Biblia 1914/4 Împărați
CAP. 1.
[modifică]
Și s’a răsvrătit Moav întru Israil după ce a murit Ahaav.
2. Și a căzut Ohozia prin gratiea cea din foișorul lui cel din Samaria, și s’a bolnăvit, și a trimis soli, și a zis către ei: mergeți și întrebați pre Beelzebut dumnezeul Acaronului, oare mai sculà-mă-voiu din boala mea aceasta? Și au mers să-l întrebe pre el.
3. Iar îngerul Domnului a grăit către Ilie Tesviteanul, zicând: scoală-te și mergi înaintea solilor lui Ohozia împăratul Samariei, și să grăești către ei: au pentrucă nu este Dumnezeu în Israil mergeți voi să întrebați pre Beelzebut dumnezeul Acaronului? Ci nu așà.
4. Că acestea zice Domnul: de pe patul pre care te-ai suit, nu te vei pogorî, că cu moarte vei murì; și a mers Ilie, și a grăit lor;
5. Și s’au întors solii la el, și a zis către ei: de ce v’ați întors? Iar ei au zis către el:
6. Un om a ieșit înaintea noastră, și a zis către noi: mergeți și vă întoarceți la împăratul cel ce v’a trimis pre voi, și ziceți către el: acestea zice Domnul: au pentrucă nu este Dumnezeu în Israil mergi tu a întrebà pre Beelzebut dumnezeul Acaronului? Nu așà, de pre patul pre care te-ai suit, nu te vei pogorî, că cu moarte vei murì; și întorcându-se au spus împăratului ce le-a grăit Ilie.
7. Și le-a zis lor împăratul: cum erà chipul omului care v’a ieșit vouă înainte și a grăit către voi cuvintele acestea?
8. Iar ei au zis către dânsul: om păros erà și cu curea încins mijlocul lui, și a zis: Ilie Tesviteanul este acela.
9. Și a trimis la el pre un căpitan, care erà preste cincizeci de oameni, cu cei cincizeci de oameni ai lui, și s’au dus, și au venit la el, și iată Ilie ședeà pre vârful muntelui, și a grăit căpitanul către el, și a zis: omule al lui Dumnezeu, împăratul te-a chemat, pogoară-te.
10. Și a răspuns Ilie și a zis către căpitan: de sunt eu omul lui Dumnezeu, să se pogoare foc din cer și să te arză pre tine și pre cei cincizeci ai tăi; și s’a pogorît foc din cer, și l-a ars pre el și pre cei cincizeci ai lui.
11. Și a adaos împăratul, și a trimis la el pre alt căpitan și pre cei cincizeci ai lui, și s’au suit, și a grăit căpitanul către el, și a zis: omule al lui Dumnezeu, acestea zice împăratul: curând te pogoară.
12. Și a răspuns Ilie și a grăit către el și a zis: de sunt eu omul lui Dumnezeu, să se pogoare foc din cer, și să te arză pre tine și pre cei cincizeci ai tăi, și s’a pogorît foc din cer, și l-a ars pre el și pre cei cincizeci ai lui.
13. Și a adaos împăratul încă a trimite un căpitan și cincizeci de oameni ai lui, și a venit al treilea căpitan la el, și a îngenunchiat înaintea lui Ilie, și s’a rugat lui, și a grăit către el, și a zis: omule al lui Dumnezeu caută cu ochi milostivi la sufletul meu și sufletele robilor tăi acestor cincizeci.
14. Iată s’a pogorît foc din cer, și a ars pre cei doi căpitani dintâiu și pre cei cincizeci ai lor, și acum caută cu ochi milostivi spre sufletele robilor tăi.
15. Și a grăit îngerul Domnului către Ilie, și a zis: pogoară-te cu el, nu te teme de fața lor, și s’a sculat Ilie, și s’a pogorît cu el la împăratul.
16. Și a grăit către el, și a zis: acestea zice Domnul: de ceai trimis soli să întrebe pre Beelzebut dumnezeul Acaronului, ca și cum n’ar fi Dumnezeu în Israil să întrebi cuvântul lui, pentru aceea de pre patul pre care te-ai suit nu te vei pogorî, că cu moarte vei murì.
17. Și a murit după cuvântul Domnului, care a grăit Ilie; și a împărățit Ioram fratele lui Ohozia în locul lui, că Ohozia nu aveà fecior, în anul al doilea al lui Ioram feciorul lui Iosafat împăratul Iudei.
18. Iar celelalte întâmplări ale lui Ohozia câte a făcut, au nu iată acestea scrise sunt în cartea cuvintelor anilor împăraților lui Israil?
19. Și Ioram feciorul lui Ahaav a împărățit preste Israil în Samaria doisprezece ani, în anul al optsprezecelea al împărăției lui Iosafat împăratul Iudei, și a făcut rele înaintea Domnului, însă nu ca frații lui, nici ca muma sa.
20. Și a depărtat stâlpii lui Vaal, carii i-a făcut tatăl său, și i-a sdrobit însă de păcatele casei lui Ierovoam feciorul lui Navat, care a făcut pre Israil a păcătuì, s’a lipit, nu s’a depărtat de ele, și s’a mânieat cu iuțime Domnul pre casa lui Ahaav.
CAP. 2.
[modifică]
Și a fost când au vrut Domnul să înalțe pre Ilie în vifor mare, ca spre cer, au mers Ilie și Eliseiu la Galgala.
2. Și a zis Ilie către Eliseiu: șezi aici că Domnul m’au trimis până la Vetil, și a zis Eliseiu: viu este Domnul și viu este sufletul tău de te voiu lăsà pre tine.
3. Și a venit la Vetil, și au venit fiii prorocilor cei din Vetil la Eliseiu, și au zis către el: știi că ia astăzi Domnul pre domnul tău deasupra capului tău? Și a zis: și eu am cunoscut, tăceți.
4. Și a zis Ilie lui Eliseiu: șezi aici că Domnul m’au trimis la Ierihon, și a zis Eliseiu: viu este Domnul și viu este sufletul tău de te voiu lăsà.
5. Și a venit la Ierihon, și s’au apropieat fiii prorocilor cei din Ierihon la Eliseiu, și au zis către el: știi că ia astăzi Domnul pre domnul tău deasupra capului tău? Și a zis: și eu am cunoscut, tăceți.
6. Și a zis Ilie lui: șezi aici că Domnul m’au trimis până la Iordan, și a zis Eliseiu: viu este Domnul și viu este sufletul tău de te voiu lăsà, și au mers amândoi.
7. Și cincizeci de oameni din feciorii prorocilor au venit și au stătut împreajmă dedeparte, iar ei amândoi au stătut lângă Iordan.
8. Și a luat Ilie cojocul său, și l-a învârtit, și a lovit cu dânsul apa, și s’a împărțit apa încoace și încolo, și au trecut amândoi în pustie.
