Biblia 1914/Estir
În anul al doilea al împărăției lui Artaxercs cel mare, în ziua dintâiu a lunii lui Nisan, vis a văzut Mardoheu fiul lui Iair, al lui Semei, al lui Kiseu din neamul lui Veniamin, un jidov, care lăcuià în cetatea Susis, om mare slujitor în curtea împăratului, și erà din robii pre cari i-a dus în robie Navuhodonosor împăratul Vavilonului din Ierusalim, împreună cu Iehonia împăratul Iudei, și acesta erà visul lui: „iată glasuri și gâlceavă, trăznete și cutremur și turburare pre pământ, și iată doi balauri mari gata au venit înainte amândoi să se lupte, și a fost glasul lor mare, și la glasul lor s’au gătit toate neamurile de răsboi, ca să bată neamul celor drepți, și iată a fost ziua aceea zi de întunerec, de necaz, de nevoie și de chin, și turburare mare a fost pre pământ, și s’a turburat tot neamul cel drept temându-se de relele lor, și s’a gătit de perire și a strigat către Dumnezeu, și de strigarea lor, păreà că s’a făcut dintr’un izvor mic, rîu mare, apă multă și lumină, și soarele a răsărit, și cei smeriți s’au înălțat și au mâncat pre cei mândri“. Și s’a deșteptat Mardoheu după ce a văzut acest vis, și gândeà ce vreà Dumnezeu să facă, și aveà visul acestà în inimă și vreà să-l cunoască cu deamăruntul până în noapte, și s’a așezat Mardoheu in curte cu Gavata și cu Tara, amândoi fameni ai împăratului, cari păzeau curtea, și a auzit gândurile lor, și grijile lor a cercat și a înțeles că ei se gătesc să pună mâinile pre împăratul Artaxercsu, și a spus împăratului, și a întrebat împăratul pre amândoi famenii săi, și ei mărturisind, i-a spânzurat; și a scris împăratul cuvintele acestea spre pomenire, și Mardoheu încă a scris cuvintele acestea, și a poruncit împăratul lui Mardoheu să slujască, și i-a dat lui daruri pentru aceasta. Și erà Aman al lui Aminadat Vugheul, mărit înaintea împăratului, și cercà să facă rău lui Mardoheu și poporului lui, pentru cel doi fameni ai împăratului.
CAP. 1.
[modifică]
Și a fost după cuvintele acestea în zilele lui Artaxercsu: acest Artaxercs stăpâneà dela India o sută douăzeci și șapte de țări.
2. Într’acele zile când a șezut în scaun împăratul Artaxercs în cetatea Susis,
3. În anul al treilea al împărăției sale, făcut-a ospăț mare prietenilor săi și celorlalte neamuri și celor măriți ai Perșilor și ai Midilor, boierilor și domnilor.
4. Și după aceasta le-a arătat lor avuția împărăției sale și mărirea desfătării bogăției sale, într’o sută și optzeci de zile.
5. Iar când s’au plinit zilele nunții, a făcut împăratul ospăț neamurilor, celor ce s’au aflat în cetate șase zile, în curtea casei împăratului.
6. Împodobită cu perdele de vison și cu verzi întinse pre funii de in și de mohorîte, pre belciuge de aur și de argint, pre stâlpi de marmură și de piatră.
7. Paturi de aur și de argint pre pardoseală de piatră de smaragd și de pinin și de piatră de parin, și așternuturi strălucite cu împestrituri înflorite în prejur trandafiri revărsați.
8. Pahar de aur și de argint și de antracs pahar pus înainte de treizeci de mii de talanți, vin mult și dulce care beà însuș împăratul, iar băutura aceasta nu după legea cea obișnuită se făceà, ci așà a vrut împăratul, și a poruncit dregătorilor casei, ca să facă voea lui și a oamenilor.
9. Și Astina împărăteasa a făcut ospăț femeilor în curțile împărătești unde erà împăratul Artaxercsu.
10. Iar în ziua a șaptea vesel fiind împăratul a zis lui Aman, Vazan, Tarra, Varazi, Zatolta, Avataza, Tarava, celor șapte fameni slujitori ai săi.
11. Să aducă pre împărăteasa la dânsul să o facă pre ea împărăteasă, și să-i pue ei diademă, și să arate boierilor și neamurilor frumusețile ei, că erà frumoasă.
12. Și n’a ascultat de el împărăteasa ca să vie cu famenii, și s’a mâhnit împăratul și s’a mânieat.
13. Și a zis prietenilor săi, că acestea a grăit Astina: faceți dar pentru aceasta lege și judecată.
14. Și au venit la el Archezes și Sarsates și Malesear căpeteniile Perșilor și ale Midilor, cei de aproape ai împăratului, cari întâiu ședeau lângă împăratul.
15. Și au spus lui după legi, cum se cade a face Astinei împărătesei, pentrucă n’a făcut cele ce i-a poruncit împăratul prin fameni.
16. Și a zis Muheu către împăratul și către căpetenii: nu numai împăratului a făcut strâmbătate Astina împărăteasa, ci și tuturor boierilor și povățuitorilor împăratului,
17. Că a spus lor cuvintele împărătesei și cum a grăit împrotiva împăratului, deci dacă a grăit împrotiva împăratului Artaxercsu,
18. Așà astăzi doamnele celelalte ale boierilor Perșilor și ale Midilor auzind cele ce a grăit ea împăratului, vor cutezà asemenea a necinsti pre bărbații lor.
19. Deci de i se pare bună împăratului porunca împărătească, să scrie după legile Midilor și ale Perșilor, și într’alt chip să nu facă, nici să mai intre împărăteasa la dânsul, și împărățiea ei să o dea împăratul la o femeie mai bună decât dânsa.
