junghiere, pentrucă și ei s’au întors, și au fugit toți dimpreună, n’au stătut, pentrucă ziua pierzării a venit preste ei și vremea izbândirii lor.
22. Glasul lor ca al șarpelui ce șuerà, că în nisip vor merge, cu topoarele vor venì asupra lui, ca cei ce tae lemne.
23. Tăià-va dumbrava lui, zice Domnul, căci nu se va puteà socotì, că mai mult decât lăcusta se va înmulțì, și nu este lor număr.
24. Rușinatu-s’a fata Eghipetului, datu-s’a în mâinile poporului dela miazănoapte.
25. Iată eu izbândesc pre Amon fiul lui asupra Eghipetului, asupra dumnezeilor lui, asupra împăraților lui, asupra lui Faraon și asupra celor ce nădăjduiesc întru el.
26. Și tu să nu te temi robul meu Iacov, nici să te sperii Israil, că iată te mântuesc de departe, și sămânța ta din robia lor, și se va întoarce Iacov, și va odihnì și va adormì, și nu va fì cine să’l sperie pre el.
27. Nu te teme sluga mea Iacove, zice Domnul, că cu tine sunt eu, cea neînfricoșată și gingașe s’a dat, că voiu face sfârșire în tot neamul la care te voiu scoate pre tine; iar pre tine nu te voiu face să te sfârșești, și te voiu pedepsì spre judecată, și nevinovat nu te voiu face.
CAP. 47.
[modifică]
Asupra celor de alt neam, acestea zice Domnul:
2. Iată ape se ridică dela miazănoapte, și se vor face pârîu, care înneacă, și va înnecà pământul și plinirea lui, cetatea și pre cei ce lăcuesc întru ea, și vor strigà oamenii,
3. Și vor răcnì toți cei ce lăcuesc pământul de glasul pornirii lui, de armele picioarelor lui, și de tremurul carelor lui, și de sunetul roatelor lui.
4. Nu s’au întors părinții spre fiii săi pentru slăbirea mâinilor sale în ziua aceea, care vine, ca să piarză pre toți cei de alt neam, și voiu stinge Tirul și Sidonul și pre toți cei rămași ai ajutorului lor, că va pierde de tot Domnul pre cei rămași ai ostroavelor.
5. Vine pleșuvia preste Gaza, leapădă-se Ascalonul și cei rămași ai lui Enachim.
6. Până când va tăià sabia Domnului? Până când nu vei încetà? Așazâ-te în teaca ta,
7. Și te odihnește și te ridică; cum va încetà? Că Domnul au poruncit ei asupra Ascalonului și asupra celor de lângă mare și asupra celor rămase a se ridicà.
CAP. 48.
[modifică]
Asupra lui Moav așà au zis Domnul: vai de Navav, că a pierit! Luatu-s’a Cariatim, rușinatu-s’a Masigat, și s’a biruit.
2. Nu mai este vindecare lui Moav, semeție în Esevon, gândit-a asupra lui rele, veniți să’l tăiem pre el din neamuri, și încetarea va încetà, dinnapoia ta va umblà sabia.
3. Pentrucă glasul celor ce au strigat din Oranaim pieire și zdrobire mare.
4. Zdrobitu-s’a Moav, vestiți în Zogora.
5. Că s’a umplut Alot de plângere, suì-se-va plângând în calea Oranamului, strigare de sfărâmare ați auzit.
6. Fugiți și vă mântuiți sufletele voastre și veți fì ca un colun în pustie.
7. De vreme ce ai nădăjduit întru tăria ta și tu te vei prinde și va ieșì Hamos întru înstreinare și preoții lui și boierii lui împreună.
8. Și va venì pieire preste toată cetatea, nu va scăpà și va pierì zăpodia și va pierì câmpia, în ce chip au zis Domnul.
9. Dați semne lui Moav, că, cu aprindere se va aprinde și toate cetățile lui neumblate vor fì, de unde lăcuitor lui?
10. Blestemat este cel ce face lucrurile Domnului cu lene, cel ce scoate sabia sa din sânge.
11. Odihnitu-s’a Moav de prunc mic și nădăjduind erà întru mărirea sa, n’a turnat din vas în vas, și la înstreinare n’a mers, pentru aceea a stătut gustarea lui întru el și mirosul lui n’a lipsit.
12. Pentru aceea iată vin zilele lui, zice Domnul și voiu trimite lui pre cei ce pleacă și’l vor plecà pre el și vasele lui le vor deșertà și oasele lui le vor zdrobì.
13. Și se va rușinà Moav de Hamos, în ce chip s’a rușinat casa lui Israil de Vetil nădejdea lor, cari se nădăjduià întru dânșii.