9. Și a fost dacă au trecut ei, a zis Ilie lui Eliseiu: cere, ce vei să-ți fac mai înainte de ce mă voiu luà dela tine? Și a zis Eliseiu: să fie Duhul care este în tine îndoit întru mine.
10. Și a zis Ilie: greu lucru ceruși, însă de mă vei vedeà când mă voiu luà dela tine, va fi ție așà; iar de nu mă vei vedeà, nu va fi.
11. Și a fost când mergeau ei și vorbeau, iată un car de foc și cai de foc au despărțit pre amândoi, și s’a înălțat Ilie în vifor mare ca spre cer.
12. Și Eliseiu priveà și strigà: Părinte! Părinte! Carul lui Israil și călărașul lui, și mai mult nu l-a văzut pre el, și s’a apucat Eliseiu de hainele sale și le-a rupt în două.
13. Și a luat cojocul lui Ilie, care căzuse deasupra lui Eliseiu.
14. Și s’a întors Eliseiu, și a stătut pre țărmurile Iordanului, și a luat cojocul lui Ilie, care căzuse deasupra lui, și a lovit apa, și nu s’a despărțit, și a zis: unde este Dumnezeul lui Ilie, încă și acum? Și a lovit apa a doua oară, și s’au împărțit apele încoace și încolo, și a trecut Eliseiu pre uscat.
15. Și l-au văzut pre el feciorii prorocilor cei din Ierihon din preajma lui, și au zis: odihnit-a Duhul lui Ilie preste Eliseiu, și au venit înaintea lui Eliseiu, și s’au închinat lui până la pământ.
16. Și au zis către el: iată cu slugile tale sunt cincizeci de bărbați viteji, să meargă să caute pre domnul tău, ca nu cumvà să-l fi ridicat Duhul Domnului și să-l fi aruncat în Iordan, sau într’un munte sau într’un deal, și a zis Eliseiu: nu trimeteți.
17. Și l-au silit pre el, și s’a înduplecat, și a zis: trimiteți, și au trimes cincizeci de oameni, și l-au căutat trei zile, și nu l-au aflat.
18. Și s’au întors la el, și el ședeà în Ierihon, și a zis Eliseiu: au nu v’am zis vouă să nu trimiteți?
19. Și au zis oamenii cetății către Eliseiu: iată lăcuința cetății este bună, precum tu doamne vezi, dar apele sunt rele și pământul sterp.
20. Și a zis Eliseiu: aduceți-mi o vadră nouă, și puneți într’însa sare.
21. Și au luat, și i-au adus lui, și a ieșit Eliseiu la izvoarele apelor, și a aruncat acolo sarea, și a zis: așà grăește Domnul: vindecat-am apele acestea, și nu va mai fi de acum înainte moarte aici, nici sterpiciune.
22. Și s’au vindecat apele până în ziua aceasta, după cuvântul care a grăit Eliseiu.
23. Și s’a suit de acolo în Vetil, iar când se suià pre cale, niște copii au ieșit din cetate și-l batjocoreà pre el zicând: suie-te pleșuvule, suie-te pleșuvule.
24. Și uitându-se înapoi i-a văzut pre ei, și i-a blestemat în numele Domnului, și iată ieșiră două ursoaice din pădure, și sfâșiară dintru ei patruzeci și doi de copii.
25. Și a mers de acolo în muntele Karmilului, și de acolo s’a întors în Samaria.
CAP. 3.
[modifică]
Și Ioram feciorul lui Ahaav a împărățit preste Israil în Samaria în anul al optsprezecelea al lui Iosafat împăratul Iudei, și a împărățit doiprezece ani.
2. Și a făcut rele întru ochii Domnului, însă nu ca tatăl său, nici ca muma sa, și a depărtat stâlpii lui Vaal, carii i-a făcut tatăl său.
3. Însă de păcatele lui Ierovoam feciorul lui Navat, care a făcut pre Israil a păcătuì s’a lipit, nu s’a depărtat dela ele.
4. Iar Mosa împăratul Moavului aveà turme multe și da din ele împăratului lui Israil cu ridicata o sută de mii de miei și o sută de mii de berbeci cu lâna lor.
5. Și a fost după ce a murit Ahaav, s’a răsvrătit împăratul Moavului asupra împăratului lui Israil.
6. Și a ieșit împăratul Ioram în ziua aceea din Samaria, și a numărat pre Israil.
7. Și a mers, și a trimis la Iosafat împăratul Iudei, zicând: împăratul Moavului s’a răsvrătit împrotiva mea, merge-vei cu mine asupra Moavului la răsboiu? Și a zis: voiu merge, eu sunt ca și tine, poporul meu ca poporul tău, caii mei ca și caii tăi.
8. Și a zis: pre care cale mă voiu duce? Și a răspuns: pre calea pustiei Edomului.
9. Și a mers împăratul lui Israil și împăratul Iudei și împăratul Edomului, și au încunjurat cale de șapte zile, și nu erà apă pentru tabără, nici pentru dobitoacele cele ce erau cu ei.
10. Și a zis slugilor sale împăratul lui Israil: o! Cum au chemat Dumnezeu pre acești trei împărați să-i deà pre ei în mâna lui Moav!
11. Și a zis Iosafat împăratul Iudei către el: au nu este aici vr’un proroc de al Domnului? Ca să întrebăm pre Domnul prin el; și a răspuns unul din slugile împăratului lui Israil, și a zis: aici este Eliseiu feciorul lui Safat, care turnà apă pre mâinile lui Ilie.
12. Și a zis Iosafat: este cu el cuvântul Domnului, și s’a pogorît la el împăratul lui Israil și Iosafat împăratul Iudei și împăratul Edomului.
13. Și a zis Eliseiu către împăratul lui Israil: ce este mie și ție? Mergi la prorocii tatălui tău și la prorocii mumei tale, și i-a zis lui împăratul lui Israil: au doar au chemat Domnul pre acești trei împărați ca să-i deà pre ei în mâinile lui Moav?
14. Și a zis Eliseiu: viu este Domnul puterilor căruia stau înainte, că de n’ași aveà în vedere pre Iosafat împăratul Iudei, n’ași fi căutat spre tine și nu te-ași fi văzut.
15. Iar acum aduceți-mi un cântăreț, și a fost când cântà cântărețul s’a făcut preste el mâna Domnului.
16. Și a zis: acestea zice Domnul: faceți în valea aceasta gropi, gropi.
17. Că acestea zice Domnul: nu veți vedeà vânt, nici veți vedeà ploaie, și valea aceasta se va umpleà de apă, și veți beà voi și taberile voastre și dobitoacele voastre.
18. Și ușor este aceasta întru ochii Domnului, și va da pre Moav în mâinile voastre.