20. Și să se auză legea cea dela împăratul care va face întru împărățiea sa, și așà toate femeile vor dà cinste bărbaților lor dela sărac până la bogat.
21. Și a plăcut cuvântul acesta împăratului și boierilor, și a făcut împăratul după cum a grăit Muheu.
22. Și a trimis în toată împărățiea prin fiecare țară după graiul lor, ca să le fie lor frică în casele lor.
CAP. 2.
[modifică]
După cuvintele acestea a încetat mâniea împăratului, și n’a mai pomenit de Astina, aducându-și aminte ce a grăit și cum o a judecat pre ea.
2. Și au zis slugile împăratului:
3. Să se caute împăratului fețișoare curate, frumoase la chip și să pună împăratul dregători în toate țările împărăției sale, și să aleagă fețișoare frumoase la chip, în cetatea Susan la casa femeilor, și să le deà famenului împăratului păzitorul femeilor, și să le deà săpun și celelalte care sunt de lipsă.
4. Și femeia care va plăceà împăratului, va fi împărăteasă în locul Astinei, și a plăcut împăratului lucrul, și a făcut așà.
5. Și erà un jidov în cetatea Susis, și numele lui Mardoheu al lui Iair, al lui Semia, al lui Kiseu, din neamul lui Veniamin.
6. El erà din robii cei din Ierusalim, pre care i-a fost robit Navuhodonosor împăratul Vavilonului.
7. Și erà la el o copilă crescută, fata lui Aminadav fratele tatălui său, și numele ei Estir, și după ce au murit părinții ei, o a învățat pre ea ca să-i fie lui femeie, și erà fețișoară frumoasă la chip.
8. Și când s’a auzit porunca împăratului s’au adunat multe fețișoare la Susa cetatea cea de supt mâna lui Gai, și s’a adus Estir la Gai păzitorul femeilor.
9. Și i-a plăcut lui fețișoara, și a aflat har înaintea lui, și a grăbit a dà ei săpunul și partea, și pre cele șapte fete alese ei dela împărăție, și o a împodobit pre ea bine și pre roabele ei în casa femeilor.
10. Și n’a arătat Estir neamul său, nici moșia sa, că Mardoheu poruncise ei să nu spue.
11. Și în toate zilele umblà Mardoheu prin curtea femeilor, ca să vază ce se va întâmplà Estirei.
12. Iar vremea fetei a intrà la împăratul erà, după ce treceau douăsprezece luni, că așà se plinesc zilele socotinței, în șase luni se ungeà cu uleiu de mirsin, și în șase luni cu alte mirodenii și cu săpunurile femeilor.
13. Și atuncea intrà la împăratul, și de-i zicea să o deà pre ea să meargă cu el dela casa femeilor până la casa împăratului.
14. Seara intrà și dimineața se ducea la casa femeilor cea a doua, unde erà Gai famenul împăratului păzitorul femeilor, și mai mult nu intrà la împăratul fără numai când o chemà anume.
15. Și când s’a plinit vremea Estirei, fetei lui Aminadav fratele tatălui lui Mardoheu, ca să intre la împăratul, n’a lepădat nimica de cele ce i-a poruncit ei Famenul păzitorul femeilor, că Estir aflase har la toți cei ce o vedeau.
16. Și a intrat Estir la împăratul Artaxercsu în luna a douăsprezecea, care este Adar în anul al șaptelea al împărăției lui.
17. Și a iubit împăratul pre Estir, și a aflat har mai mult decât toate fecioarele, și i-a pus ei diadema cea femeiască.
18. Și a făcut împăratul ospăț tuturor prietenilor săi și căpeteniilor în șapte zile, înălțând nunta Estirei, și a ușurat dările la toți cei de supt împărățiea lui.
19. Și Mardoheu slujà în curte.
20. Iar Estir n’a spus moșia sa, că așà i-a poruncit ei Mardoheu, să se teamă de Dumnezeu și să păzească poruncile lui precum făceà când era la el, și Estir n’a schimbat vieața sa.
21. Și s’au mânieat cei doi fameni ai împăratului, cari erau mai mari păzitorilor lui, că a pus înainte pre Mardoheu, și cercà să omoare pre împăratul Artaxercsu.
22. Aflând Mardoheu lucrul acela, l-a spus Estirei, și ea a spus împăratului sfatul lor.
23. Iar împăratul a cercetat pre cei doi fameni, și i-a spânzurat și a poruncit împăratul să însemne în cartea cea de pomenire, care erà în biblioteca împărătească, acest lucru bun al lui Mardoheu spre laudă.
CAP. 3.
[modifică]
După acestea a mărit împăratul Artaxercsu pre Aman al lui Amadat Vugheul, și l-a înălțat pre el, și ședeà mai sus decât toți prietenii lui.
2. Și toți cei din curte se închinau lui, că așà a poruncit împăratul să facă, iar Mardoheu nu se închinà lui.
3. Și au zis cei din curtea împăratului lui Mardoheu: pentruce n’asculți de cele ce zice împăratul?
4. În toate zilele ziceau lui, și n’ascultà, și a spus lui Aman, că Mardoheu se împrotivește cuvintelor împăratului, și le-a spus lor Mardoheu că este jidov.
5. Și înțelegând Aman, cum că Mardoheu nu se închină lui, s’a mânieat foarte.
6. Și a vrut să piarză pre toți jidovii, câți erau supt împărățiea lui Artaxercsu.
7. Și a făcut sfat în anul al doisprezecelea al împărăției lui Artaxercsu, și a aruncat sorți pre zile și pre luni, ca într’o zi să piarză neamul lui Mardoheu, și a căzut sorțul pe ziua a patrusprezecea a lunii lui Adar.
8. Și a grăit către împăratul Artaxercsu, zicând: este un neam risipit în neamuri în toată împărățiea ta, și legile lor sunt streine de ale tuturor neamurilor, și de legile împăratului n’ascultă, și nu folosește împăratului a-i lăsà pre ei.
