Sari la conținut

Biblia 1914/Facerea

FACEREA

Capitolul: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10111213141516171819202122232425262728293132333435363738394041424344454647484950

48970FACEREA

CAP. 1.

[modifică]
Facerea lumii.


Întru început au făcut Dumnezeu cerul și pământul.

2. Și pământul erà nevăzut și netocmit și întunerec erà deasupra adâncului; și Duhul lui Dumnezeu se purtà pre deasupra apei.

3. Și au zis Dumnezeu: să se facă lumină și s’a făcut lumină.

4. Și au văzut Dumnezeu lumina că este bună; și au despărțit Dumnezeu între lumină și între întunerec.

5. Și au numit Dumnezeu lumina ziuă și întunerecul l-au numit noapte. Și s’a făcut seară și s’a făcut dimineață; zi una.

6. Și au zis Dumnezeu să se facă tărie în mijlocul apei; și să fie despărțind apă de apă; și s’a făcut așà.

7. Și au făcut Dumnezeu tăria; și au despărțit Dumnezeu între apa, care erà supt tărie și între apa care erà deasupra tăriei.

8. Și au numit Dumnezeu tăria cer; și au văzut Dumnezeu că este bine; și s’a făcut seară și s’a făcut dimineață; ziua a doua.

9. Și au zis Dumnezeu: să se adune apa cea de supt cer într’o adunare, și să se arate uscatul; și s’a făcut așà; și s’a adunat apa cea de supt cer întru adunările sale; și s’a arătat uscatul.

10. Și au numit Dumnezeu uscatul pământ și adunările apelor le-au numit mări; și au văzut Dumnezeu că este bine.

11. Și au zis Dumnezeu: să răsară pământul iarbă verde, care să semene sămânță după fel și după asemănare, și pom roditor, care să facă rod, căruia să fie sămânța lui într’însul după fel pre pământ; și s’a făcut așà.

12. Și a dat din sine pământul iarbă verde, care seamănă sămânță după fel și după asemănare; și pom roditor, care face rod, a căruia sămânța lui este într’însul după fel pre pământ; și au văzut Dumnezeu că este bine.

13. Și s’a făcut seară și s’a făcut dimineață; ziua a treia.

14. Și au zis Dumnezeu: să se facă luminători întru tăria cerului, ca să lumineze pre pământ și să desparță între zi și între noapte. Și să fie spre semne și spre vremi și spre zile și spre ani.

15. Și să fie spre luminare întru tăria cerului, ca să lumineze pre pământ și s’a făcut așà.

16. Și au făcut Dumnezeu doi luminători mari: luminătorul cel mai mare spre stăpânirea zilei; iară luminătorul cel mai mic spre stăpânirea nopții și stelele.

17. Și i-au pus pre ei Dumnezeu întru tăria cerului, ca să lumineze pre pământ.

18. Și să stăpânească preste zi și preste noapte și să desparță între lumină și între întunerec; și au văzut Dumnezeu că este bine.

19. Și s’a făcut seară și s’a făcut dimineață; ziua a patra.

20. Și au zis Dumnezeu: să scoață apele vietăți cu suflete vii și pasări sburătoare pre pământ supt tăria cerului; și s’a făcut așà.

21. Și au făcut Dumnezeu chiții cei mari și tot sufletul vietăților, ce se târăsc, care le-au scos apele după felul lor; și toată pasărea sburătoare după fel; și au văzut Dumnezeu că sunt bune.

22. Și le-au binecuvântat Dumnezeu, zicând: creșteți și vă înmulțiți și umpleți apele mării, și cele sburătoare să se înmulțească pre pământ.

23. Și s’a făcut seară, și s’a făcut dimineață; ziua a cincea.

24. Și au zis Dumnezeu: să scoață pământul suflet viu după fel de cele cu patru picioare și de cele ce se târăsc și hiare pre pământ după fel; și s’a făcut așà.

25. Și au făcut Dumnezeu hiarele pământului după felul lor și dobitoacele după felu! lor și toate cele ce se târăsc pre pământ după felul lor; și au văzut Dumnezeu că sunt bune.

26. Și au zis Dumnezeu: să facem om după chipul nostru și după asemănare; și să stăpânească peștii mării și pasările cerului și dobitoacele și tot pământul și toate vietățile cele ce se târăsc pre pământ.

27. Și au făcut Dumnezeu pre om, după chipul lui Dumnezeu l-au făcut pre dânsul, bărbat și femee i-au făcut pre ei.

28. Și i-au binecuvântat pre ei Dumnezeu zicând: creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul; și-l stăpâniți pre el și stăpâniți peștii mării și pasările cerului și toate dobitoacele și tot pământul și toate vietățile, care se târăsc pre pământ.

29. Și au zis Dumnezeu: iată am dat vouă toată iarba, ce face sămânță de semănat, care este deasupra a tot pământul; și tot pomul, care are întru sine rod cu sămânță de semănat, va fi vouă de mâncare.

30. Și tuturor hiarelor pământului și tuturor pasărilor cerului și tuturor vietăților, ce se târăsc pre pământ, care au întru sine suflare de vieață, și toată iarba verde de mâncare; și s’a făcut așà.

31. Și au văzut Dumnezeu toate câte au făcut și iată erau bune foarte; și s’a făcut seară și s’a făcut dimineață; ziua a șasea.

CAP. 2.

[modifică]
Sfințirea zilei a șaptea. Așezarea omului în Raiu. Căsătoria.


Și s’au săvârșit cerul și pământul și toată podoaba lor.

2. Și au săvârșit Dumnezeu în ziua a șasea lucrurile sale, care au făcut; și s’au odihnit în ziua a șaptea de toate lucrurile sale, care au făcut.

3. Și au binecuvântat Dumnezeu ziua a șaptea și o au sfințit pre ea; că întru aceea s’au odihnit de toate lucrurile sale, care au început Dumnezeu a face.

4. Aceasta este cartea facerii cerului și a pământului, când și în care zi au făcut Domnul Dumnezeu cerul și pământul.

5. Și toată verdeața câmpului mai înainte de ce s’a făcut pre pământ și toată iarba țarinii mai înainte de ce a răsărit, că nu dedese Dumnezeu ploaie pre pământ și om nu erà, care să-l lucreze pre dânsul.

6. Și izvor ieșeà din pământ și adăpà toată fața pământului.

7. Și au făcut Dumnezeu pre om, țărână luând din pământ și au suflat în fața lui suflare de vieață și s’a făcut omul cu suflet viu.

8. Și au sădit Dumnezeu Raiu în Edem către răsărit; și au pus acolo pre omul pre care l-au făcut.

9. Și au făcut Dumnezeu să răsară încă din pământ tot pomul frumos la vedere și bun la mâncare; și pomul vieții în mijlocul Raiului și pomul științii binelui și al răului.

10. Și rîu ieșeà din Edem, ca să ude Raiul, care de acolo se împarte în patru rîuri.

11. Numele unuia Fison: acesta încunjură tot pământul Evilatului; acolo este aur.

12. Și aurul pământului aceluia este bun, și acolo este rubin și piatră verde.

13. Și numele rîului celui de al doilea Gheon: acesta încunjură tot pământul Etiopiei.

14. Și rîul cel de al treilea Tigru: acesta curge spre Asiria. Iară rîul al patrulea Eufrat.

15. Și au luat Domnul Dumnezeu pre omul, pre carele l-au făcut și l-au pus în Raiul desfătării să-l lucreze și să-l păzească.

16. Și au poruncit Domnul Dumnezeu lui Adam, zicând: din tot pomul, care este în Raiu să mănânce;

17. Iară din pomul științii binelui și al răului să nu mâncați dintr’însul, că ori în ce zi veți mâncà din el cu moarte veți murì.

18. Și au zis Domnul Dumnezeu: nu este bine să fie omul singur, să-i facem ajutor asemenea lui.

19. Și au făcut Dumnezeu încă din pământ toate hiarele țarinii și toate pasările cerului, și le-au adus la Adam să vază, ce nume le va pune; și tot sufletul viu, cum l-a numit Adam, acesta este numele lui.

20. Și a pus Adam nume tuturor dobitoacelor și tuturor pasărilor cerului și tuturor hiarelor pământului; iară lui Adam nu s’a aflat ajutor asemenea lui.

21. Și au pus Dumnezeu somn în Adam și a adormit; și au luat o coastă dintru ale lui și au plinit cu carne locul ei.

22. Și au făcut Dumnezeu coasta, care o au luat din Adam, muere, și o au adus pre ea la Adam.

23. Și a zis Adam: iată acum os din oasele mele și trup din trupul meu, aceasta se va chemà femee, pentru că din bărbatul său s’a luat.

24. Pentru aceea va lăsà omul pre tatăl său și pre muma sa și se va lipì de femeia sa și vor fi amândoi un trup.

25. Și erau amândoi goli și Adam și femeea lui, și nu se rușinau.

CAP. 3.

[modifică]
Căderea strămoșilor în păcat. Pedeapsa. Făgăduința Mesiei.


Iară șarpele erà mai înțelept de cât toate hiarele cele de pre pământ, care le-au făcut Domnul Dumnezeu; și a zis șarpele către femee: ce este, că au zis Dumnezeu să nu mâncați din tot pomul Raiului?

2. Și a zis femeea către șarpe: din tot pomul care este în Raiu mâncăm.

3. Iară din rodul pomului, care este în mijlocul Raiului au zis Dumnezeu: să nu mâncați dintr’însul, nici să vă atingeți de dânsul, ca să nu muriți.

4. Și a zis șarpele către femee: nu veți murì cu moarte.

5. Că știe Dumnezeu, că ori în ce zi veți mâncà dintr’însul, se vor deșchide ochii voștri și veți fi ca niște dumnezei cunoscând binele și răul.

6. Și a văzut femeea, că bun este pomul la mâncare și plăcut ochilor la vedere, și cum că frumos este a cunoaște; și luând din rodul lui a mâncat și a dat și bărbatului său și a mâncat cu dânsa.

7. Și li s’au deșchis ochii amândurora și au cunoscut că erau goli; și au cusut frunze de smochin și ș’au făcut acoperemânturi împrejurul trupului.

8. Și au auzit glasul Domnului Dumnezeu umblând prin Raiu după amieazăzi, și s’au ascuns Adam și femeea lui de către fața Domnului Dumnezeu între pomii Raiului.

9. Și au strigat Domnul Dumnezeu pre Adam și au zis lui: Adame, unde ești?

10. Iar el a zis: glasul tău am auzit umblând prin Raiu și m’am temut, că gol sunt și m’am ascuns.

11. Și i-au zis Dumnezeu: cine ți-a spus ție că ești gol? fără numai că ai mâncat din pomul, din carele ți-am poruncit numai dintru acesta să nu mănânci.

12. Și a zis Adam: muerea care mi-ai dat să fie cu mine, aceea mi-a dat din pom și am mâncat.

13. Și au zis Domnul Dumnezeu muerii: de ce ai făcut aceasta? Și a zis muerea: șarpele m’a amăgit și am mâncat.

14. Și au zis Domnul Dumnezeu șarpelui: pentrucă ai făcut aceasta, blestemat să fii tu din toate dobitoacele și din toate hiarele pământului; pre pieptul tău și pre pântece te vei târî și pământ vei mâncà în toate zilele vieții tale.

15. Vrăjmășie voiu pune între tine și între femee și între sămânța ta și între sămănța ei; acela va păzì capul tău și tu vei păzì călcâiul lui.

16. Muerii au zis: înmulțind voiu înmulțì necazurile tale și suspinul tău, în dureri vei naște fii și spre bărbatul tău va fi întoarcerea ta; și el te va stăpânì.

17. Iară lui Adam au zis: pentru că ai ascultat glasul femeii tale și ai mâncat din pomul, din care ți-am poruncit ție, numai dintru acela să nu mănânci, și ai mâncat dintr’însul, blestemat să fie pământul întru lucrurile tale; întru necazuri vei mâncà dintr’însul în toate zilele vieții tale.

18. Spini și pălămidă va răsărì ție, și vei mâncà iarba pământului.

19. Întru sudoarea feții tale vei mâncà pâinea ta, până când te vei întoarce în pământ din care ești luat: că pământ ești și în pământ te vei întoarce.

20. Și a pus Adam numele femeii sale Eva, adică Vieață, pentrucă ea este mumă tuturor celor vii.

21. Și au făcut Domnul Dumnezeu lui Adam și femeii lui îmbrăcăminte de piele și i-au îmbrăcat pre ei.

22. Și au zis Dumnezeu: iată Adam s’a făcut ca unul din noi cunoscând binele și răul! Și acum, ca nu cumvà să’și tinză mâna sa și să ia din pomul vieții și să mănânce și să trăească în veci,

23. L-au scos pre el Domnul Dumnezeu din Raiul desfătării, ca să lucreze pământul din care s’a luat.

24. Și au scos Domnul Dumnezeu afară pre Adam și l-au pus pre el în preajma Raiului desfătării; și au pus Heruvimi și sabie de foc învârtitoare, ca să păzească calea pomului vieții.

CAP. 4.

[modifică]
Cain și Avel. Urmașii lor.


Iar Adam a cunoscut pre Eva femeea sa, și zămislind ea a născut pre Cain, și a zis: dobândit-am om prin Dumnezeu.

2. Și a mai născut pre Avel fratele lui, și a fost Avel păstor de oi; iară Cain a fost lucrător de pământ.

3. Și a fost după câteva zile a adus Cain din rodurile pământului jertfă lui Dumnezeu.

4. Și a adus și Avel din cele întâiu născute ale oilor sale și din grăsimea lor; și au căutat Dumnezeu spre Avel și spre darurile lui.

5. Iară spre Cain și spre jertfele lui nu s’au uitat, și s’a întristat Cain foarte și s’a mâhnit fața lui.

6. Și au zis Domnul Dumnezeu lui Cain: de ce te-ai întristat și pentruce s’a mâhnit fața ta?

7. De ai fi adus drept și ai fi împărțit drept, n’ai fi păcătuit. Taci, la tine se va întoarce și tu îl vei stăpânì pre acela.

8. Și a zis Cain către Avel fratele său: să ieșim la câmp; și a fost când erau ei în câmp, s’a sculat Cain asupra fratelui său Avel și l-a omorît pre el.

9. Și au zis Domnul Dumnezeu către Cain: unde este Avel fratele tău? Iar el a zis: nu știu; au doar păzitor sunt eu fratelui meu?

10. Și au zis Domnul: De ce ai făcut aceasta? Glasul sângelui fratelui tău strigă către mine din pământ.

11. Și acum blestemat să fii tu pre pământul, care a deschis gura sa să primească sângele fratelui tău din mâna ta.

12. Când vei lucrà pământul, nu va adaoge a da ție puterea sa; gemând și tremurând vei fi pre pământ.

13. Și a zis Cain către Domnul: mai mare este vina mea decât a mi se ertà mie.

14. De mă scoți astăzi de pre fața pământului și dela fața ta mă voiu ascunde; și voiu fi gemând și tremurând pre pământ și va fi tot cel ce mă va aflà, mă va omorî.

15. Și au zis lui Domnul Dumnezeu: nu așà; tot cel ce va omorî pre Cain, de șapte ori se va pedepsì, și au pus Domnul Dumnezeu semn lui Cain, ca să nu-l omoare oricine îl va aflà pre el.

16. Și a ieșit Cain dela fața lui Dumnezeu și a lăcuit în pământul Neid în preajma Edemului.

17. Și a cunoscut Cain pre femeea sa, și zămislind a născut pre Enoh; și a zidit cetate și a chemat cetatea pre numele fiului său Enoh.

18. Și s’a născut lui Enoh Gaidad; și Gaidad a născut pre Maleleil; și Maleleil a născut pre Matusala; și Matusala a născut pre Lameh.

19. Și a luat Lameh două femei: numele uneia Ada și numele ceilalte Sella.

20. Și a născut Ada pre Iovil, acesta a fost tată hrănitorilor de dobitoace, cari lăcuesc în colibi.

21. Și numele fratelui lui: Iuval; acesta a fost care a izvodit canonul și lăuta.

22. Iară Sella a născut pre Tovel; acesta a fost bătător cu ciocane, faur de aramă și de fier. Iară sora lui Tovel, Noema.

23. Și a zis Lameh femeilor sale Adei și Sellei: ascultați glasul meu, femeile lui Lameh; băgați în urechi cuvintele mele, că bărbat am omorît spre rană mie și tânăr spre vătămare mie.

24. Că de șapte ori s’a izbândit despre Cain; iar despre Lameh de șaptezeci de ori câte șapte.

25. Și a cunoscut Adam pre Eva, femeea sa, și zămislind a născut fiu; și a chemat numele lui Sit, zicând: că mi-a ridicat mie Dumnezeu altă sămânță în locul lui Avel, pre care l-a omorît Cain.

26. Și lui Sit s’a născut fiu și i-a pus numele lui Enos: acesta a nădăjduit a chemà numele Domnului Dumnezeu.

CAP. 5.

[modifică]
Neamurile Patriarhilor dela Adam până la Noe.


Aceasta este cartea facerii oamenilor, în care zi au făcut Dumnezeu pre Adam, după chipul lui Dumnezeu l-au făcut pre el.

2. Bărbat și femee i-au făcut pre ei, și i-au binecuvântat; și au chemat numele lui Adam, în ziua în care i-au făcut pre ei.

3. Și a trăit Adam două sute și treizeci de ani și a născut fiu după chipul și asemănarea sa; și a numit numele lui Sit.

4. Și au fost zilele lui Adam, care le-au trăit, după ce a născut pre Sit, ani șapte sute; și a născut fii și fete.

5. Și au fost toate zilele lui Adam, care le-a trăit, nouă sute și treizeci de ani; și a murit.

6. Și a trăit Sit ani două sute și cinci; și a născut pre Enos.

7. Și a trăit Sit, după ce a născut pre Enos, ani șapte sute și șapte; și a născut fii și fete.

8. Și au fost toate zilele lui Sit ani nouă sute și doisprezece; și a murit.

9. Și a trăit Enos ani o sută și nouăzeci; și a născut pre Cainan.

10. Și a trăit Enos, după ce a născut pre Cainan, ani șapte sute cincisprezece; și a născut fii și fete.

11. Și au fost toate zilele lui Enos ani nouă sute cinci; și a murit.

12. Și a trăit Cainan ani o sută șaptezeci; și a născut pre Maleleil.

13. Și a trăit Cainan, după ce a născut pre Maleleil, ani șapte sute patruzeci; și a născut fii și fete.

14. Și au fost toate zilele lui Cainan ani nouă sute zece; și a murit.

15. Și a trăit Maleleil ani o sută șasezeci și cinci; și a născut pre Iared.

16. Și a trăit Maleleil, după ce a născut pre Iared, ani șapte sute treizeci; și a născut fii și fete.

17. Și au fost toate zilele lui Maleleil ani opt sute nouăzeci și cinci; și a murit.

18. Și a trăit Iared ani o sută șasezeci și doi; și a născut pre Enoh.

19. Și a trăit Iared, după ce a născut pre Enoh, ani opt sute; și a născut fii și fete.

20. Și au fost toate zilele lui Iared ani nouă sute șasezeci și doi; și a murit.

21. Și a trăit Enoh ani o sută șasezeci și cinci; și a născut pre Matusala.

22. Și bine a plăcut Enoh lui Dumnezeu; și după ce a născut pre Matusala, a trăit Enoh două sute de ani; și a născut fii și fete.

23. Și au fost toate zilele lui Enoh ani trei sute șasezeci și cinci.

24. Și bine a plăcut Enoh lui Dumnezeu și nu s’a aflat, pentrucă l-a mutat pre dânsul Dumnezeu.

25. Și a trăit Matusala ani o sută optzeci și șapte; și a născut pre Lameh.

26. Și a trăit Matusala, după ce a născut pre Lameh, ani șapte sute optzeci și doi; și a născut fii și fete.

27. Și au fost toate zilele lui Matusala, care le-a trăit, ani nouă sute șasezeci și nouă; și a murit.

28. Și a trăit Lameh ani o sută optzeci și opt; și a născut fiu.

29. Și a chemat numele lui Noe, zicând: acesta va face să odihnim de lucrurile noastre și de necazurile mâinilor noastre și de pământul, care l-au blestemat Domnul Dumnezeu.

30. Și a trăit Lameh, după ce a născut pre Noe, ani cinci sute șasezeci și cinci; și a născut fii și fete.

31. Și au fost toate zilele lui Lameh ani șapte sute cincizeci și trei; și a murit.

32. Și erà Noe de cinci sute de ani; și a născut Noe trei feciori: pre Sim pre Ham și pre Iafet.

CAP. 6.

[modifică]
Vestirea potopului. Facerea corăbiei.


Și a fost când au început oamenii a se înmulțì pre pământ și li s’au născut lor fete.

2. Văzând fiii lui Dumnezeu pre fetele oamenilor că erau frumoase, ș’au luat lor femei din toate care au ales.

3. Și au zis Domnul Dumnezeu: nu va rămâneà Duhul meu în oamenii aceștia în veac, pentrucă trupuri sunt și vor fi zilele lor o sută și douăzeci de ani.

4. Și erau uriași pre pământ în zilele acelea; și după aceia când intrau fiii lui Dumnezeu la fetele oamenilor și le nășteau lor, aceia erau uriași, din veci oameni numiți.

5. Iară văzând Domnul Dumnezeu că s’au înmulțit răutățile oamenilor pre pământ, și cum că fiecare cugetă în inima sa cu deadinsul la răutăți în toate zilele,

6. I-au părut rău lui Dumnezeu că au făcut pre om pre pământ, și s’au căit.

7. Și au zis Dumnezeu: pierde-voiu pre omul pre care l-am făcut de pe fața pământului, dela om până la dobitoc și dela cele ce se târăsc până la pasările cerului, pentru că’mi pare rău că i-am făcut pre ei.

8. Iară Noe a aflat har înaintea Domnului Dumnezeu.

9. Acestea sunt nașterile lui Noe: Noe, om drept și desăvârșit fiind în neamul său, a plăcut lui Dumnezeu.

10. Și a născut Noe trei feciori: pre Sim pre Ham și pre Iafet.

11. Și se stricase pământul înaintea lui Dumnezeu și se umplusese de nedreptate.

12. Și au văzut Domnul Dumnezeu pământul, și erà stricat, pentru că’și stricase tot trupul calea sa pre pământ.

13. Și au zis Domnul Dumnezeu lui Noe: sfârșitul a tot omul vine înaintea mea, că s’a umplut pământul de nedreptate dela dânșii, și iată voiu pierde pre ei și pământul.

14. Iară tu fă ție corabie din lemne neputrezitoare în patru muchi; despărțituri vei face prin corabie; și o vei smolì pe din lăuntru și pe din afară cu smoală.

15. Și așà vei face corabia: de trei sute de coți va fi lungimea corăbiei și de cincizeci de coți lățimea și de treizeci de coți înălțimea ei.

16. Strimtând-o vei face corabia, și deasupra de un cot o vei sfârșì; și ușa corăbii vei face în coaste, și cămări câte cu două și câte cu trei rânduri de poduri vei face într’însa.

17. Și iată eu voiu aduce potop de apă pre pământ, ca să strice tot trupul în care este suflet viu supt cer; și ori câte vor fi pre pământ vor muri.

18. Și voiu pune legătura mea cu tine; și vei intrà în corabie tu și feciorii tăi și femeea ta și femeile feciorilor tăi cu tine.

19. Și din toate dobitoacele și din toate cele ce se târăsc și din toate hiarele și din tot trupul, câte două din toate să iei în corabie, ca să le hrănești cu tine, parte bărbătească și femeească să fie.

20. Și din toate pasările cele zburătoare dupre fel și din toate dobitoacele dupre fel și din toate vietățile ce se târăsc pre pământ dupre felul lor, câte două din toate vor intrà la tine să se hrănească împreună cu tine, parte bărbătească și femeească.

21. Și tu să’ți iei din toate bucatele de care mâncați; și vei adunà la tine și vor fi ție și lor de mâncare.

22. Și făcù Noe toate câte i-au poruncit lui Domnul Dumnezeu; așà a făcut.

CAP. 7.

[modifică]
Potopul.


Și au zis Domnul Dumnezeu către Noe: intră tu și toată casa ta în corabie, că pre tine te-am văzut drept înaintea mea în neamul acesta.

2. Și din dobitoacele cele curate ia cu tine în lăuntru câte șapte, parte bărbătească și femeească; iară din dobitoacele cele necurate câte două, bărbat și femee.

3. Și din pasările cerului cele curate câte șapte, parte bărbătească și femeească; și din toate pasările cele necurate câte două, parte bărbătească și femeească, ca să păstrezi sămânță preste tot pământul.

4. Că încă șapte zile și eu voiu aduce ploaie pre pământ patruzeci de zile și patruzeci de nopți, și voiu pierde de pre fața pământului tot ce viează care am făcut.

5. Și a făcut Noe câte i-au poruncit lui Domnul Dumnezeu.

6. Iară Noe era de șase sute de ani; și potop de apă s’a făcut pre pământ.

7. Și a intrat Noe și feciorii lui și femeea lui și femeile feciorilor lui cu dânsul în corabie, pentru apa potopului.

8. Și din pasările cele curate și din pasările cele necurate și din dobitoacele cele curate și din dobitoacele cele necurate și din hiare și din toate cele ce se târăsc pre pământ.

9. Câte două din toate au intrat la Noe în corabie, parte bărbătească și femeească, precum au poruncit Domnul Dumnezeu lui Noe.

10. Și a fost după șapte zile, apa potopului s’a făcut pre pământ.

11. În anul șase sute din vieața lui Noe, în luna a doua, în douăzeci și șapte ale lunii, în ziua aceea s’au desfăcut toate izvoarele adâncului, și jghiaburile cerului s’au deșchis.

12. Și a căzut ploaie pre pământ patruzeci de zile și patruzeci de nopți.

13. În ziua aceea intrat-au Noe, Sim, Ham, Iafet feciorii lui Noe și femeea lui Noe și trei femei ale feciorilor lui cu dânsul în corabie.

14. Și toate hiarele dupre fel și toate dobitoacele dupre fel și toată vietatea ce se mișcă pre pământ dupre fel și toată pasărea zburătoare dupre felul său.

15. Au intrat la Noe în corabie câte două, parte bărbătească și femească din tot trupul în care este suflet viu.

16. Și cele ce intrase, parte bărbătească și femeiască din tot trupul au intrat, dupre cum au poruncit Dumnezeu lui Noe; și au încuiat Domnul Dumnezeu corabia pre dinafară.

17. Și a fost potop patruzeci de zile și patruzeci de nopți pre pământ, și s’a înmulțit apa și a ridicat corabia și o a înălțat de pre pământ.

18. Și creșteà apa și se înmulțeà foarte pre pământ, și se purtà corabia pre deasupra apei.

19. Iar apa se întăreà foarte foarte pre pământ, și a acoperit toți munții cei înalți, care erau supt cer.

20. De cinsprezece coți s’a înălțat apa în sus și a acoperit toți munții cei înalți.

21. Și a murit tot trupul ce se mișcà pre pământ al pasărilor și al dobitoacelor și al hiarelor și toată vietatea ce se mișcà pre pământ.

22. Și tot omul și toate câte aveau suflare de vieață și tot ce erà pre uscat au murit.

23. Și au pierit tot ce erà viu pre fața a tot pământul dela om până la dobitoc și cele ce se târăsc și pasările cerului și s’au stins de pre pământ; și a rămas Noe singur și cei ce erau cu el în corabie.

24. Și s’a înălțat apa pre pământ o sută cincizeci de zile.

CAP. 8.

[modifică]
Încetarea Potopului.


Și și-au adus aminte Dumnezeu de Noe și de toate hiarele și de toate dobitoacele și de toate pasările și de toate vietățile ce se târăsc, câte erau cu dânsul în corabie; și au adus Dumnezeu vânt pre pământ și a încetat apa.

2. Și s’au încuiat izvoarele adâncului și jghiaburile cerului și s’a oprit ploaia din cer.

3. Și scădeà apa scurgându-se de pre pământ și s’a împuținat apa după o sută cincizeci de zile.

4. Și a șezut corabia în luna a șaptea, în douăzeci și șapte de zile ale lunii, pre munții Ararat.

5. Iar apa a scăzut până la luna a zecea; iară în luna a zecea, în ziua cea dintâiu a lunii, s’au ivit vârfurile munților.

6. Și a fost după patruzeci de zile, deșchis-a Noe fereastra corăbii, care o făcuse.

7. Și a trimis corbul să vază de a scăzut apa, și ieșind nu s’a mai întors, până când s’a uscat apa de pre pământ.

8. Și a trimis porumbul după dânsul, să vază de a scăzut apa de pre pământ.

9. Și neaflând porumbul odihnă picioarelor sale, s’a întors la dânsul în corabie, că erà apă preste toată fața pământului; și tinzând mâna l-a luat și l-a băgat la sine în corabie.

10. Și așteptând încă și alte șapte zile, iar a trimis porumbul din corabie.

11. Și s’a întors la dânsul porumbul către seară și aveà în gura sa stâlpare de măslin cu frunză; și a cunoscut Noe, că a scăzut apa de pre fața pământului.

12. Și așteptând încă alte șapte zile, iar a trimis porumbul și n’a mai adaos a se întoarce la dânsul.

13. Și a fost în anul șase sute și unul din vieața lui Noe, în luna dintâiu, în ziua dintâiu a lunii, scăzuse apa de pre pământ; și a descoperit Noe acoperișul corăbii, care făcuse, și a văzut că a scăzut apa de pre fața pământului.

14. Iară în luna a doua, în ziua a douăzeci și șapte, s’a uscat pământul.

15. Și au grăit Domnul Dumnezeu către Noe zicând: ieși din corabie tu și femeia ta și feciorii tăi și femeile feciorilor tăi cu tine.

