Biblia 1914/Cântarea cântărilor
CAP. 1.
[modifică]
Sărute-mă cu sărutarea gurei sale; mai bune sunt țâțele tale decât vinul.
2. Și mirosul mirurilor tale mai mult decât toate mirosurile. Mir vărsat este numele tău, pentru aceea te-au iubit pre tine fecioarele, trasu-te-au dinapoi.
3. La mirosul mirurilor tale vom alergà. Băgatu-m’a împăratul în cămara sa, bucurà-ne-vom, și ne vom veselì de tine, iubì-vom țâțele tale mai mult decât vinul, dreptatea te-a iubit pre tine.
4. Neagră sunt și frumoasă, o fetele Ierusalimului, ca sălașele lui Chidar, ca corturile lui Solomon.
5. Nu vă uitați la mine, că m’am înnegrit, că m’a ars soarele, fiii maicei mele s’au războit asupra mea, pusu-m’au păzitoare în vii, viea mea nu o am păzit.
6. Spune mie o tu, pre carele iubește sufletul meu, unde paști? Unde ți-ai pus lăcașul întru amiază zi, ca să nu fiu ca aceea ce rătăcește după turmele prietenilor tăi?
7. De nu te cunoști pre tine, cea frumoasă între femei, ieși tu pre urma turmelor, și paște iedele tale lângă sălașele păstorilor.
8. Cu călărimea în carele lui Faraon te-am asemănat pre tine iubita mea.
9. Cât de frumoase sunt fălcile tale, ca ale turturelei, grumazul tău ca mărgelele scumpe.
10. Asemănări de aur vom face ție, cu flori de argint.
11. Până este împăratul în culcușul său, nardul meu dat-a mirosul său.
12. Mănunchiu de stactie, frățiorul meu mie, între țâțele mele va petrece.
13. Strugur din chipru este frățiorul meu mie, din viile Engadi.
14. Iată frumoasă ești iubita mea, iată frumoasă ești, ochii tăi porumbi.
15. Iată bun ești frățiorul meu, și frumos.
16. Patul nostru este umbros, și grinzele noastre de chedru, podurile caselor noastre de chiparos.
CAP. 2.
[modifică]
Eu floarea câmpului, crinul văilor.
2. Ca crinul între spini, așà este iubita mea între fete.
3. Ca mărul între lemnele pădurei, așà este frățiorul meu între feciori, supt umbra lui am dorit și am șezut, și dulce este rodul lui în gâtlejul meu.
4. Duceți-mă în casa vinului, grămădiți preste mine dragoste.
5. Întăriți-mă cu miruri, răcoriți-mă cu mere, că sunt aprinsă de dragoste.
6. Stânga lui supt capul meu, și dreapta lui mă va îmbrățișà.
7. Juratu-v’am pre voi fetele Ierusalimului pre puteri și pre tăriile câmpului țarinei, să nu deșteptați, nici să sculați pre iubita, până când va vreà ea.
8. Glasul frățiorului meu, iată el vine sărind preste munți, săltând preste dealuri.
9. Asemenea este frățiorul meu căprioarei, sau puiului de cerb pre munții Vetel; iată el stă după peretele nostru privind pe ferestre, uitându-se prin mreji.
10. Răspunde frățiorul meu și zice mie: Scoală-te vino iubita mea, frumoasa mea, porumbița mea.
11. Că iată iarna a trecut, ploaea s’a dus, a încetat.
12. Florile s’au ivit pre pământ, vremea plivelii a sosit, glasul turturelii s’a auzit în pământul nostru.
13. Smochinul a scos mugurii săi, viile înfloresc și dau miros, scoală, vino iubita mea, frumoasa mea, porumbița mea și vino.
14. Tu porumbița mea în despicătura pietrii, stând pe zidul dinainte, arată’mi fața ta, și mă fă să auz glasul tău, că dulce este glasul tău, și fața ta frumoasă.
15. Prindeți-ne nouă vulpile cele mici, care strică viile, că viile noastre înfloresc.
16. Frățiorul meu mie și eu lui, cel ce paște între crini.
17. Până ce va încetà ziua, și se vor plecà umbrele, întoarce-te frățiorul meu și te aseamănă căpriorului sau puiului de cerb în văile munților.
