Biblia 1914/Apocalipsis
CAP. 1.
[modifică]
Descoperirea lui Iisus Hristos, care Dumnezeu îi au dat lui, ca să arăte robilor săi cele ce trebue să fie degrab; și au arătat trimițându-o prin îngerul său robului său Ioan;
2. Care a mărturisit cuvântul lui Dumnezeu, și mărturisirea lui Iisus Hristos, și câte a văzut.
3. Fericit este cel ce citește, și cei ce aud cuvintele prorociei acesteea, și păzesc cele scrise întru dânsa, că vremea aproape este.
4. Ioan celor șapte biserici care sunt în Asia: dar vouă și pace de la cel ce este, și cel ce erà, și cel ce vine, și dela cele șapte Duhuri care sunt înaintea Scaunului lui;
5. Și dela Iisus Hristos, marturul cel credincios, cel întâiu născut din morți, și stăpânul împăraților pământului. Carele ne-au iubit pre noi, și cu sângele său ne-au spălat de păcatele noastre.
6. Și ne-au făcut împărați și preoți lui Dumnezeu și Tatălui său; lui slava și puterea în vecii vecilor, Amin.
7. Iată, vine cu norii, și’l va vedeà pre el tot ochiul, și cei ce l-au împuns; și vor plânge înaintea lui toate semințiile pământului. Așà, Amin.
8. Eu sunt Alfa și Omega, începutul și sfârșitul, zice Domnul, cel ce este, și cel ce erà, și cel ce vine, atotțiitorul.
9. Eu Ioan, cel ce sunt și fratele vostru, și părtaș întru necazul și întru împărățiea și întru răbdarea întru Iisus Hristos, fost-am în ostrovul ce se chiamă Patmos, pentru cuvântul lui Dumnezeu, și pentru mărturisirea lui Iisus Hristos.
10. Fost-am în Duh într’o zi de Duminică, și am auzit după mine glas mare ca de trâmbiță,
11. Zicând: eu sunt Alfa și Omega, cel dintâiu și cel de pre urmă, și ce vezi, scrie în carte, și o trimite celor șapte biserici ce sunt în Asia: la Efes și la Smirna și la Pergam și la Tiatira și la Sardes, și la Filadelfia și la Laodichia.
12. Și m’am întors să văz glasul care vorbià cu mine. Și întorcându-mă, am văzut șapte sfeșnice de aur;
13. Și în mijlocul celor șapte sfeșnice asemenea Fiului Omului, îmbrăcat cu haină lungă, și încins pre la țâțe cu brâu de aur.
14. Iar capul lui și părul alb, ca lâna cea albă, ca zăpada; și ochii lui ca para focului;
15. Și picioarele lui asemenea cu arama de Livan, ca într’un cuptor fiind arse; și glasul lui ca glas de ape multe.
16. Și având în mâna sa cea dreaptă șapte stele; și din gura lui sabie cu două ascuțituri, ascuțită ieșind; și fața lui precum soarele luminează întru puterea sa.
17. Și dacă l-am văzut pre el, am căzut la picioarele lui ca un mort. Și au pus mâna sa cea dreaptă preste mine, zicând mie: nu te teme; eu sunt cel dintâiu și cel de pre urmă.
18. Și cel ce sunt viu, și am fost mort; și iată, sunt viu în vecii vecilor, Amin; și am cheile iadului și ale morței.
19. Scrie cele ce ai văzut și cele ce sunt, și cele ce vor să fie după acestea;
20. Taina celor șapte stele, care le-ai văzut în dreapta mea și cele șapte sfeșnice de aur: cele șapte stele, îngerii celor șapte biserici sunt; și cele șapte sfeșnice care le-ai văzut, șapte biserici sunt.
CAP. 2.
[modifică]
Îngerului bisericei Efesului scrie: acestea zice cel ce ține cele șapte stele în dreapta sa, cel ce umblă în mijlocul celor șapte șfeșnice de aur;
2. Știu faptele tale, și osteneala ta, și răbdarea ta, și cum că nu poți suferi pre cei răi; și ai ispitit pre cei ce se zic pre sine apostoli, și nu sunt, și i-ai aflat pre ei mincinoși;
3. Și ai purtat, și ai răbdare, și pentru numele meu te-ai ostenit și nu ai încetat.
4. Ci am asupra ta, că dragostea ta cea dintâi o ai părăsit.
5. Drept aceea adu’ți aminte de unde ai căzut, și te pocăește, și fă faptele cele dintâi; iar de nu, vin la tine curând, și voiu mișcà sfeșnicul tău din locul său, de nu te vei pocăì.
6. Ci aceasta ai, că urăști faptele Nicolaitenilor, care și eu le urăsc.
7. Cela ce are ureche, auză ce Duhul zice bisericilor: celui ce va biruì voiu da lui să mănânce din pomul vieței, care este în mijlocul Raiului lui Dumnezeu.
8. Și îngerului bisericei Smirnenilor scrie: acestea zice cel dintâi și cel de pre urmă, care au murit, și au înviat:
9. Știu faptele tale, și necazul, și sărăcia, (ci bogat ești) și hula celor ce se zic pre sine Iudei și nu sunt, ci sinagogă a satanei.
10. Nimic nu te teme de cele ce vei să pătimești; că iată, diavolul va să arunce dintru voi în temniță, ca să vă ispitiți; și veți aveà necaz în zece zile; fii credincios până la moarte, și voiu dà ție cununa vieței.
11. Cel ce are ureche, auză ce Duhul zice bisericilor: cel ce biruește nu se va nedreptățì de moartea cea de a doua.
12. Și îngerului bisericei cei din Pergam scrie: acestea zice cel ce are sabiea ascuțită de amândouă părțile,
13. Știu faptele tale, și unde locuești, unde este scaunul satanei; și ții numele meu, și n’ai lepădat credința mea în zilele în care erà Antipa marturul meu cel credincios, care s’a ucis la voi, unde locuește satana.
14. Ci am asupra ta puține, că ai acolo pre cei ce țin învățătura lui Valaam, care învățà pre Valac să puie sminteală înaintea fiilor lui Israil, ca să mănânce de cele jertfite idolilor, și să curvească.
15. Așà ai și tu pre cei ce țin învățătura Nicolaitenilor, care eu o urăsc.
16. Pocăește-te; iar de nu, vin la tine curând, și voiu face cu ei răsboiu cu sabiea gurei mele.
17. Cel ce are ureche, auză ce Duhul zice bisericilor: celui ce biruește voiu dà lui să mănânce din manna cea ascunsă, și voiu dà lui piatră albă, și în piatră nume nou scris, care nimeni nu’l știe fără numai cel ce îl ià.
18. Și îngerului bisericei cei din Tiatira scrie: acestea zice Fiul lui Dumnezeu, cel ce are ochii săi ca para focului, și picioarele sale sunt asemenea cu arama de Livan:
19. Știu faptele tale și dragostea și slujba și credința și răbdarea ta și faptele tale, cele de pre urmă sunt mai multe decât cele dintâi.
20. Ci am asupra ta puține, că lași pe muierea Izabel, care se zice pre sine prorociță, a învățà și a amăgì pre robii mei să curvească, și să mănânce cele jertfite idolilor.
21. Și am dat ei vreme ca să se pocăiască de curviea sa și nu s’a pocăit.
22. Iată, eu o pun pre ea în pat, și pre cei ce curvesc cu ea în necaz mare, de nu se vor pocăì de faptele lor.
23. Și pre fiii ei îi voiu ucide cu moarte; și vor cunoaște toate bisericile că eu sunt cel ce cerc rărunchii și inimele; și voiu dà vouă unuia fiecăruia după faptele voastre.
24. Iar vouă zic, și celorlalți din Tiatira, câți n’au învățătura aceasta, și cari n’au cunoscut adâncurile satanei, precum zic: nu voiu pune preste voi altă greutate.
25. Însă ce aveți, țineți până voiu venì.
26. Și celui ce biruește și celui ce păzește până în sfârșit faptele mele, voiu dà lui stăpânire preste neamuri.
27. Și le va păstorì pre ele cu toiag de fier; ca vasele de lut se vor zdrobì; precum și eu am luat dela Tatăl meu.
28. Și voiu dà lui steaua cea de dimineață.
29. Cel ce are ureche, auză ce Duhul zice bisericilor.
CAP. 3.
[modifică]
Și îngerului bisericei cei din Sardes scrie: acestea zice cel ce are cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu, și cele șapte stele; știu faptele tale, că ai nume că trăești, și ești mort.
2. Priveghiază, și întărește pre celelalte care vreau să moară; că n’am aflat faptele tale deplin înaintea lui Dumnezeu.
3. Drept aceea, adu’ți aminte cum ai luat și ai auzit, și ține, și te pocăește. Iar de nu vei priveghià, voiu venì asupra ta ca furul, și nu vei cunoaște în care ceas voiu venì asupra ta.