16. Și toate hiarele, câte sunt cu tine, și tot trupul dela pasări până la dobitoace, și toată vietatea care se mișcă pre pământ, scoate-le cu tine, și creșteți și vă înmulțiți pre pământ.

17. Și a ieșit Noe și femeia lui și feciorii lui și femeile feciorilor lui cu dânsul.

18. Și toate hiarele și toate dobitoacele și toată pasărea și toată vietatea, ce se mișcă pre pământ după felul său, au ieșit din corabie.

19. Și a zidit Noe altar Domnului; și a luat din toate dobitoacele cele curate și din toate pasările cele curate; și a adus ardere de tot pre altar.

20. Și au mirosit Domnul Dumnezeu miros cu bună mireasmă și au zis Domnul Dumnezeu: am socotit și nu voiu adaoge mai mult a blestemà pământul pentru faptele oamenilor, pentrucă se pleacă cugetul omului cu deadinsul spre rele din tinerețile lui; deci nu voiu mai adaoge a omorî tot trupul viu, precum am făcut.

21. În toate zilele pământului: semănătura și secerișul, frigul și căldura, vara și primăvara, ziua și noaptea, nu vor încetà.

CAP. 9.

[modifică]
Curcubeul.


Și au binecuvântat Dumnezeu pre Noe și pre feciorii lui și le-au zis lor: creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și-l stăpâniți pre el.

2. Și groaza și frica voastră va fi preste toate hiarele pământului și preste toate pasările cerului și preste toate câte se mișcă pre pământ și preste toți peștii mării; supt mâinile voastre le-am dat.

3. Și tot ce se mișcă și viează vor fi vouă de mâncare; ca pre niște burueni de erburi le-am dat vouă toate.

4. Fără numai carne cu sângele sufletului să nu mâncați.

5. Pentrucă și sângele sufletelor voastre îl voiu cere din mâna tuturor hiarelor, și din mâna fratelui omului voiu cere sufletul omului.

6. Cel ce va vărsà sângele omului, pentru sângele aceluia sângele lui se va vărsà, că după chipul lui Dumnezeu am făcut pre om.

7. Iară voi creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și-l stăpâniți pre el.

8. Și au grăit Dumnezeu lui Noe și feciorilor lui cu dânsul, zicând:

9. Iată eu puiu legătura mea cu voi și cu seminția voastră după voi.

10. Și cu tot sufletul viu, ce este cu voi din pasări și din dobitoace și din toate hiarele pământului, câte sunt cu voi din toate, care au ieșit din corabie.

11. Și voiu pune legătura mea cu voi; și nu va mai murì nici un trup de apa potopului și nu va mai fi potop de apă care să strice tot pământul.

12. Și au zis Domnul Dumnezeu către Noe: Acesta este semnul legăturii, care îl dau eu între mine și între voi și între tot sufletul viu, care este cu voi întru neamuri veșnice.

13. Curcubeul meu îl puiu în nori; și va fi semn de legătură între mine și între pământ.

14. Și va fi când voiu aduce eu nori pre pământ se va arătà curcubeul meu în nori.

15. Și-mi voiu aduce aminte de legătura mea, care este între mine și între voi și între tot sufletul viu în tot trupul; și nu va mai fi potop de apă, ca să piară tot trupul.

16. Și va fi curcubeul meu pre nori și-l voiu vedeà, ca să-mi aduc aminte de legătura cea veșnică între mine și între pământ și între sufletul viu, care este în tot trupul pre pământ.

17. Și au zis Dumnezeu lui Noe: Acesta este semnul legăturii, care l-am pus între mine și între tot trupul ce este pre pământ.

18. Și erau feciorii lui Noe, carii au ieșit din corabie: Sim, Ham și Iafet; iară Ham erà tată lui Hanaan. Acești trei sunt feciorii lui Noe.

19. Și dintr’aceștia s’au împrăștiat preste tot pământul.

20. Și a început Noe a fi om lucrător de pământ și a sădit vie.

21. Și a băut din vin și s’a îmbătat și s’a golit în casa sa.

22. Și a văzut Ham, tatăl lui Hanaan, goliciunea tatălui său.

23. Și ieșind afară a spus celor doi frați ai săi; iară Sim și Iafet luând o haină o au pus pre amândoi umerii lor, și s’au dus cu dosul înainte și au acoperit goliciunea tatălui lor, și fețele lor căutau înapoi și n’au văzut goliciunea tatălui lor,

24. Și s’a trezvit Noe de vin și a cunoscut câte i-a făcut lui feciorul său cel mai tânăr și a zis:

25. Blestemat să fie Hanaan pruncul, slugă va fi fraților săi; și a zis: Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul lui Sim; și va fi Hanaan pruncul slugă lui.

26. Înmulțească Dumnezeu pre Iafet și să lăcuiască în lăcașurile lui Sim și să fie Hanaan slugă lui.

27. Și a trăit Noe după potop ani trei sute cincizeci.

28. Și au fost toate zilele lui Noe nouă sute cincizeci de ani; și a murit.

CAP. 10.

[modifică]
Seminția și urmașii lui Noe.


Acestea sunt neamurile fiilor lui Noe: a lui Sim, a lui Ham și a lui Iafet; și s’au născut lor fii după potop.

2. Fiii lui Iafet: Gamer și Magog și Madì și Iovan și Elisà și Tovel și Mosoh și Tiras.

3. Și feciorii lui Gamer: Ashanaz și Rifat și Torgama.

4. Și feciorii lui Iovan: Elisà și Tarsis și Kitii și Rodenii.

5. Dintr’aceștia s’au împărțit hotare neamurilor în pământul lor, fiecare după limbă întru neamurile lor și întru semințiile lor.

6. Și feciorii lui Ham: Hus și Mesraim și Fud și Hanaan.

7. Și feciorii lui Hus: Savà și Evila și Savata și Regma și Savataca.

8. Și feciorii lui Regma: Savà și Dadan; iară Hus a născut pre Nevrod, acesta a început a fi uriaș pre pământ.

9. Acesta erà uriaș vânător înaintea Domnului Dumnezeu, pentru aceea zic, că Nevrod a fost uriaș vânător înaintea Domnului.

10. Și a fost începutul împărăției lui Vavilonul; și Oreh și Arhad și Halanii în pământul Senaar.

11. Din pământul acela a ieșit Asur; și a zidit Ninevi și cetatea Roovoth și Halah.

12. Și Dasi între Ninevi și între Halah. Aceasta este cetate mare.

13. Iară Mesraim a născut pre Ludiimi pre Neftalimi și pre Enemetimi și pre Laviimi.

14. Și pre Patrosoniimi și pre Hazmoniimi, de unde au ieșit Filistenii și pre Gaftoriimi.

15. Iară Hanaan a născut pre Sidon, cel întâi născut al său și pre Heteu.

16. Și pre Ievuseu și pre Amoreu și pre Ghergheseu.

17. Și pre Eveu și pre Arucheu și pre Aseneu.

18. Și pre Aradeu și pre Samareu și pre Amathi; și după aceasta s’au împrăștiat neamurile Hananeilor.

19. Și au fost hotarele Hananeilor dela Sidon până la Gherara și Gaza, până la Sodoma și Gomora și Adama și Sevoin până la Dasa.

20. Aceștia sunt feciorii lui Ham întru neamurile lor, după limbile lor, întru țările lor și întru semințiile lor.

21. Și s’a născut și lui Sim, tatăl tuturor fiilor lui Ever, fratelui celui mai mare al lui Iafet.

22. Fiii lui Sim: Elam și Asur și Arfachsad și Lud și Aram și Cainan.

23. Și fiii lui Aram: Uz și Ul și Gater și Mosoh.

24. Și Arfacsad a născut pre Cainan; și Cainan a născut pre Sala; iară Sala a născut pre Ever.

25. Iară lui Ever s’au născut doi feciori: numele unuia Faleg, pentrucă în zilele lui s’a împărțit pământul, și numele fratelui lui Iectan.

26. Iar Iectan a născut pre Elmodad și pre Salet și pre Sarmot și pre Iarah.

27. Și pre Odorra și pre Evil și pre Dekla,

28. Și pre Eval și pre Avimael și pre Savà.

29. Și pre Ufir și pre Eveila și pre Iovav; toți aceștia au fost feciorii lui Iectan.

30. Și a fost lăcașul lor dela Masì până la Safira, muntele răsăritului.

31. Aceștia sunt feciorii lui Sim în neamurile lor, după limbile lor, întru țările lor și întru semințiile lor.

32. Acestea sunt neamurile feciorilor lui Noe, după nașterile lor și după semințiile lor. Dintr’aceștia s’au împărțit hotare neamurilor pre pământ după potop.

CAP. 11.

[modifică]
Turnul Vavilon. Amestecarea limbilor. Semințiile lui Sim.


Și erà în tot pământul o limbă și un glas tuturor.

2. Și a fost după ce au purces ei dela răsărit, au aflat câmp în pământul Senaar și au descălicat acolo.

3. Și a zis omul către vecinul său: veniți să facem cărămizi și să le ardem în foc; și le-au fost cărămida în loc de piatră și lutul le erà în loc de var.

4. Și au zis: veniți să ne zidim noă cetate și turn, al căruia vârf să fie până la cer; și să ne facem noă nume mai înainte de ce ne vom risipì pre fața a tot pământul.

5. Și s’au pogorît Domnul să vază cetatea și turnul, care zideau fiii oamenilor.

6. Și au zis Domnul: iată un neam este și o limbă tuturor; și aceasta au început a face și acum nu vor încetà dintr’acele toate câte se vor apuca a face.

7. Veniți și pogorîndu-ne să amestecăm acolo limba lor, ca să nu înțeleagă niciunul glasul deaproapelui său.

8. Și i-au împrăștiat pre ei Domnul de acolo preste fața a tot pământul; și au încetat a zidì cetatea și turnul.

9. Pentru aceea s’a chemat numele locului aceluia amestecare, că acolo au amestecat Domnul limbile a tot pământul; și de acolo i-au risipit pre ei preste fața a tot pământul.

10. Acestea sunt nașterile lui Sim: Și erà Sim de o sută de ani, când a născut pre Arfacsad în al doilea an după potop.

11. Și a trăit Sim, după ce a născut pre Arfacsad, ani cinci sute; și a născut fii și fete; și a murit.

12. Și a trăit Arfacsad o sută treizeci și cinci de ani; și a născut pre Cainan.

13. Și a trăit Arfacsad, după ce a născut pre Cainan, ani patru sute; și a născut fii și fete; și a murit. Și a trăit Cainan o sută treizeci de ani; și a născut pre Sala; și a trăit Cainan, după ce a născut pre Sala, ani trei sute și treizeci; și a născut fii și fete; și a murit.

14. Și a trăit Sala o sută treizeci de ani; și a născut pre Ever.

15. Și a trăit Sala, după ce a născut pre Ever, ani trei sute treizeci; și a născut fii și fete; și a murit.

16. Și a trăit Ever o sută treizeci și patru de ani; și a născut pre Faleg.

17. Și a trăit Ever, după ce a născut pre Faleg, ani două sute șaptezeci; și a născut fii și fete; și a murit.

18. Și a trăit Faleg o sută treizeci de ani; și a născut pre Ragav.

19. Și a trăit Faleg, după ce a născut pre Ragav, ani două sute nouă; și a născut fii și fete; și a murit.

20. Și a trăit Ragav o sută treizeci și doi de ani; și a născut pre Seruh.

21. Și a trăit Ragav, după ce a născut pre Seruh, ani două sute șapte; și a născut fii și fete; și a murit.

22. Și a trăit Seruh o sută treizeci de ani; și a născut pre Nahor.

23. Și a trăit Seruh, după ce a născut pre Nahor, ani două sute; și a născut fii și fete; și a murit.

24. Și a trăit Nahor o sută șaptezeci și nouă de ani; și a născut pre Tarà.

25. Și a trăit Nahor, după ce a născut pre Tarà, o sută douăzeci și cinci de ani; și a născut fii și fete; și a murit.

26. Și a trăit Tarà șaptezeci de ani și a născut pre Avram și pre Nahor și pre Aran.

27. Acestea sunt nașterile lui Tarà: Tarà a născut pre Avram și pre Nahor și pre Aran; și Aran a născut pre Lot.

28. Și a murit Aran mai înainte decât Tarà, tatăl său, în pământul în care s’a fost născut, în țara Haldeilor.

29. Și a luat Avram și Nahor loru’și femei; numele femeii lui Avram Sara; iară numele femeii lui Nahor: Melha, fata lui Aran, care a fost tatăl Melhei și Ieshei.

30. Și Sarà era stearpă și nu nășteà fii.

31. Și a luat Tarà pre Avram, feciorul său, și pre Lot feciorul lui Aran, fiul său, și pre Sara, nora sa, femeea lui Avram, feciorul său, și i-a scos pre ei din țara Haldeilor, ca să meargă în pământul Hanaan; și au venit până la Haran și au lăcuit acolo.

32. Și au fost toate zilele lui Tarà în pământul Haran, ani două sute cinci; și a murit Tarà în Haran.

CAP. 12.

[modifică]
Chemarea lui Avram.


Și au zis Domnul lui Avram: ieși din pământul tău și din rudeniea ta și din casa tatălui tău și vino în pământul, care voiu arătă ție.

2. Și te voiu face pre tine neam mare; și te voiu binecuvântà; și voiu mărì numele tău și vei fi binecuvântat.

3. Și voiu binecuvântà pre cei ce te vor binecuvântà și voiu blestemà pre cei ce te vor blestemà; și se vor binecuvântà întru tine toate neamurile pământului.

4. Și s’a dus Avram precum i-au zis lui Domnul; și s’a dus cu el și Lot. Și erà Avram de șaptezeci și cinci de ani, când a ieșit din Haran.

5. Și a luat Avram pre Sara, femeea sa, și pre Lot, feciorul fratelui său, și toate averile sale, care agonisise și tot sufletul, care-l dobândise în Haran, și a ieșit ca să meargă în pământul Hanaan.

6. Și au venit în pământul Hanaan; și a străbătut Avram pământul în lungimea lui până la locul Sihem, la stejarul cel înalt; și Hananeii locuiau atunci pre pământul acela.

7. Și s’au arătat Domnul lui Avram, și i-au zis lui: seminției tale voiu da pământul acesta; și a zidit acolo Avram altar Domnului, celui ce s’au arătat lui.

8. Și s’a dus de acolo în munte către răsăritul Vetilului și ș’a întins acolo cortul său în Vetil lângă mare și Anghe către răsărit; și a zidit acolo altar Domnului, celui ce s’au arătat lui; și a chemat numele Domnului.

9. Și s’a ridicat Avram și mergând a tăbărît în pustie.

10. Și s’a făcut foamete pre pământ; și s’a pogorît Avram în Eghipet ca să lăcuiască acolo, pentrucă se întărise foametea pre pământ.

11. Și a fost, când se apropià Avram să intre în Eghipet, a zis Sarei femeii sale: știu eu cum că femee frumoasă ești tu la față.

12. Va fi dar, că dacă te vor vedeà Eghiptenii, vor zice: aceasta este femeea lui; și pre mine mă vor omorî, iară pre tine te vor cruțà.

13. Zi dar: sora lui sunt, ca să fie mie bine pentru tine și să trăiască sufletul meu pentru tine.

14. Și a fost după ce a intrat Avram în Eghipet, au văzut Eghiptenii pre femeea lui că este frumoasă foarte.

15. Și o au văzut pre ea boierii lui Faraon și o au lăudat la Faraon și o au băgat pre ea în casa lui Faraon.

16. Și lui Avram i-au făcut bine pentru dânsa și aveà el: oi și viței și asini și slugi și slujnice și catâri, și cămile.

17. Și au certat Dumnezeu pre Faraon și casa lui cu certări mari și rele pentru Sara femeea lui Avram.

18. Și chemând Faraon pre Avram i-a zis: pentruce ai făcut aceasta mie? De nu mi-ai spus, că femee îți este ție?

19. Pentruce, ai zis: că soră’mi este, și o am luat pre ea femee mie? Acum dar, iată femeea ta înaintea ta; ia-o și te du.

20. Și a poruncit Faraon oamenilor săi pentru Avram, ca să-l petreacă de acolo pre el și pre femeea lui și toate câte erau ale lui.

CAP. 13.

[modifică]
Avram se desparte de Lot.


Și s’a suit Avram din Eghipet, el și femeea lui și toate ale lui și Lot cu el în pustie.

2. Iar Avram erà bogat foarte cu dobitoace și cu argint și cu aur.

3. Și pre calea pre care venise, s’a dus în pustie până la Vetil, la locul în care mai înainte a fost cortul lui, între Vetil și între Anghe.

4. La locul altarului care mai înainte i-a fost făcut acolo; și a chemat acolo Avram numele Domnului.

5. Și Lot care mergeà împreună cu Avram, aveà: oi și boi și corturi.

6. Și nu-i încăpeà pre ei pământul, ca să lăcuiască într’un loc, pentru că erau averile lor multe.

7. Și nu-i cuprindeà pre ei pământul ca să lăcuiască împreună.

8. Și s’a făcut ceartă între păstorii dobitoacelor lui Avram și între păstorii dobitoacelor lui Lot; iară Hananeii și Ferezeii lăcuiau atunci pământul acela.

9. Și a zis Avraam lui Lot: să nu fie sfadă între mine și între tine și între păstorii mei și între păstorii tăi, că oameni frați suntem noi.

10. Iată nu este tot pământul înaintea ta? Despărțește-te de mine; de vrei tu spre stânga, eu spre dreapta; iară de vrei tu spre dreapta, eu spre stânga.

11. Și ridicând Lot ochii lui a văzut toată împrejurimea Iordanului, că toată erà adăpată, mai înainte până a nu surpà Dumnezeu Sodoma și Gomora, ca Raiul lui Dumnezeu și ca pământul Eghipetului, până la Zogora.

12. Și ș’a ales Lot tot ținutul cel din prejurul Iordanului; și s’a tras înapoi Lot dela răsărit; și s’a despărțit fiecare de fratele său.

13. Și Avram s’a sălășluit în pământul Hanaan; iară Lot s’a sălășluit în cetatea ținuturilor și ș-a pus lăcașul în Sodoma.

14. Iar oamenii cei din Sodoma erau răi și păcătoși înaintea lui Dumnezeu foarte.

15. Și au zis Dumnezeu lui Avram, după ce s’a despărțit Lot de dânsul: ridică ochii tăi și caută din locul în care ești tu acum, spre mieazănoapte și spre mieazăzi și spre răsărit și spre mare.

16. Că tot pământul care îl vezi, ție îl voiu dà și seminții tale până în veac.

17. Și voiu face sămânța ta ca nisipul pământului; și de poate cinevà numărà nisipul pământului și sămânța ta va numărà.

18. Scoală-te și umblă pământul în lung și în lat, că ție îl voiu da pre el și seminției tale în veac.

19. Și ridicându-și Avram corturile a venit și a lăcuit lângă stejarul lui Mamvrì, care erà în Hevron; și a zidit acolo altar Domnului.

CAP. 14.

[modifică]
Robirea lui Lot. Avram îl scapă pre Lot și este binecuvântat de Melhisedec.


Și a fost când împărățeà Amarfal, împăratul Senaarului, și Arioh, împăratul Elasarului, și Hodologomor, împăratul Elamului, și Targal, împăratul neamurilor.

2. Făcut-au războiu cu Valla, împăratul Sodomei, și cu Varsa, împăratul Gomorei, și cu Senaar, împăratul Adamei, și cu Simovor, împăratul Sevoimului, și cu împăratul Valacului: acesta este Sigor.

3. Toți aceștia s’au adunat în valea cea sărată, care acum este marea sărilor.

4. Doisprezece ani aceia slujise lui Hodologomor; iară în al treisprezecelea s’au răsvrătit.

5. Iară într’al patrusprezecelea an au venit Hodologomor și împărații, carii erau cu el, și au tăiat pre uriașii cei din Astarot și Karnaim și neamuri tari împreună cu ei și pre omeii cei din cetatea Savi.

6. Și pre Horeii cei din munții Seir până la Terevintul Afaranului, care este în pustie.

7. Și întorcându-se au venit la fântâna judecății: aceasta este Kadis; și au tăiat pre toți boierii lui Amalik și pre Amoreii cei ce lăcuiau în Asasontamar.

8. Și au ieșit la războiu împăratul Sodomei și împăratul Gomorei și împăratul Adamei și împăratul Sevoimului și împăratul Valacului: acesta este Sigor, și ș’au tocmit tabăra spre bătaie în valea cea sărată.

9. Împrotiva lui Hodologomor, împăratul Elamului și împrotiva lui Targal, împăratul neamurilor și împrotiva lui Amarfal, împăratul Senaarului și împrotiva lui Arioh, împăratul Elasarului; patru împărați împrotiva a cinci.

10. Iară valea cea sărată erà cu fântâni de smoală; și au fugit împăratul Sodomei și împăratul Gomorei și au căzut acolo; iară cei ce au rămas, au fugit la munte.

11. Și au luat toată călărimea Sodomei și a Gomorei și toate ce aveau ei de mâncare; și s’au dus.

12. Și au luat și pre Lot, feciorul fratelui lui Avram, și toate averile lui, că lăcuià în Sodoma; și s’au dus.

13. Și venind unul din cei scăpați, a spus lui Avram trecătorul, care lăcuià lângă stejarul lui Mamvrì, al Amoreului fratelui lui Eshol și fratelui lui Avnan, carii aveau legătură de pace cu Avram.

14. Și auzind Avram, că s’a luat în robie Lot, feciorul fratelui său, numărat-a slugile sale cele de casă, trei sute optsprezece și a alergat după ei până la Dan.

15. Și au căzut asupra lor noaptea, el și slugile lui; și i-au lovit pre ei și i-au gonit până la Hoval, care este deastânga Damascului.

16. Și au întors toată călărimea Sodomei și pre Lot, feciorul fratelui său, și toate averile lui și femeile și norodul.

17. Și a ieșit împăratul Sodomei întru întâmpinarea lui, după întoarcerea lui dela tăierea lui Hodologomor și a împăraților, cari erau cu el în valea lui Savì: acesta erà câmpul împăraților.

18. Și Melhisedec împăratul Salimului i-a adus pâine și vin, și erà el preot lui Dumnezeu celui prea înalt.

19. Și a binecuvântat pre Avram, și a zis: binecuvântat este Avram lui Dumnezeu celui prea înalt, care a făcut cerul și pământul.

20. Și bine cuvântat este Dumnezeul cel prea înalt care au dat pre vrăjmașii tăi supt mâna ta. Și a dat Avram lui zeciuială din toate.

21. Și a zis împăratul Sodomei către Avram: dă’mi oamenii, iar caii să fie ai tăi.

22. Și a zis Avram către împăratul Sodomei: tinde-voiu mâna mea către Domnul Dumnezeu cel prea înalt, care au făcut cerul și pământul.

23. Nu voiu luà nimic dintr’ale tale dela ață până la legătura încălțămintei, ca să nu zici: eu am îmbogățit pre Avram.

24. Afară de cele ce au mâncat feciorii și afară de partea bărbaților carii au venit cu mine: Eshol, Avnan, Mamvri, aceștia își vor luà partea lor.

CAP. 15.

[modifică]
Credința și dreptatea lui Avram.


Iară după cuvintele acestea fost-au cuvântul Domnului către Avram în vedenie, zicând: nu te teme Avrame, eu te voiu păzì pre tine și plata ta va fi foarte multă.

2. Și a zis Avram: Stăpâne Doamne, ce’mi vei da? Că eu mor fără de feciori, și feciorul slujnicii mele Masec, acesta este Eliezer Damascul.

3. Și a zis Avram: de vreme ce mie nu mi-ai dat sămânță, iată sluga mea va fi după mine moștenitor.

4. Și îndată s’au făcut cuvântul Domnului către dânsul, zicând: nu va fi acesta moștean după tine; ci cel ce va ieșì din tine acesta va fi moștenitor.

5. Și l-au scos pre el afară și i-au zis lui: caută la cer și numără stelele de le vei puteà numărà pre ele, și i-au zis lui: așà va fi seminția ta.

6. Și a crezut Avram lui Dumnezeu, și s’a socotit lui spre dreptate.

7. Și au zis către dânsul: eu sunt Dumnezeul cel ce te-am scos din țara Haldeilor, ca să’ți dau ție pământul acesta să’l moștenești pre el.

8. Și a zis: Stăpâne Doamne! Cum voiu cunoaște că’l voiu moștenì pre el.

9. Și i-au zis lui: ia o junice de trei ani și o capră de trei ani și un berbece de trei ani și o turturea și un porumb.

10. Și luând el acestea toate, le-a despicat în două și le-a pus pre ele cu fața una către alta; iar pasările nu le-a despicat.

11. Și s’au pogorît pasările pre trupurile cele despicate, și a șezut Avram lângă ele.

12. Iară când apuneà soarele, uimire a căzut pre Avram, și iată frică mare și întunecată l-a coprins pre dânsul.

13. Și s’a zis către Avram: știind vei ștì că nemernică va fi sămânța ta în pământ strein, și o vor supune pre ea robiei, și o vor chinuì și o vor smerì pre ea patru sute de ani.

14. Iară pre neamul acela căruia vor slujì, îl voiu judecà eu; iară după aceia vor ieșì aicea cu avere multă.

15. Și tu vei merge la părinții tăi în pace ajungând la bătrânețe bune.

16. Iară întru al patrulea neam se vor întoarce aici; pentrucă păcatele Amoreilor nu s’au plinit până acum.

17. Iar după ce a apus soarele s’a făcut flacără, și iată cuptor fumegând și pară de foc care a trecut prin mijlocul despicăturilor acelora.

18. În ziua aceea au făcut Dumnezeu legătură cu Avram zicând: seminției tale voiu dà pământul acesta dela rîul Eghipetului până la rîul cel mare al Eufratului.

19. Și pre Kenei și pre Kenezei și pre Kedmonei,

20. Și pre Hetei și pre Ferezei și pre Rafaimi,

21. Și pre Amorei și pre Hananei și pre Evei și pre Gherghesei și pre Ievusei.

CAP. 16.

[modifică]
Ismail.


Iară Sara femeea lui Avram nu nășteà; și aveà ea o slujnică Eghipteancă al căreia nume erà Agar.

2. Și a zis Sara către Avram: iată m’au închis Domnul ca să nu nasc, intră dar la slujnica mea ca să fac din ea feciori.

3. Și a ascultat Avram de cuvântul Sarei; și luând Sara pre Agar Eghipteanca, slujnica sa, a dat-o lui Avram bărbatului său femee, după ce a lăcuit zece ani Avram în pământul lui Hanaan.

4. Și a intrat Avram la Agar, și ea zămislì, și văzând că a luat în pântece s’a desprețuit stăpâna ei înaintea ei.

5. Și a zis Sara către Avram: strâmbătate se face mie de către tine, eu am dat pre roaba mea în sânul tău, și ea văzând că are în pântece, m’a urgisit; judece Dumnezeu între mine și între tine.

6. Și a zis Avram către Sara: iată slujnica ta în mâinile tale, fă cu dânsa cum va plăceà ție, și a necăjit-o pre ea Sara, și a fugit de la fața ei.

7. Și a aflat-o pre ea Îngerul Domnului la izvorul apei în pustie, la izvorul cel din calea lui Sur.

8. Și a zis ei Îngerul Domnului: Agar slujnica Sarei, de unde vii? Și unde mergi? Și a zis ea: dela fața Sarei stăpânei mele fug eu.

9. Și a zis ei Îngerul Domnului: întoarce-te la stăpâna ta și te smerește supt mâinile ei.

10. Și a zis ei Îngerul Domnului: înmulțìnd voiu înmulțì sămânța ta, și de mulțime nu se va numărà.

11. Și i-a zis Îngerul Domnului: iată în pântece ai tu, și vei naște fiu, și vei chemà numele lui Ismail; pentrucă au auzit Domnul smereniea ta.

12. Acesta va fi om crud, mâinile lui împrotiva tuturor, și mâinile tuturor împrotiva lui, și înaintea feții tuturor fraților săi va lăcuì.

13. Și a chemat Agar numele Domnului celui ce grăià către dânsa: tu Doamne carele m’ai cercetat, că a zis: că și înainte te-am văzut când te-ai arătat mie.

14. Pentru aceasta a chemat fântâna aceea, fântână, înaintea căreia am văzut; între Cadis și între Varad.

15. Și a născut Agar lui Avram fecior, și a pus Avram numele feciorului său care i l-a născut Agar: Ismail.

16. Și Avram erà de optzeci și șase de ani când a născut Agar pre Ismail lui Avram.

CAP. 17.

[modifică]
Tăierea împrejur.


Iară când a fost Avram de nouăzeci și nouă de ani, s’au arătat Domnul lui Avram și i-au zis: eu sunt Dumnezeul tău, fă ce este plăcut înaintea mea, și fii fără de prihană.

2. Și voiu pune legătura mea între mine și între tine; și te voiu înmulțì foarte.

3. Și a căzut Avram pre fața sa, și i-au grăit Dumnezeu lui zicând:

4. Iată eu și legătura mea cu tine, și vei fi tată a multor neamuri.

5. Și nu se va mai chemà numele tău Avram, ci va fi numele tău Avraam; pentru că tată a multe neamuri te-am pus pre tine.

6. Și te voiu crește, foarte, foarte, și te voiu pune întru neamuri, și împărați din tine vor ieșì.

7. Și voiu pune legătura mea între tine și între sămânța ta după tine întru neamurile lor spre legătură veșnică, ca să fiu Dumnezeu ție și seminției tale după tine.

8. Și voiu dà ție și seminției tale după tine pământul în care lăcuești, tot pământul lui Hanaan spre stăpânire veșnică; și eu voiu fì lor Dumnezeu.

