Biblia 1914/Eșirea
CAP. 1.
[modifică]
Acestea sunt numele fiilor lui Israil, cari au intrat în Eghipet împreună cu Iacov tatăl lor, fiecare cu toată casa sa a intrat.
2. Ruvim, Simeon, Levì, Iuda,
3. Issahar, Zavulon, Veniamin,
4. Dan și Neftalì, Oad și Asir, iar Iosif erà în Eghipet.
5. Și erau toate sufletele ce ieșise din Iacov șaptezeci și cinci.
6. Și s’a sfârșit Iosif și toți frații lui și tot neamul acela.
7. Iar fiii lui Israil au crescut și s’au înmulțit și s’au întărit foarte foarte, și i-a înmulțit pământul pre ei.
8. Și s’a sculat alt împărat preste Eghipet, care nu știà pre Iosif.
9. Și a zis poporului său: iată neamul fiilor lui Israil se înmulțește foarte, și se întărește mai mult decât noi.
10. Veniți dar cu vicleșug să-i împilăm pre dânșii, ca nu cumva să se înmulțească, și când se va întâmplà nouă răsboiu, să se însoțiască și ei cu vrăjmașii noștri, și bătându-ne pre noi să iasă din pământul nostru.
11. Și le-a pus lor priveghetori la lucruri ca să-i chinuiască pre ei cu lucruri, și au zidit cetăți tari lui Faraon: pre Piton și pre Rames și pre On, care este Iliopole.
12. Și cu cât mai mult îi smereà pre dânșii cu atâta se înmulțiau și se întăriau foarte foarte, și se scârbeau Eghiptenii de fiii lui Israil.
13. Și asupreau Eghiptenii pre fiii lui Israil cu silă.
14. Și chinuiau vieața lor cu lucruri grele, cu lutul, cu cărămidăria și cu toate lucrurile ce sunt la câmp, întru toate lucrurile ca pre robi cu silă îi asupreau pre ei.
15. Și a zis împăratul Eghiptenilor către moașele evreești, dintre care numele uneia erà Sepfora și numele ceilalte Fua.
16. Și le-a zis lor: când moșiți la evreice și sunt la naștere, de va fi băiat să-l omorîți, iar de va fi fată s’o țineți.
17. Iar moașele s’au temut de Dumnezeu și n’au făcut precum le-a poruncit lor împăratul Eghipetului, ci lăsau vie partea cea bărbătească.
18. Și a chemat împăratul Eghipetului pre moașe și le-a zis lor: de ce ați făcut lucrul acesta și ați lăsat vie partea bărbătească?
19. Iar moașele au zis lui Faraon: evreicele nu sunt ca femeile Eghipetului, că nasc mai ’nainte de ce intră moașele la dânsele, și nășteau.
20. Și bine au făcut Dumnezeu moașelor, și s’a înmulțit poporul și s’a întărit foarte.
21. Fiindcă s’au temut moașele de Dumnezeu, își făcură loru’și case.
22. Și a poruncit Faraon la tot poporul său, zicând: toată partea bărbătească ce se va naște Evreilor în rîu s’o aruncați, și toată partea femeiască s’o lăsați vie.
CAP. 2.
[modifică]
Și erà oarecare din neamul lui Levì, carele și-a luat femee din fetele lui Levì.
2. Și aceasta a luat în pântece și a născut fecior, pre care văzându-l frumos, l-a ascuns trei luni.
3. Iar fiindcă nu puteà să-l mai ascunză, a luat muma lui un sicriaș de papură, și l-a uns cu smoală cleioasă, și a pus pruncul într’însul și l-a pus în marginea rîului.
4. Și se uità soru-sa de departe să vază ce se va întâmplà lui.
5. Și s’a pogorît fata lui Faraon să se scalde la rîu, și slujnicile ei umblau pre lângă rîu, și văzând sicriașul în margine, a trimis o slujnică de l-a luat.
6. Și deschizându-l a văzut pruncul plângând în sicriaș, și facându-i-se milă de dânsul fetei lui Faraon, a zis: din pruncii Evreilor este acesta.
7. Și a zis sora lui către fata lui Faraon: voești să chem ție femee doică dela Evrei și să hrănească pruncul?
8. Și a zis ei fata lui Faraon: du-te, și mergând fata a chemat pre muma pruncului.
9. Și a zis către ea fata lui Faraon: păzește-mi pruncul acesta și mi-l hrănește, și eu voiu plătì ție; și a luat femeia pruncul și l-a hrănit.
10. Iar după ce a crescut pruncul, l-a adus pre dânsul la fata lui Faraon, și a fost ei în loc de fecior, și a numit numele lui Moisì, zicând: din apă l-am luat pre el.
11. Și a fost după multe zile, făcându-se Moisì mare, ieșit-a la frații săi fiii lui Israil, și cunoscând necazul lor, văzut-a pre un om eghiptean bătând pre un evreu oare care din frații lui, fiii lui Israil.
12. Și căutând în coace și în colo și nevăzând pre nimenea, a ucis pre eghiptean și l-a ascuns în nisip.
13. Și ieșind a doua zi a văzut doi oameni evrei certându-se, și a zis celui ce făceà strâmbătate: pentruce bați tu pre vecinul tău?
14. Iar el a zis: cine te-a pus domn și judecător preste noi, au doar vei să mă ucizi tu precum ai ucis ieri pre eghiptean? Și temându-se Moisì a zis: oare cum s’a vădit lucrul acesta?
15. Și a auzit Faraon fapta aceasta și căutà să ucigă pre Moisì. Și a fugit Moisì dela fața lui Faraon și s’a sălășluit în pământul Madiam; și după ce a venit în pământul Madiam, a șezut lângă un puț.
16. Iar preotul din Madiam aveà șapte fete, care pășteau oile tatălui lor Iotor; și venind au scos apă până ce au umplut jghiaburile, ca să adape oile lui Iotor tatălui lor.
17. Și viind păstorii le-au gonit pre ele, iar sculându-se Moisì le-a apărat și scoțând apă a adăpat oile lor.
18. Și au venit ele la Raguil tatăl lor, iar el a zis lor: ce este că ați venit astăzi curând?
19. Iar ele au zis: un om eghiptean ne-a apărat pre noi de păstori, și ne-a scos apă și a adăpat oile noastre.
20. Iar el a zis fetelor sale: unde este acela? Pentruce ați lăsat pre om așà? Chemați-l să mănânce pâine.
21. Și s’a așezat Moisì la omul acela, și a dat pre Sepfora fata sa lui Moisì femee.
22. Și zămislind femeia a născut fiu, și a numit Moisì numele lui: Ghersam, zicând: că nemernic sunt eu în pământ strein.
23. Și zămislind iarăși a născut alt fiu și i-a pus numele lui: Eliezer, zicând: că Dumnezeul tatălui meu ajutor îmi este mie și m’au scos din mâna lui Faraon.
24. Și după multe zile a murit împăratul Eghipetului, și au suspinat fiii lui Israil pentru greutatea lucrurilor, și au strigat și s’a suit strigarea lor la Dumnezeu dela lucruri.
25. Și au auzit Dumnezeu suspinurile lor și și-au adus aminte de legătura sa, care au făcut cu Avraam și cu Isaac și cu Iacov, și a căutat Dumnezeu spre fiii lui Israil, și s’au făcut cunoscut lor.
CAP. 3.
[modifică]
Și Moisì pășteà oile lui Iotor socrului său preotului din Madiam; și a adus oile în pustie și a venit în muntele lui Dumnezeu, Horiv.
2. Și s’a arătat lui Îngerul Domnului în pară de foc din rug, și a văzut că rugul ardeà cu foc și rugul nu se mistueà.
3. Și a zis Moisì: apropiindu-mă voiu vedeà această vedenie mare, ce este că nu se mistuește rugul.
4. Iar dacă au văzut Domnul că se apropie să vază, l-au chemat pre dânsul Domnul din rug, zicând: Moisì! Moisì! Iar el a zis: ce este?
5. Și au zis: nu te apropieà aici, dezleagă încălțămintele dela picioarele tale, că locul pe care stai tu, pământ sfânt este.
6. Și au zis: eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov; și și-a întors Moisì fața sa pentrucă se temeà să caute drept înaintea lui Dumnezeu.
7. Și au zis Domnul către Moisì: văzând am văzut necazul poporului meu în Eghipet, și strigarea lor am auzit dela cei ce-i silesc pre ei la lucru, că știu durerea lor.
8. Și m’am pogorît să-i scoț din mâna Eghiptenilor și să-i scoț din pământul acela și să-i bag în pământ bun și mult, în pământ care curge lapte și miere, în pământul Hananeilor și al Heteilor și al Amoreilor și al Ferezeilor și al Ghergheseilor și al Eveilor și al Ievuseilor.
9. Și acum iată strigarea fiilor lui Israil a venit la mine, și eu am văzut chinul cu care Eghiptenii îi chinuesc pre ei.
10. Și acum vino să te trimiț la Faraon împăratul Eghipetului, și să scoți pre poporul meu pre fiii lui Israil din pământul Eghipetului.
11. Și a zis Moisì către Dumnezeu: cine sunt eu ca să merg la Faraon împăratul Eghipetului, și să scoț pre fiii lui Israil din pământul Eghipetului?
12. Și au grăit Dumnezeu lui Moisì, zicând: eu voiu fi cu tine, și acesta va fi ție semn că eu te trimiț ca să scoți pre poporul meu din Eghipet și vă veți închinà lui Dumnezeu în muntele acesta.
13. Și a zis Moisì către Dumnezeu: iată eu mă voiu duce la fiii lui Israil și voiu zice către dânșii: Dumnezeul părinților noștri m’au trimis la voi, și de mă vor întrebà care este numele lui? Ce voiu zice către ei?
14. Și au grăit Dumnezeu către Moisì, zicând: Eu sunt cel ce sunt: și au zis: așà vei zice fiilor lui Israil: Cel ce este m’au trimis la voi.
15. Și au zis Dumnezeu iarăși către Moisì: așà vei zice fiilor lui Israil: Domnul Dumnezeul părinților noștri, Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov m’au trimis la voi, acesta este numele meu veșnic, și pomenire din neam în neam.
16. Deci mergând adună bătrânimea fiilor lui Israil și vei zice către dânșii: Domnul Dumnezeul părinților noștri s’au arătat mie, Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov, zicând: cu cercetare v’am cercetat pre voi, și câte s’au întâmplat vouă în Eghipet.
17. Și a zis: vă voiu scoate pre voi din răutatea Eghiptenilor în pământul Hananeilor și al Heteilor și al Amoreilor și al Ferezeilor și al Ghergheseilor și al Eveilor și al Ievuseilor, în pământul care curge lapte și miere.
18. Și vor ascultà glasul tău, și vei intrà tu și bătrânimea lui Israil la Faraon împăratul Eghipetului și vei zice către el: Dumnezeul Evreilor ne-au chemat pre noi, deci vom merge cale de trei zile în pustie, ca să jertfim Dumnezeului nostru.
19. Iar eu știu că nu vă va lăsà pre voi Faraon împăratul Eghipetului să mergeți, fără numai cu mână tare.
20. Și tinzând mâna mea voiu bate pre Eghipteni cu toate minunile mele, care voiu face întru ei, și după aceasta vă va lăsà pre voi.
21. Și voiu da har poporului acestuia înaintea Eghiptenilor, și când veți ieșì, nu veți ieșì deșerți.
22. Ci va cere femeia dela vecin și dela cea împreună cu sine lăcuitoare vase de argint și de aur și îmbrăcăminte, și veți pune preste fiii voștri și preste fetele voastre, și veți prădà pre Eghipteni.
CAP. 4.
[modifică]
Și a răspuns Moisì zicând: dar de nu vor crede ei mie și nu vor ascultà de glasul meu, că vor zice că nu s’au arătat ție Dumnezeu, ce voiu zice către ei?
2. Și au zis lui Domnul: ce este aceea ce ai în mâna ta? Iar el a zis: toiag.
3. Și au zis: aruncă-l pre pământ, și l-a aruncat pre el pe pământ și s’a făcut șarpe și a fugit Moisì de dânsul.
4. Și au zis Domnul către Moisì: tinde mâna și-l apucă de coadă, și întinzând mâna l-a apucat de coadă, și s’a făcut toiag în mâna lui.
5. Ca să crează ție, că ți s’au arătat Dumnezeul părinților lor, Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.
6. Și i-au zis lui Domnul iarăși: bagă mâna ta în sânul tău, și a băgat mâna sa în sânul său, și a scos mâna sa din sânul său, și s’a făcut mâna lui leproasă ca zăpada.
7. Și au zis iarăși: bagă mâna ta în sânul tău, și a băgat mâna sa în sânul său, și o a scos din sân, și iarăși s’a făcut în fața trupului.
8. Și de nu vor crede ție și nu vor ascultà de cuvântul semnului celui dintâi, vor crede ție pentru cuvântul semnului celui de al doilea.
9. Și va fi de nu vor crede ție pentru aceste două semne, nici vor ascultà de glasul tău, vei luà din apa râului și vei turnà pre uscat, și apa care o vei luà din rîu va fi sânge pre uscat.
10. Și a zis Moisì către Domnul: rogu-mă Doamne, nu sunt vrednic ca mai ’nainte de ieri, nici ca mai înainte de alaltăieri, nici ca de când ai început a grăì slugii tale; slab la glas și zăbavnic la limbă sunt eu.
11. Și au zis Domnul către Moisì: cine a dat gură omului? Sau cine a făcut rău la auz și surd, văzător și orb, au nu eu Dumnezeu?
12. Și acum mergi, și eu voiu deșchide gura ta și te voiu învățà cele ce vei grăì.
13. Și a zis Moisì: rogu-mă Doamne, alege pre altul puternic pre care vei trimite.
14. Și mâniindu-se Domnul cu urgie pre Moisì, au zis: au nu iată Aaron fratele tău levitul? Știu că el vorbind va grăì în locul tău, și iată el va ieșì întru întîmpinarea ta și văzându-te se va bucurà întru sine.
15. Și vei grăì către dânsul, vei pune cuvintele mele în gura lui și eu voiu deșchide gura ta și gura lui, și voiu învățà pre voi ce să faceți.
16. Și el va grăì în locul tău către popor, și va fi gura ta, iar tu vei fi lui în cele către Dumnezeu.
17. Și toiagul care s’a prefăcut în șarpe, îl vei luà în mâna ta, cu care vei face semnele.
18. Și a mers Moisì și s’a întors la Iotor socrul său, și a zis: merge-voiu și mă voiu întoarce la frații mei cei din Eghipet, și voiu vedeà de trăesc încă. Și a zis Iotor lui Moisì: mergi sănătos, și după acele zile multe a murit împăratul Eghipetului.
19. Și au zis Domnul către Moisì în Madiam: mergi, du-te în Eghipet; că au murit toți cei ce căutau sufletul tău.
20. Și luându-și Moisì pre femeea sa și pruncii, i-a pus pre asinii săi și s’au întors în Eghipet, și a luat Moisì toiagul cel dela Dumnezeu în mâna sa.
21. Și au zis Domnul către Moisì: mergând tu și întorcându-te în Eghipet, vezi toate semnele care le-am dat în mâna ta, să le faci pre ele înaintea lui Faraon. Iar eu voiu învârtoșà inima lui, și nu va lăsà poporul.
22. Și tu vei zice lui Faraon: acestea zice Domnul: fiu întâiu născut al meu este Israil.
23. Și am zis ție: lasă poporul meu ca să se închine mie, iar tu n’ai vrut să-l lași pre el, vezi dar, eu voiu ucide pre fiul tău cel întâiu născut.
24. Și a fost pre cale unde a poposit, l-a întîmpinat pre el îngerul Domnului și cercà să-l omoare pre el.
25. Și luând Sepfora o pietricică ascuțită a tăiat împrejur marginea trupului fiului său, și a căzut la picioarele lui, zicând: stătut-a sângele tăierii împrejur a fiului meu.
26. Și s’a dus dela el, pentrucă a zis: stătut-a sângele tăierii împrejur a fiului meu.
27. Și au zis Domnul către Aaron: mergi întru întîmpinarea lui Moisì în pustie, și s’a dus și s’a întâlnit cu dânsul în muntele lui Dumnezeu, și s’au sărutat amândoi.
28. Și a vestit Moisì lui Aaron toate cuvintele Domnului, care le-au trimis și toate graiurile care i-au poruncit lui.
29. Și au mers Moisì și Aaron și au adunat toată bătrânimea fiilor lui Israil.
30. Și a grăit Aaron toate cuvintele acestea, care au zis Dumnezeu către Moisì.
31. Și a făcut semnele înaintea poporului.
32. Și a crezut poporul și s’a bucurat pentrucă au cercetat Dumnezeu pre fiii lui Israil și pentrucă au văzut necazul lor; și plecându-se poporul s’a închinat.
CAP. 5.
[modifică]
Și după acestea au intrat Moisì și Aaron la Faraon și au zis lui: acestea zice Domnul Dumnezeul lui Israil: lasă pre poporul meu ca să serbeze în pustie.
2. Și a zis Faraon: cine este de al căruia glas să ascult eu, ca să las pre fiii lui Israil? Nu știu pre Domnul, și pre Israil nu-l voiu lăsà.
3. Și ei au zis lui: Dumnezeul Evreilor ne-au chemat pre noi să mergem cale de trei zile în pustie ca să jertfim Domnului Dumnezeului nostru, ca să nu ne întîmpine pre noi moarte sau ucidere.
4. Și le-a zis lor împăratul Eghipetului: pentruce Moisì și Aaron îndărătniciți pre popor dela lucru? Mergeți fiecare dintre voi la lucrul său.
5. Și a zis Faraon: iată acum se va prea înmulțì poporul acesta pre pământ, deci să nu-i lăsăm să odihnească dela lucruri.
6. Și a poruncit Faraon celor ce priveghiau preste lucrurile poporului și logofeților, zicând:
7. Mai mult să nu dați paie poporului pentru facerea cărămizilor, ca ieri și ca alaltăieri; ci să meargă ei să-și adune lor paie,
8. Și să facă cărămizi câte au făcut în toate zilele, să-i siliți și să nu împuținați nimica din lucrurile lor, că șed fără de lucru, pentru aceea strigă zicând: să mergem și să jertfim Dumnezeului nostru.
9. Să se îngreuieze lucrurile oamenilor acestora, și să grijască de acestea; iar să nu grijască de cuvinte deșarte.
10. Și îi sileau pre ei priveghetorii preste lucruri și logofeții, și grăiau către popor zicând: acestea zice Faraon: mai mult nu vă vom da vouă paie.
11. Voi singuri mergeți de vă adunați paie de unde veți aflà, că nimica nu se va împuținà din lucrul vostru.
12. Și s’a risipit poporul în tot pământul Eghipetului să strângă trestie în loc de paie.
13. Iar priveghetorii preste lucruri sileau pre ei zicând: săvârșiți lucrurile voastre care vi se cuvin preste zi, ca și când vi se da paie.
14. Și logofeții lui Faraon cei ce erau puși mai mari, au bătut pre logofeții poporului fiilor lui Israil, zicând: de ce n’ați săvârșit lucrul cărămizilor voastre și astăzi ca și ieri și ca alaltăieri?
15. Și intrând logofeții fiilor lui Israil, au strigat către Faraon, zicând: pentruce faci așà robilor tăi?
16. Paie nu se dau robilor tăi, și zic nouă să facem cărămizi, iată pre supușii tăi îi bat, au doar nedreptate vei face poporului tău?
17. Și le-a zis lor: fără de lucru ședeți, leneși sunteți, pentru aceea ziceți: să mergem să jertfim Dumnezeului nostru.
18. Acum dar mergând lucrați, că paie nu se vor da vouă, și tot atâtea cărămizi veți face.
19. Și s’au văzut pre sine logofeții fiilor lui Israil în rele, zicându-li-se: nu se va împuținà din cărămizile ce sunt rânduite pre zi.
20. Și s’au întâlnit ei cu Moisì și cu Aaron, carii veneau înaintea lor, când ieșau ei dela Faraon.
21. Și au zis lor: vază-vă pre voi Dumnezeu și să vă judece, că ați făcut urît mirosul nostru înaintea lui Faraon și înaintea slugilor lui, ca să dați sabie în mâna lui să ne omoare.
22. Și s’a întors Moisì către Domnul, și a zis: rogu-mă Doamne, căci ai necăjit pre poporul acesta? Și pentruce m-ai trimis pre mine?
23. Că de când am mers eu la Faraon să grăiesc întru numele tău, a supărat pre poporul acesta, și n’ai izbăvit pre poporul tău.
CAP. 6.
[modifică]
Și au zis Domnul către Moisì: acum vei vedeà cele ce voiu face lui Faraon, că cu mână tare va lăsà pre ei și cu braț înalt va scoate pre ei din pământul lui.
2. Și au grăit Dumnezeu către Moisì și au zis către dânsul: eu Domnul.
3. Și m’am arătat lui Avraam și lui Isaac și lui Iacov, Dumnezeul lor fiind eu, și numele meu Domnul nu l-am arătat lor.
4. Și am pus legătura mea cu ei ca să le dau lor pământul Hananeilor, pământul pre care s’au sălășluit, întru care au și lăcuit pre dânsul.
5. Și eu am auzit suspinul fiilor lui Israil cu care Eghiptenii ca pre robi asupresc pre ei, și mi-am adus aminte de legătura voastră.
6. Mergi și vorbește fiilor lui Israil, zicând: eu Domnul, și voiu scoate pre voi din stăpânia Eghiptenilor, și voiu scoate pre voi din robia lor, și voiu izbăvì pre voi cu braț înalt și cu judecată mare.
7. Și voiu luà pre voi popor mie, și voiu fi vouă Dumnezeu, și veți cunoaște că eu sunt Domnul Dumnezeul vostru cel ce v’au scos pre voi din stăpânirea Eghiptenilor.
8. Și voiu băgà pre voi în pământul spre care am întins mâna mea să-l dau lui Avraam și lui Isaac și lui Iacov, și-l voiu da pre el vouă moștenire, eu Domnul.
9. Și a grăit Moisì așà fiilor lui Israil, și ei n’au ascultat pre Moisì pentru împuținarea sufletului și pentru lucrurile cele grele.
10. Și au grăit Domnul către Moisì zicând:
11. Intră și vorbește lui Faraon împăratul Eghipetului, ca să lase pre fiii lui Israil din pământul său.
12. Și a grăit Moisì înaintea Domnului zicând: iată fiii lui Israil nu m’au ascultat pre mine, și cum mă va ascultà Faraon? Gângav fiind eu.
13. Și au zis Domnul către Moisì și către Aaron, și le-au poruncit să intre la Faraon împăratul Eghipetului ca să scoață pre fiii lui Israil din pământul Eghipetului.
14. Și aceștia sunt începătorii caselor neamurilor, fiii lui Ruvim celui întâiu născut a lui Israil: Enoh și Falus, Asron și Harmì. Aceasta este familia lui Ruvim.
15. Și fiii lui Simeon: Iemuil, Iamin și Aod și Iahin și Saar și Saul cel din Finisa. Acestea sunt neamurile fiilor lui Simeon.
16. Și acestea sunt numele fiilor lui Levì după rudeniile lor: Gherson, Caat și Merari; și anii vieții lui Levì o sută treizeci și șapte.