4. Ai puține nume și în Sardes, care nu și-au întinat hainele lor; și vor umblà împreună cu mine în albe; că vrednici sunt.
5. Cel ce biruește, acesta se va îmbrăcà în haine albe; și nu voiu șterge numele lui din cartea vieței, și voiu mărturisì numele lui înaintea Părintelui meu, și înaintea îngerilor lui.
6. Cela ce are ureche, auză ce Duhul zice bisericilor.
7. Și îngerului bisericei cei din Filadelfia scrie: acestea zice cel sfânt, cel adevărat, carele are cheia lui David, cel ce deschide, și nimeni nu închide; și închide, și nimeni nu deschide;
8. Știu faptele tale: iată, am dat înaintea ta ușe deschisă, și nimeni nu poate să o închiză pre ea; că mică putere ai, și ai păzit cuvântul meu, și n’ai tăgăduit numele meu.
9. Iată, dau din sinagoga satanei acelor ce se zic pre sine a fi Iudei, și nu sunt, ci mint; iată, voiu face pre ei ca să vie și să se închine înaintea picioarelor tale, și vor cunoaște că te-am iubit pre tine
10. Pentrucă ai păzit cuvântul răbdărei mele, și eu te voiu păzì pre tine de ceasul ispitei, ce va să vie preste toată lumea, ca să ispitească pre cei ce locuesc pre pământ.
11. Iată, vin curând; ține ce ai, ca nimeni să nu’ți ià cununa ta.
12. Cel ce biruește, îi voiu face pre el stâlp în biserica Dumnezeului meu, și nu va ieși afară mai mult: și voiu scrie preste el numele Dumnezeului meu, și numele cetății Dumnezeului meu, Ierusalimului celui nou, care se pogoară din cer dela Dumnezeul meu; și numele meu cel nou.
13. Cel ce are ureche, auză ce Duhul zice bisericilor.
14. Și îngerului bisericei cei din Laodichia scrie: acestea zice cel ce este Amin, marturul cel credincios și adevărat, începutul zidirei lui Dumnezeu;
15. Știu faptele tale, că nici rece ești nici fierbinte; o de ai fi rece sau fierbinte!
16. Iar fiindcă ești cald și nici fierbinte nici rece, te voiu aruncà din gura mea.
17. Că zici: bogat sunt, și m’am îmbogățit, și de nimic nu am lipsă; și nu știi că tu ești ticălos și mișel și sărac și orb și gol;
18. Sfătuescu-te să cumperi dela mine aur lămurit din foc, ca să te îmbogățești; și haine albe, ca să te îmbraci, și să nu se arate rușinea goliciunei tale; și cu collirion unge ochii tăi, ca să vezi.
19. Eu ori pre câți iubesc, îi mustru și îi cert; râvnește dar și te pocăește.
20. Iată stau la ușe și bat; de va auzì cinevà glasul meu, și va deschide ușa, voiu intrà la el și voiu cinà cu el, și el cu mine.
21. Celui ce biruește, voiu dà lui să șază cu mine pre Scaunul meu, precum și eu am biruit și am șezut cu Tatăl meu pre Scaunul lui.
22. Cel ce are ureche, auză ce Duhul zice bisericilor.
CAP. 4.
[modifică]
După acestea am văzut, și iată ușe deschisă în cer; și glasul cel dintâiu care l-am auzit ca de trâmbiță, ce vorbià cu mine, zicând: suie-te aici, și voiu arătà ție cele ce trebue să fie după acestea.
2. Și îndată am fost în Duh, și iată Scaun erà pus în cer, și preste Scaun cel ce ședeà.
3. Și cel ce ședeà, la vedere erà asemenea pietrei de iaspis și de sardin; și curcubeu împrejurul Scaunului asemenea la vedere smaragdului.
4. Și împrejurul Scaunului douăzeci și patru de scaune; și pre scaune am văzut douăzeci și patru de bătrâni șezând, îmbrăcați cu haine albe; și aveau pre capetele lor cununi de aur.
5. Și din Scaun ies fulgere și tunete și glasuri; și șapte făclii de foc arzând înaintea Scaunului, care sunt cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu.
6. Și înaintea Scaunului mare de sticlă asemenea cu cristalul; și în mijlocul Scaunului și împrejurul Scaunului, patru viețuitori plini de ochi dinainte și dinapoi.
7. Și viețuitorul cel dintâiu asemenea leului, și al doilea viețuitor asemenea vițelului, și al treilea viețuitor aveà față ca de om, și al patrulea viețuitor asemenea vulturului ce sboară.
8. Și cei patru viețuitori unul fiecare aveau câte șase aripi împrejur; și înlăuntru erau plini de ochi; și odihnă nu au ziua și noaptea, zicând: Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Dumnezeu atotțiitorul cel ce erà și cel ce este și cel ce vine.
9. Și când vor dà viețuitorii aceștia slavă și cinste și mulțămită celui ce șade pre scaun, celui ce este viu în vecii vecilor,
10. Vor cădeà cei douăzeci și patru de bătrâni înaintea celui ce șade pre Scaun, și se vor închinà celui ce este viu în vecii vecilor, și vor pune cununele lor înaintea Scaunului, zicând:
11. Vrednic ești Doamne, a luà slava și cinstea și puterea; că tu ai zidit toate, și pentru voea ta sunt și s’au zidit.
CAP. 5.
[modifică]
Și am văzut în dreapta celui ce ședeà pre Scaun carte scrisă dinlăuntru și dinafară, pecetluită cu șapte peceți.
2. Și am văzut pre un înger tare strigând cu glas mare: cine este vrednic a deschide cartea și a deslegà pecețile ei?
3. Și nimeni nu puteà în cer, nici pre pământ, nici supt pământ, a deschide cartea, nici a o vedeà pre ea.
4. Iar eu plângeam mult, că nimeni nu s’a aflat vrednic a deschide și a cetì cartea, nici a o vedeà pre ea.
5. Și unul din bătrâni zice mie: nu plânge, iată a biruit leul cel din seminția lui Iuda, rădăcina lui David, ca să deschidă cartea și să deslege cele șapte peceți ale ei.
6. Și am văzut, și iată în mijlocul Scaunului și al celor patru viețuitori, și în mijlocul bătrânilor, un Miel stând ca și cum ar fi fost junghiat, având coarne șapte și ochi șapte, care sunt cele șapte duhuri ale lui Dumnezeu trimise în tot pământul.
7. Și au venit și au luat cartea din dreapta celui ce ședea pre Scaun.
8. Și când au luat cartea cei patru viețuitori, și cei douăzeci și patru de bătrâni au căzut înaintea Mielului, având fiecare alăute, și năstrăpi de aur pline de tămâieri, care sunt rugăciunile sfinților.
9. Și cântă cântare nouă, zicând: vrednic ești să iei cartea și să deșchizi pecețile ei; că te-ai junghiat și ne-ai răscumpărat pre noi lui Dumnezeu cu sângele tău din toată seminția și limba și norodul și neamul;
10. Și ne-ai făcut pre noi Dumnezeului nostru, împărați și preoți; și vom împărățì pre pământ.
11. Și am văzut și am auzit glas de îngeri mulți împrejurul Scaunului și a viețuitorilor și a bătrânilor, și erà numărul lor miriade de miriade și mii de mii;
12. Zicând cu glas mare: vrednic este Mielul carele s’au junghiat ca să ià puterea și bogăția și înțelepciunea și tăria și cinstea și slava și bună cuvântarea.
13. Și toată făptura care este în cer și pre pământ și supt pământ și cele ce sunt în mare și cele ce sunt într’însele toate, am auzit zicând: celui ce șade pre Scaun și Mielului fie bună cuvântarea și cinstea și slava și puterea, în vecii vecilor.
14. Și cei patru viețuitori, ziceau Amin. Și cei douăzeci și patru de bătrâni au căzut și s’au închinat celui viu în vecii vecilor.
CAP. 6.
[modifică]
Și am văzut când au deschis Mielul una din cele șapte peceți, și am auzit pre unul din cei patru viețuitori zicând cu glas ca de tunet: vino și vezi.
2. Și am văzut, și iată un cal alb; și cel ce ședeà pre el aveà arc; și s’a dat lui cunună; și a ieșit biruind, și ca să biruiască.
3. Și când a deschis a doua pecete, am auzit pre al doilea viețuitor zicând: vino și vezi.
4. Și a ieșit alt cal, roib; și celui ce ședeà pre el s’a dat lui să ià pacea de pre pământ, și ca unul pre altul să se junghie; și s’a dat lui sabie mare.
5. Și când a deschis pecetea a treia, am auzit pre viețuitorul al treilea zicând: vino și vezi. Și am văzut, și iată un cal negru; și cel ce ședeà pre el aveà cumpănă în mâna sa.