9. Și au zis Dumnezeu către Avraam: tu să păzești legătura mea și sămânța ta după tine întru neamurile lor.

10. Și aceasta este legătura care o vei păzi între mine și între voi, și între seminția ta după tine, întru neamurile lor, se va tăià vouă împrejur toată partea bărbătească.

11. Și veți tăià împrejur marginea trupului vostru, și va fi semn de legătură între mine și între voi.

12. Și pruncul de opt zile se va tăià vouă împrejur toată partea bărbătească întru neamurile voastre, și cel născut în casa ta, și cel cumpărat cu argint, și tot fiul străin care nu este din sămânța ta.

13. Cu tăiere împrejur se va tăià cel născut al casei tale, și cel cumpărat cu argint. Și va fi legătura mea preste trupul vostru întru legătură veșnică.

14. Și partea bărbătească care nu’și va tăia împrejur marginea trupului său în ziua a opta, pierde-se-va sufletul acela din neamul său, pentrucă a stricat legătura mea.

15. Și au zis Dumnezeu lui Avraam: Sara femeea ta nu se va chemà numele ei Sara; ci Sarra va fi numele ei.

16. Și o voiu binecuvântà pre dânsa, și voiu dà ție dintr’însa fiu, și-l voiu binecuvântà pre dânsul, și va fi spre neamuri, și împărați neamurilor dintr’însul vor ieși.

17. Și a căzut Avraam pre fața sa și a râs, și a zis în cugetul său grăind: au doară se va naște fiu celui de o sută de ani? Și Sarra de nouăzeci de ani fiind, au doară va naște?

18. Și a zis Avraam către Dumnezeu: Ismail acesta să trăiască înaintea ta.

19. Și au zis Dumnezeu lui Avraam așà: iată Sarra femeea ta va naște ție fiu, și vei chemà numele lui Isaac, și voiu pune legătura mea cu dânsul spre legătură veșnică, ca să fiu Dumnezeul lui și seminției lui după dânsul.

20. Iară pentru Ismail iată că l-am ascultat și l-am binecuvântat pre dânsul; îl voiu crește și-l voiu înmulțì pre dânsul foarte; douăsprezece neamuri va naște, și-l voiu face pre dânsul neam mare.

21. Iară legătura mea o voiu pune cu Isaac, pre care îl va naște ție Sarra într’această vreme în cellalt an.

22. Și au încetat Dumnezeu a grăi către Avraam; și s’au suit Dumnezeu dela dânsul.

23. Și a luat Avraam pre Ismail fiul său, pre toți cei născuți în casa sa, și pre toți cei cumpărați cu argint, și pre tot bărbatul dintre oamenii cei din casa lui Avraam, și le-au tăiat împrejur marginea trupului în ziua aceea, după cum au grăit Dumnezeu lui.

24. Și Avraam erà de nouăzeci și nouă de ani când și-a tăiat împrejur marginea trupului său.

25. Iar Ismail fiul lui erà de treisprezece ani când și-a tăiat împrejur marginea trupului său.

26. Și tot în acea zi s’au tăiat împrejur Avraam și Ismail fiul lui.

27. Și toți bărbații casii lui, și cei născuți în casă, și cei cumpărați cu argint dintr’alte neamuri, i-au tăiat împrejur pre ei.

CAP. 18.

[modifică]
Avraam primește trei îngeri.


Și s’au arătat Dumnezeu lui Avraam la stejarul lui Mamvrì când ședeà el în ușa cortului său la amiazăzi.

2. Și ridicând ochii săi, a văzut: și iată trei bărbați stà din sus de el, și văzându-i pre ei a alergat dela ușa cortului său întru întâmpinarea lor, și s’a închinat până la pământ.

3. Și a zis: Doamne, de am aflat har înaintea ta, nu trece pre robul tău!

4. Să se aducă apă și să se spele picioarele voastre, și vă odihniți supt copaciu.

5. Și voiu aduce pâine și veți mâncà, și după aceea veți merge în calea voastră; pentru aceea abateți-vă la sluga voastră; și ei au zis: așà, fă după cum ai zis.

6. Și a alergat Avraam în cort la Sarra și a zis ei: grăbește și frământă trei măsuri de făină curată, și fă azime.

7. Iar Avraam a alergat la vaci, și a luat un vițel tânăr și bun, și l-a dat slugii să-l gătească curând.

8. Și a luat unt și lapte și vițelul care l-a gătit, și le-a pus înaintea lor, și ei au mâncat; iar el stà lângă dânșii supt copaciu.

9. Și au zis către dânsul: unde este Sarra femeea ta? Și răspunzând a zis: iată este în cort.

10. Și au zis: iată când mă voiu întoarce, voiu venì la tine în vremea aceasta și în ceasurile acestea, și va aveà fecior Sarra femeea ta; iară Sarra a auzit dela ușa cortului fiind după dânsul.

11. Iar Avraam și Sarra erau bătrâni, trecuți în zile, și Sarrei încetase a se face cele femeești.

12. Și a râs întru sine Sarra zicând: încă nu mi s’a făcut aceasta până acum, și Domnul meu este bătrân.

13. Și au zis Domnul către Avraam: pentruce a râs Sarra întru sine zicând: au doar cu adevărat voiu naște bătrână fiind?

14. Au nu este cu putință la Dumnezeu tot cuvântul? În vremea aceasta și în ceasurile acestea mă voiu întoarce la tine și va avea Sarra fecior.

15. Și a tăgăduit Sarra, zicând: n’am râs, pentrucă s’a temut; și au zis către ea: ba, ci ai râs.

16. Și sculându-se de acolo bărbații s’au uitat spre Sodoma și spre Gomora, și Avraam mergeà împreună cu ei petrecându-i.

17. Iară Domnul au zis: au ascunde-voiu eu de Avraam sluga mea cele ce eu voiu face?

18. Iar Avraam se va face neam mare și mult, și întru el se vor binecuvântà toate neamurile pământului.

19. Că știu, că va învățà pre fiii săi și casa sa după sine, și vor păzì căile Domnului ca să facă dreptate și judecată, pentruca să aducă Domnul asupra lui Avraam toate câte au grăit către dânsul.

20. Și au zis Domnul: strigarea Sodomei și a Gomorei s’a înmulțìt spre mine, și păcatele lor sunt mari foarte.

21. Deci pogorîndu-mă voiu vedeà de fac după strigarea lor, care vine la mine; iar de nu, să știu.

22. Și întorcându-se de acolo bărbații, au venit în Sodoma; iar Avraam încă stà înaintea Domnului.

23. Și apropiindu-se Avraam a zis: să nu pierzi pre cel drept cu cei necredincioși, și va fì dreptul ca cel necredincios?

24. De vor fi cincizeci de drepți în cetate, au doară pierde-vei pre ei? Au nu vei iertà tot locul pentru cincizeci de drepți de vor fi într’însa?

25. Nici cum nu vei face după cuvântul acesta ca să ucizi pre cel drept împreună cu cei necredincioși, și să fie dreptul ca și cel necredincios, nici cum. Tu cel ce judeci tot pământul, au nu vei face judecată?

26. Și au zis Domnul: de se vor aflà în cetatea Sodomei cincizeci de drepți, voiu iertà toată cetatea și tot locul pentru dânșii.

27. Și răspunzând Avraam a zis: acum am început a grăì către Domnul meu, și eu sunt pământ și cenușă.

28. Dar de vor fi mai puțini de cincizeci de drepți, să fie patruzeci și cinci, au pierde-vei pentru patruzeci și cinci toată cetatea? Și au zis: nu o voiu pierde de voiu aflà acolo patruzeci și cinci.

29. Și a adaos a grăì către Domnul, și a zis: dar de se vor aflà acolo patruzeci? Și au zis: nu o voiu pierde pentru acei patruzeci.

30. Și a zis: să nu fie ceva Doamne de voiu mai grăì: dară de se vor aflà acolo treizeci? Și au zis: nu o voiu pierde de voiu aflà acolo treizeci.

31. Și a zis: pentrucă pociu grăì către Domnul, dară de se vor aflà acolo douăzeci? Și i-au zis: nu o voiu pierde de voiu aflà acolo douăzeci.

32. Și a zis: să nu fie cevà Doamne, de voiu mai grăì încă odată. Dar de se vor aflà acolo zece? Și au zis: nu o voiu pierde pentru acei zece.

33. Și s’au dus Domnul după ce au încetat a grăì lui Avraam, și Avraam s’a întors la locul său.

CAP. 19.

[modifică]
Peirea Sodomei.


Și au venit doi îngeri la Sodoma seara, și Lot ședeà la poarta Sodomei, și văzându-i Lot s’a sculat întru întâmpinarea lor, și s’a închinat cu fața la pământ, și a zis:

2. Iată Domnilor, abateți-vă la casa slugii voastre și rămâneți și spălați picioarele voastre, și dimineață sculându-vă, veți merge în calea voastră; iar ei au zis: nu, ci în ulițâ vom mâneà.

3. Și îi sileà pre ei, și s’au abătut la dânsul și au intrat în casa lui; și a făcut lor de mâncare, și azime a copt lor, și au mâncat.

4. Iar mai nainte de ce s’au culcat ei, bărbații cetății Sodomii au încunjurat casa dela cel tânăr până la cel bătrân și tot norodul împreună.

5. Și au chemat afară pre Lot și au zis către dânsul: unde sunt bărbații carii au intrat la tine noaptea? Scoate-i la noi ca să ne împreunăm cu ei.

6. Și a ieșit Lot la ei înaintea ușii, și a tras ușa după sine.

7. Și a zis către ei: nicidecum fraților nu faceți răutatea aceasta.

8. Ci am eu două fete care n’au cunoscut bărbat, pre acelea voiu scoate la voi, și vă faceți treaba cu ele după cum va plăceà vouă, numai asupra bărbaților acestora să nu faceți nedrept; pentrucă au intrat supt acoperemântul casei mele.

9. Iar ei au zis lui: du-te în colo, ai venit să lăcuești aici sau judecată să judeci? Acum dară te vom chinuì mai rău pre tine decât pre ei; și sileau pre Lot foarte, și s’au apropiat la ușă să o strice.

10. Iară bărbații tinzând mâinile au tras pre Lot la sine în casă, și au închis ușa casii.

11. Iară pre bărbații carii erau la ușa casii i-au lovit cu orbire dela cel mic până la cel mare, și s’au ostenit căutând ușa.

12. Și au zis către Lot bărbații: ai tu pre cinevà aici? Gineri, au feciori, au fete? Sau pre altcinevà din ai tăi? De sunt în cetate, scoate-i din locul acesta.

13. Că vom să stricăm noi locul acesta, pentrucă s’a înălțat strigarea lor înaintea Domnului, și ne-au trimis pre noi Domnul să’l stricăm pre dânsul.

14. Și ieșind Lot a grăit către ginerii săi, carii luase pre fetele lui, și le-a zis: sculați-vă și ieșiți din locul acesta, pentrucă Domnul va să piarză cetatea.

15. Și se părù a vorbi glumă înaintea ginerilor săi. Iară dacă s’a făcut dimineață, grăbiau îngerii pre Lot, zicând: scoală-te și ia femeea ta și cele două fete ale tale care ai, și ieși ca să nu pieri și tu împreună cu fărădelegile cetății.

16. Și ei s’au turburat, iar îngerii au apucat de mână pre el și pre femeea lui și pre cele două fete ale lui, pentrucă nu s’au îndurat Domnul de dânsul; și scoțându’i pre ei afară, au zis:

17. Mântuind mântuește sufletul tău, să nu te uiți înapoi, nici să stai în vre un loc de prin prejur, în munte te mântuește ca să nu te prinzi împreună cu ei.

18. Și a zis Lot către dânșii: rogu-mă Doamne.

19. Fiindcă a aflat sluga ta milă înaintea ta, și ai mărit dreptatea ta care faci cu mine, ca să fie viu sufletul meu, eu nu voiu puteà să mă mântuesc în munte, ca să nu mă prinză relele, și voiu murì.

20. Iată cetatea cea de aproape ca să scap acolo, este mică, și acolo mă voiu mântuì; au nu este mică? Și va fi viu sufletul meu pentru tine.

21. Și i-au zis lui: iată m’am mirat de fața ta și de cuvântul acesta, ca să nu stric cetatea pentru care ai grăit.

22. Grăbește dar ca să te mântuești acolo, că nu voiu puteà face lucrul până vei merge tu acolo, pentru aceea au chemat numele cetății aceea: Sigor.

23. Soarele a răsărit pre pământ, și Lot a intrat în Sigor.

24. Și Domnul au plouat preste Sodoma și preste Gomora pucioasă și foc dela Domnul din cer.

25. Și au surpat cetățile acestea și toată împrejurimea, și pre toți câți lăcuiau în cetăți și toate câte răsar din pământ.

26. Și s’a uitat femeea lui înapoi, și s’a făcut stâlp de sare.

27. Și a mânecat Avraam a doua zi la locul unde a stătut înaintea Domnului.

28. Și a căutat spre Sodoma și spre Gomora și spre pământul de prin prejurul locului, și a văzut: și iată se suià pară de foc din pământ ca o văpaie de cuptor.

29. Și a fost când au stricat Domnul toate cetățile de prin prejur, ș’au adus aminte Dumnezeu de Avraam, și au scos pre Lot afară din mijlocul surpării când au surpat Domnul cetățile în care lăcuià Lot.

30. Și a ieșit Lot din Sigor și ședeà în munte el și amândouă fetele lui cu dânsul, că s’a temut a lăcuì în Sigor și au lăcuit în peșteră el și amândouă fetele lui cu dânsul.

31. Și a zis cea mai în vârstă către cea mai tânără: tatăl nostru este bătrân și nimenea nu este pre pământ care să intre la noi, după cum este obiceiul a tot pământul.

32. Vino dar să adăpăm pre tatăl nostru cu vin și să dormim cu dânsul, și să ridicăm din tatăl nostru sămânță.

33. Și au adăpat pre tatăl lor cu vin în noaptea aceea, și intrând cea mai în vârstă a dormit cu tatăl ei în noaptea aceea, și el n’a știut când a dormit ea și când s’a sculat.

34. Și a fost a doua zi a zis cea mai în vârstă către cea mai tânără: iată am dormit ieri cu tatăl nostru, să’l adăpăm pre dânsul cu vin și într’această noapte, și intrând te culcă tu cu el, și să ridicăm din tatăl nostru sămânță.

35. Și adăpară și într’acea noapte pre tatăl lor cu vin, și intrând cea mai tânără a dormit cu tatăl ei, și el n’a știut când s’a culcat ea și când s’a sculat.

36. Și au zămislit amândouă fetele din tatăl lor.

37. Și a născut cea mai mare fecior, și a chemat numele lui: Moav, zicând: din tatăl meu. Acesta e tată Moavitenilor până în ziua de astăzi.

38. Și a născut și cea mai tânără fecior, și a chemat numele lui: Aman, zicând: fiul neamului meu. Acesta este tată Amanitenilor până în ziua de astăzi.

CAP. 20.

[modifică]
Avraam în Gherara.


Și s’a dus de acolo Avraam spre pământul cel către amiazăzi, și a lăcuit între Kadis și între Sur, și a nemernicit în Gherari.

2. Și a zis Avraam de Sarra femeea sa: că soră este mie, că s’a temut să zică: femeea mea este, ca nu cumvà să-l ucigă pre el oamenii cetății pentru ea, și a trimis Avimeleh împăratul Gherarilor și a luat pre Sarra.

3. Și au intrat Dumnezeu la Avimeleh în somn noaptea, și i-au zis lui: iată tu ai să mori pentru femeea care ai luat, că ea are bărbat.

4. Și Avimeleh nu s’a atins de ea, și a zis: Doamne, au pierde-vei neam drept care nu știe?

5. Au nu el a zis mie: soră îmi este? Și ea mi-a zis: frate îmi este; cu inimă curată și cu mâini drepte am făcut aceasta.

6. Și i-au zis Dumnezeu în somn: eu am cunoscut că cu inimă curată ai făcut aceasta, și eu nu m’am îndurat de tine, ca să nu păcătuiești tu împrotiva mea, și pentru aceea nu te-am lăsat să te atingi de dânsa.

7. Iar acum dă înapoi femeea omului, că prooroc este și se va rugà pentru tine și vei fi viu; iară de nu o vei dà înapoi, să știi că vei muri tu și toate ale tale.

8. Și de dimineață sculându-se Avimeleh, a chemat pre toate slugile sale, și a grăit toate cuvintele acestea în urechile lor, și s’au temut toți oamenii foarte.

9. Și a chemat Avimeleh pre Avraam, și a zis lui: de ce ai făcut nouă aceasta? Au doară am greșit cevà împrotiva ta de ai adus preste mine și preste împărăția mea păcat mare? Lucru care nimenea nu l-ar face, ai făcut mie.

10. Și a zis Avimeleh către Avraam: ce ai socotit de ai făcut aceasta?

11. Și a zis Avraam: pentrucă am gândit că nu va fi frica lui Dumnezeu în locul acesta, și pre mine mă vor omorî pentru femeea mea.

12. Și cu adevărat soră este mie după tată, iar nu după mumă; iar acum s’a făcut mie și femee.

13. Și a fost când m’a scos Dumnezeu din casa tatălui meu, am zis ei: această dreptate să faci cu mine în tot locul unde vom intrà, zi pentru mine: că frate îmi este.

14. Și a luat Avimeleh o mie de drahme și oi și viței și slugi și slujnice, și a dat lui Avraam, și i-a dat înapoi și pre Sarra femeea lui.

15. Și a zis Avimeleh către Avraam: iată pământul meu înaintea ta, unde’ți va plăceà lăcuește.

16. Iar către Sarra a zis: iată am dat o mie de drahme fratelui tău, acestea vor fi ție întru cinstea feții tale și a tuturor, care sunt cu tine, și întru toate adevărul să spui.

17. Și s’a rugat Avraam lui Dumnezeu, și au însănătoșat Dumnezeu pre Avimeleh și pre femeea lui și pre slujnicile lui și a început a naște.

18. Pentrucă închisese Domnul tot mitrasul în casa lui Avimeleh, pentru Sarra femeea lui Avraam.

CAP. 21.

[modifică]
Nașterea lui Isaac.


Și Domnul au cercetat pre Sarra după cum au zis, și au făcut Domnul Sarrei precum au grăit.

2. Și zămislind Sarra a născut lui Avraam fiu la bătrânețe, pe vremea după cum grăise lui Domnul.

3. Și a chemat Avraam numele fiului său pre carele l-a născut Sarra: Isaac.

4. Și a tăiat împrejur Avraam pre Isaac în ziua a opta, precum i-au fost poruncit Dumnezeu lui.

5. Și Avraam erà de o sută de ani, când s’a născut Isaac fiul său.

6. Și a zis Sarra: râs mi-au făcut Domnul, pentrucă cine va auzì, se va bucurà împreună cu mine.

7. Și a zis: cine va spune lui Avraam că Sarra apleacă prunc? Că am născut fiu la bătrânețele mele.

8. Și a crescut pruncul și s’a înțărcat, și a făcut Avraam ospăț mare în ziua în care s’a înțărcat fiul său Isaac.

9. Și văzând Sarra pre fiul Agarei Eghiptencii, care se născuse lui Avraam, jucându-se cu Isaac fiul său,

10. A zis lui Avraam: gonește pre slujnica aceasta și pre fiul ei, că nu va moștenì fiul slujnicii cu fiul meu Isaac.

11. Și foarte greu s’a părut cuvântul acesta înaintea lui Avraam pentru fiul său Ismail.

12. Și au zis Dumnezeu lui Avraam: să nu fie greu înaintea ta cuvântul cel pentru prunc și pentru slujnică; toate câte va zice ție Sarra, ascultă de cuvântul ei, pentrucă întru Isaac se va chemà ție sămânță.

13. Dar și pre fiul slujnicii acesteia neam mare îl voiu face, pentrucă sămânța ta este.

14. Și s’a sculat Avraam dimineața, și luând pâini și un foale cu apă a dat Agarei, și a pus pre umărul ei și pruncul și o a slobozit pre dânsa; și ea mergând rătăceà prin pustie către fântâna jurământului.

15. Și s’a sfârșit apa din foale, și a lepădat pruncul supt un brad.

16. Și mergând a șezut în preajma lui departe ca o aruncătură de arc, pentrucă a zis: nu voiu vedeà moartea pruncului meu, și a șezut înaintea lui, și strigând pruncul a plâns.

17. Și au auzit Dumnezeu glasul pruncului din locul unde erà, și a strigat îngerul lui Dumnezeu pre Agar din cer și au zis ei: Ce este Agar? Nu te teme, că au auzit Dumnezeu glasul pruncului tău din locul unde este.

18. Scoală-le, i-a pruncul și’l ține cu mâna ta, că neam mare îl voiu face.

19. Și au deșchis Dumnezeu ochii ei și a văzut fântână de apă vie; și mergând a umplut foalele de apă și a adăpat pruncul.

20. Și erà Dumnezeu cu pruncul; și a crescut și a lăcuit în pustie și s’a făcut vânător.

21. Și a lăcuit în pustia Faran, și i-a luat lui mumă-sa femee din pământul Eghipetului.

22. Și a fost în vremea aceea și a grăit Avimeleh și Ohozat, care luase pre nora sa și Fihul Voevodul puterii lui către Avraam zicând: Dumnezeu este cu tine întru toate câte faci.

23. Acum dar jură-te mie pre Dumnezeu că nu’mi vei face strâmbătate, nici seminției mele nici numelui meu; ci după dreptatea care am făcut cu tine, vei face cu mine și pământului întru care te-ai sălășluit.

24. Și a zis Avraam: eu mă jur.

25. Și a mustrat Avraam pre Avimeleh pentru fântânile apei, care le-au luat slugile lui Avimeleh.

26. Și Avimeleh a zis lui: n’am știut cine a făcut ție lucrul acesta; nici tu nu mi-ai spus, nici eu n’am auzit fără numai astăzi.

27. Și a luat Avraam oi și viței și a dat lui Avimeleh; și au făcut amândoi legătură.

28. Și a pus Avraam șapte mielușițe de oi singure.

29. Și a zis Avimeleh lui Avraam: ce sunt aceste șapte mielușițe ale oilor acestora care le-ai pus singure?

30. Și a zis Avraam: aceste șapte mielușele vei luà dela mine, ca să’mi fie mie mărturie cum că eu am săpat această fântână.

31. Pentru aceea a chemat numele locului aceluia, fântâna jurământului, că acolo au jurat amândoi.

32. Și au făcut amândoi legătură la fântâna jurământului, și s’au sculat Avimeleh și Ohozat, care țineà pre Nora sa și Fihul mai marele puterii lui, și s’au întors în pământul Filistenilor.

33. Și a sădit Avraam țarină la fântâna jurământului, și a chemat acolo numele Domnului, Dumnezeu veșnic.

34. Și a lăcuit Avraam în pământul Filistenilor zile multe.

CAP. 22.

[modifică]
Isaac adus spre jertfă.


Și a fost după cuvintele acestea Dumnezeu au ispitit pre Avraam și i-au zis: Avraame, Avraame, iar el a zis: iată eu.

2. Și au zis: ia pre fiul tău cel iubit pre Isaac pre care ai iubit și mergi în pământul cel înalt, și’l adu pre el acolo jertfă într’un munte, care’ți voiu spune ție.

3. Și sculându-se Avraam de dimineață a pus șaoa pre asinul său, și a luat cu sine două slugi și pre Isaac fiul său; și tăind lemne pentru jertfă, sculându-se a mers, și a treia zi a venit la locul care i-au zis lui Dumnezeu.

4. Și căutând Avraam cu ochii săi a văzut locul de departe.

5. Și a zis Avraam slugilor sale: ședeți aici cu asinul, iar eu și pruncul vom merge până colea; și închinându-ne ne vom întoarce la voi.

6. Și a luat Avraam lemnele cele pentru jertfă și le-a pus în spinarea lui Isaac fiul său; și a luat în mâini foc și cuțit și s’au dus amândoi împreună.

7. Și a zis Isaac către Avraam tatăl său: tată, iar el a zis: ce este fiule? Și a zis: iată focul și lemnele, unde este oaea pentru jertfă?

8. Și a zis Avraam: Dumnezeu își va îngriji pentru oaie de jertfă fiul meu!

9. Și mergând amândoi împreună, au venit la locul care i-au arătat Dumnezeu lui; și a zidit acolo Avraam altar și a pus lemnele deasupra, și legând pre fiul său Issac, l-a pus pre altar deasupra lemnelor.

10. Și a tins Avraam mâna sa să ia cuțitul să junghie pre fiul său.

11. Și l-a strigat pre dânsul îngerul Domnului din cer zicând: Avraame, Avraame, iar el a zis: iată eu.

12. Și i-au zis: să nu pui mâna ta pre prunc, nici să’i faci lui nimic; că acum am cunoscut că te temi tu de Dumnezeu, și nu ți s’a făcut milă de fiul tău cel iubit pentru mine.

13. Și căutând Avraam cu ochii săi, a văzut: și iată un berbece erà încurcat cu coarnele într’un copac stufos; și s’a dus Avraam și a luat berbecele și l-a adus jertfă în locul lui Isaac fiul său.

14. Și a chemat Avraam numele locului aceluia: Domnul au văzut, ca să se zică până astăzi: în muntele acesta Domnul s’au arătat.

15. Și a strigat îngerul Domnului pre Avraam a doua oară din cer zicând:

16. Asupra mea însu’mi m’am jurat zice Domnul, pentrucă ai făcut cuvântul acesta și nu ți s’a făcut milă de fiul tău cel iubit pentru mine,

17. Pentru aceea cu adevărat binecuvântând te voiu binecuvântà, și înmulțind voiu înmulțì sămânța ta ca stelele cerului și ca nesipul cel de pre țărmurile mării; și va moșteni sămânța ta cetățile neprietinilor.

18. Și se vor binecuvântà întru sămânța ta toate neamurile pământului, pentrucă ai ascultat glasul meu.

19. Și s’a întors Avraam la slugile sale, și sculându-se s’au dus împreună la fântână jurământului; și au lăcuit acolo la fântâna jurământului.

20. Și a fost după cuvintele acestea și s’a vestit lui Avraam zicând: iată a născut Melha și ea fii lui Nahor fratele tău.

21. Pre Uz cel întâiu născut și pre Vanes fratele lui și pre Camuil tatăl Sirilor.

22. Și pre Hazad și pre Azav și pre Faldes și pre Ieldaf și pre Vatuil.

23. Iară Vatuil a născut pre Reveca. Aceștia sunt cei opt fii pre cari i-a născut Melha lui Nahor fratele lui Avraam.

24. Iară țiitoarea lui anume Revma a născut și ea prea Tavec și Taam și pre Tohos și pre Moha.

CAP. 23.

[modifică]
Moartea și mormântul Sarrei.


Și a fost vieața Sarrei o sută douăzeci și șapte de ani.

2. Și a murit Sarra în cetatea Arvoc, care este în vale; aceasta este Hevron în pământul Hanaan; iar Avraam a venit să plângă pre Sarra și s’o jelească.

3. Și s’a sculat Avraam dela mortul său și a grăit fiilor lui Het zicând:

4. Strein și nemernic sunt eu la voi; dați’mi dar moșie de mormânt dela voi, ca să îngrop pre mortul meu.

5. Și au răspuns fiii lui Het către Avraam zicând:

6. Nu doamne, ascultă-ne pre noi: împărat dela Dumnezeu ești tu între noi; în mormânturile noastre cele alese îngroapă’ți mortul tău, că nici unul dintre noi nu te va oprì ca să nu’ți îngropi mortul tău acolo.

7. Și sculându-se Avraam s’a închinat înaintea poporului pământului fiilor lui Het.

8. Și a grăit către dânșii Avraam zicând: de voiți cu sufletul vostru ca să îngrop mortul meu dela fața mea, ascultați-mă și grăiți pentru mine lui Efron al lui Saar.

9. Să’mi deà mie peștera cea îndoită care o are el, ce este în partea țarinei lui, pre argint cât va prețuì ca să o am aceasta între voi moșie de mormânt.

10. Iar Efron ședeà în mijlocul fiilor lui Het, și răspunzând Efron Heteul către Avraam, a zis în auzul fiilor lui Het și a tuturor celor ce intrau în celate, zicând:

11. Lângă mine fii doamne și mă ascultă: țarina și peștera care este într’însa ție o dau, înaintea tuturor cetățenilor mei datu-o-am ție, îngroapă mortul tău.

12. Și s’a închinat Avraam înaintea poporului pământului.

13. Și a zis lui Efron la auz înaintea a tot poporului pământului: de vreme ce ești pentru mine ascultă-mă: argintul țarinei ia’l dela mine și voiu îngropà mortul meu acolo.

14. Și a răspuns Efron lui Avraam zicând:

15. Nu doamne, ci am auzit: că pământul este de patru sute de drahme de argint, ce poate fi aceasta între mine și între tine? Iar tu îngroapă’ți mortul tău.

16. Și a ascultat Avraam de Efron și a plătit lui Efron argintul, care a grăit la auzul fiilor lui Het, patru sute de drahme de argint ales la neguțători.

17. Și țarina lui Efron în care erà peștera cea îndoită spre fața Mamvrei, țarina și peștera care erà întru ea și toți copacii cari erau în țarină și tot ce erà în notările ei împrejur.

18. S’a dat lui Avraam moșie înaintea fiilor lui Het și înaintea tuturor celor ce intrau în cetate.

19. După acestea a îngropat Avraam pre Sarra femeea sa în peștera țarinei cea îndoită, care este împreajma Mamvrei, aceasta este Hevron în pământul lui Hanaan.

20. Și s’a întărit țarina și peștera care erà într’însa lui Avraam moșie de înmormântare dela fiii lui Het.

CAP. 24.

[modifică]
Căsătoria lui Isaac.