19. Și veți bate toată cetatea tare și toată cetatea aleasă și tot lemnul bun veți doborî și toate izvoarele apei le veți astupà și toată partea bună o veți stricà cu pietre.
20. Și a fost dimineața când se aduceà jertfa, și iată ape veneau din spre Edom, și s’a umplut pământul de apă.
21. Și tot Moavul a auzit că s’au suit acei trei împărați ca să-i bată pre ei, s’au strâns de pretutideneà cei în stare de a purtà arme și alții, și au stătut la hotar.
22. Și au mânecat de dimineață și a răsărit soarele preste ape, și a văzut Moav din preajmă apele roșii ca sângele.
23. Și a zis: sânge de sabie este acesta, bătutu-s’au împărații și a lovit fiecare pre aproapele său, și acum ieși la pradă Moav.
24. Și a intrat în tabăra lui Israil, și Israil s’a sculat și a bătut pre Moav, și a fugit dela fața lor, și au intrat urmărind și bătând pre Moav.
25. Și cetățile le-au stricat, și preste toată partea bună a aruncat fiecare om piatra sa, și o a umplut, și tot izvorul apei a astupat și tot lemnul bun a doborît până ce au rămas pietrile zidului surpate, și au încunjurat prăștieașii și o au bătut pre ea.
26. Și a văzut împăratul Moavului că s’a întărit preste el răsboiul, a luat cu sine șapte sute de oameni cu săbiile scoase, ca să taie spre împăratul Edomului, și n’a putut.
27. Atunci a luat pre feciorul său cel întâiu născut, pre care aveà să-l puie împărat în locul său, și l-a adus pre el ardere de tot pre zid, și a părut foarte rău lui Israil, și ridicându-se dela dânsul s’a întors în pământul său.
CAP. 4.
[modifică]
Și o femeie din fiii prorocilor strigà către Eliseiu, zicând: robul tău bărbatul meu a murit, și tu ai cunoscut că robul tău erà om cu frica lui Dumnezeu, și împrumutătorul a venit să ia pre amândoi fiii mei să-i fie lui robi.
2. Și a zis către ea Eliseiu: ce să-ți fac? Spune-mi ce ai în casă? Iar ea a zis: n’are roaba ta nimica în casă, fără numai puțin untdelemn cu care să mă ung.
3. Și a zis către ea: mergi și cere ție vase din afară dela toți vecinii tăi deșarte, dar nu puține.
4. Și intră și închide ușa după tine și după fiii tăi, și toarnă în vasele acestea, și ce se va umpleà, vei luà.
5. Și s’a dus dela el, și a făcut așà, și a închis ușa după sine și după fiii săi; ei apropieau vasele de ea, și ea turnà.
6. Și a fost dacă s’au umplut vasele, a zis către fiii săi: mai aduceți la mine vase, iar ei au zis ei: nu mai este nici un vas, și s’a oprit untuldelemn.
7. Și a venit și a spus omului lui Dumnezeu, și a zis Eliseiu: mergi și vinde untuldelemn și plătește datoriile tale; iar tu și fiii tăi veți trăì cu celalt untdelemn ce va rămâneà.
8. Și s’a făcut ziuă, și a trecut Eliseiu la Sunim, și erà acolo o femeie bogată, și l-a oprit pre el să mănânce pâine; și se abăteà el de multe ori acolo, și intrà de mâncà pâine.
9. Și a zis femeia către bărbatul său: iată am cunoscut că om sfânt al lui Dumnezeu este acesta, care trece pre la noi pururea.
10. Să-i facem lui un foișor mic, și să-i punem lui acolo pat și masă și scaun și sfeșnic, și va fi când va vreà să intre el la noi se va abate acolo.
11. Și a fost într’o zi, și a intrat acolo, și s’a abătut în foișor, și a dormit acolo.
12. Și a zis către Ghiezi sluga sa: chiamă la mine pre Somaniteanca aceasta, și o a chemat, și a stătut ea înaintea lui.
13. Și a zis lui: zi către dânsa: iată ai gătit nouă toată gătirea aceasta, ce vei să-ți fac ție? Au doar tu ai cuvânt către împăratul sau către Domnul puterii? Iar ea a zis: în poporul meu eu lăcuesc în tihnă.
14. Și a zis către Ghiezi: dar ce se cade să-i fac ei? Și a zis Ghiezi sluga lui: mai ales fiu n’are ea, și bărbatul ei este bătrân.
15. Și a zis: chiam-o pre ea, și o a chemat, și a stătut la ușă, și a zis Eliseiu către dânsa:
16. În vremea aceasta și în ceasul acesta la anul fiind tu vie, vei purtà în brațe fiu; iar ea a zis: nu domnul meu omul lui Dumnezeu, n’amăgì pre roaba ta.
17. Și a luat femeia în pântece și a născut fiu în vremea și în ceasul, precum i-a zis ei Eliseiu.
18. Și a crescut pruncul, și a fost când a ieșit pruncul la tatăl său la secerători, a zis către tatăl său:
19. Capul meu! Capul meu! Și a zis către slugă: du-l la muma sa.
20. Și l-a adus la muma sa, și a adormit pre genunchele ei până la amiazăzì, și a murit.
21. Și l-a suit pre el în foișor, și l-a pus pre patul omului lui Dumnezeu, și a încuiat casa, și a ieșit, și a chemat pre bărbatul său, și a zis:
22. Trimite-mi o slugă și o asină, și voiu alergà la omul lui Dumnezeu, și mă voiu înapoià.
23. Iar bărbatul ei a zis: pentru ce să mergi la dânsul astăzi, nici fiind lună nouă, nici sâmbătă? Iar ea a zis: pace.
24. Și a pus șaoa pre asină, și a zis către sluga sa: mergi și umblă, nu zăbovì a încălecà, precum zic ție, vino și vei merge, și vei sosì la omul lui Dumnezeu în muntele Karmilului.
25. Și a mers, și a sosit la omul lui Dumnezeu în muntele Karmilului, ș’a fost dacă o a văzut pre ea Eliseiu venind, a zis către Ghiezi sluga sa: iată Somaniteanca.
26. Aleargă acum întru întâmpinarea ei, și să-i zici ei: pace este ție? Și a alergat întru întâmpinarea ei, și a zis ei: pace este ție? Pace este bărbatului tău? Pace este pruncului? Iar ea a zis: pace.
27. Și a venit la Eliseiu în munte, și s’a apucat de picioarele lui, și s’a apropieat Ghiezi ca să o deà în laturi, și a zis Eliseiu: las-o pre ea, că sufletul ei întristat este într’însa, și Domnul au ascuns de mine, și nu mi-au spus.
28. Și a zis ea: au doar am cerut fiu dela Domnul meu? Că am zis: nu mă amăgì pre mine, și a zis Eliseiu lui Ghiezi: încinge mijlocul tău, și ia toiagul meu în mâna ta, și mergi.
