Biblia 1914/Evrei
CAP. 1.
[modifică]
În multe feluri și în multe chipuri de demult Dumnezeu grăind părinților prin proroci,
2. În zilele acestea mai de pre urmă au grăit nouă întru Fiul, pre carele l-au pus moștenitor tuturor, prin carele și veacurile au făcut;
3. Care fiind strălucirea slavei, și chipul ipostasului lui, și purtând toate cu cuvântul puterei sale, prin sine singur făcând curățirea păcatelor noastre, au șezut deadreapta mărirei întru cele înalte;
4. Cu atâta mai bun făcându-se decât îngerii, cu cât mai osebit nume decât dânșii au moștenit.
5. Căci căruia din îngeri au zis cândvà: Fiul meu ești tu, eu astăzi te-am născut? Și iarăș: eu voiu fi lui Tată, și acela va fi mie Fiu?
6. Și iarăș; când duce pre cel întâiu născut în lume, zice: și să se închine lui toți îngerii lui Dumnezeu.
7. Și de îngeri zice: cela ce face pre îngerii săi duhuri și pre slugile sale pară de foc.
8. Iar către Fiul: scaunul tău Dumnezeule, în veacul veacului; toiagul dreptăței, toiagul împărăției tale.
9. Iubit-ai dreptatea și ai urît fărădelegea; pentru aceea te-au uns pre tine Dumnezeule, Dumnezeul tău, cu untuldelemn al bucuriei mai mult decât pre părtașii tăi.
10. Și întru început tu Doamne, pământul ai întemeiat, și lucrurile mâinilor tale sunt cerurile;
11. Acelea vor pierì, iar tu rămâi; și toate ca o haină se vor învechì;
12. Și ca un veșmânt vei învălì pre ele, și se vor schimbà; iar tu acelaș ești, și anii tăi nu vor lipsì.
13. Și căruia dintru îngeri au zis cândvà: șezi deadreapta mea, până când voiu pune pre vrăjmașii tăi așternut picioarelor tale?
14. Au nu toți sunt duhuri slujitoare, care se trimet spre slujbă pentru cei ce vor să moștenească mântuirea?
CAP. 2.
[modifică]
Pentru aceea se cade nouă mai mult să ascultăm cele ce s’au auzit, ca nu cândvà să cădem.
2. Că de vreme ce s’a făcut adevărat cuvântul ce s’a grăit prin îngeri, și toată călcarea de poruncă și neascultarea a luat dreaptă răsplătire;
3. Cum vom scăpà noi, negrijindu-ne de atâta mântuire? Care luând începere a se vestì dela Domnul, prin cei ce i-au auzit s’a adeverit întru noi;
4. Împreună mărturisind Dumnezeu, cu semne și cu minuni, și cu multe feluri de puteri, și cu împărțirile Duhului Sfânt, după a lui voie.
5. Că nu îngerilor au supus Dumnezeu lumea cea viitoare, pentru care grăim.
6. Și a mărturisit oareunde oare cine, zicând: ce este omul, că îl pomenești pre el? Sau fiul omului, că îl cercetezi pre el?
7. Micșoratu-l-ai pre el cu puțin oarece de cât îngerii; cu slavă și cu cinste l-ai încununat pre el și l-ai pus preste lucrurile mâinilor tale.
8. Toate le-ai supus supt picioarele lui. Și dacă i-au supus lui toate, nimic n’au lăsat lui nesupus. Ci acum încă nu vedem supuse lui toate.
9. Iar mai micșorat cu puțin oare ce decât îngerii vedem pre Iisus, pentru patima morței, cu slavă și cu cinste încununat, ca, cu darul lui Dumnezeu pentru toți să guste moarte.
10. Pentrucă se cădeà aceluia, pentru care sunt toate, și prin care sunt toate, carele pre mulți fii la slavă au adus, pre începătorul mântuirei lor prin patimi a’l face desăvârșit.
11. Că cela ce sfințește și cei ce se sfințesc dintru unul sunt toți; pentru care pricină nu se rușinează a’i numì pre dânșii frați.
12. Zicând: spune-voiu numele tău fraților mei, în mijlocul bisericei te voiu lăudà.
13. Și iarăș: eu voiu fi nădăjduindu-mă întru dânsul. Și iarăș: iată eu și pruncii cari mi-au dat mie Dumnezeu.
14. Deci de vreme ce s’au făcut părtași pruncii trupului și sângelui, și acelaș asemenea s’au împărtășit acelorași; ca prin moarte să surpe pre cel ce are stăpânirea morței, adică pre diavolul;
15. Și să izbăvească pre aceia, cari cu frica morței în toată vieața erau supuși robiei.
16. Că nu pre îngeri cu adevărat au luat; ci sămânța lui Avraam au luat.
17. Pentru aceea dator erà întru toate a se asemănà fraților, ca să fie milostiv și credincios arhiereu întru cele ce sunt către Dumnezeu, ca să curățească păcatele norodului.
18. Că întru ceea ce au pătimit, însuș fiind ispitit, poate și celor ce se ispitesc să le ajute.
CAP. 3.
[modifică]
Pentru aceea, fraților sfinți, cari sunteți părtași chemărei celei cerești, socotiți pre Apostolul și Arhiereul mărturisirei noastre, pre Iisus Hristos;
2. Carele este credincios celui ce l-au făcut pre el, precum și Moisì întru toată casa lui.
3. Pentrucă de mai multă slavă decât Moisì, acesta s’au învrednicit, cu cât mai multă cinste are decât casa, cel ce o a zidit pre ea.