6. Și am auzit glas în mijlocul celor patru viețuitori zicând: un hinic de grâu într’un dinar, și trei hinici de orz într’un dinar; și untuldelemn și vinul să nu vătămați.
7. Și când a deschis pecetea a patra, am auzit glasul viețuitorului celui al patrulea zicând: vino și vezi.
8. Și am văzut, și iată un cal galben; și celui ce ședeà pre el îi erà numele Moartea, și Iadul urmà cu ea. Și s’a dat lor putere ca să omoare preste a patra parte a pământului, cu sabie și cu foamete și cu moarte și de hiarele pământului.
9. Și când a deschis a cincea pecete, am văzut supt jertfelnic sufletele celor junghiați pentru cuvântul lui Dumnezeu, și pentru mărturisirea care aveau;
10. Și strigau cu glas mare, zicând: până când, Stăpânul cel sfânt și adevărat, nu judeci și nu izbândești sângele nostru dela cei ce lăcuesc pre pământ?
11. Și fiecăruia li s’a dat veșminte albe și li s’a zis lor: ca să se odihnească încă puțină vreme, până ce se vor plinì și cei dimpreună robi cu ei și frații lor, cari vor să se omoare ca și ei.
12. Și am văzut când a deschis pecetea a șasea, iată, cutremur mare s’a făcut, și soarele s’a făcut negru ca un sac de păr și luna s’a făcut ca sângele;
13. Și stelele cerului au căzut pre pământ, precum smochinul leapădă smochinele cele crude ale lui, când se clătește de vânt mare.
14. Și cerul s’a osebit ca o carte învălindu-se, și tot muntele și ostrovul din locurile sale s’au mișcat.
15. Și împărații pământului și domnii și bogații și căpitanii și cei puternici, și tot cel rob și cel slobod, s’au ascuns în peșteri și în pietrele munților;
16. Și zic munților și pietrelor: cădeți preste noi și ne ascundeți pre noi de către fața celui ce șade pre Scaun și de mânia Mielului.
17. Că a venit ziua cea mare a mâniei lui, și cine va puteà să steà?
CAP. 7.
[modifică]
Și după acestea am văzut patru îngeri stând în cele patru unghiuri ale pământului, țiind cele patru vânturi ale pământului, ca să nu sufle vântul pre pământ, nici preste mare, nici preste tot copacul.
2. Și am văzut alt înger suindu-se dela răsăritul soarelui, având pecetea lui Dumnezeu celui viu, și a strigat cu glas mare celor patru îngeri, cărora li s’a dat să vatăme pământul și marea;
3. Zicând: nu vătămați pământul nici marea, nici copacii, până ce vom pecetluì pre robii Dumnezeului nostru preste frunțile lor.
4. Și am auzit numărul celor pecetluiți o sută patruzeci și patru de mii pecetluiți din toată seminția fiilor lui Israil.
5. Din seminția lui Iuda douăsprezece mii pecetluiți. Din seminția lui Ruvin douăsprezece mii pecetluiți. Din seminția lui Gad douăsprezece mii pecetluiți.
6. Din seminția lui Asir douăsprezece mii pecetluiți. Din seminția lui Neftalim douăsprezece mii pecetluiți. Din seminția lui Manasì douăsprezece mii pecetluiți.
7. Din seminția lui Simeon douăsprezece mii pecetluiți. Din seminția lui Levì douăsprezece mii pecetluiți. Din seminția lui Isahar douăsprezece mii pecetluiți.
8. Din seminția lui Zavulon douăsprezece mii pecetluiți. Din seminția lui Iosif douăsprezece mii pecetluiți. Din seminția lui Veniamin douăsprezece mii pecetluiți.
9. După acestea am văzut, și iată gloată multă, pre care să o numere nimeni nu puteà, din tot neamul și semințiile și noroadele și limbile, stând înaintea Scaunului, și înaintea Mielului, îmbrăcați în veșminte albe și finici în mâinile lor.
10. Și strigau cu glas mare, zicând: mântuirea Dumnezeului nostru celui ce șade pre Scaun și Mielului.
11. Și toți îngerii stau împrejurul Scaunului și a bătrânilor și a celor patru viețuitori și au căzut înaintea Scaunului pre fețele lor și s’au închinat lui Dumnezeu;
12. Zicând: Amin, bunăcuvântarea și slava și înțelepciunea și mulțămita și cinstea și puterea și tăria Dumnezeului nostru în vecii vecilor, Amin.
13. Și a răspuns unul din cei bătrâni, zicându’mi mie: aceștia cari sunt îmbrăcați cu veșmintele cele albe cine sunt? Și de unde au venit?
14. Și am zis lui: Doamne tu știi. Și mi-au zis mie: aceștia sunt cei ce vin din necazul cel mare și și-au spălat veșmintele lor, și și-au albit veșmintele lor în sângele Mielului.
15. Pentru aceasta sunt înaintea Scaunului lui Dumnezeu și slujesc lui ziua și noaptea în biserica lui, și cel ce șade pre Scaun se va sălășluì preste ei.
16. Nu vor flămânzì mai mult, nici vor însetoșà mai mult; nici va mai cădeà preste ei soarele, nici tot zăduful.
17. Că Mielul cel din mijlocul Scaunului va paște pre ei și îi va povățuì pre ei la izvoare de ape vii, și va șterge Dumnezeu toată lacrăma dela ochii lor.
CAP. 8.
[modifică]
Și când a deschis pecetea a șaptea, s’a făcut tăcere în cer ca la o jumătate de ceas.
2. Și am văzut pre cei șapte îngeri cari stau înaintea lui Dumnezeu, și li s’a dat lor șapte trâmbițe.
3. Și alt înger a venit și a stătut la jertfelnic, având cădelniță de aur, și i s’a dat lui tămâi multe, ca să deà cu rugăciunile tuturor sfinților preste jertfelnicul cel de aur care este înaintea Scaunului.
4. Și s’a suit fumul tămâilor, cu rugăciunile sfinților, din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu.
5. Și a luat îngerul cădelnița, și o a umplut din focul jertfelnicului și o a aruncat pre pământ; și s’a făcut glasuri și tunete și fulgere și cutremuri.
6. Și cei șapte îngeri, cari aveau cele șapte trâmbițe, s’au gătit ca să trâmbițeze.
7. Și îngerul cel dintâiu a trâmbițat și s’a făcut grindină și foc amestecat cu sânge și s’au aruncat pre pământ și a treia parte din copaci a ars, și toată iarba verde a ars,
8. Și al doilea înger a trâmbițat, și ca un munte mare arzând cu foc, s’a aruncat în mare și a treia parte din mare s’a făcut sânge,
9. Și a murit a treia parte din zidiri în mare, care aveau suflete, și a treia parte din corăbii s’au stricat.
10. Și al treilea înger a trâmbițat, și a căzut din cer o stea mare, arzând ca o făclie, și a căzut preste a treia parte din rîuri și preste izvoarele apelor.
11. Și numele stelei se zice Pelin, și s’a făcut a treia parte din ape ca pelinul, și mulți din oameni au murit de ape, că se făcuseră amare.
12. Și al patrulea înger a trâmbițat și s’a rănit a treia parte a soarelui și a treia parte a lunei și a treia parte a stelelor; așà cât s’a întunecat a treia parte a lor, și ziua să nu lumineze a treia parte a ei și noaptea așijderea.
13. Și am văzut și am auzit pre un înger sburând în mijlocul cerului, zicând cu glas mare: vai, vai, vai, celor ce lăcuesc pre pământ, de celelalte glasuri de trâmbiță ale celor trei îngeri, cari vor să trâmbițeze.
CAP. 9.
[modifică]
Și al cincilea înger a trâmbițat și am văzut o stea din cer căzând pre pământ, și i s’a dat cheia fântânei adâncului.
2. Și a deschis fântâna adâncului, și s’a suit fum din fântână, ca fumul unui cuptor mare, și s’a întunecat soarele și văzduhul de fumul fântânei.
3. Și din fum au ieșit lăcuste pre pământ, și li s’a dat lor putere precum au putere scorpiile pământului.
4. Și s’a zis lor să nu vatăme iarba pământului, nici toată verdeața, nici tot copacul, fără numai pre oamenii cari nu au pecetea lui Dumnezeu pre frunțile lor.
5. Și li s’a dat lor ca să nu îi omoare pre ei, ci ca să se chinuiască luni cinci și chinul lor ca chinul scorpiei când lovește pre om.
6. Și în zilele acelea vor căutà oamenii moartea și nu o vor aflà, și vor poftì să moară și moartea va fugì dela ei.
7. Și asemănările lăcustelor erau asemenea cailor celor gătiți spre răsboiu, și pre capetele lor ca niște cununi asemenea aurului, și fețele lor ca fețele oamenilor.
