Biblia 1914/Daniil
CAP. 1.
[modifică]
În anul al treilea al împărăției lui Ioachim împăratul Iudei, a venit Navuhodonosor împăratul Vavilonului la Ierusalim, și l-a încunjurat pre el.
2. Și au dat Domnul în mâna lui pre Ioachim împăratul Iudei, și din partea vaselor casei lui Dumnezeu, și le-au dus pre ele în pământul Senaar a casei Dumnezeului său, și vasele le-au descărcat în casa vistieriei Dumnezeului său.
3. Și a zis împăratul lui Asfanez cel ce erà mai mare preste famenii săi, să bage din fiii robiei lui Israil și din sămânța împărăției și din boieri,
4. Tinerii întru cari nu este prihană, și frumoși la chip, și înțelegători întru toată înțelepciunea, și cunoscători de știință, și cugetători de înțelepciune, cari să poată stà în casă înaintea împăratului, și să’i învețe pre ei carte și limba Haldeilor.
5. Și le-a rânduit lor împăratul zilnic din masa împărătească și din vinul care beà el, și să’i hrănească pre ei trei ani, și după aceea să steà înaintea împăratului.
6. Și au fost întru ei din fiii lui Iuda: Daniil și Anania și Azaria și Misail.
7. Și le-a pus lor mai marele famenilor nume, lui Daniil: Valtasar, și lui Anania: Sidrah, și lui Misail: Misah, și lui Azaria: Avdenago.
8. Și a pus Daniil în inima sa, ca să nu se pângărească cu masa împăratului și cu vinul băuturii lui, și a rugat pre mai marele famenilor, ca să nu se pângărească.
9. Și au dat Dumnezeu pre Daniil spre milă și spre îndurare înaintea mai marelui famenilor.
10. Și a zis mai marele famenilor lui Daniil: mă tem de domnul meu împăratul, cel ce v’a rânduit vouă mâncare și băutură, ca nu cumvà să vază fața voastră mai scăzută decât a tinerilor celor de o vârstă cu voi, și veți pune capul meu în pierire înaintea împăratului.
11. Și a zis Daniil către Amelsad, pre care pusese mai marele famenilor preste Daniil, Ananiea, Misail și Azaria:
12. Cearcă rogu-te cu slugile tale zece zile, și să ne deà nouă din semințele pământului, și să mâncăm și apă să bem.
13. Și să se arate înaintea ta fețele noastre și fețele tinerilor celor ce mănâncă din masa împăratului, și precum vei vedeà fă cu slugile tale.
14. Și i-a ascultat pre ei, și i-a cercat pre ei zece zile.
15. Și după ce s’au sfârșit zece zile, s’au arătat fețele lor frumoase, și trupurile lor mai cu putere decât tinerii cei ce mâncau din masa împăratului.
16. Și Amelsad luà el mâncarea lor și vinul băuturii lor, și lor le dà semințe.
17. Și acestor patru tineri le-au dat lor Dumnezeu înțelegere și pricepere întru toată știința și înțelepciunea, și Daniil înțelegeà toată vedeniea și visurile.
18. Și după ce s’au sfârșit zilele, după care a zis împăratul, să’i aducă pre ei înlăuntru, mai marele famenilor i-a adus înaintea lui Navuhodonosor.
19. Și a vorbit cu ei împăratul, și dintru ei toți nu s’a aflat asemenea lui Daniil și lui Ananiea, lui Misail și lui Azariea, și au stătut înaintea împăratului.
20. Și întru tot cuvântul înțelepciunei și științei de care i-a întrebat pre ei împăratul, i-a aflat pre ei cu zece părți mai învățați decât toți descântătorii și maghii, cari erau în toată împărăția lui.
21. Și a fost Daniil până la anul dintâiu al împăratului Kir.
CAP. 2.
[modifică]
În anul al doilea al împărăției lui Navuhodonosor, visat-a Navuhodonosor vis, și s’a spăimântat duhul lui, și somnul lui s’a depărtat dela el.
2. Și a zis împăratul: chemați pre descântători și pre maghi și pre fermecători și pre Haldei, ca să spue împăratului visul lui, și au venit și au stătut înaintea împăratului.
3. Și le-a zis lor împăratul: visat-am, și s’a spăimântat duhul meu a ștì visul.
4. Și au grăit Haldeii împăratului sirienește: împărate, în veci să trăești, tu spune visul nouă slugilor tale, și noi vom spune tâlcul lui.
5. Răspuns-a împăratul, și a zis Haldeilor: cuvântul dela mine s’a depărtat de nu’mi veți arătà mie visul și tâlcul lui, voi veți pierì, și casele voastre se vor jefuì.
6. Iar de’mi veți arătà visul și tâlcul lui, daruri și cinste multă veți luà dela mine, numai spuneți’mi visul și tâlcul lui.
7. Răspuns-au a doua oară, și au zis: spue împăratul slugilor sale visul și tâlcul lui vom spune.
8. Și a răspuns împăratul, și a zis: cu adevărat văz eu că voi răscumpărați vremea, că ați văzut că s’a depărtat dela mine cuvântul.
9. De nu veți spune mie visul, văd că cuvânt mincinos și stricat ați tocmit să ziceți înaintea mea, până va trece vremea, spuneti’mi visul, și voiu ștì, că și tâlcul lui veți spune mie.
10. Și răspunseră Haldeii înaintea împăratului, și ziseră: nu este om pre pământ, care va puteà să știe cuvântul împăratului, că tot împăratul mare, și domnul, cuvânt ca acesta nu întreabă de maghi și de Haldei.
11. Că cuvântul, care’l întreabă împăratul este greu, și altul nu’l poate spune înaintea împăratului, fără numai zeii, a căror lăcaș nu este cu tot trupul.
12. Atunci împăratul cu mânie și cu urgie multă, a zis: să piarză pre toți înțelepții Vavilonului.
13. Și a ieșit porunca, și omorà pre înțelepți, și căutà și pre Daniil și pre prietenii lui să’i omoare.
14. Atunci Daniil a răspuns sfat și cuget lui Arioh celui mai mare preste bucătarii împăratului, care ieșise să omoare pre înțelepții Vavilonului.
15. Și l-a întrebat pre el zicând: boierule al împăratului, pentruce a ieșit această judecată fără de rușine dela fața împăratului? Și a spus Arioh cuvântul lui Daniil.
16. Și Daniil a intrat, și a rugat pre împăratul, ca să’i deà lui vreme, și va spune împăratului tâlcul visului.
17. Și intrând Daniil în casa sa, a spus cuvântul lui Ananiea și lui Misail și lui Azaria prietenilor săi.
18. Și cereà milă dela Dumnezeul cerului pentru taina aceasta, ca să nu piară Daniil și prietenii lui împreună cu ceilalți înțelepți ai Vavilonului.
19. Atunci, lui Daniil în vedenia nopții s’a descoperit taina, și bine a cuvântat Daniil pre Dumnezeul cerului.
20. Și a zis să fie numele lui Dumnezeu binecuvântat din veac și până în veac, că a lui este înțelepciunea și înțelegerea.
21. Și el schimbă vremile și anii, pune împărați și mută, dă înțelepciune celor înțelepți și înțelegere celor ce știu înțelegere.
22. El descopere adâncurile și ascunsele, și cunoaște cele dintru întunerec, și lumina cu el este.
23. Ție Dumnezeul părinților mei mă mărturisesc, și pre tine te laud, că mi-ai dat mie înțelepciune și putere, și mi-ai arătat mie cele ce am cerut dela tine, și visul împăratului l-ai arătat mie.
24. Și a venit Daniil la Arioh, pre care îl rânduise împăratul să piarză pre înțelepții Vavilonului, și a zis lui: să nu pierzi pre înțelepții Vavilonului, ci mă bagă pre mine înaintea împăratului, și voiu spune împăratului tâlcul.
25. Atunci Arioh îndată a băgat pre Daniil înaintea împăratului, și a zis lui: aflat-am om din fiii robiei Evreești, care va spune împăratului tâlcul.
26. Și a răspuns împăratul, și a zis lui Daniil, căruia erà numele Valtazar: au poți să’mi spui visul care l-am văzut, și tâlcul lui?
27. Și a răspuns Daniil înaintea împăratului și a zis: taina, care întreabă împăratul înțelept, Maghii, descântătorii, Gazarinii nu pot să o spue împăratului.
28. Ci este Dumnezeu în cer, care descopere tainele, și au arătat împăratului Navuhodonosor, cele ce vor să fie în zilele cele de pre urmă, visul tău, și vedenia capului tău întru așternutul tău acesta este.