4. Că toată casa se zidește de cinevà; iar cel ce toate au făcut este Dumnezeu.
5. Și Moisì adică a fost credincios întru toată casa lui, ca o slugă; spre mărturiea celor ce erau să se grăiască;
6. Iar Hristos ca un fiu în casa sa; a cărui casă suntem noi numai de vom țineà neclălită îndrăznirea și lauda nădejdei până în sfârșit.
7. Drept aceea precum zice Duhul cel Sfânt: astăzi de veți auzì glasul lui,
8. Nu vă învârtoșați inimele voastre, ca și întru întărîtare, în ziua ispitirei în pustie;
9. Unde m’au ispitit părinții voștri, ispititu-m’au, și au văzut lucrurile mele patruzeci de ani.
10. Pentru aceea, m’am mânieat pre neamul acesta, și am zis: pururea se rătăcesc cu inima; și ei n’au cunoscut căile mele.
11. Că m’am jurat întru mâniea mea; de vor intrà întru odihna mea.
12. Socotiți fraților, ca să nu fie cândvà în vreunul din voi inimă vicleană a necredinței, depărtându-se dela Dumnezeul cel viu.
13. Ci vă îndemnați pre voi înșivă în toate zilele, până ce se numește astăzi; ca să nu se învârtoșeze cinevà dintru voi cu înșelăciunea păcatului.
14. Că părtași ne-am făcut lui Hristos, numai de vom țineà începătura încheieiurei până în sfârșit neclătită.
15. De vreme ce se zice: astăzi de veți auzì glasul lui, nu vă învârtoșați inimile voastre, ca și întru întărâtare.
16. Pentrucă oarecari auzind, l-au întărâtat, dar nu toți cari au ieșit din Eghipet cu Moisì.
17. Și asupra cărora s’au mâniat patruzeci de ani? Au nu asupra celor ce au păcătuit, ale căror oase au căzut în pustie?
18. Și cărora s’au jurat să nu intre întru odihna lui, fără numai celor ce n’au crezut?
19. Și vedem că n’au putut să intre pentru necredință.
CAP. 4.
[modifică]
Să ne temem dar, ca nu cumvà părăsind făgăduința a intrà întru odihna lui, să se socotească cinevà din voi a fi lipsit.
2. Pentrucă și nouă s’a binevestit ca și acelora, ci n’a folosit pre aceia cuvântul auzului, nefiind amestecat cu credința celor ce au auzit.
3. Că intrăm întru odihnă cei ce am crezut, precum au zis: că m’am jurat întru mânia mea, de vor intrà întru odihna mea, măcar că erau făcute lucrurile dela întemeierea lumei.
4. Că au zis oare unde de ziua a șaptea într’acest chip, și s’au odihnit Dumnezeu în ziua a șaptea de toate lucrurile sale.
5. Și de aceasta iarăș: de vor intrà întru odihna mea.
6. Deci de vreme ce a rămas ca oarecari să intre întru dânsa, și aceia cărora mai ’nainte li s’au bine vestit n’au intrat pentru necredința;
7. Iarăș o zi oarecare rânduește astăzi, întru David zicând, după atâția ani, precum s’a zis: astăzi de veți auzì glasul lui, nu vă învârtoșați inimile voastre.
8. Că de le-ar fi făcut Iisus acelora odihnă, n’ar fi grăit de altă zi după acestea.
9. Drept aceea, s’a lăsat odihnă norodului lui Dumnezeu.
10. Că cel ce a intrat întru odihna lui, și acela s’a odihnit de lucrurile sale, precum și Dumnezeu de ale sale.
11. Deci să ne nevoim a intrà întru acea odihnă, ca să nu cază cinevà întru aceeaș pildă a neascultărei.
12. Pentrucă viu este cuvântul lui Dumnezeu și lucrător și mai ascuțit decât toată sabia ascuțită de amândouă părțile și străbate până la despărțirea sufletului și a duhului și a mădulărilor și a măduvei, și este judecător cugetelor și gândurilor inimei.
13. Și nu este nici o făptură nearătată înaintea lui; ci toate sunt goale și descoperite înaintea ochilor lui către carele ne este nouă cuvântul.
14. Drept aceea, având Arhiereu mare, carele au străbătut cerurile, pre Iisus Fiul lui Dumnezeu, să ținem mărturisirea.
15. Că n’avem Arhiereu carele să nu poată pătimì împreună cu neputințele noastre, ci ispitit întru toate după asemănarea fără de păcat.
16. Să ne apropiem dar cu îndrăzneală la scaunul darului lui, ca să luăm milă și să aflăm har spre ajutor la bună vreme.
CAP. 5.
[modifică]
Pentrucă tot arhiereul din oameni luându-se, pentru oameni se pune spre cele ce sunt către Dumnezeu, ca să aducă daruri și jertfe pentru păcate;
2. Care să poată pătimì dimpreună cu cei ce nu știu și se rătăcesc de vreme ce și el este cuprins de neputință.
3. Și pentru aceasta dator este precum pentru norod, așà și pentru sine, să aducă pentru păcate.
4. Și nimeni singur nu’și ià luiș cinstea, ci cel chemat de Dumnezeu, ca și Aaron.
5. Așà și Hristos nu singur pre sine s’au proslăvit a fi arhiereu, ci cela ce au grăit către dânsul: Fiul meu ești tu, eu astăzi te-am născut.