29. Și de vei întâlnì vre un om, să nu-i vorbești lui, și de-ți va vorbì vre un om ție să nu-i răspunzi lui, și să pui toiagul meu preste fața pruncului.
30. Și a zis muma pruncului: viu este Domnul și viu este sufletul tău, de te voiu lăsà, și s’a sculat Eliseiu, și a mers după dânsa.
31. Iar Ghiezi a mers mai înaintea lor, și a pus toiagul lui pre fața pruncului, și n’a fost glas, nici auzire, și s’a întors întru întâmpinarea lui, și i-a spus lui zicând: nu s’a sculat pruncul.
32. Și a intrat Eliseiu în casă, și iată pruncul erà pus mort pre patul lui.
33. Și a intrat Eliseiu în casă, și a încuiat ușà după ei amândoi, și s’a rugat Domnului.
34. Și s’a suit, și s’a culcat pre prunc, și ș’a pus gura sa pre gura lui și ochii săi preste ochii lui și mâinile sale preste mâinile lui, și s’a plecat preste dânsul, și a suflat preste dânsul, și s’a încălzit trupul pruncului.
35. Și s’a întors, și a umblat prin casă încoace și încolo, și s’a suit, și s’a culcat preste prunc până de șapte ori, și a deschis pruncul ochii săi.
36. Și a strigat Eliseiu către Ghiezi, și a zis: chiamă pre Somaniteanca aceasta, și o a chemat pre ea, și a intrat la dânsul, și a zis Eliseiu: ia-ți pre fiul tău.
37. Și a intrat femeia, și a căzut la picioarele lui, și s’a închinat lui până la pământ, și ș’a luat pre fiul său, și a ieșit.
38. Și Eliseiu s’a întors în Galgala, și foamete erà în țară, și fiii prorocilor ședeau înaintea lui, și a zis Eliseiu slugii sale: pune căldarea cea mare, și fierbe fiertură fiilor prorocilor.
39. Și a ieșit în țarină să culeagă verdețuri, și a aflat în țarină o viță sălbatică, și a cules din ea curcubețele sălbatice, plină haina sa, și a venit, și le-a pus în căldarea cea cu fiertură, că n’a știut.
40. Și a turnat oamenilor să mănânce, și a fost când mâncau ei din fiertură, iată au strigat, și au zis: moarte este în căldare omule al lui Dumnezeu! Și n’au putut să mănânce.
41. Și a zis: luați făină și puneți în căldare, și a zis Eliseiu către Ghiezi sluga sa: toarnă poporului, și să mănânce și n’a mai fost nimica rău în căldare.
42. Și venind un om din Vetarisa, a adus la omul lui Dumnezeu din pârga roadelor douăzeci de pâini de orz și o legătură de smochine în traista sa, și a zis: dați-le poporului să mănânce.
43. Și a zis sluga lui: ce să dau acestea la o sută de oameni, și a zis: dă poporului să mănânce, că acestea zice Domnul: mâncà-vor și va rămâneà.
44. Și a mâncat, și a rămas după cuvântul Domnului.
CAP. 5.
[modifică]
Și Neeman căpetenia oastei Siriei erà om mare înaintea domnului său și minunat la față, că printr’însul au dat Domnul mântuire Siriei, și omul acesta erà tare cu puterea, dar lepros.
2. Și când ieșise din Siriea tâlhari, au robit din pământul lui Israil o fată mică care erà înaintea femeii lui Neeman.
3. Și aceasta a zis către dânsa: de ar fi domnul meu înaintea prorocului lui Dumnezeu celui din Samaria, atunci l-ar curățì pre el de lepra sa.
4. Și a intrat, și a spus domnului său, și a zis: așà și așà a grăit fata cea din pământul lui Israil.
5. Și a zis împăratul Siriei către Neeman: vino, intră înlăuntru, și voiu trimite carte la împăratul lui Israil, și s’a dus, și a luat în mâinile sale zece talanți de argint și șase mii de galbeni de aur și zece rânduri de haine.
6. Și a adus cartea la împăratul lui Israil, zicând: și acum dacă va venì cartea aceasta la tine, iată am trimis la tine pre Neeman sluga mea, să-l vindeci pre el de lepra lui.
7. Și a fost dacă a cetit împăratul lui Israil cartea, a rupt hainele sale, și a zis: au dumnezeu sunt eu? Să omor sau să înviez, de trimite acesta la mine om, ca să-l curăț de lepra lui? Cunoașteți dar și vedeți, că pricină caută acesta asupra mea.
8. Și a fost dacă a auzit Eliseiu omul lui Dumnezeu, că împăratul lui Israil ș’a rupt hainele sale, a trimis la împăratul lui Israil, zicând: pentru ce ți-ai rupt hainele tale; vie ia mine Neeman, și va cunoaște că este proroc în Israil.
9. Și a venit Neeman cu căruțe și cu călăreți, și a stătut la ușa casei lui Eliseiu.
10. Și a trimis Eliseiu către dânsul un vestitor, zicând: mergi de te spală în Iordan de șapte ori, și se va însănătoșà trupul tău, și se va curățì.
11. Și s’a mânieat Neeman, și s’a dus, și a zis: iată ziceam, că va ieșì la mine, și va stà, și va chiemà numele Domnului Dumnezeului său, și va pune mâna sa preste loc, și va vindecà lepra.
12. Au doar nu sunt mai bune Avanà și Farfar apele Damascului, decât Iordanul și decât toate apele lui Israil? Au nu voiu merge, și mă voiu spălà într’însele, și mă voiu curățì? Și s’a întors, și s’a dus mânios.
13. Și s’au apropieat slugile lui, și i-au zis lui: doamne, de ți-ar fi grăit ție prorocul un cuvânt mare, au doar nu l-ai fi făcut? Dar cu cât mai vârtos, că ți-a zis ție: spală-te și te curățește?
14. Și s’a pogorît Neeman, și s’a afundat în Iordan de șapte ori, după zisa lui Eliseiu, și s’a făcut trupul lui, ca trupul unui prunc mic, și s’a curățit.
15. Și s’a întors el la Eliseiu și toată tabăra lui, și au venit, și au stătut înaintea lui, și a zis: iată am cunoscut că nu este Dumnezeu în tot pământul, fără numai în Israil, și acum ia mulțămită dela robul tău.
16. Și a zis Eliseiu: viu este Domnul înaintea căruia stau, de voiu luà, și l-a silit să ia, și n’a vrut.
17. Și a zis Neeman: cel puțin să se deà robului tău pământ cât pot duce o pereche de mușcoi, că mai mult nu va face robul tău ardere de tot și jertfe la alți dumnezei, fără numai Domnului singur.
