Biblia 1914/Avacum
CAP. 1.
[modifică]
Vedenia care a văzut Avacum prorocul.
2. Până când Doamne voiu strigà și nu vei auzi? Strigà-voiu către tine asuprindu-mă și nu vei mântui?
3. Pentruce mi-ai arătat mie ostenele și dureri? Ca să văz necaz și păgânătate? Înaintea mea s’a făcut judecată și judecătorul ià daruri.
4. Pentru aceea s’a călcat legea, și nu iese la sfârșit judecata, pentrucă cel necredincios biruește asupra celui drept, pentru aceea va ieși judecată îndărătnică.
5. Vedeți defăimătorilor, și priviți și vă minunați de cele minunate, și pieriți, că lucrul lucrez eu în zilele voastre, care nu’l veți crede, de’l va povesti neștine.
6. Că iată eu ridic pre Haldei neamul cel amar și iute, cel ce umblă preste lățimile pământului, ca să moștenească lăcașurile nu ale sale.
7. Înfricoșat și luminat este, dintru dânsul judecata lui va fi, și luarea lui dintru dânsul va ieșì,
8. Și vor sărì mai tare decât pardoșii caii lui, și mai iuți decât lupii Arabiei, și vor încălicà călăreții lui și se vor pornì de departe, și vor zburà ca vulturul cel gata a mâncà.
9. Pierire asupra celor necredincioși va venì, stând împrotivă cu fețele lor din preajmă, și va adunà ca nesipul robimea.
10. Și el întru împărați se va desfătà, și tiranii de batjocură vor fi lui și el de toată tăria va râde, și va pune șanț, și o va supune luiș.
11. Atunci va schimbà duhul, și va trece și se va milostivì, aceasta este tăria Dumnezeului meu.
12. Au nu tu din început Doamne Dumnezeul cel sfânt al meu? Și nu vom murì; Doamne! Întru judecată l-ai pus pre el, și m’a făcut ca să arăt învățătura lui.
13. Curat este ochiul, ca să nu vază rele, și să nu privească preste ostenelele durerii, pentru ce privești preste cei hulitori? Au tăceà-vei când va înghiți cel necredincios pre cel drept?
14. Și vei face pre oameni ca peștii mării, și ca jivinile care n’au povățuitor.
15. Pierirea cu undința a smuls, și l-a tras pre el cu mreaja, și l-a adunat pre el cu năvoadele sale, pentru aceasta veselì-se-va, și se va bucurà inima lui.
16. Pentru aceasta jertfì-va năvodului său, și va tămâià mrejii sale, căci cu ele a îngrășat partea sa, și mâncările lui alese.
17. Pentru aceea aruncà-va mreaja sa, și pururea a ucide neamuri nu se va milostivì.
CAP. 2.
[modifică]
La streaja mea voiu stà, și mă voiu suì pre piatră, și voiu socotì, ca să văz ce va grăì întru mine, și ce voiu răspunde asupra mustrării mele.
2. Și au răspuns către mine Domnul, și au zis: scrie vedenia și aevea pre tablă, ca să urmeze cel ce va cetì acestea.
3. Că încă după multă vreme va fì vedenia, și se va arătà la sfârșit, și nu în deșert, de va zăbovì, așteaptă’l pre el, că venind va venì, și nu va întârzià.
4. De se va ferì, nu va binevoì sufletul meu întru el, iar cel drept al meu din credință va fì viu.
5. Iar cel ce este măreț și hulitor, omul trufaș nimic nu va săvârșì, cel ce a lărgit ca iadul sufletul său, și acesta ca moartea nu se satură, și va adunà la sine toate neamurile, și va primì la sine toate popoarele.
6. Au nu toate acestea pildă vor luà asupra lui, și întrebare spre povestirea lui? Și vor zice: vai celui ce’și înmulțește luiș cele ce nu sunt ale lui! Până când? Și îngreuiază asupra sa lațul său.
7. Că fără de veste se vor sculà cei ce’l mușcă pre el, și vor priveghià pânditorii tăi, și vei fi de jaf lor.
8. Pentrucă tu ai prădat neamuri multe, prădà-te-vor pre tine toți cei rămași ai poporului, pentru sângiurile oamenilor și păgânătatea pământului și a cetăței și a tuturor celor ce lăcuesc într’însa.
9. Vai celui ce înmulțește lăcomie rea casei sale! Ca să’și pue întru înălțime cuibul său, ca să scape din mâinile răutăților.