6. Precum și într’alt loc zice: Tu ești preot în veac după rânduiala lui Melhisedec.
7. Carele în zilele trupului său, cereri și rugăciuni către cela ce putea să’l mântuiască pre dânsul din moarte, cu strigare tare și cu lacrămi aducând și fiind auzit pentru buna sa cucernicie;
8. Măcar că erà Fiu, s’au învățat ascultarea din cele ce au pătimit;
9. Și făcându-se desăvârșit, s’au făcut tuturor celor ce’l ascultă pre el pricină de mântuire veșnică.
10. Numit fiind de Dumnezeu arhiereu după rânduiala lui Meihisedec.
11. Despre carele mult este nouă cuvântul, și cu anevoe tâlmăcindu’l a grăì, de vreme ce neputincioși v’ați făcut cu auzurile.
12. Că datori fiind voi a fi învățători pentru vreme, iarăș vă trebuește să vă învățăm pre voi care sunt stihiile începăturei cuvintelor lui Dumnezeu; și v’ați făcut aceea cărora vă trebuește lapte, iar nu hrană vârtoasă.
13. Că tot cel ce este părtaș laptelui, nu este știutor de cuvântul dreptăței, căci prunc este.
14. Iar acelor desăvârșit este hrana cea vârtoasă, cari prin multa obișnuință au simțirile învățate spre alegerea binelui și a răului.
CAP. 6.
[modifică]
Pentru aceea lăsând cuvântul începăturei lui Hristos, să ne aducem aminte spre săvârșire; nu iarăș temelie a pocăinței puind din lucruri moarte și a credinței întru Dumnezeu,
2. A învățăturei botezurilor și a punerei mâinilor și a învierei morților și a județului celui veșnic.
3. Și aceasta vom face, de va voì Dumnezeu.
4. Că, cu neputință este celor ce s’au luminat odată și au gustat darul cel ceresc și părtași s’au făcut Duhului Sfânt.
5. Și au gustat cuvântul cel bun al lui Dumnezeu și puterile veacului celui viitor.
6. Și au căzut ca iarăș să se înnoiască spre pocăință; a doua oară răstignind loruși pre Fiul lui Dumnezeu și batjocorindu’l.
7. Că pământul care beà ploaia ceea ce se pogoară preste dânsul, de multe ori și rodește iarbă de treabă acelora de cari se și lucrează, primește blagoslovenie dela Dumnezeu;
8. Iar care aduce din sine spini și ciulini, netrebnic este, și aproape este de blestem, al cărui sfârșitul este spre ardere.
9. Iar avem adeverire pentru voi iubiților, de cele mai bune și care se țin de mântuire, măcar de și așà grăim.
10. Că nu este nedrept Dumnezeu să uite lucrul vostru și osteneala dragostei, care ați arătat spre numele lui, cei ce ați slujit sfinților și slujiți.
11. Iar poftim ca fiecare din voi aceastaș sârguință să arate spre adeverirea nădejdei până în sfârșit.
12. Ca să nu fiți leneși, ci următori celor ce moștenesc făgăduințele prin credință și prin îndelunga răbdare.
13. Că lui Avraam făgăduindu-se Dumnezeu, de vreme ce nu aveà a se jurà pre nimeni altul mai mare, s’a jurat asupra sa,
14. Zicând: cu adevărat blagoslovind te voiu blagoslovì și înmulțind te voiu înmulțì.
15. Și așà, îndelung răbdând, a dobândit făgăduința,
16. Pentrucă oamenii pre cel mai mare se jură și sfârșitul a tot cuvântul lor cel de prigonire, spre adeverire, este jurământul.
17. Pentru aceea vrând Dumnezeu să arate mai mult moștenitorilor făgăduinței neschimbarea sfatului său, a pus la mijloc jurământul;
18. Ca prin două lucruri ce nu se pot mutà, întru care cu neputință este să mință Dumnezeu, tare mângâere să avem, cei ce am năzuit să ținem nădejdea ce este pusă înainte;
19. Pre care ca o anghiră o avem a sufletului, tare și nemișcată, și care intră întru cele din lăuntru catapeteazmei;
20. Unde înainte mergător pentru noi au intrat Iisus, după rânduiala lui Melhisedec arhiereu fiind făcut în veac.
CAP. 7.
[modifică]
Că Melhisedec acesta, împăratul Salimului, preotul lui Dumnezeu celui preaînalt, care au întâmpinat pre Avraam când s’a întors dela tăierea împăraților, și l-au blagoslovit pre el;
2. Căruia și zeciueală din toate i-a împărțit Avraam; întâi adecă tâlcuindu-se Împăratul dreptăței, iar apoi și împăratul Salimului, care este Împăratul păcei;
3. Fără tată, fără mumă, fără număr de neam, nici început zilelor, nici sfârșit vieței având; ci asemănat fiind Fiului lui Dumnezeu, rămâne preot pururea.
4. Vedeți dar cât este acesta, căruia și zeciueală i-a dat patriarhul Avraam din dobânzi.
5. Și cei din fiii lui Levì, cari iau preoția, poruncă au să ià zeciuială dela norod după lege, adecă, dela frații lor, măcar că și aceia au ieșit din coapsele lui Avraam;
6. Iar cel ce nu se numără din neamul lor, a luat zeciueală dela Avraam, și pre cel ce aveà făgăduințele l-a blagoslovit.
7. Și fără de nici o împrotivire cel mai mic de cel mai mare se binecuvintează.
8. Și aici adecă oameni muritori iau zeciuele; iar acolo mărturisindu-se că este viu.
9. Și ca să zic așà, prin Avraam și Levì, cel ce luà zeciuială, zeciuială a dat.