18. Pentru cuvântul acesta să ierte Domnul robului tău, când va intrà domnul meu în casa lui Remman ca să se închine acolo, și el se va rezemà pre mâna mea, și mă voiu închinà în casa lui Remman, când se va închinà el în casa lui Remman, să ierte dar Domnul pre robul tău pentru cuvântul acesta.
19. Și a zis Eliseiu către Neeman: mergi în pace, și s’a dus dela el o bucată de loc.
20. Și a zis Ghiezi sluga lui Eliseiu omul lui Dumnezeu: iată a lăsat domnul meu pre Neeman Sirul acesta de s’a dus, și n’a luat din mâna lui nimic din cele ce a adus, viu este Domnul, voiu alergà după el, și voiu luà dela el cevà.
21. Și a alergat Ghiezi după Neeman, și l-a văzut pre el Neeman alergând dinapoiea sa, și s’a pogorît din car înaintea lui, și a zis: pace este?
22. Și a zis Ghiezi: pace, domnul meu m’a trimis zicând: iată acum au venit la mine doi feciori din muntele lui Efraim din fiii prorocilor, deci dă-le lor un talant de argint și două rânduri de haine.
23. Și a zis Neeman: bine este, ia doi talanți de argint; și l-a silit pre el, și a luat doi talanți de argint în doi saci, și două rânduri de haine, și le-a pus pre două slugi ale sale, și le-au adus înaintea lui.
24. Și venind într’un loc dosnic le-a luat din mâinile lor, și le-a pus în casă, și a slobozit pre oamenii aceia și s’au dus.
25. După aceea el a intrat, și a stătut înaintea domnului său, și a zis către el Eliseiu: de unde vii Ghiezi? Și a zis Ghiezi: n’a fost sluga ta nicăiri.
26. Și a zis către el Eliseiu: au n’a mers inima mea cu tine când a întors omul din carul său înaintea ta, și acum ai luat argintul și hainele? Să cumperi cu ele grădini și maslineturi și vii și oi și boi și slugi și slujnice.
27. Și lepra lui Neeman se va lipì de tine și de sămânța ta în veac, și a ieșit dela fața lui lepros ca zăpada.
CAP. 6.
[modifică]
Și au zis fiii prorocilor către Eliseiu: iată locul întru care noi lăcuim înaintea ta, ne este strimt.
2. Să mergem până la Iordan, și să luăm de acolo fiecare o grindă, să ne facem acolo lăcașuri, și a zis: mergeți.
3. Și a zis unul dintr’înșii: fă bine, vino și tu cu robii tăi, și a zis Eliseiu: voiu merge și eu.
4. Și a mers cu ei, și a venit la Iordan, și a tăiat lemne.
5. Și iată unul răsturnând grinda, și securea sărind din coadă a căzut în apă, și a strigat: o Doamne! Și aceasta împrumut o am fost luat.
6. Și a zis omul lui Dumnezeu: unde a căzut? Și i-a arătat lui locul; și a tăiat un lemn, și l-a aruncat acolo, și a înnotat pre el săcurea.
7. Și a zis tinde-te, și o ia, și a întins mâna sa, și o a luat.
8. Și împăratul Siriei se răsboià asupra lui Israil, și a făcut sfat cu slugile sale, zicând: în cutare loc voiu tăbărî.
9. Și a trimis Eliseiu la împăratul lui Israil, zicând: păzește ca să nu treci prin locul acesta, că acolo s’a ascuns Sirianul.
10. Și a trimis împăratul lui Israil la locul care i-a spus Eliseiu, și s’a păzit apoi nu o dată sau de două ori.
11. Și s’a turburat sufletul împăratului Siriei pentru cuvântul acesta, și a chemat pre slugile sale, și a zis către ei: nu-mi veți spune cine mă vinde la împăratul lui Israil?
12. Și a zis unul din slugile lui: nu doamne al meu împărate! Ci prorocul Eliseiu, care este în Israil spune împăratului lui Israil toate cuvintele care le grăești în cămara ta în taină.
13. Și a zis: mergeți și vedeți unde este el, și voiu trimite, și-l voiu prinde pre el, și-i spuseră lui, zicând: iată în Dotaim.
14. Și a trimis acolo călăreți și care și putere grea, și au venit noaptea, și au încunjurat cetatea.
15. Și s’a sculat de dimineață sluga lui Eliseiu, și a ieșit, și iată cetatea erà încunjurată de oaste și de cai și de care, și a zis sluga către el: o doamne! Ce vom face?
16. Și a zis Eliseiu: nu te teme că mai mulți sunt cu noi, decât cu ei.
17. Și s’a rugat Eliseiu, și a zis: Doamne, deschide ochii slugii să vază, și au deschis Domnul ochii lui, și a văzut, și iată muntele erà plin de cai și de care de foc împrejurul lui Eliseiu.
18. Și s’a pogorît la el; iar Eliseiu s’a rugat către Domnul, și a zis: bate neamul acesta cu orbire, și i-a bătut pre ei cu orbire după cuvântul lui Eliseiu.
19. Și a zis către ei Eliseiu: nu este aceasta cetatea și nu este aceasta calea, veniți după mine, și voiu duce eu pre voi la omul care îl căutați, Și i-a dus pre ei în Samaria.
20. Și a fost după ce au intrat în Samaria, a zis Eliseiu: deschide Doamne ochii lor să vază, și au deschis Domnul ochii lor, și au văzut, și iată erau în mijlocul Samariei.
21. Și a zis împăratul lui Israil către Eliseiu, dacă i-a văzut pre ei: au voiu puteà să-i bat părinte?
22. Și a zis Eliseiu: nu-i bate că nu i-ai prins cu sabiea ta și cu arcul tău ca să-i bați; ci pune pâine și apă înaintea lor, să mănânce și să beà, și să se ducă la domnul lor.
23. Și le-a pus lor mâncare multă, și au mâncat și au băut, și i-a slobozit pre ei, și s’au dus la domnul lor, și n’au mai adaos încă tâlharii Siriei a venì în pământul lui Israil.
24. Și a fost după aceasta a adunat fiul lui Ader împăratul Siriei toată tabăra sa, și s’a suit și a șezut împrejurul Samariei.
25. Și s’a făcut foamete mare în Samaria, și iată atâta a șezut împrejurul ei, până ce a ajuns capul de asin cu cincizeci de siclii de arginți și a patra parte de cav de găinaț de porumb cu cinci siclii de arginți.
26. Și când mergea împăratul lui Israil pre zid, a strigat o femeie către el, zicând: mântuește-mă doamne împărate!
27. Și i-a zis ei împăratul: dacă nu te mântuește Domnul, cum te voiu mântuì eu din arie sau din teasc?
28. Și i-a zis ei împăratul: ce este ție? Și a zis: femeia aceasta a zis către mine, dă pre fiul tău, și-l vom mâncà pre el astăzi și pre fiul meu îl vom mânca mâine?