14. Cum veți zice, tari suntem, și om tare spre cele de răsboiu?
15. Pierit-a cetatea lui Moav, și tinerii cei aleși lui pogorîtu-s’au spre junghiere.
16. Aproape este ziua lui Moav, ca să vie și răutatea lui degrab foarte.
17. Porniți la el toți de prin prejurul lui, toți dați numele lui, ziceți: cum s’a zdrobit varga cea de bună cinste, toiagul cel de mărire?
18. Pogoară-te dela mărire și șezi în umezeală ceea ce șezi, Divonul sfărâmà-se-va, că a pierit Moav, suie-se la tine cel ce strică tăriea ta.
19. În cale stăi și privește, ceea ce șezi în Aroir, și întreabă pre cel ce fuge și pre cel mântuit și zì: ce s’a făcut?
20. Rușinatu-s’a Moav, că s’a zdrobit, vaită-te și strigă, vestește în Arnon, că a pierit Moav.
21. Și judecată vine spre pământul lui, Misor asupra lui Helon, asupra lui Refas și asupra lui Mofas,
22. Și asupra lui Divon, asupra lui Navav, asupra casei lui Devlataim.
23. Și asupra Cariatimului, asupra casei lui Ghemol și asupra casei lui Maon.
24. Și asupra Cariotului, asupra Vosorului și asupra tuturor cetăților lui Moav, celor de departe și celor de aproape.
25. Frântu-s’a cornul lui Moav, și brațul lui se va zdrobì.
26. Îmbătați’l, că asupra Domnului s’a mărit și va bate pre Moav cu mâna sa și va fì de rîs și el.
27. Căci spre rîs a fost ție Israil și întru furtișagurile tale se află, că aì bătut răsboiu asupra lui.
28. Lăsat-au cetățile și au lăcuit în pietre, cei ce lăcuesc în Moav, făcutu-s’au ca niște porumbițe, ce’și fac cuibul în pietre la intrarea găurei.
29. Și am auzit semețiea lui Moav, și s’a ridicat foarte semețiea lui și mândria lui, înălțatu-s’a inima lui.
30. Și eu am cunoscut faptele lui, au nu îndestularea lui n’a făcut așà?
31. Pentru aceea, văetați-vă de toate părțile pentru Moav, strigați pentru bărbații cei tunși ai prafului,
32. Ca plânsul lui Iazir plânge-te-voiu vie Aserima, vițele tale au trecut marea, preste roadele tale pieire a căzut.
33. Să fie arsă bucuria și veselia dela Moavita, și vin erà în teascurile tale, dimineața n’a călcat, nici îndeseară n’a făcut.
34. Și cele de strigare Esevonului până la Eleali, și până la Iasà, până la Etam cetățile lor au dat glasul său dela Zogora până la Oronaim și veste la Salastà, ca și apa Nemvrim spre pustiire va fì.
35. Și voiu pierde pre Moav zice Domnul, cel ce se suie la capiște și tămâie dumnezeilor săi.
36. Pentru aceea inima lui Moav ca niște fluere va sunà, inima mea preste oamenii cei tunși ca un fluer va sunà, pentru aceea cele ce a câștigat, pierit-au dela om.
37. Tot capul în tot locul va rade și toată barba se va rade și toate mâinile se vor tânguì și preste tot mijlocul va fi sac.
38. Și preste toate podurile Moavului și preste ulițele lui va fì tânguire, că am zdrobit pre Moav, zice Domnul, ca pre un vas netrebnic.
39. Cum s’a împăcat? Cum a întors dosul Moav? Rușinatu-s’a și s’a făcut Moav spre rîs și spre pismă la toți cei de prin prejurul lui.
40. Că așà au zis Domnul: iată ca un vultur va pornì și va întinde mâna sa preste Moav.
41. Luatu-s’a Cariotul și tăriile lui împreună, și va fì inima lui Moav în ziua aceea, ca inima femeiei care se chinuește să nască.
42. Și va pierì Moav de gloată, pentrucă asupra Domnului s’a mărit.
43. Laț și frică și groapă preste tine, cel ce șezi preste Moav.
44. Cel ce fuge de către fața înfricoșerei cădeà-va în groapă, și cel ce va scăpà din groapă, prinde-se-va în laț, că voiu aduce acestea preste Moav, ca în anul cercetărei lui.
CAP. 49.
[modifică]
Fiilor lui Amon așà au zis Domnul: au fii nu sunt în Israil? Au moștenitor nu este la ei? Pentruce a luat Melhol pre Galaad și poporul lor în cetățile lor lăcuește?
2. Pentru aceea iată vin zile, zice Domnul; și voiu dà în auzul Ravatei turburate de răsboiu și vor fì spre necălcare și spre pieire și capiștele ei cu foc se vor arde, și va luà Israil biruința sa.
3. Vaită-se Esevonul, că a pierit Gai, strigați fete din Ravat, încingeți-vă mijloacele, că Melhol va merge în străinătate, preoții lui și boierii lui împreună.