10. Că încă în coapsele tătâne-său erà, când l-a întâmpinat pre dânsul Melhisedec.
11. Deci de ar fi fost săvârșirea prin preoția Leviților, (că norodul supt aceea a luat legea), ce încă mai erà trebuință după rândueala lui Melhisedec să se ridice alt preot, iar nu după rândueala lui Aaron să se zică?
12. Că mutându-se preoția, de nevoie se face și legei mutare.
13. Că de carele se zic acestea, acela din altă seminție se împărtășește, din care nimeni nu s’a apropiat de jertfelnic.
14. Că arătat este că din Iuda a răsărit Domnul nostru; întru carele seminție Moisì nimic n’a grăit de preoție,
15. Și încă cu mult mai luminat este; de vreme ce după rânduiala lui Melhisedec se ridică preot altul,
16. Carele nu după legea poruncei celei trupești s’au făcut, ci după puterea vieței celei nestricăcioase.
17. Că se mărturisește: Tu ești preot în veac după rândueala lui Melhisedec.
18. Că schimbare se face poruncei, care a fost mai înainte pentru neputința și nefolosul ei.
19. Că nimic n’a săvârșit legea, ci aducere este numai la mai bună nădejde; prin care ne apropiem de Dumnezeu.
20. Și pre cât este (preot), nu fără de jurământ;
21. (Că aceia fără de jurământ preoți se făceau; iar acesta cu jurământ prin cel ce au zis către dânsul: Juratu-s’au Domnul și nu-i va părea rău. Tu ești preot în veac după rândueala lui Melhisedec);
22. Pre atâta așezământului de lege celui mai bun s’au făcut chezaș Iisus.
23. Și aceia adecă mai mulți se făceau preoți, pentru că de moarte erau opriți a trăì;
24. Iar acesta, pentrucă rămâne în veac, are preoție veșnică.
25. Pentru aceea și a mântuì desăvârșit poate pre cei ce vin prin el la Dumnezeu, pururea trăind ca să se roage pentru dânșii.
26. Pentrucă arhiereu ca acesta se cuvineà să fie nouă, cuvios, fără de răutate, fără de spurcăciune, osebit de cei păcătoși, și mai înalt decât cerurile fiind;
27. Carele n’are în toate zilele nevoe, ca alți arhierei, întâi pentru ale sale păcate a aduce jertfe, apoi pentru ale norodului; că aceasta o a făcut odată pre sine aducându-se.
28. Că legea pune pe oameni arhierei cari au neputințe; iar cuvântul jurământului, celui ce a fost în urma legei, pre Fiul în veac desăvârșit.
CAP. 8.
[modifică]
Iar cap preste cele ce se zic: Arhiereu ca acesta avem, carele a șezut deadreapta scaunului slavei în ceruri;
2. Slujitor sfintelor și cortului celui adevărat, care l-a înfipt Domnul, și nu omul.
3. Că tot arhiereul pentru ca să aducă daruri și jertfe se pune; pentru aceea trebuià să aibă cevà și acesta care să aducă.
4. Că de ar fi fost pre pământ, nici ar fi fost preot, fiind preoții cei ce aduc darurile după lege;
5. Cari slujesc închipuirei și umbrei celor cerești, precum s’au zis lui Moisì când vreà să facă cortul că, vezi, zice: să faci toate după chipul care ți s’au arătat ție în munte.
6. Iar acum mai osebită slujire a dobândit, întru cât este și de așezământ de lege mai bună, mijlocitor, care spre mai bune făgăduințe s’a așezat.
7. Că de ar fi fost cel dintâi fără de prihană, nu s’ar fi căutat loc celui de al doilea.
8. Că defăimându’i pre dânșii, zice: iată, zile vor venì, zice Domnul, și voiu săvârșì preste casa lui Israil și preste casa lui Iuda așezământ de lege nouă;
9. Nu după așezământul de lege care l-am făcut părinților lor, în ziua când i-am apucat pre dânșii de mâna lor, ca să’i scot din pământul Eghipetului; căci ei n’au rămas întru așezământul de lege al meu, și eu i-am părăsit pre ei, zice Domnul.
10. Căci acesta este așezământ de lege, care voiu pune casei lui Israil după zilele acelea, zice Domnul; dând legile mele în cugetele lor, și în inimele lor le voiu scrie pre ele, și voiu fi lor Dumnezeu, și ei vor fi mie norod;
11. Și nu va mai învățà fiecare pre vecinul său, și fiecare pre fratele său, zicând: cunoaște pre Domnul, că toți mă vor ștì, dela cel mic până la cel mare al lor.
12. Căci milostiv voiu fi nedreptăților lor, și păcatele lor, și fărădelegile lor nu le voiu mai pomenì.
13. Și zicând: nouă, a învechit pre cea dintâi; iar ce se învechește și îmbătrânește aproape este de peire.
CAP. 9.
[modifică]
Aveà drept aceea și cortul cel dintâi îndreptări de slujbă, și sfințire lumească.
2. Pentrucă cortul s’a făcut; cel dintâi întru care erà sfeșnicul și masa și punerea înainte a pâinilor; care se zice sfintele.
3. Iar după a doua catapeteazmă, cortul cel ce se chiemà Sfintele sfintelor;
4. Care aveà cădelniță de aur, și sicriul legei ferecat preste tot cu aur, întru care erà năstrapa cea de aur care aveà mana, și toiagul lui Aaron, ce odrăslise, și tablele legei;
5. Iar pre deasupra lui heruvimii slavei cari umbriau altarul; pentru cari nu este acum a grăì pre amăruntul.
6. Și acestea fiind tocmite așà, în cortul cel dintâiu pururea intrau preoții când făceau slujbele.