29. Și am fript pre fiul meu și l-am mâncat, și am zis către ea în ziua a doua: dă pre fiul tău să-l mâncăm, și ea a ascuns pre fiul său.
30. Și a fost dacă a auzit împăratul lui Israil cuvintele femeii, ș’a rupt hainele sale mergând pre zid, și a văzut poporul sacul pre trupul lui de desubt.
31. Și a zis împăratul: Așà să-mi facă mie Dumnezeu, și așà să-mi adaoge de va stà capul lui Eliseiu fiul lui Safat pre el astăzi.
32. Iar Eliseiu ședeà în casa sa și bătrânii ședeau cu el, și împăratul a trimis un om înaintea feții sale, și mai înainte de ce a venit solul acela la Eliseiu, a zis Eliseiu către bătrâni: au nu știți că acest ucigaș a trimis aici să-mi tae capul meu? Vedeți când va venì trimisul acela, închideți ușa și-l opriți pre el la ușă, au nu se aude venind după el domnul lui?
33. Încă grăind el, iată și trimisul s’a pogorît la el, și a zis: iată răutatea aceasta dela domnul este, ce voiu mai așteptà dela domnul?
CAP. 7.
[modifică]
Și a zis Eliseiu: ascultați cuvântul Domnului, acestea zice Domnul: mâine în ceasul acesta măsura de făină de grâu va fi un siclu, și două măsuri de orz un siclu în porțile Samariei.
2. Și a răspuns cel ce erà al treilea după împăratul, pre a căruia mână se rezemà împăratul, către Eliseiu, și a zis: iată de va face Domnul jghiaburi în cer, nu va fi cuvântul acesta, și Eliseiu a zis: iată tu vei vedeà cu ochii tăi, și de acolo nu vei mâncà.
3. Și erau patru oameni leproși la poarta cetății, și a zis unul către aproapele său: ce ședem noi aici, până vom murì?
4. De vom zice să intrăm în cetate, foametea este în cetate, vom murì acolo, și de vom ședeà aici iar vom murì. Deci acum veniți și să cădem la tabăra Siriei, doar ne vor lăsà vii și vom trăì, iar de ne vor omorî, vom murì.
5. Și s’au sculat când erà încă întunerec ca să intre în tabăra Siriei, și au venit la o parte a taberii Siriei, și iată nici un om nu erà acolo.
6. Că Domnul au fost făcut ca să auză tabăra Siriei sunet de care și sunet de cai și sunet de oaste mare, și a zis unul către aproapele său: acum cu plată a tocmit asupra noastră împăratul lui Israil pre împărații Heteilor și pre împărații Eghipetului, ca să vie asupra noastră.
7. Și s’au sculat și au fugit fiind întunerec, și ș’au lăsat corturile lor și caii lor și asinii lor în tabără cum erau, și au fugit ca să-și mântuiască sufletul lor.
8. Și au intrat leproșii aceștia până la o parte de tabără, și au intrat într’un cort, și au mâncat și au băut, și au luat de acolo argint și aur și haine, și s’au dus și le-au ascuns, și s’au întors, și au intrat într’alt cort, și au luat și de acolo, și s’au dus și le-au ascuns.
9. Și a zis unul către aproapele său: să nu facem noi așà ziua aceasta, zi de bună vestire este, și noi de vom tăceà și vom lăsà până la lumină dimineață, ne vom aflà fărădelege, și acum veniți, și să mergem și să spunem în casa împăratului.
10. Și au mers, și au strigat la poarta cetății, și au spus zicând: intrat-am în tabăra Siriei, și iată nici un om nu este acolo, nici glas de om, fără numai cai legați și asini legați, și corturile lor precum erau.
11. Și au strigat portarii, și au spus în casa împăratului în lăuntru.
12. Și sculându-se împăratul noaptea a zis slugilor sale: voiu spune acum vouă cele ce ne-a făcut nouă Siria, a cunoscut că suntem noi flămânzi, și a ieșit din tabără, și s’a ascuns în țarină, zicând: că vor ieșì din cetate și-i vom prinde pre ei vii, și vom intrà în cetate.
13. Și răspunzând unul din slugile lui a zis: să ia dar cei cinci cai carii au rămas, iată sunt la toată mulțimea lui Israil care au slăbit, și să trimetem acolo, și să vedem.
14. Și au luat două căruțe cu cai, și i-a trimis împăratul lui Israil pre urma împăratului Siriei, zicând: mergeți și vedeți.
15. Și au mers în urma lui până la Iordan, și iată toată calea erà plină de haine și de vase, care le-au fost lepădat Sirienii spăimântați, și s’au întors trimișii, și au spus împăratului lui Israil.
16. Și a ieșit poporul, și a jefuit toată tabăra Siriei, și a fost măsura de făină de grâu un siclu, și două măsuri de orz un siclu, după cuvântul Domnului.
17. Și împăratul pre cel ce erà al treilea după sine, pre a căruia mână se rezemà împăratul, l-a pus mai mare la poartă și l-a călcat poporul în poartă, și a murit după cum a grăit omul lui Dumnezeu, care a grăit când s’a pogorît vestitorul la dânsul.
18. Și a fost precum a grăit Eliseiu către împăratul, zicând: două măsuri de orz un siclu, și o măsură de făină de grâu un siclu vor fi mâine în ceasul acesta în poarta Samariei.
19. Și a răspuns cel ce era al treilea după împăratul lui Eliseiu, și a zis: iată de ar face Domnul jghiaburi în cer, nu va fi cuvântul acesta, și a zis Eliseiu: iată vei vedeà tu cu ochii tăi, și de acolo nu vei mâncà.
20. Și s’a făcut așà, și l-a călcat pre el poporul în poartă, și a murit.
CAP. 8.
[modifică]
Și a grăit Eliseiu către femeia, al căreia fecior l-a învieat, zicând: scoală-te și te du tu și casa ta, și lăcuește unde vei puteà, că au chemat Domnul foamete pre pământ, și va fi pre pământ șapte ani.
2. Și s’a sculat femeia, și a făcut după cuvântul lui Eliseiu, și s’a dus ea și casa ei și a lăcuit în pământul celor de alt neam șapte ani.
3. Și a fost după sfârșitul acelor șapte ani, s’a întors femeia din pământul celor de alt neam în cetate, și a venit la împăratul să se roage pentru casa sa și pentru țarinile sale.
4. Iar împăratul grăià către Ghiezi sluga lui Eliseiu omul lui Dumnezeu, zicând: spune mie toate cele mari care le-a făcut Eliseiu.
5. Și a fost când spuneà el împăratului, cum a învieat pre feciorul cel mort, iată femeia al căreia fecior l-a învieat Eliseiu, strigà către împăratul pentru casa sa și pentru țarinile sale, și a zis Ghiezi: doamne împărate! Aceasta este femeia și acesta este feciorul ei pre care l-a învieat Eliseiu.