29. Tu împărate gândeai întru așternulul tău, ce va fì după aceasta, și cel ce descopere tainele, au arătat ție, cele ce vor să fie.
30. Și mie nu pentru înțelepciunea, care este întru mine mai multă decât toți cei vii, s’a descoperit taina aceasta, ci ca să spui împăratului tâlcul, ca să cunoști gândurile inimii tale.
31. Tu împărate ai văzut și iată un chip, și chipul acela erà mare, și vederea lui înălțată stând înaintea feții tale, și vederea lui groaznică;
32. Chipul, al căruia erà capul de aur curat, mâinile și pieptul și brațele lui de argint, pântecele și armurile de aramă.
33. Iar fluerile de fier: o parte a picioarelor lui de fier, o parte de lut.
34. Văzut-ai până s’a tăiat o piatră din munte fără de mână, și a lovit chipul preste picioarele cele de fier și cele de lut, și le-a zdrumicat pre dânsele de tot.
35. Atunci s’au sfărâmat deodată lutul, fierul, arama, argintul, aurul, și s’a făcut ca praful cel din arie vara, și le-a ridicat pre dânsele mulțime de vânt, și loc nu s’a aflat lor: iar piatra care a lovit chipul s’a făcut munte mare, și a umplut tot pământul.
36. Acesta este visul, și tâlcul lui vom spune înaintea împăratului.
37. Tu împărate ești împăratul împăraților, căruia Dumnezeul cerului împărăție tare și puternică și cinstită au dat.
38. În tot locul unde lăcuesc fiii oamenilor, și hiarele țarinei și pasările cerului și peștii mărei au dat în mâna ta și te-a pus pre tine domn tuturor, tu ești capul cel de aur.
39. Și după tine se va sculà altă împărăție mai mică decât a ta și împărăția a treia, care este arama care va domnì preste tot pământul.
40. Și împărăția a patra, care va fì tare ca fierul, precum fierul măruntează și supune toate, așà toate le va mărunți și le va supune.
41. Și pentrucă ai văzut picioarele și degetele o parte de lut și o parte de fier; împărăție împărțită va fi și din rădăcină de fier va fì întru ea, precum ai văzut fierul amestecat cu lutul.
42. Și degetele picioarelor o parte de fier și o parte de lut, o parte din împărăția aceea va fì tare, și dintru ea se va sfărâmà cevà.
43. Iar că ai văzut fierul amestecat cu lutul, se vor amestecà întru sâmânța oamenilor și nu se vor lipì, precum nu se amestecă fierul cu lutul.
44. Și în zilele împăraților acelora va sculà Dumnezeul cerului împărăție, care în veci nu se va stricà; și împărăția lui altui popor nu se va lăsà, mărunți-va și va vânturà toate împărățiile, iar aceea va stà în veci.
45. În ce chip ai văzut, că din munte s’a tăiat piatra fără de mână și a sfărâmat lutul, fierul, arama, argintul și aurul, Dumnezeul cel mare au arătat împăratului cele ce vor să fie după acestea, și adevărat este visul și credincioasă tâlcuirea lui.
46. Atunci împăratul Navuhodonosor a căzut pre fața sa, și s’a închinat lui Daniil și darul și miros bun a zis să’i toarne lui.
47. Și răspunzând împăratul, a zis lui Daniil: cu adevărat Dumnezeul vostru, acela este Dumnezeul dumnezeilor și Domnul împăraților, cel ce descopere tainele, căci ai putut descoperì taina aceasta.
48. Și a mărit împăratul pre Daniil, și daruri mari și multe i-a dat lui și l-a pus pre el preste toată țara Vavilonului și domn domnilor preste toți înțelepții Vavilonului.
49. Și Daniil a cerut dela împăratul, și a pus preste lucrurile tării Vavilonului pre Sidrah, Misah și Avdenago, iar Daniil erà în curtea împăratului.
CAP. 3.
[modifică]
În anul al optsprezecelea Navuhodonosor împăratul a făcut un chip de aur: înălțimea lui de șasezeci de coți și lărgimea lui de șase coți, și l-a pus pre el în cîmpul Deira în țara Vavilonului.
2. Și a trimis să strângă pre toți domnii cei mari și mai marii oștirilor și povățuitorii și căpeteniile și cârmuitorii și pre toți boierii țărilor, ca să vie la înnoirea chipului care îl ridicase Navuhodonosor împărat.
3. Și s’au adunat domnii de prin țări și căpeteniile și mai marii oștirilor și povățuitorii și biruitorii cei mari și cârmuitorii și toți boierii țărilor la înnoirea chipului, care îl ridicase Navuhodonosor împărat și au stătut înaintea chipului.
4. Și strigătorul strigă cu tărie: vouă se zice limbilor, popoarelor, neamurilor, semințiilor:
5. În ce ceas veți auzi glasul trâmbiței și al fluerului și al alăutei și al surlei și al canonului și al organului și al versurilor și al tot felul de cântare, să cădeți să vă închinați chipului celui de aur, care l-a ridicat Navuhodonosor împărat.
6. Iar cela ce nu va cădeà să se închine, într’acel ceas se va aruncà în cuptorul ce arde cu foc.
7. Și au fost după ce au auzit toate popoarele glasul trâmbiței și al fluerului și al alăutei și al surlei și al canonului și al organului și al versurilor și a tot felul de cântare, au căzut toate popoarele, neamurile, semințiile, de s’au închinat chipului celui de aur, pre care ridicase Navuhodonosor împărat înaintea lor.
8. Atunci s’au apropiat niște oameni Haldei, de au pârît pre Evrei,
9. La împăratul Navuhodonosor, zicând: împărate, în veci să trăești.
10. Tu împărate ai pus poruncă ca tot omul, ori care va auzì glasul trâmbiței și al fluerului și al alăutei și al surlei și al canonului și al organului și al versurilor și a tot felul de cântare,
11. De nu va cădeà să se închine chipului celui de aur, care ai ridicat, să se arunce în cuptorul ce arde cu foc.
12. Deci, sunt aici niște oameni Evrei pre carii i-ai pus preste lucrurile țării Vavilonului, Sedrah, Misah și Avdenago, cari nu ascultă porunca ta împărate, și dumnezeilor tăi nu slujesc și chipului celui de aur, care ai pus nu i se închină.
13. Atunci Navuhodonosor împăratul, cu turburare și cu mânie a zis să aducă pre Sedrah, Misah și Avdenago; și oamenii aceia s’au adus înaintea împăratului.
14. Și grăind Navuhodonosor împăratul a zis lor: oare așà este cu adevărat Sedrah, Misah și Avdenago, că dumnezeilor mei nu slujiți, și chipului celui de aur, care am ridicat, nu vă închinați?
15. Acum dar să fiți gata, dacă veți auzì glasul trâmbiții și al fluerului și al alăutei și al surlei și al canonului și al versurilor și a tot felul de cântare, să cădeți să vă închinați chipului celui de aur, care am făcut; iar de nu vă veți închinà, într’acel ceas vă vor aruncà în cuptorul ce arde cu foc, și cine este Dumnezeu care vă va scoate pre voi din mâinile mele?
16. Și răspunzând Sedrah, Misah și Avdenago, au zis împăratului Navuhodonosor: nu este lucrul nostru să răspundem ție pentru graiul acesta.
17. Că este Dumnezeul nostru în ceruri, căruia noi slujim, puternic să ne scoață pre noi din cuptorul ce arde cu foc, și să ne izbăvească din mâinile tale împărate.
18. Și de nu, să știi o împărate, că dumnezeilor tăi nu vom slujì, și chipului celui de aur, care ai ridicat, nu ne vom închinà.
19. Atunci Navuhodonosor se umplù de mânie, și ș’a schimbat vederea feții lui asupra lui Sedrah, Misah și Avdenago, și a zis: ardeți cuptorul de șapte ori mai mult până ce va arde de tot.
20. Și la oameni tari a poruncit cu mare tărie să lege pre Sedrah, Misah și Avdenago, și să’i arunce în cuptorul ce arde cu foc.
21. Atunci pre bărbații aceia i-au legat, și cu nădragii și cu ișlicele lor și cu încălțămintele și cu hainele lor, i-au aruncat în mijlocul cuptorului ce ardea cu foc.
22. Pentrucă cuvântul împăratului se întăreà, și cuptorul arsese foarte, iar pre oamenii aceia cari pârîse pre Sedrah, Misah și pre Avdenago, i-a ars văpaia focului împrejur.
23. Și acei trei bărbați Sedrah, Misah și Avdenago au căzut legați în mijlocul cuptorului ce ardeà cu foc și umblau prin mijlocul văpăii, lăudând pre Dumnezeu.