7. Iar în cel de al doilea, odată în an singur arhiereul, nu fără de sânge, care aduceà pentru sine și pentru neștiințele norodului;
8. Aceasta însemnând Duhul cel Sfânt, că încă nu erà arătată calea sfinților, fiindcă încă stà cortul cel dintâiu.
9. Care erà pildă în vremea de atunci, întru care daruri și jertfe se aduc, cele ce nu puteau după știință să facă desăvârșit pre cel ce slujeà.
10. Numai pentru mâncări și băuturi, și multe feluri de spălări și îndreptări ale trupului, erau puse până la vremea îndreptărei.
11. Iar Hristos venind arhiereu bunătăților celor viitoare, prin cortul cel mai mare și mai desăvârșit, nu de mână făcut, adică nu al acestei zidiri.
12. Nici prin sânge de țapi și de viței, ci prin sângele său au intrat odată întru cele Sfinte, veșnică răscumpărare aflând.
13. Că de vreme ce sângele taurilor și al țapilor, și cenușa de junice stropind pre cei spurcați, îi sfințește spre curățeniea trupului;
14. Cu cât mai vârtos sângele lui Hristos, carele prin Duhul cel veșnic pre sine s’au adus fără de prihană lui Dumnezeu, va curățì știința voastră de faptele cele moarte, ca să slujiți Dumnezeului celui viu?
15. Și pentru aceasta este mijlocitor așezământului de lege celui nou, ca făcându-se moartea spre răscumpărarea greșalelor ce erau în așezământul de lege cel dintâiu, să ià cei chemați făgăduința moștenirei celei veșnice.
16. Că unde este diată, acolo trebue să fie moarte celui ce face diata.
17. Că diata întru cei morți este întărită; de vreme ce încă nici o putere nu are până când este viu cel ce face diata.
18. Pentru aceea nici cea dintâiu fără de sânge nu s’a înnoit.
19. Că după ce s’a grăit toată porunca după lege de către Moisì la tot norodul, luând sângele cel de viței și de țapi, cu apă și cu lână roșie și cu isop, și pre însăș cartea și pre tot norodul a stropit,
20. Zicând: acesta este sângele legei care au poruncit vouă Dumnezeu.
21. Încă și pre cort și pre toate vasele cele de slujbă așijderea cu sângele le-a stropit.
22. Și mai toate cu sânge se curățesc după lege; și fără de vărsare de sânge nu se face iertare.
23. Trebuià dar ca chipurile celor din ceruri cu acestea să se curățească; iar singure cele cerești, cu jertfe mai bune decât acestea,
24. Că nu în sfinte făcute de mâini au intrat Hristos, care erau chipuri celor adevărate; ci în singur cerul, ca să se arăte acum feței lui Dumnezeu pentru noi.
25. Nici ca de multe ori să se aducă pre sineș, precum arhiereul intră în cele sfinte în tot anul cu sânge strein;
26. De vreme ce i s’ar fi căzut lui de multe ori să pătimească dela întemeierea lumei; ci acum odată la sfârșitul veacurilor spre surparea păcatului prin jertfa sa s’au arătat.
27. Și precum este rânduit oamenilor odată să moară, iar după aceea judecata;
28. Așà și Hristos odată fiind jertfit ca să ridice păcatele multora; a doua oară fără de păcat se va arătà celor ce îl așteaptă pre el spre mântuire.
CAP. 10.
[modifică]
Pentrucă legea având umbra bunătăților celor viitoare, iar nu însuș chipul lucrurilor, cu aceleași jertfe care în fiecare an aduc pururea, niciodată nu poate pre cei ce vin să’i facă desăvârșit.
2. De vreme ce ar fi încetat a se aduce, pentrucă n’ar mai avea nici o știință de păcate cei ce slujesc, odată fiind curățiți.
3. Ci întru dânsele pomenire de păcate în fiecare an se face.
4. Că cu neputință este sânge de tauri și de țapi să ridice păcatele.
5. Pentru aceea intrând în lume, zice: jertfa și prinosul n’ai voit, iar trupul mi-ai săvârșit;
6. Arderile de tot și pentru păcat n’ai voit.
7. Atunci am zis: iată viu (în capul cărței scris este pentru mine), ca să fac voea ta Dumnezeule.
8. Mai sus zicând: jertfa și prinosul și arderile de tot și pentru păcat n’ai voit, nici ai poftit; care se duc după lege;
9. Atunci au zis: iată viu ca să fac voea ta Dumnezeule. El ridică pre cea dintâiu, ca să pue pre cea de a doua.
10. Întru care voie suntem sfințiți prin jertfirea trupului lui Iisus Hristos odată.
11. Și tot preotul stă în toate zilele slujind și aceleași jertfe de multe ori aducând, care niciodată nu pot să curățească păcatele;
12. Iar acesta o jertfă aducând pentru păcate pururea, au șezut deadreapta lui Dumnezeu;
13. De aceea așteptând până se vor pune vrăjmașii lui așternut picioarelor lui.
14. Că cu o jertfă au săvârșit pururea pre cei ce se sfințesc.
15. Și ne mărturisește nouă și Duhul cel Sfânt, că după ce au zis mai înainte:
16. Acesta este așezământul de lege care voiu face cu dânșii după zilele acelea, zice Domnul: dând legile mele în inimele lor, și în cugetele lor le voiu scrie pre ele.
