Biblia 1914/Galateni
CAP. 1.
[modifică]
Pavel apostolul, nu dela oameni, nici prin om, ci prin Iisus Hristos și Dumnezeu Tatăl, carele l-au înviat pre el din morți;
2. Și toți frații cari sunt împreună cu mine, bisericilor Galatiei:
3. Dar vouă și pace dela Dumnezeu Tatăl, și dela Domnul nostru Iisus Hristos.
4. Carele s’au dat pre sine pentru păcatele noastre, ca să ne scoață pre noi dintr’acest veac de acum rău, după voea lui Dumnezeu și Tatălui nostru.
5. Căruia este slava în vecii vecilor, Amin.
6. Mă mir că așà de curând vă mutați dela cel ce v’a chemat pre voi prin darul lui Hristos la altă evanghelie;
7. Care nu este altă, fără numai sunt oarecari ce vă turbură pre voi, și voesc să strămute evangheliea lui Hristos.
8. Ci măcar și noi, sau înger din cer de vă va binevestì vouă afară de ceeace am binevestit vouă, anatema să fie.
9. Precum am zis mai ’nainte și acum iarăș zic: oricine de vă va binevestì afară de ceea ce ați luat, anatema să fie.
10. Că acum pre oameni aduc la adevăr, sau pre Dumnezeu? Sau caut oamenilor să plac? Că de aș plăceà încă oamenilor, n’aș fi slugă lui Hristos.
11. Și arăt vouă fraților, că evanghelia ceea ce bine s’a vestit de mine nu este după om.
12. Că nici eu dela om o am luat pre aceasta, nici m’am învățat, ci prin descoperirea lui Iisus Hristos.
13. Că ați auzit de petrecerea mea oarecând întru credința Iudaicească, că preste măsură goniam biserica lui Dumnezeu, și o stricam pre ea.
14. Și sporiam în credința Iudaicească mai mult decât mulți din cei de o vârstă cu mine în neamul meu, foarte râvnitor fiind părinteștilor mele obiceiuri.
15. Iar când bine au voit Dumnezeu, cel ce m’au ales din pântecele maicei mele, și m’au chemat prin darul său.
16. Ca să descopere pre Fiul său întru mine, ca să’l binevestesc pre el întru neamuri, îndată nu m’am lipit de trup și de sânge;
17. Nici m’am suit în Ierusalim către apostolii cei mai înainte de mine, ci m’am dus în Arabia, și iarăș m’am întors la Damasc.
18. Apoi după trei ani m’am suit în Ierusalim să văz pre Petru, și m’am zăbovit la el cincisprezece zile;
19. Iar pre altul din apostoli n’am văzut, fără numai pre Iacov fratele Domnului.
20. Iar cele ce scriu vouă, iată înaintea lui Dumnezeu, că nu minț.
21. După aceea am venit în laturile Siriei și ale Chilichiei;
22. Și eram necunoscut la față de bisericile Iudeei cele întru Hristos;
23. Ci numai auziau, că cel ce ne gonià pre noi oarecând, acum binevestește credința, care oarecând o pierdeà.
24. Și slăviau întru mine pre Dumnezeu.
CAP. 2.
[modifică]
Apoi după patrusprezece ani iarăș m’am suit în Ierusalim cu Varnava, împreună luând și pre Tit cu noi.
2. Și m’am suit după descoperire și le-am spus lor evanghelia care propoveduesc întru neamuri; iar deosebi celor mai aleși, ca nu cumvà să alerg în deșert, sau să fiu alergat.
3. Ci nici Tit, care erà cu mine Elin fiind, n’a fost silit să se taie împrejur,
4. Și pentru frații cei mincinoși ce venise, cari intrase pre ascuns să iscodească slobozenia noastră, care avem întru Hristos Iisus, ca pre noi să ne supue robiei.