8. Și aveau păr ca părul muierilor și dinții lor erau ca ai leilor.
9. Și aveau zale, ca zalele cele de fier, și sunetul aripelor lor ca sunetul de care cu mulți cai cari aleargă la răsboiu.
10. Și au coade asemenea scorpiilor, și bolduri erau în coadele lor, și puterea lor, a vătămà pre oameni luni cinci.
11. Și au preste ele împărat, pre îngerul adâncului, numele lui evreește este Avvadon, iar în limba elinească are nume Apollion.
12. Un vaiu a trecut, iată mai vin încă două vaiuri după acestea.
13. Și al șaselea înger a trâmbițat și am auzit un glas din cele patru cornuri ale Jertfelnicului celui de aur, care este înaintea lui Dumnezeu,
14. Zicând îngerului al șaselea care aveà trâmbiță: desleagă pre cei patru îngeri legați la rîul cel mare Eufratul.
15. Și s’au deslegat cei patru îngeri cari erau gătiți spre ceasul și ziua și luna și anul, ca să omoare a treia parte din oameni.
16. Și numărul oștilor călărimei, douăzeci de mii de zeci de mii, și am auzit numărul lor.
17. Și așà am văzut caii în vedenie, și pre cei ce ședeau pre ei având zale de foc și de iachint și de piatră pucioasă; și capetele cailor ca capetele leilor, și din gurile lor ieșiau foc și fum și piatră pucioasă.
18. De acestea trei bătăi s’a omorît a treia parte din oameni, de foc și de fum și de piatră pucioasă ce ieșiau din gurile lor.
19. Că puterea lor în gura lor este și în coadele lor; că coadele lor asemenea șerpilor, având capete, și cu acestea vatămă.
20. Și ceilalți oameni, cari n’au murit de ranele acestea, nu s’au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se închine dracilor și idolilor celor de aur și de argint și de aramă și de piatră și de lemn, care nici a vedeà pot, nici a auzì, nici a umblà;
21. Și nu s’au pocăit de uciderile lor, nici de fermecătoriile lor, nici de curvia lor, nici de furtișagurile lor.
CAP. 10.
[modifică]
Și am văzut alt înger tare pogorându-se din cer, îmbrăcat cu nor și curcubeu erà pre capul lui și fața lui ca soarele și picioarele lui ca stâlpii de foc.
2. Și aveà în mâna sa cărticică deschisă, și a pus piciorul lui cel drept pre mare, iar cel stâng pre pământ,
3. Și a strigat cu glas mare, precum răcnește leul, și când a strigat, au grăit cele șapte tunete glasurile sale.
4. Și când au grăit cele șapte tunete glasurile sale, vream să scriu; și am auzit glas din cer zicând mie: pecetluește cele ce au grăit cele șapte tunete și acestea nu le scrie.
5. Și îngerul pre care l-am văzut stând pre mare și pre pământ, și-a ridicat mâna sa spre cer.
6. Și s’a jurat pre cel ce este viu în vecii vecilor, care au zidit cerul și cele ce sunt într’însul și pământul și cele ce sunt într’însul, și marea și cele ce sunt într’însa, că vreme mai mult nu va fi.
7. Ci în zilele glasului îngerului al șaptelea, când va vreà să trâmbițeze, se va săvârșì taina lui Dumnezeu, precum bine au vestit robilor săi prorocilor.
8. Și glasul care l-am auzit din cer, iarăș a vorbit cu mine și a zis: mergi de ià cărticica cea deschisă în mâna îngerului ce stă pre mare și pre pământ.
9. Și m’am dus la înger și am zis lui: dă’mi mie cărticica. Și mi-a zis: ià-o și o mănâncă pre ea, și va amărî pântecele tău; iar în gura ta va fi dulce ca mierea.
10. Și am luat cărticica din mâna îngerului și o am mâncat pre ea; și erà în gura mea dulce ca mierea, și după ce o am mâncat, s’a amărît pântecele meu.
11. Și îmi zice mie: trebue tu iarăș să prorocești la noroade și la neamuri și la limbi și la împărați mulți.
CAP. 11.
[modifică]
Și mi s’a dat mie trestie asemenea unui toiag; și a stătut îngerul, zicând: scoală-te și măsoară biserica lui Dumnezeu, și jertfelnicul și pre cei ce se închină într’însa.
2. Și curtea cea dinafară de biserică o scoate afară, și să nu o măsori pre ea; că s’a dat neamurilor; și cetatea cea sfântă o vor călcà patruzeci și două de luni.
3. Și voiu dà celor doi marturi ai mei, și vor prorocì zile o mie două sute șasezeci, îmbrăcați cu saci.
4. Aceștia sunt cei doi maslini și cele două sfeșnice care stau înaintea Dumnezeului pământului.
5. Și de va vreà cinevà să’i vatăme pre ei, foc iese din gura lor, și mistuește pre vrăjmașii lor; și de va vreà cinevà să’i vatăme pre ei, așà trebue acela să se omoare.
6. Aceștia au putere a închide cerul ca să nu plouă ploaie în zilele prorociei lor; și putere au preste ape a le întoarce în sânge, și a bate pământul cu toată rana, ori de câte ori vor voì.
7. Și dacă vor sfârșì mărturiea lor, hiara care se suie din adânc va face răsboiu cu ei, și îi va biruì pre ei, și îi va omorî pre ei.
8. Și trupurile cele căzute ale lor vor zăceà în ulița cetăței cei mari, care duhovnicește se chiamă Sodoma și Eghipet, unde și Domnul nostru s’au răstignit.
9. Și vor vedeà din noroade și din seminții și din limbi și din neamuri trupurile cele moarte ale lor zile trei și jumătate, și trupurile cele moarte ale lor nu vor lăsà să le puie în mormânturi.
10. Și cei ce lăcuesc pre pământ se vor bucurà de ei, și se vor veselì, și vor trimite daruri unul altuia; că acești doi proroci au chinuit pre cei ce lăcuesc pre pământ.
11. Și după acele trei zile și jumătate, Duh de vieață dela Dumnezeu a intrat întru ei, și au stătut pre picioarele lor; și frică mare a căzut preste cei ce îi vedeau pre ei.
12. Și au auzit glas mare din cer zicând lor: suiți-vă aici. Și s’au suit în cer pre nor; și i-au văzut pre ei vrăjmașii lor.
13. Și întru acel ceas s’a făcut cutremur mare, și a căzut a zecea parte din cetate, și s’a omorît întru acel cutremur nume de oameni șapte mii; și ceilalți s’au înfricoșat, și au dat slavă Dumnezeului cerului.
14. Al doilea vaiu a trecut; al treilea vaiu iată vine degrab.
15. Și al șaptelea înger a trâmbițat, și s’au făcut glasuri mari în cer, zicând: făcutu-s’au împărățiile lumei ale Domnului nostru și ale Hristosului lui; și va împărățì în vecii vecilor.
16. Și cei douăzeci și patru de bătrâni, cari înaintea lui Dumnezeu șed pre scaunele lor, au căzut pre fețele lor, și s’au închinat lui Dumnezeu,
17. Zicând: mulțămim ție Doamne Dumnezeule atotțiitorule, cel ce ești și cel ce erai și cel ce vii; că ai luat puterea ta cea tare, și ai împărățit.
18. Și neamurile s’au mânieat, și a venit mâniea ta și vremea celor morți, ca să se judece, și să dai plată robilor tăi prorocilor și sfinților și celor ce se tem de numele tău, celor mici și celor mari; și să strici pre cei ce strică pământul.
19. Și s’a deschis biserica lui Dumnezeu în cer, și s’a văzut sicriul legei lui în biserica lui; și s’au făcut fulgere și glasuri și tunete și cutremur și grindină mare.
CAP. 12.
[modifică]
Și semn mare s’a văzut în cer; muiere îmbrăcată cu soarele, și luna supt picioarele ei, și pre capul ei cunună din douăsprezece stele;
2. Și având în pântece strigà, chinuindu-se și muncindu-se să nască.
3. Și s’a văzut alt semn în cer; și iată un balaur mare roșu, având capete șapte și coarne zece, și pre capetele lui șapte cununi.
4. Și coada lui trage a treia parte din stelele cerului, și le-a aruncat pre ele pre pământ; și balaurul a stătut înaintea muierei cei ce vreà să nască, ca să’l mănânce când va naște pre fiul ei.
5. Și a născut fiu parte bărbătească, care va să pască toate neamurile cu toiag de fier; și s’a răpit fiul ei la Dumnezeu și la Scaunul lui.
6. Și muierea a fugit în pustie, unde are loc gătit dela Dumnezeu, ca acolo să o hrănească pre ea zile o mie două sute șasezeci.