4. Ce vă bucurați în câmpii lui Enachim fala Itamiei? Ceea ce nădăjduește întru vistierii, ceea ce zice: cine va intrà asupra mea?
5. Iată eu aduc frică preste tine, zis-au Domnul, de către tot împrejurul tău, și vă veți risipì fiecare dela fața lui, și nu este cel ce să vă adune.
6. Idumeii acestea zice Domnul: nu este încă înțelepciune în Teman, pierit-a sfatul dela cei pricepuți, dusu-s’a înțelepciunea lor.
7. Amăgitu-s’a locul lor, afundați-vă spre ședere cei ce lăcuiți în Dedan, că grele a făcut; adus-a preste el în vremea, în care l-am cercetat pre el.
8. Că legături au venit, aceștia nu vor lăsà ție rămășiță, ca furii noaptea vor pune mâinile lor.
9. Că eu am tras pre Isav, descoperit-am cele ascunse ale lor, a se ascunde nu vor puteà, pierit-a prin mâna fratelui său, vecinului meu și nu este.
10. Să lase pre sirmanul tău, ca să trăiască și eu voiu trăì și văduvile spre mine nădăjduesc, că acestea au zis Domnul.
11. Cărora nu erà lege a beà paharul, au băut și tu nevinovată? Nu vei fì nevinovată, că viind vei beà.
12. Că asupra mea m’am jurat, zice Domnul, că spre necălcare și spre ocară și spre blestem vei fì în mijlocul ei și toate cetățile ei vor fì pustii în veac.
13. Am auzit dela Domnul și vestitori la neamuri au trimis, adunați-vă și mergeți la ea și s’a sculat la răsboiu.
14. Mic te-am dat pre tine întru neamuri, defăimat întru oameni.
15. Jucăria ta a dat în mâna ta, îndărătnicia inimei tale lăcuit-a în găurile pietrilor, luat-a vîrtutea măgurei cei înalte, că a înălțat ca vulturul cuibul său, de acolo te voiu surpà pre tine.
16. Și va fì Idumeia spre necălcare, tot cel ce va merge la ea se va întristà și va fluerà de toată rana ei.
17. În ce chip s’a surpat Sodoma și Gomora și vecinele lor, au zis Domnul atotțiitorul; nu va ședeà acolo om și nu va lăcuì acolo fiul omului.
18. Iată ca un leu se va suì din mijlocul Iordanului la locul Ematului, că degrab voiu gonì pre ei dela dânsa și pre cei tineri puneți’i asupra ei, că cine este ca mine? Și cine va stà mie împrotivă? Și cine este păstorul acesta, care va stà înaintea feței mele?
19. Pentru aceea auziți sfatul Domnului, care au sfătuit asupra Idumeii și gândul lui, care au gândit asupra celor ce lăcuesc în Teman, de nu se vor înălțà împreună cele mai mici ale oilor, de nu va cădeà preste ei surparea lor.
20. Că de glasul strigărei lor s’a cutremurat pământul, și vuetul mărei nu s’a auzit.
21. Iată ca vulturul va vedeà și va întinde aripile sale preste tăriile ei și va fì inima celor tari ai Idumeii în ziua aceea, ca inima femeii care se chinuește să nască.
22. Cu Damascul s’a rușinat, Imatul și Arfatul, că au auzit auz rău și-au ieșit din fire, mânieatu-s’au și a se odihnì nu pot.
23. Slăbit-a Damascul, întorsu-s’a spre fugă, cutremur l-a cuprins pre el.
24. Cum n’a părăsit cetatea mea, satul a îndrăgit?
25. Pentru aceea vor cădeà tinerii în ulițele tale și toți bărbații cei răsboinici ai tăi vor cădeà, zice Domnul.
26. Și voiu arde foc în zidul Damascului și va mâncà răspântiile fiului lui Ader.
27. La Kidar împărăteasa curței, pre care o a lovit Navuhodonosor împăratul Vavilonului, așà au zis Domnul: sculați-vă și vă suiți asupra Kidarului și umpleți pre fiii lui Chedem.
28. Corturile lor și oile lor vor luà, hainele și toate vasele lor și cămilele lor le vor luà loruș și chemați preste ei pieire de prin prejur.
29. Fugiți, foarte afundați spre ședere, cei ce ședeți în curte, că a sfătuit asupra voastră împăratul Vavilonului sfat și a gândit gând.
30. Scoală-te și te ridică asupra neamului, care este bine așezat, cel ce șade spre odihnă, la care nu sunt uși, nu sunt zăvoare, nu sunt încuetori, singuri lăcuesc.
31. Și vor fì cămilele lor spre pradă și mulțimea dobitoacelor lor spre pieire, și îi voiu vânturà pre ei cu tot vântul, tunși înaintea feții lor dintru tot hotarul lor, aduce-voiu sfărâmarea lor, zice Domnul.