17. Și aceștia sunt fiii lui Gherson: Loveni și Semei, casele neamului lor.
18. Și fiii lui Caat: Amvram, Isaar și Hevron și Oziil; și anii vieții lui Caat o sută și treizeci de ani.
19. Și fiii lui Merari: Mooli și Omusì. Acestea sunt casele neamului lui Levì după rudeniile lor.
20. Și a luat Amvram pre Iohaved fata fratelui tatălui său lui femee, și a născut pre Aaron și pre Moisì și pre Mariam sora lor; și anii vieții lui Amvram o sută treizeci și șapte.
21. Și fiii lui Isaar: Core și Nafec și Zehri.
22. Și fiii lui Oziil: Misail și Elisafan și Segri.
23. Iar Aaron a luat lui și femee pre Elisavet fata lui Aminadav sora lui Naasson, și i-a născut lui pre Nadav și pre Aviud și pre Eleazar și pre Itamar.
24. Iar fiii lui Core: Asir și Elcanà și Aviasar. Acestea sunt nașterile lui Core.
25. Și Eleazar feciorul lui Aaron a luat lui’și femee din fetele lui Putiil și i-a născut lui pre Fenees. Acestea sunt începăturile neamului Leviților după nașterile lor.
26. Acesta este Aaron și Moisì, cărora le-au zis Dumnezeu să scoață pre fiii lui Israil din pământul Eghipetului cu puterea lor.
27. Aceștia sunt cei ce grăiau către Faraon împăratul Eghipetului, și au scos pre fiii lui Israil din pământul Eghipetului însuși Aaron și Moisì.
28. În care zi au grăit Domnul lui Moisì în pământul Eghipetului.
29. Și au grăit Domnul către Moisì zicând: eu Domnul, grăește către Faraon împăratul Eghipetului câte zic eu către tine.
30. Și a zis Moisì înaintea Domnului: iată eu sunt slab la graiu, și cum mă va ascultà pre mine Faraon?
CAP. 7.
[modifică]
Și au grăit Domnul către Moisì zicând: iată eu te-am dat pre tine Dumnezeu lui Faraon, și Aaron fratele tău va fi ție prooroc.
2. Și tu vei grăì lui toate câte poruncesc ție, iar Aaron fratele tău va grăì către Faraon, ca să lase pre fiii lui Israil din pământul său.
3. Și eu voiu învârtoșà inima lui Faraon, și voiu înmulțì semnele mele și minunile în pământul Eghipetului.
4. Și nu va ascultà pre voi Faraon, și voiu pune mâna mea pre Eghipet, și voiu scoate cu puterea mea poporul meu, pre fiii lui Israil din pământul Eghipetului cu izbândire mare.
5. Și vor cunoaște toți Eghiptenii că eu sunt Domnul, când voiu întinde mâna mea preste Eghipet și voiu scoate pre fiii lui Israil din mijlocul lor.
6. Și au făcut Moisì și Aaron după cum le-au poruncit lor Domnul, așà au făcut.
7. Și Moisì erà de optzeci de ani, iar Aaron fratele lui de optzeci și trei de ani când au grăit către Faraon.
8. Și au grăit Domnul către Moisì și către Aaron, zicând: și de va grăì către voi Faraon zicând:
9. Dați-ne nouă semn sau minune, tu vei zice lui Aaron fratelui tău: ia toiagul și-l aruncă pre pământ înaintea lui Faraon și înaintea slugilor lui, și se va face balaur.
10. Și au intrat Moisì și Aaron înaintea lui Faraon și înaintea slugilor lui, și au făcut așà precum le-au poruncit lor Domnul, și a aruncat Aaron toiagul înaintea lui Faraon și înaintea slugilor lui, și s’a făcut balaur.
11. Și a chemat Faraon pre înțelepții Eghipetului și pre vrăjitori; și au făcut și vrăjitorii Eghiptenilor cu vrăjile lor asemenea.
12. Și a aruncat fiecare toiagul său, și s’au făcut balauri; și toiagul lui Aaron a înghițit pre toegele lor.
13. Și s’a învârtoșat inima lui Faraon, și nu i-a ascultat pre dânșii după cum le-au poruncit lor Domnul.
14. Și au zis Domnul către Moisì: se îngreuiază inima lui Faraon ca să nu lase pre popor.
15. Mergi la Faraon dimineață, iată el iese la apă, și-l vei întîmpinà pre el pre țărmurile rîului, și toiagul care s’a făcut șarpe, să-l iei în mâna ta.
16. Și să zici către el: Domnul Dumnezeul Evreilor m’au trimis la tine zicând: lasă pre poporul meu ca să slujească mie în pustie, și iată n’ai ascultat până acum.
17. Și acum acestea zice Domnul: într’aceasta vei cunoaște că eu sunt Domnul, iată eu bat cu toiagul cel din mâna mea preste apa cea din rîu, și se va preface în sânge.
18. Și peștii cei ce sunt în apă vor murì, și se va împuțì rîul, și nu vor putea Eghiptenii să beà apă din rîu.
19. Și au zis Domnul către Moisì: zi lui Aaron fratelui tău: ia toiagul tău în mâna ta, și întinde mâna ta preste apele Eghipetului și preste rîurile lor și preste lacurile lor, preste bălțile lor și preste toată apa lor cea adunată, și să fie sânge; și s’a făcut sânge în tot pământul Eghipetului în lemne și în pietre.
20. Și au făcut așà Moisì și Aaron după cum le-au poruncit lor Domnul, și ridicând Aaron toiagul său, a lovit apa cea din rîu înaintea lui Faraon și înaintea slugilor lui; și toată apa cea din rîu s’a prefăcut în sânge.
21. Și peștii din rîu au murit, și s’a împuțit rîul; și nu puteau Eghiptenii să beà apă din rîu, și erà sângele în tot pământul Eghipetului.
22. Și au făcut asemenea și vrăjitorii Eghiptenilor cu vrăjile lor, și s’a învârtoșat inima lui Faraon și nu i-a ascultat pre ei după cum le-au zis Domnul.
23. Și întorcându-se Faraon a intrat în casa sa, și nu și-a pus în mintea lui nici de aceasta.
24. Și au săpat toți Eghiptenii împrejurul rîului ca să bea apă, și nu puteau să bea apă din rîu.
25. Și s’au plinit șapte zile după ce au bătut Domnul rîul.
CAP. 8.
[modifică]
Și au zis Domnul către Moisì: intră la Faraon și vei grăì către dânsul, acestea zice Domnul: lasă pre poporul meu ca să slujiască mie.
2. Iar de nu vei vreà să-l lași, iată eu bat toate hotarele tale cu broaște.
3. Și va vărsà rîul broaște, și suindu-se broaștele vor intrà în casele tale și în cămările așternuturilor tale și pre paturile tale și în casele slugilor tale și într’ale poporului tău și în aluaturile tale și în cuptoarele tale.
4. Și preste tine și preste slugile tale și preste poporul tău se vor sui broaștele.
5. Și au zis Domnul către Moisì: grăește lui Aaron fratelui tău: întinde cu mâna ta toiagul tău spre rîuri spre lacuri și spre bălți, și scoate broaște pre pământul Eghipetului.
6. Și a întins Aaron mâna spre apele Eghipetului și a scos broaște, și s’a suit broasca și a acoperit tot pământul Eghipetului.
7. Și au făcut așà și vrăjitorii Eghiptenilor cu vrăjile lor și au scos broaște pre pământul Eghipetului.
8. Și a chemat Faraon pre Moisì și pre Aaron, și a zis: rugați-vă pentru mine către Domnul, și să ià broaștele dela mine și dela poporul meu, și voiu lăsà pre ei și vor jerfì Domnului.
9. Și a zis Moisì către Faraon: rânduește mie când să mă rog pentru tine și pentru slugile tale și pentru poporul tău, ca să piară broaștele dela tine și dela poporul tău și din casele voastre, și numai în rîu să rămâie.
10. Iar el a zis: mâine; și a răspuns: voiu face după cum ai zis, ca să vezi că nu este altul afară de Domnul.
11. Și se vor ridicà broaștele de la tine și din casele voastre și din curți și dela slugile tale și dela poporul tău, și numai în rîu vor rămâneà.
12. Și au ieșit Moisì și Aaron de la Faraon, și a strigat Moisì către Domnul ca să piară broaștele după cum făgăduise lui Faraon.
13. Și au făcut Domnul după cum a zis Moisì, și au murit broaștele din case și din curți și din țarine.
14. Și le-au adunat grămezi grămezi, și s’a împuțit pământul.
15. Și văzând Faraon că s’a făcut ușurare, s’a îngreuiat inima lui și nu a ascultat de dânșii după cum au grăit Domnul.
16. Și au zis Domnul către Moisì; grăește lui Aaron: întinde cu mâna toiagul tău și lovește țărâna pământului, și va fi mușița între oameni și în vite și în tot pământul Eghipetului.
17. Și a întins Aaron cu mâna toiagul său și a lovit țărâna pământului, și s’a făcut mușița între oameni și în vite și în toată țărâna pământului, și s’a făcut mușița în tot pământul Eghipetului.
18. Și au făcut așà și vrăjitorii cu vrăjile lor ca să scoață mușița, și n’au putut; și s’a făcut mușița între oameni și în vite.
19. Și au zis vrăjitorii către Faraon: degetul lui Dumnezeu este acesta. Și s’a învârtoșat inima lui Faraon și nu i-a ascultat pre ei după cum au grăit Domnul.
20. Și au zis Domnul către Moisì: mânecă dimineață și stai înaintea lui Faraon, și iată el va ieșì la apă, și vei grăì către el: acestea zice Domnul: lasă pre poporul meu ca să-mi slujiască în pustie.
21. Iar de nu vei vreà să lași pre poporul meu, iată eu voiu trimite preste tine și preste slugile tale preste poporul tău și preste casete voastre muscă câinească; și se vor umpleà casele Eghiptenilor de muscă câinească și pământul pre care sunt ei.
22. Și voiu mărì în ziua aceea pământul Ghesem în care poporul meu se află, preste care nu va fi muscă câinească, ca să vezi că eu sunt Domnul Dumnezeu a tot pământul.
23. Și voiu osebì între poporul meu și între poporul tău, și mâine va fi semnul acesta pre pământ.
24. Și au făcut Domnul așà, și a venit musca cea câinească mulțime, în casele lui Faraon și în casele slugilor lui și în tot pământul Eghipetului, și s’a prăpădit pământul de musca cea câinească.
25. Și a chemat Faraon pre Moisì și pre Aaron zicând: mergeți și jertfiți Domnului Dumnezeului vostru în pământul acesta.
26. Și a zis Moisì: nu este cu putință a se face așà, că cele ce sunt urâciune Eghiptenilor vom să jertfim Domnului Dumnezeului nostru, și de vom jertfì cele ce sunt urâciune Eghiptenilor înaintea lor, cu pietre ne vor ucide.
27. Cale de trei zile vom merge în pustie, și vom jertfì Dumnezeului nostru precum ne-au zis nouă Domnul.
28. Și a zis Faraon: eu vă voiu lăsà pre voi să ieșiți și veți jertfì Domnului Dumnezeului vostru în pustie, dar să nu vă întindeți a merge departe, rugați-vă dar pentru mine către Domnul.
29. Și a zis Moisì: vezi, eu voiu ieșì dela tine și mă voiu rugà către Dumnezeu, și se va duce musca cea câinească dela tine și dela slugile tale și dela poporul tău mâine; dar să nu mai adaogi Faraoane a înșelà ca să nu lași poporul să jertfească Domnului.
30. Și a ieșit Moisì dela Faraon și s’a rugat către Dumnezeu.
31. Și au făcut Domnul după cum a zis Moisì, și au ridicat musca cea câinească dela Faraon, dela slugile lui și dela poporul lui, și n’a rămas nici una.
32. Și a îngreoiat Faraon inima sa și în vremea aceasta, și n’a vrut să lase poporul.
CAP. 9.
[modifică]
Și au zis Domnul către Moisì: intră la Faraon și vei grăì lui: acestea zice Domnul Dumnezeul Evreilor: lasă să iasă poporul meu ca să-mi slujiască mie.
2. Iar de nu vei vreà să lași pre poporul meu, ci încă-l ții pre el,
3. Iată mâna Domnului va fi preste vitele tale cele din câmpii, și în cai și în asini și în cămile și în boi și în oi, moarte mare.
4. Și voiu osebì minunat în vremea aceea între vitele Eghiptenilor și între vitele fiilor lui Israil, și nu vor murì din toate vitele fiilor lui Israil nici una.
5. Și au dat Dumnezeu soroc, zicând: mâine va face Domnul cuvântul acesta pre pământ.
6. Și au făcut Domnul cuvântul acesta a doua zi, și au murit toate vitele Eghiptenilor; iar din vitele fiilor lui Israil n’au murit nici una.
7. Și văzând Faraon că din toate vitele fiilor lui Israil n’a murit nici una, s’a îngreoiat inima lui Faraon și n’a lăsat poporul.
8. Și au grăit Domnul către Moisì și Aaron zicând: luați voi pline mâinile de spuză din cuptor, și să o împrăștie Moisì spre cer înaintea lui Faraon și înaintea slugilor lui.
9. Și să se facă pulbere preste tot pământul Eghipetului, și vor fi pre oameni și pre vite rane și bășici fierbinți, în oameni și în vite în tot pământul Eghipetului.
10. Și a luat spuză din cuptor înaintea lui Faraon, și a împrăștiat-o Moisì spre cer, și s’au făcut rane și bășici fierbinți pre oameni și pre vite.
11. Și nu puteau vrăjitorii să steà înaintea lui Moisì pentru rane, că s’au făcut ranele în vrăjitori și în tot pământul Eghipetului.
12. Și au învârtoșat Domnul inima lui Faraon, și nu i-a ascultat pre ei după cum au rânduit Domnul lui Moisì.
13. Și au zis Domnul către Moisì: mânecă dimineață și stăi înaintea lui Faraon și vei grăì către el: acestea zice Domnul Dumnezeul Evreilor: lasă pre poporul meu ca să-mi slujiască mie.
14. Pentrucă în vremea aceasta eu voiu trimite toate bătăile mele în inima ta și a slugilor tale și a poporului tău, ca să vezi că nu este altul ca mine în tot pământul.
15. Că acum trimițând mâna mea te voiu bate pre tine, și voiu omorî pre poporul tău cu moarte, și te vei zdrobì de pre pământ.
16. Și pentru aceea ai fost cruțat până acum, ca să arăt întru tine puterea mea și ca să se vestească numele meu în tot pământul.
17. Au doar te vei mai împrotivì tu poporului meu ca să nu-i lași pre dânșii?
18. Iată eu voiu plouà în ceasul acesta mâine piatră multă foarte, cum n’a mai fost în Eghipet din ziua în care s’a făcut până în ziua aceasta.
19. Acum dar grăbește să-ți aduni vitele tale și câte ai tu în câmp, pentrucă toți oamenii și vitele câte se vor aflà în câmp și nu vor intrà în casă, va cădeà preste ele piatră și vor murì.
20. Cel ce se temeà de cuvântul Domnului din slugile lui Faraon, și-a adunat vitele sale în case;
21. Iar cel ce n’a luat aminte cu cugetul său la cuvântul Domnului, a lăsat vitele în câmpii.
22. Și au zis Domnul către Moisì: întinde mâna ta spre cer, și va fi piatră preste tot pământul Eghipetului și preste oameni și preste vite și preste toată iarba cea de pre pământ.
23. Și a întins Moisì mâna spre cer, și Domnul au dat tunete și piatră, și curgeà foc pre pământ, și au plouat Domnul piatră preste tot pământul Eghipetului.
24. Și erà piatră, și în piatră ardeà foc cu văpaie, și piatra erà multă foarte cum n’a mai fost în Eghipet din ziua în care s’a făcut în el neam.
25. Și a bătut piatra în tot pământul Eghipetului dela om până la dobitoc, și toată iarba din câmp o a bătut-o piatra, și toate lemnele din câmpuri le-a zdrobit piatra.
26. Numai în pământul Ghesem unde erau fiii lui Israil n’a fost grindină.
27. Și trimițând Faraon a chemat pre Moisì și pre Aaron, și le-a zis lor: păcătuit-am acum, Domnul este drept, iar eu și poporul meu necredincios.
28. Rugați-vă dar pentru mine către Domnul, și să înceteze a se mai face tunetele lui Dumnezeu și piatra și focul, și voiu lăsà pre voi, și mai mult nu veți rămâneà.
29. Și a zis Moisì lui: dacă voiu ieșì din Cetate voiu întinde mâinile mele către Domnul, și tunetele vor încetà și piatra și ploaia nu va mai fi, ca să cunoști că al Domnului este pământul.
30. Iar eu știu că și tu și slugile tale încă nu v’ați temut de Domnul.
31. Și inul și orzul s’au stricat, că orzul erà înspicat și inul cu sămânță.
32. Iar grâul și ovăzul nu s’au stricat, pentrucă erau târzii.
33. Și a ieșit Moisì dela Faraon afară din Cetate și a întins mâinele către Domnul, și a încetat tunetele și piatra și ploaea n’a mai picat pre pământ.
34. Iar văzând Faraon că au încetat ploaea și piatra și tunetele, a adaos încă a păcătuì și și-a îngreuiat inima sa și a slugilor sale.
35. Și s’a învârtoșat inima lui Faraon, și n’a lăsat pre fiii lui Israil după cum au grăit Domnul lui Moisì.
CAP. 10.
[modifică]
Și au grăit Domnul către Moisì zicând: intră la Faraon, că eu am învârtoșat inima lui și a slugilor lui, ca pre rând să vie semnele acestea preste ei.
2. Ca să povestiți în urechile fiilor voștri și întru ale feciorilor fiilor voștri cu câte am necăjit pre Eghipteni, și semnele mele care le-am făcut întru ei, și să cunoașteți că eu sunt Domnul.
3. Și au intrat Moisì și Aaron înaintea lui Faraon și au zis lui: acestea zice Domnul Dumnezeul Evreilor, până când nu vrei să te rușinezi de mine? Lasă poporul meu ca să slujească mie.
4. Iar de nu vei vreà tu să lași pre poporul meu, iată eu voi aduce în ceasul acesta mâine lăcustă multă preste toate hotarele tale.
5. Și va acoperì fața pământului, și nu vei puteà să vezi pământul, și va mâncà tot ce v-a rămas vouă nebătut de piatră, și va mâncà tot lemnul ce crește vouă pre pământ.
6. Și se vor umpleà casele tale și casele slugilor tale și toate casele în tot pământul Eghipetului, câte nici odinioară n’au văzut părinții tăi nici strămoșii lor din ziua în care s’au făcut pre pământ până în ziua aceasta, și plecându-se Moisì a ieșit dela Faraon.
7. Și au zis slugile lui Faraon către dânsul: până când va fi nouă această pacoste? Lasă oamenii ca să slujească Dumnezeului lor, au vrei să știi că a pierit Eghipetul?
8. Și au întors pre Moisì și pre Aaron la Faraon, și a zis lor Faraon: mergeți și slujiți Domnului Dumnezeului vostru, dar carii și cine sunt cei ce vor merge?
9. Și a zis Moisì: cu tinerii și cu bătrânii vom merge cu feciorii și cu fetele și cu oile și cu boii noștrii, pentrucă este sărbătoare Domnului Dumnezeului nostru.
10. Și a zis Faraon către ei: fie așà, Domnul cu voi, cum voiu lăsà pre voi, au doar și averile voastre? Vedeți că vicleșug este întru voi.
11. Nu așà, ci să meargă bărbații și să slujiți lui Dumnezeu că aceasta căutați voi, și i-a scos pre ei dela fața lui Faraon.
12. Și au zis Domnul către Moisì: întinde mâna ta preste pământul Eghipetului, și va venì lăcustă pre pământ și va mâncà toată iarba pământului și tot rodul lemnelor ce a rămas nebătut de piatră.
13. Și a ridicat Moisì toiagul spre cer, și Domnul au adus vânt austru pre pământ toată ziua aceea și toată noaptea; dimineață s’a făcut, și vântul austru a adus lăcustă.
14. Și a adus pre ea preste tot pământul Eghipetului, și s’a așezat preste toate hotarele Eghipetului multă foarte, mai ’nainte de dânsa n’a fost lăcustă ca aceasta și după aceasta nu va fi așà.
15. Și a acoperit fața pământului și s’a stricat pământul, și a mâncat toată iarba pământului și tot rodul lemnelor care a rămas dela piatră. N’a rămas verde nimica în lemne și în toată iarba câmpului, în tot pământul Eghipetului.
16. Și s’a grăbit Faraon a chemà pre Moisì și pre Aaron zicând: păcătuit-am înaintea Domnului Dumnezeului vostru și a voastră.
17. Primiți dar păcatul meu încă acum și vă rugați către Domnul Dumnezeul vostru, ca să ia de pre mine moartea aceasta.
18. Și a ieșit Moisì dela Faraon și s’a rugat lui Dumnezeu.
19. Și au întors Domnul vânt tare dela mare, și au ridicat lăcustele și le-au aruncat pre dânsele în marea Roșie, și n’a rămas nici o lăcustă în tot pământul Eghipetului.
20. Și au învârtoșat Domnul inima lui Faraon, și n’a lăsat pre fiii lui Israil.
21. Și au zis Domnul către Moisì: întinde mâna ta spre cer și să se facă întunerec pre pământul Eghipetului, întunerec care să se poată pipăì.
22. Și a întins Moisì mâna spre cer și s’a făcut întunerec, negură și ceață preste tot pământul Eghipetului trei zile.
23. Și nimenea n’a văzut pe fratele său trei zile, și nimenea nu s’a sculat din patul său trei zile; iar la toți fiii lui Israil erà lumină în tot locul unde lăcuiau ei.
24. Și a chemat Faraon pre Moisì și pre Aaron, și le-a zis lor: mergeți și slujiți Domnului Dumnezeului vostru, numai oile și boii veți lăsà; iar averile voastre meargă cu voi.
25. Și a zis Moisì: nu, ci să ne dai nouă arderi de tot și jerfte care vom face Domnului Dumnezeului nostru.
26. Și vitele noastre vor merge cu noi și nu vom lasà unghie, pentrucă dintr’însele vom să jertfim Domnului Dumnezeului nostru; că noi nu știm ce vom jertfì Domnului Dumnezeului nostru până vom merge acolo.
27. Și au învârtoșat Domnul inima lui Faraon, și n’a vrut să-i lase pre ei.
28. Și a zis Faraon către Moisì: du-te dela mine, ia aminte să nu mai adăogi a vedeà fața mea, că în ce zi te vei arătà mie, vei murì.
29. Iar Moisì a zis: precum ai grăit nu mă voiu mai arătà ție în față.
CAP. 11.
[modifică]
Și au zis Domnul către Moisì: încă o rană voiu aduce eu preste Faraon și preste Eghipet, și după aceea vă va lăsà pre voi de aici, și când vă va lăsà pre voi, vă va silì să ieșiți.
2. Grăește dar pre ascuns în urechile poporului, și să ceară fiecare dela vecinul său și femeia dela vecina sa vase de argint și de aur și haine.
3. Și au dat Domnul har poporului său înaintea Eghiptenilor, și le-a împrumutat lor; și omul Moisì mare s’a făcut foarte înaintea Eghiptenilor și înaintea lui Faraon și înaintea slugilor lui și înaintea a tot poporul.