10. Sfătuit-ai rușine casei tale, omorît-ai popoare multe, și a păcătuit sufletul tău.
11. Pentru care piatra din perete va strigà, și gândacul din lemn va grăì acestea:
12. Vai celui ce zidește cetate cu sânge! Și’și gătește cetate cu nedreptate.
13. Nu sunt acestea dela Domnul atotțiitorul, și s’au sfârșit popoare multe de foc, și neamuri multe s’au împuținat.
14. Că se va umpleà pământul a cunoaște slava Domnului, ca apa multă va acoperì pre ei.
15. Vai celui ce adapă pre aproapele său cu băutură vicleană! Și’l îmbată ca să vază cele ascunse ale sale.
16. Săturare de ocară din mărire beà și tu, și te mișcă și te clătește, încunjuratu-te-a pre tine paharul dreptei Domnului, și s’a adunat ocară asupra mărirei tale.
17. Că păgânătatea Libanului te va acoperì pre tine și ticăloșia hiarelor te va spăimânta pre tine pentru sângiurile oamenilor și păgânătățile pământului, și ale cetăței și ale tuturor celor ce lăcuesc într’însa.
18. Ce folosește idolul, că l-a cioplit pre el, l-a făcut vărsat; nălucire mincinoasă, că cel ce l-a făcut nădăjduește în făptura sa, ca să facă idoli muți.
19. Vai de cel ce zice lemnului: deșteaptă-te, scoală-te; și pietrei: ridică-te; și aceasta este nălucire, și aceasta este lucru de aur și de argint, și nici o suflare nu este întru el.
20. Iar Domnul este în Biserica cea sfântă a sa, să se teamă de fața lui tot pământul.
CAP. 3.
[modifică]
Rugăciunea lui Avacum prorocul cu cântare.
2. Doamne! Auzit-am auzul tău, și m’am temut, înțeles-am lucrurile tale, și m’am spâimântat. În mijlocul a doi viețuitori te vei cunoaște, când se vor apropià anii, te vei cunoaște, când va venì vremea, te vei arătà, când se va turburà sufletul meu, întru mânie de milă îți vei aduce aminte.
3. Dumnezeu dela amiazăzi va venì, și cel sfânt din munte umbros cu desime. Acoperit-au cerurile bunătatea lui, și de lauda lui este plin pământul.
4. Și strălucirea lui ca lumina va fì, coarne în mâinile lui, și a pus iubirea cea tare a vîrtutei lui.
5. Înaintea feții lui va merge cuvânt, și va ieșì la câmp dinapoia lui.
6. Stătut-au, și s’a clătit pământul. Privit-au, și s’au topit neamurile; zdrumicatu-s’au munții cu silă, topitu-s’au dealuri veșnice, de călătorii veșnice ale lui.
7. În loc de ostenele a văzut corturile etiopilor, se vor spăimântà și corturile pământului lui Madiam.
8. Au doar întru rîuri te vei mâniea Doamne? Sau întru rîuri este iuțimea ta? Ori în mare este pornirea ta? Că vei încălecà pre caii tăi, și încălecarea ta este mântuire.
9. Încordând vei încordà arcul tău asupra schiptrurilor, grăește Domnul, de rîuri va crăpà pământul.
10. Vedeà-vor, și în durere vor fì popoarele, risipind apele mergerile, dat-a adâncul glasul său, înălțimea nălucirile sale.
11. Ridicatu-s’a soarele, și luna a stătut întru rânduiala sa, întru lumină săgețile tale vor merge, întru strălucirea fulgerului armelor tale.
12. Cu înfricoșare vei împuținà pământul, și întru mânie vei surpà neamurile.
13. Ieșit-ai spre mântuirea poporului tău, ca să mântuești unsul tău, pus-ai pre capetele celor fărădelege moarte, ridicat-ai legături până la grumaz.
14. Tăiat-ai întru uimire capetele celor puternici, cutremurà-se-vor într’însele, deschide-vor frânele sale, ca săracul cel ce mănâncă întru ascuns.
15. Și ai suit la mare caii tăi turburând ape multe.
16. Păzit-am și s’a spăimântat inima mea de glasul rugăciunei buzelor mele, și a intrat cutremur în oasele mele, și întru mine s’a turburat virtutea mea; odihni-voiu în ziua necazului meu, ca să mă suiu eu la poporul nemerniciei mele.
17. Pentrucă smochinul nu va rodì, și nu vor fì roduri în vii; mințì-va lucrul măslinului, și câmpii nu vor face mâncare; lipsit-au dela mâncare oile, și nu vor fi boi lângă iesle.
18. Iar eu întru Domnul mă voiu bucurà, veselì-mă-voiu de Dumnezeu mântuitorul meu.
19. Domnul Dumnezeu puterea mea, și va rânduì picioarele mele spre săvârșire, preste cele înalte mă sue pre mine, ca să biruesc întru cântarea lui.