32. Și va fì curtea lăcaș pasărilor și necălcat până în veac, nu va lăcuì acolo om și nu va ședeà acolo fiul omului.
CAP. 50.
[modifică]
Cuvântul Domnului, care au grăit asupra Vavilonului.
2. Vestiți întru neamuri și auzite faceți, și să nu ascundeți, ziceți: luat-a Vavilonul, rușinatu-s’a Vil cel fără de frică, cel gingaș s’a dat lui Merodah.
3. Că s’a suit asupra lui neam dela miazănoapte, acesta va pune pământul lui spre stingere și nu va fì cine să lăcuiască într’însul dela om până la dobitoc.
4. În zilele acelea și în vremea aceea, venì-vor fiii lui Israil ei și fiii lui Iuda împreună, mergând și plângând vor merge, pre Domnul Dumnezeul lor căutând.
5. Până la Sion întrebà-vor calea pentrucă aici vor arătà fața lor și vor venì, și vor scăpà la Domnul Dumnezeu, pentrucă legătura veșnică nu se va uità.
6. Oi pierite s’au făcut poporul meu, păstorii lor i-au scos pre ei, în munți i-au făcut pre ei să rătăcească, din munte în munte au mers, uitat-au așternutul său.
7. Toți cei ce i-au aflat pre ei i-au mâncat și vrăjmașii lor au zis: n’am păcătuit, în loc de a zice că au păcătuit Domnului, împărțirea dreptății celui ce au adunat pre părinții lor.
8. Înstreinați-vă din mijlocul Vavilonului și dela pământul Haldeilor, și ieșiți și vă faceți ca berbecii înaintea oilor.
9. Că iată eu ridic asupra Vavilonului adunări de neamuri din pământul cel despre miazănoapte, și se va rânduì răsboiu asupra lui, de acolo se vor luà, precum zvârlitura răsboinicului iscusit nu se va întoarce deșartă.
10. Și va fì țara Haldeiască spre pradă, toți cei ce o pradă pre ea săturà-se-vor, că vă veseliți și vă prea făliți jefuind moștenirea mea.
11. Pentrucă ați jucat ca boii în pajiște și împungeați ca taurii, rușinatu-s’a maica voastră foarte.
12. Înfruntatu-s’a ceea ce v’a născut pre voi, maică întru bunătăți, cea de apoi pustie de neamuri.
13. De urgia Domnului nu se va locuì și va fì spre stingere toată, și tot cel ce va trece prin Vavilon se va mâhnì și vor șuerà de toată rana lui.
14. Rânduiți-vă asupra Vavilonului împrejur toți încordând arcul, săgetați asupra lui, nu cruțați săgetăturile voastre cele de mai nainte.
15. Și’l biruiți de tot pre el, slăbit-au mâinile lui, căzut-au întăriturile lui și s’a săpat de tot zidul lui că izbândire dela Dumnezeu este, cel ce izbândește asupra lui, în ce chip el au făcut, faceți lui.
16. Pierzând de tot sămânța din Vavilon, toți cei ce îi aflau pre ei îi pierdeà de tot, vrăjmașii lor au zis: nu îi vom părăsì pre ei, pentrucă au greșit Domnului țiind secerea în timpul secerăturii, de către fața sabiei Elinești, fiecare la poporul său se va întoarce și fiecare la pământul său va fugì.
17. Oaie rătăcită este în Israil, leii l-au scos pre el, cel dintâi l-a mâncat pre el împăratul Asur și acesta apoi oasele lui împăratul Vavilonului.
18. Pentru aceea acestea zice Domnul: iată eu izbândesc asupra împăratului Vavilonului și asupra pământului lui în ce chip am izbândit asupra împăratului Asur.
19. Și voiu așezà pre Israil la pășunea lui și se va paște în Carmil și în muntele lui Efraim și în Galaad, și se va săturà sufletul lui.
20. În zilele acelea și în vremea aceea, zice Domnul: vor căutà strâmbătatea lui Israil și nu va fì, și păcatele lui Iuda, și nu se vor aflà; că milostiv voiu fì celor rămași pre pământ, zice Domnul.
21. Cu amar te sue preste el și preste cei ce lăcuesc întru el, isbândește cu sabie și pierde, zice Domnul și fă după toate și câte poruncesc ție.
22. Glas de răsboiu și zdrobire mare în pământul Haldeilor.
23. Cum s’a frânt și s’a surpat ciocanul cel atot pământul? Cum s’a făcut spre stingere Vavilonul întru neamuri?
24. Ridicà-se-vor asupra ta și nu vei cunoaște, în ce chip te vei și luà Vaviloane, te aflași și te luași, pentrucă Domnului ai stătut împrotivă.