4. Și a grăit Moisì, acestea zice Domnul: pe la miezul nopții eu voiu intrà în Eghipet,
5. Și va murì tot cel întâiu născut în pământul Eghipetului, dela cel întâiu născut al lui Faraon care șade pre scaun, până la cel întâiu născut al slujnicii cei dela moară și până la cel întâiu născut a tot dobitocul.
6. Și va fi strigare mare în tot pământul Eghipetului cum n’a mai fost și cum nu va mai fi.
7. Iar la toți fiii lui Israil nu va chelălăi câine cu limba sa, dela om până la dobitoc, ca să vezi cât de minunat va osebì Domnul între Eghipteni și între Israilteni.
8. Și vor strigà toate slugile tale către mine, și se vor închinà mie zicând: ieși tu și tot poporul tău pre care tu îl povățuești, și după acestea voiu ieșì, și a ieșit Moisì dela Faraon cu mânie.
9. Și au zis Domnul către Moisì: nu vă va ascultà pre voi Faraon ca înmulțind să înmulțesc semnele și minunile în pământul Eghipetului.
10. Iar Moisì și Aaron au făcut toate semnele și minunile acestea în pământul Eghipetului înaintea lui Faraon; iar Domnul au învârtoșat inima lui Faraon și n’a vrut să lase pre fiii lui Israil din pământul Eghipetului.
CAP. 12.
[modifică]
Și au grăit Domnul către Moisì și Aaron în pământul Eghipetului, zicând:
2. Luna aceasta este vouă începătură lunilor, cea dintâiu este vouă întru lunile anului.
3. Grăește către toată adunarea fiilor lui Israil zicând: în ziua a zecea a lunii aceștia să ia fiecare câte un miel de fiecare casă pe rudenia sa.
4. Iar de vor fi mai puțini în casă cât să nu fie de ajuns la un miel, să ia împreună cu sine pre vecinul său cel de aproape după numărul sufletelor, fiecare să-și numere lui’și câți îi va fi de ajuns la miel.
5. Și să fie vouă mielul desăvârșit, parte bărbătească de un an să fie vouă, din miei și din iezi să luați.
6. Și să-l țineți până la ziua a patrusprezecea a lunii acesteea, și să-l junghie toată mulțimea adunării fiilor lui Israil către seară.
7. Și să ia din sânge și să ungă amândoi stâlpii ușii și pragurile în casele unde-l vor mâncà pre el.
8. Și să mănânce carnea friptă la foc în noaptea aceea, și azimele cu salată să le mănânce.
9. Să nu-l mâncați crud nici fiert în apă, ci fript la foc, capul cu picioarele și cu măruntaile.
10. Să nu lăsați nimic dintr’însul pe a doua zi, și os din el să nu zdrobiți; cele ce vor rămâneà din el până a doua zi cu foc să le ardeți.
11. Și așà să-l mâncați pre el; mijloacele voastre fiind încinse și încălțămintele voastre în picioarele voastre și toegele voastre în mâinele voastre, și să-l mâncați de grabă că sunt paștile Domnului.
12. Și voi trece prin pământul Eghipetului în noaptea aceasta, și voi omorî pre tot cel întâiu născut în pământul Eghipetului, dela om până la dobitoc, și asupra tuturor dumnezeilor Eghiptenilor voiu face izbândă eu Domnul.
13. Și va fi sângele semn vouă pre casele în care veți fi voi, și voiu vedeà sângele și voiu acoperì pre voi, și nu va fi întru voi rană ca să pieriți când îi voiu bate în pământul Eghipetului.
14. Și va fi vouă ziua aceasta pomenire, și o veți țineà sărbătoare Domnului întru toate neamurile voastre, lege veșnică o veți prăznuì pre dânsa.
15. Șapte zile azime veți mâncà, și din ziua dintâiu veți scoate ce este dospit din casele voastre, tot cel ce din ziua dintâiu până în ziua a șaptea va mâncà dospit, se va pierde sufletul acela din Israil.
16. Și ziua dintâiu se va chemà sfântă, și ziua a șaptea numită sfântă va fi vouă, tot lucrul de slujbă să nu faceți într’însele, fără numai ce va trebuì de mâncat fiecăruia suflet, aceasta numai veți face.
17. Și veți păzì porunca aceasta, pentrucă în ziua aceasta voiu scoate puterea voastră din pământul Eghipetului, și veți țineà ziua aceasta întru neamurile voastre lege veșnică.
18. Începând în a patrusprezecea zi a lunii dintâiu, de cu seara veți mâncà azime până la ziua a douăzeci și una a lunii până seara.
19. Șapte zile aluat să nu se afle în casele voastre, tot cine va mâncà dospit, sufletul acela se va pierde dintru adunarea fiilor lui Israil; fie acela ori dintre venetici ori dintre moșnenii pământului.
20. Tot ce este dospit să nu mâncați, ci în tot lăcașul vostru să mâncați azime.
21. Și a chemat Moisì toată bătrânimea fiilor lui Israil și a zis către dânșii: mergeți și vă luați vouă miel după neamurile voastre și junghiați pasca.
22. Și luați mănunchiu de isop și întingând în sângele cel de lângă ușă, ungeți pragul și amândoi stâlpii ușii din sângele care este lângă ușă, și voi nici unul să nu ieșiți din ușa casii voastre până dimineața.
23. Și va trece Domnul să bată pre Eghipteni, și va vedeà sângele pre prag și pre amândoi stâlpii ușii, și va trece Domnul ușa și nu va lăsà pre cel ce pierde să intre în casele voastre să ucigă.
24. Și veți păzì cuvântul acesta lege ție și fiilor tăi până în veac.
25. Iar după ce veți intrà în pământul care vă va da vouă Domnul precum au grăit, păziți slujba aceasta.
26. Și va fi de vor zice către voi fiii voștri: ce este slujba aceasta?
27. Veți grăì lor: jertfă sunt paștile acestea Domnului, cum au acoperit casele fiilor lui Israil în pământul Eghipetului când au bătut pre Eghipteni; iar casele noastre le-au mântuit, și plecându-se poporul s’a închinat.
28. Și ducându-se au făcut fiii lui Israil după cum au poruncit Domnul lui Moisì și lui Aaron, așà au făcut.
29. Și a fost la miezul nopții au bătut Domnul pre tot întâiul născut în pământul Eghipetului, dela cel întâiu născut al lui Faraon care ședea pre tron, până la cel întâiu născut al roabei cei din temniță și până la tot cel întâiu născut a tot dobitocul.
30. Și s’a sculat Faraon noaptea și slugile lui și toți Eghiptenii, și s’a făcut strigare mare în tot pământul Eghipetului, că nu erà casă în care să nu fie mort.
31. Și a chemat Faraon pre Moisì și pre Aaron noaptea și le-a zis lor: sculați-vă și ieșiți din poporul meu și voi și fiii lui Israil mergeți și slujiți Domnului Dumnezeului vostru după cum ziceți.
32. Și oile și boii voștri luând mergeți, și mă binecuvântați și pre mine.
33. Și sileau Eghiptenii pre popor cu grabă să-l scoață pre el din pământul lor, că ziceau ei: toți vom murì.
34. Și a luat poporul aluatul său mai înainte de a se dospì, legat în hainele sale pre umeri.
35. Iar fiii lui Israil au făcut după cum a poruncit lor Moisì, și au cerut dela Eghipteni vase de argint și de aur și haine.
36. Și au dat Domnul har poporului său înaintea Eghiptenilor și i-au împrumutat pre ei, și au jefuit pre Eghipteni.
37. Și s’au ridicat fiii lui Israil din Ramesi spre Sochot, ca șase sute de mii de bărbați pedeștri, afară de cele ce aveau.
38. Și amestecătură multă s’a suit împreună cu ei și oi și boi și vite multe foarte.
39. Și au copt aluatul, care l-au scos din Eghipet turte de azime în spuză, pentrucă nu s’a dospit, că i-au scos pre ei Eghiptenii și n’au putut să aștepte, nici demâncare nu și-au făcut lor pre cale.
40. Iar sălășluirea fiilor lui Israil, care au lăcuit în pământul Eghipetului și în pământul Hanaan, au fost ani patru sute treizeci.
41. Și a fost după patru sute treizeci de ani, a ieșit toată puterea Domnului din pământul Eghipetului noaptea.
42. Pază este Domnului, ca să-i scoață pre ei din pământul Eghipetului; noaptea aceea este pază Domnului ca toți fiii lui Israil să o păzească întru semințiile lor.
43. Și au zis Domnul către Moisì și Aaron: aceasta este legea paștilor, tot cel de neam strein nu va mâncà din ele.
44. Și pre tot robul ori cu argint cumpărat îl vei tăià împrejur, și atunci va mâncà din ele.
45. Strein și năimit să nu mănânce din ele.
46. Într-o casă se va mâncà și să nu scoateți din cărnuri afară din casă, și os să nu zdrobiți dintr’însul.
47. Toată adunarea fiilor lui Israil să facă aceasta.
48. Iar de va venì la voi vr’un nemernic să facă paști Domnului, veți tăià împrejur toată partea bărbătească, și atunci va venì să facă aceasta și va fi ca și moșneanul cel de pământ, tot cel netăiat împrejur nu va mâncà din ele.
49. O lege va fi celui de loc și nemernicului, care va lăcuì între voi.
50. Și au făcut fiii lui Israil după cum au poruncit Domnul lui Moisì și lui Aaron, așà au făcut.
51. Și a fost în ziua aceea au scos Domnul pre fiii lui Israil din pământul Eghipetului împreună cu toată puterea lor.
CAP. 13.
[modifică]
Și au grăit Domnul către Moisì, zicând:
2. Sfințește mie pre tot cel întâiu născut, care întâiu deschide pântecele întru fiii lui Israil, dela om până la dobitoc, că al meu este.
3. Și a zis Moisì către popor: pomeniți ziua aceasta, întru care ați ieșit din pământul Eghipetului, din casa robiei, că cu mână tare v’au scos pre voi Domnul de acolo, și să nu mâncați dospit.
4. Că astăzi ieșiți voi în luna dintâiu.
5. Și va fi după ce te va duce Domnul Dumnezeul tău în pământul Hananeilor și Heteilor și Amoreilor și Eveilor și Ievuseilor și Ghergheseilor și Ferezeilor, precum s’au jurat părinților tăi, să deà ție pământul în care curge lapte și miere, vei face slujba aceasta în luna aceasta.
6. Șase zile veți mâncà azime, iar a șaptea zi sărbătoare Domnului.
7. Azime veți mâncà cele șapte zile, nu se va vedeà la tine dospit, nici vei aveà aluat în toate hotarele tale.
8. Vei povestì fiului tău în ziua aceea, zicând: pentrucă aceasta a făcut Domnul Dumnezeul meu, când am ieșit din Eghipet.
9. Și va fi ție semn în mâna ta și aducere aminte înaintea ochilor tăi, pentru ca să fie legea Domnului în gura ta, că cu mână tare te-au scos Domnul Dumnezeu din Eghipet.
10. Și să păziți legea aceasta în timpurile cele rânduite din zile în zile.
11. Și va fi după ce te va duce Domnul Dumnezeul tău în pământul Hananeilor, precum s’au jurat părinților tăi, și-l va da ție.
12. Și vei osebì pre tot cel ce deschide pântecele parte bărbătească Domnului, tot ce deschide pântecele din turme ori în vitele tale, câte vor fi ție parte bărbătească, le vei sfințì Domnului.
13. Tot ce deschide pântecele asinei să-l schimbi pre oaie, iar de nu-l vei schimbà, îl vei răscumpărà; pre tot cel întâiu născut al omului din fiii tăi vei răscumpărà.
14. Iar de te va întrebà feciorul tău după aceasta, zicând: ce este aceasta? Vei zice lui: că cu mână tare ne-au scos Domnul din pământul Eghipetului și din casa robiei.
15. Iar când s’au îndărătnicit pre Faraon și nu vreà să ne lase pre noi, au ucis pre tot cel întâi născut în pământul Eghipetului, dela cei întâi născuți ai oamenilor, până la cei întâi născuți ai dobitoacelor, pentru aceea eu jertfesc Domnului toată partea bărbătească ce deschide pântecele, și pre tot cel întâi născut ai fiilor mei voiu răscumpărà.
16. Și va fi spre semn în mâna ta și nemișcat înaintea ochilor tăi, pentrucă cu mână tare te-au scos Domnul din Eghipet.
17. Iar după ce a lăsat Faraon poporul, nu i-au povățuit pre ei Dumnezeu pre calea pământului Filistenilor, că erà aproape, pentrucă au zis Dumnezeu, ca nu cumvà să pară rău poporului văzând războiu și să se întoarcă în Eghipet.
18. Și au abătut Dumnezeu poporul dela calea cea dela pustie, spre marea Roșie. Iar fiii lui Israil al cincilea neam au eșit din pământul Eghipetului.
19. Și a luat Moisì oasele lui Iosif cu sine, că cu jurământ a jurat Iosif pre fiii lui Israil, zicând: cu cercetare vă va cercetà pre voi Domnul, ci să luați împreună cu voi oasele mele de aici.
20. Și purcezând fiii lui Israil din Sochot au tăbărît în Otom lângă pustie.
21. Iar Dumnezeu îi povățuià pre ei ziua cu stâlp de nor, arătându-le calea, iar noaptea cu stâlp de foc.
22. Și n’a lipsit stâlpul de nor ziua și stâlpul de foc noaptea înaintea a tot poporului.
CAP. 14.
[modifică]
Și au grăit Domnul către Moisì zicând:
2. Zì fiilor lui Israil ca să se întoarcă și să tăbărască împreajma șesului între Magdal și între mare în preajma Veelsepfonului, înaintea lui să tăbărîți lângă mare.
3. Și va zice Faraon poporului său: fiii lui Israil aceștia rătăcesc pre pământ, că i-a închis pre ei pustia.
4. Și eu voiu învârtoșà inima lui Faraon și îi va gonì dinnapoia lor, și mă voiu proslăvì în Faraon și întru toată oastea lui, și vor cunoaște toți Eghiptenii, că eu sunt Domnul, și au făcut așà.
5. Și s’a făcut știre împăratului Eghiptenilor că a fugit poporul, și s’a schimbat inima lui Faraon și a slujitorilor lui asupra poporului și au zis: ce am făcut aceasta de am lăsat pre fiii lui Israil să nu slujească nouă?
6. Deci a înhămat Faraon carăle sale și a luat pre tot poporul său cu sine.
7. Și a luat șase sute de care alese și toată călărimea Eghiptenilor și căpetenii preste toți.
8. Și au învârtoșat Domnul inima lui Faraon împăratul Eghipetului și a slujitorilor lui, și au gonit dinnapoia fiilor lui Israil. Iar fiii lui Israil ieșiau cu mână înaltă.
9. Și au gonit Eghiptenii dinnapoia lor și i-au aflat tăbărîți lângă mare, și toată călărimea și carăle lui Faraon și călărașii și oastea lui erà împreajma șesului înaintea Veelsepfonului.
10. Și Faraon se apropià, și căutând fiii lui Israil cu ochii au văzut, și iată Eghiptenii tăbărîse dinnapoia lor, și s’au temut foarte și au strigat fiii lui Israil către Domnul.
11. Și au zis lui Moisì: au doară nu erau mormânturi în pământul Eghipetului, ne-ai scos pre noi ca să murim în pustia aceasta, pentruce ne-ai făcut aceasta nouă scoțându-ne din Eghipet?
12. Au nu erà acesta cuvântul care l-am grăit către tine în Eghipet, zicând: lasă-ne pre noi să robim Eghiptenilor? Că mai bine erà nouă să robim Eghiptenilor, decât să murim în pustia aceasta.
13. Și a zis Moisì către popor: îndrăzniți, stați și veți vedeà mântuirea dela Domnul, care o va face nouă astăzi; că în ce chip ați văzut astăzi pre Eghipteni, nu-i veți mai vedeà pre ei în veci.
14. Domnul va bate războiu pentru voi; și voi veți fi în liniște.
15. Și au zis Domnul către Moisì: ce strigi către mine? Grăește fiilor lui Israil să meargă.
16. Și tu ia toiagul tău și tinde mâna ta spre mare, și să o desparți pre ea, și să intre fiii lui Israil prin mijlocul mării pre uscat.
17. Și iată eu voiu învârtoșà inima lui Faraon și a slugilor lui și a tuturor Eghiptenilor, și vor intrà după dânșii, și mă voiu proslăvì în Faraon și întru toată oastea lui și în carăle și în caii lui.
18. Și vor cunoaște toți Eghiptenii că eu sunt Domnul cel ce m’am proslăvit în Faraon, în carăle și în caii lui.
19. Și s’a ridicat îngerul lui Dumnezeu, care mergeà înaintea taberii fiilor lui Israil, și a mers dinnapoia lor; și s’a ridicat și stâlpul cel de nor dinnaintea lor și a stătut dinnapoia lor.
20. Și a intrat între tabăra Eghiptenilor și între tabăra fiilor lui Israil, și a stătut și s’a făcut întunerec și negură, și a trecut noaptea și nu s’au amestecat unii cu alții toată noaptea.
21. Și a întins Moisì mâna spre mare, și au gonit Domnul marea toată noaptea cu vânt repede despre austru și a uscat marea și s’a despărțit apa.
22. Și au intrat fiii lui Israil în mijlocul mării pre uscat, și le erà lor apa părete deadreapta și părete deastânga.
23. Și i-au gonit Eghiptenii, și au intrat după dânșii și toți caii lui Faraon și carele și călărașii în mijlocul mării.
24. Iar când a fost în straja dimineții, au căutat Domnul asupra taberii Eghiptenilor în stâlp de foc și de nor, și au turburat tabăra Eghiptenilor.
25. Și au împiedecat osiile carelor lor și îi duceà cu anevoe; și au zis Eghiptenii: să fugim dela fața lui Israil, că Domnul bate războiu pentru dânșii asupra Eghiptenilor.
26. Și au zis Domnul către Moisì: întinde mâna ta spre mare, și să se așeze apa la locul ei, și să acopere pre Eghipteni și carăle și pre călăreț.
27. Și a întins Moisì mâna spre mare, și s’a așezat apa de către ziuă la locul ei, iar Eghiptenii fugeau pre supt apă, și au înnecat Domnul pre Eghipteni în mijlocul mării.
28. Și întorcându-se apa a acoperit carăle și călărașii și toată puterea lui Faraon, carii intrase după dânșii în mare, și n’a rămas nici unul dintr’înșii.
29. Iar fiii lui Israil au trecut pre uscat prin mijlocul mării, și le erà lor apa părete deadreapta și părete deastânga.
30. Și au mântuit Domnul pre Israil în ziua aceea din mâna Eghiptenilor; și au văzut fiii lui Israil pre Eghipteni morți pre lângă țărmurile mării.
31. Și a văzut Israil mâna cea mare care au făcut Eghiptenilor Domnul, și s’a temut poporul de Domnul, și a crezut lui Dumnezeu și lui Moisì slugii lui.
CAP. 15.
[modifică]
Atunci au cântat Moisì și fiii lui Israil cântarea aceasta lui Dumnezeu, și au grăit: să cântăm Domnului că cu slavă s’au prea slăvit, pre cal și pre călăreț i-au aruncat în mare.
2. Ajutor și acoperitor s’au făcut mie spre mântuire Dumnezeul meu, și-l voiu mărì pre el, Dumnezeul părintelui meu, și-l voiu înălțà pre el.
3. Domnul cel ce sfărâmă războaiele, Domn numele lui.
4. Carăle lui Faraon și puterea lui au aruncat în mare, pre cei aleși călăreți căpitani i-au afundat în marea Roșie.
5. Cu marea i-au acoperit, afundatu-s’au întru adânc ca o piatră.
6. Dreapta ta Doamne s’au proslăvit întru tărie, mâna ta cea dreaptă Doamne au sfărâmat pre vrăjmași. Și întru mulțimea slavei tale ai zdrobit pre cei protivnici.
7. Trimis-ai mânia ta și i-a mâncat pre dânșii ca pre o trestie. Și prin Duhul mâniei tale s’a împărțit apa.
8. Închegatu-s’au ca un părete apele, închegatu-s’au valurile în mijlocul mării.
9. Zis-a vrăjmașul: gonind voiu prinde, împărți-voiu prăzi, umpleà-voiu sufletul meu, ucide-voiu cu sabia mea, stăpânì-va mâna mea.
10. Trimis-ai Duhul tău, acoperit-a pre ei marea, afundatu-s’au ca plumbul în apă mare.
11. Cine este asemenea ție întru dumnezei, Doamne? Cine este asemenea ție? Proslăvit întru sfinți, minunat întru slavă, făcând minuni.
12. Întins-ai dreapta ta, înghițitu-ia pre ei pământul.
13. Povățuit-ai cu dreapta ta pre poporul tău acesta pre care l-ai isbăvit, chematu-l-ai cu puterea ta la lăcașul cel sfânt al tău.
14. Auzit-au neamurile și s’au cutremurat, dureri au cuprins pre cei ce lăcuiau în Filistini.
15. Atunci s’au grăbit Voevozii Edomului și boerii Moavitenilor, cuprinsu-ia pre ei cutremur; topitu-s’au toți cei ce lăcuiau în Hanaan. Să cază preste dânșii cutremur și frică, cu mărirea brațului tău să se împietrească.
16. Până ce va trece poporul tău Doamne, până ce va trece poporul tău acesta, pre care l-ai agonisit.
17. Ducându-i înlăuntru; răsădește-i pre ei în muntele moștenirei tale, în lăcașul tău cel gata care l-ai făcut Doamne, sfințenie Doamne, care au gătit mâinile tale.
18. Domnul cel ce împărătește veacurile și preste veac și încă.
19. Că a intrat calul lui Faraon cu carăle și cu călărașii în mare, și au adus Domnul preste ei apa mării; iar fiii lui Israil au mers pre uscat prin mijlocul mării.
20. Iar Mariam proorocița sora lui Aaron a luat timpina în mâna sa, și au ieșit toate femeile după ea cu timpine și cu hore.
21. Și a început lor Mariam, zicând: să cântăm Domnului că cu slavă s’au prea slăvit, cal și călăreț i-au aruncat în mare.
22. Și a ridicat Moisì pre fiii lui Israil dela marea Roșie și i-a dus în pustia Sur, și a mers trei zile în pustie și n’au aflat apă să beà.
23. Și au venit în Merra, și nu puteau să beà apă din Merra că erà amară, pentru aceea au numit numele locului aceluia: amărăciune.
24. Și cârteà poporul asupra lui Moisì, zicând: ce vom beà?
25. Iar Moisì a strigat către Domnul, și i-au arătat lui Domnul un lemn și l-a băgat în apă și s’a îndulcit apa; acolo i-a pus lui îndreptări și judecăți, și acolo l-a ispitit pre el.
26. Și a zis: de vei auzì cu auzul glasul Domnului Dumnezeului tău, și vei face cele plăcute înaintea lui și vei pune în urechi poruncile lui, și vei păzì toate îndreptările lui, toată boala care am adus asupra Eghiptenilor nu o voiu aduce asupra ta, că eu sunt Domnul Dumnezeul tău cel ce te vindec pre tine.
27. Și a venit în Elim, și erà acolo douăsprezece izvoare de apă și șaptezeci de pomi de finic, și au tăbărît acolo lângă ape.
