Biblia 1914/Iacov
CAP. 1.
[modifică]
Iacov, sluga lui Dumnezeu și a Domnului Iisus Hristos, celor douăsprezece seminții care sunt întru risipire, să se bucure.
2. Toată bucuriea să socotiți, frații mei, când în multe feluri de ispite cădeți;
3. Știind că lămurirea credinței voastre lucrează răbdare.
4. Iar răbdarea lucru desăvârșit să aibă, ca să fiți desăvârșit și întregi, și întru nimic lipsiți.
5. Iar de este cinevà dintru voi lipsit de înțelepciune, să ceară de la Dumnezeu, carele dă tuturor din destul, și nu înfruntează; și i se va dà lui.
6. Iar să ceară cu credință, nimic îndoindu-se. Pentrucă cel ce se îndoește, asemenea este cu valul mărei care de vânturi se aruncă și se învăluește.
7. Ca să nu gândească omul acela că va luà cevà dela Domnul.
8. Bărbatul îndoit la suflet, nestatornic este întru toate căile sale.
9. Iar laude-se fratele cel smerit întru înălțimea sa,
10. Și cel bogat întru smerenia sa; căci ca floarea ierbei va trece.
11. Că a răsărit soarele cu zăduful, și a uscat iarba, și floarea ei a căzut, și frumusețea feței ei a pierit; așà și bogatul întru umbletele sale se va veștejì.
12. Fericit bărbatul care rabdă ispita; căci lămurit făcându-se, va luà cununa vieței, care o au făgăduit Dumnezeu celor ce îl iubesc pre el.
13. Nimeni ispitindu-se să zică, că dela Dumnezeu se ispitește; că Dumnezeu este neispitit de rele, și el pre nimeni nu ispitește;
14. Ci fiecare se ispitește de a sa poftă fiind tras, și amăgit.
15. După aceea, pofta zămislind, naște păcat; iar păcatul săvârșindu-se, naște moarte.
16. Nu vă înșelați, frații mei cei iubiți.
17. Toată darea cea bună și tot darul desăvârșit de sus este, pogorându-se dela Părintele luminilor, la care nu este schimbare sau umbră de mutare.
18. El voind ne-au născut pre noi cu cuvântul adevărului, ca să fim noi o începătură oarecare a zidirilor lui.
19. Drept aceea, frații mei cei iubiți, să fie tot omul grabnic spre a auzì, și zăbavnic spre a grăì, zăbavnic spre mânie;
20. Că mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu.
21. Pentru aceea lepădând toată spurcăciunea și prisosința răutăței, întru blândețe primiți cuvântul cel înlăuntru sădit, care poate să mântuiască sufletele voastre.
22. Și fiți făcători cuvântului, iar nu numai ascultători, amăgindu-vă înși-vă pre voi.
23. Pentrucă de este cinevà ascultător cuvântului, și nu făcător, unul ca acesta asemenea este cu omul care își caută fața sa trupească în oglindă.
24. Pentrucă s’a căutat pre sine, și s’a dus, și îndată și-a uitat în ce chip erà.
25. Iar cel ce privește în legea cea desăvârșit a slobozeniei, și rămâne într’însa, acesta nu ascultător cu uitare făcându-se, ci făcător lucrului, acesta fericit va fi întru fapta sa.
26. De se pare cuivà între voi că este binecredincios, și nu își înfrânează limba sa, ci își înșală inima sa, acestuia în zadarnică este bunacredință.
27. Bunacredință cea curată și nespurcată înaintea lui Dumnezeu și Tatălui aceasta este: a cercetà pre cei sirimani și pre văduve întru necazurile lor, și a se păzì pre sine nespurcat de către lume.
CAP. 2.
[modifică]
Frații mei, nu întru alegerea fețelor să aveți credința Domnului nostru Iisus Hristos al slavei.
2. Că de va intrà întru adunarea voastră vre un om având inel de aur, cu haină luminoasă, și va intrà și vre un sărac cu haină proastă;
3. Și veți căutà la cel ce poartă haina cea luminoasă, și veți zice lui: tu șezi aici bine; și săracului veți zice: tu stăi acolo, sau șezi aici supt așternutul picioarelor mele.
4. Și nu v’ați luat aminte întru voi, și v’ați făcut judecători de gânduri rele?
5. Ascultați, frații mei cei iubiți, au nu Dumnezeu au ales pre săracii lumei acesteia, bogați în credință, și moștenitori împărăției care o au făgăduit celor ce îl iubesc pre el?