7. Și s’a făcut răsboiu în cer; Mihail și îngerii lui au dat răsboiu cu balaurul; și balaurul a dat răsboiu și îngerii lui,
8. Și nu au biruit; nici loc s’a aflat lor mai mult în cer.
9. Și s’a aruncat balaurul cel mare, șarpele cel vechiu, care se chiamă diavolul și satana, cel ce înșală toată lumea; s’a aruncat pre pământ, și îngerii lui cu el s’au aruncat.
10. Și am auzit glas mare în cer, zicând: acum s’a făcut mântuirea și puterea și Împărățiea Dumnezeului nostru, și puterea Hristosului lui; că s’a aruncat pârâtorul fraților noștri, cel ce pârà pre ei înaintea Dumnezeului nostru ziua și noaptea.
11. Și ei l-au biruit pre el pentru sângele Mielului și pentru cuvântul mărturiei lor; și nu și-au iubit sufletele lor până la moarte;
12. Pentru aceasta, bucurați-vă cerurile și cei ce lăcuiți într’însele. Vai celor ce lăcuesc pământul și marea! Că s’a pogorît diavolul la voi, având mânie mare, știind că puțină vreme are.
13. Și când a văzut balaurul că s’a aruncat pre pământ, a gonit pre muierea care a născut parte bărbătească.
14. Și muierii s’au dat două aripi de vultur mare, ca să sboare în pustie la locul său, unde se hrănește acolo vreme și vremi și jumătate de vreme, de către fața șarpelui.
15. Și a slobozit șarpele după muiere din gura sa apă ca un rîu, ca să o ducă rîul pre ea.
16. Și a ajutat pământul muierei, și și-a deschis pământul gura sa, și a înghițit rîul care l-a slobozit balaurul din gura sa.
17. Și s’a mânieat balaurul pre muiere, și s’a dus să facă răsboiu cu ceilalți din semințiea ei, cari păzesc poruncile lui Dumnezeu, și au mărturiea lui Iisus Hristos.
CAP. 13.
[modifică]
Și am stătut pre nisipul mărei, și am văzut suindu-se din mare o hiară, care aveà capete șapte și coarne zece, și preste coarnele ei zece steme, și preste capetele ei nume de hulă.
2. Și hiara care o am văzut erà asemenea pardosului, și picioarele ei ca și ale ursului, și gura ei ca gura leului; și i-a dat ei balaurul puterea sa și scaunul său, și stăpânire mare.
3. Și am văzut unul din capetele ei ca și cum ar fi junghiat spre moarte; și rana morței ei s’a vindecat; și s’a mirat tot pământul dinapoia hiarei.
4. Și s’au închinat balaurului celui ce a dat putere hiarei; și s’au închinat hiarei, zicând: cine este asemenea hiarei? Cine poate să se bată cu ea?
5. Și s’a dat ei gură care grăià mari și hule; și s’a dat ei stăpânire să facă răsboiu luni patruzeci și două.
6. Și și-a deschis gura sa spre hulă asupra lui Dumnezeu, ca să hulească numele lui, și cortul lui, și pre cei ce lăcuesc în cer.
7. Și s’a dat ei să facă răsboiu cu sfinții, și să-i biruească pre ei; și s’a dat ei stăpânire preste toată semințiea și limba și neamul.
8. Și se vor închinà ei toți cei ce lăcuesc pre pământ, ale căror nume nu sunt scrise în cartea vieței Mielului celui junghiat dela întemeierea lumei.
9. De are cinevà ureche, auză.
10. De adună cinevà robie, în robie merge; de va ucide cinevà cu sabiea, trebue și el de sabie să se ucidă. Aici este răbdarea și credința sfinților.
11. Și am văzut altă hiară suindu-se de pre pământ; și aveà două coarne asemenea mielului, și grăià ca un balaur.
12. Și toată stăpânirea hiarei celei dintâi o face înaintea ei, și face pământul și pre cei ce lăcuesc pe dânsul ca să se închine hiarei celei dintâi, a cărei rana cea de moarte s’a vindecat.
13. Și face semne mari, ca și foc să facă să se pogoare din cer pre pământ înaintea oamenilor,
14. Și înșală pre cei ce lăcuesc pre pământ pentru semnele care i s’au dat ei să facă înaintea hiarei; zicând celor ce lăcuesc pre pământ, să facă chip hiarei care are rana sabiei, și a trăit
15. Și s’a dat ei a dà duh chipului hiarei, ca să și grăească chipul hiarei, și să facă, pre oricâți nu se vor închinà chipului hiarei, ca să se omoare.
16. Și face pre toți, pre cei mici și pre cei mari, și pre cei bogați și pre cei săraci, și pre cei slobozi și pre cei robi, ca să le deà lor semn preste mâna lor cea dreaptă, sau preste frunțile lor.
17. Și ca nimeni să nu poată cumpărà sau vinde, fără numai cel ce are semnul, sau numele hiarei, sau numărul numelui ei.
18. Aici este înțelepciunea. Cel ce are minte socotească numărul hiarei; că număr de om este, și numărul ei, șase sute șasezeci și șase.
CAP. 14.
[modifică]
Și am văzut, și iată, un Miel stând pre muntele Sionului, și cu el o sută patruzeci și patru de mii, carii aveau numele Tatălui lui, scris pre frunțile lor.
2. Și am auzit glas din cer, ca un glas de ape multe, și ca un glas de tunet mare; și glas am auzit de alăuturi zicând cu alăutele lor;
3. Și cântă ca o cântare nouă înaintea Scaunului, și înaintea celor patru viețuitori, și a bătrânilor; și nimeni nu puteà cunoaște cântarea, fără numai cele o sută patruzeci și patru de mii, cei cumpărați de pre pământ.
4. Aceștia sunt cari cu muieri nu s’au întinat; că sunt feciorelnici. Aceștia sunt cari merg după Miel ori unde se va duce. Aceștia sunt cumpărați din oameni, pârgă lui Dumnezeu și Mielului.
5. Și în gura lor nu s’a aflat vicleșug; că nevinovați sunt înaintea Scaunului lui Dumnezeu.
6. Și am văzut alt înger sburând în mijlocul cerului, având evanghelie veșnică ca să binevestească celor ce lăcuesc pre pământ, și la tot neamul și semințiea și limba și norodul,
7. Zicând cu glas mare: temeți-vă de Dumnezeu, și dați lui slavă; că a venit ceasul judecăței lui; și vă închinați celui ce a făcut cerul și pământul și marea și izvoarele apelor.
8. Și alt înger a urmat, zicând: a căzut, a căzut Vavilonul, cetatea cea mare, că din vinul mâniei curviei ei a adăpat toate neamurile.
9. Și al treilea înger a urmat lor, zicând cu glas mare: oricine se închină hiarei și chipului ei, și ià semnul ei pre fruntea sa, sau pre mâna sa,
10. Și acesta va beà din vinul mâniei lui Dumnezeu, cel dres neamestecat în paharul mâniei lui; și se va chinuì cu foc și cu piatră pucioasă înaintea sfinților îngeri, și înaintea Mielului;
11. Și fumul chinului lor în vecii vecilor se suie; și nu au odihnă ziua și noaptea, cei ce se închină hiarei și chipului ei, și cel ce ià semnul numelui ei.
12. Aici este răbdarea sfinților; aici cei ce păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Iisus.
13. Și am auzit glas din cer zicând mie, scrie: fericiți cei morți, cari în Domnul mor de acum, așà, zice Duhul, ca să se odihnească de ostenelele lor; iar faptele lor, vor urmà cu ei.
14. Și am văzut și iată nor alb, și cel ce ședeà pre nor asemenea cu Fiu al Omului, având pe capul lui cunună de aur, și în mâna lui secere ascuțită.
15. Și alt înger a eșit din biserică strigând cu mare glas celui ce ședeà pre nor: trimite secera ta, și seceră; că ți-a venit ție ceasul de a secerà; că s’a uscat secerișul pământului;
16. Și a aruncat cel ce ședeà pre nor secera sa pre pământ; și s’a secerat pământul.
17. Și alt înger a eșit din biserica cea din cer, având și el seceră ascuțită.
18. Și alt înger a ieșit din jertfelnic, având stăpânire preste foc; și a strigat cu glas mare celui ce aveà secera cea ascuțită, zicând: trimite secera ta cea ascuțită, și culege strugurii viei pământului; că s’au copt strugurii ei.
19. Și a aruncat îngerul secera lui pre pământ, și a cules viea pământului, și o a pus în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu.
20. Și s’a călcat teascul afară de cetate, și a ieșit sânge din teasc, până la frâele cailor, de o mie și șasesute de stadii.
CAP. 15.
[modifică]
Și am văzut alt semn în cer, mare și minunat, șapte îngeri având șapte rane cele de apoi; că întru acelea s’a săvârșit mâniea lui Dumnezeu.