CAP. 3.
[modifică]
În patul meu noaptea am căutat, pre cel ce iubește sufletul meu, căutatu-l-am, și nu l-am aflat, strigatu-l-am și nu m’a auzit.
2. Sculà-mă-voiu dar și voiu încunjurà cetatea, în târguri și pre ulițe voiu căutà, pre cel ce iubește sufletul meu, căutatu-l-am pre el, și nu l-am aflat, strigatu-l-am și nu m’a auzit.
3. Aflatu-m’au strejile, care încunjură prin cetate: n’ați văzut cumvà pre cel ce iubește sufletul meu?
4. Puțin trecând dela ei, am aflat pre cel ce’l iubește sufletul meu. Ținutu-l-am și nu l-am lăsat, până nu l-am dus în casa maicei mele, și în cămara celei ce m’a zămislit.
5. Juratu-v’am pre voi fetele Ierusalimului pre puteri, și pre tăriile țarinii, să nu deșteptați, nici să sculați pre iubita, până când va vreà ea.
6. Cine este acesta, care se sue din pustie, ca stâlpul de fum ce-l face smirna și tămâea din toate prafurile făcătorului de mir?
7. Iată patul lui Solomon: șasezeci ostași împrejurul lui din viteji ai lui Israil.
8. Toți țiind sabie, învățați la răsboiu, fiecare cu sabia la coapsa sa pentru frica nopții.
9. Pat și-a făcut luiș împăratul Solomon din lemnele Livanului.
10. Stâlpii lui i-a făcut de argint și căpătâiul lui de aur, suișul lui de porfiră, înlăuntrul lui țesătură aleasă din dragostea fetelor Ierusalimului.
11. Ieșiți fetele Sionului și vedeți pre împăratul Solomon cu cununa, cu care l-a încununat pre el muma lui, în ziua nunții lui și în ziua veseliei inimei lui.
CAP. 4.
[modifică]
Iată frumoasă ești iubita mea, iată frumoasă ești; ochii tăi de porumbiță, supt vălul tău, părul tău ca turmele caprelor ce se urcă pre Galaad.
2. Dinții tăi ca turmele tunse, ce ies din scăldătoare, toate gemeni au și stearpă nu este întru ele.
3. Ca tortul cel roșiu buzele tale și graiul tău frumos, ca coaja rodiii obrazul tău, supt vălul tău.
4. Grumazul tău, ca turnul lui David cel zidit spre întărire; mii de scuturi atârnă pre el, toate arme de viteji.
5. Amândouă țâțele tale, ca doi pui gemeni de căprioară cari pasc în crini,
6. Până va luminà ziua și vor trece umbrele, duce-mă-voiu la muntele smirnei, și la piscul Livanului.
7. Toată frumoasă ești, iubita mea și întinăciune nu este întru tine.
8. Vino din Liban mireasă, vino din Liban, venì-vei și vei trece de pe culmea Amona, de pre capul Sanir și Ermon, dela peșterile leilor, dela munții pardoșilor.
9. Mi-ai robit inima, sora mea, mireasa mea, mi-ai robit inima cu o privire a ochilor tăi, și c’un șirag dela grumazul tău.
10. Cât de frumoase s’au făcut țâțile tale, sora mea mireasă! Mai frumoase sunt țâțile tale decât vinul, și mirosul hainelor tale întrece toate miresmele.
11. Fagur ce pică sunt buzele tale mireasă, miere și lapte este supt limba ta, și mirosul hainelor tale, ca mirosul livanului.
12. Grădină închisă este sora mea mireasă, grădină închisă, izvor pecetluit.
13. Odraslele tale grădină cu rodii, cu rod din măguri, chipri cu narduri.
14. Nard și șofràn, trestie și scorțișoară cu toate lemnele Livanului, smirnă și aloi cu toate mirosurile cele de frunte.
15. Izvor de grădină și fântână de apă vie, ce curge sgomotos din Livan.
16. Scoală-te vântule cel dela miazănoapte, și vino boare dela amiazăzi, și suflă prin grădina mea, și să curgă mirosurile.
CAP. 5.
[modifică]
Pogoară-se frățiorul meu în grădina sa, și să mănânce din rodul poamelor sale.