17. Apoi zice: și păcatele lor și fărădelegile lor nu le voiu mai pomenì.
18. Iar unde este iertare acestora, nu mai este jertfă pentru păcate.
19 Drept aceea fraților, având îndrăsneală a intrà întru cele sfinte prin sângele lui Iisus,
20. Pre cale nouă și vie, care o au înnoit nouă, prin catapeteazmă, adică prin trupul său;
21. Și având preot mare preste casa lui Dumnezeu;
22. Să ne apropiem cu adevărată inimă întru deplină credință, fiind stropiți la inimi de știință rea, și spălați la trup cu apă curată.
23. Să ținem mărturisirea nădejdei nesmintită; (pentrucă credincios este cel ce au făgăduit);
24. Și să cunoaștem unul pre altul spre îndemnarea dragostei și a faptelor bune;
25. Nepărăsind adunarea noastră, precum au unii obicei; ci îndemnând unul pre altul; și cu atâta mai mult, cu cât vedeți apropiindu-se ziua.
26. Că păcătuind noi de bunăvoie după ce am luat cunoștința adevărului, nu mai rămâne jertfă pentru păcate,
27. Ci o așteptare oarecare înfricoșată a judecăței și iuțimea focului, care va să mănânce pre cei protivnici.
28. Lepădând cinevà legea lui Moisì fără de milă prin doi sau trei martori moare;
29. Cât de mai amară muncă, socotiți, va luà cel ce a călcat pre Fiul lui Dumnezeu, și a socotit a fi de obște sângele legei, cu care s’a sfințit și a ocărît Duhul darului?
30. Că știm pre cel ce au zis: a mea este răsplătirea, eu voiu răsplătì, zice Domnul. Și iarăș. Domnul va judecà pre norodul său.
31. Înfricoșat lucru este a cădeà în mâinile Dumnezeului celui viu.
32. Iar aduceți-vă aminte de zilele cele mai dinainte, întru care luminându-vă, multă luptă de patimi ați suferit.
33. Deoparte cu ocări și cu necazuri priveală făcându-vă, iar de altă parte, părtași făcându-vă celor ce viețuesc așà.
34. Pentrucă ați și pătimit împreună cu legăturile mele și jefuirea de averile voastre cu bucurie ați primit, știind că aveți voi avuție în ceruri mai bună și stătătoare.
35. Nu lepădați dar îndrăzneala voastră, care are mare răsplătire.
36. Că aveți trebuință de răbdare, ca voea lui Dumnezeu făcând, să luați făgăduința.
37. Că încă puțin oarece cel ce este să vie va venì, și nu va zăbovì.
38. Iar dreptul din credință va fi viu; și de se va îndoì cinevà, nu va binevoì sufletul meu întru dânsul.
39. Iar noi nu suntem ai îndoirei spre pieire, ci ai credinței spre câștigarea sufletului.
CAP. 11.
[modifică]
Iar credința este adeverirea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute.
2. Că întru aceasta sunt mărturisiți cei de demult.
3. Prin credință pricepem că s’au întemeiat veacurile cu cuvântul lui Dumnezeu, de s’au făcut din cele nevăzute cele ce se văd.
4. Prin credință mai multă jertfă Avel decât Cain a adus lui Dumnezeu, pentru care a fost mărturisit că a fost drept, mărturisind Dumnezeu de darurile lui, și printr’aceea după ce a murit, încă grăiește.
5. Prin credință Enoh s’a mutat ca să nu vază moarte, și nu s’a aflat, pentrucă l-au mutat pre el Dumnezeu; că mai înainte de mutarea lui a fost mărturisit, că a bine plăcut lui Dumnezeu.
6. Și fără de credință nu este cu putință a bine plăceà lui Dumnezeu, că trebue cel ce se apropie la Dumnezeu să crează cum că este, și celor ce’l caută pre dânsul este dătător de plată.
7. Prin credință răspuns luând Noe despre cele care încă nu erau văzute, temându-se, a făcut corabie spre mântuirea casei sale, prin care a osândit lumea și dreptăței cei după credință s’a făcut moștenitor.
8. Prin credință chemându-se Avraam, a ascultat de a ieșit la locul care erà să’l ià spre moștenire și a ieșit, neștiind unde merge.
9. Prin credință a nemernicit în pământul făgăduinței, ca într’un pământ strein, în corturi locuind cu Isaac și cu Iacov, cei dimpreună moștenitori ai aceleeaș făgăduințe.
10. Că așteptà cetatea care are temelii, al cărei meșter și lucrător este Dumnezeu.
11. Prin credință și însăș Sarra stearpă fiind, putere spre zămislirea sămânței a luat, și afară de vremea vârstei a născut, de vreme ce a socotit că este credincios cel ce au făgăduit.
12. Pentru aceea și dintru unul și acela încă fiind omorît, s’au născut ca stelele cerului cu mulțimea și ca nisipul cel fără de număr de pre lângă mare.
13. După credință au murit aceștia toți, neluând făgăduințele, ci de departe văzându-le și sărutându-le și mărturisind că streini și nemernici sunt pre pământ.
14. Că cei ce grăiesc unele ca acestea, arată că patrie caută.
15. Și de și-ar fi adus aminte de aceea dintru care au ieșit, ar fi avut vreme a se întoarce.
16. Iar acum de cea mai bună doresc, adecă de cea cerească, pentru aceea nu se rușinează de dânșii Dumnezeu a se numì Dumnezeul lor, că le-au gătit lor cetate.
17. Prin credință a adus Avraam pre Isaac când a fost ispitit și pre cel unul născut îl aduceà jertfă, cel ce luase făgăduințele.