5. Cărora nici cât este un ceas nu ne-am plecat a ne supune, ca adevărul evangheliei să rămâe întru voi.
6. Iar de către cei ce se socoteau a fi cevà, ori cari cândvà erau, nu am grije, Dumnezeu fața omului nu primește; că cei ce se socoteau a fi cevà, nimic nu mi-au adaos mai mult,
7. Ci încă împrotivă, văzând că mi s’a încredințat mie evanghelia netăierei împrejur, precum lui Petru a tăierei împrejur;
8. (Că cel ce au lucrat lui Petru spre apostolia tăierei împrejur, au lucrat și mie întru neamuri);
9. Și cunoscând darul cel dat mie, Iacov și Chifa și Ioan, cari se socoteau a fi stâlpi, au dat mie și lui Varnava dreapta împărtășirei; ca noi la neamuri, iar ei la tăierea împrejur.
10. Numai ca să ne aducem aminte de cei lipsiți, care m’am și nevoit aceasta a face,
11. Iar când a venit Petru în Antiohia, de față i-am stătut împrotivă, că erà vrednic de înfruntare.
12. Că mai înainte de a venì oarecari dela Iacov, cu neamurile mâncà, iar dacă au venit, se ferià și se osebià pre sine, temându-se de cei ce erau din tăierea împrejur.
13. Și împreună s’au fățărnicit cu el și ceilalți Iudei; cât și Varnava s’a tras cu fățărnicia lor.
14. Ci dacă am văzut că nu umblă drept după adevărul evangheliei, am zis lui Petru înaintea tuturor: dacă tu fiind Iudeu, ca neamurile viețuești, iar nu ca Iudeii, pentruce silești pre neamuri să ție ca Iudeii?
15. Noi, din fire Iudei, iar nu din neamuri păcătoși;
16. Știind că nu se îndreptează omul din faptele legei, ci numai prin credința lui Iisus Hristos, și noi întru Iisus Hristos am crezut, ca să ne îndreptăm din credința lui Hristos, iar nu din faptele legei; că nu se va îndreptà din faptele legei tot trupul.
17. Iar dacă căutând să ne îndreptăm întru Hristos, ne-am aflat și singuri păcătoși, au doară Hristos este slujitor păcatului? Să nu fie.
18. Că dacă cele ce am stricat aceleași iarăș le zidesc, călcător de poruncă pre mine mă adeverez.
19. Că eu prin lege, legei am murit, ca să viez lui Dumnezeu.
20. Cu Hristos împreună m’am răstignit; iar viez, nu de acum eu, ci viează întru mine Hristos; iar de viez acum în trup, prin credința Fiului lui Dumnezeu viez, carele m’au iubit și s’au dat pre sine pentru mine.
21. Nu leapăd darul lui Dumnezeu; că de este prin lege dreptatea, Hristos dar în zadar au murit.
CAP. 3.
[modifică]
O fără de minte Galateni, cine pre voi v’a zavistuit să nu vă plecați adevărului, cărora mai înainte vă erà scris Iisus Hristos înaintea ochilor întru voi răstignit?
2. Aceasta voiesc numai să știu dela voi; din faptele legei ați luat Duhul, sau din auzul credinței?
3. Așà de fără de minte sunteți? Începând cu Duhul, acum în trup vă săvârșiți?
4. Atâtea ați pătimit în zadar? Dacă și în zadar.
5. Deci cel ce vă dă vouă Duhul și lucrează puteri întru voi, oare din faptele legei, sau din auzul credinței?
6. Precum și Avraam a crezut lui Dumnezeu, și i s’a socotit lui întru dreptate.
7. Să știți dar că cei ce sunt din credință, aceia sunt fii lui Avraam.
8. Și văzând mai ’nainte scriptura, că din credință îndreptează Dumnezeu pre neamuri, mai ’nainte au binevestit lui Avraam, că se vor binecuvântà întru tine toate neamurile.
9. Pentru aceea cei ce sunt din credință se blagoslovesc împreună cu credinciosul Avraam.
10. Căci câți sunt din faptele legei sunt supt blestem, că scris este: blestemat este tot cel ce nu va rămâneà întru toate cele scrise în cartea legei, ca să le facă pre ele.