CAP. 16.
[modifică]
Și s’a ridicat din Elim, și a venit toată adunarea fiilor lui Israil în pustia Sin, care este între Elim și între Sina. Iar în a cincisprezecea zi a lunii a doua după ce au ieșit ei din pământul Eghipetului,
2. A cârtit toată adunarea fiilor lui Israil asupra lui Moisì și asupra lui Aaron.
3. Și au zis fiii lui Israil către ei: mai bine am fi murit bătuți de Domnul în pământul Eghipetului când ședeam la căldările cele cu carne și mâncam pâine de ne săturam, decât ne-ați adus în pustia aceasta, ca să omorîți toată adunarea aceasta cu foame.
4. Și au zis Domnul către Moisì: iată eu voiu ploua vouă pâini din cer, și să iasă poporul și să adune cât va fi de ajuns într’o zi, ca să-i ispitesc pre ei, de vor umblà în legea mea, au ba?
5. Și va fi în ziua a șasea să adune de două ori mai mult decât adunà într’altă zi pentru o zi.
6. Și au zis Moisì și Aaron către toată adunarea fiilor lui Israil: în astă seară veți cunoaște că Domnul v’au scos pre voi din pământul Eghipetului.
7. Și dimineață veți vedeà mărirea Domnului, pentrucă au auzit cârtirea voastră asupra lui Dumnezeu; iar noi ce suntem de cârtiți asupra noastră?
8. Și a zis Moisì: vă va da vouă Domnul seara carne să mâncați și pâine dimineața să vă săturați; că au auzit Domnul cârtirea voastră care cârtiți asupra noastră, și noi ce suntem? Că nu este asupra noastră cârtirea voastră, ci asupra lui Dumnezeu.
9. Și a zis Moisì lui Aaron: grăește către toată adunarea fiilor lui Israil: apropiați-vă înaintea lui Dumnezeu, că au auzit cârtirea voastră.
10. Iar când grăì Aaron către toată adunarea fiilor lui Israil și se întoarseră în pustie, mărirea Domnului s’a arătat în nor.
11. Și au grăit Domnul către Moisì zicând:
12. Auzit-am cârtirea fiilor lui Israil, grăește către ei zicând: seara veți mâncà carne și dimineața vă veți săturà de pâine, și veți cunoaște că eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
13. Și s’a făcut seară, și s’au suit prepelițe și au acoperit tabăra; iar dimineața după ce încetà roua înprejurul taberii,
14. Iată pre fața pustiei mărunt și rotund, alb ca ghiața pre pământ.
15. Și văzând aceasta fiii lui Israil, au zis unul către altul: ce este aceasta? Că nu știau ce este, și a zis Moisì către dânșii: aceasta este pâinea care au dat-o Domnul vouă să mâncați.
16. Și acesta este cuvântul, care l-au poruncit Domnul: strângeți dintr’însa fiecare cât este de ajuns o măsură după capete, după numărul sufletelor voastre, fiecare împreună cu cei ce lăcuesc cu voi să adunați.
17. Și au făcut așà fiii lui Israil, și au adunat unul mai mult, altul mai puțin.
18. Și măsurând cu măsura, nici celui ce aveà mult n’a întrecut, nici celui ce aveà puțin n’a lipsit, fiecare cât erà de ajuns la cei cu sine a adunat.
19. Și a zis Moisì către ei: nimenea să nu lase dintr’aceasta pe dimineața.
20. Și n’au ascultat pre Moisì, ci unii au lăsat dintr’aceea pe dimineața, și a făcut viermi, și s’a împuțit și s’a mâhnit Moisì pre ei.
21. Și adunau dimineața fiecare cât îi erà de ajuns lui, că dacă încălzea soarele, se topeà.
22. Și a fost în ziua a șasea au adunat cele trebuincioase îndoite, câte două măsuri unuia, și au intrat toți boierii adunării și au spus lui Moisì.
23. Și a zis Moisì către dânșii: nu acesta este cuvântul care au grăit Domnul? Sâmbăta odihnă sfântă e Domnului mâine; ori câte veți vreà a coace, coaceți, și ori câte veți vreà a fierbe, fierbeți, și tot ce va prisosì lăsați pre ea rămășiță pe dimineață.
24. Și au lăsat din aceasta până dimineața după cum a poruncit lor Moisì, și nu s’a împuțit, nici viermi nu s’au făcut într’însa.
25. Și a zis lor Moisì: mâncați astăzi, pentrucă Sâmbătă Domnului este astăzi, nu veți aflà în câmp.
26. Șase zile veți adunà, iar ziua a șaptea este Sâmbătă, nu veți aflà într’însa.
27. Și a fost a șaptea zi au ieșit unii din popor să adune, și n’au găsit.
28. Și au zis Domnul către Moisì: până când nu veți să ascultați de poruncile mele și de legea mea?
29. Vedeți, că Domnul au dat vouă sărbătoare ziua aceasta, pentru aceea el au dat vouă în ziua a șasea pâine pre două zile; ședeți fiecare în casele voastre, nimenea să nu iasă din locul său în ziua a șaptea.
30. Și a ținut Sâmbătă poporul în ziua a șaptea.
31. Și au numit fiii lui Israil numele acesteia mani, și erà ca sămânța coliandrului albă, iar gustul ei ca azima cu miere.
32. Și a zis Moisì: acesta este cuvântul, care l-au poruncit Domnul: umpleți măsura de mană spre păstrare întru neamurile voastre, ca să vază pâinea care ați mâncat voi în pustie, când v’au scos pre voi Domnul din pământul Eghipetului.
33. Și a zis Moisì către Aaron: ia un vas de aur și pune într’însul o măsură plină de mană, și-l pune pre el înaintea lui Dumnezeu, ca să-l păziți întru neamurile voastre,
34. În ce chip au poruncit Domnul lui Moisì; și l-a pus Aaron înaintea mărturiei spre păstrare.
35. Iar fiii lui Israil au mâncat mană patruzeci de ani, până au venit în pământ lăcuit; au mâncat mană până au venit în partea Finichiei.
36. Iar acea măsură erà a zecea parte din trei vedre.
CAP. 17.
[modifică]
Și s’a ridicat toată adunarea fiilor lui Israil din pustia Sin cu taberile sale după cuvântul Domnului, și au tăbărît în Rafidin; și poporul nu aveà apă să beà.
2. Și blestemà poporul pre Moisì, zicând: dă-ne apă să bem, și a zis lor Moisì: ce mă blestemați și ce ispitiți pre Domnul?
3. Și a însetoșat acolo poporul de apă, și cârteà asupra lui Moisì zicând: pentruce aceasta? Ne-ai scos din Eghipet să ne omori pre noi și pre pruncii noștri și vitele noastre cu setea?
4. Și a strigat Moisì către Dumnezeu, zicând: ce voiu face poporului acestuia? Încă puțin și mă vor ucide cu pietre.
5. Și au zis Domnul către Moisì: mergi înaintea poporului acestuia, și ia cu tine din bătrânii poporului, și toiagul cu care ai lovit rîul, ia-l în mâna ta și mergi.
6. Iată eu voiu stà acolo mai ’nainte de ce vei merge tu la piatră în Horiv, și vei lovì piatra, și va ieșì dintr’însa apă și va beà poporul; și a făcut Moisì așà înaintea fiilor lui Israil.
7. Și a numit numele locului aceluia: ispită și blestem, pentru blestemul fiilor lui Israil, și pentrucă au ispitit pre Domnul, zicând: de este Domnul întru noi, au ba?
8. Și a venit Amalic și băteà pre Israil în Rafidin.
9. Și a zis Moisì lui Isus: alege ție bărbați tari, și ieșind stai împrotiva lui Amalic mâine, și iată eu voiu stà pre vârful muntelui și toiagul lui Dumnezeu în mâna mea.
10. Și a făcut Isus după cum i-a zis Moisì lui, și ieșind a stătut împrotiva lui Amalic, iar Moisì și Aaron și Or s’au suit pre vârful muntelui.
11. Și a fost când ridica Moisì mâinile sale, biruià Israil; iar când lăsa mâinile, biruià Amalic.
12. Și mâinile lui Moisì s’au îngreuiat, și luând piatră a pus supt el și ședeà pre ea, și Aaron și Or rezemau mâinile lui, unul de o parte, altul de altă parte, și au fost mâinile lui Moisì rezemate până la apusul soarelui.
13. Și a sfărâmat Isus pre Amalic și pre tot poporul lui cu ucidere de sabie.
14. Și au zis Domnul către Moisì: scrie aceasta spre pomenire în carte, și spune lui Isus, că cu stingere voiu stinge pomenirea lui Amalic din cele de supt cer.
15. Și a zidit Moisì jertfelnic Domnului, și a chemat numele lui: Domnul este scăparea mea.
16. Că cu mână ascunsă bate Domnul pre Amalic din neam în neam.
CAP. 18.
[modifică]
Și a auzit Iotor preotul din Madiam, socrul lui Moisì, toate câte au făcut Domnul lui Israil poporului său, că au scos Domnul pre Israil din Eghipet.
2. Și a luat Iotor socrul lui Moisì pre Sepfora femeia lui Moisì, că o a fost lăsat pre ea la dânsul,
3. Și pre cei doi feciori ai ei, numele unuia: Ghersam, zicând: nemernic am fost în pământ strein,
4. Și numele celui de al doilea: Eliezer, zicând: că Dumnezeul tatălui meu mi-au ajutat și m’au scos din mâna lui Faraon.
5. Și a venit Iotor socrul lui Moisì și fiii și femeia la Moisì în pustie unde tăbărâse la muntele lui Dumnezeu.
6. Și spuseră lui Moisì, zicând: iată Iotor socrul tău vine la tine, femeia ta și amândoi feciorii tăi cu dânsul.
7. Și a ieșit Moisì întru întîmpinarea socrului său, și s’a închinat lui și l-a sărutat, și s’au sărutat unii cu alții, și i-a băgat pre dânșii în cort.
8. Și a povestit Moisì socrului său toate câte au făcut Domnul lui Faraon și tuturor Eghiptenilor pentru Israil, și tot necazul ce li s’au făcut lor pre cale, și cum i-au scos pre ei Domnul din mâna lui Faraon și din mâna Eghiptenilor.
9. Și s’a minunat Iotor de toate bunătățile care le-au făcut lor Domnul, că i-au scos pre ei din mâna Eghiptenilor și din mâna lui Faraon.
10. Și a zis Iotor: binecuvântat este Domnul că au scos pre poporul său din mâna Eghiptenilor și din mâna lui Faraon.
11. Acum am cunoscut, că mare este Domnul preste toți dumnezeii, pentrucă i-au smerit pre ei.
12. Și a adus Iotor socrul lui Moisì arderi de tot și jertfe lui Dumnezeu, și a venit Aaron și toți bătrânii lui Israil, ca să mănânce pâine cu socrul lui Moisì înaintea lui Dumnezeu.
13. Și a fost a doua zi a șezut Moisì să judece poporul, și a stătut tot poporul înaintea lui Moisì de dimineața până seara.
14. Și văzând Iotor toate câte face poporului, a zis: ce este aceasta ce faci tu poporului? Pentruce șezi tu singur? Și tot poporul stă înaintea ta de dimineața până seara?
15. Și a zis Moisì către socrul său: că a venit la mine poporul, ca să ceară judecată dela Dumnezeu.
16. Căci, când se ivesc între ei neînțelegeri și vin la mine, judec pe fiecare, și învăț pre ei poruncile lui Dumnezeu și legea lui.
17. Și a zis socrul lui Moisì către dânsul: nu faci bine lucrul acesta.
18. Cu stricare te vei stricà și tu și tot poporul acesta care este cu tine, greu este ție lucrul acesta, nu-i vei puteà face tu singur.
19. Acum dar ascultă-mă și te sfătuesc, și va fi Dumnezeu cu tine, fii tu poporului întru cele ce sunt către Dumnezeu, și poartă cuvintele lor către Dumnezeu.
20. Și le mărturisește lor poruncile lui Dumnezeu și legea lui, și le arată lor căile pre care să umble și faptele care să facă.
21. Și tu alege ție din tot poporul bărbați puternici și temători de Dumnezeu, bărbați drepți carii urăsc trufia, și-i pune preste popor mai mari preste mie, și căpetenii preste sută, și căpetenii preste cincizeci, și mai mari preste zece.
22. Și să judece poporul în tot ceasul, iar lucrurile grele să le aducă la tine, și judecățile cele mici să le judece ei, și te vor ușurà, și-ți vor ajutà.
23. De vei face cuvântul acesta, te va întărì Dumnezeu, și vei putea stà, și tot poporul acesta va ajunge cu pace la locul său.
24. Și a ascultat Moisì cuvântul socrului său, și a făcut toate câte i-a zis lui.
25. Și a ales Moisì bărbați puternici din tot Israilul, și i-a pus pre ei preste dânșii mai mari preste mie, și căpetenii preste sută, și mai mari preste cincizeci, și mai mari preste zece.
26. Și judecà poporul în tot ceasul, iar lucrul cel greu aducea la Moisì, și tot lucrul cel ușor îl judecau ei.
27. Și a lăsat Moisì pre socrul său, și s’a dus în pământul său.
CAP. 19.
[modifică]
Iar în luna a treia după ce au ieșit fiii lui Israil din pământul Eghipetului, în ziua aceasta au venit în pustia Sina.
2. Și s’au ridicat dela Rafidin și au venit în pustia Sina, și a tăbărît acolo Israil împreajma muntelui.
3. Și Moisì s’a suit în muntele lui Dumnezeu, și l-au strigat pre dânsul Dumnezeu din munte, zicând: acestea vei grăì casii lui Iacov, și vei spune fiilor lui Israil.
4. Înși-vă ați văzut câte am făcut Eghiptenilor, și v’am luat pre voi ca pre niște aripi de vulturi, și v’am tras pre voi la mine.
5. Și acum de veți ascultà cuvântul meu și veți păzì legea mea, veți fi mie popor ales din toate neamurile, că al meu este tot pământul.
6. Și voi veți fi mie preoție împărătească și neam sfânt, aceste cuvinte vei grăì fiilor lui Israil.
7. Și a venit Moisì și a chemat pre bătrânii poporului, și a grăit înaintea lor toate cuvintele acestea, care le-au poruncit lor Dumnezeu.
8. Și a răspuns tot poporul de odată, și a zis: toate câte au zis Dumnezeu vom face și vom ascultà, și a adus Moisì cuvintele poporului la Dumnezeu..
9. Și au zis Domnul către Moisì: iată eu voiu venì la tine în stâlp de nor, ca să mă auză poporul grăind către tine, și vor crede ție în veci. Și a spus Moisì cuvintele poporului către Domnul.
10. Și au zis Domnul către Moisì: pogoară-te de spune poporului, și-i curățește pre ei astăzi și mâine, și să-și spele hainele.
11. Și să fie gata în ziua a treia, că în ziua a treia se va pogorî Domnul pre muntele Sinaii înaintea a tot poporul.
12. Și vei așezà poporul prin prejur, zicându-le: păziți-vă să nu vă suiți în munte, nici să vă atingeți de cevà dintr’ale lui, că tot cel ce se va atinge de munte, cu moarte va murì.
13. Să nu se atingă de el mână, că cu pietre se va ucide sau cu săgeată se va săgetà, ori vită, ori om fie, nu va trăì; iar dacă se vor depărtà tunetele și trâmbițile și norul dela munte, ei se vor suì în munte.
14. Și s’a pogorît Moisì din munte la popor, și i-a sfințit pre ei, și și-a spălat hainele sale.
15. Și a zis poporului: fiți gata, trei zile să nu vă apropiați de femei.
16. Și a fost a treia zi când se făceà ziuă, s’au făcut tunete și fulgere și nori întunecați pre muntele Sinaii, glasul trâmbiții răsunà tare, și s’a spăimântat tot poporul cel din tabără.
17. Și a scos Moisì poporul întru întîmpinarea lui Dumnezeu din tabără, și a stătut supt munte.
18. Iar muntele Sinaii fumegà tot, că se pogorîse Dumnezeu pre el în foc, și se suià fumul ca niște fum din cuptor, și s’a spăimântat tot poporul foarte.
19. Și glasurile trâmbiții se întăreau din ce în ce, și Moisì grăià; iar Dumnezeu răspundeà lui cu glas.
20. Și s’au pogorît Domnul pre muntele Sinaii, pre vârful muntelui, și au chemat Domnul pre Moisì în vârful muntelui, și s’a suit Moisì.
21. Și au grăit Dumnezeu către Moisì, zicând: pogoară-te și mărturisește poporului, ca nu cumvà să se apropie către Dumnezeu să vază, și vor cădeà dintr’înșii mulțime.
22. Și preoții carii se vor apropià către Domnul Dumnezeu, să se sfințească, ca nu cumvà să se întoarcă de către ei Domnul.
23. Și a zis Moisì către Dumnezeu: nu va puteà poporul să se sue în muntele Sinaii, că tu ai mărturisit nouă zicând: osibește muntele și-l sfințește pre el.
24. Și i-au zis lui Domnul: mergi, pogoară-te și te sue tu și Aaron cu tine; iar pe preoți și pre popor să nu-i silești a se suì la Dumnezeu, ca nu cumvà să piarză dintr’înșii Domnul.
25. Și s’a pogorît Moisì la popor și a spus lor.
CAP. 20.
[modifică]
Și au grăit Domnul toate cuvintele acestea zicând:
2. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău cel ce te-am scos pre tine din pământul Eghipetului, din casa robiei.
3. Să nu ai alți dumnezei afară de mine.
4. Să nu-ți faci ție chip cioplit, nici asemănarea vreunui lucru din câte sunt în cer sus, și din câte sunt pre pământ jos, și din câte sunt în ape supt pământ.
5. Să nu te închini acelora și să nu slujești lor; că eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Dumnezeu răvnitor, cel ce răsplătesc păcatele părinților în fii până la al treilea și până la al patrulea neam, celor ce mă urăsc pre mine.
6. Și fac milă până la a mia neam celor ce mă iubesc pre mine și păzesc poruncile mele.
7. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert, că nu va iertà Domnul pre cel ce va luà numele lui în deșert.
8. Adu-ți aminte de ziua Sâmbetei să o sfințești pre ea.
9. Șase zile lucrează și fă toate lucrurile tale.
10. Iar ziua a șaptea este sâmbăta Domnului Dumnezeului tău, să nu faci într’aceea nici un lucru, nici tu și feciorul tău și fata ta, sluga ta și slujnica ta, boul tău, înjugătorul tău și tot dobitocul tău, și streinul cel ce lăcuește cu tine.
11. Că în șase zile au făcut Dumnezeu cerul și pământul și marea și toate câte sunt într’însele, și în ziua a șaptea au odihnit; pentru aceea au binecuvântat Dumnezeu ziua a șaptea și au sfințit-o pre ea.
12. Cinstește pre tatăl tău și pre muma ta, ca să-ți fie ție bine și să trăești mult pre pământul cel bun, care Domnul Dumnezeul tău ți-l dă ție.
13. Să nu ucizi.
14. Să nu preacurvești.
15. Să nu furi.
16. Să nu mărturisești strâmb asupra vecinului tău mărturie mincinoasă.
17. Să nu poftești femeia aproapelui tău, să nu poftești casa vecinului tău, nici țarina lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici înjugătorul lui și nici o vită a lui și nici câte sunt ale aproapelui tău.
18. Și tot poporul vedeà glasul și luminile și sunetul trâmbiții și muntele fumegând, și spăimântându-se tot poporul, a stătut departe.
19. Și a zis către Moisì: grăește tu nouă, și să nu grăiască către noi Dumnezeu, ca nu cumvà să murim.
20. Și a zis lor Moisì: îndrăzniți, că pentru ca să vă ispitească pre voi, au venit Dumnezeu la voi, ca să fie frica lui întru voi, ca să nu păcătuiți.
21. Și stà poporul departe, și Moisì a intrat în negura unde erà Dumnezeu.
22. Și au zis Domnul către Moisì: acestea vei zice casei lui Iacov, și vei spune fiilor lui Israil: voi ați văzut că din cer am grăit către voi.
23. Să nu vă faceți vouă dumnezei de argint și dumnezei de aur; să nu vă faceți vouă înși-vă.
24. Altar de pământ să-mi faceți mie, și să puneți preste dânsul arderile cele de tot ale voastre, și jertfele cele de mântuire ale voastre și oile și vițeii voștri, în tot locul unde voiu numì numele meu acolo, și voiu venì la tine și te voiu binecuvântà.
25. Iar de vei face mie altar de piatră, să nu-l zidești din pietre cioplite, pentrucă ai pus cuțitul tău pre ele și s’au pângărit.
26. Să nu te sui pe trepte la altarul meu, ca să nu descoperi urâciunea ta pre dânsul.
CAP. 21.
[modifică]
Și acestea sunt îndreptările, care le vei pune înaintea lor.
2. De vei cumpărà rob evreu, șase ani să slujiască ție; iar în al șaptelea an îl vei lăsà pre el în dar.
3. Iar de va venì el singur, singur va ieșì; iar de va intrà și femeia împreună cu dânsul, va ieșì și femeia lui.
4. Iar de va da lui femeie stăpânul, și va naște lui femeia feciori și fete, femeia și pruncii vor fi ai stăpânului său, numai el singur va ieșì.
5. Iar de va răspunde robul, zicând: iubesc pre stăpânul meu și pre femeie și pruncii mei, nu mă voiu duce slobod.
6. Să-l aducă pre el stăpânul lui la judecata lui Dumnezeu, și atunci să-l aducă pre el la ușă pe prag, și să-i găurească stăpânul lui urechia cu sula, și îi va slujì lui în veci.
7. Iar de-și va vinde cinevà fata roabă de casă, nu va ieșì cum ies slujnicile.
8. Iar de nu va plăceà stăpânului său aceea pre care nu ș’a încredințat-o, o va lăsà pre ea slobodă; iar la neam strein nu are voie să o vânză, pentrucă o umilește pre ea.
9. Iar de ar încredința-o pre ea feciorului său, după dreptatea fetelor va face ei.
10. Iar de va luà pre alta de hrană și de cele ce se cuvin ei și pentru haine și pentru petrecerea ei, să nu o păgubească.
11. Iar de nu va face ei aceste trei, va ieșì în dar fără de argint.
12. Iar de va lovì cinevà pre altul și va murì, cu moarte să se omoare.
13. Iar de nu va fi din voie, ci Dumnezeu l-au dat în mâinile lui, da-voiu ție loc în care să fugă ucigașul.
14. Iar de se va apucà cinevà să omoare pre vecinul său cu vicleșug și va fugì la altar, dela altarul meu să-l iei să-l omori.
15. Cel ce bate pre tatăl său sau pre muma sa, cu moarte să se omoare.
16. Cel ce va grăì de rău pre tatăl său sau pre muma sa, cu moarte să se omoare.
17. Cel ce va furà pre cinevà din fiii lui Israil și cu deasila îl va vinde și se va aflà într’aceasta, cu moarte să se omoare.
18. Iar de se vor certà doi oameni, și va lovì unul pre altul cu piatră au cu pumnul, și nu va murì, și va zăceà în pat,
19. De se va sculà omul și va umblà afară cu toiag, nevinovat va fi cel ce l-a lovit, fără numai vremea cât a zăcut și leacurile va plătì.