9. De se pare împăratului poruncească să-i piarză pre ei, și eu voiu dà la vistieria împăratului zece mii de talanți de argint.
10. Și scoțând împăratul inelul l-a dat în mâna lui Aman să pecetluiască cele ce s’au scris asupra Jidovilor.
11. Și a zis împăratul lui Aman: argintul ține-ți-l, iar cu neamul Jidovesc fă cum vrei.
12. Și s’au chemat scriitorii împăratului în luna întâiu a treisprezecea zi, și au scris cum a poruncit Aman mai marilor oștirei și căpeteniilor în toate țările dela India până la Etiopia la cele o sută și douăzeci și șapte de țări, căpeteniilor neamurilor în limbile lor, cu numele lui Artaxercsu împăratul.
13. Și s’au trimis prin purtătorii de cărți în toată împărățiea lui Artaxercsu, să piarză neamul Jidovilor în ziua dintâiu a lunei a douăsprezecea, care este Adar, și să jefuiască averile lor.
Iar izvodul cărții este acesta: „Marele împărat Artaxercsu celor de la India până la Etiopia, a o sută douăzeci și șapte de țări, domnilor și căpeteniilor celor supuși împărăției lui acestea scrie: preste multe neamuri stăpânind și toată lumea biruind, am vrut nu cu semețiea mărirei să mă înalț, ci mai vârtos cu liniște și cu blândețe pururea petrecând pre cei supuși în vieață cu liniște totdeauna a-i așezà, și împărățiea am vrut să o fac pacinică, și în ea să poată umblà până la margini, și să înnoesc pacea cea dorită tuturor oamenilor. Am întrebat pre sfetnicii mei, cum s’ar puteà duce aceasta la îndeplinire? Cel ce la noi întrece pre ceilalți cu înțelepciunea și cu neschimbată bunăvoință și cu adeverită credință s’a dovedit și al doilea după împărățiea mea cinstit, anume Aman, ne-a spus nouă cum că între toate neamurile din lume este amestecat un neam cu legile împrotivitor tuturor neamurilor, și poruncile împăraților pururea nesocotindu-le, așà cât împărățiea noastră, care fără de ponos ne nevoim să o cârmuim, nu se poate așezà. Socotind dar acest neam singuratic și osebit și celorlalți oameni împrotivnic, și după legi streine petrecând, împrotivindu-se lucrurilor noastre, și foarte rele răutăți săvârșind, în cât împărățiea noastră pace și statornicie să nu poată aveà, am poruncit ca ori care se vor însemnà vouă în cărțile cele scrise de Aman, care este pus mai mare preste lucruri, și al doilea al nostru părinte, toți cu femei și cu prunci să piară cu toată sămânța de săbiile vrăjmașilor fără nici o milă și îngăduință, în ziua a patrusprezece a lunii a douăsprezecea Adar anul acesta.
Ca cei ce și mai nainte au fost, și acum sunt vrăjmași într’o zi cu sila pogorându-se la iad; de acì înainte neclătit și desăvârșit să ni se așeze lucrurile“.
14. Iar izvoadele cărților s’au dat în fiecare țară, și s’a poruncit la toate neamurile să fie gata în ziua aceasta.
15. Și se grăbeà lucrul la Susa, iar împăratul și Aman se desfătau, și cetatea se turburà.
CAP. 4.
[modifică]
Mardoheu înțelegând ce s’a făcut, ș’a rupt hainele sale și s’a îmbrăcat cu sac și s’a presărat cu cenușă, și ieșind pre ulițile cetății, strigà cu glas mare: piere neamul care nici o strămbătate n’a făcut.
2. Și a venit până la poarta împăratului, și a stătut, că nu erà lui slobod să intre în curte, având sac și cenușă.
3. Și în toată țara unde se vestise cărțile, strigare și tânguire și plângere mare erà Jidovilor, sac și cenușă au așternut loruși.
4. Și au intrat slujnicile și famenii împărătesei, și îi spuseră ei, iar ea s’a întristat dacă a auzit ce s’a făcut, și a trimis să îmbrace pre Mardoheu, și să ia dela el sacul, dar el n’a crezut.
5. Deci Estir a chemat pre Ahrateu famenul său, care stà la ea, și l-a trimis, ca să înțeleagă dela Mardoheu adevărul.
6. Iar Mardoheu i-a spus lui ce s’a făcut, și făgăduința ce a făcut Aman împăratului să deà la vistierie zece mii de talanți, ca să piarză pre Jidovi.
7. Și izvodul poruncii dată în Susa, ca să-i piarză pre ei, l-a dat lui ca să-l arate Estirei, și a zis lui: să-i poruncească ei să intre să se roage împăratului, și să-l roage pentru popor aducându-ți aminte de zilele smereniei tale, cum te-ai hrănit cu mâinile mele, că Aman cel ce este al doilea după împăratul a grăit asupra noastră spre moarte, roagă pre Domnul, și grăește împăratului pentru noi, și ne izbăvește de moarte.
8. Și intrând Ahrateu, i-a grăit ei toate cuvintele acestea.
9. Și a zis Estir către Ahrateu: mergi la Mardoheu, și zì:
10. Că toate neamurile împărăției știu, cum că tot omul, sau femeia, care va intrà la împăratul în curtea cea mai dinlăuntru nechemat, nu este lui mântuire, afară de acela, căruia va întinde împăratul toiagul cel de aur, acela se va mântui, și eu nu sunt chemată să intru la împăratul de sunt treizeci de zile.
11. Și a spus Ahrateu lui Mardoheu, toate cuvintele Estirei.