Avraam erà bătrân trecut în zile, și Domnul l-au binecuvântat întru toate.

2. Și a zis Avraam slugii sale celei mai bătrâne a casei sale, care erà mai mare peste toate ale sale: pune mâna ta supt armul meu.

3. Și te voiu jurà pre Domnul Dumnezeul cerului și al pământului, ca feciorului meu Isaac să nu’i iei femee din fetele Hananeilor între carii lăcuesc eu;

4. Ci în pământul meu unde m’am născut eu, la neamul meu vei merge și vei luà femee fiului meu Isaac de acolo.

5. Și a zis către dânsul sluga: dar de nu va vreà femeea să vie cu mine în pământul acesta, întoarce-voiu pre fiul tău acolo în pământul de unde ai ieșit?

6. Iar Avraam a zis către dânsul: ià aminte să nu întorci pre fiul meu acolo.

7. Domnul Dumnezeul cerului și Dumnezeul pământului, cel ce m’au luat din casa tatălui meu și din pământul în care m’am născut, cel ce mi-au grăit și s’au jurat mie zicând: ție voiu dà pământul acesta și seminției tale, acesta va trimite pre îngerul său înaintea ta, și vei luà femee feciorului meu de acolo.

8. Iară de nu va vreà femeea să vie cu tine în pământul acesta, curat vei fi tu de jurământul meu, numai pre feciorul meu să nu’l întorci acolo.

9. Și a pus sluga mâna sa supt armul lui Avraam stăpânul său, și a jurat lui pentru cuvântul acesta.

10. Și a luat sluga zece cămile din cămilele stăpânului său și din toate bunătățile stăpânului său cu sine, și sculându-se s’a dus în Mesopotamia cetatea lui Nahor.

11. Și a așezat cămilele să odihnească afară de cetate lângă fântâna cu apă, către seară când ies cele ce scot apă.

12. Și a zis: Doamne Dumnezeul stăpânului meu Avraam, fă cale bună înaintea mea astăzi, și fă milă cu stăpânul meu Avraam.

13. Iată eu stau la izvorul apei, și fetele celor ce lăcuesc în cetate ies, ca să scoață apă.

14. Și fecioara căreia eu voiu zice: pleacă vadra ta să beau, și ea va zice mie: beà tu și cămilele tale le voiu adăpà până ce vor încetà a beà, aceasta va fi gătită lui Isaac slugii tale; și întru aceasta voiu cunoaște că ai făcut milă cu stăpânul meu Avraam.

15. Și a fost mai înainte de a săvârșì el grăind în cugetul său, și iată a ieșit afară Reveca fata lui Vatuil feciorul Melhei femeea lui Nahor fratele lui Avraam, având vadra pre umărul său.

16. Și fecioară erà frumoasă la față foarte, fecioară erà, bărbat nu o a cunoscut pre ea, și pogorîndu-se la fântână a umplut vadra și s’a suit.

17. Și a alergat sluga înaintea ei și a zis: dă-mi să beau puțină apă din vadra ta.

18. Iar ea a zis: beà doamne și grăbind a slobozit vadra pre brațul său, și l-a adăpat până a încetat a beà.

19. Și a zis: și cămilelor tale voiu scoate apă până ce vor beà toate.

20. Și grăbind a deșertat vadra în adăpătoare, și iarăși a alergat la fântână să scoață apă, și a adăpat toate cămilele.

21. Iar omul o priveà pre ea și tăceà, ca să cunoască, îndreptat-au Dumnezeu calea lui sau nu?

22. Și a fost după ce au încetat toate cămilele a beà, a luat omul doi cercei de aur, cari trăgeau câte o drahmă, și i-a pus în urechile ei, și două brățări în mâinile ei, cari trăgeau zece măsuri de aur.

23. Și a întrebat-o pre dânsa și i-a zis: a cui fată ești? Spune’mi de este la tatăl tău loc să sălășluim noi.

24. Iar ea a zis lui: fată sunt a lui Vatuil fiul Melhei, pre care l-a născut ea lui Nahor.

25. Și i-a zis lui: și paie și fân mult este la noi, precum și loc de sălășluit.

26. Și bine părând omului s’a închinat Domnului, zicând:

27. Binecuvântat este Domnul Dumnezeul stăpânului meu Avraam, cel ce n’a părăsit dreptatea sa și adevărul dela stăpânul meu; și pre mine m’au îndreptat Domnul la casa fratelui stăpânului meu.

28. Și alergând fecioara a spus în casă mumei sale după cuvintele acestea.

29. Iară Reveca aveà frate anume Lavan, și a alergat Lavan la om afară la fântână.

30. Și a fost dacă a văzut cerceii și brățările în mâinele surorii sale, și auzind cuvintele Revechii surorei sale care zicea: așà mi-a grăit omul; și a venit la om unde stà el cu cămilele la fântână.

31. Și a zis lui: vin-o, intră înlăuntru binecuvântate al Domnului, pentruce stai afară? Eu am gătit casă și loc cămilelor tale.

32. Și a intrat omul în casă și a descărcat cămilele, a dat paie și fân cămilelor și apă de spălat picioarelor lui și picioarelor oamenilor celor ce erau cu el.

33. Și le-a pus lor pâine să mănânce, iar el a zis: nu voiu mâncà până ce nu voiu grăì cuvintele mele; și ei au zis: grăește.

34. Și a zis: sluga lui Avraam sunt eu.

35. Și Domnul au binecuvântat pre stăpânul meu foarte, și s’a mărit și i-au dat lui oi și viței și argint și aur și slugi și slujnice și cămile și asini.

36. Și Sarra femeea stăpânului meu, a născut un fecior stăpânului meu după ce a îmbătrânit el; și i-a dat lui toate câte a avut.

37. Și m’a jurat stăpânul meu zicând: să nu iei femee fiului meu din fetele Hananeilor, între carii lăcuesc eu în pământul lor;

38. Ci la casa tatălui meu să mergi, la neamul meu și vei luà femee feciorului meu de acolo.

39. Iar eu am zis stăpânului meu: dar de nu va vreà să vie cu mine femeea?

40. Și mi-a zis Domnul Dumnezeu înaintea căruia bine am plăcut, acela va trimite pre îngerul său cu tine și va îndreptă calea ta și vei luà femee fiului meu din neamul meu și din casa tatălui meu.

41. Atunci curat vei fi de blestemul meu, dacă vei veni la neamul meu și nu vor dà ție, și tu vei fi curat de jurământul meu.

42. Și venind eu astăzi la fântână am zis: Doamne Dumnezeul stăpânului meu Avraam, de vei îndreptà tu calea mea pre care acum merg.

43. Iată stau la fântâna apei și fetele oamenilor cetății vor ieșì ca să ià apă și va fi fecioara căreia eu voiu zice: dă-mi să beau puțină apă din vadra ta.

44. Și ea îmi va zice: și tu beà și cămilelor tale voiu scoate apă, aceasta este femeea care au gătit-o Domnul lui Isaac slugii sale, și întru aceasta voiu cunoaște că ai făcut milă cu stăpânul meu Avraam.

45. Și a fost mai înainte de a sfârșì eu grăind în cugetul meu, îndată a ieșit Reveca cu vadra pre umăr, și s’a pogorît la fântână și a scos apă și am zis ei: dă’mi să beau.

46. Și ea grăbind a slobozit vadra pre brațul său și a zis: beà tu și cămilele tale le voiu adăpà; și am băut și cămilele le-a adăpat.

47. Și am întrebat-o pre ea și am zis: a cui fată ești tu, spune mie? Și ea a zis: fată sunt a lui Vatuil feciorul lui Nahor pre care l-a născut lui Melha, și am pus ei cercei și brățările pre mâinile ei.

48. Și părându’mi bine m’am închinat Domnului și am binecuvântat pre Domnul Dumnezeul stăpânului meu Avraam, cel ce m’au îndreptat în calea adevărului, ca să iau pre fata fratelui stăpânului meu, fiului său.

49. Deci de veți face voi milă și dreptate cu stăpânul meu ori de nu spuneți’mi, ca să mă întorc spre dreapta sau spre stânga.

50. Și răspunzând Lavan și Vatuil au zis: dela Domnul a ieșit lucrul acesta, nu vom puteà grăi ție împrotivă, nici rău, nici bine.

51. Iată Reveca înaintea ta este, ia-o și te du, și să fie femee feciorului stăpânului tău după cum au grăit Domnul.

52. Și a fost după ce a auzit sluga lui Avraam cuvintele lor, s’a închinat până la pământ Domnului.

53. Și scoțând sluga vase de argint și de aur și îmbrăcăminte a dat Revechii, și daruri i-a dat și fratelui ei și mumei ei.

54. Și a mâncat și a băut el și oamenii cei ce erau cu dânsul, și au dormit; și sculându-se dimineața a zis: sloboziți-mă să mă duc la stăpânul meu.

55. Și au zis frații ei și muma sa: să rămâe fata cu noi ca vreo zece zile și după aceea se va duce.

56. Iar el a zis către ei: nu mă opriți, că Domnul a îndreptat calea mea întru mine, sloboziți-mă ca să merg la stăpânul meu.

57. Iar ei au zis: să chemăm fata și s’o întrebăm; și au chemat pre Reveca și i-au zis ei: merge-vei cu omul acesta?

58. Iar ea a zis: voiu merge.

59. Și au slobozit pre Reveca sora sa și averile ei și pre sluga lui Avraam și pre cei ce erau cu dânsul.

60. Și au binecuvântat pre Reveca și i-au zis ei: sora noastră ești, fă-te întru mii de zeci de mii și să moștenească sămânța ta cetățile neprietenilor.

61. Și sculându-se Reveca și slujnicile ei s’au suit pre cămile și s’au dus cu omul, și luând sluga pre Reveca s’au dus.

62. Iar Isaac mergeà prin pustie spre fântâna vedeniei, și lăcuià în pământul cel de către amiazăzi.

63. Și a ieșit Isaac ca să se primble la câmp de către seară, și căutând cu ochii a văzut cămilele venind.

64. Și căutând Reveca cu ochii a văzut pe Isaac și a sărit de pre cămilă.

65.Și a zis către slugă: cine este omul acela care merge pre câmp spre întâmpinarea noastră? Și a zis sluga: acesta este stăpânul meu; iar ea luându-și vălul s’a acoperit.

66. Și a spus sluga lui Isaac toate câte a făcut.

67. Și a intrat Isaac în casa mumei sale, și a luat pe Reveca și s’a făcut lui femee, și a iubit-o pre dânsa, și s’a mângâiat Isaac pentru Sarra mumă-sa.

CAP. 25.

[modifică]
Căsătoria a doua a lui Avraam.


Și Avraam ș’a luat altă femee a căreia numele erà Hetura.

2. Și a născut lui pre Zomvran și pre Iezan și pre Mădal și pre Madiam și pre Iezvoc și pre Șoie.

3. Și Iezan a născut pre Sava și pre Taman și pre Dedan; iară fiii lui Dedan au fost: Raguil și Navdeil și Asuriim și Latusiim și Laomim.

4. Și fiii lui Madiam: Ghefar și Afir și Enoh și Avida și Eldaga: toți aceștia erau feciorii Heturei.

5. Și a dat Avraam toate averile sale lui Isaac feciorul său.

6. Și feciorilor țiitoarelor sale a dat Avraam daruri, și încă fiind el viu i-a scos pre ei în laturi dela Isaac fiul său către răsărit la pământul răsăriturilor.

7. Aceștia sunt anii zilelor vieții lui Avraam câți a trăit o sută șaptezeci și cinci de ani.

8. Și slăbind Avraam a murit întru bătrânețe bune, bătrân și plin de zile și s’a adăogat lângă poporul său.

9. Și l-au îngropat pre dânsul Isaac și Ismail amândoi feciorii lui în peștera cea îndoită, în țarina lui Efron feciorul lui Saar Heteul care este în preajma Mamvrei.

10. În țarina și peștera care a cumpărat-o Avraam dela fiii lui Het, acolo au îngropat pre Avraam și pre Sarra femeea lui.

11. Și a fost după ce a murit Avraam, au binecuvântat Dumnezeu pre Isaac fiul lui, și a lăcuit Isaac lângă fântâna vederii.

12. Și acestea sunt nașterile lui Ismail feciorul lui Avraam, pre care l-a născut Agar Eghipteanca slujnica Sarrei.

13. Și acestea sunt numele fiilor lui Ismail după numele neamurilor lui: cel dintâiu născut Ismail și Navaiot și Kidar și Navdeil și Masam,

14. Și Masma și Duma și Masì,

15. Și Hodan și Teman și Ietur și Nafes și Kedma.

16. Aceștia sunt fiii lui Ismail și acestea sunt numele lor, în corturile lor, întru lăcașurile lor, doisprezece boieri erau după neamul lor.

17. Și aceștia sunt anii vieții lui Ismail o sută treizeci și șapte de ani, și slăbind a murit și s’a adăogat lângă neamul său.

18. Și a lăcuit dela Evilat până la Sur, care este înaintea feții Eghipetului până la Asirieni, înaintea tuturor fraților săi a lăcuit.

19. Și acestea sunt nașterile lui Isaac fiul lui Avraam: Avraam a născut pre Isaac.

20. Iar Isaac erà de patruzeci de ani când a luat pre Reveca fata lui Vatuil din Mesopotamia Siriei, sora lui Lavan Sirului, luiș femee.

21. Și s’a rugat Isaac Domnului pentru Reveca femeea sa că erà stearpă, și l-au ascultat pre el Dumnezeu și a zămislit Reveca femeea lui.

22. Și săltà pruncii într’însa, și a zis ea: de erà să fie așà, pentruce mie aceasta? Și s’a dus să întrebe pre Domnul.

23. Și au zis ei Domnul: două neamuri în pântecele tău sunt, și două popoare din pântecele tău se vor împărți, și popor pre popor va întrece, și cel mai mare va sluji celui mai mic.

24. Și s’au umplut zilele ca să nască ea, și erau gemeni în pântecele ei.

25. Și a ieșit fiul cel întâiu născut roșu tot, ca o piele păroasă, și a chemat numele lui Isav.

26. Și după acesta a ieșit fratele lui, și mâna lui țineà de călcâiu pre Isav, și a chemat numele lui Iacov. Iar Isaac erà de șasezeci de ani când a născut Reveca pre aceștia.

27. Și au crescut tinerii, și a fost Isav om care știà a vânà și erà câmpean sălbătaric; iar Iacov a fost om fără vicleșug lăcuind acasă.

28. Și iubeà Isaac pre Isav pentrucă mâncà din vânatul lui; iară Reveca iubeà pre Iacov.

29. Și a fiert Iacov fiertură, și a venit Isav dela câmp ostenit.

30. Și a zis Isav lui Iacov: dă’mi să mănânc dintr’această fiertură roșietecă că slăbesc eu, pentru aceea s’a chemat numele lui Edom.

31. Și a zis Iacov lui Isav: vinde’mi astăzi nașterea ta cea dintâiu.

32. Și a zis Isav: iată eu mă duc să mor, și ce’mi este mie bună nașterea cea dintâiu?

33. Și a zis Iacov lui: jură-te mie astăzi, și i-a jurat lui și a vândut Isav nașterea cea dintâiu lui Iacov.

34. Și Iacov a dat lui Isav pâine și fiertură de linte, și a mâncat și a băut, și sculându-se s’a dus și n’a băgat seamă Isav de nașterea cea dintâiu.

CAP. 26.

[modifică]
Întâmplările lui Isaac.


Și a fost foamete pre pământ, afară de foametea cea mai dinainte care a fost în zilele lui Avraam și a mers Isaac la Avimeleh împăratul Filistenilor în Gherara.

2. Și s’au arătat Dumnezeu lui și i-au zis: nu te pogorî în Eghipet; ci lăcuește în pământul care voiu spune eu ție.

3. Și lăcuește în pământul acesta și eu voiu fi cu tine și te voiu binecuvântà, că ție și seminției tale voiu dà tot pământul acesta, și voiu întări jurământul meu care am jurat lui Avraam tatăl tău.

4. Și voiu înmulțì sămânța ta ca stelele cerului și voiu dà seminției tale tot pământul acesta; și întru sămânța ta se vor binecuvântà toate neamurile pământului.

5. Pentrucă a ascultat Avraam tatăl tău cuvântul meu și a păzit poruncile mele și învățăturile mele și îndreptările mele și legile mele.

6. Și a lăcuit Isaac în Gherari.

7. Și au întrebat oamenii locului pentru Reveca femeea lui și a zis: soră’mi este, că s’a temut a zice: femee’mi este, ca nu cumvà să’l ucigă oamenii locului pentru Reveca, că era frumoasă la față.

8. Și a fost acolo mulți ani și uitându-se Avimeleh, împăratul Gherarilor pe fereastră, a văzut pre Isaac jucându-se cu Reveca femeea sa.

9. Și a chemat Avimeleh pre Isaac și i-a zis lui: cu adevărat femee îți este? Pentruce dar ai zis: că’ți este soră? Și a zis Isaac: am zis pentru ca nu cumvà să mor pentru dânsa.

10. Și a zis Avimeleh lui: pentru ce ai făcut aceasta nouă? Puțin a fost că n’a dormit cinevà din neamul meu cu femeea ta și ai fi adus preste noi neștiință.

11. Și a poruncit Avimeleh la tot poporul său zicând: tot cel ce se va atinge de omul acesta și de femeea lui, vinovat va fi morții.

12. Și a semănat Isaac în pământul acela și a aflat în anul acela orzul dând însutit, că l-au binecuvântat pre el Domnul.

13. Și s’a înălțat omul și mergând înainte mai mare se făceà, până ce s’a făcut mare foarte.

14. Și s’au făcut lui turme de oi și cirezi de boi și ogoare multe și’l pismuiau Filistenii.

15. Și toate fântânile câte au săpat slugile tatălui său pe vremea lui, le-au astupat Filistenii și le-au umplut cu pământ.

16. Și a zis Avimeleh către Isaac: du-te dela noi, că te-ai făcut mai tare decât noi foarte.

17. Și s’a dus de acolo Isaac și a tăbărît în valea Gherarilor și a lăcuit acolo.

18. Și Isaac iarăși a săpat fântânile de apă, care le-au fost săpat slugile lui Avraam tatăl său și le-au astupat Filistenii după ce a murit Avraam tatăl său și le-au chemat cu numele, cu care le-a fost numit tatăl său.

19. Și au săpat slugile lui Isaac în valea Gherarilor și au aflat acolo izvor de apă vie.

20. Și s’au sfădit păstorii Gherarilor cu păstorii lui Isaac zicând: că a lor este apa; și a numit numele fântânii: strâmbătate, pentrucă strâmbătate i-au făcut lui.

21. Și ducându-se de acolo au săpat altă fântână și se priceau și pentru aceea, și a numit numele ei vrajbă.

22. Și ridicându-se de acolo au săpat altă fântână și nu s’au bătut pentru aceea, și a numit numele ei lățime, zicând: că acum ne-au lățit pre noi Domnul și ne-au crescut pre pământ.

23. Și s’a suit de acolo la fântâna jurământului.

24. Și s’au arătat lui Domnul în noaptea aceea și i-au zis: eu sunt Dumnezeul lui Avraam tatălui tău, nu te teme, că cu tine sunt și te voiu binecuvântà și voiu înmulțì sămânța ta pentru Avraam tatăl tău.

25. Și a zidit acolo altar și a chemat numele Domnului și a pus acolo cortul său; și au săpat acolo slugile lui Isaac fântână în valea Gherarilor.

26. Și Avimeleh s’a dus la dânsul dela Gherari și Ohozat, carele țineà pre noru-sa și Fihol voevodul oștirii puterii lui.

27. Și a zis către dânșii Isaac: pentruce ați venit la mine? Că voi m’ați urît și m’ați scos dela voi.

28. Iar ei au zis: văzând am văzut, că Domnul este cu tine și am zis: să fie jurământ între noi și între tine și să punem legătură cu tine.

29. Ca să nu faci nouă rău, precum nici noi nu ne-am scârbit de tine; ci bine am făcut ție și te-am scos cu pace și tu acum ești binecuvântat dela Domnul.

30. Și a făcut lor ospăț: și au mâncat și au băut.

31. Și sculându-se dimineața au jurat fiecarele de aproapelui său, și i-a slobozit pre dânșii Isaac și s’au dus dela el cu pace.

32. Și într’aceiași zi venind slugile lui Isaac, i-au spus pentru fântâna ce au săpat zicându-i: n’am aflat apă.

33. Și o au numit jurământ, pentru aceea au chemat numele cetății aceleia fântâna jurământului, până în ziua de astăzi.

34. Iar Isav erà de patruzeci de ani, și a luat femee pre Iudit fata lui Veoh Heteul și pre Vasimat fata lui Elon Heteul.

35. Și necăjiau ele pre Isaac și pre Reveca.

CAP. 27.

[modifică]
Binecuvântarea lui Iacov.


Și a fost după ce a îmbătrânit Isaac și au slăbit ochii lui a vedea, și a chemat pre Isav fiul său cel mai mare, și i-a zis lui: fiul meu; el a răspuns: iată eu.

2. Și a zis lui: iată am îmbătrânit și nu știu ziua sfârșitului meu.

3. Acum dar ia-ți unealta ta, tolba și arcul și ieși la câmp.

4. Și să-mi vânezi mie vânat și să-mi faci mâncare precum iubesc eu, și să-mi aduci să mănânc, ca să te binecuvinteze sufletul meu mai înainte de ce voiu murì.

5. Iară Reveca a auzit pre Isaac grăind cu Isav fiul său; și s’a dus Isav la câmp să vâneze vânat tatălui său.

6. Și a zis Reveca către Iacov fiul său cel mai tânăr: iată că am auzit pre tatăl tău grăind către Isav fratele tău, zicându-i:

7. Adu-mi vânat și-mi fă de mâncare, ca mâncând să te binecuvintez înaintea Domnului mai înainte de a murì.

8. Deci acum fiul meu ascultă-mă pre mine precum poruncesc eu ție:

9. Și mergând la oi, adu-mi de acolo doi iezi tineri și buni și voiu face pre ei mâncare tatălui tău precum iubește.

10. Și vei duce înlăuntru la tatăl tău și va mâncà, ca să te binecuvinteze tatăl tău mai înainte de ce va murì.

11. Iar Iacov a zis către Reveca mumă-sa: fratele meu Isav este om păros, iar eu sunt om neted.

12. Ca nu cumvà să mă pipăie tatăl meu și voi fi înaintea lui ca un urgisit și voi aduce asupra mea blestem, iar nu binecuvântare.

13. Și i-a zis lui mumă-sa: asupra mea să fie blestemul tău fiule, numai ascultă cuvântul meu și mergând adu-mi.

14. Și mergând a luat și a adus la mumă-sa, și a făcut mumă-sa bucate precum iubeà tatăl lui.

15. Și luând Reveca haina cea mai bună a lui Isav feciorului său celui mai mare, care erà la dânsa în casă, a îmbrăcat pre Iacov fiul său cel mai tânăr.

16. Și cu pielcelușele iezilor a înfășurat brațele și goliciunea grumazului lui.

17. Și a dat bucatele și pâinele care făcuse, în mâinile lui Iacov fiului său, și le-a dus la tatăl său.

18. Și a zis: tată! Iar el a zis: iată eu, cine ești tu fiule?

19. Și a zis Iacov tatălui său: eu sunt Isav cel întâiu născut al tău, făcut-am precum mi-ai grăit mie; sculându-te șezi și mănâncă din vânatul meu, ca să mă binecuvinteze sufletul tău.

20. Și a zis Isaac fiului său: ce este aceasta, ce ai aflat așà curând o fiule? Iar el a zis: ce au dat Domnul Dumnezeul tău înaintea mea.

21. Și a zis Isaac lui Iacov: apropie-te de mine și te voiu pipăì fiule, de ești tu fiul meu Isav, au nu.

22. Și s’a apropiat Iacov de Isaac tatăl său și l-a pipăit pre dânsul și a zis: glasul cu adevărat este glasul lui Iacov, iar mâinile sunt mâinile lui Isav.

23. Și nu l-a cunoscut pre el, pentrucă mâinile lui erau păroase ca mâinile lui Isav fratelui său, și l-a binecuvântat pre el și a zis:

24. Tu ești fiul meu Isav? Iar el a zis: eu, și a zis:

25. Adu-mi și voi mâncà din vânatul tău fiule, ca să te binecuvinteze sufletul meu, și i-a adus lui și a mâncat, și i-a adus lui și vin și a băut.

26. Și i-a zis Isaac tatăl său lui: apropie-te de mine și mă sărută fiule.

27. Apropiindu-se l-a sărutat și a mirosit mirosul hainelor lui și l-a binecuvântat pre dânsul și a zis: iată mirosul fiului meu ca mirosul unei țarine pline, care o au binecuvântat Domnul.

28. Și să-ți dea ție Dumnezeu din roua cerului și din grăsimea pământului și mulțime de grâu și de vin.

29. Și să slujească ție neamuri și să se închine ție domni și să fii domn fratelui tău și se vor închinà ție feciorii tatălui tău. Cel ce te va blestemà, blestemat să fie; și cel ce te va binecuvântà, binecuvântat să fie.

30. Și a fost după ce a încetat Isaac a binecuvântà pre Iacov fiul său și după ce a ieșit Iacov dela fața lui Isaac tatălui său a venit și Isav fratele lui dela vânat.

31. Și a făcut și el bucate și a adus tatălui său și i-a zis: să se scoale tatăl meu și să mănânce din vânatul fiului său, ca să mă binecuvinteze sufletul tău.

32. Și i-a zis Isaac tatăl său: cine ești tu? Iar el a zis: eu sunt fiul tău cel întâiu născut Isav.

33. Și s’a spăimântat Isaac cu spaimă mare foarte și a zis: dar cine este cel ce mi-a prins mie vânat și mi-a adus și am mâncat din toate mai înainte de ce ai venit tu? Și l-am binecuvântat pre dânsul și va fi binecuvântat.

34. Și a fost după ce a auzit Isav cuvintele lui Isaac tatălui său, a strigat cu glas mare și amar foarte și a zis: binecuvintează-mă și pre mine tată.

35. Și a zis: venit-a fratele tău cu înșelăciune și a luat binecuvântarea ta.

36. Și a zis Isav: drept s’a chemat numele lui Iacov, că iată a doua oară m’a înșelat și nașterea cea dintâiu mi-a luat și acum mi-a luat binecuvântarea mea, și a zis Isav tatălui său: nu mi-ai lăsat și mie binecuvântare tată?

37. Și răspunzând Isaac a zis către Isav: încă și stăpân l-am făcut pre el ție și pre toți frații lui i-am făcut lui slugi, cu grâu și cu vin l-am întărit spre el, dar ție ce voiu face fiule?

38. Și a zis Isav către tatăl său: au doar numai o binecuvântare este la tine tată? Binecuvintează-mă și pre mine tată!

39. Și umilindu-se Isaac, a strigat cu glas mare Isav și a plâns; și răspunzând Isaac tatăl lui i-a zis: iată din grăsimea pământului va fi lăcuința ta și din roua cerului de sus.

40. Și cu sabia ta vei trăì și fratelui tău vei slujì; și va fi o vreme când vei lepădà și vei sfărâmà jugul lui de pre grumazul tău.

41. Și purtà pizmă Isav asupra lui Iacov pentru binecuvântarea cu care l-a binecuvântat pre el tatăl său, și a zis Isav întru cugetul său: să se apropie zilele jalii tatălui meu ca să ucig pre Iacov fratele meu.

42. Și s’a spus Revechei cuvintele lui Isav feciorului său cel mai mare, și trimițând a chemat pre Iacov feciorul său cel mai tânăr și i-a zis lui: iată Isav fratele tău se laudă asupra ta, că te va omorî.

43. Acum dar fiul meu, ascultă cuvântul meu și sculându-te fugi în Mesopotamia la Lavan fratele meu în Haran.

44. Și lăcuește cu dânsul câtevà zile până ce se va întoarce mânia și urgia fratelui tău dela tine.

45. Și va uità ce ai făcut lui, și voiu trimite de te voiu chemà de acolo, ca nu cumvà într-o zi să mă lipsesc de voi de amândoi fiii mei.

46. Și a zis Reveca către Isaac: mi-am urît vieața pentru fetele fiilor lui Hei; de va luà Iacov femee din fetele pământului acestuia, de ce-mi este mie bună vieața?

CAP. 28.

[modifică]
Vedenia lui Iacov.


Și chemând Isaac pre Iacov, l-a binecuvântat pre el și i-a poruncit lui zicând: să nu iei femee din fetele Hananeilor;

2. Ci sculându-te fugi în Mesopotamia la casa lui Vatuil tatăl mumei tale, și să iei ție de acolo femee din fetele lui Lavan fratelui mumei tale.

3. Și Dumnezeul meu să te binecuvinteze și să te crească și să te înmulțească și să fii întru adunări de neamuri.

4. Și să-ți deà ție binecuvântarea lui Avraam tatălui meu ție și seminții tale după tine, ca să moștenești pământul în care lăcuești tu acum, care l-au dat Dumnezeu lui Avraam.

5. Și a trimis Isaac pre Iacov și s’a dus în Mesopotamia la Lavan feciorul lui Vatuil Sirului, fratele Revechei mumei lui Iacov și a lui Isav.

6. Și a văzut Isav că a binecuvântat Isaac pre Iacov și l-a trimis în Mesopotamia Siriei, să-și ia luiși femee de acolo când l-a binecuvântat pre el și i-a poruncit lui zicând: să nu iei femee din fetele Hanaaneilor.

7. Și a ascultat Iacov pre tatăl său și pre muma sa și s’a dus în Mesopotamia Siriei.

8. Și văzând și Isav, că sunt rele fetele lui Hanaan înaintea lui Isaac tatălui său,

9. S’a dus Isav la Ismail și a luat pre Maelet fata lui Ismail feciorul lui Avraam sora lui Naveot, lângă femeile sale femee.