20. Iar de va lovì cinevà pre robul său sau pre roaba sa cu toiag, și va murì de mâinile lui, cu judecată se va pedepsì.
21. Iar de va trăì o zi sau două, nu se va pedepsì, pentrucă argint al lui este.
22. Iar de se vor sfădì doi bărbați și vor lovì pre femeia ce are în pântece, și va ieșì pruncul ei neînchipuit, cu gloabă să se globească, cât va poftì bărbatul femeii, va dà după cerere vrednic.
23. Iar de va fi pruncul închipuit, va dà suflet pentru suflet.
24. Ochiu pentru ochiu, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior.
25. Arsură pentru arsură, rană pentru rană, umflătură pentru umflătură.
26. Iar de va lovì cinevà ochiul robului său sau ochiul roabei sale și-l va orbì, slobozi să-i lase pre ei pentru ochiul lor.
27. Iar de va zdrobì dintele robului său sau dintele roabei sale, va slobozì pre ei pentru dintele lor.
28. Iar de va împunge taurul bărbat sau femeie și va murì, cu pietre se va ucide taurul, și nu se vor mâncà cărnurile lui; iar stăpânul taurului nevinovat va fi.
29. Iar de va fi fost vre un taur împungător mai ’nainte de ieri și de alaltăieri, și vor spune stăpânului lui, și nu-l va închide pre dânsul, și va omorî bărbat sau femeie, taurul cu pietre să se omoare, și stăpânul lui încă să moară. Fac. 9, 5.
30. Iar de se va pune lui preț să se răscumpere, va da răscumpărare pentru sufletul său, cât vor cere de la el.
31. Iar de va împunge fecior sau fată, după dreptatea aceasta vor face lui.
32. Iar de va împunge taurul rob sau roabă, treizeci de drahme de argint va da stăpânului lor, și taurul cu pietre să se omoare.
33. De va deschide cinevà groapă sau va săpà groapă în piatră, și nu o va acoperì, și va cădeà înlăuntru acolo vițel sau asin,
34. Stăpânul groapei va plătì, argint va dà stăpânului lor, iar stârvul al lui va fi.
35. Iar de va împunge taurul cuivà pre taurul vecinului și va murì, vor vinde taurul cel viu și vor împărțì argintul lui, și taurul cel mort îl vor împărțì.
36. Iar de va fi știut că este taurul împungător mai dinnainte de ieri și de alaltăieri, și vor fi spus stăpânului lui și nu-l va ținea închis, va plătì taur pentru taur, iar stârvul va fi al lui.
CAP. 22.
[modifică]
De va furà cinevà vițel sau oaie, și o va junghià sau o va vinde, cinci viței să plătiască pentru vițel, și patru oi pentru oaie.
2. Iar de va aflà cinevà pre fur săpând și bătându-l va murì, nu se va omorî.
3. Iar de va face aceasta după ce va răsărì soarele, vinovat este, pentru moarte cu moarte va murì. Iar de nu va avea ce să întoarcă pentru furtișag, el să se vânză.
4. Iar de se va prinde și se va aflà în mâna lui furtișagul viu, dela asin până la oaie îndoite să le plătiască.
5. Iar de va paște cinevà țarină sau vie, și va lăsà vita sa să pască țarina altuia, să plătească din țarina sa după rodul ei; iar de va paște toată țarina, cele mai bune din țarina sa și cele mai bune din viea sa va plătì.
6. Iar de va ieși foc și va aflà mărăcini, și va arde clăi sau spice sau țarină, le va plătì cel ce a aprins focul.
7. Iar de va da cinevà vecinului său argint sau unelte spre păstrare, și se vor furà din casa omului, de se va aflà furul, va plătì îndoit.
8. Iar de nu se va aflà furul, va venì domnul casii înaintea lui Dumnezeu, și va jurà cu adevărat cum că el n’a făcut vicleșug întru toate uneltele vecinului său, asupră-i toată strâmbătatea grăită.
9. Și pentru vițel și pentru asin, și pentru oaie și pentru haină, și pentru tot lucrul pierdut de care se pârăște, de va jurà înaintea lui Dumnezeu va merge judecata amândurora și cel ce se va prinde prin Dumnezeu, va plătì îndoit vecinului său.
10. Iar de va da cinevà vecinului său asin sau vițel sau oaie sau ori ce vită să-l păzească, și se va stricà sau va murì sau se va robì și nimenea nu va ștì,
11. Va jurà înaintea lui Dumnezeu cum că el n’a făcut vicleșug, ca să aibă parte ori în ce vită a deaproapelui, și așà va primì stăpânul lui, și el nu va plătì.
12. Iar de se va furà dela el, îl va plătì stăpânului lui.
13. Iar de se va prinde de hiare, îl va duce la ușă, și nu-l va plătì.
14. Iar de va cere cinevà cevà de acestea dela vecin, și se va stricà sau va murì sau se va robì, și stăpânul nu va fi cu dânsul, îl va plătì.
15. Iar de va fi stăpânul cu dânsul, nu-i va plătì; și de va fi năimit, se va socotì lui în simbria lui.
16. Iar de va înșelà cinevà fecioară nelogodită și se va culcà cu ea, cu zestre să o înzestreze pre ea lui-și femeie.
17. Iar de cumvà ferind se va ferì, și nu va vreà tatăl ei să o deà pre ea lui femeie, va plătì el tatălui ei argint după cum este zestrea fecioarelor.
18. Pre vrăjitori să nu-i lăsați să trăiască.
19. Tot cel ce se culcă cu dobitoc, cu moarte să îi omorâți pre ei.
20. Cel ce jertfește dumnezeilor, cu moarte să piară, fără numai Domnului.
21. Și pre cel nemernic să nu-l chinuiți, nici să-l întristați, pentrucă și voi ați fost nemernici în pământul Eghipetului.
22. La nici o văduvă și la nici un sărac să nu-i faceți rău.
23. Iar de vei asuprì pre ei cu rău, și strigând ei se vor plânge către mine, cu auzul voiu auzì glasul lor.
24. Și mă voiu aprinde cu mânie, și voiu omorî pre voi cu sabia, și vor fi femeile voastre văduve și fiii voștri săraci de părinți.
25. Iar de vei da împrumut argint fratelui celui sărac, care este lângă tine să nu-l silești, să nu-i pui camătă asupră.
26. Iar de vei luà zălog haina vecinului mai înainte de apusul soarelui, să o dai înapoi lui.
27. Pentrucă aceasta este acoperemântul lui, numai această haină are el, cu care își acopere goliciunea sa, în ce va dormi? De va strigà către mine, voiu auzì pre el, că milostiv sunt.
28. Pre Dumnezei să nu-i vorbești de rău, și pre mai marele poporului tău să nu-l grăești de rău.
29. Pârga ariei și a teascului tău să nu întârzii a le da. Cele întâiu născute ale fiilor tăi vei da mie.
30. Așà vei face cu vițelul tău și cu oaia ta și cu înjugătorul tău, șapte zile vor fi supt mumă-sa, iar în ziua a opta îl vei da mie.
31. Și bărbați sfinți veți fi mie, și carnea cea ruptă de hiară să nu o mâncați, ci câinelui o veți aruncà pre ea.
CAP. 23.
[modifică]
Să nu primești cuvânt deșert, să nu te unești cu cel strâmb ca să fii mărturie strâmbă.
2. Să nu fii cu cei mai mulți spre rău, să nu te adăogi cu mulțimea a te abate cu cei mai mulți, ca să abați judecata.
3. Și de cel sărac să nu-ți fie milă la judecată.
4. Iar de vei întâlnì boul vrăjmașului tău sau înjugătorul lui rătăcind, să-l întorci să-l dai lui.
5. Și de vei vedeà înjugătorul vrăjmașului tău căzut subt sarcina lui, să nu-l treci, ci să o ridici împreună cu el.
6. Să nu abați judecata săracului când se judecă.
7. De tot cuvântul strâmb să te ferești, pre cel nevinovat și pre cel drept să nu-l omori, și să nu îndreptezi pre cel necurat pentru daruri.
8. Și daruri să nu iei, că darurile orbesc ochii celor ce văd, și strică cuvintele cele drepte.
9. Și pre cel nemernic să nu-l învăluiți nici să-l necăjiți, că voi știți sufletul nemernicului, că voi nemernici erați în pământul Eghipetului.
10. Șase ani vei semănà pământul tău și vei adunà roadele lui;
11. Iar în al șaptelea an îi vei face odihnă și-l vei lăsà nelucrat, și vor mâncà săracii neamului tău, iar rămășițele le vor mâncà hiarele câmpului; așà vei face cu viea ta și cu măslinetul tău.
12. În șase zile să faci lucrurile tale, iar în ziua a șaptea vei odihnì, ca să se odihnească boul tău și înjugătorul tău, și ca să răsufle fiul slujnicii tale și nemernicul.
13. Toate câte am grăit către voi păziți-le, și numele dumnezeilor streini să nu le pomeniți, nici să se auză din gura voastră.
14. Trei vremi ale anului serbați mie.
15. Sărbătoarea azimilor căutați să o păziți, șapte zile veți mâncà azimă după cum ți-am poruncit ție pe vremea lunii cei dintâiu, pentrucă într’aceea ai ieșit din Eghipet, să nu te arăți înaintea mea deșert.
16. Și vei face sărbătoarea secerișului roadelor celor dintâiu a lucrurilor tale, care vei semănà în țarina ta. Și sărbătoarea săvârșitului la ieșirea anului, când aduni lucrurile cele din țarina ta.
17. În trei vremi ale anului se va arătà toată partea bărbătească înaintea Domnului Dumnezeului tău, căci când voi scoate neamurile dela fața ta și voiu lărgì hotarele tale, nu va poftì nimenea pământul tău.
18. Să nu jertfești pre dospit sânge din jertfa mea, nici să rămână grăsimea sărbătorei mele până dimineața.
19. Pârga roadelor celor dintâiu a pământului tău vei aduce în casa Domnului Dumnezeului tău, să nu fierbi mielul în laptele mumei lui.
20. Și iată eu trimit pre îngerul meu înaintea feții tale, ca să te păzească pre cale, ca să te ducă în pămânul care l-am gătit ție.
21. Ia aminte de tine însuți și ascultă de dânsul, și nu-i fii necredincios lui, pentrucă nu se va lăsà el după tine, că numele meu este preste dânsul.
22. De vei ascultà cu auzul glasul meu și vei face toate câte voiu poruncì eu vouă și vei păzì legătura mea, veți fi mie popor ales din toate neamurile, pentrucă al meu este pământul, și voi veți fi mie preoție împărătească și neam sfânt. Aceste cuvinte vei grăì fiilor lui Israil: de veți auzì cu auzul glasul meu și veți face toate câte voiu zice ție, vrăjmași voiu fi vrăjmașilor tăi, și împrotivnic împrotivnicilor tăi.
23. Pentrucă va merge îngerul meu, carele te va povățuì pre tine și te va duce la Amorei și Hetei și Ferezei și Hananei și Gherghesei și Evei și Ievusei, și-i voiu sfărâmà pre ei.
24. Să nu te închini dumnezeilor lor, nici să slujești lor, să nu faci după faptele lor; ci stricând să strici capiștile lor, și zdrobind să zdrobești stâlpii lor.
25. Și să slujești Domnului Dumnezeului tău, și voiu binecuvântà pâinea ta și vinul tău și apa ta, și voiu depărtà slăbiciunea dela voi.
26. Nu va fi neroditor nici sterp pre pământul tău, numărul zilelor tale plinind voiu plinì.
27. Și voiu trimite frica povață ție, și voiu îngrozì toate neamurile asupra cărora mergi tu, și voiu face pre toți împrotivnicii tăi să fugă.
28. Și voiu trimite viespi înaintea ta, și voiu scoate pre Amorei și pre Evei și pre Hananei și pre Hetei dela tine.
29. Nu voiu scoate pre ei într’un an, ca să nu se pustiască pământul, și să se înmulțească asupra ta hiarele pământului.
30. Cu încetul voiu scoate pre ei dela tine, până te vei înmulțì tu, și vei moștenì pământul.
31. Și voiu pune hotarele tale de la marea Roșie până la marea Filistenilor, și dela pustiu până la rîul cel mare al Eufratului; și voiu da în mâinile voastre pre cei ce șed pre pământul acela, și voiu scoate pre ei dela tine.
32. Să nu faci cu ei, nici cu dumnezeii lor legătură.
33. Și să nu lăcuiască în pământul tău, ca să nu te facă să păcătuești împrotiva mea, că de vei slujì dumnezeilor lor, aceștia vor fi ție piedecă.
CAP. 24.
[modifică]
Și lui Moisì au zis: sui-te la Domnul tu și Aaron și Nadav și Aviud și șaptezeci din bătrânii lui Israil, și se vor închinà de departe Domnului.
2. Și se va apropià Moisì singur către Dumnezeu; iar ei nu se vor apropià, și poporul nu se va suì împreună cu ei.
3. Și a mers Moisì, și povestì poporului toate cuvintele lui Dumnezeu și îndreptările, și a răspuns tot poporul cu un glas, zicând: toate cuvintele care le-au grăit Domnul, vom face și le vom ascultà.
4. Și a scris Moisì toate cuvintele Domnului, și mânecând Moisì de dimineață a zidit jertfelnic subt munte, și douăsprezece pietre pentru cele douăsprezece seminții ale lui Israil.
5. Și a trimis pre tinerii fiilor lui Israil, și au adus arderi de tot, și au jertfit viței jertfă de mântuire Domnului Dumnezeu.
6. Și luând Moisì jumătate din sânge l-a turnat într’un clondir; iar jumătate l-a turnat preste jertfelnic.
7. Și luând cartea legii a cetit-o în auzul poporului, și ei au zis: toate câte au grăit Domnul, vom face și vom ascultà.
8. Și luând Moisì sângele a stropit poporul, și a zis: iată sângele legăturei, care au făcut Domnul cu voi pentru toate cuvintele acestea.
9. Și s’au suit Moisì și Aaron și Nadav și Aviud și șaptezeci din bătrânii lui Israil.
10. Și au văzut locul unde au stătut Dumnezeul lui Israil, și cele de subt picioarele lui ca un lucru de cărămidă de sapfir, și ca chipul tăriei cerului senin.
11. Și din cei aleși ai lui Israil nu s’a despărțit nici unul, și s’au arătat în locul lui Dumnezeu, și au mâncat și au băut.
12. Și au zis Domnul către Moisì: sui-te la mine în munte și stai acolo, și voiu da ție table de piatră, legea și poruncile care le-am scris, ca să le pun lege lor.
13. Și sculându-se Moisì și Isus cel ce stà lângă el, s’au suit în muntele lui Dumnezeu.
14. Și bătrânilor au zis: așteptați în liniște aici, până când ne vom înnapoià la voi, și iată Aaron și Or cu voi, de se va întâmplà cuivà judecată, să meargă la ei.
15. Și s’au suit Moisì și Isus în munte, și a acoperit norul muntele.
16. Și s’a pogorît slava lui Dumnezeu pre muntele Sinaii, și l-a acoperit pre el norul șase zile, și a chemat Domnul pre Moisì în ziua a șaptea din mijlocul norului.
17. Și erà chipul slavei Domnului, ca un foc ce arde pre vârful muntelui înaintea fiilor lui Israil.
18. Și a intrat Moisì în mijlocul norului, și s’a suit în munte; și a fost acolo în munte patruzeci de zile și patruzeci de nopți.
CAP. 25.
[modifică]
Și au grăit Domnul către Moisì, zicând:
2. Grăește fiilor lui Israil: strângeți mie pârgă dela toți cărora le va părea în inima lor să deà de bună voie, și veți strânge dela ei pârga mea.
3. Și aceasta este pârga care veți strânge dela dânșii: aur, argint și aramă,
4. Și vânăt și mohorît și roșu îndoit, și mătase răsucită și păr de capră.
5. Și piei de berbece roșite și piei vinete și lemne neputrezitoare și pietre de sardiu.
6. Și untdelemn pentru lumină, aromate pentru untuldelemn al ungerii și pentru tămâie cu bună mireasmă.
7. Și pietre de sardiu și pietre de săpat la umărar și la haina cea până la călcâie.
8. Și vei face mie lăcaș sfânt, și mă voiu arăta între voi.
9. Și vei face mie după toate câte-ți voiu arătà în munte, chipul cortului și chipul tuturor vaselor lui, așà vei face.
10. Și vei face sicriul mărturiei din lemne neputrezitoare, de doi coți și jumătate de lung, și de un cot și jumătate de lat, și de un cot și jumătate de înalt.
11. Și-l vei poleì cu aur curat pe dinlăuntru, și pe dinafară îl vei poleì, și vei face lui zimți de aur suciți împrejur.
12. Și vei face lui patru verigi de aur, și le vei pune pre cele patru cornuri ale lui, două verigi pre o margine, și alte două pre a doua margine.
13. Și vei face drugi de lemne neputrezitoare, și le vei poleì cu aur curat.
14. Și vei băgà drugi în verigile cele din cornurile sicriului, ca să se ridice sicriul cu ele.
15. În verigile sicriului vor fi drugii neclintiți.
16. Și vei pune înlăuntru în sicriu mărturiile, care voiu da ție.
17. Și vei face acoperemântul împăcării de aur vărsat curat de doi coți și jumătate de lung, și de un cot și jumătate de lat.
18. Și vei face doi Heruvimi de aur turnați, și vei pune pre ei de amândouă laturile acoperemântului împăcării.
19. Și se vor face un Heruvim de o parte și un Heruvim de cealaltă parte a acoperemântului împăcării.
20. Și vei face pre acești doi Heruvimi pre amândouă marginile, Heruvimii vor fi cu aripile întinse deasupra, umbrind cu aripele lor preste acoperemânful împăcării, și fețele lor una către alta, către acoperemântul împăcării vor fi fețele Heruvimilor, și vei pune acoperemântul împăcării preste sicriu deasupra.
21. Și în sicriu vei pune mărturiile, care voiu da ție.
22. Și mă voiu face cunoscut ție de acolo. Și-ți voiu grăì ție deasupra acoperământului împăcării dintre cei doi Heruvimi, cari sunt preste sicriul mărturiei, și toate câte voiu poruncì ție către fiii lui Israil.
23. Și vei face masă de lemn neputrezitor, de doi coți de lungă, și de un cot de lată, și de un cot și jumătate de înaltă.
24. Și o vei poleì cu aur curat, și vei face ei zimți de aur suciți împrejur, și vei face ei cunună de un lat de mână prin prejur.
25. Și vei face zimț sucit împrejurul cununei.
26. Și vei face patru verigi de aur, și vei pune verigile pre patru părți ale picioarelor ei subt cunună.
27. Și vor fi verigile toarte drugilor, ca să ridice cu ele masa.
28. Și vei face drugii de lemne neputrezitoare, și îi vei poleì cu aur curat, și se va ridicà cu dânșii masa.
29. Și vei face blidele ei și cățuile și vase de turnat și paharele, întru care vei turnà cu ele, de aur curat le vei face pre ele.
30. Și vei pune pre masă pâinele punerii înainte, pururea înaintea mea.
31. Și vei face sfeșnic de aur curat bătut să faci sfeșnicul, fusul lui și ramurile și scafele și merișoarele și florile dintr’însul să fie.
32. Șase ramuri să iasă de pre laturile lui: trei ramuri ale sfeșnicului dintr’o lature, și trei ramuri ale sfeșnicului din laturea cealaltă.
33. Și trei scafe făcute ca nucușoarele, într’o ramură merișor și crin; așà și la cele șase ramure care ies din sfeșnic.
34. Și în sfeșnic patru scafe făcute ca nucușoarele, în fiecare ramură merișoarele și florile ei.
35. Merișorul subt cele două ramuri dintr’însul, și merișor subt cele patru ramuri dintr’însul; așà la cele șase ramuri care ies din sfeșnic, și în sfeșnic patru scafe făcute ca nucușoarele.
36. Merișoarele și ramurile dintr’însul să fie turnate tot din aur curat.
37. Și vei face lui șapte candele, și-i vei pune feștilile și vor luminà dintr’o față.
38. Și mucările lui și tăvițile lui din aur curat le vei face.
39. Toate vasele acestea un talant de aur curat.
40. Vezi să faci toate după chipul, care s’au arătat ție în munte.
CAP. 26.
[modifică]
Și vei face cortul din zece covoare de mătase răsucită, și cu vânăt și cu mohorît și cu roșu împletită ca Heruvimii, lucru de țesător să le faci pre ele.
2. Lungul unui covor de douăzeci și opt de coți, și lățimea unui covor de patru coți, să fie un covor, o măsură va fi la toate covoarele.
3. Și cinci covoare se vor țineà unul de altul, și celelalte cinci covoare se vor țineà iar unul de altul.
4. Și vei face lor chiotori vinete la marginea unui covor de o parte la împreunare, și așà vei face la marginea covorului dinafară la împreunarea a doua.
5. Și cincizeci de chiotori vei face la covor, și cincizeci de chiotori vei face de o parte a covorului, ca să se lege cu celalt covor stând unul către altul față în față.
6. Și vei face cincizeci de copci de aur, și vei împreunà un covor cu altul cu copcile, și va fi un cort.
7. Și vei face coperișuri de păr acoperemânt preste cort, unsprezece coperișuri să le faci.
8. Lungimea unui acoperiș să fie de treizeci de coți, și de patru coți să fie lățimea unui acoperiș, aceeași măsură va fi la cele unsprezece acoperișuri.
9. Și vei împreunà cinci acoperișuri într’un loc, și șase acoperișuri într’un loc, și vei îndoì acoperișul al șaselea în fața cortului.
10. Și vei face cincizeci de chiotori la marginea unui acoperiș, care va fi la mijlocul împreunării, și cincizeci de chiotori vei face pre marginea acoperișului; ce se împreună cu al doilea.
11. Și vei face cincizeci de verigi de aramă, și vei împreunà verigile din chiotori, și vei împreunà acoperișurile, și vor fi unul.
12. Și vei pune de desupt ce trece din acoperișurile cortului, jumătate ce trece din acoperișuri vei acoperì ce trece din acoperișurile cortului, cu acestea vei acoperì dinnapoia cortului.
13. Un cot dintr’o parte, un cot din cealaltă parte ce prisosește din acoperișuri, din lungimea acoperișurilor cortului va fi de acoperit preste coastele cortului de o parte și de cealaltă parte, ca să-l acopere.
14. Și vei face acoperemânt cortului din piei de berbece roșite, și preste acestea deasupra acoperemânturi din piei vinete.
15. Și vei face stâlpi cortului din lemne neputrezitoare.
16. De zece coți să faci un stâlp, și de un cot și jumătate lățimea unui stâlp.
17. Două gardine la un stâlp stând una către alta, așà să faci la toți stâlpii cortului.
18. Și vei face stâlpi cortului douăzeci de stâlpi despre partea cea de către miazănoapte.
19. Și patruzeci de piulițe de argint să faci la cei douăzeci de stâlpi, două piulițe la un stâlp de amândouă capetele lui, și două piulițe la alt stâlp de amândouă capetele lui.
20. Și în partea a doua cea de către austru, douăzeci de stâlpi.
21. Și patruzeci de piulițe ale lor de argint, două piulițe la un stâlp de amândouă capetele lui, și două piulițe la alt stâlp de amândouă capetele lui.