6. Iar voi ați necinstit pre cel sărac. Au nu bogații vă asupresc pre voi, și aceia vă trag pre voi la judecăți?
7. Au nu ei hulesc numele cel bun care s’a chemat preste voi?
8. Însă de împliniți legea cea împărătească după scriptură, să iubești pre aproapele tău ca însuți pre tine, bine faceți;
9. Iar de vă uitați în față, păcat faceți, mustrându-vă de lege ca niște călcători de lege.
10. Că oricine va păzì toată legea și va greșì întru una, s’a făcut tuturor vinovat.
11. Că cel ce au zis: să nu curvești, au zis și: să nu ucizi. Și de nu curvești, dar ucizi, te-ai făcut călcător legei.
12. Așà să grăiți, și așà să faceți, ca și cum prin legea slobozeniei aveți să vă judecați.
13. Că judecată fără de milă este celuia ce nu face milă; și se laudă mila asupra judecăței.
14. Ce folos este frații mei, de ar zice cinevà că are credință, iar fapte nu are? Au poate credința să’l mântuiască pre dânsul?
15. Că de va fi fratele sau sora goli și lipsiți de hrana cea de toate zilele,
16. Și va zice lor cinevà dintru voi: mergeți cu pace, încălziți-vă și vă săturați; și nu le-ar dà lor cele de treabă trupului, ce folos ar fi?
17. Așà și credința, dacă nu are fapte, moartă este singură.
18. Ci va zice cinevà: tu ai credință, iar eu am fapte; arată’mi credința ta din faptele tale, și eu îți voi arătă ție din faptele mele credința mea.
19. Tu crezi că Dumnezeu unul este, bine faci; și dracii cred și se cutremură.
20. Voești dar să înțelegi, o omule deșerte, că credința fără de fapte moartă este?
21. Avraam părintele nostru, au nu din fapte s’a îndreptat, suind pre Isaac fiul său pre jertfelnic?
22. Vezi că credința lucrà dimpreună cu faptele lui și din fapte s’a împlinit credința?
23. Și s’a împlinit scriptura care zice: și a crezut Avraam lui Dumnezeu și i s’a socotit lui întru dreptate, și prieten al lui Dumnezeu s’a chemat.
24. Vedeți dar că din fapte se îndreptează omul, iar nu numai din credință.
25. Așijderea încă și Raav curva, au nu din fapte s’a îndreptat primind pre vestitori, și pre altă cale scoțându’i?
26. Că precum trupul fără de duh mort este, așà și credința fără de fapte moartă este.
CAP. 3.
[modifică]
Nu fiți mulți dascăli, frații mei, știind că mai mare judecată vom să luăm.
2. Că multe greșim toți. De nu greșește cinevà în cuvânt, acesta este bărbat desăvârșit, puternic a’și înfrânà și tot trupul.
3. Că iată, și cailor frâele în guri le punem, ca să se supue ei nouă; și tot trupul lor îl întoarcem.
4. Iată și corăbiile, mari fiind și de iuți vânturi împingându-se, se întorc de prea mică cârmă, încotro voește pornirea cârmaciului.
5. Așà și limba mic mădular este și mari se laudă. Iată, puțin foc și cât de mare materie aprinde!
6. Și limba este foc, lumea nedreptăței, așà limba este așezată întru mădulările noastre, care spurcă tot trupul și aprinde roata firei; și se aprinde de gheena.
7. Că toată firea și a hiarelor și a pasărilor, și a celor ce se târăsc, și a peștilor, se domolește, și s’a domolit de firea omenească.
8. Iar limba nimeni din oameni nu poate să o domolească; neînfrânată răutate, plină de otravă aducătoare de moarte.
9. Cu dânsa binecuvântăm pre Dumnezeu și Tatăl; și cu dânsa blestemăm pre oameni, cari sunt făcuți după asemănarea lui Dumnezeu.
10. Dintru aceeaș gură iese binecuvântarea și blestemul. Nu trebue, frații mei, acestea așà să fie.
11. Au doară isvorul dintru aceiaș vână isvorăște dulce și amar?
12. Au doară poate, frații mei, smochinul să facă masline? Sau vița viei, smochine? Așà nici un isvor poate a face apă sărată și dulce.
13. Cine este înțelept și bine știutor între voi? Să’și arate din vieața cea bună faptele sale întru blândețele înțelepciunei.
14. Iar de aveți râvnire amară și prigonire întru inimele voastre, nu vă lăudați, nici mințiți împrotiva adevărului.
15. Nu este înțelepciunea aceasta de sus pogorându-se, ci este pământească, sufletească, drăcească.
16. Pentrucă unde este râvnire și prigonire, acolo este neașezare și tot lucrul rău
17. Iar înțelepciunea cea de sus întâi este curată, apoi făcătoare de pace, blândă, plecată, plină de milă și de roduri bune, fără de judecată, și nefățarnică.
18. Iar roada dreptăței cu pace se seamănă celor ce fac pace.
CAP. 4.
[modifică]
De unde sunt răsboaie și sfezi între voi? Au nu de aici, din desmerdările voastre care se oștesc întru mădulările voastre?
2. Poftiți și nu aveți; ucideți și pismuiți, și nu puteți dobândì; vă sfădiți și faceți răsboaie, și nu aveți, pentrucă nu cereți.
3. Cereți și nu luați, pentrucă rău cereți, ca întru desmerdările voastre să cheltuiți.
4. Preacurvarilor și preacurvelor, au nu știți că dragostea lumei acesteia vrajbă este către Dumnezeu? Deci oricare va vrea să fie prieten lumei, vrăjmaș lui Dumnezeu se face.