11. Iar cum că nu se îndreptează nimeni înaintea lui Dumnezeu prin lege, arătat este: că dreptul din credință va fi viu.
12. Iar legea nu este din credință, ci omul care va face acestea va fi viu întru ele.
13. Hristos ne-au răscumpărat pre noi din blestemul legei, făcându-se pentru noi blestem, pentrucă scris este: blestemat este tot cel spânzurat pre lemn.
14. Ca întru neamuri binecuvântarea lui Avraam să se facă prin Hristos Iisus; ca făgăduința Duhului să o luăm prin credință.
15. Fraților, ca un om grăiesc, că și așezământul omului cel întărit, nimeni nu’l strică sau îl mai adaogă.
16. Iar lui Avraam s’au grăit făgăduințele și seminței lui. Nu zice: Și semințelor, ca de mulți; ci ca de unul; și seminței tale, carele este Hristos.
17. Și aceasta zic, pre așezământul cel întărit mai înainte dela Dumnezeu întru Hristos, legea, care după patru sute și treizeci de ani s’a făcut, nu’l leapădă, ca să strice făgăduința.
18. Că de este din lege moștenirea, nu mai este din făgăduință; iar lui Avraam prin făgăduință i-au dăruit Dumnezeu.
19. Ce este dar? Pentru călcările de porunci s’a adaos legea, până când erà să vie sămânța, căreia s’a dat făgăduința, rânduită fiind prin îngeri, cu mâna mijlocitorului.
20. Iar mijlocitorul al unuia nu este, iar Dumnezeu unul este.
21. Au doară legea este împrotiva făgăduințelor lui Dumnezeu? Să nu fie; că de s’ar fi dat lege care să poată învià, adevărat din lege ar fi dreptatea.
22. Ci a închis scriptura toate supt păcat, ca făgăduința din credința lui Iisus Hristos să se deà celor ce cred.
23. Iar mai înainte de venirea credinței, supt lege eram păziți, închiși fiind spre credința care erà să se descopere.
24. Pentru aceea legea învățătoare ne-a fost nouă spre Hristos, ca din credință să ne îndreptăm.
25. Iar dacă a venit credința, nu mai suntem supt învățător.
26. Că toți fii ai lui Dumnezeu sunteți prin credință întru Hristos Iisus.
27. Că ori câți în Hristos v’ați botezat, în Hristos v’ați îmbrăcat.
28. Nu este Iudeu nici Elin, nu este rob nici slobod, nu este parte bărbătească nici femeească; că voi toți unul sunteți întru Hristos Iisus.
29. Iar dacă sunteți voi ai lui Hristos, iată a lui Avraam sămânță sunteți, și după făgăduință moștenitori.
CAP. 4.
[modifică]
Iar zic: că în câtă vreme moștenitorul prunc este, nimic nu se osebește de slugă, măcar de este stăpân tuturor.
2. Ci supt epitropi și iconomi este până la vremea cea rânduită de tatăl său.
3. Așà și noi, când eram prunci, supt stihiile lumei eram robiți;
4. Iar când a venit plinirea vremei, au trimes Dumnezeu pre Fiul său, cel născut din femeie, carele s’au făcut supt lege.
5. Ca pre cei de supt lege să’i răscumpere, ca să luăm moștenirea fiească.
6. Iar căci sunteți fii, au trimes Dumnezeu pre Duhul Fiului său în inimele voastre, care strigă: Avvà, Părinte.
7. Pentru aceea nu mai ești rob, ci fiu; iar de ești fiu, și moștenitor ești lui Dumnezeu prin Iisus Hristos.
8. Ci atunci necunoscând pre Dumnezeu, slujiați celor ce din fire nu sunt dumnezei;
9. Iar acum, după ce ați cunoscut pre Dumnezeu, iar mai vârtos după ce v’ați cunoscut de Dumnezeu, cum vă întoarceți iarăș la cele slabe și sărace stihii, cărora iarăș de iznoavă voiți a le slujì?