22. Și dinnapoia cortului despre partea cea de către mare vei face șase stâlpi.
23. Și doi stâlpi vei face la unghiurile cortului dindărăt.
24. Și vor fi deopotrivă de jos, și întru una se vor împreunà, și vor fi întocma din capete cu o împreunare; așà vei face la amândouă unghiurile întocma să fie.
25. Și vor fi opt stâlpi și șasesprezece piulițe de argint, două piulițe la un stâlp și două piulițe la alt stâlp de amândouă capetele lui.
26. Și să faci zăvoare din lemne neputrezitoare, cinci zăvoare la un stâlp de o parte a cortului,
27. Și cinci zăvoare la al doilea stâlp al cortului, și cinci zăvoare la stâlpul dindărăt al părței cortului de către mare.
28. Și zăvorul cel din mijloc, prin mijlocul stâlpilor să se petreacă de o parte până la cealaltă parte.
29. Și stâlpii să-i fereci cu aur, și verigile în care vei băgà zăvoarele, să le faci de aur, și zăvoarele să le poleești cu aur.
30. Și vei ridicà cortul după chipul care s’a arătat ție în munte.
31. Și vei face catapeteazma din vânăt și din mohorît, și din roșu răsucit și din mătase răsucită.
32. Să o faci pre ea cu Heruvim, și să o pui pre patru stâlpi neputrezitori poleiți cu aur și capetele lor de aur, și învelitorile lor patru de argint.
33. Și vei pune catapeteazma pre stâlpi; și după catapeteazmă vei băgà sicriul mărturiei, și catapeteazma va despărțì vouă între sfânta, și între sfânta sfintelor.
34. Și cu catapeteazma vei acoperi sicriul mărturiei în sfânta sfintelor.
35. Și vei pune masa dinafară de catapeteazmă, și sfeșnicul în fața mesii despre partea cortului cea de către miazăzi, și masa o vei pune despre partea cortului cea de către miazănoapte.
36. Și vei face ușii perdea din acoperemânt vânăt și mohorît, și roșu sucit și de mătase răsucită, lucru de împestritor.
37. Și vei face perdelii cinci stâlpi de lemne neputrezitoare; și-i vei poleì cu aur și căpătâele lor de aur, și vei vărsà lor cinci piulițe de aramă.
CAP. 27.
[modifică]
Și să faci altar de lemne neputrezitoare de cinci coți de lung și de cinci coți de lat, cu patru unghiuri să fie altarul și de trei coți înălțimea lui.
2. Și vei face coarne în cele patru unghiuri, dintr’însul să fie coarnele, și le vei acoperì cu aramă.
3. Și vei face cunună altarului și acoperemântul lui și paharele lui și furculițele lui și vatra lui și toate vasele lui, le vei face de aramă.
4. Și să faci lui grătar de aramă în chip de mreajă, și vei face grătarului patru verigi de aramă în cele patru cornuri.
5. Și le vei pune subt grătarul jertfelnicului din jos, și va fi grătarul până la jumătatea altarului.
6. Și vei face altarului drugi de lemne neputrezitoare, și-i vei ferecà cu aramă.
7. Și vei băgà drugi în verigi, și să fie drugi la amândouă capetele altarului, ca să-l poată ridicà pre dânsul.
8. Scobit de scânduri îl vei face, după cum ți s’a arătat în munte, așà să-l faci.
9. Și vei face curte cortului despre partea cea de către austru, pânzele curții de mătase răsucită, lungi de o sută de coți de o parte.
10. Și stâlpii lor douăzeci, și piulițele lor douăzeci de aramă, și verigile lor și arcurile lor de argint.
11. Așà și în partea cea de către miazănoapte pânzele de o sută de coți de lungi, și stâlpii lor douăzeci și piulițele lor douăzeci de aramă, și verigile lor și arcurile stâlpilor și piulițele lor ferecate cu argint.
12. Iară lățimea curții despre apus pânza de cincizeci de coți, și stâlpii lor zece, și temeiurile lor zece.
13. Și lățimea curții de către răsărit pânza de cincizeci de coți, și stâlpii lor zece, și temeiurile lor zece.
14. Și de cincisprezece coți înălțimea pânzelor de o parte; stâlpii lor trei, și piulițele lor trei.
15. Și de cealaltă parte cincisprezece coți de înalte pânzele, stâlpii lor trei, și piulițele lor trei.
16. Și perdeaua porții curții de douăzeci de coți de înalt, vânăt și mohorît și roșu împletit, și mătase răsucită cu împestrituri de croitor, stâlpii lor patru, și temeiurile lor patru.
17. Toți stâlpii curții împrejur ferecați cu argint, și capetele lor de argint, și temeiurile lor de aramă.
18. Iar lungimea împrejmuirii de o parte și de alta de câte o sută de coți, și lărgimea de o parte și de alta de câte cincizeci de coți, și înălțimea de cinci coți, fiind de mătase răsucită, și piulițele stâlpilor de aramă.
19. Și toate vasele și toate uneltele și țărușii curții, de aramă.
20. Și tu poruncește fiilor lui Israil să aducă ție untdelemn de măsline fără drojdii, curat, ales pentru candelă, ca să arză lumină totdeauna în cortul mărturiei dinafară de catapeteasma ce este preste sicriul legii.
21. Și o va aprinde Aaron și fiii lui de seara până dimineața înaintea Domnului, lege veșnică întru neamurile voastre dela fiii lui Israil.
CAP. 28.
[modifică]
Și tu adu la tine pre Aaron fratele tău și pre fiii lui și din fiii lui Israil, ca să-mi fie mie preoți: Aaron și Nadav și Aviud și Eliazar și Itamar fiii lui Aaron.
2. Și vei face veșmânt sfânt lui Aaron fratelui tău spre cinste și mărire.
3. Și tu, grăește tuturor celor cu cuget înțelept, pre cari i-am umplut de duhul înțelepciunei și al înțelegerii, și vor face veșmânt sfânt lui Aaron pentru sfințire, cu care să-mi preoțească mie.
4. Și acestea sunt veșmintele care vor face: pieptar și umărar și haină până la călcâie și haină strălucită și mitră și brâu, și vor face veșminte sfinte lui Aaron și fiilor lui, ca să preoțească mie.
5. Și ei vor luà fir de aur și vânăt și mohorît și roșu și mătase.
6. Și vor face umărarul de mătase toarsă, lucru țesut de împestritor.
7. Două umărăre vor fi lui țiindu-se unul de altul de amândouă părțile atârnate.
8. Și țesătura umărarelor care este într’însul după lucrul dintr’însa, va fi de aur curat, de vânăt, de mohorît, de roșu tors și de mătase răsucită.
9. Și vei luà două pietre, pietre de smaragd, și vei săpà în ele numele fiilor lui Israil.
10. Șase nume pe o piatră, și celelalte șase nume pe a doua piatră, după neamurile lor.
11. Lucru de meșteșug în piatră, săpătură de pecete vei săpà amândouă pietrele pre numele fiilor lui Israil.
12. Și vei pune amândouă pietrele preste umerii umărarului, pietre de pomenire sunt fiilor lui Israil; și va purtà Aaron numele fiilor lui Israil înaintea Domnului preste amândoi umerii săi, pomenire pentru ei.
13. Și vei face pavăze de aur curat.
14. Și vei face două lănțișoare de aur curat amestecate cu flori, lucru împletit, și vei pune lănțișoarele împletite preste pavăze pre umerii lor dinnainte.
15. Și vei face Engolpion de judecăți, lucru de țesător, după cum s’a făcut umărarul să-l faci din aur și din vânăt, și din mohorît și din roșu sucit, și din mătase răsucită îl vei face.
16. În patru unghiuri va fi îndoit de o palmă de lung și de o palmă de lat.
17. Și vei țese într’însul țesături de piatră cu patru rânduri, un rând de pietre va fi sardiu, topaz și smaragd un rând.
18. Și al doilea rând Antracs și Sapfir și Iaspis.
19. Și al treilea rând Lighiriu, Ahatis și Ametist.
20. Și al patrulea rând Hrisolit și Viriliu și Onih, acoperite cu aur și legate cu aur să fie după rândul lor.
21. Și pietrele să fie după numele fiilor lui Israil douăsprezece înaintea Domnului, pre amândoui umerii lui douăsprezece după numele lor, după neamurile lor, săpături de peceți, fiecăruia după nume, să fie douăsprezece seminții.
22. Și vei face preste Engolpion lănțișoare împletite lucru de sârmă de aur curat.
23. Și va purtà Aaron numele fiilor lui Israil în Engolpionul judecății pre piept, când va intrà în sfânta, pomenire înaintea lui Dumnezeu.
24. Și vei pune pre Engolpionul judecății lănțișoarele cele împletite, pre amândouă părțile Engolpionului le vei pune.
25. Și cele două pavăze le vei pune pre amândoui umerii umărarului de către față.
26. Și vei pune pre Engolpionul judecății arătarea și adevărul, și va fì pre pieptul lui Aaron când va intra în sfânta înaintea Domnului, și va purta Aaron judecățile fiilor lui Israil pre piept înaintea Domnului pururea.
27. Și vei face haină până la călcâie tot de vânăt.
28. Și va fi gura ei dintr’însa în mijloc, având guler împrejurul gurii, lucru țesut, împletitura țesută dintr’însa ca să nu se spintece.
29. Și vei face pre marginea hainii din jos ca niște rodii mici, de rodii înfloriți, de vânăt și mohorît, și de roșu sucit și de mătase răsucită pre marginea hainii împrejur.
30. Și într’acestași chip rodii mici de aur și clopoței în mijlocul lor prin prejur, după fiecare rodie de aur clopoțel, și floare pre marginea hainei prin prejur.
31. Și va fi când va slujì Aaron, ascultat va fi glasul lui, când va intrà în sfânta înaintea Domnului, și când va ieși, ca să nu moară.
32. Și vei face tablă de aur curat, și vei săpà într’însa chip de pecete, sfințire Domnului.
33. Și vei pune preste ea vânăt sucit, și va fi pe mitră în partea ei dinnainte, și va fi pe fruntea lui Aaron.
34. Și va purtà Aaron păcatele celor ce au adus jertfe, ori câte vor sfințì fiii lui Israil, a toată darea sfintelor lor, și va fi pe fruntea lui Aaron pururea primită lor înaintea Domnului.
35. Și legăturile hainelor de mătase, și vei face mitră de Vison, și brâu vei face lucru împestrit.
36. Și fiilor lui Aaron vei face haine și brâne, și chidare vei face lor spre cinste și spre mărire.
37. Și vei îmbrăcà cu acestea pre Aaron fratele tău și pre fiii lui după dânsul, și vei unge pre ei, și vei desăvârșì mâinile lor, și vei sfințì pre ei ca să fie mie preoți.
38. Și vei face lor fote de in să acopere goliciunea trupului lor, de la brâu până la coapse să fie.
39. Și va purtà Aaron și fiii lui acestea, când vor intrà în cortul mărturiei sau când vor merge să slujească la altarul din sfânta, și nu vor aduce preste sine păcat, ca să nu moară. Lege veșnică lui și seminției lui după dânsul.
CAP. 29.
[modifică]
Și acestea sunt, care vei face lor; vei sfințì pre dânșii, ca să slujiască ei mie.
2. Vei luà din boi un vițel și doi berbeci curați, și pâini azime frământate în untdelemn, și turte nedospile unse cu untdelemn, de făină aleasă de grîu să le faci pre ele.
3. Și să le pui într’o coșniță, și le vei aduce în coșniță și vițelul și cei doi berbeci.
4. Și pre Aaron și pre fiii lui vei aduce la ușile cortului mărturiei, și vei spălà pre ei cu apă.
5. Și luând veșmintele, vei îmbrăcà pre Aaron fratele tău cu haina cea până jos și umărarul și Engolpionul; și vei împreunà Engolpionul cu umărarul.
6. Și vei pune mitra pre capul lui, și vei pune tabla sfințenii pe mitră.
7. Și vei luà din untuldelemn al ungerii, și vei turnà pre capul lui, și vei unge pre dânsul.
8. Și pre fiii lui vei aduce, și vei îmbrăcà pre ei cu hainele, și vei încinge pre ei cu brânele.
9. Și vei pune lor chidarile, și vor fi preoți mie în veac, și vei săvârșì mâinile lui Aaron și mâinile fiilor lui.
10. Și vei aduce un vițel la ușile cortului mărturiei, și vor pune Aaron și fiii lui mâinile pre capul vițelului înaintea Domnului la ușile cortului mărturiei.
11. Și vei junghià vițelul înaintea Domnului la ușile cortului mărturiei.
12. Și vei luà din sângele vițelului, și vei pune pe coarnele altarului cu degetul tău; iar celalt sânge îl vei turnà tot, la marginea altarului jos.
13. Și vei luà toată grăsimea ce este pre pântece, și prapurul ficatului și amândoui rărunchii și seul cel de preste ei, și le vei pune pre altar.
14. Iar cărnurile vițelului și pielea și balega le vei arde cu foc afară de tabără, că pentru păcat este.
15. Și vei luà un berbece, și Aaron și fiii lui vor pune mâinile lor pre capul berbecelui.
16. Și vei junghià berbecele, și luând sângele vei turnà pe altar împrejur.
17. Și berbecele îl vei face bucățele, și vei spălà mațele și picioarele cu apă, și le vei pune deasupra bucățelelor împreună cu capul.
18. Și vei aduce berbecele tot pre altar, ardere de tot Domnului întru miros de bună mireasmă, jertfă Domnului este.
19. Și vei luà al doilea berbece, și va pune Aaron și fiii lui mâinile lor pre capul berbecelui.
20. Și-l vei junghià și vei luà din sângele lui, și vei pune pre vârful urechii cei drepte a lui Aaron și pre vârful mâinei cei drepte și pre vârful piciorului celui drept și pre vârfurile urechilor celor drepte a fiilor lui, și pre vârfurile mâinilor drepte și pre vârfurile picioarelor drepte.
21. Și vei luà din sângele care este pre altar și din untuldelemn al ungerii, și vei stropì preste Aaron și pre veșmântul lui, și preste fiii lui și preste veșmintele fiilor lui împreună cu dânsul, și se va sfințì el și haina lui și fiii lui și hainele fiilor lui cu dânsul; iar sângele berbecelui îl vei turnà pre altar împrejur.
22. Și vei luà dela berbece grăsimea lui și grăsimea care acopere pântecele și prapurul ficatului și rărunchii amândoi, și grăsimea cea de preste ei și armul cel drept, că este săvârșire aceasta.
23. Și o pâine din cele cu untuldelemn, și o turtă din coșnița azimelor celor puse înaintea Domnului.
24. Și vei pune toate pre mâinile lui Aaron și pre mâinile fiilor lui, spre aducere osebită Domnului.
25. Și le vei luà pre ele din mâinile lor, și le vei aduce pre altarul arderii de tot întru miros de bună mireazmă înaintea Domnului, jertfă este Domnului.
26. Și vei luà pieptul din berbecele săvârșirei, care este a lui Aaron, și-l vei osebì pre el osebire înaintea Domnului, și va fi ție parte.
27. Și vei sfințì pieptul cel osebit și armul cel osebit, care s’a luat din berbecele săvârșirei dela Aaron și dela fiii lui.
28. Și va fi lui Aaron și fiilor lui lege veșnică dela fiii lui Israil, că este aceasta osebire și luare din jertfele cele de mântuire ale fiilor lui Israil, luare Domnului,
29. Și haina sfintei, care este a lui Aaron va fi fiilor lui după dânsul, să se ungă ei întru acelea și să se săvârșească mâinile lor.
30. Șapte zile se va îmbrăcà cu aceea preotul, care din fiii lui Israil în locul lui va intrà în cortul mărturiei să slujească în cele sfinte.
31. Și vei luà berbecele săvârșirei, și vei fierbe cărnurile în loc sfânt.
32. Și vor mâncà Aaron și fiii lui cărnurile berbecelui și pâinile cele din coșniță, și lângă ușile cortului mărturiei le vor mânca pre ele.
33. Întru care s’au sfințit întru dânsele, ca să se săvârșească mâinile lor, să-i sfințească pre ei, și cei de alt neam să nu mănânce dintr’însele, pentrucă sunt sfinte.
34. Iar de va rămâneà din cărnurile jertfei săvârșirei și din pâine până dimineața, vei arde acelea cu foc și nu se vor mâncà, că sfințire sunt.
35. Și vei face lui Aaron și fiilor lui așà după toate câte am poruncit ție, în șapte zile vei săvârșì mâinile lor.
36. Și vițelul cel pentru păcat îl vei face în ziua curățeniei, și vei curățì altarul când te vei sfințì tu pre el, și-l vei unge ca să-l sfințești.
37. Șapte zile vei curățì altarul și-l vei sfințì și va fi altarul Sfânta Sfintelor, tot cel ce se va atinge de altar se va sfințì.
38. Și acestea sunt cele ce vei face pre altar: doi miei curați de câte un an în toate zilele pre altar necurmat, jertfă necurmată.
39. Un miel vei face dimineața, și al doilea miel vei face seara.
40. Și a zecea parte de făină curată frământată cu untdelemn așezat, a patra parte dintr’un hin, și turnare de vin a patra parte dintr’un hin la un miel.
41. Și mielul al doilea îl vei face seara după jertfa cea de dimineață și după turnarea lui, vei face spre miros de bună mireazmă jertfă Domnului.
42. Jertfa cea necurmată întru neamurile voastre înaintea Domnului la ușile cortului mărturiei, întru care mă voiu arătà acolo ca să grăesc ție.
43. Și voiu poruncì acolo fiilor lui Israil, și mă voiu sfințì întru slava mea.
44. Și voiu sfințì cortul mărturiei și altarul și pre Aaron și pre fiii lui voiu sfințì, ca să preoțească mie.
45. Și mă voiu chemà întru fiii lui Israil, și voiu fi lor Dumnezeu.
46. Și vor cunoaște că eu sunt Domnul Dumnezeul lor, cel ce i-am scos pre ei din pământul Eghipetului, să mă chem lor, și să fiu lor Dumnezeu.
CAP. 30.
[modifică]
Și vei face mie altar de tămâiere din lemne neputrezitoare, și-l vei face de un cot de lung, și de un cot de larg.
2. În patru unghiuri va fi, și de doi coți de înalt, dintr’însul vor fi coarnele lui.
3. Și-l vei poleì cu aur curat, grătioara lui și păreții lui împrejur și coarnele lui, și vei face lui cunună de aur împletită împrejur.
4. Și două verigi de aur curat vei face lui subt cununa cea împletită a lui, de amândouă laturile vei face într’amândouă coastele, și să fie încleștați drugii, ca să-l ridice cu ei.
5. Și vei face drugi de lemne neputrezitoare, și-i vei ferecà cu aur.
6. Și-l vei pune în fața catapeteazmei, care este preste sicriul mărturiilor, întru care mă voiu arătà eu ție acolo.
7. Și va tămâià preste dânsul Aaron tămâie tocmită măruntă dimineața, dimineața când va tocmi luminile, va tămâià preste dânsul.
8. Și când va aprinde Aaron lumina seara, va tămâià preste dânsul tămâiere neîncetată pururea înaintea Domnului întru neamurile lor.
9. Și nu veți aduce pre el altă tămâie, aducere de jertfă și turnare să nu turnați preste dânsul.
10. Și se va rugà Aaron preste coarnele lui odată în an din sângele curățeniei păcatelor iertării, odată în an va curațì pre el în neamurile lor, Sfânta Sfintelor este Domnului.
11. Și au grăit Domnul către Moisì zicând:
12. De vei luà numărul fiilor lui Israil, când vei cercetà pre ei, și vor da fiecare răscumpărare pentru sufletul său Domnului, nu va fi întru ei cădere, când se vor numărà.
13. Și aceasta este, care vor da cei ce se vor numărà, jumătate de didrahmă, care este după didrahma cea sfântă, douăzeci de bani didrahma; iar jumătate de didrahmă dare Domnului.
14. Tot care vine la număr dela douăzeci de ani și mai sus, va da dare Domnului.
15. Cel bogat nu va adaoge, și cel sărac nu va împuțina din jumătate de didrahmă a da dare Domnului, să se roage pentru sufletele voastre.
16. Și vei luà argintul cel dat de la fiii lui Israil, și-l vei da la lucrul cortului mărturiei, și va fi fiilor lui Israil pomenire înaintea Domnului, ca să se miloslivească spre sufletele voastre.
17. Și au grăit Domnul către Moisì, zicând:
18. Fă spălătoare de aramă, și căpătâiul ei de aramă, ca să fie de spălat, și o vei pune între cortul mărturiei și între altar.
19. Și vei turnà într’însa apă, și-și vor spălà Aaron și fiii lui dintr’însa mâinile și picioarele cu apă.
20. Când vor intrà în cortul mărturiei se vor spălà cu apă, și nu vor murì, sau când vor intrà la altar să slujească și să aducă arderi de tot Domnului, când vor intrà în cortul mărturiei se vor spălà cu apă, ca să nu moară.
21. Și va fi lor lege veșnică, lui și seminției lui după dânsul.
22. Și au grăit Domnul către Moisì, zicând:
23. Și tu ià mirosuri de floare de smirnă aleasă cinci sute de sicli, și de scorțișoară mirositoare jumătate atâta două sute cincizeci, și de trestie mirositoare două sute cincizeci,
24. Și de casia cinci sute de sicli de cei sfinți, și untdelemn de măsline un hin.
25. Și vei face aceasta untdelemn ungere sfântă, mir mirositor cu meșteșugul făcătorului de mir, untuldelemn, ungere sfântă va fi.
26. Și vei unge din ei cortul mărturiei și sicriul mărturiei,
27. Și toate vasele lui, și sfeșnicul și toate vasele lui, și altarul tămâierii și altarul arderilor de tot, și toate vasele lui.
28. Și masa și toate vasele ei, și spălăloarea și căpătâiul ei.
29. Și le vei sfințì pre ele, și vor fi sfinte sfinților, tot cel ce se va atinge de ele se va sfințì.
30. Și pre Aaron și pre fiii lui vei unge, și vei sfințì pre ei, ca să preoțească mie.
31. Și vei grăì fiilor lui Israil, zicând: untuldelemn unsoare de ungere sfânt va fi acesta vouă, întru neamurile voastre.
32. Pe trupul omenesc să nu se ungă, și după tocmeala aceasta să nu vă faceți vouă asemenea, că sfânt este și sfințenie va fi vouă.
33. Ori care va face asemenea și ori care va da dintr’însul la altul de neam strein, va pierì din poporul său.
34. Și au zis Domnul către Moisì: ià ție mirosuri stactie, onih, halvan mirositor și tămâie curată, una cât alta să fie.
35. Și vor face dintr’acestea tămâie mirositoare, lucru tocmit de făcător de mir, amestecat, curat, lucru sfânt.
36. Și vei tăià dintr’acestea mărunt, și vei pune împreajma mărturiilor în cortul mărturii de unde mă voiu arătà ție de acolo. Sfântă sfinților va fi vouă tămâia.
37. După tocmirea aceasta să nu vă faceți vouă înșivă, că va fi vouă sfințenie Domnului.
38. Ori cine va face asemenea, ca să se mirosească cu aceea, va pierì din poporul său.
CAP. 31.