24. Și Navuhodonosor i-a auzit pre ei lăudând, și s’a mirat și s’a sculat cu grab și a zis boierilor săi: au nu trei bărbați am băgat în mijlocul focului legați? Și au zis împăratului: adevărat împărate.
25. Și a zis împăratul: acum eu văz patru bărbați dezlegați, și umblând în mijlocul focului, și nimic lor nu le strică, și chipul celui de al patrulea asemenea fiului lui Dumnezeu.
26. Atunci s’a apropieat Navuhodonosor la ușa cuptorului focului ce ardeà, și a zis: Sedrah, Misah și Avdenago, robii Dumnezeului celui prea înalt, ieșiți și veniți; și au ieșit Sedrah, Misah și Avdenago, din mijlocul focului.
27. Și s’au strâns domnii și mai marii oștirilor și căpeteniile locurilor și boierii împăratului, și au văzut pre bărbați, că n’a ars focul trupul lor, și părul capului lor nu s’au pârlit, și hainele lor nu s’au vătămat, și miros de foc nu erà întru ei, și s’a închinat împăratul Domnului înaintea lor.
28. Și răspunzând împăratul Navuhodonosor, a zis: binecuvântat este Dumnezeul lui Sedrah, Misah și Avdenago, cel ce au trimis pre îngerul său, și au scos pre slugile sale, pentrucă nădăjduià întru el, și n’au ascultat de cuvântul împăratului, și ș’au dat trupurile sale focului, ca să nu slujască, nici să se închine la tot dumnezeul, fără numai Dumnezeului lor.
29. Și eu pui poruncă: tot poporul, neamul, limba, ori cari vor grăì hulă asupra Dumnezeului lui Sedrah, Misah și Avdenago, vor pieri, și casele lor se vor jefuì, că nu este alt Dumnezeu, care poate să izbăvească așà.
30. Atunci împăratul a îndreptat pre Sedrah, Misah și Avdenago, în țara Vavilonului, și i-a crescut pre ei, și i-a învrednicit pre ei a povățuì pre toți Evreii, cei dintru împărățiea lui.
31. Navuhodonosor împărat: tuturor popoarelor, neamurilor și limbilor, cari lăcuesc în tot pământul, pace vouă să se înmulțească.
32. Semnele și minunile, care au făcut cu mine Dumnezeul cel prea înalt, plăcut-au înaintea mea să le vestesc vouă.
33. Cât sunt de mari și de puternice, împărățiea lui împărăție veșnică este, și stăpânirea lui în neam și în neam.
CAP. 4.
[modifică]
Eu Navuhodonosor bine petrecând eram în casa mea, și bine odrăslind pre scaunul meu.
2. Vis am văzut și m’a înfricoșat, și m’am turburat întru așternutul meu, și vederile capului meu m’au turburat pre mine.
3. Și prin mine s’a pus poruncă, ca să aduc înaintea mea pre toți înțelepții Vavilonului, ca să’mi arate tâlcul visului.
4. Și au intrat descântătorii, Maghii, Gazarinii, Haldeii și le-am spus lor visul, și tâlcuirea lui nu mi-au arătat mie,
5. Până ce a venit Daniil, căruia este numele Valtasar după numele Dumnezeului meu, care are duh sfânt a lui Dumnezeu întru sine, și i-am spus lui visul.
6. Valtasar mai marele descântătorilor, pre care te-am cunoscut, că Duh Sfânt al lui Dumnezeu este întru tine, și toată taina nu este ție cu neputință, auzi vederea visului meu, care l-am văzut, și tâlcuirea lui spune’mi mie.
7. Și vederile capului meu întru așternutul meu; văzut-am și iată un copac în mijlocul pământului, și înălțimea lui multă.
8. Și s’a mărit copacul, și s’a întărit, și înălțimea lui a ajuns până la cer, și tulpina lui la marginile a tot pământul.
9. Frunzele lui frumoase, și roada lui multă, și hrană tuturor întru dânsul, și supt dânsul lăcuiau hiarele cele sălbatice, și în ramurile lui lăcuiau pasările cerului, și dintr’însul se hrăneà tot trupul.
10. Văzut-am în vederea nopții întru așternutul meu, și iată Ir, și cel sfânt din cer s’au pogorît.
11. Și au strigat cu tărie, și așà au zis: tăiați copacul și smulgeți ramurile lui și scuturați frunzele lui și risipiți roadele lui, să fugă hiarele de supt el, și pasările din ramurile lui.
12. Însă odrasla rădăcinelor lui în pământ o lăsați, și în legătură de fier și de aramă, în iarba cea de afară, și în roua cerului va mâneà, și cu hiarele partea lui în buruiana pământului.
13. Inima lui cea de om se va schimbà, și inimă de hiară se va dà lui, și șapte vremi se vor mutà preste el.
14. Prin tâlcuirea lui Ir, este cuvântul, și graiul sfinților este întrebarea, ca să cunoască cei vii, că Domnul este cel prea înalt al împărăției oamenilor, și ori cui va vreà o va dà pre ea, și pre cel ce este ocară la oameni îl va înălțà preste ea.
15. Acesta este visul, care am văzut eu Navuhodonosor împărat, și tu Valtasar tâlcuirea lui spune’mi; că toți înțelepții împărăției mele, nu’mi pot arătà tâlcuirea lui; iar tu Daniile poți, că Duhul lui Dumnezeu cel Sfânt, este întru tine.
16. Atunci Daniil al căruia nume erà Valtasar, a stătut amuțit ca la un ceas, și gândurile lui îl turburau pre el, și răspunse împăratul și zise: Valtasare! Visul și tâlcul lui să nu te sârguiască, și a răspuns Valtasar, și a zis: doamne! Visul acesta să fie celor ce te urăsc pre tine, și tâlcul lui vrăjmașilor tăi.
17. Copacul, care l-ai văzut, cel ce s’a mărit și s’a întărit, a căruia înălțimea a ajuns la cer, și tulpina lui preste tot pământul,
18. Și frunzele lui bine înverzite, și roada lui multă, și hrană tuturor într’însul, și supt dânsul lăcuiau hiare sălbatice, și în ramurile lui lăcuiau pasările cerului,
19. Tu ești împărate, că te-ai mărit și te-ai întărit, și mărimea ta s’a înălțat, și a ajuns la cer, și stăpâniea ta la marginile pământului.
20. Și că a văzut împăratul pre Ir, și pre cel sfânt pogorându-se din cer, și a zis: smulgeți copacul și’l stricați pre el; însă odrasla rădăcinilor lui lăsați-o în pământ; și în legătură de fier și de aramă și în iarba cea de afară, și în roua cerului va petrece, și cu hiarele sălbatice va fi partea lui, până ce se vor mutà preste el șapte vremi.
21. Acesta este tâlcul lui împărate, și judecata celui Prea Înalt aceasta este, care a sosit asupra domnului meu împăratului.
22. Șapte ani te vor scoate dela oameni, și cu hiarele sălbatice va fi petrecerea ta, și cu iarbă ca pre un bou te vor hrănì, și roua cerului preste tine va cădeà, și șaptè vremi se vor mutà preste tine, până vei cunoaște că cel Prea Inalt stăpânește preste împărățiea oamenilor, și cui va vreà o va dà pre ea.
23. Și pentru că a zis: lăsați odrasla rădăcinelor copacului în pământ, împărățiea ta ție va rămâneà, dintru care vei cunoaște puterea cea cerească.
24. Pentru aceea împărate! Sfatul meu să’ți placă ție, și păcatele tale cu milostenie le răscumpără, și nedreptățile tale cu îndurări săracilor, doar va fì Dumnezeu mult îngăduitor păcatelor tale.
25. Acestea toate au venit asupra lui Navuhodonosor împăratul.
26. După douăsprezece luni la Biserica împărăției lui în Vavilon umblând.
27. Răspuns-a împăratul, și a zis: au nu este acesta Vavilonul cel mare, care l-am zidit eu casă împărăției întru tăriea puterii mele, spre cinstea măririi mele?
28. Încă cuvântul în gura împăratului fiind, glas din cer s’a făcut: ție se zice Navuhodonosoare împărate; împărăția ta a trecut dela tine.
29. Și dintre oameni te vor scoate pre tine, și cu hiarele câmpului va fì lăcuința ta, și cu iarbă, ca pre un bou te vor hrănì pre tine, și șapte vremi se vor premenì preste tine, până ce vei cunoaște, că cel Prea Înalt stăpânește preste împărățiea oamenilor, și cui va vreà o va dà pre ea.