2. Intrat-am în grădina mea, sora mea mireasă cules-am smirna mea cu mirosurile mele, mâncat-am pâinea mea cu mierea mea, băut-am vinul meu cu laptele meu; mâncați prieteni și beți, și vă îmbătați fraților.
3. Eu dorm și inima mea privighează, glasul frățiorului meu bate la ușe. Deschide’mi sora mea, iubita mea, porumbița mea, desăvârșita mea, că s’a umplut capul meu de rouă și părul meu de picături de noaptea.
4. Desbrăcatu-m’am de haina mea, cum mă voiu îmbrăcà cu ea? Spălat-am picioarele mele, cum le voiu întinà?
5. Frățiorul meu întins-a mâna sa prin fereastră și cele dinlăuntru ale mele s’au mișcat spre el.
6. Sculatu-m’am eu să deschiz frățiorului meu, din mâinile mele a picat smirnă, degetele mele pline sunt de smirnă.
7. Pus-am mâinile mele pre încuietoare, și am deschis frățiorului meu, iar frățiorul meu se dusese; sufletul meu s’a topit de cuvântul lui, căutatu-l-am pre el și nu l-am aflat, strigatu-l-am și nu m’a auzit.
8. Aflatu-m’au păzitorii cei ce încunjură cetatea, bătutu-m’au și m’au rănit, luatu-mi-au brobodelnicul meu dela mine păzitorii zidurilor.
9. Juratu-v’am pre voi fetele Ierusalimului, pe puterile și pe tăriile țarinii, de veți aflà pe frățiorul meu, spuneți lui, că rănită de dragoste sunt eu.
10. Ce osebire are frățiorul tău de altul? Cea frumoasă între femei? Ce osebire are frățiorul tău de altul, că ne-ai jurat așà?
11. Frățiorul meu este alb și rumen, ales din zeci de mii.
12. Capul lui aur lămurit, pletele lui valuri, negru ca corbul.
13. Ochii lui ca porumbițele pe malul apelor, spălate cu lapte, șezând la mulțimea apelor.
14. Obrazii lui ca năstrăpile cele de miros, care dau mirosuri, buzele lui crini, din care pică smirnă aleasă.
15. Mâinele lui verigi de aur împodobite cu pietre de Tarsis, pântecele lui tablă de fildeș cu piatră de Sapfir.
16. Pulpele lui stâlpi de marmură în temeiuri de aur.
17. Fața lui ca livanul, aleasă ca chedrii, grumazii lui dulceață, și cu totul plăcut. Acesta este frățiorul meu, acesta este iubitul meu, o fetele Ierusalimului.
18. Unde s’a dus frățiorul tău, cea frumoasă între femei, încotro a căutat frățiorul tău, și’l vom căutà pre el împreună cu tine.
CAP. 6.
[modifică]
Frățiorul meu s’a pogorît în grădina sa la năstrăpile cu miresme, să pască în grădini și să culeagă crini.
2. Eu frățiorului meu și frățiorul meu mie, cel ce paște între crini.
3. Frumoasă ești iubita mea, ca un loc desfătat, mândră ca Ierusalimul, îngrozitoare ca oștile rânduite la răsboiu.
4. Întoarce-ți ochii tăi dela mine, că ei mi-au dat aripi, părul tău ca turmele caprelor, care se urcă pe Galaad.
5. Dinții tăi ca turmele celor tunse, ce ies din scăldătoare, și toate au gemeni, și stearpă nici una nu este între ele.
6. Ca tortul roșu buzele tale, și graiul tău frumos, ca coaja rodiei obrazul tău, supt vălul tău.
7. Sunt șasezeci împărătese, optzeci țiitoare și fete fără de număr.
8. Una este porumbița mea, desăvârșit a mea, este una a maicii sale, aleasă celei ce o a născut pre ea, văzutu-o-au pre ea fetele și o au fericit; împărătesele și țiitoarele o vor lăudà pre ea.
9. Cine este aceasta, care se ivește ca zorile, frumoasă ca luna, aleasă ca soarele, îngrozitoare ca oștile rânduite la răsboiu.
10. În grădina nucului m’am pogorît să văz izvorul pârîului, să văz de a dat viea, de au înflorit rodiile, acolo voiu dà țâțele mele ție.