[modifică]
Și au grăit Domnul către Moisì, zicând:
2. Iată am chemat anume pre Veseleil feciorul lui Urie fiul lui Or din neamul lui Iuda.
3. Și l-am umplut de Duhul cel Dumnezeesc al înțelepciunii, și al înțelegerii, și al științii întru tot lucrul să cugete.
4. Și să fie mai mare preste meșteri, și să lucreze aurul și argintul și arama și vânătul și mohorîtul și tortul cel roșu și mătasea cea răsucită.
5. Și la lucrarea pietrilor și la lucrurile cioplirei lemnelor, să lucreze după toate lucrurile.
6. Și eu l-am dat pre el și pre Eliav fiul lui Ahisamah din neamul lui Dan, și la tot cel înțelept cu inima am dat înțelepciune, și vor face toate câte am poruncit ție.
7. Cortul mărturiei și sicriul legii și acoperemântul împăcărei, care este preste dânsul, și gătirea cortului.
8. Și altarul tămâierei și masa și toate vasele ei, și sfeșnicul cel curat și toate vasele lui.
9. Și spălătoarea și temeiul ei.
10. Și veșmintele cele de slujbă ale lui Aaron, și veșmintele fiilor lui spre a-mi slujì mie.
11. Și untuldelemn al ungerii, și tămâia cea pregătită pentru sfânta, după toate câte am poruncit ție, vor face.
12. Și au grăit Domnul către Moisì, zicând:
13. Și tu poruncește fiilor lui Israil, zicând: vedeți și păziți sâmbetele mele, că semn este între mine și între voi întru neamurile voastre, ca să cunoașteți că eu sunt Domnul cel ce vă sfințesc pre voi.
14. Și păziți sâmbăta, că sfântă este aceasta Domnului și vouă; cela ce o va spurcà pre aceasta cu moarte se va omorî, tot cel ce va lucra într’însa va pierì sufletul acela din norodul său.
15. Șase zile vei lucrà; iar a șaptea zi este sâmbătă, odihnă sfântă Domnului; ori cine va lucrà în ziua a șaptea, cu moarte se va omorî.
16. Și vor păzì fiii lui Israil sâmbetele, spre a le țineà pre ele în neamurile lor.
17. Legătură veșnică între mine și între fiii lui Israil, semn este veșnic, că în șase zile au făcut Domnul cerul și pământul, și în ziua a șaptea au încetat și s’au odihnit.
18. Și au dat lui Moisì îndată ce au încetat a-i grăì în muntele Sinaii, două table ale mărturiei, table de piatră scrise cu degetul lui Dumnezeu.
CAP. 32.
[modifică]
Și văzând norodul că a întârziat Moisì a se pogorî din munte, s’a adunat poporul la Aaron, și a zis lui: scoală-te și ne fă nouă dumnezei, carii să meargă înaintea noastră, că Moisì omul acela care ne-a scos pre noi din pământul Eghipetului, nu știm ce i s’a întâmplat.
2. Și le-a zis lor Aaron: luați cerceii cei de aur din urechile femeilor voastre și a fetelor, și-i aduceți la mine.
3. Și a luat tot norodul cerceii cei de aur, carii erau în urechile femeilor lor, și i-a adus la Aaron.
4. Și i-a luat din mâinile lor, și i-a închipuit în tipar, și a făcut vițel turnat, și a zis: aceștia sunt dumnezeii tăi Israile, carii te-au scos din pământul Eghipetului.
5. Și văzând Aaron, a zidit jertfelnic înaintea lui, și a strigat Aaron, zicând: mâine este sărbătoare Domnului.
6. Și mânecând a doua zi a făcut arderi de tot, și a adus jertfă de mântuire, și a șezut norodul de a mâncat și a băut, și s’a sculat să joace.
7. Și au grăit Domnul către Moisì, zicând: mergi de grab de te pogoară de aici, că fărădelege a făcut norodul tău, pre care l-ai scos din pământul Eghipetului.
8. S’a abătut curând din calea care ai poruncit lor, și și-a făcut lor vițel, și s’a închinat lui, și a jertfit lui, și a zis:
9. Aceștia sunt dumnezeii tăi Israile, carii te-au scos din pământul Eghipetului.
10. Și acum lasă-mă, ca mâniindu-mă cu iuțime asupra lor să-i pierz pre ei, și te voiu face pre tine neam mare.
11. Și s’a rugat Moisì înaintea Domnului Dumnezeu, și a zis: pentru ce Doamne te mânii cu iuțime pre norodul tău, pre care l-ai scos din pământul Eghipetului cu putere mare și cu brațul tău cel înalt?
12. Ca nu cumvà să grăiască Eghiptenii, zicând: cu vicleșug i-a scos pre ei să-i ucigă în munți, și să-i piarză pre ei de pre pământ; oprește iuțimea mâniei tale, și te îmblânzește spre răutatea norodului tău.
13. Adu-ți aminte de Avraam și de Isaac și de Iacov robii tăi, cărora te-ai jurat pre tine însuți, și ai grăit către ei, zicând: înmulți-voiu sămânța voastră ca stelele cerului de multă, și tot pământul acesta care ai zis să-l dai seminții lor, și să-l ție în veci.
14. Și s’au îmblânzit Domnul, despre răutatea ce au zis să facă norodului său.
15. Și întorcându-se Moisì s’a pogorît din munte, având în mâini cele două table ale legii; lespezi de piatră scrise pe amândouă părțile, deoparte și de cealaltă parte erau scrise.
16. Și tablele lucrul lui Dumnezeu erau, și scrisoarea, scrisoarea lui Dumnezeu săpată în lespezi.
17. Și auzind Isus glasul norodului strigând, a zis către Moisì: glas de războiu este în tabără.
18. Iar Moisì a zis: nu este glas de ostași tari, nici glas de oameni slabi carii fug, ci glas de oameni beți auz eu.
19. Și apropiindu-se de tabără a văzut vițelul și horele, și mâniindu-se cu iuțime Moisì, a aruncat din mâinile sale amândouă tablele, și le-a sfărâmat subt munte.
20. Și luând vițelul care făcuse, l-a ars în foc, și l-a măcinat mărunt, și l-a presărat pe apă, și a adăpat cu el pre fiii lui Israil.
21. Și a zis Moisì către Aaron: ce ți-a făcut norodul acesta, de ai adus preste ei păcat mare?
22. Și a zis Aaron către Moisì: nu te mânià doamne, că tu știi cum este norodul acesta când se pornește.
23. Că a zis mie: fă-ne nouă dumnezei, carii să meargă înaintea noastră, că Moisì omul acela care ne-a scos pre noi din pământul Eghipetului, nu știm ce i s’a întâmplat.
24. Și am zis lor: la cine este aur adunați-l, și l-a adunat și l-a dat mie, și l-am aruncat în foc și a ieșit vițelul acesta.
25. Și văzând Moisì norodul cum s’a risipit, că-i risipise pre ei Aaron spre bucurie neprietenilor lor.
26. A stătut Moisì în ușa taberii, și a zis: cine este al Domnului să vie la mine, și s’au adunat la el toți fiii lui Levì.
27. Și le-a zis lor: acestea zice Domnul Dumnezeul lui Israil: puneți fiecare sabia sa pre coapsă, și mergeți dela o poartă până la cealaltă poartă prin tabără, și ucideți fiecare pre fratele său, pre vecinul său și pre aproapele său.
28. Și au făcut fiii lui Levì după cum le-a poruncii lor Moisì, și au căzut din norod în ziua aceea ca la trei mii de oameni.
29. Și le-a zis lor Moisì: astăzi v’ați umplut mâinile voastre Domnului fiecare întru fiul și întru fratele său, ca să se deà preste voi binecuvântare.
30. Iar a doua zi a zis Moisì către norod: voi ați săvârșit păcat mare, și acum mă voiu suì către Dumnezeu, ca să mă rog pentru păcatul vostru.
31. Și s’a înnapoiat Moisì la Domnul, și a zis: rogu-mă Doamne, păcătuit-a norodul acesta păcat mare, făcându-și lui dumnezei de aur.
32. Și acum de vei să ierți lor păcatul, iartă-l; iar de nu, șterge-mă pre mine din cartea ta, care ai scris.
33. Și au zis Domnul către Moisì: pre cei ce au păcătuit înaintea mea, îi voiu șterge pre ei din cartea mea.
34. Iar acum mergi, și povățuește pre poporul acesta la locul care ți-am zis ție, iată îngerul meu va merge înaintea feții tale; iar în ziua care voiu socotì, voiu aduce preste ei pedeapsă pentru păcatul lor.
35. Și au bătut Domnul pre norod pentru facerea vițelului, care l-a făcut Aaron.
CAP. 33.
[modifică]
Și au zis Domnul către Moisì: mergi de aici tu și norodul tău pre care l-ai scos din pământul Eghipetului, și du-te la pământul care m’am jurat lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov, zicând: seminției voastre voiu da pământul acesta.
2. Și împreună voiu trimite pre îngerul meu înaintea ta, și va scoate pre Amoreu și pre Heteu și pre Ferezeu și pre Ghergheseu și pre Eveu și pre Evuseu și pre Hananeu.
3. Și te voiu duce în pământul din care curge lapte și miere, că nu mă voiu suì împreună cu tine, că ești norod tare la cerbice, să nu te pierz pre cale.
4. Și auzind norodul acest cuvânt, rău a plâns cu lacrimi și n’a mai pus nimeni podoabă pre dânsul.
5. Și au zis Domnul către Moisì: grăește fiilor lui Israil: voi popor greu la cerbice, vedeți să nu aduc eu preste voi altă bătae, și voiu pierde pre voi, acum dar luați-vă hainele măririlor voastre și podoaba, și voiu arătà cele ce voiu face ție.
6. Și și-au scos fiii lui Israil podoaba lor și îmbrăcămintea la muntele Horiv.
7. Și luând Moisì cortul său l-a întins afară departe de tabără, și s’a chemat cortul mărturiei; și tot cel ce chemà pre Domnul, ieșeà la cort afară de tabără.
8. Iar când Moisì ieșeà la cortul cel afară de tabără, stà tot norodul uitându-se fiecare dela ușa cortului său, și se uità după el când mergea Moisì, până ce intrà el în cort.
9. Și după ce intrà Moisì în cort, se pogorà stâlpul cel de nor și stà la ușa cortului, și grăià Moisì.
10. Și vedeà tot norodul stâlpul cel de nor stând la ușa cortului, și stând tot norodul se închinà fiecare dela ușa cortului său.
11. Și au grăit Domnul către Moisì față la față, ca și cum ar grăi cinevà către prietenul său; și-l trimeteà la tabără, iar Isus feciorul lui Navì tânărul sluga lui, nu ieșeà din cort.
12. Și a zis Moisì către Domnul: iată tu zici mie, povățuește pre norodul acesta, și nu mi-ai arătat pre cine vei să trimiți împreună cu mine, și tu mi-ai zis: te știu pre tine mai mult decât pre toți, și har ai la mine.
13. Deci de am aflat har înaintea ta, arată-te mie însuți de față să te văz, ca să aflu har înaintea ta, și ca să cunosc că neamul acesta este poporul tău.
14. Și i-au zis lui Domnul: eu însumi voiu merge înaintea ta, și te voiu odihni.
15. Și a zis către dânsul: de nu vei merge tu însuți împreună cu noi, să nu mă scoți pre mine de aici.
16. Și cum se va ști adevărat că am aflat har înaintea ta, eu și norodul tău, fără numai de vei merge tu împreună cu noi? Și mă voiu mărì eu și norodul tău mai mult decât toate neamurile, câte sunt pre pământ.
17. Și au zis Domnul către Moisì: și acest cuvânt al tău care l-ai grăit, voiu face, că ai aflat har înaintea mea, și te știu pre tine mai mult decât pre toți.
18. Și a zis: arată mie slava ta.
19. Și au zis: eu voiu merge înaintea ta cu slava mea, și voiu chemà cu numele meu, Domnul înaintea ta, și voiu miluì de cine’mi va fi milă, și nu mă voiu îndurà de cine nu’mi va fi milă.
20. Și au zis: nu vei puteà vedea fața mea, că nu va vedeà omul fața mea, și să fie viu.
21. Și au zis Domnul: iată loc la mine, și vei stà pe piatră.
22. Și când va trece slava mea, te voiu pune în fereastra pietrii, și voiu acoperì cu mâna mea preste tine până ce voiu trece.
23. Și voiu da la o parte mâna mea, și atunci vei vedeà dosul meu; iar fața mea nu se va arătà ție.
CAP. 34.
[modifică]
Și au zis Domnul către Moisì: cioplește două table de piatră ca și cele dintâiu, și te suie la mine în munte, și voiu scrì pre table cuvintele ce erau pre tablele cele dintâiu pe care le-ai sfărâmat.
2. Și te gătește dimineață, și te vei suì pre muntele Sinai, și vei stà înaintea mea acolo pre vârful muntelui.
3. Și nimenea să nu se suie cu tine, și nimenea să nu se ivească în tot muntele; iar oile și boii, să nu pască aproape de muntele acela.
4. Și cioplit-a Moisì două table de piatră ca și cele dintâiu, și mânecând de dimineață s’a suit în muntele Sinai, după cum i-au poruncit Domnul, și a luat Moisì cele două lespezi de piatră.
5. Și s’au pogorît Domnul în nor, și a stătut Moisì înaintea lui, și a chemat numele Domnului.
6. Și când au trecut Domnul înaintea lui, a strigat: Domnul Dumnezeu îndurat, și milostiv, îndelung răbdător, și mult milostiv, și adevărat.
7. Cel ce păzește dreptatea și face milă la mii, cel ce șterge fărădelegile și nedreptățile și păcatele, și nu curățește pre cel vinovat, cel ce aduce fărădelegile părinților preste fii și preste fiii fiilor, preste al treilea și al patrulea neam.
8. Și grăind Moisì s’a plecat pre pământ, și s’a închinat,
9. Și a zis: de am aflat har înaintea ta, să meargă Domnul împreună cu noi, că norodul este tare la cerbice, și vei luà tu păcatele noastre și fărădelegile noastre, și vom fi ai tăi.
10. Și au zis Domnul către Moisì: iată eu pui ție legătură înaintea a tot poporul tău, face-voiu lucruri mărite, care nu s’au făcut în tot pământul și în tot neamul, și va vedea poporul întru carii ești tu, lucrurile Domnului, că minunate sunt cele ce voiu face eu ție.
11. Ia aminte toate câte poruncesc ție. Iată eu scoț dinaintea voastră pre Amoreu și pre Hananeu și pre Ferezeu și pre Heteu și pre Eveu și pre Ghergheseu și pre Ievuseu.
12. Ia aminte, ca nu cumvà să pui legătură cu cei ce șed pre pământul întru care intri, ca să nu se facă piedecă întru voi.
13. Capiștele lor să le dărâmați, și stâlpii lor să-i zdrobiți, și desișurile lor să le tăiați, și chipurile dumnezeilor lor să le ardeți în foc.
14. Că nu vă veți închinà la alți dumnezei, că Domnul Dumnezeu nume răvnit, Dumnezeu răvnitor este.
15. Ca nu cumvà să pui legătură cu lăcuitorii din acel pământ, și vor curvì după dumnezeii lor, jertfind dumnezeilor lor, și te vor chemà și vei mâncà din jertfele lor.
16. Și vei luà din fetele lor pentru fiii tăi, și din fetele tale vei da feciorilor lor, și vor curvì fetele tale după dumnezeii lor, și vor curvì feciorii tăi după dumnezeii lor.
17. Și dumnezei turnați să nu faci ție.
18. Și sărbătoarea azimilor să o păzești; șapte zile vei mâncà azime, după cum am poruncit ție la vreme în luna cea dintâiu, pentrucă în luna cea dintâiu ai ieșit din Eghipet.
19. Toată partea bărbătească ce deschide pântecele, a mea va fi, întâiu născutul vacei, și întâiu născutul oii;
20. Iar întâiu născutul asinei vei răscumpărà cu oaie; și de nu-l vei răscumpărà, vei da prețul lui; tot cel întâiu născut al fiilor tăi vei răscumpărà, să nu te arăți înaintea mea deșert.
21. Șase zile lucrează; iar a șaptea zi te vei odihnì, nu vei semănà, nici vei secerà.
22. Și sărbătoarea săptămânilor vei face mie începătura secerii grâului, și sărbătoarea strângerii roadelor la mijlocul anului.
23. De trei ori pe an se va arătà toată partea ta cea bărbătească înaintea Domnului Dumnezeului lui Israil.
24. Căci când voiu scoate neamurile dinnaintea feții tale, și voiu lățì hotarele tale, nimenea nu va poftì pământul tău, când te vei suì să te arăți înaintea Domnului Dumnezeului tău în trei vremi ale anului.
25. Să nu junghii preste aluat sângele jertfelor mele, și să nu rămână până dimineața jertfa praznicului paștilor.
26. Pârga rodurilor pământului tău vei aduce în casa Domnului Dumnezeului tău. Să nu fierbi mielul în laptele mumei lui.
27. Și au zis Domnul către Moisì: scrie cuvintele acestea, că pe aceste cuvinte voiu face cu tine și cu Israil legătură.
28. Și a fost Moisì înaintea Domnului patruzeci de zile și patruzeci de nopți, pâine n’a mâncat și apă n’a băut, și a scris pre table cuvintele acestea ale legăturii, cele zece porunci.
29. Iar când s’a pogorît Moisì din muntele Sinai având în mâini cele două table ale legii, nu știà că fața sa străluceà de când au grăit Dumnezeu lui.
30. Deci Aaron și toți fiii lui Israil văzând pre Moisì și chipul feții sale fiind slăvit, se temeau a se apropià de el.
31. Atunci Moisì i-a chemat pre ei, și s’a întors către dânsul Aaron și toate căpeteniile adunării, și a grăit lor Moisì.
32. Și după aceasta s’au apropiat la dânsul toți fiii lui Israil, și le-a grăit lor toate câte i-au poruncit lui Domnul în muntele Sinai.
33. Și când a încetat a grăì către ei, a pus acoperemânt pre fața sa.
34. Iar când intrà Moisì înaintea Domnului să grăească lui, luà acoperemântul până ce ieșà. Și după ce ieșà, grăia tuturor fiilor lui Israil cele ce poruncise lui Domnul.
35. Și vedeau fiii lui Israil fața lui Moisì, că erà slăvită, și-și acopereà Moisì fața sa până când intrà să grăiască cu dânsul.
CAP. 35.
[modifică]
Și a strâns Moisì toată adunarea fiilor lui Israil, și le-a zis lor: acestea sunt cuvintele, care au zis Domnul să le faceți.
2. Șase zile lucrează, iar ziua a șaptea să o sfințești pre ea, că este sâmbătă zi de odihnă Domnului, tot care va lucrà întru ea să moară.
3. Să nu ardeți foc în lăcașurile voastre în ziua sâmbetei; eu Domnul.
4. Și a grăit Moisì către toată adunarea fiilor lui Israil, zicând: Acesta este cuvântul care au poruncit Domnul:
5. Aduceți din ale voastre dare Domnului, fiecare ce-l lasă inima să aducă pârgă Domnului: aur, argint, aramă.
6. Țesătură vânătă, mohorîtă, roșu îndoit răsucit, de mătase și de păr de capră.
7. Piei de berbece roșite, piei vinete și lemne neputrezitoare.
8. Untdelemn de candelă, miresme pentru ungere și aromate pentru tămâie.
9. Pietre sardiu, pietre de săpat la umărar și la haina cea până la picioare.
10. Tot cel iscusit la minte întru voi, să vină și să facă toate câte au poruncit Domnul.
11. Cortul cu mărunțișurile și acoperemânturile și întinsorile și zăvoarele și stâlpii.
12. Sicriul mărturii cu drugii lui, acoperemântul împăcării și catapeteasma. Și pânzele curții cu stâlpii ei, și pietrele de Smaragd, tămâia și untuldelemn pentru ungere.
13. Masa și cu toate vasele ei și pâinele punerii înainte.
14. Și sfeșnicul luminii cu toate vasele lui și candelele lui și untuldelemn de lumină.
15. Altarul tămâierei cu drugii lui, untuldelemn de ungere, miresmele pentru tămâiere și perdeaua ușa cortului.
16. Altarul arderii de tot cu vatra lui cea de aramă, cu drugii lui și toate vasele lui și spălătoarea cu temelia ei.
17. Pânzele curții, stâlpii ei cu piulițele și acoperemântul ușii curții.
18. Țărușii cortului, țărușii curții cu funiile lor.
19. Veșmintele cele sfinte ale lui Aaron preotul, veșmintele cu care slujesc în sfânta, și hainele de preoție ale fiilor lui Aaron, și untuldelemn de ungere și aromatele pentru tămâiere.
20. Deci ieșì toată adunarea fiilor lui Israil dela Moisì.
21. Și a adus fiecare ce-l lăsà inima și ce-i spuneà cugetul dar Domnului pentru toate lucrurile cortului mărturiei, și toată gătirea lui și toate veșmintele sfintei.
22. Au adus bărbații dela femeile lor, fiecare ce-i spuneà cugetul: peceți, cercei, inele, brățări, salbe și felurite vase de aur.
23. Fiecare aduceà dar de aur Domnului, și mai aduceau, cari aveau, țesături de mătase vânătă, roșie, carmezie și albă și piei vinete și piei de berbeci roșite pentru acoperiș.
24. Și cei ce aveau argint și aramă aduceau daruri Domnului, și la cine se găseà lemne neputrezitoare le aduceau toate lucrurile pregătirii.
25. Și toate femeile care erau iscusite la țesut cu mâinile, au adus tort vânăt, mohorît, roșu și alb de mătase.
26. Și toate femeile care se pricepeau cu toată inima făceau pături de păr de capră.
27. Iar căpeteniile au adus pietre de smaragd și pietre scumpe pentru umărar și engolpion.
28. Și miresme, și untuldelemn de candelă și de ungere, și aromate pentru tămâiere.
29. Deci fiii lui Israil bărbat sau femeie cu dragă inimă aduceau daruri Domnului; și venind lucrau tot ce au poruncit Domnul prin Moisì să facă.
30. Și a zis Moisì fiilor lui Israil: iată au chemat Dumnezeu anume pre Veseleil al lui Urie, fiul lui Ur din neamul lui Iuda.
31. Și l-a umplut pre el de Duh Dumnezeesc, de înțelepciune, de pricepere și de toată știința.
32. Să fie mai mare preste meșteri, și după toate lucrurile meșteșugului celui mare să facă aurul și argintul și arama.
33. Să cioplească piatra, și să pregătească lemnele; și să facă tot lucrul cu iscusință.
34. Și i-a sporit priceperea lui și lui Eliav al lui Ahisamah din neamul lui Dan.
35. I-au umplut pre ei de înțelepciune, ca să facă tot felul de lucruri, să taie, să țeasă, să coasă cu vânăt, cu roșu, cu carmeziu și alb, tot felul de țesături și să născocească tot felul de lucruri măestrite.
CAP. 36.
[modifică]
Deci Veseleil și Eliav și toți bărbații înțelepți cărora Domnul au dat înțelepciune și înțelegere, să știe a face toate lucrurile pentru sfânta, făcură după toate câte le poruncise Domnul.
2. Și a chemat Moisì pre Veseleil și pre Eliav și pre toți câți aveau înțelepciune, cărora le-au dat Dumnezeu pricepere, și pre toți cari, de bună voie au voit să meargă la lucruri, ca să le săvârșească.