30. Într’acelaș ceas s’a plinit cuvântul asupra lui Navuhodonosor, și s’a scos dintre oameni, și iarbă ca un bou a mâncat, și din roua cerului s’a văpsit trupul lui, până a crescut perii lui, ca perii leilor, și unghiile lui ca ale pasărilor.
31. Și după sfârșitul zilelor, eu Navuhodonosor, ridicat-am ochii mei spre cer, și mintea mea s’a întors la mine, și bine am cuvântat pre cel Prea Înalt, și pre cel viu în veci l-am lăudat și l-am slăvit, că puterea lui este putere veșnică, și împărăția lui în neam și în neam.
32. Și toți lăcuitorii pământului, ca o nimica sunt înaintea lui, și după voea lui face întru tăria cerului și întru lăcașul pământului, și nu este cine să steà împrotiva mâniei lui, și să zică lui: ce ai făcut?
33. Într’acea vreme mintea mea s’a întors la mine; și la cinstea împărăției mele am venit, și chipul meu s’a întors la mine; și sfetnicii mei și boierii mei m’au căutat pre mine, și întru împărăția mea m’am întărit; și mărire mai multă s’a adaos mie.
34. Acum dar eu Navuhodonosor laud și prea înalț și slăvesc pre Împăratul cerului, că toate lucrurile lui sunt adevărate și cărările lui judecăți, și pre toți cei ce umblă cu trufie poate să’i smerească.
CAP. 5.
[modifică]
Valtasar împăratul făcut-a cină mare boierilor săi o mie, și înaintea celor o mie vin erà.
2. Și bând Valtasar, a zis când a gustat vinul, ca să aducă vasele cele de aur și cele de argint, care le-a fost adus Navuhodonosor tatăl lui din Biserica Ierusalimului, ca să beà dintr’însele împăratul și boierii lui și țiitoarele lui și cele ce se culcau cu el.
3. Și au adus vasele cele de aur și de argint, care le-a fost adus din Biserica lui Dumnezeu cea din Ierusalim, și au băut dintr’însele împăratul și boierii lui și țiitoarele lui și cele ce se culcau cu el.
4. Beau vin și lăudau pre dumnezeii cei de aur, de argint, de aramă, de fier, de lemn și de piatră; iar pre Dumnezeul cel veșnic nu l-au binecuvântat, cel ce are putere preste duhul lor.
5. Într’acelaș ceas au ieșit degete de mână de om și scriau împreajma luminei preste spoiala peretelui casei împărătești; împăratul vedeà închieturile mâinii, care scrià.
6. Atunci fața împăratului s’a schimbat, și gândurile lui l-au turburat și închieturile șoldurilor lui se dezlegau și genunchii lui tremurau.
7. Și a strigat împăratul tare, să aducă Maghi, Haldei, Gazarini, și a zis înțelepților Vavilonului: oricine va cetì scrisoarea aceasta și tâlcuirea ei îmi va arătà, cu porfiră se va îmbrăcà, și lanț de aur împrejur de grumazii lui, și al treilea întru împărăția mea va domnì.
8. Și au intrat toți filozofii împăratului și n’au putut să citească scrisoarea, nici să arate împăratului tâlcul.
9. Și împăratul Valtasar s’a turburat, și chipul lui s’a mutat într’însul, și sfetnicii lui s’au spăimântat.
10. Și a intrat împărăteasa în casa ospățului și a zis: împărate! În veci să trăiești, să nu te turbure pre tine gândurile tale și fața ta să nu se schimbe.
11. Este om întru împărăția ta, întru care este Duhul lui Dumnezeu. Și în zilele tatălui tău deșteptăciune și pricepere s’a aflat într’însul, și împăratul Navuhodonosor tatăl tău l-a pus pre el mai mare preste descântători și preste Maghi și preste Haldei și preste Gazarini.
12. Că duh mult este întru el și înțelepciune și înțelegere, și tâlcuește visele și spune cele ascunse și dezleagă legăturile, Daniil, și împăratul i-a pus lui nume Valtasar; acum dar chiamă’l pre el, și’ți va spune tâlcul lui, ție.
13. Atunci Daniil a fost adus înaintea împăratului, și a zis împăratul către Daniil: tu ești Daniil cel din fiii robimei evreești, care o a adus împăratul tatăl meu?
14. Auzit-am de tine, că Duhul lui Dumnezeu este întru tine, și deșteptăciune și pricepere și înțelepciune multă s’a aflat întru tine.
15. Și acum au venit înaintea mea înțelepții, Maghii, Gazarinii, să citească mie scrisoarea aceasta și tâlcuirea să mi-o spue, și n’au putut să mi-o spue.
16. Și eu am auzit de tine, că poți a tâlcuì tâlcuiri; acum dar de vei puteà cerì scrisoarea aceasta și să’mi spui tâlcul ei, cu porfiră te vei îmbrăcà și lanț de aur va fì împrejur de grumazii tăi, și al treilea întru împărăția mea vei domnì.
17. Și a zis Daniil înaintea împăratului: darurile tale fie pentru tine și dăruirea casei tale dă-o altuia; iar eu voiu cetì împăratului Scriptura și tâlcul ei voiu spune ție.
18. Împărate! Dumnezeul cel prea înalt au dat împărăție și mărime și cinste și mărire lui Navuhodonosor tatăl tău.
19. Și de mărirea care i-au dat lui, toate popoarele, neamurile și limbile tremurau și se temeau de fața lui, pre cari vreà el omorà, și pre cari vreà el băteà, și pre cari vreà el înălțà, și pre cari vreà smereà.
20. Și când s’a înălțat inima lui și duhul lui s’a întărit a se trufì, s’a pogorît de pre scaunul împărăției sale și cinstea lui s-a luat dela el.
21. Și el s’a scos dintre oameni, și inima lui cu hiarele s’a dat, și cu asinii cei sălbateci a fost lăcuința lui, și cu iarbă, ca pre un bou l-au hrănit pre el, și din roua cerului trupul lui s’a văpsit, până când a cunoscut, că Dumnezeu cel prea înalt stăpânește preste împărățiea oamenilor, și cui vreà el aceluia o dă.
22. Și tu dar Valtasar fiul lui n’ai smerit inima ta înaintea lui Dumnezeu, și au n’ai știut tu toate acestea?
23. Și asupra Domnului Dumnezeului cerului te-ai înălțat, și vasele casei lui le-ai adus înaintea ta, și tu și sfetnicii tăi și țiitoarele tale, și cele ce se culcă cu tine ați băut vin din ele, și pre dumnezeii cei de aur și de argint și de fier și de lemn și de piatră, cari nu văd, nici aud, nici cunosc, ai lăudat; și pre Dumnezeu, într’acăruia mână este suflarea ta și toate căile tale, pre acela nu l-ai slăvit.
24. Pentru aceea dela fața lui s’a trimis închietură de mână, și a scris această scrisoare.
25. Și aceasta este scrisoarea cea scrisă: Manì, Techel, Fares.
26. Și aceasta este tâlcuirea cuvântului, Manì: măsurat-au Dumnezeu împărățiea ta, și o au plinit pre ea.
27. Techel: pusu-s’a în cumpănă, și s’a aflat cu scădere.
28. Fares: împărțitu-s’a împărățiea ta, și s’a dat Midilor și Persilor.
29. Și a zis Valtasar, și a îmbrăcat pre Daniil cu porfiră, și lanț de aur a pus împrejurul grumazului lui, și l-a vestit pre el că este al treilea biruitor întru împărăție.
30. Într’această noapte s’a omorît împăratul Valtasar Haldeul.
31. Și Darie Medul a luat împărățiea, de șasezeci și doi de ani fiind.
CAP. 6.
[modifică]
Și a plăcut înaintea lui Darie, și a pus preste împărăție o sută douăzeci de domni, ca să fie întru toată împărățiea lui.
2. Și preste aceștia a pus trei rânduitori, dintru cari unul erà Daniil, ca să grăiască cu ei domnii, să nu supere pre împăratul.
3. Și a fost Daniil preste ei, că duh mult erà întru el, și împăratul l-a pus pre el preste toată împărățiea sa.
4. Și rânduitorii și domnii căutau să afle vină asupra lui Daniil, și nici o vină și greșală și păcat n’au aflat întru el, că erà credincios.
5. Și au zis rânduitorii: nu vom aflà asupra lui Daniil vină, fără numai pentru legea Dumnezeului lui.
6. Atunci rânduitorii și domnii au stătut înaintea împăratului, și au zis lui: Darie împărate! În veci să trăești.
7. Sfat au făcut toți cei ce sunt preste împărățiea ta mai marii oștirilor și domnii, boierii și cârmuitorii, ca să așeze cu așezământ împărătesc, și să întărească poruncă, ca ori care va cere dela vre un Dumnezeu sau om cerere, până în treizeci de zile, fără numai dela tine împărate, să se arunce în groapa leilor.