6. Și a întrebat împăratul pre femeie, și i-a povestit lui, și i-a dat ei împăratul un famen, zicând: întoarce toate ale ei și toate roadele țarinei ei din ziua în care a lăsat ea pământul până astăzi.
7. Și a venit Eliseiu în Damasc, și feciorul lui Ader împăratul Siriei erà bolnav, și i-a spus lui, zicând: a venit omul lui Dumnezeu până aici.
8. Și a zis împăratul către Azail: ia în mâna ta daruri, și mergi înaintea omului lui Dumnezeu, și întreabă pre Domnul printr’însul, zicând: oare mai sculà-mă-voiu din boala mea aceasta?
9. Și a mers Azail înaintea lui, și a luat daruri în mâna sa, și toate bunătățile Damascului povară de patruzeci de cămile, și a venit și a stătut înaintea lui, și a zis către Eliseiu: fiul tău feciorul lui Ader împăratul Siriei, m’a trimis la tine, zicând: oare sculà-mă-voiu din boala mea aceasta?
10. Și a zis către el Eliseiu: mergi și zi lui: cu vieață vei trăì, însă mi-au arătat mie Domnul, că el cu moarte va murì.
11. Și a stătut Azail înaintea feții lui, și a pus înaintea lui darurile până la rușinarea lui, și a plâns omul lui Dumnezeu.
12. Și a zis Azail: pentruce plânge domnul meu? și a zis: pentrucă știu câte rele vei face fiilor lui Israil, cetățile lor vei arde cu foc, și pre cei aleși ai lor cu sabie vei ucide, și pre pruncii lor îi vei sdrobì, și pre cele ce au în pântece le vei spintecà.
13. Și a zis Azail: cine este robul tău, un câine mort, ca să facă acest lucru mare? Și a zis Eliseiu: arătatu-mi-au Domnul, că tu vei împărățì preste Siria.
14. Și s’a dus dela Eliseiu, și a intrat la domnul său, și el i-a zis lui: ce a zis ție Eliseiu? Și a răspuns: mi-a zis Eliseiu, că cu vieață vei trăì.
15. Și a fost a doua zi, a luat o cârpă și o a muiat în apă, și o a pus preste fața lui, și a murit, și a împărățit Azail în locul lui.
16. În anul al cincilea al lui Ioram feciorul lui Ahaav împăratul lui Israil și al lui Iosafat împăratul Iudei a împărățit Ioram feciorul lui Iosafat împăratul Iudei.
17. În vârstă de treizeci și doi de ani erà când a început a împărățì, și opt ani a împărățit în Ierusalim.
18. Și a umblat pre calea împăraților lui Israil, în ce chip a făcut casa lui Ahaav, că fata lui Ahaav erà lui femeie, și a făcut rele înaintea Domnului.
19. Și n’au vrut Domnul să strice pre Iuda, pentru David robul său, precum au fost zis, că-i va da lui luminător, și fiilor lui în toate zilele.
20. În zilele lui s’a scos Edom de supt mâna Iudei, și ș’a pus preste sine împărat.
21. Și s’a suit Ioram în Sior și toate carele cu el, și noaptea s’a sculat și a lovit pre Edom, care-l încunjurase pre el și pre mai marii carelor, și a fugit poporul la sălașurile sale.
22. Și s’a scos Edom de supt mâna Iudei, până în ziua aceasta. Atunci s’a scos și Lovna în vremea aceea.
23. Și celelalte întâmplări ale lui Ioram, și toate câte a făcut, au nu iată s’au scris în cartea cuvintelor anilor împăraților Iudei?
24. Și a adormit Ioram cu părinții săi, și s’a îngropat cu părinții săi în cetatea lui David tatăl său, și a împărățit Ohozia feciorul lui în locul lui.
25. În anul al doisprezecelea al lui Ioram feciorul lui Ahaav împăratul lui Israil a împărățit Ohozia feciorul lui Ioram împăratul Iudei.
26. În vârstă de douăzeci și doi de ani erà Ohozia când a început a împărățì, și un an a împărățit în Ierusalim, și numele mumei lui erà Gotolia, fata lui Amvri împăratul lui Israil.
27. Și a umblat pre calea casei lui Ahaav, și a făcut rele înaintea Domnului, ca și casa lui Ahaav, pentrucă a fost ginere lui Ahaav.
28. Și a mers cu Ioram feciorul lui Ahaav să facă răsboiu cu Azail împăratul celor de alt neam în Ramotul Galaadului, și au bătut Sirienii pre Ioram.
29. Și s’a întors împăratul Ioram în Iezrael ca să se vindece de ranele, cu care l-au bătut pre el Sirienii în Ramot, când s’a bătut el cu Azail împăratul Siriei, și Ohozia feciorul lui Ioram împăratul Iudei s’a pogorît să vază pre Ioram feciorul lui Ahaav în Iezrael, că acolo erà bolnav.
CAP. 9.
[modifică]
Si a chemat Eliseiu prorocul pre unul din fiii prorocilor, și i-a zis lui: încinge mijlocul tău, și ia cornul cu acest untdelemn în mâna ta, și mergi în Ramot Galaad.
2. Și vei intrà acolo, și vei vedeà pre Iu feciorul lui Iosafat fiul lui Namesi, și vei intrà și-l vei sculà pre el din mijlocul fraților lui, și-l vei duce în cămară.
3. Și vei luà cornul cu untuldelemn, și-l vei turnà preste capul lui, și vei grăì: acestea zice Domnul Dumnezeul lui Israil: unsu-te-am împărat preste Israil. Și vei deschide ușa, și vei fugì, și nu vei rămâneà acolo.
4. Și a mers fiul prorocul în Ramot Galaad.
5. Și a intrat, și iată mai marii oastei ședeau, și a zis: cuvânt am cu tine domnul meu, și a zis Iu: cu cine dintre noi toți? Și a zis: cu tine domnul meu.
6. Și s’a sculat și a intrat în casă, și a turnat untuldelemn pre capul lui, și a zis lui: acestea zice Domnul Dumnezeul lui Israil: unsu-te-am împărat preste poporul Domnului preste Israil.
7. Și vei pierde casa lui Ahaav domnul tău dinaintea feții mele, și să izbândești sângele robilor mei prorocilor, și sângele tuturor robilor Domnului din mâna Iezavelii,
8. Și din mâna a toată casa lui Ahaav; și vei stârpì casa lui Ahaav până la cel ce se pișe la perete, pre cel închis și părăsit întru Israil.
9. Și voiu da casa lui Ahaav, ca și casa lui Ierovoam fiul lui Navat, și ca și casa lui Vaasa fiul lui Ahia.