10. Și a ieșit Iacov dela fântâna jurământului și a mers în Haran.

11. Și a aflat un loc și a dormit acolo, că apusese soarele, și a luat din pietrele locului aceluia și și-a pus luiși căpătâiu și a dormit în locul acela și a văzut vis.

12. Și iată o scară erà întărită pre pământ a căreia capul ajungeà la cer și îngerii lui Dumnezeu se suiau și se pogorau pre dânsa.

13. Și Domnul erà întărit pre ea și au zis: eu sunt Dumnezeul lui Avraam tatălui tău și Dumnezeul lui Isaac, nu te teme: pământul pe care tu dormi ție îl voiu da și seminției tale.

14. Și va fi sămânța ta ca nisipul pământului și se va lățì spre mare și spre miazăzi și spre miazănoapte și spre răsărit și se vor binecuvântà întru tine toate neamurile pământului și întru sămânța ta.

15. Și iată eu sunt cu tine păzindu-te în toată calea ori încotro vei merge și te voiu întoarce la pământul acesta, că nu te voiu lăsà până ce voiu face toate câte am grăit ție.

16. Și s’a deșteptat Iacov din somnul său și a zis: că este Domnul în locul acesta și eu n’am știut.

17. Și s’a spăimântat și a zis: cât de înfricoșat este locul acesta, nu este aceasta alta, fără numai casa lui Dumnezeu și aceasta este poarta cerului.

18. Și s’a sculat Iacov dimineața și a luat piatra, care a fost pus la căpătâiul său și a pus-o stâlp și a turnat untdelemn pre vârful ei.

19. Și a chemat numele locului aceluia: casa lui Dumnezeu, iară mai nainte se chemà: cetatea Ulamluz.

20. Și s’a făgăduit Iacov făgăduință cu rugăciune zicând: de va fi Domnul Dumnezeu cu mine și mă va păzì în calea aceasta, pre care eu umblu și-mi va dà pâine să mănânc și haină să mă îmbrac;

21. Și de mă va întoarce sănătos în casa tatălui meu, va fi mie Domnul Dumnezeu.

22. Și piatra aceasta, care o am pus stâlp, va fi mie casă a lui Dumnezeu și din toate câte vei da mie, a zecea voiu aduce ție.

CAP. 29.

[modifică]
Iacov în Mesopotamia.


Și sculându-se Iacov în picioare, s’a dus în pământul răsăritului la Lavan feciorul lui Vatuil Sirului fratele Revechei mumei lui Iacov și a lui Isav.

2. Și privind a văzut o fântână în câmp și erau trei turme de oi odihnindu-se la ea, că din fântâna aceea se adăpau turmele și erà piatră mare pre gura fântânei.

3. Și se adunau acolo toate turmele și prăvăleau piatra de pre gura fântânei și adăpau oile; și iarăși puneau piatra pre gura fântânei în locul ei.

4. Și a zis Iacov către dânșii: fraților, de unde sunteți voi? Iar ei au zis: din Haran suntem.

5. Și le-a zis lor: știți pre Lavan feciorul lui Nahor? Iar ei au zis: știm.

6. Și a zis lor: sănătos este? Iar ei au zis: sănătos; și iată Rahila fata lui veneà cu oile.

7. Și le-a zis lor Iacov: încă mai este mult din zi și încă nu este vreme a se adunà toate turmele, adăpați oile și vă duceți de le pașteți.

8. Iar ei au zis: nu vom puteà până ce se vor adunà toți păstorii, și vom răsturnà piatra de pre gura fântânei, ca să adăpăm oile.

9. Încă grăind el cu ei, iată Rahila fata lui Lavan veneà cu oile tatălui său, că ea pășteà oile tătână-său.

10. Și a fost dacă a văzut Iacov pre Rahila fata lui Lavan fratelui mumei sale și oile lui Lavan fratele mumei sale, apropiindu-se Iacov a răsturnat piatra de pre gura fântânei, și a adăpat oile lui Lavan fratelui mumei sale.

11. Și a sărutat Iacov pre Rahila și strigând cu glasul său a plâns.

12. Și a spus Rahilei, că este frate tatăl ei cu mumă-sa Reveca și cum că el este fecior ei; iar ea alergând a spus tatălui ei toate cuvintele acestea.

13. Și a fost după ce a auzit Lavan de numele lui Iacov feciorul surorei sale, a ieșit întru întâmpinarea lui și îmbrățișindu-l l-a sărutat și l-a adus în casa sa și a spus lui Lavan toate cuvintele acestea.

14. Și a zis Lavan lui: din oasele mele și din trupul meu ești tu și a fost cu el o lună de zile.

15. Și a zis Lavan către Iacov: pentrucă frate-mi ești, nu vei slujì mie în dar, spune-mi ce să fie simbria ta?

16. Și Lavan aveà două fete: numele celei mai mari Lia, iară numele celei mai tinere Rahila.

17. Și ochii Liei erau bolnavi, iară Rahila erà frumoasă la chip și mândră la față foarte.

18. Și a iubit Iacov pre Rahila și a zis: voiu sluji ție șapte ani pentru Rahila fata ta cea mai tânără.

19. Și a zis Lavan lui: mai bine să o dau ție, decât să o dau altui bărbat, lăcuește cu mine.

20. Și a slujit Iacov pentru Rahila șapte ani și erau înaintea lui ca niște zile puține, pentrucă o iubea pre dânsa.

21. Și a zis Iacov către Lavan: dă-mi femeea mea, că s’au umplut zilele să intru la dânsa.

22. Și a adunat Lavan pre toți oamenii locului și a făcut nuntă.

23. Și dacă s’a făcut seară, luând Lavan pre Lia fata sa a băgat-o înlăuntru la Iacov, și a intrat la ea Iacov.

24. Și a dat Lavan fetei sale Liei pre Zelfa slujnica sa, ca să-i fie slujnică.

25. Și făcându-se dimineață, iată erà Lia, și a zis Iacov către Lavan: pentruce ai făcut aceasta mie? Au nu pentru Rahila am slujit ție? Pentruce mai înșelat?

26. Și a răspuns Lavan; nu este așà obiceiu în locul nostru a da pre cea mai tânără mai înainte decât pre cea mai mare.

27. Plinește dară șapte ani ai acesteia, și-ți voiu dà și pre aceasta pentru slujba ce vei sluji mie încă alți șapte ani.

28. Și a făcut Iacov așà și a plinit și acei șapte ani; și i-a dat Lavan pre Rahila fata sa femee lui.

29. Și a dat Lavan fetei sale pre Valla slujnica sa, ca să-i fie slujnică.

30. Și a intrat la Rahila, și a iubit mai mult pre Rahila decât pre Lia, și i-a slujit lui încă alți șapte ani,

31. Și văzând Domnul Dumnezeu, că se urăște Lia a deșchis mitrasul ei; iar Rahila erà stearpă.

32. Și a zămislit Lia și a născut fecior lui Iacov și a chemat numele lui: Ruvin, zicând: că au văzut Domnul smerenia mea și mi-au dat mie fecior, acum dar mă va iubi bărbatul meu.

33. Și iarăși a zămislit Lia și a născut al doilea fiu lui Iacov, și a zis: că au auzit Domnul, cum că mă urăsc, și mi-au adaos și pre acesta și a chemat numele lui: Simeon.

34. Și iarăși a zămislit și a născut fecior, și a zis: într’această vreme la mine va fi bărbatul meu, că am născut lui trei feciori, pentru aceea a chemat numele lui: Levì.

35. Și zămislind încă a născut fecior și a zis: acum și pentru aceasta mă voiu mărturisi Domnului, drept aceea a chemat numele lui: Iuda; și a încetat a naște.

CAP. 30.

[modifică]
Fiii lui Iacov.


Iară văzând Rahila, că ea n’a născut lui Iacov, a pizmuit Rahila pre sora sa, și a zis lui Iacov: dă-mi feciori; iară de nu, voiu murì eu.

2. Și mâniindu-se Iacov pre Rahila, i-a zis ei: au doară Dumnezeu sunt eu, cel ce te-a stârpit de rodul pântecelui tău?

3. Și a zis Rahila lui Iacov: iată slujnica mea Valla, intră la ea, și va naște pre genunchii mei și voiu face și eu feciori dintr’însa.

4. Și i-a dat lui pre Valla slujnica sa femee lui și a intrat la dânsa Iacov.

5. Și a zămislit Valla slujnica Rahilei și a născut lui Iacov fecior.

6. Și a zis Rahila: judecat-au mie Dumnezeu și au ascultat glasul meu și mi-au dat mie fiu, pentru aceea a chemat numele lui: Dan.

7. Și a mai zămislit Valla slujnica Rahilei și a născut al doilea fecior lui Iacov.

8. Și a zis Rahila: ajutatu-m’au Dumnezeu și m’am asemănat surorii mele și m’am întărit și a chemat numele lui: Neftali.

9. Și văzând Lia că a încetat a mai naște, a luat pre Zelfa slujnica sa și o a dat pre ea lui Iacov femee și a intrat la ea.

10. Și a zămislit Zelfa slujnica Liei și a născut lui Iacov fecior.

11. Și a zis Lia: întru noroc; și a chemat numele lui: Gad.

12. Și a zămislit încă Zelfa slujnica Liei și a născut lui Iacov al doilea fecior.

13. Și a zis Lia: fericită sunt eu, că mă fericesc femeile; și a chemat numele lui: Asir.

14. Și s’a dus Ruvin în zilele secerei de grâu, și a aflat mere de mandragoră în țarină și le-a adus la Lia mumă-sa; și a zis Rahila către soru-sa Lia: dă-mi din mandragorile feciorului tău.

15. Și a zis Lia: nu este destul ție, că ai luat pre bărbatul meu? Au doară și mandragorile feciorului meu vrei să le ei? Iară Rahila a zis: nu așà, doarmă cu tine în noaptea aceasta pentru mandragorile feciorului tău.

16. Și venind Iacov dela câmp seara a ieșit Lia înaintea lui și a zis: la mine să intri astăzi, că te-am tocmit cu plată pentru mandragorile feciorului meu; și a dormit cu ea în noaptea aceea.

17. Și au auzit Dumnezeu pre Lia, și zămislind a născut lui Iacov al cincilea fecior.

18. Și a zis Lia: dat-au Dumnezeu plata mea, pentrucă am dat pre slujnica mea bărbatului meu, și a chemat numele lui: Isahar, adecă plată.

19. Și a zămislit încă Lia și a născut lui Iacov al șaselea fiu;

20. Și a zis Lia: dăruitu-mi-au mie Dumnezeu dar bun, într’această vreme de acum mă va alege bărbatul meu, pentrucă am născut lui șase feciori, și a chemat numele lui: Zavulon.

21. După aceasta a născut fată și a chemat numele ei: Dina.

22. Și și-au adus aminte Dumnezeu de Rahila și o au ascultat pre ea Dumnezeu și au deșchis pântecele ei.

23. Și zămislind a născut lui Iacov fecior și a zis Rahila: luat-au Dumnezeu dela mine ocara mea.

24. Și a chemat numele lui: Iosif, zicând: adaogă Dumnezeu și alt fecior.

25. Și a fost după ce a născut Rahila pre Iosif, a zis Iacov lui Lavan: slobozește-mă, ca să mă duc în locul meu și în pământul meu.

26. Dă-mi femeile mele și pruncii mei, pentru care am slujit ție, ca să mă duc, că tu știi slujba mea care am slujit ție.

27. Și a zis Lavan lui: de am aflat har înaintea ta, că cu adevărat pot zice, că Dumnezeu m’au binecuvântat cu intrarea ta.

28. Spune simbria ta mie, și-ți voiu da-o.

29. Și a zis Iacov: tu știi cum ți-am slujit ție și câte au fost dobitoacele tale, când am venit eu la tine.

30. Că puține erau câte aveai tu înainte de ce am venit eu la tine, și au crescut întru mulțime mare și te-au binecuvântat Dumnezeu cu intrarea mea; acum dară când îmi voi face și eu casă mie?

31. Și a zis Lavan lui: ce voiu da ție? Și a zis Iacov lui: nu-mi vei da nimic, iară de vei face mie cuvântul acesta, iarăși voiu paște oile tale și le voiu păzì.

32. Treacă toate oile tale astăzi; și desparte de acolo toată oaia seină între miei, și toată cea albă și pestriță între capre: va fi simbria mea.

33. Și mă va asculta pre mine dreptatea mea în ziua de mâine, că este simbria mea înaintea ta; tot ce nu va fi bălțat și alb în capre și sein în miei, va fi cum că l-am furat eu.

34. Și a zis Lavan lui: fie după cuvântul tău.

35. Și a despărțit în ziua aceea țapii cei bălțați și cei albi și toate caprele cele bălțate și albe și tot ce era alb întru ele și tot ce erà sein în miei, și le-a dat în mâinile fiilor săi.

36. Și le-a despărțit cale de trei zile departe între ele și între Iacov, iar Iacov pășteà oile lui Lavan care rămăsese.

37. Și și-a luat Iacov nuele de plop verde și de nuc și de palten, și le-a cojit pre ele Iacov făcând crestături albe, și înfășurând împrejur verdeața se vedea pre nuele albeața, care o curățise de coajă împestrită.

38. Și a pus nuelele ce le-a curățit de coajă în jgheaburile apei, pentru ca venind oile să beà, înaintea nuelelor venind ele să beà să zămislească oile, cum erau nudele pestrițe.

39. Și zămisleau oile, cum erau nuelele și nășteau oile albe, oi pestrițe și în felul cenușii pătate.

40. Și mieii i-a despărțit Iacov și a pus înaintea oilor berbeci albi și toți mieii cei pestriți; și și-a despărțit lui turme osibite și nu le-a amestecat cu oile lui Lavan.

41. Și a fost în vremea, în care zămisleau oile luând în pântece, a pus Iacov nuelele înaintea oilor în jgheaburi ca să zămislească ele cum erau nuelele.

42. Iar când nășteau oile nu le puneà și au fost cele neînsemnate ale lui Lavan și cele însemnate ale lui Iacov.

43. Și s’a îmbogățit omul foarte, foarte și a avut dobitoace multe și boi și slugi și slujnice și cămile și asini.

CAP. 31.

[modifică]
Iacov pleacă dela Lavan.


Și a auzit Iacov cuvintele feciorilor lui Lavan, carii ziceau: luat-a Iacov toate câte a avut tatăl nostru și dintr’ale tatălui nostru a făcut toată mărirea aceasta.

2. Și a văzut Iacov fața lui Lavan și iată nu erà către dânsul ca ieri și ca alaltăieri.

3. Și au zis Domnul către Iacov: întoarce-te în pământul tatălui tău și la rudenia ta și eu voi fi cu tine.

4. Și trimițând Iacov a chemat pre Lia și pre Rahila în câmp unde erau turmele.

5. Și a zis lor: văz eu fața tatălui vostru, că nu este spre mine ca ieri și ca alaltăieri, iar Dumnezeul părintelui meu este cu mine.

6. Și voi înși-vă știți, că cu toată vîrtutea mea am slujit tatălui vostru.

7. Iară tatăl vostru mi-a făcut strâmbătate și a schimbat din simbria mea de zece mielușele, și nu i-au dat lui Dumnezeu să-mi facă mie rău.

8. Și când a zis: cele pestrițe va fi simbria ta, toate oile miei pestriți au născut, iar când a zis: cele albe va fi simbria ta, au născut toate oile miei albi.

9. Și au luat Dumnezeu toate vitele tatălui vostru și le-au dat mie.

10. Și iată a fost când zămisleau oile, văzut-am cu ochii mei prin vis, și iată se suiau pre oi și pre capre țapii și berbecii albi și pestriți și în fața cenușii pătați.

11. Și mi-a zis îngerul Domnului în vis: Iacove, iar eu am zis: ce este?

12. Și a zis: caută cu ochii tăi și vezi suindu-se pre oi și pre capre țapii și berbecii albi și pestriți și în fața cenușii pătați, că am văzut câte ți-a făcut ție Lavan.

13. Eu sunt Dumnezeul cel ce m’am arătat ție la locul lui Dumnezeu, unde mi-ai uns mie stâlpul și ai făgăduit mie făgăduință cu rugăciune, acum dară scoală-te și ieși din pământul acesta și mergi în pământul nașterii tale, și eu voiu fì cu tine.

14. Și răspunzând Rahila și Lia, au zis lui: au doară mai avem noi parte sau moștenire în casa tatălui nostru?

15. Au, nu ca niște streine ne-am socotit înaintea lui? Că ne-a vândut pre noi și cu mâncare a mâncat argintul nostru.

16. Toată avuția și mărirea care au luat-o Dumnezeu dela tatăl nostru, a noastră va fì și a feciorilor noștri, acum dară fă câte au zis ție Dumnezeu.

17. Și sculându-se Iacov a luat femeile sale și copiii săi pre cămile.

18. Și a luat toate averile sale și toată agoniseala care a făcut în Mesopotamia și toate ale sale, ca să meargă la Isaac tatăl său în pământul Hananeilor.

19. Iar Lavan s’a fost dus să-și tunză oile sale, și Rahila a furat idolii tatălui său.

20. Și s’a ascuns Iacov de Lavan Șirul, ca să nu spue lui că fuge.

21. Și a fugit el și toate ale lui, și trecând rîul, au grăbit spre muntele Galaad,

22. Și a treia zi s’a vestit lui Lavan Sirului, cum că a fugit Iacov.

23. Și luând pre toți frații săi cu sine au alergat după dânsul cale de șapte zile și l-au ajuns în muntele Galaad.

24. Și au venit Dumnezeu în somn noaptea la Lavan Sirul și i-au zis lui: păzește-te ca nu cumvà să zici către Iacov rele și a ajuns Lavan pre Iacov.

25. Iacov a întins cortul său în munte; iar Lavan a pus pre frații săi în muntele Galaad.

26. Și a zis Lavan lui Iacov: ce ai făcut? Pentruce pe ascuns ai fugit și m’ai jefuit și ai luat fetele mele ca pre niște roabe cu sabia?

27. Că de mi-ai fi spus, te-aș fi lăsat cu mare cinste și cu bucurie și cu cântăreți și cu timpine și cu alăute.

28. Și nu m’am învrednicit a sărutà pre feciorii și pre fetele mele și acum nebunește ai făcut.

29. Și acum poate mâna mea a-ți face rău; ci Dumnezeul tatălui tău ieri a grăit către mine zicând: păzește, ca să nu vorbești cu Iacov rele.

30. Acum dacă mergi, pentrucă cu mare dor ai dorit, ca să te duci la casa tatălui tău, pentruce ai furat dumnezeii mei?

31. Și răspunzând Iacov a zis către Lavan: pentrucă m’am temut, că am zis: ca nu cum-va să-ți ei fetele tale dela mine și toate ale mele.

32. Și a zis Iacov: la cine vei aflà dumnezeii tăi, nu va trăì înaintea fraților noștri; caută ce este la mine de ale tale și ia. Și nu a aflat la el nimic și nu știà Iacov cum că Rahila femeea lui i-a furat pre ei.

33. Și intrând Lavan a căutat în cortu Liei și nu i-au aflat și a ieșit din cortu Liei, și a căutat cortu lui Iacov și corturile celor două slujnice și nu i-au aflat.

34. Și a intrat în cortu Rahilei, iar Rahila a luat idolii și i-a pus supt samarul cămilei și a șezut deasupra lor, și a zis tatălui său:

35. Nu-ți pară cu greu doamne, nu pociu să mă scol înaintea ta, că după obiceiul femeilor s’a întâmplat mie acum; iar Lavan a căutat în tot cortu și n’a aflat Idolii.

36. Și s’a mâniat Iacov și s’a sfădit cu Lavan, și răspunzând Iacov a zis către Lavan, care este nedreptatea mea? Și care este păcatul meu? Că ai alergat după mine și ai căutat toate vasele corturilor mele.

37. Ce ai găsit din toate vasele casii tale pune aici înaintea fraților tăi și înaintea fraților mei, ca să judece între noi amândoi.

38. De douăzeci de ani sunt cu tine, oile tale și caprele tale nu s’au sterpit, berbecii oilor tale nu i-am mâncat, mâncat de hiară nu ți-am adus.

39. Eu am plătit dela mine furtișagurile zilei și furtișagurile nopții.

40. Ziua mă ardeà căldura, iar noaptea sufeream geru; și somnul dela ochii mei se depărtà.

41. De douăzeci de ani de când sunt în casa ta, am slujit ție patrusprezece ani pentru două fete ale tale și șase ani pentru oile tale, și mi-ai schimbat simbria mea de zece mielușele.

42. De nu mi-ar fi fost mie ajutor Dumnezeul părintelui meu Avraam și frica lui Isaac cu mine, acum deșert m’ai lăsà. Smerenia mea și osteneala mâinilor mele, au văzut Dumnezeu și te-au mustrat ieri.

43. Și răspunzând Lavan a zis lui Iacov: fiicele tale, fetele mele sunt, și feciorii tăi, fiii mei sunt, și vitele tale, vitele mele sunt și toate câte le vezi tu ale mele sunt și ale fetelor mele, ce voiu face lor astăzi, sau fiilor lor pe carii i-au născut?

44. Acum dară vino să punem legătură, eu și tu, și va fi mărturie între mine și între tine, și i-a zis lui: iată nimenea nu este cu noi, vezi, Dumnezeu este martor între mine și între tine.

45. Și luând Iacov o piatră a pus-o stâlp.

46. Și a zis Iacov fraților săi: adunați pietre și au adunat pietre și au făcut movilă: și au mâncat acolo pre movilă.

47. Și a zis Lavan lui: movila aceasta mărturie este între mine și între tine astăzi, și a numit-o pre ea Lavan: movila mărturiei; iar Iacov a numit-o: movilă mărturie.

48. Și a zis Lavan lui Iacov: iată această movilă și stâlpul care l-am pus între mine și între tine, mărturisește movila aceasta și mărturisește stâlpul acesta, pentru aceea s’a numit numele: movila mărturisește.

49. Și vedenia care a spus: vază Dumnezeu între mine și între tine, că ne vom despărțì unul de altul.

50. De vei smerì fetele mele și de vei luà femei preste fetele mele, vezi nimenea cu noi nu este care să vază, Dumnezeu este mărturie între mine și între tine.

51. Și a zis Lavan lui Iacov: iată movila aceasta și stâlpul acesta mărturie este.

52. Că de nu voiu trece eu la tine, nici tu nu vei trece la mine, movila aceasta și stâlpul acesta spre răutate.

53. Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Nahor să judece între noi; și a jurat Iacov pe frica tatălui său Isaac.

54. Și a junghiat Iacov jertfă în munte și a chemat pe frații săi; și au mâncat și au băut și au dormit în munte.

55. Și sculându-se Lavan dimineața a sărutat pe feciorii săi și pe fetele sale și i-a binecuvântat pre ei, și întorcându-se Lavan s’a dus la locul său.

CAP. 32.

[modifică]
Rugăciunea lui Iacov.


Iacov s’a dus în calea sa și căutând a văzut tabăra lui Dumnezeu tăbărîtă și l-au întîmpinat pre el îngerii lui Dumnezeu.

2. Și a zis Iacov când i-a văzut pre ei: tabăra lui Dumnezeu este aceasta și a chemat numele locului aceluia: tabere.

3. Și a trimis Iacov soli înaintea sa la fratele său Isav în pământul Seir în ținutul Edomului.

4. Și le-a poruncit lor zicând: așà veți zice Domnului meu Isav: așà zice sluga ta Iacov: cu Lavan am lăcuit și până acum m’am zăbovit.

5. Și am agonisit boi și asini și oi și slugi și slujnice și am trimis să spue domnului meu Isav, ca să afle sluga ta har înaintea ta.

6. Și s’au întors solii la Iacov zicând: mers-am la fratele tău Isav și iată el vine întru întîmpinarea ta și patru sute de bărbați cu el.

7. Și s’a temut Iacov foarte și nu știeà ce să facă, și a împărțit poporul ce erà cu el și boii și cămilele și oile în două tabere.

8. Și a zis Iacov: de va venì Isav la o tabără și o va tăià, cealaltă tabără se va mântuì.

9. Și a zis Iacov: Dumnezeul tatălui meu Avraam și Dumnezeul tatălui meu Isaac, Doamne! Tu cel ce mi-ai zis: întoarce-te în pământul nașterii tale și-ți voi face ție bine.

10. Destul este mie toată dreptatea ta și tot adevărul care ai făcut robului tău, că numai cu acest toiag al meu am trecut Iordanul acesta; iar acum m’ai făcut cu două tabere.

11. Scoate-mă din mâna fratelui meu, din mâna lui Isav, că mă tem eu de dânsul, ca nu cumvà viind să mă ucigă pre mine și pre mumă cu fii.

12. Că tu ai zis: bine voiu face ție și voiu pune sămânța ta ca nisipul mării, care nu se va numărà de mulțime.

13. Și a dormit acolo în noaptea aceea, și a luat din darurile care aduceà, și le-a trimis lui Isav fratelui său.

14. Capre două sute, țapi douăzeci, oi două sute, berbeci douăzeci.

15. Cămile cu lapte și mânjii lor treizeci, boi patruzeci, tauri zece, asini douăzeci și mânji zece.

16. Și a dat slugilor sale turmă deosebi și a zis slugilor sale: mergeți înaintea mea și despărțiți turmă de turmă.

17. Și a poruncit celui dintâiu zicând: de te va întâlnì Isav fratele meu și te va întrebà zicând: al cui ești? Și unde mergi, și ale cui sunt acestea care merg înaintea ta?

18. Vei zice: ale slugii tale Iacov, daruri a trimis domnului meu Isav și iată el după noi.

19. Și a poruncit celui dintâiu și celui de al doilea și celui de al treilea și tuturor celor ce mergeau după turmele acestea, zicând: după cuvântul acesta grăiți lui Isav, când îl veți aflà pre el.

20. Și ziceți: iată sluga ta Iacov vine după noi, că a zis: voi îmblânzì fața lui cu darurile ce merg înaintea lui și după aceasta voiu vedeà fața lui, ca doar va primì fața mea.

21. Și mergeau darurile înaintea feții lui, iar el a dormit în noaptea aceea în tabără.

22. Și sculându-se în noaptea aceea a luat pre amândouă femeile și pre amândouă slujnicele și pre cei unsprezece copii ai săi, și a trecut vadul lui Iavoh.

23. Și i-a luat pre ei și i-a trecut rîul și a trecut toate ale sale.

24. Și a rămas Iacov singur și s’a luptat un om cu el până dimineața.

25. Și a văzut, că nu-l poate biruì, și s’a atins de lățimea coapsei lui, și a amorțit lățimea coapsei lui Iacov, luptându-se el cu dânsul.

26. Și a zis lui: lasă-mă, că s’au ivit zorile; iar el a zis: nu te voi lăsà, de nu mă vei binecuvântà,

27. Și a zis lui: care este numele tău? Iar el a zis: Iacov.

28. Și a zis lui: nu se va mai chemà numele tău Iacov, ci Israil va fì numele tău, pentrucă ai fost tare cu Dumnezeu; și cu oamenii puternic vei fi.

29. Și a întrebat Iacov și a zis: spune-mi numele tău? Iar el a zis: pentruce întrebi tu de numele meu? Și l-a binecuvântat pre dânsul acolo.

30. Și a chemat Iacov numele locului aceluia: vederea lui Dumnezeu, că am văzut pre Dumnezeu față către față și s’a mântuit sufletul meu.

31. Și răsăreà soarele, când a trecut vederea lui Dumnezeu; iar el șchiopătà cu piciorul său.

32. Pentru aceea nu mănâncă fiii lui Israil vâna amorțită care este pre lățimea coapsei, până în ziua de astăzi, că a atins vâna de pre lățimea coapsei lui Iacov și a amorțit.

CAP. 33.

[modifică]
Împăcarea lui Iacov cu Isav.


Și căutând Iacov cu ochii săi a văzut pre Isav fratele său viind și patru sute de bărbați cu dânsul, și a împărțit Iacov copiii la Lia și la Rahila și la cele două slujnice.

2. Și a pus pre cele două casnice și pre feciorii lor înainte, și pre Lia și pre copiii ei dinapoia lor; și pre Rahila și pre Iosif mai pre urmă.

3. Iar el a ieșit înaintea lor și s’a închinat la pământ de șapte ori până s’a apropiat de fratele său.

4. Și a alergat Isav întru întîmpinarea lui, și îmbrățișindu-l a căzut pre grumazul lui și l-a sărutat foarte, și plânseră amândoi.

5. Și căutând Isav a văzut femeile și copiii și a zis: ce sunt acestea? Iar el a zis: pruncii, cu cari au miluit Dumnezeu pre sluga ta.

6. Și s’au apropiat slujnicele și fiii lor și s’au închinat.

7. Și s’a apropiat Lia și fiii ei și s’au închinat; și după aceea s’au apropiat Rahila și Iosif și s’au închinat.

8. Și a zis: ce sunt ție acestea toate taberile acestea, care am întâlnit? Iar el a zis: ca să afle sluga ta har înaintea ta doamne;

9. Iar Isav a zis: am eu multe frate, ține-ți tu pre ale tale.

10. Și a zis Iacov: de am aflat har înaintea ta, primește darurile din mâinile mele, că pentru aceasta am văzut fața ta, ca și cum ar vedeà cinevà fața lui Dumnezeu și-mi va fi mie binevoitor.

11. Primește binecuvântările mele care am adus ție, că m’au miluit Dumnezeu și am de toate; și l-a silit pre el de-a luat.

12. Și a zis: sculându-ne să mergem împreună.

13. Și a zis lui: domnul meu știe, că copiii mei sunt micșori și oile și vacile sunt fătate, deci de le voi silì să meargă, într-o zi vor murì toate vitele.