8. Acum dar împărate pune poruncă, și dă scrisoare, ca să nu se schimbe așezământul Persilor și al Midilor.
9. Atunci împăratul Darie a poruncit a se scrì porunca.
10. Și Daniil când a cunoscut, că s’a scris porunca, a intrat în casa sa, și ferestrile deschise în foișorul lui către Ierusalim, și de trei ori în zi plecând genunchile sale și se rugà și se mărturiseà înaintea Dumnezeului său, precum se obișnuise și mai nainte a face.
11. Atunci bărbații aceia au păzit, și au aflat pre Daniil rugându-se și umilindu-se Dumnezeului său.
12. Și ducându-se au zis împăratului: împărate! Au n’ai pus poruncă, ca tot omul, care va cere dela vre un Dumnezeu, și dela om cerere până în treizeci de zile, fără numai dela tine împărate, să se arunce în groapa leilor? Și a zis împăratul, adevărat, cuvântul și așezământul Midilor și al Persilor nu va trece.
13. Atunci au răspuns, și au zis înaintea împăratului: Daniil, care este dintre fiii robiei Evreești, nu s’a supus poruncii tale, și de trei ori în zi cere dela Dumnezeul său cererile sale.
14. Atunci împăratul auzind cuvântul acela, foarte s’a întristat de aceasta, și pentru Daniil s’a nevoit, să’l izbăvească pre el, și până seara s’a silit să’l scoață pre el.
15. Atunci bărbații aceia au zis împăratului: să știi împărate, că Midenilor și Perșilor, nu se cade să mute legea și așezământul care au așezat împăratul.
16. Atunci împăratul a poruncit, și au adus pre Daniil, și l-au aruncat în groapa leilor, și a zis împăratul lui Daniil: Dumnezeul tău, căruia tu slujești totdeauna, acela te va izbăvì pre tine.
17. Și au adus o piatră, și o a pus pre gura gropii, și o a pecetluit împăratul cu inelul său și cu inelul sfetnicilor săi, ca să nu se facă cevà vicleșug asupra lui Daniil.
18. Și s’a dus împăratul la casa sa, și s’a culcat necinat, și bucate nu i s’au adus, și somnul s’a depărtat dela dânsul; și au încuiat Dumnezeu gurile leilor, și n’au vătămat pre Daniil.
19. Atunci împăratul sculându-se dimineața la ziuă, cu grăbire a venit la groapa leilor.
20. Și apropiindu-se el de groapă, a strigat pre Daniil cu glas mare: Daniile! Robul Dumnezeului celui viu, Dumnezeul tău, căruia tu slujești totdeauna, au doar au putut să te scoață din gura leilor?
21. Iar Daniil răspunzând a zis către împăratul: împărate în veci să trăești.
22. Dumnezeul meu au trimes pre îngerul său, și au închis gurile leilor, și nu m’au sfâșiat pre mine, că s’a aflat dreptate întru mine înaintea lui, și înaintea ta împărate greșală n’am făcut.
23. Atunci împăratul s’a bucurat foarte de dânsul, și a poruncit să scoață pre Daniil din groapă, și nici o stricăciune nu s’a aflat întru el, pentrucă a crezut întru Dumnezeul său.
24. Și a poruncit împăratul, și au adus pre bărbații cei ce au pârît pre Daniil, și i-au aruncat pre ei în groapa leilor, și pre fiii lor și pre femeile lor; și n’au ajuns la fundul gropii, până ce i-au sfâșiat pre ei leii, și toate oasele lor le-au mărunțit.
25. Atunci Darie împăratul a scris la toate popoarele, neamurile și limbile, care lăcuiau în tot pământul: pace vouă să se înmulțească.
26. Dela mine s’a dat poruncă, ca întru toată stăpânirea împărăției mele, să se cutremure, și să se teamă fiecare de fața Dumnezeului lui Daniil, că acesta este Dumnezeul cel viu, care rămâne în veci, și împărăția lui nu se va stricà, și stăpânirea lui va fì până în sfârșit.
27. Cel ce apără și face semne și minuni în cer și pre pământ, care au scos pre Daniil din gura leilor.
28. Și Daniil a înaintat întru împărăția lui Darie, și întru împărăția lui Kir Persul.
CAP. 7.
[modifică]
În anul dintâiu al lui Valtasar împăratul Haldeilor, Daniil a văzut vis, și vederile capului lui întru așternutul lui, și visul lui l-a scris: începutul cuvintelor lui.
2. Eu Daniil văzut-am întru vedenia mea noaptea, și iată patru vânturi ale cerului au lovit în marea cea mare.
3. Și patru hiare mari ieșau din mare, osebite între sine.
4. Cea dintâiu erà asemenea leoaicei, și aripile ei ca aripile vulturului, văzut-am până s’au smuls aripile ei și s’a ridicat de pre pământ, și pre picioare de om a stătut, și inimă de om s’a dat ei.
5. Și iată a doua hiară asemenea ursoaicei, și într’o parte a stătut, și trei coaste în gura ei, și între dinții ei și așà se ziceà ei: scoală-te, mănâncă cărnuri multe.
6. După aceasta am văzut, și iată a treia hiară, ca un pardos, și patru aripi de pasăre aveà pre sine, și patru capete și putere s’a dat ei.
7. După aceasta am văzut, și iată a patra hiară spăimântătoare, și minunată și tare foarte, și dinții ei de fier și mari, unghiile ei de aramă, mâncând și sfărâmând, și ce rămâneà cu picioarele sale călcà: și aceasta erà cu mult mai într’alt chip decât toate hiarele cele mai dinainte, și aveà zece coarne.
8. Și mă uitam la coarnele ei, și iată alt corn mic a ieșit din mijlocul lor, și trei coarne ale ei din cele dintâiu s’au smuls dinaintea feții aceluia; și iată ochi ca ochii omului erau în cornul acela, și gură mare grăitoare, și făceà răsboiu cu sfinții.
9. Văzut-am până ce s’au pus scaunele, și au șezut cel vechiu de zile; și îmbrăcămintea lui erà albă ca zăpada, și părul capului lui ca lâna curată; scaunul lui pară de foc, roatele lui foc arzător.
10. Rîu de foc curgeà ieșind din naintea lui, mii de mii slujeau lui, și întunerece de întunerece stau înaintea lui; Judecătorul au șezut, și cărțile s’au deschis.
11. Văzut-am atunci pentru glasul cuvintelor celor mari, ce le-a grăit cornul acela; și am văzut până s’a omorît hiara, și a pierit, iar trupul ei s’a dat să se arză în foc,
12. Și a celorlalte hiare li s’au luat stăpânirea, și lungime vieții s’a dat lor până la vreme și vreme.
13. Văzut-am întru vedenia nopții, și iată cu norii cerului, ca un fiu omenesc veneà, și până la cel vechiu de zile a sosit, și înaintea lui s’a adus.
14. Și s’a dat lui stăpânirea, cinstea și împărăția, și toate popoarele și neamurile și limbile lui vor slujì, și stăpânirea lui stăpânire veșnică, care nu va trece, și împărăția lui nu se va stricà.
15. Îngrozitu-s’a duhul meu întru mine, eu Daniil, și vederile capului meu împreună mă turburau.
16. Și m’am apropiat la unul din cei ce stà, și adevărul cercam dela el pentru toate acestea, și mi-a spus adevărul, și tâlcuirea cuvintelor mi-a arătat mie.
17. Aceste patru hiare, patru împărății se vor sculà pre pământ, care se vor stricà.
18. Și vor luà împărăția sfinții celui Prea Înalt și o vor țineà până în veacul veacurilor.
19. Și am cercat cu deadinsul pentru hiara cea de a patra, care erà cu mult mai într’alt chip decât toate hiarele și groaznică foarte: dinții ei de fier, unghiile ei de aramă, mâncând și sfărâmând, și ce rămâneà, cu picioarele sale călcà.
20. Și pentru cele zece coarne din capul ei, și pentru celalt care a ieșit și a smuls trei din cele mai dintâiu, și pentru cornul în care erau ochi și gură grăind mare, și vederea lui erà mai mare decât a celorlalte.
21. Văzut-am și cornul acela făceà răsboiu cu sfinții și s’a întărit mai mult decât ei.
22. Până ce au venit cel vechiu de zile și au dat judecată sfinților celui Prea Înalt și vremea a sosit și împărăția o au ținut sfinții.
23. Și a zis: hiara a patra, împărăția a patra va fì pre pământ, care va întrece toate împărățiile și va mâncà tot pământul; și’l va călcà, și’l va tăià pre el.