25. Deschis-au Domnul vistieria sa, și au scos armele urgiei sale, că lucrul Domnului Dumnezeu este în pământul Haldeilor.
26. Că au venit vremile lui, deschide-ți jiinițele lui, cercați’l pre el ca o peșteră și’l pierdeți de tot, să nu’i fie lui rămășiță.
27. Secați’i lui toate roadele și să se pogoare la junghiere, vai de ei! Că a venit ziua lor și vremea izbândirei lor.
28. Glasul celor ce fug și a celor ce scapă din pământul Vavilonului, ca să vestească în Sion izbândirea dela Domnul Dumnezeul nostru.
29. Porunciți asupra Vavilonului la mulți, la tot cel ce încordează arcul, tăbărîți asupra lui împrejur, ca să nu scape nimeni dela el, răsplătiți’i după faptele lui, după toate câte a făcut, faceți lui, pentrucă asupra Domnului Dumnezeu sfântul lui Israil s’a împrotivit.
30. Pentru aceea cădeà-vor tinerii lui în ulițile lui, și toți bărbații cei răsboinici ai lui se vor lepădà, zis-au Domnul.
31. Iată eu asupra ta semețule, zice Domnul, că ți-a venit ziua ta și vremea izbândirii tale.
32. Și va slăbì semeția ta, și va cădeà, și nimeni nu va fì, care să o ridice pre ea, și voiu aprinde foc în dumbrava lui, și va mistuì toate cele de prin prejurul ei.
33. Acestea zice Domnul puterilor: asupritu-s’au de tot fiii lui Israil și fiii lui Iuda, împreună toți cei ce i-au robit pre ei, și i-au silit pre ei, și n’au vrut să’i sloboază pre ei.
34. Și cel ce’i mântuește pre ei tare este Domnul, atotțiitorul numele lui, judecată va judecà asupra împrotivnicilor săi, pentru ca să ridice pământul, și a întărîtat pre cei ce lăcuesc Vavilonul.
35. Sabie asupra Haldeilor, asupra celor ce lăcuesc Vavilonul, asupra dregătorilor lui, și asupra înțelepților lui.
35. Sabie preste răsboinicii lui, și vor slăbì.
37. Sabie preste caii lor și preste carele lor și preste amestecătura cea din mijlocul lui, și vor fì ca femeile; sabie preste vistieriile lui, și se vor risipì.
38. Preste apa lui, în care nădăjduià, și se vor rușinà, că pământul celor cioplite este, și în ostroave se prea făleà.
39. Pentru aceea lăcuesc năluciri în ostroave, și vor lăcuì întru ele fetele sirinelor, nu se va mai lăcuì încă în veac.
40. În ce chip au surpat Domnul Sodoma și Gomora și celelalte, care erau în hotarele lor, zis-au Domnul, nu va lăcuì acolo om, nici va nemernicì acolo fiul omului.
41. Iată, popor vine dela miazănoapte, și neam mare, și împărați mulți se vor sculà dela marginea pământului.
42. Care are arc și sabie, silnic este, și nu’i va fì milă, glasul lui ca marea va sunà, pre cai vor încălecà gătiți, ca focul spre răsboiu asupra ta fata Vavilonului.
43. Auzit-a împăratul Vavilonului auzul lor, și au slăbit mâinile lui, necazul l-a biruit pre el cu dureri ca ale celei ce naște.
44. Iată, ca un leu se va suì dela Iordan la Ghetan, că curând îi voiu gonì pre ei dela el, și pre tot tânărul asupra lui îl voiu pune; că cine este ca mine? Și cine va stà împrotiva mea? Și cine este păstorul acesta, care va stà înaintea feții mele?
45. Pentru aceea auziți sfatul Domnului, care l-au sfătuit asupra Vavilonului, și gândurile lui, care le-au gândit asupra celor ce lăcuiesc Haldeia, de nu se vor stricà mieii oilor lor, de nu va pierì pășunea dela ei.
46. Că de glasul luării Vavilonului se va cutremurà pământul, și strigare întru neamuri se va auzì.
CAP. 51.
[modifică]
Acestea zice Domnul: iată eu ridic asupra Vavilonului și asupra celor ce lăcuesc Haldeia, vânt și arsură stricătoare.
2. Și voiu trimite asupra Vavilonului batjocoritor, și’l vor necinstì pre el și va stricà pământul lui, vai asupra Vavilonului de prin prejur în ziua chinuirii lui!
3. Asupra lui să întinză cel ce încordează arcul său, și asupra lui să pue armele sale, și să nu vă fie milă de tinerii lui, și stingeți toată puterea lui.
4. Și vor cădeà răniți în pământul Haldeilor, și împunși dinafara lui.