14. Meargă domnul meu înaintea slugei sale, și eu voi venì încet pre urmă după cum voi vedeà că pot copiii mei, până voiu venì eu la domnul meu în Seir.

15. Și a zis Isav: voiu lăsà cu tine din oamenii ce sunt cu mine, iar el a zis: pentruce aceasta? Destul este că am aflat har înaintea ta doamne.

16. Și s’a întors Isav în ziua aceea pre calea sa la Seir.

17. Și Iacov s’a dus la corturi și și-a făcut lui acolo case, și vitelor sale corturi, pentru aceea a chemat numele locului aceluia: corturi.

18. Și a venit Iacov în Salim cetatea Sichimilor, care este în pământul lui Hanaan, când s’a întors din Mesopotamiea Siriei; și a tăbărît în fața cetății.

19. Și a cumpărat o parte din țarină, unde și-a întins cortul său, dela Emor tatăl lui Sihem, cu o sută de miei.

20. Și a făcut acolo altar, și a chemat pre Dumnezeul lui Israil.

CAP. 34.

[modifică]
Uciderea Sichimiților.


Și a ieșit Dina fata Liei, care o a născut lui Iacov, ca să cunoască fetele lăcuitorilor.

2. Și o a văzut pre ea Sihem feciorul lui Emor Eveul domnul pământului, și luând-o a dormit cu ea și a smerit-o.

3. Și s’a lipit de sufletul Dinei fetei lui Iacov, și a iubit pre fecioara vorbindu-i după cugetul ei.

4. Grăit-a Sihem către Emor tatăl său zicând: ià mie pre fata aceasta de soție.

5. Și a auzit Iacov cum a pângărit feciorul lui Emor pre Dina fata sa, și feciorii lui erau cu vitele în câmp, și a tăcut Iacov până au venit ei.

6. Și a ieșit Emor tatăl lui Sihem la Iacov ca să-i vorbească,

7. Iar feciorii lui Iacov au venit dela câmp, și dacă au auzit s’au umilit, și s’au turburat oamenii și s’au întristat foarte; căci lucru rușinos a făcut întru Israil dormind cu fata lui Iacov, și nu va fi așà.

8. Și a grăit lor Emor zicând: Sihem feciorul meu a ales cu sufletul său pre fata voastră, dați-o deci pre ea lui femee.

9. Și vă încuscriți cu noi: fetele voastre dați-le nouă, și fetele noastre luați-le feciorilor voștri.

10. Și între noi lăcuiți, și pământul iată lat este înaintea voastră, lăcuiți și vă hrăniți pre dânsul, și agonisiți întru el.

11. Și a zis Sihem către tatăl ei și către frații ei: să aflu har înaintea voastră și ce veți zice vom dà.

12. Înmulțiți zestrea foarte, și voiu dà cât veți zice mie, de-mi veți dà mie copila aceasta femee.

13. Și au răspuns feciorii lui Iacov lui Sihem și lui Emor tatălui său cu înșelăciune, zicându-le: că a pângărit pre Dina sora lor.

14. Și a zis lor Simeon și Levì frații Dinei: nu vom puteà să facem cuvântul acesta, să dăm pre sora noastră la om netăiat împrejur, că este ocară nouă.

15. Numai într’aceasta ne vom asemănà vouă și vom lăcuì între voi, de veți face ca noi și voi, ca să se taie împrejur toată partea bărbătească.

16. Și vom da fetele noastre vouă, și din fetele voastre vom lua nouă femei și vom lăcuì la voi, și vom fì ca o seminție.

17. Iar de nu ne veți ascultà, ca să vă tăieți împrejur, vom luà fata noastră și ne vom duce.

18. Și au plăcut cuvintele înaintea lui Emor și înaintea lui Sihem, feciorul lui Emor.

19. Și n’a zăbovit tânărul a face cuvântul acesta, pentrucă iubeà pre fata lui Iacov, și el erà mai mare decât toți câți erau în casa tatălui său.

20. Și a venit Emor și Sihem feciorul lui la poarta cetății lor, și au grăit către bărbații cetății lor zicând:

21.Oamenii aceștia în pace sunt cu noi, să lăcuiască pre pământ și să agonisească întru el, și pământul iată larg este înaintea lor, fetele lor să le luăm nouă femei, și fetele noastre să le dăm lor.

22. Într’aceasta numai se vor asemănà nouă oamenii, ca să lăcuiască cu noi și să fim un popor, de se va tăià împrejur la noi toată partea bărbătească, precum și ei sunt tăieți împrejur.

23. Și vitele lor și cele cu patru picioare și averile lor au nu vor fì ale noastre? Numai într’aceasta să ne asemănăm lor și ei vor lăcuì cu noi.

24. Și au ascultat pre Emor și pre Sihem feciorul lui toți carii intrau pe poarta cetății lor; și tot bărbatul ș’a tăiat împrejur trupul său.

25. Și a fost în ziua a treia când erau în durere, au luat cei doi feciori ai lui Iacov, Simeon și Levì frații Dinei, fiecare sabia sa, și au intrat în cetate fără temere și au omorît toată partea bărbătească.

26. Și pre Emor și pre Sihem feciorul lui i-au omorît cu ascuțitul sabiei; și au luat pre Dina din casa lui Sihem și au ieșit.

27. Și fiii lui Iacov au intrat preste cei răniți și au prădat cetatea, în care au pângărit pre Dina sora lor.

28. Și oile lor și boii lor și asinii lor și câte erau în cetate și câte erau în câmp le-au luat.

29. Și toate trupurile lor, și toată agoniseala lor, și femeile lor le-au robit, și au jefuit câte erau în cetate și câte erau în case.

30. Și a zis Iacov către Simeon și către Levì: urît m’ați făcut, ca să fiu rău tuturor celor ce lăcuesc pământul: și în Hananei și în Ferezei și eu puțin sunt cu numărul, și de se vor adunà asupra mea, mă vor tăià și voiu pierì eu și casa mea.

31. Iar ei au zis: au doară ca cu o curvă vor trăì cu soara noastră?

CAP. 35.

[modifică]
Moartea Rahilei.


Și au zis Dumnezeu către Iacov: scoală și te sue în locul Vetil și lăcuește acolo și fă altar lui Dumnezeu celui ce s’au arătat ție, când fugeai dela fața lui Isav fratele tău.

2. Și a zis Iacov casii sale și tuturor celor ce erau cu sine: ridicați din mijlocul vostru pre dumnezeii cei streini carii sunt cu voi, și vă curățiți și vă schimbați hainele voastre.

3. Și sculându-ne să ne suim în Vetil și să facem acolo altar lui Dumnezeu celui ce m’au auzit în ziua necazului, cel ce au fost cu mine și m’au mântuit în calea pe care mergeam.

4. Și a dat lui Iacov pre dumnezeii cei streini carii erau în mâinile lor, și cerceii care erau în urechile lor; și i-au ascuns Iacov supt terevintul din Sichim, și i-a pierdut până în ziua de astăzi.

5. Și s’a ridicat Israil din Sichim și a fost frica lui Dumnezeu preste cetățile cele de prin prejurul lor, și n’au alergat pre urma fiilor lui Israil.

6. Și a venit Iacov în Luza, care este în pământul lui Hanaan numit Vetil și tot poporul care erà cu el.

7. Și a zidit acolo altar și a numit numele locului: Vetil, pentrucă acolo s’au arătat Dumnezeu lui, când fugeà el dela fața lui Isav fratelui său.

8. Și a murit Devora doica Revechei și a îngropat-o mai jos de Vetil supt stejar, și a numit Iacov numele lui: stejarul jalei.

9. Și s’au arătat Dumnezeu lui Iacov încă în Luza, când a venit acolo viind din Mesopotamia Siriei, și l-au binecuvântat pre el Dumnezeu.

10. Și i-au zis Dumnezeu lui: numele tău nu se va mai chemà Iacov, ci Israil va fi numele tău, și au numit numele lui: Israil.

11. Și au zis Dumnezeu lui: eu sunt Dumnezeul tău, crește și te înmulțește, neamuri și adunări de neamuri vor fi dintru tine, și împărați din coapsa ta vor ieșì.

12. Și pământul care l-am dat lui Avraam și lui Isaac, ție l-am dat pre el, al tău va fi, și seminției tale după tine voiu da pământul acesta.

13. Și s’au suit Dumnezeu dela dânsul din locul în care au grăit cu dânsul.

14. Și a pus Iacov stâlp de piatră în locul în care au grăit cu el Dumnezeu, stâlp de piatră și-a turnat preste el vin și a vărsat preste el untdelemn.

15. Și a chemat Iacov numele locului în care au grăit cu dânsul Dumnezeu: Vetil.

16. Și sculându-se Iacov din Vetil a întins cortul său dincolo de turnul Gader, și a fost când s’a apropiat de Havrata, ca să vie la Efrata a născut Rahila, și greutate a avut în naștere.

17. Și a fost când a născut ea cu greu, a zis ei moașa: cutează, că și acesta îți este fiu.

18. Și a fost când își da ea sufletul, că mureà, a chemat numele lui: fiul durerii mele, iară tatăl său l-a numit pre dânsul: Veniamin.

19. Și a murit Rahila și s’a îngropat în calea Efratului, acesta este Vitleim.

20. Și a pus Iacov stâlp pre mormântul ei, acesta este stâlpul mormântului Rahilei până în ziua de astăzi.

21. Și a fost când a lăcuit Israil în pământul acela a mers Ruvin și a dormit cu Valla țiitoarea tatălui său Iacov, și a auzit Israil și rău s’a arătat înaintea lui.

22. Și erau fiii lui Iacov doisprezece.

23. Feciorii Liei cel dintâiu născut al lui Iacov: Ruvin, Simeon, Levì, Iuda, Isahar, Zavulon.

24. Și feciorii Rahilei: Iosif și Veniamin.

25. Și feciorii Vallei slujnica Rahilei: Dan și Neftalì.

26. Și feciorii Zelfei slujnica Liei: Gad și Asir. Aceștia sunt feciorii lui Iacov, carii s’au născut în Mesopotamia Siriei.

27. Și a venit Iacov la Isaac tatăl său la Mamvri în cetatea câmpului: acesta este Hevron în pământul lui Hanaan, unde a lăcuit Avraam și Isaac.

28. Și au fost zilele lui Isaac, care a trăit ani o sută optzeci,

29. Și slăbind Isaac a murit și s’a adaus lângă neamul său bătrân și plin de zile, și l-au îngropat pre el Isav și Iacov feciorii lui.

CAP. 36.

[modifică]
Neamul lui Isav.


Acestea sunt nașterile lui Isav, acesta este Edom.

2. Și Isav și-a luat lui femei din fetele Hananeilor: pre Ada fata lui Elom Heteul și pre Olivema fata lui Ana feciorul lui Sevegon Eveul.

3. Și pre Vasemata fata lui Ismail sora lui Naveot.

4. Și a născut Ada lui Isav: pre Elifas; și Vasemata a născut pre Raguil.

5. Și Olivema a născut pre Ieus și pre Eglom și pre Kore. Aceștia sunt feciorii lui Isav, cari s’au născut lui în pământul Hanaan.

6. Și a luat Isav pre femeile sale și pre feciorii săi și pre fetele sale, și toate trupurile casii sale și toate averile sale și toate vitele și toate câte a avut și toate câte a agonisit în pământul lui Hanaan; și s’a dus Isav din pământul Hanaan, dela fața lui Iacov fratelui său.

7. Pentrucă erau averile lor mai multe decât să poată lăcuì într’un loc, și pământul în care lăcuiau nu-i puteà cuprinde pre ei de mulțimea averilor lor.

8. Și a lăcuit Isav în muntele Seir. Isav acesta este Edom.

9. Acestea sunt nașterile lui Isav tatălui lui Edom în muntele Seir.

10. Și acestea sunt numele fiilor lui Isav: Elifas fiul Adei femeii lui Isav, și Raguil fiul Vasematei femeii lui Isav.

11. Și s’au născut lui Elifas feciori: Teman și Omar și Sofar și Gotom și Kenez.

12. Și Tamna erà țiitoare lui Elifas fiul lui Isav și a născut lui Elifas pre Amalic, aceștia sunt feciorii Adei femeii lui Isav.

13. Și aceștia sunt feciorii lui Raguil: Nahot și Zare și Some și Moze. Aceștia erau feciorii Vasematei femeii lui Isav.

14. Și aceștia sunt feciorii Olivemii femeii lui Isav, care a fost fată lui Ana feciorul lui Sevegon, și a născut lui Isav: pre Ieus și pre Ieglom și pre Kore.

15. Aceștia sunt căpeteniile fiii lui Isav, fiii lui Elifas celui întâiu născut al lui Isav: Domnul Teman, Domnul Omar, Domnul Sofar, Domnul Kenez,

16. Domnul Kore, Domnul Gotom, Domnul Amalic, aceștia sunt Domnii lui Elifas în pământul Idumeii, aceștia sunt fiii Adei.

17. Și aceștia sunt fiii lui Raguil fiului lui Isav: Domnul Nahot, Domnul Zare, Domnul Some, Domnul Moze, aceștia sunt Domnii lui Raguil în pământul Edomului, aceștia sunt feciorii Vasematei femeii lui Isav.

18. Și aceștia sunt feciorii Olivemii femeii lui Isav: Domnul Ieus, Domnul Ieglom, Domnul Kore, aceștia sunt Domnii Olivemii fetei lui Ana femeii lui Isav.

19. Aceștia sunt feciorii lui Isav, și aceștia sunt Domnii lor, aceștia sunt feciorii lui Edom.

20. Și aceștia sunt feciorii lui Seir Horeului celui ce lăcuește pământul: Lotan, Soval, Sevegon, Ana,

21. Și Dison și Asar și Rison, aceștia sunt Domnii Horeului feciorului lui Seir în pământul lui Edom.

22. Și au fost feciorii lui Lotan: Hori și Eman, iar Sora lui Lotan: Tamna.

23. Și aceștia sunt feciorii lui Soval: Golam și Manahat și Ghevil și Sofar și Omar.

24. Și aceștia sunt feciorii lui Sevegon: Aie și Ana. Acesta este Ana carele a aflat pre Iamin în pustie, când pășteà asinii lui Sevegon tatălui său.

25. Și aceștia sunt feciorii lui Ana: Dison și Olivema fata lui Ana.

26. Și aceștia sunt feciorii lui Dison: Amada și Asvan și Itran și Harran.

27. Și aceștia sunt feciorii lui Asar: Valaam și Zucam și Iucam.

28. Și aceștia sunt feciorii lui Rison: Os și Aran.

29. Și aceștia sunt Domnii lui Horri: Domnul Lotan, Domnul Soval, Domnul Sevegon, Domnul Ana,

30. Domnul Dison, Domnul Asar, Domnul Rison, aceștia sunt Domnii lui Horri între domniile lor, în pământul Edomului.

31. Și aceștia sunt împărații, carii au împărățit în Edom mai ’nainte de a împărățì împărat în Israil.

32. Și a împărățit în Edom Valac feciorul lui Veor, și numele Cetății lui: Denava.

33. Și a murit Valac, și în locul lui a împărățit Iovav feciorul lui Zara din Vosora.

34. Și a murit Iovav, și în locul lui a împărățit Asom, din pământul Temanilor.

35. Și a murit Asom, și în locul lui a împărățit Adad feciorul lui Varad, cel ce a tăiat pre Madiam în câmpul lui Moav, și numele cetății lui: Ghetem.

36. Și a murit Adad, și în locul lui a împărățit Samada, din Maseca.

37. Și a murit Samada, și a împărățit după el Saul din Roovot de lângă rîu.

38. Și a murit Saul, și a împărățit după el Vallenon fiul lui Ahovor.

39. Și a murit Vallenon feciorul lui Ahovor, și a împărățit după dânsul Arad feciorul lui Varad, și numele cetății lui: Fogor, și numele femeii lui: Meteveil, fata lui Matrait feciorul lui Mezoov.

40. Acestea sunt numele Domnilor lui Isav întru semințiile lor, după locurile lor întru țările lor și întru neamurile lor: Domnul Tamna, Domnul Golla, Domnul Ieter,

41. Domnul Olivemas, Domnul Ilas, Domnul Finon,

42. Domnul Kenez, Domnul Teman, Domnul Mazar,

43. Domnul Maghediil, Domnul Zafoin. Aceștia sunt Domnii Edomului, întru cele zidite în pământul agoniselei lor. Acesta este Isav tatăl Edomului.

CAP. 37.

[modifică]
Visurile și vinderea lui Iosif.


Iar Iacov lăcuià în pământul, unde a fost sălășluit Isaac tatăl său, în pământul Hanaan.

2. Și acestea sunt nașterile lui Iacov, când erà Iosif de șaptesprezece ani, și pășteà oile tatălui său cu frații săi, fiind tânăr, cu feciorii Vallii și cu feciorii Zelfii femeile tatălui său, și ei au pârît pre Iosif cu faptă rea către Israil tatăl lor.

3. Iar Iacov iubeà pre Iosif mai mult decât pre toți fiii săi, pentrucă fiu de bătrânețe erà lui, și i-a făcut lui haină pestriță.

4. Și văzând frații lui, că pre el iubește tatăl lor mai mult decât pre toți fiii săi, l-au urît pre el, și nu puteau grăì lui nimica de pace.

5. Și în somn văzând Iosif vis, l-a spus fraților săi.

6. Și a zis lor: ascultați visul acesta care l-am visat:

7. Mi se păreà că voi legați snopi în mijlocul câmpului, și s’a sculat snopul meu și a stătut drept; și încunjurându-l snopii voștri, s’au închinat snopului meu.

8. Iar frații lui au zis: au doar împărățind vei împărățì preste noi, s’au domnind vei domnì preste noi? Și au adaos mai mare ură asupra lui pentru visele lui și pentru cuvintele lui.

9. Și a văzut alt vis, și l-a spus tatălui său și fraților săi, și a zis: iată am visat alt vis, cum că soarele și luna și unsprezece stele se închinau mie.

10. Și l-a certat tatăl său, zicându-i: ce este visul acesta care ai visat? Nu cumvà vom venì, eu și muma ta și frații tăi să ne închinăm ție pre pământ?

11. Și l-au pismuit frații lui; iar tatăl său a păzit cuvântul.

12. Și s’au dus frații lui să pască oile tatălui lor în Sihem.

13. Și a zis Israil către Iosif: iată frații tăi pasc oile în Sihem, vino, să te trimiț la dânșii, și el i-a zis: iată eu.

14. Și i-a zis Israil lui: mergi și vezi de sunt sănătoși frații tăi și oile, și-mi spune; și l-a trimis pre el din valea Hevronului, și a venit în Sihem.

15. Și l-a aflat pre el un om, rătăcind pre câmp, și l-a întrebat omul zicând: ce cauți?

16. Iar el a zis: pe frații mei caut, spune-mi unde pasc oile?

17. Și i-a zis omul: s’au dus de aici, că i-am auzit pre ei zicând: să mergem în Dotaim, și s’a dus Iosif după frații săi, și i-a aflat în Dotaim.

18. Iar ei văzându-l pre el de departe până a nu se apropià de dânșii, gândeau rău, ca să-l omoare pre el.

19. Și a zis fiecare către fratele său: iată visătorul acela vine.

20. Acum dar veniți să-l omorîm, și să-l aruncăm într’o groapă, și vom zice: hiară rea l-a mâncat pre el, și vom vedeà ce vor fi visurile lui.

21. Și auzind Ruvin l-a scos din mâinile lor, zicând: să nu-i luăm vieața.

22. Și a zis lor Ruvin: să nu vărsați sânge, aruncați-l într’o groapă de acestea care este în pustie; iar mâna să nu vă puneți pre el, că cercà în ce chip îl va scoate pre el din mâinile lor, și să-l deà tatălui său.

23. Deci a fost când a venit Iosif la frații săi, ei l-au desbrăcat de haina cea pestriță, cu care erà îmbrăcat.

24. Și luându-l l-au aruncat în groapă, iar groapa erà deșartă, și nu aveà apă.

25. Apoi ei au șezut să mănânce pâine, și căutând cu ochii au văzut, și iată călători Ismailteni veneau din Galaad, și cămilele lor încărcate de tămâie și de rășină și de smirnă, și mergeau să se pogoare în Eghipet.

26. Și a zis Iuda către frații săi: ce folos de vom ucide pe fratele nostru și vom ascunde sângele lui?

27. Veniți să-l vindem Ismailtenilor acestora, iar mâinile noastre să nu fie pre dânsul, că fratele nostru și trupul nostru este, și au ascultat frații lui.

28. Și trecând pre acolo oameni Madiamiteni neguțători, l-au tras și l-au scos pre Iosif din groapă, și l-au vândut Ismailtenilor cu douăzeci de auri, și l-au dus în Eghipet.

29. Și s’a întors Ruvin la groapă, și n’a văzut pre Iosif în groapă, și și-a rupt hainele sale.

30. Și s’a întors la frații săi, și a zis: băiatul nu este, dar eu unde mă voiu mai duce?

31. Și luând ei haina lui Iosif au junghiat un ed de capră, și muiară haina lui în sânge.

32. Și au trimis haina cea pestriță, și o aduseră tatălui lor, și ziseră: aceasta o am aflat, cunoaște de este haina fiului tău, au nu?

33. Și a cunoscut-o, și a zis: haina fiului meu este, hiară reà l-a mâncat pre el, hiara l-a răpit pre Iosif.

34. Și și-a rupt Iacov hainele sale, și a pus pre mijlocul lui sac și a plâns pre fiul său zile multe.

35. Și s’au adunat toți feciorii și fetele lui, și au venit să-l mângâie, și nu vreà să se mângâie, zicând: că mă voiu pogorî în Iad la fiul meu plângând, și l-a plâns pre el tatăl său.

36. Iară Madiamitenii au vândut pre Iosif în Eghipet lui Pentefrì dregătorul lui Faraon, care erà mai mare preste bucătari.

CAP. 38.

[modifică]
Iuda și Tamar.


Și a fost în vremea aceia s’a pogorît Iuda dela frații săi, și a venit până la un om Odolamitean anume Iras.

2. Și a văzut acolo Iuda o fată a unui om Hananeu anume Sava, și a luat-o pre ea femee, și a intrat la ea.

3. Și zămislind ea a născut fecior, și a chemat numele lui Ir.

4. Și iară zămislind a născut fecior, și a chemat numele lui Avnan.

5. Și adăogând a născut încă al treilea fecior, și a chemat numele lui Silom, și ea erà în Hasvi când i-a născut pre ei.

6. Și a luat Iuda femee lui Ir celui întâiu născut, căreia numele erà Tamar.

7. Și a fost Ir cel întâiu născut al lui Iuda rău înaintea Domnului, și l-au ucis pre el Dumnezeu.

8. Și a zis Iuda lui Avnan: intră la femeia fratelui tău, și ia-o pre ea femee, și ridică sămânța fratelui tău.

9. Și cunoscând Avnan, că nu va fi sămânța a lui, când mergeà la femeea fratelui său vărsà pre pământ, ca să nu deà sămânță fratelui său.

10. Și rău s’a arătat înaintea lui Dumnezeu, pentrucă a făcut aceasta, și l-a omorît și pre acesta.

11. Și a zis Iuda către Tamar noru-sa: șezi văduvă în casa tatălui tău, până ce va crește mare Silom feciorul meu, că se temeà ca nu cumvà să moară și acesta ca și frații lui; și mergând Tamar a șezut în casa tatălui său.

12. Și au trecut zile multe, și a murit Sava femeea lui Iuda, și mângâindu-se Iuda, s’a suit la cei ce tundeau oile lui, el și Iras păstorul lui Odolomiteanul în Tamna.

13. Și s’a spus Tamarei nurorii sale zicându-i: iată socrul tău se sue în Tamna să tunză oile sale.

14. Și ea dezbrăcând de pre sine hainele cele de văduvie, s’a învălit cu brobodelnicul și s’a înfrumusețat și a șezut la porțile Enanului, care este în calea Tamnei, că a văzut cum că Silom a crescut mare, și el n’a dat-o lui femee.

15. Și văzând-o pre ea Iuda, a socotit că este o curvă, că ea ș’a acoperit fata sa, și n’a cunoscut-o.

16. Și s’a abătut la dânsa din cale, și i-a zis ei: lasă-mă să intru la tine, că n’a cunoscut-o cum că este noru-sa, iar ea a zis: ce-mi vei dà de vei intrà la mine?

17. Iar el a zis: eu îți voiu trimite un ied de capră din oile mele, iar ea a zis: dă-mi arvună până vei trimite tu.

18. Iar el a zis: ce arvună îți voiu dà? Iar ea a zis: inelul tău și gherdanul și toiagul care-ți este în mână, și i-a dat ei, și a intrat la dânsa, și ea a luat în pântece dela el.

19. Și sculându-se ea s’a dus, s’a dezvălit de brobodelnic, și s’a îmbrăcat cu hainele cele de văduvie.

20. Și a trimis Iuda iedul de capră prin mâna păstorului său Odolomiteanul, ca să ia dela femee arvuna, și n’a aflat-o pre ea.

21. Și a întrebat pre oamenii din locul acela și a zis lor: unde este curva care a fost în Enan lângă cale? Iar ei au zis: n’a fost aici curvă.

22. Și s’a înapoiat la Iuda și a zis: n’am aflat, și oamenii locului zic că nu este acolo curvă.

23. Și a zis Iuda: ție-le pre ele; ci ca nu cumvà să fim de batjocură, eu am trimis iedul acesta, și tu n’ai aflat-o.

24. Și a fost după a treia lună s’a spus lui Iuda, zicând: a curvit Tamar noru-ta, și iată are în pântece din curvie, iar Iuda a zis: scoateți-o pre ea, și să se arză.

25. Și după ce s’a adus ea, a trimis la socrul său, zicând ea: din omul, a cui sunt acestea, am eu în pântece, și a zis: cunoaște al cui este inelul și gherdanul și toiagul acesta.

26. Și a cunoscut Iuda, și a zis: s’a îndreptat Tamar mai mult decât mine, pentrucă nu o am dat pre ea lui Silom feciorului meu, și n’a mai adaos a o cunoaște pre dânsa.

27. Și a fost când erà să nască, erau gemeni în pântecele ei.

28. Și a fost când nășteà ea, unul a scos înainte mâna sa, și luând moașa roșu, a legat la mâna lui, zicând: acesta va ieșì mai ’nainte,

29. Apoi a tras înapoi mâna, și îndată a ieșit fratele lui, iar ea a zis: pentruce s’a rupt pentru tine gard? Și a chemat numele lui Fares.

30. Și după acesta a ieșit fratele lui la a căruia mână erà roșul, și a chemat numele lui Zara.

CAP. 39.

[modifică]
Iosif în Eghipet și curăția lui.


Și Iosif s’a adus în Eghipet, și l-a cumpărat pre el Pentefrì dregătorul lui Faraon cel mai mare preste bucătari, bărbat eghiptean, din mâinile Ismailtenilor, cari l-au adus pre el acolo.

2. Și erà Domnul cu Iosif, și erà el bărbat îndemânatic, și a fost în casă la stăpânul său Eghipteanul.

3. Și știà stăpânul lui, că Domnul erà cu dânsul, și ori câte face el, Domnul le sporește în mâinile lui.

4. Și a aflat Iosif har înaintea stăpânului său, și i-a plăcut lui și l-a pus pre el preste casa sa, și toate câte aveà el le-a dat pre mâna lui Iosif.

5. Și a fost după ce l-a pus pre el preste casa sa și preste toate câte aveà el, a binecuvântat Domnul casa Eghipteanului pentru Iosif, și a fost binecuvântarea Domnului întru toată avuția lui, în casă și în țarina lui.

6. Și toate câte aveà el le-a dat în mâinile lui Iosif, și nu știà de ale sale nimic, afară de pâinea ce mâncà el, și erà Iosif bun la chip și frumos la față foarte.

7. Și a fost după acestea femeia stăpânului său a pus ochii săi pre Iosif, și a zis lui: culcă-te cu mine.

8. Iar el nu vreà, și a zis femeii stăpânului său: dacă stăpânul meu pentru mine nu cunoaște nimic, din câte sunt în casa lui, ci toate câte are el le-a dat în mâinile mele.

9. Și nu este în casa aceasta nimic, care să nu fie supt mine, nici s’a luat dela mine nimic, afară de tine; pentrucă tu ești femeea lui, și cum voiu face acest cuvânt rău, și să păcătuesc înaintea lui Dumnezeu?

10. Și vorbind ea lui Iosif în toate zilele, el nu ascultà de ea, ca să se culce și să se împreune cu ea.

11. Și a fost într-o zi, a intrat Iosif în casă, ca să-și facă lucrurile sale, și niminea nu erà în lăuntru din cei de casă.

12. Și ea l-a apucat de haine, zicând: dormi cu mine, iar el lăsându-și hainele sale în mâinile ei, a fugit și a ieșit afară.

13. Și a fost dacă a văzut ea că și-a lăsat hainele sale în mâinile ei, a fugit și a ieșit afară,

14. A chemat ea pre cei de casă și le-a grăit lor zicând: vedeți, că a băgat la noi slugă evreu, ca să-și bată joc de noi, care a intrat la mine și a zis: dormi cu mine, și eu am strigat cu glas mare.

15. Și auzind el c’am înălțat glasul meu și am strigat, lăsându-și hainele sale la mine a fugit și a ieșit afară.

16. Și ea a ținut hainele la sine până ce a venit stăpânul acasă.

17. Și a vorbit lui după cuvintele acestea zicând: a intrat la mine sluga cea de evreu pre care l-ai băgat la noi, să mă batjocorească, și a zis mie: dormi-voi cu tine,

18. Și dacă a auzit c’am înălțat glasul meu și am strigat, lăsând hainele sale la mine, a fugit și a ieșit afară.