24. Și cele zece coarne ale ei, zece împărați se vor sculà și după ei se va sculà altul, care va întrece cu răutățile pre toți cei mai dinainte, și pre trei împărați va smerì.
25. Și cuvinte va grăì asupra celui Prea Înalt, și pre sfinții celui Prea Înalt va amăgì și va cugetà să schimbe vremile și legea, și se va dà în mâinile lui până la vreme și vremi și jumătate de vreme.
25. Și judecata va ședeà și stăpânirea lui o vor mutà, ca să o strice și să o piarză până în sfârșit.
27. Și împărăția și puterea și mărimea împăraților celor de supt tot cerul s’au dat sfinților celui Prea Înalt, și împărăția lui este împărăție veșnică; și toate stăpânirile vor slujì lui și vor ascultà de el.
28. Până aici este sfârșitul cuvântului. Eu Daniil: gândurile mele mult m’au turburat și fața mea s’a schimbat și cuvântul în inima mea l-am păzit.
CAP. 8.
[modifică]
În anul al treilea al împărăției lui Valtasar împăratul, vedenie s’a arătat mie: eu Daniil, după ce mi s’a arătat mie la început,
2. Și eram în Susa cetatea cea împărătească, care este în țara Elamului și am văzut vedenie și eu eram la Uval.
3. Și am ridicat ochii mei și văzuiu și iată un berbece stà înaintea lui Uval: și aveà coarne și coarnele erau înalte și unul mai înalt decât altul și cel mai înalt a crescut alături.
4. Și am văzut berbecele împungând asupra mărei și asupra miezului nopței și a austrului și toate hiarele nu puteau stà înaintea lui, și nu erà cine să le scoață din mâna lui, și a făcut după voea sa și s’a mărit.
5. Și eu priveam, și iată un țap de capre veneà de către amiazăzi preste fața a tot pământul, și țapul aveà un corn, care se vedeà între ochii lui.
6. Și a venit țapul până la berbecele care aveà coarne, pre care l-am văzut stând înaintea lui Uval, și a alergat la el întru pornirea puterei sale.
7. Și l-am văzut pre el până ce a ajuns la berbece, și s’a repezit asupra lui și a lovit pre berbece, și i-a zdrobit amândouă coarnele lui, și n’a putut berbecele să steà înaintea lui, și l-a aruncat pre pământ și l-a călcat, și n’a fost cine să scoață berbecele din mâna lui.
8. Și țapul caprelor s’a mărit foarte și s’a întărit, și s’a zdrobit cornul lui cel mare, și au crescut alte patru coarne de desuptul lui spre patru vânturi ale cerului.
9. Și dintru unul dintr’însele a ieșit un corn tare, și s’a mărit foarte către austru și către răsărit.
10. Și s’a mărit până la puterea cerului, și a aruncat jos pre pământ din puterea cerului și din stele, și le-a călcat pre ele.
11. Și până la mai marele puterii s’a mărit, și pentru el s’a turburat jertfa și el a sporit și Biserica s’a pustiit.
12. Și s’a dat preste jertfă păcat, și s’a lepădat jos dreptatea, și a făcut și a sporit el.
13. Și am auzit pre un sfânt grăind, și a zis un sfânt lui Felmon celui ce grăià: până când vederea va stà, și jertfa ceea ce s’a luat și păcatul pustiirei cel ce s’a dat, și Biserica și puterea se va călcà?
14. Și i-a zis lui: până seara și dimineața, zile două mii și patru sute, și se va curăți Biserica.
15. Și a fost dacă am văzut eu Daniil vedenia, și am cercat înțelegerea, iată a stătut înaintea mea ca o vedere de bărbat.
16. Și am auzit glas de bărbat între Uval, și a chemat și a zis: Gavriile! Fă pre acela să înțeleagă vedeniea.
17. Și a venit și a stătut lângă mine, și când a venit el m’am uimit, și căzuiu pre fața mea, și a zis către mine: înțelege fiul omului! Că încă la sfârșitul vremei va fì vedenia.
18. Și grăind el cu mine, am căzut cu fața mea pre pământ, și s’a atins de mine, și m’a pus pre picioarele mele.
19. Și a zis: iată eu arăt ție cele ce vor să fie în zilele cele de pre urmă ale mâniei, încă la sfârșitul vremii.
20. Berbecele care l-ai văzut, care aveà coarne, este împăratul Midilor și al Perșilor;
21. Iar țapul caprelor împăratul Elenilor este, și cornul cel mare, care erà între ochii lui, acesta este împăratul cel dintâiu.
22. Și cel ce s’a zdrobit, și au crescut patru coarne de desuptul lui, patru împărați din neamul lui se vor sculà, și nu cu puterea lui.
23. Și la zilele cele de pre urmă ale împărăției lor, când se vor plinì păcatele lor, se va sculà un împărat fără de rușine la față, și care va înțelege gâciturile,
24. Și puterea lui se va întărì, măcar că nu cu puterea sa, și minunat va stricà și va sporì și va face și va pierde pre cei tari și pre poporul cel sfânt.
25. Și jugul sarcinii lui se va sporì, vicleșug va fì în mâna lui, și cu inima sa se va mărì, și cu vicleșug va stricà pre mulți, și spre pierderea multora va stà, și ca pre niște ouă în mâini îi va zdrobì pre ei.
26. Și vedeniea cea de seara și cea de dimineața, ce s’a zis, adevărată este, și tu pecetluește vedeniea, că după zile multe va fì.
27. Și eu Daniil am adormit, și am fost bolnav vreo câteva zile, și m’am sculat, și făceam lucrurile împăratului, și mă miram de vedenie, și nu erà cine să o înțeleagă.
CAP. 9.
[modifică]
În anul dintâiu al lui Darie, fiul lui Asuir din sămânța Midenilor, care a împărățit preste împărățiea Haldeilor.
2. Eu Daniil am înțeles din cărți numărul anilor, de care a fost cuvântul Domnului către Ieremiea prorocul, ca să se plinească pustiirea Ierusalimului în șaptezeci de ani.
3. Și am dat fața mea către Domnul Dumnezeu, ca să cerc cu cerere, cu rugăciune, cu posturi, cu sac și cu cenușă.
4. M’am rugat către Domnul Dumnezeul meu, și m’am mărturisit, și am zis: Doamne Dumnezeule cel mare și minunat, care păzești legătura și mila ta celor ce te iubesc pre tine și celor ce păzesc poruncile tale.
5. Păcătuit-am, făcut-am nedreptate și fărădelege, ne-am depărtat și ne-am abătut dela poruncile și dela judecățile tale.
6. Și n’am ascultat pre robii tăi prorocii, cari grăiau cu numele tău către împărații noștri, boierii noștri și către părinții noștri și către tot poporul pământului.
7. Ție Doamne dreptatea și nouă rușinea feții, precum este în ziua aceasta omului Iudei și celor ce lăcuesc în Ierusalim, și tot Israilului și celor de aproape și celor de departe în tot pământul unde i-ai risipit pre ei pentru urgisirea, cu care te-au urgisit pre tine.
8. Ție Doamne dreptatea noastră, și nouă rușinea feții, și împăraților noștri și boierilor noștri și părinților noștri, care am greșit ție.
9. Ție Domnului Dumnezeului nostru îndurările și milele, că ne-am depărtat dela Dumnezeu,
10. Și n’am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru, și n’am umblat în legile lui, care le-au dat nouă prin mâinile robilor săi prorocilor.
11. Și tot Israilul a călcat legea ta, și s’a abătut, ca să nu auză glasul tău, și a venit preste noi osânda și blestemul, cel scris în legea lui Moisì robul lui Dumnezeu, pentrucă am păcătuit lui.
12. Și a întărit cuvintele sale, care a grăit asupra noastră și asupra judecătorilor noștri, cari ne-au judecat pre noi, ca să aducă preste noi răutăți mari, care n’au fost supt tot cerul, ca cele ce s’a făcut în Ierusalim.
13. Precum este scris în legea lui Moisì, toate răutățile acestea au venit preste noi, și nu ne-am rugat feții Domnului Dumnezeului nostru, ca să ne întoarcem dela strâmbătățite noastre, și să umblăm întru tot adevărul tău.
14. Și au privit Domnul Dumnezeul nostru preste răutatea noastră, și au adus preste noi pedeapsă, că drept este Domnul Dumnezeul nostru întru toate lucrurile lui, care au făcut, iar noi n’am ascultat cuvântul lui.