12. Și a zis Mardoheu către Ahrateu, mergi și zì ei: Estir, să nu zici întru sineți, că te vei mântuì singură întru împărăție afară din toți Evreii,
13. Că de nu vei ascultà într’această vreme, din altă parte ajutor și sprijineală va fi Evreilor, iar tu și casa tatălui tău veți pierì, că cine știe că tu te-ai făcut împărăteasă în vremea aceasta.
14. Și a trimis Estir pre cel ce a venit la ea să spue lui Mardoheu:
15. Mergi și adună pre Evreii cei din Susa, și postiți pentru mine, și să nu mâncați nici să beți în trei zile, noaptea și ziua, și eu și roabele mele nu vom mâncà, și atunci voiu intra la împăratul împrotiva legii făcând, măcar de va trebuì să și pier.
16. Și ducându-se Mardoheu, a făcut cum i-a poruncit lui Estir.
Și s’a rugat Domnului, Mardoheu, pomenind toate lucrurile Domnului, și a zis: „Doamne, Doamne împărate atotțiitorule, toate sunt supt stăpânirea ta, și nu este cine să stea împrotiva ta de vei vrea să mântuești pre Israil. Că tu ai făcut cerul și pământul și tot ce este minunat supt cer, și ești Domn tuturor, și nu este cine să steà împrotivă ție Doamne. Tu toate le cunoști. Tu Doamne știi că nu din semeție, nici din trufie, nici din iubire de mărire am făcut aceasta, ca să nu mă închin trufașului Aman. Că aș fì voit a sărutà și talpele picioarelor lui pentru mântuirea lui Israil. Ci am făcut aceasta, ca să nu puiu mărirea omului mai pre sus de mărirea lui Dumnezeu, și ca să nu mă închin nimănui, fără numai ție Domnul meu, nefăcând eu acestea din trufie. Și acum Doamne Dumnezeule Împăratul și Dumnezeul lui Avraam, fie-ți milă de poporul tău, că caută să ne strice pre noi, și poftesc să piarză moștenirea ta cea dintâiu, nu trece cu vederea partea ta, care o ai răscumpărat ție din Eghipet. Ascultă rugăciunea mea, și te îmblânzește spre moștenirea ta, întoarce plânsul nostru întru bună petrecere, ca fiind vii, să lăudăm numele tău Doamne, și să n’astupi gura celor ce te laudă pre tine. Și tot Israilul a strigat cu putere, că moartea lor este dinaintea ochilor lor.“ Și Estir împărăteasa a alergat la Domnul fiind cuprinsă de frica morții, și lepădându-și hainele mărirei sale, s’a îmbrăcat cu haine de plâns și de jale, și în locul unsorilor celor frumoase, cu cenușă și cu gunoiu ș’a umplut capul său, și trupul său l-a smerit foarte, și tot locul desfătării sale l-a umplut de părul său cel smuls, și rugându-se Domnului Dumnezeului lui Israil, a zis: „Domnul meu și împăratul nostru tu ești singur, ajută-mi mie cei singure, care n’am alt ajutor, fără numai pre tine, că peirea mea este înaintea mea. Eu am auzit dela tatăl meu în neamul părinților mei, că tu Doamne ai luat pre Israil din toate neamurile și pre părinții noștri din toți strămoșii lor întru moștenire vecinică, și le-ai făcut lor câte ai grăit.
Și acum am păcătuit înaintea ta, și ne-ai dat pre noi în mâinile vrăjmașilor noștri. Pentrucă am mărit pre dumnezeii lor, drept ești Doamne. Și acum nu s’au îndestulat cu amărăciunea robiei noastre, ci tu ai pus mâinile lor preste mâinele idolilor lor. Să strice făgăduința gurii tale, și să piarză pomenirea ta și să astupe gura celor ce te laudă pre tine și să stingă mărirea casei tale și a jertfelnicului tău. Și să deschiză gura neamurilor spre bunătățile celor deșarte, și să laude pre împăratul cel trupesc în veac. Nu dà Doamne schiptrul tău celor ce nu sunt, ca să nu râză de căderea noastră, ci întoarce sfatul lor asupra lor, și pre cel ce a început asupra noastră, pune-l spre pildă. Adu-ți aminte Doamne, și te arată nouă în vremea necazului nostru, și-mi dă mie îndrăsneală Împărate al dumnezeilor și a toată domniea Stăpâne. Dă cuvânt bine întocmit în gura mea înaintea leului, și schimbă inima lui spre ura celui ce se luptă asupra noastră, și spre pierderea lui și a celor ce sunt într’un gând cu el. Iar pre noi ne mântuește cu mâna ta, și-mi ajută mie cei singure, care n’am pre altul afară de tine Doamne cel ce pre toți cunoști și știi că am urît mărirea celor fărădelege, și urăsc patul celor netăiați împrejur și al tuturor celor de alt neam. Tu știi nevoia mea, că urăsc semnul trufiei mele care este pre capul meu în zilele vederii mele, urăscu-l ca pre o cârpă a unei femei, care are cele de preste lună, și nu-l port în zilele liniștii mele. Și n’a mâncat roaba ta la masa lui Aman, și n’am mărit ospățul împăratului, nici am băut vin din turnări. Și nu s’a veselit roaba ta din ziua în care m’am mutat aici până acum, fără numai întru tine Doamne Dumnezeul lui Avraam. Dumnezeule cel puternic preste toți, ascultă glasul celor fără de nădejde, și ne mântuește pre noi din mâna celor ce caută să ne facă rău, și mă mântuește de frica mea.“
CAP. 5.
[modifică]
Și a fost în ziua a treia după ce a fost în liniște rugându-se, s’a desbrăcat de hainele cele de întristare și s’a îmbrăcat în cele de mărire.
2. Și făcându-se strălucită, chemând pre văzătorul tuturor și mântuitorul Dumnezeu, a luat pre cele două slujnice, și pre una se rezemà, ca cum s’ar gingășì, iar cealaltă mergeà după dânsa ridicând hainele ei.