5. Pentrucă n’a văduvit Israil, și Iuda dela Dumnezeu atotțiitorul, că pământul lor s’a umplut de strâmbătate de sfinții lui Israil.
6. Fugiți din mijlocul Vavilonului, și să’și mântuiască fiecare sufletul său, și să nu vă lepădați întru strâmbătatea lui, că vremea izbândirei lui este dela Domnul, răsplătire răsplătește lui.
7. Pahar de aur este Vavilonul în mâna Domnului, care îmbată tot pământul, din vinul lui au băut neamuri, pentru aceea s’au clătit.
8. Și fără de veste a căzut Vavilonul, și s’a zdrobit, plângeți’l pre el, luați rășină la stricăciunea lui, că doar se va vindecà.
9. Vindecat-am Vavilonul, și nu s’a vindecat, părăsit-am pre el, și să mergem fiecare în pământul său, că s’a apropiat la cer judecata lui, ridicatu-s’a până la stele.
10. Scos-au Domnul judecata lui, veniți și să vestim în Sion lucrurile Domnului Dumnezeului nostru.
11. Gătiți săgețile, umpleți tolbele, ridicat-au Domnul duhul împăratului Midenilor, că asupra Vavilonului este urgia lui, ca să’l piarză de tot pre el, că izbânda Domnului este, izbânda poporului lui este.
12. Preste zidurile Vavilonului ridicați semn, tocmiți tolbele, ridicați păzi, gătiți arme, că s’a apucat, și va face Domnul cele ce au grăit asupra celor ce lăcuesc Vavilonul.
13. Cel ce lăcuește preste ape multe și pre mulțimea vistieriilor sale, venit-a sfârșitul tău cu adevărat la ficatul tău.
14. Că s’au jurat Domnul pe brațul său, că te va umpleà de oameni ca de lăcuste și vor răspunde asupra ta cei ce se pogoară.
15. Domnul cel ce au făcut pământul cu puterea sa, cel ce gătește lumea cu înțelepciunea sa, cu priceperea sa au întins cerul.
16. Spre glas au pus sunetul apei în cer și au ridicat nori dela marginea pământului, fulgerile spre ploaie le-au făcut și au scos lumină din vistieriile sale.
17. Nebunit-a omul de minte, rușinatu-s’a tot argintarul de cele cioplite ale lui, că minciuni a topit și nu este duh întru ele.
18. Îndeșert sunt faptele defăimate, în vremea cercetărei lor vor pierì.
19. Nu este ca aceasta partea lui Iacov, că cel ce au zidit toate, acela este moștenirea lui, Domnul este numele lui.
20. Risipești tu mie vase de răsboiu și eu voiu risipì întru tine neamuri și voiu ridicà dintru tine împărați.
21. Și voiu risipì întru tine calul și călărețul lui și voiu risipì întru tine care și călăreții lor.
22. Și voiu risipì întru tine tânăr și fecioară și voiu risipì întru tine bărbat și femeie.
23. Și voiu risipì întru tine păstorul și turma lui, și voiu risipì întru tine plugarul și arătura lui, și voiu risipì întru tine domnii și povățuitorii tăi.
24. Și voiu răsplătì Vavilonului și tuturor celor ce lăcuesc Haldeia toate răutățile lor, care au făcut asupra Sionului, înaintea ochilor voștri, zice Domnul.
25. Iată eu către tine muntele cel stricat, care strică tot pământul, și voiu întinde mâna mea asupra ta, și te voiu prăvălì dela pietre și te voiu dà pre tine ca un munte pârlit.
26. Și nu vor luà dela tine piatră la unghiu și piatră la temelie, că spre stingere vei fì în veac, zice Domnul.
27. Ridicați semn deasupra pământului, trâmbițați întru neamuri cu trâmbiță, sfințiți preste el neamuri, vestiți preste el, împărați ridicați dela mine, și Ahanazeilor, puneți preste el tocmire de săgetături, suiți asupra lui călărime, ca mulțimea lăcustelor.
28. Suiți asupra lui neam, pre împăratul Midilor și atot pământul și pre toți povățuitorii lui și pre toți domnii lui.
29. Cutremuratu-s’a pământul și l-a durut, că s’a ridicat asupra Vavilonului gândul Domnului, ca să pue pământul Vavilonului spre pustiire și spre nelăcuire.
30. Sfârșitu-s’a răsboinicul Vavilonului, cel ce dă răsboiu, ședeà-vor acolo întru încunjurare, sfărâmatu-s’a tăriea lor, făcutu-o-a ca niște femei, ars-a lăcașurile lui, frânt-a zăvoarele lui.
31. Cel ce gonește spre întâmpinarea celui ce gonește va gonì și cel ce vestește spre întâmpinarea celui ce vestește, ca să vestească împăratului Vavilonului, că s’a luat cetatea lui.