11. N’a cunoscut sufletul meu, făcutu-m’am asemenea carelor lui Aminadav.
12. Întoarce-te, întoarce-te, Sunamiteancă, întoarce-te, și să te vedem.
CAP. 7.
[modifică]
Ce veți vedeà la Sunamiteanca, care vine ca jocul unor cete? Cât de frumoși sunt pașii tăi cu încălțămintele tale fiica lui Nadav! Rotunzimea coapselor tale este asemenea lanțurilor de aur, lucru de meșter.
2. Buricul tău este ca o cupă rotundă din care nu lipsește vinul dres, pântecele tău stog de grâu îngrădit cu crini.
3. Amândouă țâțele tale, ca doi pui gemeni de căprioară.
4. Grumazul tău ca un turn de fildeș, ochii tăi ca lacurile din Esevon, la porțile mulțimei de fete, nasul tău ca turnul Livanului, ce caută spre Damasc.
5. Capul tău sus ca și Carmilul, și cosițele capului tău ca purpura împăratului ce cade în foi.
6. Cât de frumoasă ești, și cât de dulce, iubită, în desfătările tale.
7. Statul tău se aseamănă cu finicul, și țâțele tale cu strugurii.
8. Zis-am: suì-mă-voiu în finic, țineà-mă-voiu de ramurile lui, și fi-vor țâțele tale ca strugurii viei, și suflarea nărilor tale ca mirosul merelor.
9. Și gâtlejul tău ca vinul cel bun, ce curge lin pentru iubitul meu și îndestulează buzele mele și dinții.
10. Eu frățiorului meu, și spre mine întoarcerea lui.
11. Vino frățiorul meu să ieșim la țarină, să mânem în sate.
12. Să mânecăm la vii, să vedem de a înflorit viea, florile fac rod? Înflorit-au rodiile? Acolo voiu dà țâțele mele ție.
13. Mandragorile au dat miros și la ușile noastre tot felul de poame, nouă și vechi frățiorul meu, le-am păstrat pentru tine.
CAP. 8.
[modifică]
Cine te va dà mie pre tine frățiorul meu, cel ce sugi țâțele maicii mele, ca să te aflu afară, și să te sărut, și mai mult nimenea să nu mă defaime?
2. Apucà-te-voiu și te voiu băgà în casa maicii mele, și în cămara celei ce m’a zămislit, acolo mă vei învățà, și te voiu adăpà cu vin mirositor dela curgerea rodiilor mele.
3. Stânga lui supt capul meu, și dreapta lui mă va îmbrățișà pre mine.
4. Juratu-v’am pre voi fetele Ierusalimului pe puterile și pe tăriile țarinii, să nu deșteptați și să nu sculați pre iubita mea, până ce va vreà ea.
5. Cine este aceasta care se sue albită, înflorită, rezemându-se pre frățiorul său? Supt măr te-am deșteptat pre tine, acolo cu dureri te-a născut maica ta, acolo au cuprins durerile nașterii pre ceiace te-a născut pre tine.
6. Pune-mă ca o pecetie pre inima ta, ca o pecetie pe brațul tău, că tare este ca moartea dragostea, grea ca iadul râvna, aripile ei ca aripile focului, cărbuni înfocați flăcările ei.
7. Apă multă nu va puteà stinge dragostea, și rîurile nu o vor înnecà pre ea, de va dà omul toată avuția casei sale pentru dragoste, cu defăimare se va defăimà.
8. Sora noastră mică este, și țâțe n’are, ce vom face surorii noastre în ziua în care se va grăì pentru ea.
9. De este zid, să zidim preste el cămări de argint, și de este ușă să o astupăm cu scânduri de chedru.
10. Eu sunt zid, și țâțele mele ca turnurile, eu eram înaintea ochilor lui aflând pace.
11. Vie a avut Solomon în Veelamon, dat-a viea sa păzitorilor, omul va aduce pentru roada ei o mie de arginți.
12. Viea mea este înaintea mea, o mie lui Solomon, și două sute celor ce păzesc rodul ei.
13. Cel ce șezi în grădini, când prietenii ascultă glasul tău, fă ca să’l aud și eu.
14. Fugi frățiorul meu, și te aseamănă cu căprioara sau cu puiul cerbului pre munții cei mirositori.