3. Și ea rumenindu-se ca în floarea frumuseții sale, și fața ei blândă și foarte iubită, iar inima ei încremenită de frică.
4. Și intrând prin toate ușile, a stătut înaintea împăratului, și el ședeà pre scaunul împărăției sale, cu toate hainele împărătești îmbrăcat tot cu aur și cu pietre scumpe, și erà înspăimântător foarte.
5. Și ridicând el fața sa aprinsă de mânie, foarte mânios s’a uitat, și a căzut împărăteasa și s’a schimbat fața ei, în cât a leșinat și s’a plecat pre capul slujnicii, care mergeà cu ea.
6. Și au mutat Dumnezeu duhul împăratului întru blândețe, și speriindu-se a sărit din scaunul său, și o a luat pre ea în brațele sale până ce ș’a venit în fire, și o mângâià pre ea cu cuvinte de pace, și a zis către ea: ce-ți este Estir? Eu sunt fratele tău, îndrăznește, nu vei murì, că de obște este porunca noastră apropie-te.
7. Și ridicând toiagul cel de aur, l-a pus preste grumazii ei, și o a înbunat pre ea, și i-a zis: grăește-mi.
8. Și ea a zis lui: văzutu-te-am doamne, ca pre îngerul lui Dumnezeu, și s’a turburat inima mea de groaza mărirei tale, că minunat ești doamne, și fața ta este plină de daruri.
9. Și grăind ea, iar a căzut leșinată, iar împăratul s’a turburat, și toată curtea lui o mângâià pre ea.
10. Și a zis împăratul: ce vrei Estir, și ce ceri? Până la jumătate de împărățiea mea, voiu dà ție.
11. Zis-a Estir: zi însemnată este mie astăzi, deci de se pare împăratului să vie și împăratul și Aman la ospățul, care voiu face eu astăzi.
12. Și a zis împăratul: grăbiți de chemați pre Aman, ca să facem cuvântul Estirei, și au mers amândoi la ospățul, care a zis Estir.
13. Iar la băutură a zis împăratul către Estir: ce vrei împărăteasă Estiro? Și voiu face ție ca unor vrednici.
14. Iar ea a zis: cererea mea și rugăciunea mea este, că de am aflat har înaintea împăratului, să vie împăratul și Aman și mâine la ospățul, care voiu face lor, și mâine voiu spune acestea.
15. Și a ieșit Aman dela împăratul foarte vesel și voios, însă văzând Aman pre Mardoheu jidovul în curte, s’a mânieat foarte.
16. Și mergând la ale sale, a chemat pre prieteni și pre Zosara femeia sa.
17. Și le-a arătat lor avuțiea sa și mărirea, care împăratul o a dat lui, și cum l-a făcut pre el mai mare și povățuitor împărăției.
18. Și a zis Aman: n’a chemat împărăteasa cu împăratul pre nimeni la ospăț, fără numai pre mine, încă și mâine m’a chemat.
19. Ci aceasta mie nu-mi place, când văz pre Mardoheu jidovul în curte.
20. Și a zis către el Zosara femeia lui și prietenii: poruncește să se taie un lemn de cincizeci de coți, și mâine zì împăratului, și să se spânzure Mardoheu pre lemn, iar tu intră la ospăț cu împăratul și te veselește.
21. Și a plăcut lui Aman cuvântul, și a gătit lemnul.
CAP. 6.
[modifică]
Iar Domnul au depărtat somnul de la împăratul în noaptea aceea, și a zis slujitorului său, să aducă scrisorile cele de pomenire ale zilelor, să-i citească lui.
2. Și a aflat scrisorile cele ce s’au scris pentru Mardoheu, cum a spus împăratului pre cei doi fameni ai împăratului, când păzeau ei și căutau să-și pue mâinile lor pre Artaxercsu.
3. Și a zis împăratul: ce cinste sau dar am făcut lui Mardoheu? Și au zis slujitorii împăratului: nu i-ai făcut lui nimica.
4. Iar când întrebà împăratul pentru bunăvoirea lui Mardoheu, iată Aman erà în curte, și a zis împăratul: cine este în curte? Că venise Aman în curte, ca să zică împăratului, să spânzure pre Mardoheu pre lemnul care l-a gătit.
5. Și au zis slujitorii împăratului: iată Aman stă în curte, și a zis împăratul: chemați-l pre el.
6. Și a zis împăratul lui Aman: ce voiu face omului, pre care vreau eu să-l cinstesc?
7. Și a zis Aman întru sine: pre cine vrea împăratul să cinstească, fără numai pre mine?
8. Și a zis către împăratul: omul pre care vreà împăratul să-l cinstească, să aducă slugile împăratului veșmânt de vison, cu care se îmbracă împăratul, și cal pre care încalecă împăratul.
9. Și să-i deà unuia din prietenii cei cinstiți ai împăratului, și să îmbrace pre omul pre care iubește împăratul, și să-l pue călare pre cal, și să strige pre ulițele cetății, zicând: așà va fì la tot omul pre care împăratul voește a-l mărì.
10. Și a zis împăratul lui Aman: bine ai grăit, așà fă lui Mardoheu jidovul, cel ce slujește în curte, și să nu lași să treacă nici un cuvânt din cele ce ai grăit.
11. Și a luat Aman veșmântul și calul, și a îmbrăcat pre Mardoheu, și l-a suit pre el pre cal, și a trecut pre ulițile cetății, și a strigat zicând: așà va fì la tot omul, pre care împăratul vreà să-l mărească.
12. Și s’a înapoiat Mardoheu la curte, iar Aman s’a întors întru ale sale supărat asupra capului său.