32. La cea de pre urmă a trecătorilor lui s’a luat, și adunările lui le-a ars cu foc, și bărbații lui cei răsboinici ies.
33. Că acestea zice Domnul: casa împăratului Vavilonului ca spicele cele coapte se va treerà, încă puțin și va venì secerea ei.
34. Mâncatu-m’a pre mine, împărțitu-m’a Navuhodonosor împăratul Vavilonului, apucatu-m’a întunerec supțire, înghițitu-m’a ca un balaur, umplutu-ș’a pântecele său, din desfătarea mea m’a scos.
35. Trudele mele și chinurile mele asupra Vavilonului, grăì-va ceea ce lăcuește Sionul și sângele meu asupra celor ce lăcuesc Haldeia, grăì-va Ierusalimul.
36. Pentru aceea aceasta zice Domnul: iată eu voiu judecà pre împrotivnicul tău și voiu izbândì izbânda ta, și voiu pustiì marea lui și voiu uscà izvorul lui.
37. Și va fì Vavilonul spre pustiire și nu se va lăcuì.
38. Că împreună ca leii s’au sculat și ca puii leilor.
39. Întru înfierbântarea lor dà-voiu adăpare lor și’i voiu îmbătà pre ei ca să amețească și să doarmă somn veșnic, și nu se vor sculà, zice Domnul.
40. Și pogoară pre ei, ca mieii la junghiere și ca berbecii cu iezii.
41. Cum s’a prins și s’a vânat fala atot pământul? Cum s’a făcut Vavilonul spre pustiire întru neamuri?
42. Suitu-s’a asupra Vavilonului marea cu sunetul valurilor ei și s’a acoperit.
43. Făcutu-s’au cetățile lui ca pământul cel fără de apă și neumblat, nu va lăcuì întru el nici un fiu de om, nici va rămâneà întru el fiul omului.
44. Și voiu izbândì asupra Vavilonului și voiu scoate din gura lui cele ce a înghițit, și nu se vor mai adunà la el neamurile și în Vavilon vor cădeà răniții atot pământul.
45. Cei scăpați din pământ mergeți și nu stați, cei de departe pomeniți pre Domnul, și Ierusalimul să se suie asupra inimii voastre.
46. Rușinatu-ne-am, că am auzit ocara noastră, acoperit-a necinstea obrazului nostru, că au venit cei de alt neam la sfintele noastre, la casa Domnului.
47. Pentru aceea iată vin zile, zice Domnul și voiu izbândì asupra celor cioplite ale lui și în tot pământul lui cădeà-vor răniți.
48. Că de se va înălțà Vavilonul ca cerul, și de se va întărì înălțimea vârtutei lui, dela mine vor venì cei ce’l vor pierde pre el zice Domnul.
49. Glasul strigării în Vavilon și zdrobire mare în pământul Haldeilor,
50. Că au pierdut Domnul Vavilonul și au pierdut dela el glas mare, care răsunà ca apele cele multe, dat-a spre perire glasul lui.
51. Că a venit asupra Vavilonului chinuire, prinsu-s’au războinicii lui, înfricoșatu-s’a arcul lor, că Dumnezeu este cel ce răsplătește lor.
52. Și va îmbătà pre povățuitorii lui și pre înțelepții lui, și pre domnii lui, zice împăratul, Domn Atotțiitor numele lui.
53. Acestea zice Domnul: zidul împăratului Vavilonului s’a lățit, săpându-se de tot se va săpà și porțile lui cele înalte se vor arde, ostenesc popoarele îndeșert și neamuri dela început se vor stricà.
54. Cuvântul, care au poruncit Domnul lui Ieremia prorocul, ca să’l spue lui Saraia feciorul lui Niriu fiul lui Maaseu, când mergeà dela Sedechia împăratul lui Iuda în Vavilon, în anul al patrulea al împărăției lui și Saraia erà boierul darurilor.
55. Și a scris Ieremia toate relele care vor venì preste Vavilon, întru o carte toate cuvintele acestea, care sunt scrise asupra Vavilonului.
56. Și a zis Ieremia către Saraia: când vei venì în Vavilon și vei vedeà și vei citì toate cuvintele acestea,
57. Vei zice: Doamne! Doamne! Tu ai grăit asupra locului acestuia, ca să’l pierzi pre el și ca să nu fie întru el lăcuitori dela om până la dobitoc, că pustiire în veac va fì.
58. Și va fì când vei tăceà a cetì cartea aceasta, vei legà de ea o piatră și o vei aruncà în mijlocul Eufratului și vei zice:
59. Așà se va surpà Vavilonul și nu se va sculà de către fața relelor, care eu le aduc asupra lui.
CAP. 52.
[modifică]
Fiind de douăzeci și unul de ani Sedechia, când împărățeà el și unsprezece ani a împărățit în Ierusalim și numele mamei lui Amitaal fata lui Ierie din Lovena.