19. Și a fost cum a auzit stăpânul lui cuvintele femeii sale, câte le-a grăit către dânsul zicând: așà mi-a făcut sluga ta, s’a aprins de mânie.

20. Și luând stăpânul pre Iosif, l-a băgat în temniță în locul în care se țineau legații împăratului închiși acolo în temniță.

21. Și erà Domnul cu Iosif, și a vărsat preste el milă, și i-a dat lui har înaintea celui mai mare preste temniță.

22. Și cel mai mare preste temniță a dat pre mâna lui Iosif temnița și pre toți cei osândiți cari erau în temniță, și toate câte se făceau acolo, el le făceà.

23. Și nu știà cel mai mare preste temniță nimica de temniță pentru el, că toate erau pre mâna lui Iosif, pentrucă Domnul erà cu dânsul și câte făceà el, Domnul le sporeà în mâinile lui.

CAP. 40.

[modifică]
Iosif tâlcuește visuri în temniță.


Și a fost după cuvintele acestea cel mai mare preste paharnicii împăratului Eghipetului și cel mai mare preste făcătorii de pâine au greșit Domnului lor, împăratului Eghipetului.

2. Și s’a mâniat Faraon pre amândoi dregătorii săi, pre cel mai mare preste paharnici și pre cel mai mare preste făcătorii de pâine.

3. Și i-a pus pre ei supt pază în temniță în locul unde erà Iosif.

4. Și mai marele temniții i-a dat pre ei lui Iosif, și le-a slujit lor, și au fost ei vr-o câtevà zile în temniță.

5. Și au văzut amândoi vis într’o noapte; și vederea visului celui mai mare preste paharnici, și acelui mai mare preste făcătorii de pâine ai împăratului Eghipetului, cari erau în temniță, erà aceasta.

6. Intrat-a la ei Iosif dimineața și i-a văzut turburați.

7. Și a întrebat pre dregătorii lui Faraon, cari erau cu el în temniță la Domnul lui, zicând: ce este că fețele voastre sunt astăzi posomorîte?

8. Iar ei au zis lui: vis am văzut, și nu este cine să-l tâlcuiască; și a zis lor Iosif: au nu este prin Dumnezeu arătarea lor? Spuneți-mi dar mie.

9. Și cel mai mare preste paharnici a spus visul său lui Iosif, și a zis: în somnul meu erà vie înaintea mea.

10. Și în vie erau trei vițe, și odrăslind scoteau vlăstări cu struguri copți.

11. Și paharul lui Faraon erà în mâna mea, și am luat strugurele și l-am stors în paharul lui Faraon, și am dat paharul în mâna lui Faraon.

12. Iar Iosif i-a zis: aceasta este tâlcuirea lui: cele trei vițe, trei zile sunt.

13. Încă trei zile, și-și va aduce aminte Faraon de boeria ta, și iarăși te va pune întru mărirea păhărniciei tale, și vei dà paharul lui Faraon în mâna lui după boeria ta cea mai dinainte, precum erai când turnai vin,

14. Ci-ți adu aminte de mine pentru tine, când va fi bine ție, și să faci cu mine milă și să aduci aminte de mine lui Faraon și să mă scoți dintr’această închisoare.

15. Pentrucă furat sunt din pământul Evreilor, și aici n’am făcut nimic, ci m’a aruncat în groapa aceasta.

16. Și a văzut cel mai mare preste făcătorii de pâine, că drept a tâlcuit, și a zis lui Iosif: și eu am văzut vis: și mi se păreà că trei coșuri de pâine ridicam pre capul meu.

17. Și în coșul cel mai deasupra erau de toate felurile, de care împăratul Faraon mânca, lucru făcut de pâine, și pasările cerului mâncau cele ce erau în coșul cel deasupra capului meu.

18. Și răspunzând Iosif a zis lui: aceasta este tâlcuirea: cele trei coșuri, trei zile sunt.

19. Încă trei zile, și va luà Faraon capul tău dela tine, și te va spânzurà pre lemn, și vor mâncà pasările cerului cărnurile tale.

20. Și a fost în ziua a treia erà ziua nașterii lui Faraon, și a făcut ospăț tuturor slugilor sale, și și-a adus aminte de boeria paharnicului, și de boeria făcătorului de pâine, în mijlocul slugilor sale.

21. Și pre cel mai mare preste paharnici l-a așezat în boeria lui, și a dat paharul în mâna lui Faraon.

22. Iar pre cel mai mare preste făcătorii de pâine l-a spânzurat, după cum le-a tâlcuit lor Iosif.

23. Și nu și-a adus aminte cel mai mare preste paharnici de Iosif, ci l-a uitat pre el.

CAP. 41.

[modifică]
Înălțarea lui Iosif prin tălmăcirea visurilor lui Faraon.


Și a fost după doi ani de zile Faraon a văzut vis: se păreà lui, că stă lângă rîu.

2. Și iată păreà că din rîu se suiau șapte vaci frumoase la chip și alese la trupuri, și pășteau pre țărmuri.

3. Și alte șapte vaci se suiau după acestea din rîu urîte la chip și slabe la trupuri, și pășteau lângă vacile cele de pre marginea rîului.

4. Și vacile cele șapte urîte și slabe la trupuri, au mâncat de tot pre cele șapte vaci frumoase la chip și alese la trupuri, și s’a deșteptat Faraon.

5. Și a visat a doua oară, și iată creșteau dintr’o rădăcină șapte spice alese și bune.

6. Și alte șapte spice supțiri stricate și pălite de vânt răsăreau după dânsele.

7. Și spicele cele șapte supțiri și pălite de vânt au înghițit pre cele șapte spice alese și pline, și s’a deșteptat Faraon, și erà vis.

8. Și s’a făcut dimineață, și s’a turburat sufletul lui, și trimițând a chemat pre toți tâlcuitorii Eghipetului și pre toți înțelepții lui, și le-a spus lor Faraon visul său, și nu erà cine să-l tâlcuiască lui Faraon.

9. Și a grăit cel mai mare preste paharnici către Faraon zicând: de păcatul meu îmi aduc aminte astăzi.

10. Faraon s’a mâniat pre slugile sale, și ne-a pus pre noi supt pază în casa celui mai mare preste bucătari, pre mine și pre cel mai mare preste pâine.

11. Și am văzut amândoi vis într’o noapte, eu și el, fiecare după visul său am văzut.

12. Și erà acolo cu noi un tânăr evreu, slugă al celui mai mare preste bucătari, și i-am spus lui, iar el ni le-a tâlcuit nouă.

13. Și a fost precum ne-a tâlcuit nouă, așà s’a și întâmplat; eu să fiu așezat în boeria mea, iar acela să fie spânzurat.

14. Și trimițând Faraon a chemat pre Iosif, și-l scoaseră pre dânsul din temniță, și îl raseră pre dânsul, și-i schimbară îmbrăcămintea lui, și a venit la Faraon.

15. Și a zis Faraon către Iosif: vis am văzut, și nu este cine să-l tâlcuiască; și eu am auzit zicându-se de tine, că tu dacă auzi visurile, le tâlcuești.

16. Și răspunzând Iosif lui Faraon, a zis: fără de Dumnezeu nu se va răspunde mântuirea lui Faraon.

17. Și a grăit Faraon lui Iosif zicând: în somnul meu mi se păreà că stau pe țărmurile rîului.

18. Și păreà că din rîu se suiau șapte vaci frumoase la chip și alese la trupuri și pășteau pre țărmuri.

19. Și iată și alte șapte vaci se suiau după ele din rîu, rele și urîte la chip și slabe la trupuri, decât care n’am văzut mai urîte în tot pământul Eghipetului.

20. Și vacile cele șapte urîte și slabe la trupuri, au înghițit de tot pre cele șapte vaci dintâiu bune și alese.

21. Și au intrat în pântecele lor, și nu s’au văzut că intrase în pântecele lor, și chipurile lor erau urîte ca și mai ’nainte, și deșteptându-mă, am adormit.

22. Și am văzut iarăși în somnul meu, și iată păreà că șapte spice pline și bune creșteau dintr’o rădăcină.

23. Și alte șapte spice supțiri, stricate și pălite de vânt creșteau țiindu-se de dânsele.

24. Și au înghițit cele șapte spice supțiri și pălite de vânt, pre cele șapte spice bune și pline; deci am spus tâlcuitorilor, și n’a fost cine să-mi tâlcuiască.

25. Și a zis Iosif lui Faraon: visul lui Faraon unul este, Dumnezeu a arătat lui Faraon cele ce va face.

26. Cele șapte vaci bune, șapte ani sunt; și cele șapte spice bune, șapte ani sunt, visul lui Faraon unul este.

27. Și cele șapte vaci care se suiau după ele, șapte ani sunt, cele șapte spice supțiri și pălite de vânt, șapte ani sunt, vor fi șapte ani de foamete.

28. Iar cuvântul care am zis lui Faraon, că Dumnezeu a arătat lui Faraon cele ce va face:

29. Iată în șapte ani va fi îndestulare multă în tot pământul Eghipetului.

30. Și după aceștia vor venì șapte ani de foamete, și vor uità de îndestularea ce a fost în tot Eghipetul, și va topì foametea pământul.

31. Și nu se va cunoaște îndestularea pre pământ de foametea ce va fi după aceasta, că va fi mare foarte.

32. Iar visul lui Faraon a fost îndoit, pentrucă adevărat este cuvântul cel dela Dumnezeu; și va grăbì Dumnezeu a-l face pre el.

33. Acum dar caută om înțelept și priceput, și-l pune mai mare preste pământul Eghipetului.

34. Și să facă Faraon, și să rânduiască mai mari preste pământ, și să strângă toate rodurile pământului Eghipetului în cei șapte ani de îndestulare.

35. Și să adune toate bucatele acestor șapte ani buni ce vin, și să adune grâu supt mâna lui Faraon, și să se păzească bucate în cetăți.

36. Și vor fi bucatele cele păzite pre pământ în cei șapte ani ai foametei, care va fi în pământul Eghipetului, și nu se va stricà pământul de foamete.

37. Și a plăcut cuvântul înaintea lui Faraon și înaintea tuturor slugilor lui.

38. Și a zis Faraon tuturor slugilor sale: au doar vom aflà om ca acesta, carele are Duhul lui Dumnezeu întru sine?

39. Și a zis Faraon lui Iosif: de vreme ce Dumnezeu a arătat ție toate acestea, nu este om mai înțelept și mai priceput decât tine.

40. Tu vei fi mai mare preste casa mea, și de cuvântul tău va ascultà tot poporul meu, numai scaunul voiu aveà eu mai pre sus decât tine.

41. Și a zis Faraon lui Iosif: iată te puiu pre tine astăzi preste tot pământul Eghipetului.

42. Și luând Faraon inelul din mâna sa l-a pus în mâna lui Iosif, și l-a îmbrăcat pre el cu haină de vison, și a pus lanț de aur împrejurul grumazului lui.

43. Și l-a suit pre dânsul în carul cel de al doilea dintr’ale sale, și a strigat înaintea lui vestitorul, și l-a pus preste tot pământul Eghipetului.

44. Și a zis Faraon lui Iosif: eu Faraon, afară de tine nimenea nu va ridicà mâna sa preste tot pământul Eghipetului.

45. Și a numit Faraon numele lui Iosif: Psontomfanih, și i-a dat pre Asineta fata lui Pelefrì Preotul Iliopolei, să-i fie femee.

46. Și Iosif erà de treizeci de ani când a stătut înaintea lui Faraon împăratul Eghipetului, și a ieșit Iosif dela fața lui Faraon, și a umblat tot pământul Eghipetului.

47. Și a făcut pământul bucate întru acei șapte ani de îndestulare.

48. Și a adunat toate bucatele celor șapte ani, întru care erà îndestulare în pământul Eghipetului, și a pus bucatele în cetăți, bucatele câmpurilor celor din prejurul cetății le-a pus într’însa.

49. Și a adunat Iosif grâu, ca nisipul mării, cât nu puteà să-l numere, că erà mult foarte.

50. Și mai nainte de ce a venit acei șapte ani de foamete a avut Iosif doi feciori, pre care i-a născut lui Asineta fata lui Petefrì Preotul Iliopolei.

51. Și a numit Iosif numele celui întâiu născut, Manasì, zicând: că m’a făcut Dumnezeu a uità toate durerile mele și toate ale tatălui meu.

52. Și numele celui de al doilea l-a numit Efraim, zicând: că m’a înălțat Dumnezeu în pământul smereniei mele.

53. Și au trecut cei șapte ani de îndestulare cari au fost în pământul Eghipetului.

54. Și au început cei șapte ani de foamete a venì, după cum a zis Iosif. Și s’a făcut foamete în tot pământul, iar în tot cuprinsul Eghipetului erà pâine.

55. Și a flămânzit tot pământul Eghipetului, și a strigat poporul către Faraon pentru pâine, și a zis Faraon tuturor Eghiptenilor: mergeți la Iosif, și ce va zice vouă faceți.

56. Și foametea erà pre fața a tot pământul, și a deșchis Iosif toate jifnițile, și vindeà tuturor Eghiptenilor.

57. Și toate țările au venit în Eghipet să cumpere dela Iosif, pentrucă se întărise foametea preste tot pământul.

CAP. 42.

[modifică]
Fiii lui Iacov merg în Eghipet.


Și văzând Iacov, că se vinde grâu în Eghipet, a zis feciorilor săi: pentruce vă leneviți?

2. Iată am auzit, că este grâu în Eghipet: pogorîți-vă acolo și cumpărați-ne puținele bucate, ca să trăim și să nu murim.

3. Și s’au pogorît cei zece frați ai lui Iosif să cumpere grâu din Eghipet.

4. Iară pre Veniamin fratele lui Iosif nu l-a trimis cu frații săi, că a zis: ca nu cumvà să slăbească pre cale.

5. Și au venit feciorii lui Israil să cumpere cu cei ce veneau, pentrucă erà foamete în pământul Hanaan.

6. Iar Iosif erà mai marele pământului, el vindeà la tot poporul pământului, și venind frații lui Iosif, s’au închinat lui cu fața la pământ.

7. Și văzând Iosif pe frații săi i-a cunoscut, și s’a făcut strein de către ei, și le-a grăit lor aspru, și le-a zis: de unde ați venit? Iar ei au zis: din pământul Hanaan, să cumpărăm bucate,

8. Și a cunoscut Iosif pe frații săi, iar ei nu l-au cunoscut pre el.

9. Și și-a adus aminte Iosif de visurile sale, care le-a văzut și a zis lor: iscoade sunteți, ați venit să cercați căile țării?

10. Iar ei au zis: nu Doamne, slugile tale am venit să cumpărăm bucate.

11. Toți suntem fii ai unui om, de pace suntem, noi slugile tale nu suntem iscoade.

12. Și a zis lor Iosif: Nu! Ci ați venit să vedeți cărările pământului acestuia.

13. Iar ei au zis: doisprezece frați suntem slugile tale în pământul Hanaan, și cel mai tânăr cu tatăl nostru este astăzi, iar celalt nu trăește.

14. Și a zis lor Iosif: aceasta este ce am grăit vouă zicând că iscoade sunteți.

15. Într’aceasta vă veți arătà, pre sănătatea lui Faraon, nu veți ieșì de aici, până când fratele vostru cel mai tânăr nu va venì aici.

16. Trimiteți pre unul dintre voi și aduceți pre fratele vostru, iar voi veți fi la opreală până ce se vor arătà cuvintele voastre de vorbiți adevărat au ba; iar de nu pre sănătatea lui Faraon, cu adevărat iscoade sunteți.

17. Și i-a pus pre ei supt pază trei zile.

18. Și le-a zis lor a treia zi: faceți aceasta, și veți fi vii, că eu mă tem de Dumnezeu.

19. De sunteți de pace, un frate al vostru să se oprească supt pază, iar voi mergeți, și duceți grâul vostru, care l-ați cumpărat.

20. Și pre fratele vostru cel mai tânăr să-l aduceți la mine, și se vor crede cuvintele voastre, iar de nu veți murì; și ei au făcut așà.

21. Și au zis fiecare către fratele său: așà este, că în păcat suntem noi pentru fratele nostru, că nu ne-a fost milă de necazul sufletului lui, când ne rugà pre noi, și nu l-am ascultat pre dânsul, pentru aceasta a venit preste noi nevoea aceasta.

22. Și răspunzând Ruvin a zis lor: nu v’am grăit vouă, zicând: nu faceți nedreptate băiatului, și nu m’ați ascultat? Și iată sângele lui se cere.

23. Și ei nu știau cum că Iosif îi înțelege, pentrucă prin tălmaciu vorbeà cu ei.

24. Și întorcându-se dela ei Iosif a plâns, și iarăși viind la ei și le-a vorbit lor, și a luat pre Simeon dintre ei, și l-a legat înaintea lor.

25. Și a poruncit Iosif să le umple sacii lor de grâu, și argintul fiecăruia să-l pue în sacul său, și să le deà de ajuns mâncare pre cale; și s’au făcut lor așà.

26. Și ei puind grâul pre asinii lor s’au dus de acolo.

27. Și dezlegând unul sacul său să deà mâncare asinilor săi unde au odihnit, a văzut legătura argintului său și erà la gura sacului.

28. Și a spus fraților săi: mi s’a înapoiat argintul, și iată-l în sacul meu, și s’a spăimântat inima lor, și s’au turburat zicând unul către altul: ce au făcut aceasta Dumnezeu nouă?

29. Și au venit la Iacov tatăl lor în pământul Hanaan, și au spus lui toate câte s’au întâmplat lor zicând:

30. Grăit-a omul, Domnul pământului, către noi aspru, și ne-a pus pre noi în pază, ca și cum am fi mers să iscodim pământul.

31. Și noi am spus lui: de pace suntem, nu suntem iscoade.

32. Doisprezece frați suntem, fiii tatălui nostru, unul nu este, iar cel mai mic cu tatăl nostru este astăzi în pământul Hanaan.

33. Și a zis nouă omul, Domnul pământului: într’aceasta voiu cunoaște, că sunteți de pace, pe un frate al vostru lăsați aici cu mine, iar grâul care l-ați cumpărat pentru casa voastră luați-l și vă duceți.

34. Și aduceți pe fratele vostru cel mai tânăr la mine, și voiu cunoaște, cum că nu sunteți iscoade, ci sunteți de pace, și pe fratele vostru voiu da vouă, și în țară veți neguțătorì.

35. Și a fost când au deșertat ei sacii lor, legătura cu argintul fiecăruia erà în sacul său, și au văzut legăturile cu argintul lor, ei și tatăl lor, și s’au spăimântat.

36. Și le-a zis lor Iacov tatăl lor: pre mine m’ați făcut fără de fii: Iosif nu este, Simeon nu este, și pre Veniamin să-l luați? Asupra mea au fost toate acestea.

37. Și a grăit Ruvin tatălui său, zicând: pre amândoi feciorii mei să-i omori de nu-l voiu aduce pre el la tine, dă-l pre dânsul în mâna mea și eu îl voiu aduce pre el la tine.

38. Iar el a zis: nu se va pogorî fiul meu cu voi, pentrucă fratele lui a murit, și el singur a rămas, și de se va întâmplà lui să slăbească în calea pe care veți merge, îmi veți duce bătrânețile mele cu întristare în Iad.

CAP. 43.

[modifică]
Fiii lui Iacov merg în Eghipet cu Veniamin.


Și s’a întărit foametea pre pământ.

2. Și a fost după ce au sfârșit de mâncat grâul, care l-au adus din Eghipet, le-a zis tatăl lor: duceți-vă iarăși de cumpărați nouă puținele bucate.

3. Iar Iuda a grăit lui zicând: cu jurământ s’a mărturisit nouă omul, Domnul pământului, zicând: nu veți vedeà fața mea de nu va venì cu voi fratele vostru cel mai tânăr.

4. Deci de vei trimite pe fratele nostru cu noi, ne vom pogorî, și-ți vom cumpărà ție bucate.

5. Iar de nu vei trimite pe fratele nostru cu noi, nu vom merge, pentrucă omul a grăit nouă zicând: nu veți vedeà fața mea de nu va fi fratele vostru cel mai tânăr cu voi.

6. Și a zis Israil: de ce mi-ați făcut rău spuind omului, că mai aveți voi și alt frate?

7. Iar ei au zis: întrebând a întrebat pre noi omul, și de neamul nostru, zicând: de trăește încă tatăl vostru? Și de mai aveți voi frate? Și am spus lui după întrebarea aceasta, au știut-am, că ne va zice nouă: aduceți pre fratele vostru?

8. Și a zis Iuda către Israil tatăl lor: trimite băiatul cu mine, și să ne sculăm să mergem, ca să trăim și să nu murim, și noi și tu și toată gloata noastră.

9. Eu îl voiu luà pre dânsul, din mâna mea cere-l, de nu-l voiu aduce la tine, și de nu-l voiu pune înaintea ta, greșit să fiu înaintea ta în toate zilele.

10. Că de nu ne-am fi zăbovit acum, ne-am fi întors de două ori.

11. Și a zis Israil tatăl lor: de este așà, aceasta faceți: luați din roadele pământului în vasele voastre și duceți omului daruri: rășină și miere și tămâie și smirnă aleasă și terevint și nuci.

12. Și argintul îndoit luați în mâinile voastre, și argintul ce vi s’a înapoiat în sacii voștri luați-l cu voi, ca nu cumvà să fie greșală.

13. Și pre fratele vostru luați-l, și sculându-vă mergeți la acel om.

14. Și Dumnezeul meu să deà vouă har înaintea omului, ca să lase pre fratele vostru celalt și pre Veniamin, că eu precum am rămas fără de fii, fără de fii am rămas.

15. Și luând bărbații darurile acestea și argintul îndoit, au luat în mâinile lor și pre Veniamin, și sculându-se s’au pogorît în Eghipet și au stătut înaintea lui Iosif.

16. Și i-a văzut Iosif pre ei și pre Veniamin fratele său cel de o mamă, și a zis celui mai mare preste casa sa: bagă pre oamenii aceștia în casă, și junghie vite și gătește, că cu mine vor mâncà oamenii pâine la amiazăzì.

17. Și a făcut omul după cum i-a zis Iosif, și a băgat pre oameni în casa lui Iosif.

18. Și văzând bărbații că-i bagă în casa lui Iosif, au zis: pentru argintul, care s’a înapoiat în sacii noștri dintâiu, pre noi ne bagă înlăuntru, ca să ne năpăstuiască și să ne ia pre noi slugi, și asinii noștri.

19. Și mergând ei la omul ce erà preste casa lui Iosif, au grăit lui în ușa casii, zicând:

20. Rugămu-ne Doamne: pogorîtu-ne-am întâiu să cumpărăm bucate.

21. Și a fost la întoarcere când trebuià să poposim, am deșchis sacii noștri, și iată argintul fiecăruia în sacul lui, argintul nostru drept măsurat l-am adus înapoi în mâinile noastre.

22. Și alt argint am adus cu noi, ca să ne cumpărăm bucate, că nu știm cine a pus argintul în sacii noștri.

23. Și le-a zis lor: milă vouă, nu vă temeți, Dumnezeul vostru și Dumnezeul părinților voștrii au dat vouă comori în sacii voștri, și argintul vostru întocmai îl am, și a scos pre Simion la ei.

24. Și a adus apă să se spele picioarele lor, și a dat de mâncare asinilor lor.

25. Iar ei au gătit darurile până a venì Iosif la amiazăzì, și au auzit, că acolo va să prânzească.

26. Și a intrat Iosif în casă, și au adus lui darurile ce le aveau în mâinile lor în casă, și s’au închinat lui cu fața la pământ.

27. Și i-a întrebat pre ei: cum vă aflați? Și a zis lor: sănătos este tatăl vostru bătrânul, de care ați spus, că încă trăește?

28. Iar ei au zis: sănătos este sluga ta, tatăl nostru încă trăește, și a zis el: binecuvântat este omul acela lui Dumnezeu, iar ei plecându-se s’au închinat lui.

29. Și căutând Iosif cu ochii săi a văzut pre Veniamin fratele său cel de o mumă, și a zis: acesta este fratele vostru cel mai tânăr, pe care ați zis, că-l veți aduce la mine? Și ei au zis lui: acesta este adevărat; iar el a zis lui: Dumnezeu să te miluiască fiule.

30. Și s’a turburat Iosif, și se rupeà inima lui pentru fratele său, și căutà să plângă, și intrând în cămară a plâns acolo.

31. Și după ce s’a spălat pe obraz, ieșind afară s’a stăpânit, și a zis: puneți pâini.

32. Și au pus lui singur, și lor deosebi, și Eghiptenilor celor ce mâncau cu el deosebi, pentrucă nu puteau Eghiptenii mâncà pâine cu Evreii, că urîciune este aceasta la Eghipteni.

33. Și a șezut înaintea lui cel întâiu născut după bătrânețele lui, și cel mai tânăr după tinerețele lui, și se mirau oamenii, fiecare către fratele său.

34. Și ei au luat părți dela dânsul pentru sine, iar partea lui Veniamin de cinci ori a fost mai mare decât a celorlalți, și au băut și s’au veselit cu dânsul.

CAP. 44.

[modifică]
Spăimântarea fraților lui Iosif.


Și a poruncit Iosif celui mai mare preste casa sa, zicând: umpleți sacii oamenilor de bucate, câte vor puteà ridicà, și puneți argintul fiecăruia în gura sacului.

2. Și paharul meu cel de argint puneți-l în sacul celui mai tânăr, și prețul grâului lui; și a făcut după cuvântul lui Iosif, pre cum a zis el.

3. Și după ce s’a făcut ziuă, a slobozit oamenii și pre asinii lor.

4. Și ieșind ei din cetate nu s’au dus departe, și Iosif a zis celui mai mare preste casa sa: scoală-te, și aleargă după oameni, și să-i înfruntezi pre ei, zicându-le: pentruce mi-ați răsplătit rele pentru bune?

5. De ce ați furat paharul cel de argint, au nu este acesta din care beà Domnul meu? Căci cu el ghicește, rău ați săvîrșit ceia ce ați făcut.

6. Și aflându-i pre ei le-a zis lor după cuvintele acestea.

7. Iar ei au zis lui: De ce grăește Domnul cuvintele acestea? Să nu fie ca slugile tale să fi făcut după cuvântul acesta.

8. De vreme ce argintul, care l-am aflat în sacii noștrii, l-am adus înapoi la tine din pământul Hanaan, cum am fi furat din casa Domnului tău, argint sau aur?

9. La care din slugile tale vei aflà paharul, acela să moară, și noi vom fi robi Domnului nostru.

10. Iar el a zis: precum ziceți așà să fie, la care se va aflà paharul, acela să fie rob, iar voi curați veți fi.

11. Și grăbind a descărcat fiecare sacul său pre pământ, și fiecare a deșchis sacul său.

12. Și a căutat dela cel mai bătrân începând, până a venit la cel mai tânăr, și sfârșind a aflat paharul în sacul lui Veniamin.

13. Iar ei și-au rupt hainele sale, și au pus fiecare sacul pe asinul său, și s’au înapoiat în Cetate.

14. Și au intrat Iuda și frații lui la Iosif încă fiind el acolo, și au căzut înaintea lui pre pământ:

15. Și le-a zis Iosif: De ce ați făcut acest lucru? Au n’ați știut, că un om ca mine ghicește?

16. Și a zis Iuda: ce vom răspunde Domnului? Sau ce vom zice? Sau cum ne vom îndreptà? Că Dumnezeu au aflat nedreptatea slugilor tale, iată suntem robi Domnului nostru și noi, și acela la care s’a aflat paharul.

17. Și a zis Iosif: nu voiu face eu cuvântul acesta, ci omul la care s’a aflat paharul, acela îmi va fi rob, iar voi să vă suiți cu mântuire la tatăl vostru.

18. Iar Iuda apropiindu-se de dânsul a zis: rogu-te Doamne, să grăiască sluga ta înaintea ta, și să nu te mânii pre sluga ta, că tu ești după Faraon.

19. Doamne tu ai întrebat pre slugile tale, zicând: aveți tată au frate?

20. Și noi am zis Domnului: cum că avem tată bătrân, și are el prunc de bătrânețe mai tânăr, și fratele lui a murit, și el singur a rămas de mumă-sa, și tatăl nostru pre dânsul îl iubește.

21. Iar tu ai zis slugilor tale: aduceți pre dânsul la mine, să-l văz.

22. Și am zis Domnului: nu va puteà băiatul să lase pre tatăl său, că de va lăsà pre tatăl său va murì.

23. Și tu ai zis slugilor tale: de nu se va pogorî cu voi fratele vostru cel mai tânăr, nu veți mai vedeà fața mea.

24. Și a fost când ne-am suit la sluga ta tatăl nostru, am spus lui cuvintele Domnului nostru.

25. Și ne-a zis nouă tatăl nostru: duceți-vă iarăși de cumpărați puținele bucate.

26. Iară noi am zis: nu vom puteà să ne ducem; ci de va merge cu noi fratele nostru cel mai tânăr, ne vom duce, pentrucă nu vom puteà vedeà fața omului, de nu va fi cu noi fratele nostru cel mai tânăr.

27. Și a zis tatăl nostru sluga ta, către noi: voi știți că femeia doi mi-a născut.

28. Și a ieșit unul dela mine, și mi-ați zis: că l-au mâncat hiarele, și nu l-am mai văzut până acum.

29. Deci de veți luà și pre acesta dela fața mea și se va întâmplà lui slăbiciune pre cale, îmi veți pogorî bătrânețele mele cu întristare în Iad.

30. Acum dar de vom merge la sluga ta tatăl nostru, și băiatul nu va fi cu noi, căci sufletul lui este nedeslipit de sufletul acestuia.

31. Va fi după ce va vedeà el că nu este băiatul cu noi, va murì și vor duce slugile tale bătrânețele lui cu întristare în Iad.