13. Și a povestit Aman Zosarei femeii sale și prietenilor, cele ce s’au întâmplat, și au zis către el prietenii și femeia: de este din neamul Jidovilor Mardoheu, și ai început a te smerì înaintea lui, vei cădeà cu adevărat, și nu vei puteà să-ți izbândești asupra lui, că Dumnezeul cel viu este cu dânsul.
14. Încă grăind ei, au venit famenii și au grăbit pre Aman să meargă la ospățul, care l-a gătit Estir.
CAP. 7.
[modifică]
Și au intrat împăratul și Aman să ospăteze împreună cu împărăteasa.
2. Și a zis împăratul Estirei a doua zi când ospătà: ce este Estir împărăteasă? Și ce este cererea ta? Și ce este rugăciunea ta? Eu voiu dà ție până la jumătate de împărăția mea.
3. Și răspunzând Estir, a zis: de am aflat har înaintea împăratului, dăruiască-mi mie și poporului meu iertarea pentru care mă rog.
4. Că vânduți suntem, eu și poporul meu spre perire, spre jefuire și spre robie, noi și pruncii noștri să fim robi și roabe, și am cunoscut, că nu este vrednic vrăjmașul de curtea împăratului.
5. Și a zis împăratul: cine este acesta, care a îndrăsnit a face lucrul acesta?
6. Și a zis Estir: omul vrăjmaș Aman cel rău acesta este, iar Aman s’a cutremurat de împăratul și de împărăteasa.
7. Deci împăratul sculându-se dela masă a mers în grădină, iar Aman se rugà de împărăteasa și cereà milă, pentrucă se vedeà pre sine în primejdie.
8. Și s’a întors împăratul din grădină, iar Aman căzuse jos rugând pre împărăteasa, și a zis împăratul: încă și pre femeia mea o silește în casa mea? Iar Aman auzind s’a turburat.
9. Și a zis Vugatan unul din fameni, fiindcă acesta știà lemnul cel de spânzurat, că l-a fost văzut în casa lui Aman, când l-a chemat la cina împăratului, și întrebând de acela, a înțeles dela unul din slugi ce se gătește. Deci a zis către împăratul: iată și lemn a gătit Aman lui Mardoheu, celui ce a grăit pentru împăratul, și este ridicat de Aman lemnul de cincizeci de coți, și a zis împăratul: să fie spânzurat el pre dânsul.
10. Și a fost spânzurat Aman de lemnul care l-a fost gătit lui Mardoheu, și atunci a încetat mânia împăratului.
CAP. 8.
[modifică]
În ziua aceea împăratul Artaxercsu a dăruit Estirei tot ce aveà Aman vrăjmașul, și a chemat împăratul pre Mardoheu, că a spus Estir, că este rudenie cu el.
2. Și a luat împăratul inelul, care l-a luat dela Aman și l-a dat lui Mardoheu.
3. Și a pus Estir pre Mardoheu preste toate ale lui Aman, și adăogând a grăit către împăratul și a căzut la picioarele lui, și s’a rugat ca să strice răutatea lui Aman și câte a făcut el Jidovilor.
4. Și a întins împăratul Estirei toiagul cel de aur, și sculându-se Estir a stat înaintea împăratului.
5. Și a zis Estir: de ți se pare ție, și de am aflat har, să se trimiță și să se întoarcă cărțile cele trimise de Aman, care le-a scris să piarză pre Evreii cei din împărățiea ta.
6. Că, cum voiu puteà vedeà eu chinuirea poporului meu, și cum voiu puteà să mă mântuiesc, când piere neamul meu?
7. Și a zis împăratul către Estir: dacă toate câte are Aman ți-am dat și ți-am dăruit ție, și pre el l-am spânzurat pre lemn, pentrucă a ridicat mâinile asupra Jidovilor, ce încă mai ceri?
8. Scrieți și voi cu numele meu, cum vă place, și pecetluiți cu inelul meu, că, câte se scriu din porunca împăratului și se pecetluiesc cu inelul meu, nimenea nu se poate împrotivì acelora.
9. Și s’a chemat scriitorii în luna dintâiu, care este Nisan în douăzeci și trei a anului acestuia, și s’au scris Evreilor, câte a poruncit dregătorilor casei și căpeteniilor domnilor dela India până la Etiopia, la o sută și douăzeci și șapte de domni în fiecare țară în limba lor.
10. Și s’a scris în numele împăratului și s’a pecetluit cu inelul lui, și a trimes scrisorile prin purtătorii de cărți,
11. Și le-a poruncit lor, ca să trăiască după legile lor în toată cetatea, și să-și izbândească, și vrășmașilor săi să le facă ce vreau, să-i piarză, să-i omoare cum vor socotì, să le jefuiască lucrurile și să pustiască țările vrășmașilor săi și să împărțească prăzile lor.
12. Pre cari i-au ucis într’o zi în toată împărăția lui Artaxercsu, în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea care este Adar.