2. Și am văzut ca o mare de sticlă amestecată cu foc; și pre cei ce biruiau din hiară, și din chipul ei, și din semnul ei, și din numărul numelui ei, stând pre marea cea de sticlă, având alăute ale lui Dumnezeu.
3. Și cântă cântarea lui Moisì robului lui Dumnezeu, și cântarea Mielului, zicând: mari și minunate sunt lucrurile tale, Doamne, Dumnezeule Atotțiitorule; drepte și adevărate căile tale, împărate al sfinților.
4. Cine nu se va teme de tine, Doamne, și nu va slăvì numele tău? Că tu ești unul sfânt; că toate neamurile vor venì și se vor închinà înaintea ta; că dreptățile tale s’au arătat.
5. Și după acestea am văzut, și iată, s’a deschis biserica cortului mărturiei în cer;
6. Și au eșit cei șapte îngeri din biserică, carii aveau cele șapte rane, îmbrăcați cu in curat și strălucit, și încinși împrejurul pieptului cu brâe de aur.
7. Și unul din cei patru viețuitori a dat celor șapte îngeri șapte cupe de aur pline de mâniea lui Dumnezeu, celui viu în vecii vecilor.
8. Și s’a umplut biserica de fum din slava lui Dumnezeu, și din puterea lui; și nimeni nu puteà să intre în biserică, până ce se vor sfârșì cele șapte rane ale celor șapte îngeri.
CAP. 16.
[modifică]
Și am auzit glas mare din biserică zicând celor șapte îngeri: duceți-vă și vărsați cupele mâniei lui Dumnezeu pre pământ.
2. Și s’a dus cel dintâiu și a vărsat cupa sa pre pământ, și s’a făcut rană rea și mare în oamenii cei ce aveau semnul hiarei și în cei ce s’au închinat chipului ei.
3. Și al doilea înger a vărsat cupa sa în mare, și s’a făcut sânge ca de mort, și tot sufletul viu a murit în mare.
4. Și al treilea înger a vărsat cupa sa în rîuri și în izvoarele apelor, și s’au făcut sânge.
5. Și am auzit pre îngerul apelor zicând: drept ești Doamne, cel ce ești, și cel ce erai și cel cuvios, că ai judecat acestea.
6. Că sângele sfinților și al prorocilor au vărsat și sânge le-ai dat lor să beà, că vrednici sunt,
7. Și am auzit pre altul din jertfelnic zicând: așà Doamne, Dumnezeule Atotțiitorule, adevărate și drepte sunt judecățile tale.
8. Și al patrulea înger a vărsat cupa sa preste soare, și i s’a dat lui să pălească pre oameni cu foc.
9. Și s’au pălit oamenii cu pălitură mare și au hulit numele lui Dumnezeu, celui ce are stăpânire preste ranele acestea, și nu s’au pocăit ca să deà slavă lui.
10. Și al cincilea înger a vărsat cupa sa preste scaunul hiarei, și s’a făcut împărăția ei întunecoasă, și își mușcau limbele lor de durere.
11. Și au hulit pre Dumnezeul cerului de durerile lor și de ranele lor și nu s’au pocăit de faptele sale.
12. Și al șaselea înger a vărsat cupa sa preste rîul cel mare Eufratul și a secat apa lui, ca să gătească cale împăraților celor dela răsăriturile soarelui.
13. Și am văzut din gura balaurului și din gura hiarei și din gura prorocului celui mincinos, trei duhuri necurate asemenea broaștelor.
14. Că sunt duhuri ale dracilor, care fac semne, care merg la împărații pământului și a toată lumea, ca să’i adune pre ei la răsboiul zilei cei mari a lui Dumnezeu Atotțiitorului.
15. Iată viu ca furul. Fericit este cel ce priveghează și păzește veșmintele sale, ca să nu umble gol, și vor vedeà rușinarea lor.
16. Și i-a strâns pre ei la locul ce se cheamă evreește Armagheddon.
17. Și al șaptelea înger a vărsat cupa sa în aer, și a ieșit glas mare din biserica cerului dela Scaun zicând: s’a făcut.
18. Și s’au făcut glasuri și fulgere și tunete și cutremur mare s’a făcut, în ce fel nu s’a făcut de când oamenii s’au făcut pre pământ, ca acest cutremur, așà mare.
19. Și s’a făcut cetatea cea mare în trei părți și cetățile neamurilor au căzut și Vavilonul cel mare a venit întru pomenire înaintea lui Dumnezeu, ca să’i deà lui paharul vinului mâniei iuțimei lui.
20. Și tot ostrovul a fugit și munții nu s’au aflat.
21. Și grindină mare ca talantul s’a pogorît din cer preste oameni; și au hulit oamenii pre Dumnezeu de rana grindinei, că mare este rana ei foarte.
CAP. 17.
[modifică]
Și a venit unul din cei șapte îngeri cari aveau cele șapte cupe și a grăit cu mine, zicând: vino să’ți arăt ție judecata curvei cei mari, care șade preste apele cele multe.
2. Cu care au curvit împărații pământului și s’au îmbătat de vinul curviei ei, cei ce lăcuesc pre pământ.
3. Și m’a dus pre mine în pustie în duh și am văzut o muiere șezând pre o hiară roșie, plină de numi de hulă, care avea capete șapte și coarne zece.
4. Și muierea erà îmbrăcată cu porfiră și cu roș, și poleită cu aur și cu piatră scumpă și cu mărgăritaruri, având pahar de aur în mâna ei plin de urâciuni și de necurăția curviei sale;
5. Și în fruntea ei nume scris: Taină, Vavilonul cel mare, maica curvelor și a spurcăciunilor pământului.
6. Și am văzut pre muiere beată de sângele sfinților și de sângele martorilor lui Iisus, și m’am mirat văzându-o pre ea, cu mirare mare.
7. Și mi-a zis îngerul: pentruce te-ai mirat? Eu voiu spune ție taina muierei și a hiarei ce o poartă pre ea care are cele șapte capete și cele zece coarne.
8. Hiara care o ai văzut erà și nu este, și va să se suie din adânc și în pieire să meargă, și se vor mirà cei ce lăcuesc pre pământ, ale căror nume nu sunt scrise în cartea vieței dela întemeierea lumei, văzând pre hiara că erà și nu este, măcar că este.
9. Aici este mintea ceea ce are înțelepciune. Cele șapte capete sunt șapte munți, unde șade muierea preste ei.
10. Și împărați șapte sunt, cinci au căzut și unul este și celalt încă n’a venit, și când va venì, puțin trebue el să rămâe.
11. Și hiara care erà și nu este, și acesta al optulea este, și din cei șapte este și întru pieire merge.
12. Și cele zece coarne care le-ai văzut, zece împărați sunt, cari încă n’au luat împărăția, ci stăpânire ca niște împărați într’un ceas iau cu hiara.
13. Aceștia un gând au, și puterea și stăpânirea lor o vor dà hiarei.
14. Aceștia cu Mielul vor face răsboiu, și Mielul îi va biruì pre ei, că este Domnul domnilor și împăratul împăraților, și cei cu el sunt chemați și aleși și credincioși.
15. Și îmi zice mie: apele care le-ai văzut unde șade curva, sunt noroade și gloate și neamuri și limbi.
16. Și cele zece coarne care le-ai văzut la hiară, aceștia vor urî pre curvă și pustie o vor face pre ea și goală și cărnurile ei vor mâncà și pre ea o vor arde cu foc.
17. Că Dumnezeu au dat în inimile lor ca să facă sfatul lui, și să facă un gând, și să deà împărăția lor hiarei, până ce se vor sfârșì graiurile lui Dumnezeu.
18. Și muierea pre care o ai văzut este cetatea cea mare, care are împărăția preste împărații pământului.
CAP. 18.
[modifică]
Și după acestea am văzut înger pogorându-se din cer, care aveà putere mare și pământul s’a luminat de slava lui.
2. Și a strigat întru tărie cu glas mare zicând: a căzut Vavilonul cel mare, și s’a făcut lăcaș dracilor și pază a tot duhul necurat, și pază a toată pasărea necurată și urîtă.
3. Că din vinul mâniei curviei ei au băut toate neamurile, și împărații pământului cu ea au curvit, și neguțătorii pământului din puterea desfătărilor ei s’au îmbogățit.
4. Și am auzit alt glas din cer zicând: ieșiți dintr’însa, norodul meu ca să nu vă împărtășiți cu păcatele ei și ca să nu luați din bătăile ei.
5. Că au ajuns păcatele ei până la cer, și și-au adus aminte Dumnezeu de nedreptățile ei.
6. Răsplătiți ei precum și ea v’a răsplătit vouă, și îi îndoiți ei îndoite după faptele ei; cu paharul cu care a dres, dregeți ei îndoite.