18. Către care s’au zis: că întru Isaac se va numì ție sămânță.
19. Socotind că și din morți a’l învià puternic este Dumnezeu, drept aceea pre acela și întru pildă l-a luat.
20. Prin credință pentru cele viitoare a binecuvântat Isaac pre Iacov și pre Isav.
21. Prin credință Iacov murind, pre fiecare din fiii lui Iosif a binecuvântat, și s’a închinat pre vârful toiagului lui.
22. Prin credință Iosif, murind, a făcut pomenire pentru ieșirea fiilor lui Israil, și pentru oasele sale a poruncit.
23. Prin credință Moisì când s’a născut, trei luni a fost ascuns de părinții săi, căci l-au văzut prunc frumos și nu s’au temut de porunca împăratului.
24. Prin credință Moisì, mare făcându-se, s’a lepădat a se numì fecior fetei lui Faraon;
25. Mai bine alegând a pătimì cu norodul lui Dumnezeu, decât a aveà dulceața păcatului cea trecătoare;
26. Mai mare bogăție socotind a fi ocara lui Hristos decât vistieriile Eghipetului, că se uità la răsplătire.
27. Prin credință a lăsat Eghipetul, netemându-se de urgia împăratului, că pre cel nevăzut ca și cum l-ar fi văzut îl așteptà.
28. Prin credință a făcut paștele, și vărsarea sângelui, ca nu cel ce pierdeà pre cei întâiu născuți să se atingă de dânșii.
29. Prin credință au trecut marea Roșie ca pre uscat, a cărei ispitire luând Eghiptenii s’au înnecat.
30. Prin credință zidurile Ierihonului au căzut, cu încunjurarea în șapte zile.
31. Prin credință Raav curva n’a pierit împreună cu cei neascultători, primind iscoadele cu pace.
32. Și încă ce voiu mai zice? Că nu’mi ajunge vremea a spune de Ghedeon și de Varac și de Samson și de Ieftae și de David și de Samuel și de proroci,
33. Cari prin credință au biruit împărății, au lucrat dreptate, au dobândit făgăduințele, au astupat gurile leilor,
34. Au stins puterea focului, au scăpat de ascuțitul sabiei, s’au întărit din slăbiciune, s’au făcut tari în răsboaie, au întors taberile vrăjmașilor în fugă.
35. Au luat femeile dintru înviere pre morții lor și unii s’au omorît neprimind slobozirea; ca să dobândească mai bună înviere.
36. Iar alții de batjocori și de bătăi au luat ispitire, încă și de legături și de temnițe.
37. S’au ucis cu pietre, s’au herestruit, ispitiți au fost cu ucidere de sabie au murit; în cojoace au umblat și în piei de capre; lipsiți fiind, necăjiți, de rău supărați;
38. (Cărora nu erà lumea vrednică), în pustii rătăcind și în munți și în peșteri și în crăpăturile pământului.
39. Și aceștia toți mărturisiți fiind prin credință, n’au luat făgăduința;
40. Dumnezeu cevà mai bun pentru noi mai ’nainte văzând, ca să nu ià fără de noi săvârșirea.
CAP. 12.
[modifică]
Drept aceea și noi având atâta nor de mărturii pus împrejurul nostru, lepădând toată sarcina și păcatul cel ce lesne înconjură, prin răbdare să alergăm în lupta care este pusă înaintea noastră,
2. Căutând la Iisus începătorul și plinitorul credinței, carele în locul bucuriei ce erà pusă înaintea lui, au răbdat crucea de ocară nebăgând seamă și deadreapta scaunului lui Dumnezeu au șezut.
3. Că socotiți de cel ce au răbdat dela păcătoși asupra sa împrotivire ca aceea, ca să nu vă osteniți slăbind cu sufletele voastre.
4. Că încă nu au stătut până la sânge, împrotiva păcatului luptându-vă.
5. Și ați uitat mângâerea care vouă ca unor fii vă grăește: fiul meu nu defăimà certarea Domnului, nici slăbì mustrându-te de dânsul;
6. Că pre care iubește Domnul, îl ceartă, și bate pre tot fiul pre care primește.
7. De veți suferì certarea, ca unor fii vouă se va aflà Dumnezeu; căci care fiu este pre care nu’l ceartă tatăl?
8. Iar de sunteți fără de certare, căreea s’au făcut părtași toți, iată dar că sunteți feciori din curvie, iar nu fii.
9. Apoi pre părinții trupului nostru i-am avut pedepsitori și îi cinsteam pre dânșii; au nu ne vom plecà cu mult mai vârtos Tatălui duhurilor, și să fim vii?
10. Că aceia întru puține zile precum le plăceà lor, ne pedepseau pre noi; iar acesta spre folos, ca să ne împărtășim sfințirei lui.
11. Toată certarea în vremea cea de față se pare că nu este de bucurie, ci de mâhnire; iar mai pre urmă roadă de pace a dreptăței dă celor pedepsiți printr’însa.
12. Pentru aceea mâinile cele slăbite, și genunchele cele slăbănoage vi le îndreptați.
13. Și cărări drepte faceți picioarelor voastre, ca nu ce este șchiop să rătăcească; ci mai vârtos să se vindece.
14. Pacea să urmați cu toții și sfințenia, fără de care nimeni nu va vedeà pre Domnul.
15. Socotind ca nimeni să nu se lipsească de darul lui Dumnezeu; ca nu vreo rădăcină a amărăciunei odrăslind în sus să facă sminteală, și prin aceea să se spurce mulți;
16. Să nu fie cinevà curvar sau spurcat ca Isav, care pentru o mâncare și-a vândut nașterea sa cea dintâiu.
17. Că știți și după aceea vrând să moștenească binecuvântarea, a fost neprimit; de vreme ce loc de pocăință n’a aflat, măcar că și cu lacrămi o căutà pre ea.