13. Acesta este izvodul cărților celor scrise: marele împărat Artaxercsu celor ce sunt puși căpetenii preste o sută și douăzeci și șapte de țări, dela India până la Etiopia, și celor ce ale noastre cugetă, bucurie:
„Mulți cu prea multa făcătorilor de bine bunătate mai adesea cinstindu-se mai mult se trufesc. Și nu numai celor supuși nouă caută a le face rău, ei neputând suferì, ci și asupra făcătorilor săi de bine se silesc a meșteșugì. Și mulțămirea nu numai dintre oameni stricându-o, ci și cu bunătățile, care le au semețindu-se și înălțându-se, de certarea cea urîtoare de rele a lui Dumnezeu, celui ce toate pururea le vede socotesc a fugì. Și de multe ori se întâmplă, ca pre cari stăpânitorul mai prieteni și mai credincioși i-a făcut, cărora cârma împărăției o a încredințat, pre domnii săi în foarte mari primejdii i-au băgat, fiindcă ar vreà a se folosì cu ei, pentru ca să-și izbândească strâmbătățile sale, cele deosebi, varsă sângele nevinovaților. Și înșală mintea stăpânitorilor lor, care nu știe de înșelăciune, și înțelepciunea cu viclenie și cu minciuni o amăgesc. Care lucru și din istoriile cele vechi, precum am arătat, și din cele ce sunt înaintea ochilor noștri se dovedește, cum că cu rele îndemnări ale unora bunăvoință a împăraților se întoarce spre rău. Pentru aceea purtând grije, ca cu toți oamenii din împărăția noastră să se ție pacea, nebăgând seamă de pârele, cu care se nevoiesc să ne înșale pre noi, osebind cele ce se pun înaintea ochilor noștri, socotindu-le cu blândă cercetare. Pentru aceea nu trebuie să gândiți, că din ușurarea minții noastre vine, de dăm porunci osebite, ci cum că după întâmplarea și lipsa vremilor, precum poftește folosul deobște, judecăm. Și ca mai bine să înțelegeți ce zicem, Aman fiul lui Amadat, și cu mintea și cu neamul machidonean, și strein de sângele Perșilor, și bunătatea noastră cu tirănia întinând-o ca pre un nemernic l-am fost primit. Și făcându-se prieten nouă, a cunoscut iubirea noastră de oameni, care aveam spre tot neamul atâta, cât tatăl nostru s’a chemat, și de toți s’a cinstit al doilea după noi. Și într’atâta s’a înălțat cu semeția, în cât a vrut să ne lipsească și de împărăție și de vieață. Și pre Mardoheu mântuitorul, și foarte marele făcător de bine al nostru, și pre cea fără de prihană soțiea împărăției noastre Estir cu tot neamul lor cu multe minciuni și meșteșugiri de înșelăciune i-a cerut spre pierzare. Gândind că dacă îi va omorî pre ei, ne va aflà pre noi singuri, și împărățiea Perșilor o va mutà la Machidoneni. Iar noi pre Jidovii, pre cari cel de trei ori spurcat i-a dat spre moarte, i-am aflat nu făcători de rele, ci prea cu drepte legi viețuind și fiind fii prea înaltului și prea marelui Dumnezeu celui viu, celui ce cu bună vrerea sa ne-au dat nouă și strămoșilor noștri împărățiea. Nu veți ascultà de cărțile cele trimise de Aman al lui Amadat, pentru care răutate a lui înaintea porților cetății Susilor s’a spânzurat cu toată casa, Dumnezeu atotțiitorul degrab dând lui judecată, de ce a fost vrednic. Iar scrisoarea cărții aceștia să o vestiți în tot locul cu îndrăzneală, să lăsați pre Jidovi să trăiască după legile lor.
Și să le ajutați lor, ca pre cei ce din vremea primejdiei s’au sculat asupra lor, să-și izbândească în treisprezece zile ale lunii a douăsprezecea, care este Adar, pentrucă această zi, care erà să fie de pierirea neamului celui ales atotputernicului Dumnezeu, o au făcut lor de bucurie. Pentru aceea dar și voi între sărbătorile voastre cele numite să o țineți și să o serbați cu toată desfătarea, ca și acum și după aceasta mântuire să fie vouă și celor ce binevoesc Perșilor, iar celor ce ne viclenesc nouă, pomenire de pierire. Iar toată cetatea sau țara, care nu va face așà, cu sabie și cu foc să piară cu urgie, ca nu numai oamenilor necălcată, ci și hiarelor și pasărilor în toată vremea urîtă să fie. Iar izvoadele să se pue la vederea ochilor în toată împărățiea, și gata să fie toți Evreii într’această zi, să bată pre vrăjmașii lor“.
14. Și au ieșit călăreții grăbind să facă cele zise de împăratul, și au vestit porunca și în cetatea Susa.
15. Și Mardoheu a ieșit îmbrăcat cu veșmânt împărătesc, și având cunună de aur și diademă de vison mohorîtă, și văzând cei din Susa s’au veselit.
16. Iar Jidovilor s’a făcut lumină și veselie.
17. Prin cetăți și prin țări ori unde s’a dat porunca bucuriei și veseliei Jidovilor, desfătare și veselie, și mulți din neamuri se tăiau împrejur și se făceau Jidovi pentru frica Jidovilor.
CAP. 9.
[modifică]
Iar în luna a douăsprezecea în treisprezece zile ale lunii care este Adar, au venit cărțile cele scrise de la împăratul.
2. Și în ziua aceea au pierit cei ce erau împrotiva Jidovilor, că nimeni n’a stătut împrotivă-le, temându-se de dânșii.
3. Că boierii domnilor și tiranii și scriitorii cei împărătești cinsteau pre Jidovi.
4. Că frica lui Mardoheu erà preste ei.
5. Și Mardoheu din zi în zi se măreà, că poruncise împăratul, ca numele lui în toată împărățiea să se vestească.
6. Și în cetatea Susis au ucis Jidovii cinci sute de oameni.
7. Pre Farsanes, pre Delfon și pre Fasga,
8. Pre Faradata, pre Varea și pre Sarvaca,
9. Pre Marmasima, pre Rufeon, pre Aseon și pre Zavuteon.
10. Cei zece feciori ai lui Aman, fiul lui Amadat Vugheul vrăjmașul Jidovilor, și i-a jefuit în ziua aceea.
11. Și s’a dat împăratului numărul celor pieriți în Susa.
12. Și a zis împăratul către Estir: omorît-au Jidovii în cetatea Susa cinci sute de oameni, dar împrejur ce socotești că vor fi făcut? Ce te mai rogi încă, și va fì ție?