32. Că eu sluga ta dela tatăl nostru am luat pre băiat zicând: de nu-l voiu aduce la tine, și de nu-l voiu pune pre dânsul înaintea ta, vinovat să fiu înaintea tatălui meu în toate zilele.

33. Acum dară eu voiu rămâneà ție slugă pentru băiat, rob Domnului; iară băiatul să se ducă cu frații săi.

34. Căci cum mă voiu suì la tatăl meu nefiind băiatul cu noi? Ca să nu văz relele, care vor venì asupra tatălui meu.

CAP. 45.

[modifică]
Iosif se face cunoscut fraților săi.


Și nu mai puteà Iosif să se stăpânească înaintea tuturor celor de față; ci a zis: scoateți pre toți dela mine, și nici unul n’a stătut înaintea lui Iosif, când s’a făcut cunoscut cu frații săi.

2. Și a slobozit glas cu plângere, și au auzit toți Eghiptenii, și s’a auzit și în casa lui Faraon.

3. Și a zis Iosif către frații săi: eu sunt Iosif, trăește încă tatăl meu? Și nu puteau frații să-i răspunză, că se înfricoșau.

4. Și a zis Iosif către frații săi: apropiați-vă de mine, și s’au apropiat, și a zis: eu sunt Iosif fratele vostru pe care l-ați vândut în Eghipet.

5. Deci acum nu vă întristați, nici să vă pară rău, căci m’ați vândut pre mine aici, că spre vieață m’au trimis Dumnezeu înaintea voastră.

6. Că acesta este al doilea an de foamete pre pământ, și încă cinci ani întru care nu va fi arătură nici seceriș.

7. Pentrucă m’au trimis Dumnezeu înaintea voastră, ca să rămâe vouă rămășiță pre pământ, și să hrănesc vouă rămășiță mare.

8. Deci acum nu voi m’ați trimis aici, ci Dumnezeu, și m’au făcut ca un tată lui Faraon, și Domn a toată casa lui, și stăpân a tot pământul Eghipetului.

9. Grăbiți dar de vă duceți la tatăl meu, și ziceți lui: acestea zice fiul tău Iosif, făcutu-m’au Dumnezeu Domn a tot pământul Eghipetului, pogoară-te dar la mine, și nu zăbovì.

10. Și vei lăcuì în pământul Ghesem al Araviei, și vei fi aproape de mine tu și feciorii tăi și feciorii feciorilor tăi, oile tale și boii tăi și câte sunt ale tale.

11. Și te voiu hrănì acolo, pentrucă încă cinci ani va mai fi foamete pre pământ, ca să nu pieri tu și feciorii tăi și toate ale tale.

12. Iată ochii voștri văd și ochii lui Veniamin fratelui meu, că gura mea grăește către voi.

13. Spuneți dar tatălui meu toată slava mea cea din Eghipet, și câte ați văzut, și grăbind să aduceți pre tatăl meu aici.

14. Și căzând pre grumazii lui Veniamin fratelui său a plâns preste dânsul, și Veniamin a plâns pe grumazii lui.

15. Și sărutând pre toți frații săi, a plâns preste dânșii, și după acestea au grăit frații lui către dânsul.

16. Și a mers vestea în casa lui Faraon, zicând: venit-au frații lui Iosif, și s’a bucurat Faraon și curtea lui.

17. Și a zis Faraon către Iosif: zì fraților tăi, aceasta faceți: umpleți poverile voastre, și mergeți în pământul Hanaan.

18. Și luând pre tatăl vostru și averile voastre, veniți la mine, și voiu dà vouă din toate bunătățile Eghipetului, și veți mâncà măduva pământului.

19. Și tu poruncește acestea: luați-vă cară din pământul Eghipetului, copiilor voștri și femeilor voastre, și luând pre tatăl vostru, veniți.

20. Și să nu vă pară rău de uneltele voastre, că toate bunătățile Eghipetului ale voastre vor fi.

21. Și au făcut așà feciorii lui Israil, și le-a dat lor Iosif cară după cum a zis Faraon împăratul, și le-a dat lor și merinde pre cale.

22. Și tuturor le-a dat două rânduri de haine, iar lui Veniamin i-a dat trei sute de auri, și cinci rânduri de haine.

23. Și tatălui său a trimis ca acestea și zece asini, cari purtau de toate bunătățile Eghipetului, și zece catâri, cari să ducă pâini tatălui său pre cale.

24. Și a slobozit Iosif pe frații săi, și s’au dus, și le-a zis lor; să nu vă mânieți pre cale.

25. Și s’au suit din Eghipet, și au venit în pământul Hanaan la Iacov tatăl lor.

26. Și au spus lui, zicând: că fiul tău Iosif trăește și stăpânește preste tot pământul Eghipetului, și s’a spăimântat în cugetul său Iacov, pentrucă nu le credeà lor.

27. Și i-au grăit lui toate cele zise de Iosif, câte zisese lor, și văzând carăle trimise de Iosif, ca să-l ducă pre dânsul, s’a încălzit cu vieață duhul lui Iacov tatăl lor.

28. Și a zis Israil: destul este mie, de trăește încă fiul meu Iosif, merge-voiu și-l voiu vedeà pre dânsul mai ’nainte de ce voiu murì.

CAP. 46.

[modifică]
Călătoria lui Iacov în Eghipet.


Și sculându-se Israil, el și toate ale lui, a venit la fântâna jurământului, și a făcut jertfă Dumnezeului tatălui său Isaac.

2. Și au zis Dumnezeul lui Israil în vedenia nopții grăind: Iacove, Iacove, iar el a zis: ce este?

3. Și i-au zis lui: eu sunt Dumnezeul părinților tăi, nu te teme a te pogorî în Eghipet, că neam mare te voiu face acolo.

4. Și eu mă voiu pogorî cu tine în Eghipet, și te voiu înălțà până în sfârșit, și Iosif își va pune mâinile sale pre ochii tăi.

5. Și s’a sculat Iacov dela fântâna jurământului, și au luat fiii lui Israil pre tatăl lor și averile și femeile lor în carăle care le-a trimis Iosif, ca să-l aducă pre dânsul.

6. Și luându’și averea lor și toată agoniseala, care agonisise în pământul Hanaan, a intrat în Eghipet Iacov, și toată sămânța lui cu dânsul.

7. Fiii și fiii fiilor lui cu dânsul, fetele și fetele fetelor lui și toată sămânța lui au intrat în Eghipet.

8. Și acestea sunt numele fiilor lui Israil, cari au intrat în Eghipet împreună cu Iacov tatăl lor, Iacov și fiii lui, cel întâiu născut al lui Iacov: Ruvin.

9. Și fiii lui Ruvin: Enoh și Fales, Esron și Harmi.

10. Și fiii lui Simeon: Iemuil și Iamin, Aod și Ahin și Saar și Saul feciorul Hananiencii.

11. Și fiii lui Levì: Ghirson, Kat și Merari.

12. Și fiii lui Iuda: Ir și Avnan și Silom și Fares și Zara; și au murit Ir și Avnan în pământul Hanaan, și feciorii lui Fares au fost: Esron și Iemuil.

13. Și fiii lui Issahar: Tola și Fua și Asum și Samvran.

14. Și fiii lui Zavolon: Sered și Alion și Ahoil.

15. Aceștia sunt feciorii Liei, pe cari i-a născut lui Iacov în Mesopotamia Siriei, și pre Dina fata lui, toate sufletele, feciori și fete treizeci și trei.

16. Și fiii lui Gad: Safon și Anghis și Sanis și Tasovan și Aidis și Aroidis și Areilis.

17. Și fiii lui Asir: Iemna, Iessua și Ieul și Varia și Sara sora lor. Iar fiii lui Varia: Hovor și Melhiil.

18. Aceștia sunt fiii Zelfii, pe care o a dat Lavan Liei fetei sale, care a născut pre aceștia lui Iacov, șasesprezece suflete.

19. Și fiii Rahilei femeii fui Iacov: Iosif și Veniamin.

20. Și au fost fiii lui Iosif în pământul Eghipetului, pe carii i-a născut lui Asineta fata lui Petefrì preotul Iliopolei: Manasì și Efraim. Și au fost fiii lui Manasì, pre cari i-a născut lui țiitoarea Sira: Mahir, și Mahir a născut pre Galaad, iară fiii lui Efraim fratele lui Manasì: Sutalaam și Taam. Iar fiii lui Sutalaam: Edom.

21. Iar fiii lui Veniamin: Vala și Vohor și Asvil. Și au fost fiii lui Vala: Ghira și Noeman și Anhis și Ros și Mamfim și Ofimim. Iar Ghira a născut pre Arad.

22. Aceștia sunt fiii Rahilei, pre cari i-a născut lui Iacov, toate sufletele optsprezece.

23. Iar fiii lui Dan: Asom.

24. Și fiii lui Neftalì: Asiil și Goni și Issaar și Selim.

25. Aceștia sunt fiii Vallei pe care o a dat Lavan Rahilei fetii sale, care a născut pre aceștia lui Iacov, toate sufletele șapte.

26. Iar toate sufletele, cari au intrat cu Iacov în Eghipet, cari au ieșit din coapsele lui, afară de femeile feciorilor lui Iacov, toate sufletele șasezeci și șase.

27. Și feciorii lui Iosif, cari s’au născut lui în pământul Eghipetului suflete nouă. Toate sufletele casei lui Iacov, care au intrat cu Iacov în Eghipet, șaptezeci și cinci suflete.

28. Și pre Iuda l-a trimis înaintea sa la Iosif să-l întîmpine pre dânsul la cetatea Iroilor în pământul Ramesi.

29. Și înhămând Iosif carăle sale, s’a suit întru întîmpinarea lui Israil tatălui său la cetatea Iroilor, și văzându-l pre el a căzut pre grumazul lui, și a plâns cu plângere multă.

30. Și a zis Israil către Iosif: voiu murì de acum, de vreme ce am văzut fața ta, că tu încă trăești.

31. Și a zis Iosif către frații săi: suindu-mă voiu spune lui Faraon, și voiu zice lui: frații mei și casa tatălui meu cari au fost în pământul Hanaan, au venit la mine.

32. Și sunt ei bărbați păstori, că erau bărbați, cari se hrănesc cu vite; și vitele și boii și toate ale lor le-au adus.

33. Deci de va chemà pre voi Faraon, și va zice vouă: ce este lucrul vostru?

34. Să ziceți: bărbați, carii ne hrănim cu vite suntem slugile tale din copilărie până acum, și noi și părinții noștri. Pentru ca să lăcuiți în pământul Ghesem al Aravii, că urîciune este Eghiptenilor tot păstorul de oi.

CAP. 47.

[modifică]
Iacov lăcuește în Ghesem. Foametea în Eghipet.


Și mergând Iosif a spus lui Faraon zicând: tatăl meu și frații mei și vitele și boii lor, și toate ale lor, au venit din pământul Hanaan, și iată sunt în pământul Ghesem.

2. Și din frații săi a luat cinci bărbați, și i-a pus pre ei înaintea lui Faraon.

3. Și a zis Faraon fraților lui Iosif: ce este lucrul vostru? Iar ei au zis lui Faraon, păstori de oi suntem slugile tale, și noi și părinții noștri din copilărie până acum.

4. Și au zis ei lui Faraon: am venit să ne sălășluim în pământul tău, pentrucă nu este pășune vitelor slugilor tale, că s’a întărit foametea în pământul Hanaan, acum dar vom lăcuì în pământul Ghesem.

5. Și a grăit Faraon lui Iosif zicând: tatăl tău și frații tăi au venit la tine.

6. Iată pământul Eghipetului înaintea ta este, în pământul cel mai bun sălășluește pre tatăl tău și pre frații tăi. Și a zis Faraon lui Iosif: să lăcuiască în pământul Ghesem; iar de crezi, cum că sunt între dânșii bărbați tari, pune-i pre ei mai mari preste vitele mele. Și au venit în Eghipet la Iosif, Iacov și fiii lui, și a auzit Faraon împăratul Eghipetului.

7. Și a adus înlăuntru Iosif pre Iacov tatăl său, și l-a pus pre el înaintea lui Faraon, și bine a cuvântat Iacov pre Faraon.

8. Și a zis Faraon lui Iacov: câți sunt anii zilelor vieții tale?

9. Și a zis Iacov lui Faraon: zilele anilor vieții mele, care nemernicesc sunt o sută treizeci; puține și rele au fost zilele anilor vieții mele, n’au ajuns la zilele anilor vieței părinților mei, care zile le-au nemernicit ei.

10. Și bine cuvântând Iacov pre Faraon a ieșit dela dânsul.

11. Și a sălășluit Iosif pre tatăl său și pre frații săi, și le-a dat lor moșie în pământul Eghipetului, în pământul cel mai bun, în pământul Rames, după cum a poruncit Faraon.

12. Și le măsurà grâu Iosif tatălui său și fraților săi și la toată casa tatălui său grâu după trupuri.

13. Iar grâu nu erà în tot pământul, că se întărise foametea foarte, și a slăbit pământul Eghipetului și pământul Hanaan de foamete.

14. Și a adunat Iosif tot argintul ce s’a aflat în pământul Eghipetului și în pământul Hanaan pentru grâul, care-l cumpărà, și-l măsurà lor, și a adus Iosif tot argintul în casa lui Faraon.

15. Și s’a sfârșit tot argintul din pământul Eghipetului și din pământul Hanaan, și au venit toți Eghiptenii la Iosif, zicând: dă-ne nouă pâine, și pentruce’ murim înaintea ta? Că s’a sfârșit argintul nostru.

16. Și le-a zis lor Iosif: aduceți vitele voastre, și voiu dà vouă pâine pentru vitele voastre, dacă s’a sfârșit argintul vostru.

17. Și au adus vitele lor la Iosif, și le-a dat Iosif pâine pentru cai și pentru oi, pentru boi și pentru asini, hrănindu-i cu pâine pentru toate vitele lor în anul acela.

18. Și a trecut anul acela, și au venit în al doilea an, și au zis lui: au vom pierì dela Domnul nostru? Căci s’a sfârșit argintul nostru, și cele ce am avut, și vitele, înaintea ta Doamne; și n’au rămas nouă înaintea Domnului nostru fără numai trupul nostru și pământul nostru.

19. Deci ca să nu murim înaintea ta și pământul să se pustiească, ia-ne pre noi și pământul nostru pentru pâine, și vom fi noi și pământul nostru robi lui Faraon; dă-ne sămânță să semănăm și să trăim și să nu murim și să nu se pustiească pământul.

20. Și a cumpărat Iosif tot pământul Eghiptenilor lui Faraon; că au vândut Eghiptenii pământul său lui Faraon, că-i cuprinsese pre ei foametea și a fost pământul al lui Faraon.

21. Și pre popor l-a supus să-i fie robi din marginile hotarului Eghipetului până în margini.

22. Afară de pământul preoților, numai pre acesta nu l-a luat Iosif, că Faraon în dar a dat daruri preoților, și mâncau darea care le-a dat Faraon; și pentru aceea ei n’au vândut pământul lor.

23. Și a zis Iosif tuturor Eghiptenilor: iată v’am cumpărat pre voi și pământul vostru, astăzi lui Faraon, luați-vă sămânță și semănați pământul.

24. Și vor fi rodurile lui și veți da a cincea parte lui Faraon, iar cele patru părți vor fi ale voastre de sămânță pământului și de mâncare vouă și tuturor celor din casele voastre.

25. Și au zis: mântuitu-ne-ai pre noi, aflat-am har înaintea Domnului nostru și vom fi robi lui Faraon.

26. Și le-a pus lor Iosif poruncă până în ziua de astăzi pre pământul Eghipetului a dà a cincea parte lui Faraon, numai din pământul preoților nu se da lui Faraon.

27. Și a lăcuit Israil în pământul Eghipetului pre pământul Ghesem, l-a moștenit pre el, și a crescut și s’a înmulțit foarte.

28. Și a mai trăit Iacov în pământul Eghipetului șaptesprezece ani, și au fost zilele lui Iacov anii vieții lui o sută patruzeci și șapte.

29. Și s’au apropiat zilele lui Israil a murì, și a chemat pre fiul său Iosif, și i-a zis lui: de am aflat har înaintea ta, pune mâna ta pre coapsa mea, și să faci cu mine milă și adevăr, ca să nu mă îngropi în Eghipet.

30. Ci voiu dormì cu părinții mei, și mă vei ridicà din Eghipet, și mă vei îngropà în mormântul lor. Iar el a zis: eu voiu face după cuvântul tău.

31. Și a zis lui: jură-te mie, și s’a jurat lui, și s’a închinat Israil pre vârful toiagului său.

CAP. 48.

[modifică]
Iacov binecuvintează pre fiii lui Iosif.


Și a fost după cuvintele acestea și s’a vestit lui Iosif, cum că tatăl său este bolnav, și luând pre cei doi fii ai săi, pre Manasì și pre Efrem, au venit la Iacov.

2. Și s’a spus lui Iacov, zicând: iată fiul tău Iosif vine la tine, și întărindu-se Israil a șezut pre pat.

3. Și a zis Iacov lui Iosif: Dumnezeul meu s’au arătat mie în Luza în pământul Hanaan, și m’au binecuvântat.

4. Și mi-au zis mie: iată eu te voiu crește și te voiu înmulțì și te voiu face adunări de neamuri și voiu da ție pământul acesta, și seminției tale după tine moșie veșnică.

5. Acum dar acești doi fii ai tăi cari s’au născut ție în pământul Eghipetului mai înainte de ce am venit eu în Eghipet, ai mei sunt: Efrem și Manasì, ca Ruvim și ca Simeon vor fi ai mei.

6. Iar fiii pre cari vei naște după aceasta ai tăi vor fi, pre numele fraților săi se vor chemà întru sorțile lor.

7. Iar când veneam eu din Mesopotamia Siriei a murit Rahila mumă-ta în pământul Hanaan, când m’am apropiat de locul alergării cailor, pământul Havrata, ce vine spre Efrafa, o am îngropat pre ea în calea alergării cailor: acesta este Vitleem.

8. Și văzând Israil pre feciorii lui Iosif, a zis: ce îți sunt aceștia?

9. Și a zis Iosif tatălui său: fiii mei sunt cari mi-au dat Dumnezeu aici. Și a zis Iacov: adu-mi’i pre ei la mine ca să-i binecuvintez.

10. Iar ochii lui Israil se îngreoiase la vedere de bătrânețe, și nu puteà să vază, și i-a apropiat la dânsul, și i-a sărutat pre ei și i-a îmbrățișat.

11. Și a zis Israil către Iosif: iată de fața ta nu m’am lipsit, și iată mi-au arătat Dumnezeu și sămânța ta.

12. Și i-a ridicat pre ei Iosif dela ghenunchii lui, și s’au închinat lui cu fața pre pământ.

13. Și luând Iosif pre amândoi feciorii săi, pre Efrem în dreapta deastânga lui Israil, iar pe Manasì deastânga în dreapta lui Israil, i-a apropiat pre ei la dânsul.

14. Și tinzând Israil mâna cea dreaptă a pus-o pre capul lui Efrem, și acesta erà cel mai tânăr, și cea stângă pre capul lui Manasì, schimbându-și mâinile.

15. Și i-a binecuvântat pre ei și a zis: Dumnezeu, căruia bine au plăcut înaintea lui părinții mei Avraam și Isaac, Dumnezeu cel ce mă hrănește din tinerețele mele până în ziua aceasta,

16. Îngerul cel ce m’a scos din toate relele, să binecuvinteze pre pruncii aceștia, și să se cheme întru ei numele meu și numele părinților mei, al lui Avraam și al lui Isaac, și să se înmulțească întru mulțime mare pre pământ.

17. Și văzând Iosif că a pus tatăl său mâna cea dreaptă pre capul lui Efrem, i-a părut lui greu, și a apucat Iosif mâna tatălui său să o ia de pre capul lui Efrem și să o puie pre capul lui Manasì.

18. Și a zis Iosif tatălui său: nu așà tată, că acesta este cel întâiu născut, pune dreapta ta pre capul lui.

19. Și Iacov nu a vrut, ci a zis: știu fiule, știu, și acesta va fi întru popor, și acesta se va înălțà, ci fratele lui cel mai tânăr mai mare de cât el va fi, și sămânța lui va fi întru mulțime de neamuri.

20. Și i-a binecuvântat pre ei în ziua aceea, zicând: întru voi se va binecuvântà Israil, și se va zice: facă-te pre tine Dumnezeu ca pre Efrem și ca pre Manasì, și a pus pre Efrem înaintea lui Manasì.

21. Și a zis Israil lui Iosif: iată eu mor, și va fi Dumnezeu cu voi, și va întoarce pre voi în pământul părinților voștri.

22. Iar eu dau ție Sikima aleasă mai mult decât fraților tăi, care cu sabia mea și cu arcul o am luat din mâinile Amoreilor.

CAP. 49.

[modifică]
Proorocia și moartea lui Iacov.


Și a chemat Iacov pre feciorii săi, și le-a zis lor: adunați-vă să vă spui vouă ce vă va întîmpinà pre voi în zilele cele de apoi.

2. Adunați-vă și mă ascultați pre mine, fiii lui Iacov, ascultați pre Israil, ascultați pre tatăl vostru.

3. Ruvim cel întâiu născut al meu, tu tăria mea și începutul fiilor mei, cumplit te-ai purtat, cumplit și îndărătnic, sumețitu-te-ai ca apa, să nu fierbi.

4. Că te-ai suit pre patul tatălui tău, atunci ai spurcat așternutul pre care te-ai suit.

5. Simeon și Levì frați cari au plinit nedreptatea voei sale.

6. În sfatul lor să nu vie sufletul meu, și pre adunarea lor să nu se razeme ficații mei, că întru mânia sa au omorît oameni, și întru pofta sa au tăiat vinele taurului.

7. Blestemată mânia lor pentrucă este îndărătnică, și iuțimea lor că s’a învârtoșat; împărțì-voi pre ei întru Iacov și voiu risipì pre ei întru Israil.

8. Iudo, pre tine te vor lăudà frații tăi, mâinile tale preste spatele vrăjmașilor tăi; închinà-se-vor ție fiii tatălui tău.

9. Puiu de leu Iuda, din vlăstare fiul meu te-ai înălțat, culcându-te ai adormit ca un leu și ca un puiu de leu, cine-l va deșteptà pre el.

10. Nu va lipsì Domn din Iuda și povățuitor din coapsele lui până vor venì cele gătite lui, și acela va fi așteptarea neamurilor.

11. Carele va legà la viță mânzul său, și la mlădiță mânzul asinei sale. Spălà-va în vin haina sa, și în sânge de strugur veșmântul său.

12. Mai frumoși sunt ochii lui decât vinul, și dinții lui mai albi decât laptele.

13. Zavulon lângă mare va lăcuì, și el la limanul corăbiilor, și se va întinde până la Sidon.

14. Isahar binele a poftit odihnindu-se în mijlocul sorților.

15. Și văzând odihna că este bună și pământul că este gras, și-a supus umărul la muncă a se ostenì, și s’a făcut bărbat lucrător de pământ.

16. Dan va judecà pre poporul său ca și un neam în Israil.

17. Și să se facă Dan șarpe în cale, pândind în cărare, mușcând călcâiul calului, și va cădeà călărețul înapoi.

18. Așteptând mântuirea Domnului.

19. Gad, ispită îl va ispitì pre el, și el va ispitì pre dânsul la picioare.

20. Asir, grasă e pâinea lui, și el va da hrană boierilor.

21. Neftalì rădăcină aleasă crescând întru odraslă frumusețe.

22. Iosif fiu mărit, fiu înălțat al meu dorit, fiul meu cel mai tânăr, la mine te întoarce.

23. Asupra căruia împreună sfătuindu-se, l-au pârît și l-au pândit domnii săgetătorilor.

24. Și a sfărâmat cu tărie arcele lor, și au slăbit vinele brațelor mâinilor lor prin mâna puternicului Iacov, de acolo cel ce a întărit pre Israil dela Dumnezeul tatălui tău.

25. Și au ajutat ție Dumnezeul meu, și te-au binecuvântat cu binecuvântarea cerului de sus și cu binecuvântarea pământului, care are toate pentru binecuvântarea țîțelor și a mitrasului.

26. Binecuvântarea tatălui tău și a mumei tale, mai mult s’a întărit decât binecuvântarea munților celor întăriți, și decât binecuvântările colinilor celor veșnice, care vor fi pre capul lui Iosif și pre creștetul fraților al cărora povățuitor este.

27. Veniamin, lup răpitor, dimineața va mâncà încă, și spre seară va împărțì mâncarea.

28. Toți aceștia fiii lui Iacov doisprezece, și acestea a grăit lor tatăl lor, și i-a binecuvântat pre ei, pre fiecare după binecuvântarea sa i-a binecuvântat pre ei.

29. Și le-a zis lor: eu mă voiu adauge la poporul meu, îngropați-mă cu părinții mei în peștera care este în țarina lui Efron Heteul.

30. În peștera cea îndoită care este împreajma Mamvrei în pământul Hanaan, care peșteră o a cumpărat Avraam dela Efron Heteul, moșie de îngropăciune.

31. Acolo au îngropat pe Avraam și pe Sarra femeia lui, acolo au îngropat pe Isaac și pe Reveca femeia lui, acolo au îngropat pre Lia.

32. În moșia țarinei, și a peșterii, care este într’însa dela fiii lui Het.

33. Și a încetat Iacov a învățà pre feciorii săi, și tinzându-și picioarele sale pre pat a murit, și s’a adaos la poporul său.

CAP. 50.

[modifică]
Îngroparea lui Iacov. Moartea lui Iosif.


Și căzând Iosif pre fața tatălui său, l-a plâns și l-a sărutat.

2. Și a poruncit Iosif slugilor sale îngropătorilor, să îngroape pre tatăl său, și au îngropat îngropătorii pre Israil.

3. Și s’au plinit lui patruzeci de zile, că așà se numărau zilele îngropării, și l-a plâns pre el Eghipetul șaptezeci de zile.

4. Iar dacă au trecut zilele plângerii, a grăit Iosif către boierii lui Faraon, zicând: de am aflat har înaintea voastră, grăiți pentru mine în urechile lui Faraon, zicând:

5. Tatăl meu m’a jurat, zicând: în mormântul care mi-am săpat în pământul Hanaan, acolo să mă îngropi, acum dar să mă suiu să îngrop pre tatăl meu, și mă voiu întoarce.

6. Și a zis Faraon lui Iosif: sue-te, îngroapă pre tatăl tău după cum te-a jurat.

7. Și s’a suit Iosif să îngroape pre tatăl său, și s’au suit împreună cu dânsul toate slugile lui Faraon și bătrânii casii lui și toți bătrânii pământului Eghipetului.

8. Și toată casa lui Iosif și frații lui și toată casa tatălui său și rudenia lui; iar oile și boii le-au lăsat în pământul Ghesem.

9. Și s’au suit împreună cu dânsul cară și călăreți, și s’a făcut tabără mare foarte.

10. Și au venit la Aria lui Atad care este dincolo de Iordan, și l-au plâns pre el plângere mare și tare foarte, și au făcut plângerea tatălui său șapte zile.

11. Și au văzut lăcuitorii pământului Hanaan plângerea la Aria lui Atad, și au zis: plângere mare este aceasta Eghiptenilor, pentru aceea au chemat numele locului aceluia, plângerea Eghipetului, ce este dincolo de Iordan.

12. Și au făcut lui așà feciorii lui precum le-a fost poruncit lor.

13. Și l-au luat feciorii lui în pământul Hanaan, și l-au îngropat pre el în peștera cea îndoită, care o cumpărase Avraam, peșteră moșie pentru îngropăciune dela Efron Heteul împreajma Mamvrei.

14. Și s’a întors Iosif în Eghipet, el și frații lui și toți câți s’au fost suit cu el să îngroape pre tatăl lui.

15. Și văzând frații lui Iosif că a murit tatăl lor, au zis ca nu cum-va să ție minte răutatea noastră Iosif, și cu răsplătire să ne răsplătească pentru toate relele, câte am făcut lui.

16. Și venind la Iosif, au zis: tatăl tău te-a jurat mai ’nainte de sfârșitul său, zicând:

17. Așà ziceți lui Iosif: iartă-le lor nedreptatea și păcatul lor, că rele ți-au făcut ei ție, și acum iartă nedreptatea slugilor Dumnezeului tatălui tău, și a plâns Iosif când grăiau ei către dânsul.

18. Și viind la dânsul au zis: iată noi suntem ție robi.

19. Și le-a zis lor Iosif: nu vă temeți, că al lui Dumnezeu sunt eu.

20. Voi ați sfătuit împrotiva mea rele, iar Dumnezeu au voit pentru mine bune, ca să fie precum astăzi, ca să se hrănească popor mult.

21. Și a zis lor: nu vă temeți, eu vă voiu hrănì pre voi și casele voastre, și i-a mângâiat pre dânșii și le-a grăit lor la inimă.

22. Și a lăcuit Iosif în Eghipet, el și frații lui și toată casa tatălui său, și a trăit Iosif ani o sută și zece.

23. Și a văzut Iosif pre feciorii lui Efrem până la al treilea neam, și feciorii lui Mahir feciorul lui Manasì s’au născut pre coapsele lui Iosif.

24. Și a zis Iosif fraților săi: eu mor, și cu cercetare vă va cercetà pre voi Dumnezeu, și vă va scoate pre voi din pământul acesta, în pământul care au jurat Dumnezeu părinților noștri lui Avraam și lui Isaac și lui Iacov.

25. Și a jurat Iosif pre fiii lui Israil, zicând: întru cercetarea în care vă va cercetà pre voi Dumnezeu, aduceți-vă aminte și luați oasele mele cu voi de aici.

26. Și a murit Iosif fiind de o sută zece ani, și l-au îngropat pre el în mormânt în Eghipet.