7. Cât s’a slăvit pre sine, și s’a desfătat, pre atâta dați ei chin și plângere; că întru inima ei zice: șez împărăteasă, și văduvă nu sunt, și plângere nu voiu vedeà.
8. Pentru aceea într’o zi vor venì ranele ei, moarte și plângere și foamete; și cu foc se va arde; că tare este Domnul Dumnezeu cel ce o judecă pre ea.
9. Și o vor plânge pre ea, și vor tânguì de ea împărații pământului, cei ce au curvit și s’au desmierdat cu ea, când vor vedeà fumul arderei ei.
10. Departe stând pentru frica muncei ei, zicând: vai, vai, cetatea cea mare Vavilonul, cetatea cea tare! Că într’un ceas a venit judecata ta.
11. Și neguțătorii pământului plâng și o jelesc pre ea; că povara lor nimeni nu o cumpără mai mult;
12. Povară de aur și de argint și de piatră scumpă și de mărgăritar și de vison și de porfiră și de mătase și de roș și tot lemnul de tiln, și tot vasul de elefant și tot vasul de lemn scump și de aramă și de fier și de marmoră.
13. Și scorțișoară și tămâieri și mir și tămâie și vin și untdelemn și făină de grâu și grâu și dobitoace și oi și cai și căruțe și robi și suflete de oameni.
14. Și poama poftei sufletului tău s’a dus dela tine, și toate cele grase și luminate s’au dus dela tine, și mai mult nu le vei mai aflà pre ele.
15. Neguțătorii acestora, cari s’au îmbogățit dela ea, departe vor stà pentru frica pedepsei ei, plângând și tânguindu-se;
16. Și zicând: vai, vai, cetatea cea mare, cea îmbrăcată cu vison și cu porfiră și cu roș și poleită cu aur și cu piatră scumpă și cu mărgăritaruri!
17. Că într’un ceas s’a pustiit atâta bogăție. Și tot cârmaciul și toată gloata cea din corăbii și corăbierii, și ori câți lucrează marea, de departe au stătut,
18. Și strigau văzând fumul arderei ei, zicând: care erà asemenea cu cetatea cea mare!
19. Și își puneau țărână pre capetele lor, și strigau plângând și tânguindu-se, zicând: vai, vai, cetatea cea mare, întru care s’au îmbogățit de prețul ei toți cei ce au corăbii în mare! Că într’un ceas s’a pustiit.
20. Veselește-te de ea cerule, și voi sfinți apostoli și proroci; că au judecat Dumnezeu judecata voastră despre dânsa.
21. Și un înger tare a ridicat o piatră mare ca de moară, și o a aruncat în mare, zicând: așà cu pornire se va aruncà Vavilonul cetatea cea mare, și nu se va mai aflà.
22. Și glas de lăutari și de muzici și de fluerași și trâmbițași, nu se va mai auzì întru tine; și tot meșterul a tot meșteșugul nu se va mai aflà întru tine; și sunet de moară nu se va mai auzì întru tine;
23. Și lumină de făclie nu se va mai ivì întru tine; și glas de mire și de mireasă nu se va mai auzì întru tine; că neguțătorii tăi erau boierii pământului; căci cu fermecătoria ta s’au înșelat toate neamurile.
24. Și într’însa s’a aflat sânge de proroci și de sfinți și de toți cei junghiați pre pământ.
CAP. 19.
[modifică]
Și după acesta am auzit ca un glas mare de gloată multă în cer, zicând: aliluia, mântuirea și slava și cinstea și puterea, Domnului Dumnezeului nostru;
2. Că adevărate și drepte sunt judecățile lui; că au judecat pre curva cea mare, care a stricat pământul cu curviea sa, și a izbăvit sângele robilor săi din mâna ei.
3. Și a doua oară a zis: aliluia, și fumul ei se sue în vecii vecilor.
4. Și au căzut bătrânii cei douăzeci și patru și cei patru viețuitori și s’au închinat lui Dumnezeu celui ce șade pre Scaun, zicând: Amin; aliluia.
5. Și glas din Scaun a ieșit, zicând: lăudați pre Dumnezeul nostru, toți robii lui, și cei ce vă temeți de dânsul, și cei mici și cei mari.
6. Și am auzit ca un glas de gloată multă și ca un glas de ape multe și ca un glas de tunete tari, zicând: aliluia, că au împărățit Domnul Dumnezeu atotțiitorul.
7. Să ne bucurăm și să ne veselim, și să dăm slava lui; că a venit nunta Mielului, și muierea lui s’a gătit pre sine.
8. Și s’a dat ei ca să se îmbrace cu vison curat și strălucit; că visonul sunt îndreptările sfinților.
9. Și îmi zice mie, scrie: fericiți cei chemați la cina nunței Mielului. Și îmi zice mie: aceste cuvinte adevărate sunt ale lui Dumnezeu.
10. Și am căzut înaintea picioarelor lui ca să mă închin lui. Și îmi zice mie: vezi, nu împreună cu tine rob sunt, și cu frații tăi cari au mărturiea lui Iisus; lui Dumnezeu te închină; că mărturiea lui Iisus este duhul prorociei.
11. Și am văzut cerul deschis, și iată un cal alb; și cel ce ședeà pre el se chemà credincios și adevărat, și întru dreptate judecă și dă răsboiu.
12. Ochii lui ca para focului, și pre capul lui steme multe; având nume scris, care nimeni nu’l știe, fără numai el.
13. Și îmbrăcat în haină văpsită cu sânge; și se chiamă numele lui: Cuvântul lui Dumnezeu.
14. Și oștile cele din cer urmau după el pre cai albi, îmbrăcați fiind în vison alb și curat.
15. Și din gura lui iese sabie ascuțită, ca, cu dânsa să lovească neamurile; și el le va paște pre ele cu toiag de fier; și el calcă teascul vinului mâniei și iuțimei lui Dumnezeu atotțiitorului.
16. Și are preste haina și preste coapsa sa numele scris: Împăratul împăraților și Domnul domnilor.
17. Și am văzut pre un înger stând în soare; și a strigat cu glas mare, zicând tuturor pasărilor celor ce sboară în mijlocul cerului: veniți și vă adunați la cina marelui Dumnezeu;
18. Ca să mâncați trupuri de împărați și trupuri de căpitani și trupurile celor tari și trupurile cailor și ale celor ce șed pre ei și trupurile tuturor celor slobozi și celor robi și celor mici și celor mari.
19. Și am văzut pre hiară și pre împărații pământului, și oștile lor adunate ca să facă răsboiu cu cel ce șade pre cal, și cu oastea lui.
20. Și s’a prins hiara, și cu ea prorocul cel mincinos, care a făcut semnele înaintea ei, cu care a amăgit pre cei ce au luat semnul hiarei, și pre cei ce s’au închinat chipului ei. Vii s’au aruncat amândoi în iazărul cel de foc care arde cu piatră pucioasă.
21. Și ceilalți s’au ucis cu sabiea celui ce ședeà pre cal, care ieșià din gura lui; și toate pasările s’au săturat din trupurile lor.
CAP. 20.
[modifică]
Și am văzut înger pogorându-se din cer, având cheia adâncului și lanț mare în mâna lui.
2. Și a prins pre balaur, pre șarpele cel vechiu, care este diavolul și satana, și l-a legat pre el o mie de ani.
3. Și l-a băgat pre el în adânc, și l-a închis, și a pecetluit deasupra lui, ca să nu înșele mai mult pre neamuri, până se vor plinì o mie de ani; și după acestea trebue el să se deslege puțină vreme.
4. Și am văzut scaune, și au șezut pre ele, și judecată li s’a dat lor; și pre sufletele celor tăieți pentru mărturiea lui Iisus, și pentru cuvântul lui Dumnezeu, și cari nu s’au închinat hiarei, nici chipului ei, și n’au luat semnul pre fruntea lor, și pre mâna lor; și au viețuit și au împărățit cu Hristos o mie de ani.
5. Iar ceilalți morți n’au învieat până nu se va sfârșì miea cea de ani. Aceasta este învierea cea dintâiu.
6. Fericit și sfânt este cel ce are parte întru învierea cea dintâiu; preste aceștia moartea cea de a doua nu are putere, ci vor fi preoți ai lui Dumnezeu și ai lui Hristos, și vor împărățì cu el o mie de ani.
7. Și dacă se va plinì acea mie de ani, se va deslegà satana din temnița lui,
8. Și va ieșì să înșele neamurile cele ce sunt în patru unghiuri ale pământului, pre Gog și pre Magog, să’i adune pre ei la răsboiu; al căror număr este ca nisipul mărei.
9. Și s’au suit pre latul pământulul, și au încunjurat tabăra sfinților, și cetatea cea iubită; și s’a pogorît foc dela Dumnezeu din cer, și i-a mâncat pre ei.