13. Și a zis Estir împăratului: să se deà Evreilor, să se facă așà și mâine, ca să spânzure pre cei zece feciori ai lui Aman.
14. Și a poruncit împăratul așà să fie, și a dat Jidovilor cetății trupurile fiilor lui Aman să le spânzure.
15. Și s’au adunat Jidovii în Susa în patrusprezece zile ale lunei lui Adar, și au ucis trei sute de oameni, și nimica n’au jefuit.
16. Și ceilalți Jidovi dintru împărăție s’au adunat și le-au ajutat lor, și au încetat dela răsboiu, că au omorît dintr’înși cincisprezece mii, în treisprezece zile ale lui Adar, și nimica n’au jefuit.
17. Și în ziua a patrusprezecea a acestei luni au odihnit, și o au ținut zi de odihnă cu bucurie și cu veselie.
18. Iar Jidovii cei din cetatea Susis s’au adunat, și în a patrusprezecea zi s’au odihnit, și în a cincisprezecea așijderea petreceau cu bucurie și cu veselie.
19. Pentru aceea Jidovii cei risipiți prin țară afară de cetăți, petrec ziua a patrusprezecea a lunii lui Adar, zi bună cu veselie, trimițând daruri fiecare aproapelui său; iar cei ce lăcuiesc la scaunele cetăților, la cincisprezece zile ale lunii lui Adar fac veselie, trimițând daruri celor de aproape.
20. Și a scris Mardoheu cuvintele acestea în carte, și le-a trimis Jidovilor celor din împărățiea lui Artacsercsu, celor de aproape și celor de departe,
21. Să statornicească aceste zile bune, și să ție sărbătoare ziua într’a patrusprezecea și a cincisprezecea a lunii lui Adar.
22. Pentrucă într’aceste zile s’au odihnit Evreii de vrăjmașii lor, și luna lui Adar, întru care s’a întors lor plânsul întru bucurie și întristarea în zi bună să o petreacă ca niște zile bune de nuntă și de veselie, trimițând daruri prietinilor și săracilor.
23. Și au făcut Evreii precum le-a scris lor Mardoheu;
24. Cum Aman a lui Amadat Vugheul le vrăjmășà lor, cum a plănuit și a aruncat sorți ca să-i piarză pre ei.
25. Și cum a intrat la împăratul zicând să spânzure pre Mardoheu, și câte rele a ispitit să aducă asupra Jidovilor, care apoi s’au întors asupra lui, și fu spânzurat el și feciorii lui.
26. Pentru aceea s’au chemat zilele acestea purim, adică sorți, că în limba lor sorții se chemau purim pentru cuvintele cărții aceștia, și câte au pățit pentru acestea și câte li s’au făcut lor și li s’au împărțit.
27. Și au primit Jidovii asupra lor și asupra seminției lor și asupra tuturor celor ce țin legea jidovească, ca nicidecum într’alt chip să nu petreacă zilele acestea, pomenire făcând din neam în neam, și în cetate și în moștenire și în țară.
28. Iar zilele acestea ce se zic purim, se vor țineà în toată vremea, și pomenirea lor nu va lipsì din neam.
29. Și a scris Estir împărăteasa fata lui Aminadav și Mardoheu jidovul câte a făcut atuncea, întărind cartea despre cele ce se zic purim;
30. Cum Mardoheu și Estir împărăteasa hotărîse asupra lor.
31. Și atunci s’a rânduit post, după sfatul lor.
32. Și Estir a poruncit să se întărească în veci și să scrie aceasta spre pomenire.
CAP. 10.
[modifică]
Și a scris împăratul preste toată împărățiea pământului și a mării.
2. Și tăriea și bărbățiea, avuțiea și mărirea împărăției lui, iată s’a scris spre pomenire în cartea împăraților Perșilor și a Midilor.
3. Că Mardoheu erà al doilea după împăratul Artacsercsu, și mare erà întru împărăție, și mărit de Jidovi și iubit, și povesteà petrecerea la tot neamul său.
4. Și a zis Mardoheu: dela Dumnezeu s’au făcut acestea,
5. Că mi-am adus aminte de visul care l-am văzut despre cuvintele acestea, că n’a trecut dintr’însele nimic.
6. Izvorul cel mic, care s’a făcut rîu, și erà lumină și soare, și erà apă multă, Estir este rîul pre care o a luat împăratul, și o a făcut împărăteasă.
7. Iar cei doi balauri, eu sunt și Aman.
8. Iar neamurile cele ce s’au adunat, sunt cei ce au vrut să piarză numele Jidovilor.
9. Iar neamul meu, acesta este Israil, cel ce a strigat către Dumnezeu, și s’a mântuit, și au mântuit Domnul pre poporul său, și ne-au izbăvit Domnul pre noi din toate relele acestea.
10. Și au făcut Dumnezeu semne și minuni mari, care nu s’au făcut la nici un neam.
11. Pentru aceea au făcut doi sorți, unul pentru poporul lui Dumnezeu, și altul pentru toate neamurile.
12. Și au venit amândoi sorții aceștia la ceas și la vreme și la zi de judecată înaintea lui Dumnezeu întru toate neamurile.
13. Și ș’au adus aminte Dumnezeu de poporul său, și au îndreptat moștenirea sa.
14. Și vor fì lor zilele acestea în luna lui Adar, în patrusprezece și cinsprezece zile ale lunii aceștia cu adunare și cu bucurie și cu veselie înaintea lui Dumnezeu în neamuri în veac întru poporul său Israil.
15. În anul al patrulea împărățind Ptolomeiu și Cleopatra, a adus Dosoteiu, care a zis că este Preot și Levit, și Ptolomeiu feciorul lui, cartea cea înainte pusă acelor ce se zic purim, care a zis că este, și o a tălmăcit Lisimah Ptolomeiu cel din Ierusalim.