15. Și acum Doamne Dumnezeul nostru, cel ce ai scos pre poporul tău din pământul Eghipetului cu mână tare, și ai făcut ție nume, precum este în ziua aceasta, păcătuit-am, nelegiuit-am.
16. Doamne cu toată mila ta, întoarce mâniea ta și urgiea ta dela cetatea ta Ierusalimul și dela muntele cel sfânt al tău, că am păcătuit cu strâmbătățile noastre și ale părinților noștri, Ierusalimul și poporul tău ocară s’a făcut la toți cei dimprejurul nostru.
17. Și acum ascultă Doamne Dumnezeul nostru rugăciunile robului tău și cererile lui, și arată fața ta preste sfințeniea ta cea pustie pentru tine Doamne.
18. Pleacă Dumnezeul meu urechea ta, și auzi, deschide ochii tăi, și vezi perirea noastră și a cetății tale, în care s’a chemat numele tău, că nu pentru dreptățile noastre cădem înaintea ta rugându-ne, ci pentru îndurările tale cele multe Doamne.
19. Ascultă Doamne, curățește Doamne, ià aminte Doamne, fă și nu zăbovì pentru tine Doamne Dumnezeul meu, că numele tău s’a chemat preste cetatea ta, și preste poporul tău.
20. Și încă grăind eu, și rugându-mă, și mărturisind păcatele mele și păcatele poporului meu Israil, și vărsând rugăciunea mea înaintea Domnului Dumnezeului meu pentru muntele cel sfânt,
21. Și grăind încă eu rugăciunea, și iată bărbatul Gavriil, pre care l-am văzut la începutul vedeniei, zburând, și s’a atins de mine ca în ceasul jertfei de seara.
22. Și m’a făcut să înțeleg, și a grăit cu mine, și a zis: Daniile! Acum am ieșit, ca să te fac să înțelegi.
23. La începutul rugăciunei tale a ieșit cuvânt, și eu am venit să’ți vestesc ție, că bărbatul doririlor ești tu, și ià aminte la cuvânt, și înțelege vedenia.
24. Șaptezeci de săptămâni s’au tăiat preste poporul tău și preste cetatea cea sfântă, ca să se sfârșească păcatul, și să se pecetluiască păcatele, și să se șteargă fărădelegile, și să se curățească nedreptățile, și să se aducă dreptate veșnică, și să se pecetluiască vedenia, și prorocul, și să se ungă Sfântul sfinților.
25. Să știi, și să cunoști, că de la ieșirea cuvântului, ca iarăși să se zidească Ierusalimul până la povățuitorul cel uns, săptămâni șapte și săptămâni șasezeci și două și se va întoarce, și se va zidì ulița și zidul, și se vor deșertà vremile.
26. Și după cele șasezeci și două de săptămâni va pierì ungerea, și judecată nu va fì întru dânsa; iar cetatea și Biserica o va stricà cu povățuitorul cel viitor, și se vor tăià întru potop, și după sfârșitul răsboiului celui tăiat, rânduit-a pustiire.
27. Și va întărì legătura la mulți o săptămână, și în mijlocul săptămânii va încetà jertfa și turnarea, și în Biserică va fì urîciunea pustiirilor, și până la sfârșitul vremii nu va încetà pustiirea.
CAP. 10.
[modifică]
În anul al treilea al lui Kir împăratul Perșilor, cuvânt s’a descoperit lui Daniil, care s’a numit Valtasar, și adevărat erà cuvântul, și putere mare și înțelegere s’a dat lui întru vedenie.
2. În zilele acelea eu Daniil am plâns trei săptămâni de zile.
3. Pâinea doririlor n’am mâncat, și carne și vin n’au intrat în gura mea, și cu unsoare nu m’am uns, până ce s’au plinit trei săptămâni de zile.
4. În ziua a douăzeci și patru a lunii dintâiu eram eu lângă rîul cel mare, acesta este Tigris Edechel.
5. Și am ridicat ochii mei, și am văzut, și iată bărbat îmbrăcat cu vadin, și mijlocul lui încins cu aur ofaz.
6. Și trupul lui ca Tarsisul, și fața lui ca fulgerul, și ochii lui ca făcliile de foc, și brațele lui și coapsele lui ca arama ce sclipește, și glasul cuvintelor lui, ca glas de mulțime.
7. Și am văzut eu Daniil singur vedenia, și bărbații cei ce erau cu mine n’au văzut vedenia, ci spăimântare mare căzând preste ei au fugit cu frică.
8. Și am rămas eu singur, și am văzut această vedenie mare, și n’a rămas întru mine tărie, și mărirea mea s’a schimbat întru stricăciune, și mi-a pierit tăria.
9. Și am auzit glasul cuvintelor lui, și când am auzit eu glasul cuvintelor lui, m’am umilit, și am căzut cu fața pre pământ.
10. Și iată mână s’a atins de mine, și m’a ridicat pre genunchele mele, și pre palmele mâinilor mele.
11. Și a zis către mine: Daniile! Bărbatul doririlor, înțelege cuvintele cele ce le voiu grăi eu către tine, și stăi întru starea ta, că acum sunt eu trimis la tine, și după ce a grăit el cuvântul acesta, m’am sculat tremurând.
12. Și a zis către mine: nu te teme Daniile! Că din ziua dintâiu în care ai dat inima ta ca să înțelegi și să te necăjești pre tine înaintea Domnului Dumnezeului tău, s’au auzit cuvintele tale, și eu am venit întru cuvintele tale.
13. Și mai marele împărăției Perșilor a stătut înaintea mea douăzeci și una de zile, și iată Mihail unul din cei mai dintâiu dintre cei mai mari a venit să’mi ajute mie, și pre el l-am lăsat acolo cu mai marele împărăției Perșilor.
14. Și am venit să spuiu ție ori câte se vor întâmplà poporului tău în zilele cele de apoi, că încă vedenia după zile multe se va plinì.
15. Și când grăia el eu mine cuvintele acestea, m’am umilit căzând cu fața mea pre pământ.
16. Și iată ca asemănarea fiului omului s’a atins de buzele mele, și a deschis gura mea și am grăit, și am zis către cel ce stà înaintea mea: Doamne! Văzându-te eu pre tine s’au întors cele dinlăuntru ale mele întru mine și n’am putere.
17. Și cum va puteà robul tău Doamne a grăì cu Domnul meu acesta? Și de acum nu va fì întru mine tărie, și suflare n’a rămas întru mine.
18. Și a adaos și m’a atins pre mine ca o vedere de om, și m’a întărit.
19. Și a zis mie: nu te teme bărbatul doririlor, pace ție! Îmbărbătează-te și te întărește; și grăind el cu mine m’am întărit și am zis: grăiască Domnul meu, că m’ai întărit pre mine.
20. Și a zis: dar știi pentruce am venit la tine? Și acum mă voiu întoarce ca să mă războiesc cu mai marele Perșilor. Și eu ieșiam și mai marele Elinilor veneà.
21. Însă voiu spune ție, ce este rânduit în scriptura adevărului, și nimeni nu este care să mă ajute într’acestea, fără numai Mihail mai marele vostru.
CAP. 11.
[modifică]
Și în anul cel dintâiu al lui Kir, eu am stătut în vârtute și în tărie.
2. Și acum adevărul vestesc ție: iată încă trei împărați se vor sculà în Persia și al patrulea se va îmbogățì cu bogăție mare mai mult decât toți, și după ce va stăpânì el avuția sa, se va sculà asupra tuturor împăraților Elinești.
3. Și se va sculà împărat tare și va stăpânì multă vreme și va face după voea sa.
4. Și după ce va stà împărăția lui, se va sfărâmà și se va împărțì la cele patru vânturi ale cerului, și nu la cei după el, nici după domnia lui, care a domnit, că se va smulge împărăția lui și altora afară dintr’aceștia se va dà.
5. Și se va întărì împăratul austrului, și unul din boerii lui se va întărì asupra lui și va domnì multă vreme.
6. Și după ce vor trece anii lui, se vor amestecà și fata împăratului austrului va intrà la împăratul miezului nopței, ca să facă tocmele cu el, și nu va biruì puterea brațului și nu va stà sămânța lui, și se va dà ea, și cei ce o aduc pre ea, și tânăra și cel ce o întărește pre ea,
7. Și întru vremi sculà-se-va întru floarea rădăcinei ei asupra gătirii lui și va venì spre putere și va intrà către întăririle împăratului miezului nopței, și va face întru ei, și se va întări.
8. Și încă pre dumnezeii lor cu topitorii lor, tot vasul poftit al lor de argint și de aur cu robire va duce la Eghipet, și el va stà mai mult decât împăratul miezului nopței.
9. Și va intrà la împărăția împăratului austrului, și se va înapoià la pământul său.