5. Au vi se pare că în deșert scriptura grăește: spre zavistie poftește duhul care lăcuește întru noi?
6. Ci mai mare dar dă. Pentru aceea zice: Domnul celor mândri le stă împrotivă, iar celor smeriți le dă har.
7. Supuneți-vă, drept aceea, lui Dumnezeu. Stați împrotivă diavolului, și va fugì dela voi.
8. Apropiați-vă de Dumnezeu, și se va apropià de voi. Curățiți-vă mâinile, păcătoșilor; și vă curățiți inimile voastre cei îndoiți la suflet.
9. Pătimiți și lăcrămați și plângeți, râsul vostru spre plâns să se întoarcă, și bucuriea întru tânguire.
10. Smeriți-vă înaintea lui Dumnezeu, și vă va înălțà pre voi.
11. Nu grăiți de rău unul pre altul, fraților. Că cela ce grăește de rău pre fratele său, și judecă pre fratele său, grăește de rău legea, și judecă legea; iar dacă judeci legea, nu ești făcător legei, ci judecător.
12. Unul este puitorul legei și judecătorul carele poate să mântuiască și să piarză; iar tu cine ești care judeci pre altul?
13. Veniți acum, cei ce ziceți: astăzi sau mâine vom merge întru acea cetate, și vom face acolo un an și vom neguțătorì și vom dobândì;
14. Cari nu știți ce se va întâmpla mâine. Că ce este vieața voastră? Că abur este care întru puțin se arată, și după aceea piere.
15. În loc de a zice voi: de va vreà Domnul, și vom fi vii, vom face aceasta sau aceea.
16. Iar acum vă lăudați întru trufiile voastre; toată lauda de acest fel, rea este.
17. Drept aceea, celui ce știe a face bine, și nu’l face, păcat este lui.
CAP. 5.
[modifică]
Veniți acum, bogaților, plângeți și vă tânguiți de necazurile ce vor să fie asupra voastră.
2. Bogăția voastră a putrezit, și hainele voastre le-au mâncat moliile.
3. Aurul vostru și argintul au ruginit; și rugina lor va fi mărturie asupra voastră, și va mâncà trupurile voastre ca focul. Ați strâns comoară la zilele cele de apoi.
4. Iată plata lucrătorilor celor ce au secerat țarinele voastre, care o opriți voi, strigă; și strigările secerătorilor în urechile Domnului Savaot au intrat.
5. Desfătatu-v’ați pre pământ, și v’ați desmierdat; hrănit-ați inimele voastre, ca în ziua junghierei.
6. Osândit-ați, omorât-ați pre cel drept; nu s’a pus împrotivă voastră.
7. Drept aceea, fiți îndelung răbdători, frații mei, până la venirea Domnului. Iată, plugarul așteaptă roada cea scumpă a pământului, îndelung răbdând pentru dânsa, până ce ià ploaie timpurie și târzie.
8. Deci îndelung răbdați și voi, întăriți-vă inimele voastre; că venirea Domnului s’a apropiat.
9. Nu oftați unul asupra altuia, fraților, ca să nu vă osândiți; iată, judecătorul înaintea ușelor stă.
10. Luați pildă de patimă rea, frații mei, și de îndelungă răbdare, pre prorocii cari au grăit în numele Domnului.
11. Iată, fericim pre cei ce au răbdat. Răbdarea lui Iov ați auzit, și sfârșitul Domnului ați văzut; căci mult milostiv este Domnul și îndurat.
12. Iar mai înainte de toate, frații mei, să nu vă jurați, nici pre cer, nici pre pământ, nici cu alt jurământ ori care; ci fie vouă ce este așà, așà; și ce este nu, nu; ca să nu cădeți întru fățărnicie.
13. Pătimește rău cinevà între voi? Să se roage. Este cinevà cu inimă bună? Să cânte.
14. Este bolnav cinevà între voi? Să cheme preoții bisericei; și să se roage pentru dânsul, ungându’l pre dânsul cu untdelemn întru numele Domnului,
15. Și rugăciunea credinței va mântuì pre cel bolnav, și îl va ridicà pre dânsul Domnul; și de va fi făcut păcate, se vor iertà lui.
16. Mărturisiți-vă unul altuia păcatele, și vă rugați unul pentru altul, ca să vă vindecați. Că mult poate rugăciunea dreptului cea fierbinte.
17. Ilie om erà asemenea nouă pătimaș, și cu rugăciune s’a rugat să nu plouă; și n’a plouat pre pământ ani trei și luni șase.
18. Și iarăș s’a rugat, și cerul a dat ploaie, și pământul a odrăslit roada sa.
19. Fraților, de se va rătăcì cinevà între voi dela adevăr, și îl va întoarce cinevà pre el;
20. Să știe că cela ce a întors pre păcătos dela rătăcirea căiei lui, va mântuì suflet din moarte și va acoperì mulțime de păcate.