10. Zilele păziți, și lunile, și vremile și anii.
11. Mă tem de voi, ca nu cumvà în zadar să mă fi ostenit la voi.
12. Fraților, rogu-vă pre voi, fiți precum sunt eu, că și eu am fost precum sunteți voi; cu nimic nu m’ați nedreptățit,
13. Iar știți că prin slăbiciunea trupului am binevestit vouă întâiu.
14. Și ispita mea care erà în trupul meu nu o ați defăimat, nici o ați lepădat; ci ca pre un înger al lui Dumnezeu m’ați primit, ca pre Hristos Iisus.
15. Deci unde este fericirea voastră? Că mărturisesc vouă, că de erà cu putință, ochii voștri scoțându’i, i-ați fi dat mie.
16. Deci dar au vrăjmaș m’am făcut vouă, grăindu-vă vouă adevărul?
17. Vă râvnesc ei pre voi, dar nu bine; ci vor să vă osebească pre voi, ca să le urmați lor.
18. Iar bine este a urmà pururea în lucru bun, și nu numai când sunt de față la voi.
19. Feții mei, pre cari iarăș cu durere vă nasc, până ce se va închipuì Hristos întru voi;
20. Și aș vreà să fiu acum la voi, și să’mi schimb glasul meu; că nu mă pricep de voi.
21. Spuneți’mi, cei ce voiți să fiți supt lege, legea n’o auziți?
22. Pentrucă scris este, că Avraam doi feciori a avut, unul din slujnică, iar altul din cea slobodă.
23. Ci cel din slujnică după trup s’a născut, iar cel din cea slobodă prin făgăduință.
24. Care au altă înțelegere; că acestea sunt cele două legi: una din muntele Sinai, ce naște spre robie, care este Agar;
25. Că Agar, muntele Sinai este, în Arabia, și se alătură cu Ierusalimul acest de acum, și slujește cu feciorii săi;
26. Iar Ierusalimul cel de sus slobod este, care este maică nouă tuturor.
27. Că scris este: veselește-te cea stearpă care nu naști; glăsuește și strigă ceeace n’ai durere; că mai mulți sunt fiii celei pustie, decât ai celeia ce are bărbat.
28. Iar noi, fraților, după Isaac, fii ai făgăduinței suntem.
29. Ci precum atunci cel ce se născuse după trup gonià pre cel ce se născuse după Duh, așà și acum.
30. Dar ce zice scriptura? Gonește pre slujnică și pre feciorul ei; că nu va moștenì fiul slujnicei cu fiul celei slobode.
31. Drept aceea, fraților, nu suntem fii ai slujnicei, ci ai celei slobode.
CAP. 5.
[modifică]
Întru slobozenia dar cu care Hristos pre noi ne-au slobozit stați, și nu cu jugul robiei iarăș vă cuprindeți.
2. Iată, eu Pavel zic vouă: că de vă veți tăià împrejur, Hristos nimic vouă nu va folosì.
3. Și mărturisesc iarăș la tot omul ce se taie împrejur, că dator este să împlinească toată legea.
4. Înzadarnici v’ați făcut de către Hristos, cei ce voiți să vă îndreptați prin lege; din dar ați căzut.
5. Că noi cu Duhul din credință nădejdeà dreptăței așteptăm.
6. Că întru Hristos Iisus nici tăierea împrejur folosește, nici netăierea împrejur; ci credința care lucrează prin dragoste.
7. Alergați bine, cine v’a oprit să nu vă plecați adevărului?
8. Sfatul acesta nu este dela cel ce v’a chiemat pre voi.
9. Puțin aluat toată frământătura dospește.
10. Eu am nădejde de voi întru Domnul, că alt nimic nu veți gândì; iar cel ce vă turbură pre voi, va purtà judecata, oricare va fi.
11. Iar eu, fraților, de propoveduesc încă tăierea împrejur, pentru ce mai sunt gonit? Iată s’a surpat sminteala crucei.
12. O de s’ar lepădà afară cei ce vă răsvrătesc pre voi.
13. Că voi la slobozenie v’ați chemat, fraților; numai să nu dați slobozeniea voastră spre prilej trupului, ci prin dragoste să slujiți unul altuia.