2. Și a fost în anul al nouălea al împărăției lui în luna a noua, în zece ale lunei, venit-a Navuhodonosor împăratul Vavilonului, și toată puterea lui asupra Ierusalimului, și a făcut șant împrejur, și l-a zidit cu pietre de patru picioare.
3. Și a venit cetatea la strânsoare până în al unsprezecelea an al împăratului Sedechia.
4. În luna a patra, la nouă ale lunei, s’a întărit foametea în cetate și n’avea pâine poporul locului.
5. Și s’a rupt cetatea și toți oamenii cei de răsboiu au ieșit noaptea despre calea porții între mijlocul zidului și între celalt dinaintea zidului, care erà în preajma grădinei împăratului, și Haldeii împrejurul cetății, și a mers la calea cea despre Aravà.
6. Și a alergat puterea Haldeilor dinapoia Împăratului și l-a ajuns pre el dincolo de Ierihon și toate slugile lui s’au risipit dela el.
7. Și a prins pre împăratul și l-a adus pre el la împăratul Vavilonului în Devlata și i-a grăit lui cu judecată.
8. Și a junghiat împăratul Vavilonuluì pre fiii lui Sedechia înaintea ochilor lui, și pre toți boierii lui Iuda i-a junghiat în Devlata.
9. Și ochii lui Sedechia i-a scos și l-a adus pre el împăratul Vavilonului în Vavilon și l-a dat pre el la casa morii, până în ziua în care a murit.
10. Și în luna a cincea în zece ale lunii venit-a Navuzardan cel mai mare preste bucătari, care stà înaintea feții împăratului Vavilonului, în Ierusalim.
11. Și a ars casa Domnului și casa împăratului, și toate casele cetății, și toată casa mare o a ars cu foc.
12. Și tot zidul Ierusalimului de prin prejur l-a surpat puterea Haldeilor, care erà cu mai marele preste bucătari.
13. Și pre cei rămași ai poporului i-a lăsat mai marele preste bucătari, să fie vieri și plugari.
14. Și stâlpii cei de aramă din casa Domnului i-au zdrobit și marea cea de aramă din casa Domnului o au zdrobit Haldeii, și au luat arama ei și o au dus în Vavilon, și cununa.
15. Și paharele și toate vasele cele de aramă, cu care slujeà.
16. Și amfoturile și masmaroturile și turnările cele de desupt și sfeșnicile și cățuile și căușile cele de aur și cele de argint, le-a luat mai marele preste bucătari.
17. Și doi stâlpi și o mare, și doisprezece viței de aramă cei de de desuptul mării, care i-a făcut împăratul Solomon la casa Domnului, cărora nu erà cumpănire arămii lor.
18. Și stâlpii de treizeci și cinci de coți înălțimea unuia, și funie de doisprezece coți prin împrejurul lui, și grosimea ei de patru degete împrejur.
19. Și căpățână preste ei de aramă, și de cinci coți de înaltă covârșirea unei căpățâni și mreja și rodie preste căpățână prin împrejur, toate de aramă.
20. Așijderea al doilea opt rodii la un cot la cei doisprezece coți, și erau rodiile nouăzeci și șase o parte, și erau toate rodiile o sută preste mreje împrejur.
21. Și a luat cel mare preste bucătari pe preotul cel dintâiu și pe preotul al doilea, și pre cei trei, cari păzesc calea.
22. Și din cetate a luat pre un famen, care erà cârmuitor oamenilor celor răsboinici, și șapte oameni numiți, cari erau în fața împăratului, cari s’au aflat în cetate; și pre scriitorul puterilor, și pre scriitorul poporului a tot pământul, și șasezeci de oameni din poporul pământului, cari s’au aflat în cetate.
23. Și i-a luat pre ei Navuzardan cel mai mare preste bucătari, și i-a adus pre ei la împăratul Vavilonului în Devlata în pământul Ematului.
24. Și i-a omorît pre ei împăratul Vavilonului în Devlata în pământul Ematului.
25. Și a fost în al treizeci și șaptelea an, după ce s’a străinat Ioachim împăratul lui Iuda în luna a douăsprezece, în douăzeci și patru ale lunei, a luat Ulemadahar împăratul Vavilonului în anul în care s’a făcut împărat, pre Ioachim împăratul lui Iuda, în luna a zecea la douăzeci și patru ale lunei, și l-a scos pre el din casa în care se păzià.
26. Și i-a grăit lui bune, și a pus scaunul lui deasupra împăraților, cari erau împreună cu el în Vavilon.
27. Și a schimbat îmbrăcămintea temniții lui, și mâncà pâine pururea înaintea feții lui în toate zilele care a trăit, și rânduială erà lui să se deà pururea dela împăratul Vavilonului, în fiecare zi, până în ziua în care a murit.