3. Și au luat dela Moisì toate darurile pe care le-au adus fiii lui Israil la lucrul sfintei, ca să le facă pre ele; căci ei aduceau în fiecare dimineață darurile lor.
4. Deci veneau toți înțelepții, carii făceau lucrurile sfintei, fiecare după lucrul său, care lucrà, și au grăit către Moisì: poporul aduce mai mult decât sunt lucrurile, care au poruncit Domnul să se facă.
5. Atunci a poruncit Moisì, și a strigat în tabără, zicând: bărbat și femeie să nu mai aducă daruri pentru sfânta; și poporul a încetat de a mai aduce.
6. Căci erà destul material pentru lucru, ba încă prisoseà.
7. Deci toți bărbații pricepuți dintre cei ce lucrau la cort au făcut zece covoare de mătase împletită, vânăt, mohorît și roșu împletit, țesătură aleasă cu Heruvim.
8. Lungimea unui covor erà de douăzeci și opt de coți, și lățimea de patru coți, toate covoarele erau de o măsură.
9. Cinci covoare erau prinse unul de altul de o parte, și cinci de cealaltă parte.
10. Și au făcut chiotori vinete la marginea fiecărui covor de o parte spre împreunare, și așà au făcut la marginea covorului celui din afară la împreunarea a doua, cincizeci de chiotori au făcut de o parte a covorului, și cincizeci de chiotori au făcut de cealaltă parte a covorului spre împreunarea celui de al doilea, cu fața unul către altul căutând fiecare.
11. Și au făcut cincizeci de copci de aur, și au împreunat covoarele unul cu altul cu copcele, și se făceà un cort.
12. Și au făcut unsprezece pături de păr de capră, ca să acopere cortul.
13. Lungimea unei pături erà de treizeci de coți, și lățimea erà de patru. Toate cele unsprezece pături erau de o măsură, cinci pături împreunate de o parte și șase de altă parte.
14. Și au făcut cincizeci de chiotori pre marginea păturii cei din mijloc spre împreunare, și cincizeci de chiotori au făcut pre marginea păturii ce se împreunà cu a doua.
15. Și au făcut cincizeci de copci de aramă, și au prins copcile de chiotori și au împreunat păturile și s’au făcut una.
16. Și au făcut acoperemânt cortului din piei de berbece roșite, și deasupra lor acoperemânt de piei vinete.
17. Și au făcut scânduri cortului de lemne neputrezitoare.
18. Fiecare scândură erà de zece coți lungă, și de un cot și jumătate lată.
19. Fiecare aveà câte două cepuri stând față în față.
20. Așà au făcut toate scândurile cortului; adică douăzeci de scânduri despre partea cea de către miazăzi, și au făcut patruzeci de piulițe de argint la cele douăzeci de scânduri.
21. Câte două piulițe la fiecare scândură de amândouă părțile ei.
22. Și la laturea a doua de către miazănoapte douăzeci de scânduri, și patruzeci de piulițe la dânsele de argint, două piulițe la o scândură de amândouă părțile ei, și două la o scândură de amândouă părțile ei.
23. Iar dindărătul cortului în laturea despre apus, au făcut șase scânduri.
24. Și alte două scânduri au făcut la cele două unghiuri ale cortului dindărăt.
25. Și erau unite de jos până sus; și într’acelaș chip formau un întreg.
26. Așà au întocmit și scândurile dela cele două unghiuri, erau opt scânduri, și aveau șasesprezece piulițe de argint, câte două de fiecare scândură.
27. Și au făcut cinci zăvoare de lemne neputrezitoare la scânduri de o parte a cortului;
28. Iar cinci zăvoare la scânduri de cealaltă parte a cortului.
29. Și cinci zăvoare la scânduri cele dindărătul cortului despre apus.
30. Și zăvorul cel din mijloc se petreceà dela o parte la alta prin mijlocul scândurilor.
31. Iar scândurile le-au ferecat cu aur.
32. Și verigele lor prin care se băgau drugii le-au făcut de aur, și zăvoarele le-au ferecat cu aur.
33. Și au făcut acoperemânt de vânăt, mohorît, roșu împletit și de mătase răsucită, țesătură aleasă cu Heruvim.
34. Și l-au pus pre patru stâlpi neputrezitori ferecați cu aur, și căpătâele lor de aur, și piulițele lor, patru de argint.
35. Și au făcut perdea la ușa cortului de vânăt, de mohorît, de roșu împletit și de mătase răsucită, lucrată împestrit.
36. Și stâlpii ei cinci, și căpătâele lor le-au ferecat cu aur.
37. Și le-au turnat pentru ele cinci piulițe de aramă.
CAP. 37.
[modifică]
Și a făcut Veseleil sicriul din lemne neputrezitoare de doi coți și jumătate lung, de un cot și jumătate de lat, și de un cot și jumătate de înalt.
2. Și l-a ferecat cu aur curat din lăuntru și dinafară, și i-a făcut lui cunună de aur cu zimți împrejur.
3. Și a turnat patru verigi de aur la cele patru unghiuri ale lui, două verigi de o parte, și două verigi de cealaltă parte.
4. Și a făcut drugi de lemne neputrezitoare, și le-au ferecat cu aur.
5. Și a băgat drugi prin verigele cele din părțile Sicriului, să ridice Sicriul cu ele.
6. Și deasupra Sicriului a făcut acoperemântul împăcărei de aur curat de doi coți și jumătate de lung, și de un cot și jumătate de lat.
7. Și a făcut doi Heruvimi de aur bătut, și i-a pus de amândouă părțile acoperământului împăcărei.
8. Un Heruvim de o parte, și altu de cealaltă parte a acoperemântului împăcărei.
9. Și amândoi Heruvimii întindeau aripile deasupra și umbreau cu ele acoperemântul împăcărei; iar fețele lor erau îndreptate una către alta și căutau spre acoperemântul împăcărei.
10. Și a făcut masă de lemne neputrezitoare de doi coți de lungă, și de un cot de lată, și de un cot și jumătate de înaltă.
11. Și a ferecat-o cu aur curat, și i-a făcut o îngrăditură de aur zimțuită împrejur.
12. Și i-a făcut ei cunună împrejur de un lat de mână, și a făcut zimți suciți de aur împrejurul cununii.
13. Și a turnat pentru ea patru verigi de aur la cele patru laturi ale picioarelor ei, subt cununa cea împletită.
14. În verigi se puneau drugi, ca să ridice masa.
15. Și a făcut drugii de lemne neputrezitoare, și le-a ferecat cu aur, ca să ridice masa.
16. Și a făcut vasele mesii de aur curat, blidele ei, cățuele, căușile și năstrăpile de turnat.
17. Și a făcut sfeșnicul de aur curat, bătut.
18. Fusul lui, cu ramurile, cu scafele, cu merișoarele și florile dintr’însul.
19. Șase ramuri ieșind dintr’însul, trei ramuri dintr’o parte și trei din cealaltă parte a lui.
20. Și câte trei scafe, floare în chipul nucșoarelor, și merișoare la fiecare ramură.
21. Adică trei scafe, merișor și floare, în chipul nucșoarelor, în fiecare ramură.
22. Așà erau la cele șase ramuri, care ies din sfeșnic.
23. Iar în sfeșnic erau patru merișoare în chipul nucșoarei, într’o ramură scafă și florile.
24. Câte o scafă subt fiecare din cele câte două ramuri dintr’însul, și câte o scafă subt cele alte două ramuri dintr’însul, așà la toate cele șase ramuri, care ies din sfeșnic.
25. Și ramurile și scafele dintr’însul erau toate bătute din aur curat.
26. Și a făcut luminile lui șapte, și lingurile lui.
27. Și cleștele lui de aur curat.
28. De un talant de aur curat l-a făcut pre el, și toate vasele lui.
29. Și a făcut altarul tămâerei din lemne neputrezitoare de un cot de lung, și de un cot de lat în patru muchi, și de doi coți înălțimea lui, cu coarnele lui dintr’însul.
30. Și l-a ferecat cu aur curat, gratiea lui și păreții lui și coarnele lui.
31. Și i-a făcut lui cunună împletită de aur împrejur, și două verigi de aur curat i-a făcut lui subt cununa cea împletită a lui, de amândouă părțile lui, la coastele lui, spre a pune în ele drugi, ca să-l ridice.
32. Iară drugii i-a făcut din lemne neputrezitoare, și i-a ferecat cu aur.
33. Și a făcut untuldelemn cel sfânt al ungerii și tămâia din mirodenii curate, după meșteșugul făcătorilor de mir.
CAP. 38.
[modifică]
Și a făcut jertfelnic de ardere de tot din lemne neputrezitoare de cinci coți de lung și cinci coți de lat, tot în patru muchi, și de trei coți înălțimea jertfelnicului.
2. Și i-a făcut patru coarne ce ieșau dintr’însul la cele patru unghiuri, și le-a ferecat cu aramă.
3. Și a făcut cunună jertfelnicului și acoperemântul lui, și paharele lui și furcuțile cele de carne ale lui, și cățuia lui și toate vasele lui le-a făcut de aramă.
4. Și i-a făcut lui grătar, lucru ca mreaja de aramă.
5. Și a făcut grătarului patru verigi de aramă în patru părți, și le-a pus subt grătarul jertfelnicului de desubt; și erà grătarul pe la mijlocul jertfelnicului.
6. Și a făcut drugi jertfelnicului de lemne neputrezitoare, și le-a ferecat cu aramă, și băgau drugii prin verigile cele din coastele jertfelnicului, când îl ridicau pre el.
7. L-a făcut scobit de scânduri.
8. Și a făcut spălătoare de aramă și temelia ei de aramă, din oglinzile femeilor celor ce au postit, cele ce strejuiau la ușa cortului mărturiei.
9. Și a făcut curtea despre miazăzi, cu pânzele curții de roșu răsucit de o sută de coți.
10. Și stâlpii lor douăzeci, și temeliile lor douăzeci de aramă, și copcele lor și aripile lor de argint.
11. Și în partea cea despre miazănoapte de o sută de coți, și stâlpii lor douăzeci, și temeliile lor douăzeci de aramă, și copcele lor și aripiie lor de argint.
12. Și în partea despre apus pânze de cincizeci de coți, stâlpii lor zece și temeliile lor zece, și copcele lor și aripile lor de argint,
13. Și în partea despre răsărit de cincizeci de coți.
14. Pânze de cincisprezece coți dinnapoi, și stâlpii lor trei, și temeliile lor trei.
15. Și în a doua parte spre fund pânze de cincisprezece coți, și stâlpii lor trei, și temeliile lor trei.
16. Toate pânzele cortului de mătase răsucită.
17. Și temeliile stâlpilor de aramă, și chiotorile lor de argint, și capetele lor ferecate prin prejur cu argint, și stâlpii prin prejur ferecați cu argint, toți stâlpii curții.
18. Și acoperemântul porții curții lucrare împestrită, de vânăt, de mohorît, de roșu răsucit, și de mătase împletită de douăzeci de coți de lung și de înalt, și de larg de cinci coți potrivindu-se pânzelor curții.
19. Și stâlpii lor patru, și temeliile lor patru de aramă, și chiotorile lor de argint, și capetele lor ferecate cu argint.
20. Și toți țărușii curții împrejur de aramă.
21. Aceasta este tocmeala cortului mărturiei, după cum s’a poruncit lui Moisì, pentru slujba Leviților prin Itamar fiul lui Aaron preotul.
22. Și Veseleil fiul lui Urie din neamul lui Iuda a făcut după cum au poruncit Domnul lui Moisì.
23. Și Eliav fiul lui Ahisamah din neamul lui Dan, care a fost meșter mai mare preste cele țesute și preste cele cusute și preste cele împestrite, a țesut cu vânăt, cu mohorît, cu roșu răsucit și cu mătase.
24. Tot aurul care s’a lucrat la lucruri după tot lucru sfintelor s’a făcut aur din zeciuială douăzeci și nouă de talanți, și șapte sute și treizeci de sicli după siclul cel sfânt.
25. Și argintul ce s’a adus dar dela oamenii cei numărați ai adunării, o sută de talanți, și o mie șapte sute șaptezeci și cinci de sicli, o drahmă pe cap, jumătate de siclu după siclul cel sfânt.
26. Tot cel ce mergeà la număr, care erà de douăzeci de ani și mai sus, la șase sute și trei mii cinci sute cincizeci.
27. Și s’a întrebuințat o sută de talanți de argint pentru turnarea capetelor cortului și a capetelor acoperemântului.
28. O sută de capete dintr’o sută de talanți, câte un talant la un capăt.
29. Și cei o mie șapte sute șaptezeci și cinci de sicli i-au întrebuințat pentru chiotorile stâlpilor, și a poleit căpătâiele lor, și i-au împodobit pre ei.
30. Iar aramă s’a adus trei sute și șaptezeci de talanți, două mii și patru sute de sicli.
31. Și a făcut dintr’însa pragurile ușii cortului mărturiei, și jertfelnicul cel de aramă cu grătarul lui, și toate vasele jertfelnicului.
32. Și temeliile curții prin prejur, și pragurile porții curții, și țărușii cortului, și țărușii curții prin prejur.
CAP. 39.
[modifică]
Iar din țesătură vânătă și mohorît și roșu ce rămăsese au făcut veșminte de slujbă lui Aaron, ca să slujească cu ele în sfânta precum poruncise Domnul lui Moisì.
2. Deci au făcut umărarul din aur, mătase vânătă, mohorîtă, roșu și în răsucit.
3. Din plăcile de aur tăiară fire ca părul, și le-au țesut cu mătase vânătă, mohorîtă, roșie și în răsucit, făcând țesătură aleasă.
4. Umăraru erà împreunat de amândouă părțile, țesut dea’ntregul din aur, din vânăt, din mohorît, din roșu răsucit și din mătase toarsă, după cum poruncise Domnul lui Moisì.
5. Și a făcut două pietre de Smaragd împănate și țintuite cu aur, săpate și cioplite cioplitură de pecete, din mâinile fiilor lui Israil.
6. Și le-au pus preste umărar, pietre de pomenire fiilor lui Israil, după cum au poruncit Domnul lui Moisì.
7. Și a făcut Engolpion de țesătură aleasă umărarului de aur, de vânăt, de mohorît, de roșu răsucit, de mătase toarsă, în patru colțuri îndoit au făcut Engolpionul, de o palmă de lung, și de o palmă de lat îndoit.
8. Și a țesut într’însul patru rânduri de pietre scumpe, rândul cel dintâiu de pietre Sardiu și topaz și Smaragd,
9. Rândul al doilea Antracs și Safir și Iaspis.
10. Rândul al treilea Lighiriu, Ahatis și Ametis.
11. Și rândul al patrulea Hrisolit, Viriliu și Onih, încunjurate cu aur, și legate prin prejur cu aur.
12. Iar pe cele douăsprezece pietre erau săpate ca peceți, numele celor douăsprezece seminții ale lui Israil, fiecare din cele douăsprezece neamuri cu numele său.
13. Și a făcut preste Engolpion lănțișoarele împletite, lucru împletit de aur curat.
14. Și a făcut două paveze de aur și două verigi de aur.
15. Și a pus acele două verigi de aur la amândouă capetele Engolpionului.
16. Și a pus lănțușoarele cele de aur într’amândouă verigile de amândouă părțile Engolpionului și la amândouă laturile, și l-au împreunat acele două lănțușe.
17. Și a pus preste cele două paveze umerii umărarului dinnainte în față.
13. Și a făcut două verigi de aur, și le-a pus preste amândouă aripile pre marginea Engolpionului, și pre marginea cea dinnapoia umărarului din lăuntru.
19. Și a făcut două verigi de aur, și le-a pus preste amândoi umerii umărarului din jos de dânsul în față după împreunarea cea de sus a țesăturii umărarului.
20. Și legară cu șunur vânăt Engolpionul cu verigile lui de verigile umărarului, ca Engolpionul să steà nemișcat pe umărar, după cum au poruncit Domnul lui Moisì.
21. Și a făcut haina cea lungă până jos, care este subt umărar, lucru țesut tot vânăt.
22. Și gura hainei cei lungi până jos erà în mijloc țesută, iară mărginile gurii le-a tivit de jur împrejur, ca să nu se destrame.
23. Și a făcut la poalele hainei cei lungi până jos din jos ciucuri, ca niște rodii înflorite, de vânăt, de mohorît, de roșu răsucit și de mătase toarsă.
24. Și a făcut clopoței de aur, și a pus clopoțeii pre poalele hainei împrejur printre ciucuri.
25. Clopoței de aur și ciucuri pre poalele hainei împrejur, ca să slujească după cum au poruncit Domnul lui Moisì.
26. Și făcură pentru Aaron și fiii lui haine subțiri de in, țesătură aleasă.
27. Și acoperișul capului de mătase, și mitra de mătase, și fote de mătase răsucită.
28. Brânele lor de mătase vânătă, mohorîtă și roșie răsucită, țesătură aleasă, după cum au poruncit Domnul lui Moisì.
29. Și a făcut placa cea de aur spre osebirea sfințeniei, de aur curat, și a scris pre ea slove săpate ca în pecete sfințire Domnului.
30. Și au legat-o cu șunur vânăt, ca să fie preste mitră deasupra, după cum poruncise Domnul lui Moisì.
31. Astfel se sfârșì tot lucrul cortului mărturiei; și fiii lui Israil făcură toate, după cum au poruncit Domnul lui Moisì.
32. Și a adus cortul la Moisì, și toate vasele lui, și verigile lui, și stâlpii lui, și zăvoarele lui, și țărușii lui, și temeiurile lui.
33. Și păturile, și pieile de berbece cele roșite, și acoperemânturile cele deasupra piei cei vinete.
34. Și catapeteazma, și sicriul mărturiei, și drugii lui, și acoperemântul împăcărei.
35. Masa cu toate vasele ei, și pâinile punerii înainte.
36. Sfeșnicul cel curat cu candelele lui și cu toate vasele lui, și untuldelemn pentru candelă.
37. Altarul tămâerii, untuldelemn pentru ungere, miresmele tămâerii, tămâie aromatică.
38. Și perdeaua dela intrarea în cort.
39. Și jertfelnicul cel de aramă cu grătarul, drugii și toate vasele lui, spălătoarea și temelia ei.
40. Și pânzele curții, stâlpii și piulițele lor, perdeaua dela poarta curții, funiile și țărușii ei.
41. Și toate uneltele cele ce sunt la lucrul cortului mărturiei.
42. Veșmintele cele de slujbă, ca să slujească cu ele în sfânta, veșmintele sfintei, care sunt ale lui Aaron, și veșmintele fiilor lui cele de slujbă, după toate câte au poruncit Domnul lui Moisì, așà au făcut fiii lui Israil toată gătirea.
43. Și a văzut Moisì toate lucrurile, și erau făcute acestea precum poruncise Domnul lui Moisì, astfel erau făcute, și i-a binecuvântat pre dânșii Moisì.
CAP. 40.
[modifică]
Și au grăit Domnul către Moisì, zicând:
2. În ziua dintâiu a lunii dintâiu fiind lună nouă, vei întinde cortul mărturiei.
3. Și vei pune sicriul mărturiei, și vei acoperì sicriul cu catapeteazma.
4. Și vei aduce în lăuntru masa, și vei pune pe ea cele rânduite.
5. Și vei aduce în lăuntru sfeșnicul, și vei pune candelele lui, și vei așezà altarul cel de aur al tămâerei înaintea sicriului mărturiei.
6. Și vei pune perdeaua la intrarea în cort, iar altarul pentru jertfe să-l pui dinnaintea ușii cortului mărturiilor.
7. Și vei așezà spălătoarea între cort și între altar, punând într’însa apă.
8. Și vei așezà curtea împrejur atârnând perdeaua la ușa curții.
9. Și vei luà untdelemn de ungere, și vei unge cortul și toate cele dintr’însul, și-l vei sfințì pre dânsul și toate vasele lui, și vor fi sfinte; apoi vei unge altarul jertfelor cu toate vasele lui, și-l vei sfințì, și va fi prea sfânt.
10. Vei unge și spălătoarea și temelia ei, și o vei sfințì pre ea.
11. După aceea vei aduce pre Aaron și pre fiii lui la ușile cortului mărturiei.
12. Și-i vei spălà cu apă, și vei îmbrăcà pre Aaron cu veșmintele cele sfinte, și-l vei unge pre el, și-l vei sfințì pre el, și-mi va slujì mie, și pre feciorii lui vei aduce, și-i vei îmbrăcà cu haine, și-i vei unge precum ai uns pre tatăl lor, și vor fi mie preoți.
13. Și această ungere va fi ungere veșnică de preoție în neamurile lor.
14. Și a făcut Moisì toate acestea precum i-au poruncit lui Domnul.
15. Și s’a așezat cortul în luna dintâiu în al doilea an de când au ieșit ei din Eghipet, fiind lună nouă.
16. Și a pus Moisì cortul și temeliile lui și închietorile de sus, și a așezat zăvoarele.
17. Și a ridicat stâlpii, și a întins covoarele cortului, și a pus acoperemântul cortului deasupra, după cum poruncise Domnul lui Moisì.
18. Și luând mărturiile le-a pus în sicriu, și a pus drugii subt sicriu.
19. Și a dus sicriul în cort, și a atârnat catapeteazma, și astfel a acoperit sicriul mărturiei, în ce chip poruncise Domnul lui Moisì.
20. Și a pus masa în cortul mărturiei în partea despre miazănoapte a cortului mărturiei din afară de catapeteazmă.
21. Și a pus pe dânsa pâinile punerii înaintea Domnului, după cum poruncise Domnul lui Moisì.
22. Și a pus sfeșnicul în cortul mărturiei în fața mesii în partea despre miazăzi a cortului.
23. Și a pus candelele lui înaintea Domnului, precum poruncise Domnul lui Moisì.
24. Și a pus altarul cel de aur în cortul mărturiei în fața catapetezmei.
25. Și a tămâiat preste el cu miresmele tămâierii precum au poruncit Domnul lui Moisì.
26. Și altarul jertfelor l-a pus la ușile cortului mărturiei, și a adus preste el ardere de tot și jertfă, după cum au poruncit Domnul lui Moisì.
27. Și a așezat spălătoarea între cortul mărturiei și între altarul jertfelor, și a pus într’însa apă;
28. Ca să-și spele dintr’însa Moisì și Aaron și fiii lui, mâinile și picioarele.
29. Când intrau ei în cortul mărturiei, sau când mergeau la jertfelnic să slujască, se spălau dintr’însa, după cum au poruncit Domnul lui Moisì.
30. Și a așezat curtea împrejurul cortului, și a atârnat perdeaua la ușa curții.
31. Astfel a săvârșit Moisì toate lucrurile. Atunci nor a acoperit cortul mărturiei, și s’a umplut cortul de slava Domnului.
32. Așà că nu puteà Moisì să intre în cortul mărturiei, că nor umbrea deasupra lui, și se umpluse cortul de slava Domnului.
33. Și când se ridicà norul dela cort, porneau fiii lui Israil cu toate ale lor.
34. Iar dacă norul nu se ridicà, nu porneau până în ziua când se ridicà norul.
35. Că ziua erà norul Domnului preste cort, și noaptea erà preste dânsul foc înaintea a tot Israilul în toate purcederile lor.