10. Și fiii lui vor aduna multe puteri, și va venì înnecând și va trece și va ședeà, și împreună înainte se va încleștà până la vârtutea lui.
11. Și se va sălbătăcì împăratul austrului, și va ieșì și se va bate cu împăratul miezului nopței, și va pune mulțime multă, și se va dà mulțimea în mâna lui.
12. Și va luà mulțimea și se va înălțà inima lui, și va surpà zeci de mii și nu se và întărì.
13. Și se va înapoià împăratul miezului nopței, și va aduce mulțime mai multă decât întâiu, și la sfârșitul vremilor venì-vor intrări cu putere mare și cu avere multă.
14. Și în vremile acelea mulți se vor ridicà asupra împăratului austrului, și fii omorâtorii poporului tău, ridicà-se-vor a întărì vedere și vor slăbì.
15. Și va intrà împăratul miezului nopței, și va vărsà turnare de pământ, și va luà cetăți tari, și brațele împăratului austrului nu vor stà, și se vor sculà aleșii lui, și nu va fì în putere a stà.
16. Și va face cel ce intră la el după voea lui, și nu va fì cine să steà înaintea feței lui, și va stà în pământul Savi, și se va sfârși în mâna lui.
17. Și va pune fața sa, ca să intre cu toată tăriea împărăției sale, și dreptate toate împreună cu el va face, și pre fata femeilor o va dà lui să o strice pre ea, și nu va rămâneà și nu va fì a lui.
18. Și va întoarce fața sa la ostroave, și va luà multe, și pre boieri mari va face să înceteze dela ocara lor, însă ocara lui se va întoarce la el.
19. Și va întoarce fața sa la puterea pământului, și va slăbì, și va cădeà, și nu se va aflà.
20. Și se va sculà din rădăcina lui odraslă de împărăție preste gătirea lui îndreptând, făcând mărirea împărăției și în zilele acelea se va surpà, și nu cu fețe nici cu răsboi.
21. Stà-va pre gătirea lui, ocărâtu-s’a, și n’a dat spre el mărire de împărăție, și va venì cu bună tocmeală, și va întărì împărățiile întru alunecări.
22. Și brațurile celui ce înneacă se vor înnecà de către fața lui, și se vor zdrobì și povățuitorul așezământului.
23. Și dintru amestecătură va face vicleșug tatălui său, și se va suì, și se va întărì asupra lui cu puțin neam,
24. Și cu bună tocmeală; și va venì în țările cele de aproape, și va face, care n’a făcut părinții lui și părinții părinților lui, prăzi și jefuiri, și averea lor o va risipì, și asupra Eghipetului va gândì gândurile sale până la o vreme.
25. Și va ridicà puterea sa cea mare, și inima sa asupra împăratului austrului, și împăratul austrului va dà răsboiu cu putere mare și tare foarte, însă nu va stà, că vor gândì asupra lui gânduri.
26. Și vor mâncà cele trebuincioase ale lui, și’l vor sfărâma pre el, și puteri va acoperì, și vor cădeà răniți mulți.
27. Și amândoi împărații, inimile lor spre rău, și la o masă minciuni vor grăì, și nu se va îndreptà, căci sfârșitul va fì la vreme.
28. Și se va întoarce în pământul său cu avere multă, și inima lui spre așezământul de lege cel sfânt.
29. La vreme se va întoarce, și va venì la austru, și nu va fì ca cea dintâiu și ca cea de apoi.
30. Și vor intrà întru el Kiții cei ce ies, și se va smerì, și se va întoarce, și se va mânieà pre așezământul de lege cel sfânt, și va face și se va întoarce, și va înțelege spre cei ce părăsesc așezământul cel sfânt.
31. Și brațuri și seminții dintru el se vor sculà, și vor spurcà sfințirea puterniciei, și vor mutà neîncetarea, și vor dà urîciunea celor stinși.
32. Și cei ce fac fărădelegile așezământul de lege vor aduce întru alunecări, și popoarele cele ce cunosc pre Dumnezeul lui se vor întărì și vor face.
33. Și cei pricepuți ai poporului pricepe-se-vor la multe, și vor slăbì întru sabie și întru pară de foc și întru robie și întru jaf de zile.
34. Și slăbind ei se vor ajutà cu ajutor mic, și se vor adaoge la ei mulți întru alunecări.
35. Și din cei ce înțeleg vor slăbì ai lămurì pre ei, și ai alege și ai înălbì până la sfârșitul vremii, că încă va fi vreme.
36. Și va face după voea lui, și împăratul se va înălțà și se va mărì preste tot dumnezeul și preste dumnezeul dumnezeilor, și va grăì cu semeție, și va îndreptà până unde se va sfârșì mâniea, că spre sfârșire va fì.
37. Și spre toți dumnezeii părinților săi nu va înțelege, și pofta femeilor, și spre tot dumnezeul nu va înțelege, preste toți se va mărì.
38. Și pre dumnezeul Maozin în locul său va mărì, și pre dumnezeul care nu l-au cunoscut părinții lui îl va mărì, cu aur și cu argint și cu pietre scumpe și întru pofte.
39. Și va face acestea, ca să întărească tăriile cu dumnezeu strein, căruia va cunoaște, și va înmulțì mărirea, și va supune pre mulți, și pământ va împărțì în daruri.
40. Și la sfârșitul vremii se va împunge cu împăratul austrului, și se va adunà la el împăratul miezului nopții cu care și cu călăreți și cu corăbii multe, și va intrà în țară și va sfărâmà și va trece.
41. Și va intrà la pământul Savain, și mulți vor slăbì, și aceștia vor scăpà din mâna lui, Edomul și Moavul și biruința fiilor lui Amon.
42. Și va întinde mâna sa preste pământ, și pământul Eghipetului nu va fì spre mântuire.
43. Și va domnì întru cele ascunse ale aurului și ale argintului, și întru toate poftele Eghipetului și ale Livilor, ale Etiopilor, întru tăriile lor.
44. Și auzuri și sârguele îl vor turburà pre el dela răsărituri și de la miazănoapte, și va venì cu mânie multă, ca să strice și să piarză pre mulți.
45. Și va întinde cortul său la Efadano între mări spre muntele Savain cel sfânt, și va venì până la partea lui, și nu va fì cel ce’l mântuește pre el.
CAP. 12.
[modifică]
În vremea aceea sculà-se-va Mihail voevodul cel mare, cel ce stă pentru fiii poporului tău, și va fì vreme de necaz, care n’a fost ca aceasta de când a fost neam pre pământ până în vremea aceasta, și în vremea aceea se va mântuì poporul tău tot, dare s’a aflat scris în carte.
2. Și mulți din cei ce dormiau în țărâna pământului se vor sculà, unii la vieață veșnică și unii la ocară și la rușine veșnică.
3. Și cei ce au fost înțelegători vor strălucì ca lumina tăriei, și dintru drepții cei mulți ca stelele în veac, și încă.
4. Și tu Daniile astupă cuvintele, și pecetluește cartea până la vremea sfârșirei, până se vor învățà mulți, și se va înmulțì mintea.
5. Și am văzut eu Daniil, și iată alți doi stau unul dincoace de malul rîului și unul dincolo de malul rîului.
6. Și am zis bărbatului celui îmbrăcat cu vadin, care erà deasupra apei rîului, până când va fi sfârșitul minunilor celor ce ai zis?
7. Și am auzit pre bărbatul cel îmbrăcat cu cele de vadin, care erà deasupra apei rîului, și a înălțat dreapta sa și stânga sa la cer, și s’a jurat pre cel ce în veac este viu, că în vreme și în vremi și în jumătate de vreme, când se va sfârșì risipirea mâniei poporului celui sfințit, cunoaște-vor toate acestea.
8. Și eu am auzit, și n’am înțeles, și am zis: Doamne! Ce sunt cele de apoi ale acestora?
9. Și au zis: vino Daniile, că astupate și pecetluite sunt cuvintele până la vremea sfârșirei.
10. Alege-se-vor, și se vor înălbì, și se vor lămurì, și se vor sfințì mulți, și vor nelegiuì cei fărădelege, și nu vor înțelege toți cei fărădelege, ci cei înțelepți vor înțelege.
11. Și dela vremea, în care va încetà jertfa cea fără de curmare, și se va dà urâciunea pustiirei, zile o mie două sute și nouăzeci. Fericit este cel ce așteaptă, și a ajuns la zile o mie trei sute treizeci și cinci.
12. Și tu mergi și te odihnește, că încă zile și ceasuri sunt până la plinirea sfârșirei, și te vei odihnì, și te vei sculà întru soarta ta la sfârșitul zilelor.