18. Pentrucă nu v’ați apropiat de muntele ce se puteà pipăì, și de focul ce ardeà, și de nor și de ceață și de vifor,
19. Și de viersul trâmbiței și de glasul cuvintelor, care cei ce l-au auzit s’au rugat ca să nu li se mai adauge lor cuvânt;
20. (Că nu puteau suferì ceea ce li se ziceà; și măcar hiară de s’ar atinge de munte, cu pietre se va omorî, sau cu săgeata se va săgetà;
21. Și așà înfricoșat lucru erà cel ce se vedeà, că Moisì a zis: spăimântatu-m’am și mă cutremur).
22. Ci v’ați apropiat de muntele Sionului și de cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul cel ceresc, și de zeci de mii de îngeri,
23. Și de adunarea celor întâiu născuți cari sunt scriși în ceruri, și de judecătorul tuturor Dumnezeu și de duhurile drepților celor desăvârșit,
24. Și de Iisus mijlocitorul așezământului de lege celui nou, și de sângele stropirei, care grăește mai bine decât al lui Avel.
25. Vedeți să nu vă lepădați de cel ce grăește. Că de n’au scăpat aceia lepădându-se de cel ce grăià pre pământ, cu mult mai vârtos noi întorcându-ne dela cel ce grăește din cer.
26. Al cărui glas atunci a cutremurat pământul; iar acum a făgăduit, zicând: încă odată eu voiu clătì nu numai pământul, ci și cerul.
27. Iar aceea ce zice: încă odată, arată schimbarea celor ce se clătesc ca a unor lucruri făcute, ca să rămâe cele ce nu se clătesc.
28. Drept aceea împărăție nemișcată luând, să avem mulțumire, prin care să slujim lui Dumnezeu întru bună plăcere, cu bună cucernicie și cu sfială;
29. Că Dumnezeul nostru este foc mistuitor.
CAP. 13.
[modifică]
Iubirea de frați să rămâe.
2. Iubirea de streini să nu o uitați; că prin aceasta oarecari neștiind au primit oaspeți pre îngeri.
3. Aduceți-vă aminte de cei legați, ca și cum ați fi legați cu dânșii; de cei necăjiți, ca și cum și voi înși-vă ați fi în trup.
4. Cinstită este nunta întru toate, și patul nespurcat; iar pre curvari și pre preacurvari va judecà Dumnezeu.
5. Să vă fie obiceiurile fără iubire de argint; îndestulându-vă cu cele ce aveți; că însuș au zis: nu te voiu părăsì, nici te voiu lăsà.
6. Pentru aceea îndrăsnind noi să zicem: Domnul este mie ajutor, și nu mă voiu teme ce’mi va face mie omul.
7. Aduceți-vă aminte de mai marii voștri, cari v’au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; la a căror săvârșire a vieței privind, să le urmați credința.
8. Iisus Hristos ieri și astăzi acelaș, și în veci.
9. La învățături streine și de multe feluri să nu vă mutați. Că bine este cu darul să se întărească inima; iar nu cu mâncările, dintru care nu s’au folosit cei ce au umblat întru dânsele.
10. Avem altar, dintru care a mâncà n’au volnicie cei ce slujesc cortului.
11. Pentrucă ale căror dobitoace sângele se bagă înlăuntru în cele sfinte pentru păcate, de arhiereul, ale acelora trupurile se ard afară de tabără.
12. Pentru aceea și Iisus, ca să sfințească pre norod cu sângele său, afară de poartă au pătimit.
13. Deci dar să ieșim la dânsul afară de tabără, ocara lui purtând.
14. Că nu avem aici cetate stătătoare, ci pre aceea ce va să fie căutăm.
15. Printr’însul dar să aducem jertfă de laudă pururea lui Dumnezeu, adică roadă buzelor ce se mărturisesc numelui lui.
16. Și facerea de bine și împărtășirea să nu uitați; că cu jertfe ca acestea se îmblânzește Dumnezeu.
17. Ascultați pre învățătorii voștri, și vă supuneți lor; că ei priveghiază pentru sufletele voastre, ca cei ce vor să deà seamă, ca, cu bucurie aceasta să facă, iar nu suspinând; că aceasta nu vă este vouă de folos.
18. Rugați-vă pentru noi; că nădăjduim că bună știință avem, întru toate bine vrând a viețuì.
19. Și mai mult vă rog să faceți aceasta, ca fără de zăbavă să mă întorc la voi.
20. Iar Dumnezeul păcei, cel ce au sculat din morți pre Domnul nostru Iisus, pre Păstorul oilor cel mare, prin sângele legei cei veșnice,
21. Să vă facă pre voi desăvârșit întru tot lucrul bun, ca să faceți voea lui, făcând întru voi ce este plăcut înaintea lui prin Iisus Hristos; căruia este slava în vecii vecilor, Amin.
22. Și vă rog pre voi fraților, primiți cuvântul mângâerei; că pre scurt am scris vouă.
23. Să știți că fratele Timotei este slobod; cu care de va venì mai curând, voiu vedeà pre voi.
24. Spuneți închinăciune tuturor mai marilor voștri și tuturor sfinților. Închină-se vouă cei ce sunt din Italia.
25. Harul cu voi toți, Amin.
Către Evrei s’a scris dela Italia prin Timotei.