14. Că toată legea într’un cuvânt se plinește, adecă: să iubești pre aproapele tău ca însuți pre tine.
15. Iar de vă mușcați unul pre altul, și vă mâncați, căutați să nu vă mistuiți unul de către altul.
16. Iar vă zic: cu duhul să umblați, și pofta trupului nu o veți săvârșì.
17. Că trupul poftește împrotiva Duhului, iar Duhul împrotiva trupului; și aceștia se împrotivesc unul altuia; ca nu cele ce ați voì acestea să faceți.
18. Iar de vă purtați cu Duhul, nu sunteți supt lege.
19. Iar faptele trupului arătate sunt, care sunt acestea: preacurvia, curviea, necurățiea, înverșunarea,
20. Slujba idolilor, fermecătoriile, vrajbele, sfezile, zavistiile, mâniile, gâlcevele, împerecherile, eresurile,
21. Pismele, uciderile, bețiile, ospețele cele cu cântece și cele asemenea acestora, care mai înainte le spun vouă, precum am și mai spus, că cei ce fac unele ca acestea, împărățiea lui Dumnezeu nu vor moștenì.
22. Iar roada Duhului este dragostea, bucuriea, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețele, înfrânarea poftelor.
23. Împrotiva acestora nu este lege.
24. Iar cari sunt ai lui Hristos, trupul și-au răstignit împreună cu patimile și cu poftele.
25. De trăim cu Duhul, cu Duhul să și umblăm.
26. Să nu fim măreți îndeșert, unul pre altul întărâtând, unul altuia pismuind.
CAP. 6.
[modifică]
Fraților, de va și cădeà vre un om în vre o greșală, voi cei duhovnicești, îndreptați pre unul ca acela cu duhul blândețelor; păzindu-te pre tine, ca să nu cazi și tu în ispită.
2. Purtați sarcinele unul altuia, și așà împliniți legea lui Hristos.
3. Că de se socotește cinevà că este cevà, nimic fiind, pre sine se înșală.
4. Iar fapta sa fiecare să’și ispitească, și atunci întru sine însuș va aveà laudă, iar nu întru altul.
5. Că fiecare sarcina sa își va purtà.
6. Și să împărtășească cel ce se învață cuvântul, pre cel ce învață întru toate bunătățile.
7. Nu vă amăgiți, Dumnezeu nu se batjocorește; că ce va semănà omul, aceea va și secerà.
8. Că cel ce seamănă în trupul său, din trup va secerà stricăciune; iar cel ce seamănă întru Duhul, din Duhul va secerà vieață veșnică.
9. Și făcând binele să nu slăbim; că la vremea sa vom secerà, neostenind.
10. Deci dar până când avem vreme, să facem bine către toți, și mai vârtos către cei ai noștri de o credință.
11. Vedeți cu ce fel de slove am scris vouă cu mâna mea.
12. Câți vor să se fălească în trup, aceia vă silesc pre voi să vă tăieți împrejur; numai ca să nu pătimească gonire pentru Crucea lui Hristos.
13. Că nici singuri cei ce se taie împrejur păzesc legea; ci voesc să vă tăieți voi împrejur, ca în trupul vostru să se laude.
14. Iar mie să nu’mi fie a mă lăudà fără numai în Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care mie lumea s’a răstignit, și eu lumei.
15. Că întru Hristos Iisus nici tăierea împrejur poate cevà, nici netăierea împrejur, ci făptura cea nouă.
16. Și câți vor umblà cu dreptarul acesta, pace preste ei și milă, și preste Israilul lui Dumnezeu.
17. Iar mai mult mie nimeni să nu’mi facă supărare, că eu ranele Domnului Iisus pre trupul meu le port.
18. Darul Domnului nostru Iisus Hristos cu duhul vostru, fraților, Amin.
Către Galateni s’a scris dela Roma.