10. Și diavolul cel ce îi înșelà pre ei, s’a aruncat în iazărul cel de foc și de piatră pucioasă, unde este hiara și prorocul cel mincinos, și se vor chinuì ziua și noaptea în vecii vecilor.
11. Și am văzut scaun alb mare, și pre cel ce ședeà pre el, de a cărui față a fugit pământul și cerul; și loc nu s’a aflat lor.
12. Și am văzut pre morți, pre cei mici și pre cei mari, stând înaintea lui Dumnezeu; și cărți s’au deschis; și altă carte s’a deschis, care este a vieței; și s’au judecat morții din cele scrise în cărțile acelea, după faptele lor.
13. Și marea a dat pre morții cei dintr’însa; și moartea și iadul au dat pre morții cei dintr’înșii; și s’au judecat fiecare după faptele lor.
14. Și moartea și iadul s’au aruncat în iazărul cel de foc. Aceasta este moartea cea a doua.
15. Și oricare nu s’a aflat scris în cartea vieței, s’a aruncat în iazărul cel de foc.
CAP. 21.
[modifică]
Și am văzut cer nou și pământ nou; că cerul cel dintâiu și pământul cel dintâiu au trecut, și marea nu mai este.
2. Și eu Ioan am văzut cetatea cea sfântă, Ierusalimul cel nou, pogorându-se dela Dumnezeu din cer, gătită ca o mireasă împodobită bărbatului său.
3. Și am auzit glas mare din cer zicând: iată, cortul lui Dumnezeu cu oamenii, și se va sălășluì cu ei, și ei vor fi noroade ale lui, și însuș Dumnezeu va fi cu ei, Dumnezeu al lor.
4. Și va șterge Dumnezeu toată lacrima dela ochii lor; și moartea nu va fi mai mult, nici plângere, nici strigare, nici durere nu va fi mai mult; că cele dintâiu au trecut.
5. Și au zis cel ce ședeà pre Scaun: iată, toate le fac nouă. Și îmi zice mie: scrie, că cuvintele acestea adevărate și credincioase sunt.
6. Și mi-a zis mie: S’a făcut. Eu sunt Alfa și Omega, începutul și sfârșitul. Eu celui însetat voiu dà în dar din isvorul apei vieței.
7. Cel ce va biruì va moștenì toate; și eu voiu fi lui Dumnezeu, și el va fi mie fiu.
8. Iar celor fricoși și necredincioși și păcătoși și spurcați și ucigași și curvari și fermecători și închinători de idoli și tuturor celor mincinoși, partea lor în iazărul cel ce arde cu foc și cu piatră pucioasă; care este moartea cea a doua.
9. Și a venit către mine unul din cei șapte îngeri, carii aveau cele șapte cupe, care erau pline de cele șapte rane cele mai de pre urmă, și a grăit cu mine, zicând: vino, să’ți arăt ție muierea, mireasa Mielului.
10. Și m’a dus pre mine în duh într’un munte mare și înalt, și mi-a arătat mie cetatea cea mare, Ierusalimul cel sfânt, pogorându-se din cer dela Dumnezeu,
11. Având slava lui Dumnezeu, și luminătorul ei asemenea cu piatra prea scumpă, ca, cu piatra iaspis, ce este ca cristalul;
12. Și având zid mare și înalt, având porți douăsprezece, și la porți îngeri doisprezece, și nume scrise deasupra, care sunt cele douăsprezece seminții ale fiilor lui Israil;
13. Despre răsărit porți trei; despre miazănoapte porți trei; despre miazăzi porți trei; și despre apus porți trei.
14. Și zidul cetății aveà temelii douăsprezece, și într’însele numele celor doisprezece apostoli al Mielului.
15. Și cel ce vorbià cu mine aveà trestie de aur ca să măsoare cetatea și porțile ei și zidul ei.
16. Și cetatea este în patru colțuri, și lungimea ei este atâta cât și lățimea; și a măsurat cetatea cu trestiea, la stadii de douăsprezece mii. Lungimea și lățimea și înălțimea ei întocma sunt.
17. Și a măsurat zidul ei, de o sută patruzeci și patru de coți, măsură a omului, care este a îngerului.
18. Și erà zidirea zidului ei, iaspis; și cetatea, aur curat, asemenea sticlei cei curate.
19. Și temeliile zidului cetăței erau cu toată piatra scumpă împodobite. Temeliea cea dintâiu, iaspis; a doua safir; a treia halchidon, a patra smaragd;
20. A cincea sardonix; a șasea sardion; a șaptea hrisolitos; a opta viril; a noua topaz; a zecea hrisoprasos; a unsprezecea iachint; a douăsprezecea ametist.
21. Și cele douăsprezece porți erau douăsprezece mărgăritaruri; fiecare poartă erà dintr’un mărgăritar; și ulița cetăței erà aur curat, ca sticla cea luminoasă,
22. Și biserică n’am văzut întru dânsa; că Domnul Dumnezeu atotțiitorul este biserica ei și Mielul.
23. Și cetatea nu are trebuință de soare, nici de lună, ca să lumineze întru ea; că slava lui Dumnezeu o a luminat pre ea, și luminătorul ei este Mielul.
24. Și neamurile celor ce se mântuesc întru lumina ei vor umblà; și împărații pământului aduc slava și cinstea lor întru dânsa.
25. Și porțile ei nu se vor închide ziua; că noaptea nu va fi acolo.
26. Și vor aduce slava și cinstea neamurilor întru dânsa.
27. Și nu va intrà întru dânsa tot ce este spurcat, și face spurcăciune, și minciună; fără numai cei scriși în cartea vieței Mielului.
CAP. 22.
[modifică]
Și mi-a arătat mie rîu limpede al apei vieței, luminos ca cristalul, ieșind din Scaunul lui Dumnezeu și al Mielului.
2. În mijlocul uliței ei, și a rîului de o parte și de alta, lemnul vieței, făcând roduri douăsprezece, în fiecare lună dându’și rodul său; și frunzele lemnului spre sănătatea neamurilor.
3. Și tot blestemul nu va mai fi acolo; și Scaunul lui Dumnezeu și al Mielului vor fi într’însa; și slugile lui vor slujì lui;
4. Și vor vedeà fața lui și numele lui pre frunțile lor.
5. Și noapte nu va fi acolo; și trebuință nu au de făclie, și de lumina soarelui; că Domnul Dumnezeu îi luminează pre ei; și vor împărățì în vecii vecilor.
6. Și mi-a zis mie: aceste cuvinte sunt credincioase și adevărate; și Domnul Dumnezeul sfinților proroci au trimes pre îngerul său să arate robilor săi cele ce trebue să fie degrab.
7. Iată viu degrab; fericit este cel ce păzește cuvintele prorociei cărței acesteia.
8. Și eu Ioan cel ce văz și auz acestea. Și când am auzit și am văzut, am căzut să mă închin înaintea picioarelor îngerului ce îmi arătà mie acestea.
9. Și îmi zice: vezi, nu; că dimpreună cu tine rob sunt, și cu frații tăi prorocii și cu cei ce păzesc cuvintele cărței acesteia; lui Dumnezeu te închină.
10. Și îmi zice: să nu pecetluești cuvintele prorociei cărței acesteia; că vremea aproape este.
11. Cel ce face strâmbătate, mai facă strâmbătate; și cel ce se spurcă, mai spurce-se; și cel drept, mai facă dreptate; și cel sfânt, mai sfințească-se.
12. Iată viu degrab; și plata mea este cu mine, ca să dau fiecăruia precum va fi fapta lui.
13. Eu sunt Alfa și Omega, începutul și sfârșitul, cel dintâiu și cel de pre urmă.
14. Fericiți cei ce fac poruncile lui, ca să fie stăpânirea lor preste lemnul vieței și pre porți să intre în cetate.
15. Iar afară câinii și fermecătorii și curvarii și ucigașii și închinătorii de idoli și tot cel ce iubește și face minciună.
16. Eu Iisus am trimes pre îngerul meu ca să mărturisească vouă acestea în biserici. Eu sunt rădăcina și sămânța lui David, steaua cea strălucitoare și de dimineață.
17. Și duhul și mireasa zic: vino. Și cel ce aude să zică: vino. Și cel însetat să vie. Și cel ce voește, ià apa vieței în dar.
18. Că mărturisesc la tot cel ce aude cuvintele prorociei cărței acesteia. De va adăogà cinevà la acestea, va pune Domnul Dumnezeu preste el toate ranele cele scrise în cartea aceasta;
19. Și de va scoate cinevà din cuvintele cărței prorociei acesteia, va scoate Dumnezeu partea lui din cartea vieței și din cetatea cea sfântă și din cele scrise în cartea aceasta.
20. Zice cel ce mărturisește acestea: așà, viu curând, Amin. Așà, vino, Doamne Iisuse.
21. Darul Domnului nostru Iisus Hristos cu voi toți, Amin.