10. Și pre Iezavel o vor mâncà câinii pre câmpul Iezreel, și nu va fi cine să o îngroape. Și a deschis ușa și a fugit.
11. Iar Iu a ieșit la slugile domnului său, și acelea i-au zis lui: pace este? Pentruce a venit flușturatul acesta la tine? Și le-a zis lor Iu: voi știți omul și vorbele lui, și a zis: nedrept este, ci spune-ne nouă.
12. Și a zis Iu către ei: așà și așà a grăit către mine, zicând: acestea zice domnul: unsu-te-am împărat preste Israil.
13. Iar ei auzind acestea, au grăit și a luat fiecare haina sa, și o a pus supt el să șăză pre treaptă mai înaltă, și a trâmbițat cu cornul, și a zis: Iu împărat.
14. Și s’a sculat Iu feciorul lui Iosafat fiul lui Namesi asupra lui Ioram, și Ioram acesta păzeà în Ramot Galaad, și tot Israilul de către fața lui Azail împăratul Siriei.
15. Și s’a fost înapoiat Ioram împăratul, ca să se vindece în Iezreel de ranele cu care l-au rănit Sirienii când se băteà el cu Azail împăratul Siriei, și a zis Iu: de vă uniți în cuget cu mine, să nu iasă nimeni din cetate, ca să se ducă și să spue în Iezreel.
16. Și a încălecat Iu, și a plecat și s’a dus în Iezreel, că Ioram împăratul lui Israil se vindecà în Iezreel de săgetăturile cu care l-a săgetat Araminii în Ramot în răsboiul cu Azail împăratul Siriei, că el erà tare și bărbat puternic. Și Ohozia împăratul Iudei s’a fost pogorît acolo să vază pre Ioram.
17. Iar strejarul s’a suit în turn în Iezreel, și a văzut praful lui Iu venind el, și a zis: praf văz eu, și a zis Ioram: ia un călăreț și trimite înaintea lor, și să zică: pace este?
18. Și a mers călărețul pre un cal înaintea lor, și a zis: acestea zice împăratul: pace este? Și a zis Iu: ce mai întrebi de pace? Întoarce-te după mine. Și a spus strejarul, zicând: a mers trimisul până la ei, și nu s’a întors.
19. Și a trimis alt călăreț, și s’a dus la el, și a zis: acestea zice împăratul: este pace? Și a zis Iu: mai întrebi de pace? Întoarce-te după mine.
20. Și a spus strejarul, zicând: s’a dus până la ei, și nu s’a întors. Și aduc cu dânșii pre Iu feciorul lui Namesi, căci mână furios.
21. Și a zis Ioram: înhamă caii, și a înhămat caii la căruță, și a ieșit împăratul lui Israil, și Ohozia împăratul Iudei, fiecare în căruța sa, și au ieșit întru întâmpinarea lui Iu, și l-au aflat pre el în țarina lui Navute din Iezreel.
22. Și a fost dacă a văzut Ioram pre Iu, a zis: pace este Iu? Și a zis Iu: ce pace? Curviile Iezavelii mumei tale și fermecăturile ei se înmulțesc încă.
23. Și ș’a întors Ioram mâinile sale, și fugind a zis către Ohozia: vânzare Ohozia!
24. Și a întins Iu arcul cât a putut cu mâna sa, și a lovit pre Ioram în mijlocul brațelor lui, și a trecut săgeata prin inima lui, și a căzut pre genunchii săi.
25. Și a zis Iu către Vadecar, care erà al treilea după sine: ia-l și-l aruncă în țarina lui Navute din Iezreel, că mi-am adus aminte când călăream eu și tu mergând după Ahaav tatăl său, că Domnul au aruncat preste el sarcina aceasta, zicând:
26. De nu pentru sângele lui Navute și pentru sângele fiilor lui, care l-am văzul ieri, zice Domnul, voiu răsplătì lui în țarina aceasta, zice Domnul; acum dar luându-l aruncă-l pre el într’o parte după cuvântul Domnului.
27. Iar Ohozia împăratul Iudei văzând aceasta a fugit pre calea Vetganului, ci a alergat după el Iu, și a zis: și pre acesta, și l-a lovit pre el în car când se duceà la Gai, care este lângă Ievlam, și a fugit în Maghedò, și a murit acolo.
28. Și l-au suit pre el slugile lui în car, și l-au adus în Ierusalim, și l-au îngropat pre el în groapa lui, cu părinții lui în cetatea lui David.
29. Și în anul al unsprezecelea al lui Ioram împăratul lui Israil a împărățit Ohozia preste Iuda.
30. Și a venit Iu la Iezreel, și Iezavel a auzit, și ș’a văpsit ochii săi, și ș’a împodobit capul său, și s’a uitat pre fereastră, și Iu intrà în cetate.
31. Și ea a zis: este pace lui Zamvri, cel ce a ucis pre domnul său?
32. Iar Iu ș’a ridicat fața către fereastră, și o a văzut pre ea, și a zis: cine ești tu? Vino cu mine, și se întoarseră către el doi fameni.
33. Și le-a zis lor: aruncați-o jos, și o au aruncat, și s’a stropit cu sângele ei peretele și caii, și o călcară pre ea.
34. Și a intrat Iu, și a mâncat și a băut, și a zis: vedeți pre osândita aceea, și o îngropați, că fată de împărat este.
35. Și au mers să o îngroape, și nu s’a aflat din ea alta, fără numai capul și picioarele și palmele mâinilor.
36. Și s’au înapoiat și au spus lui Iu, iar el a zis: cuvântul Domnului este care au grăit prin robul său Ilie Tesviteanul, zicând: în câmpul Iezreel vor mâncà câinii cărnurile Iezavelii.
37. Și va fi trupul cel mort al Iezavelii ca gunoiul pre fața țarinii în câmpul Iezreel, ca să nu mai zică cineva: aceasta este Iezavel.
CAP. 10.
[modifică]
Și aveà Ahaav șaptezeci de fii în Samaria, și a scris Iu carte, și o trimis în Samaria la boierii Samariei, la bătrâni și la hrănitorii fiilor lui Ahaav, zicând:
2. Și acum dacă va sosì cartea aceasta la voi, fiindcă la voi sunt fiii domnului vostru, și la voi sunt carele și caii, și cetăți întărite și armele.
3. Alegeți pre cel mai bun și pre cel mai drept dintre fiii domnului vostru, și-l puneți pre scaunul tatălui său, și faceți răsboiu pentru casa domnului vostru.
4. Iar ei s’au spăimântat foarte, și au zis, iată amândoi împărații n’au stătut împrotiva feții lui, cum vom stà noi?
5. Și au trimis mai marii casei și mai marii cetății și bătrânii și hrănitorii la Iu, zicând: slugile tale suntem noi, și ori câte vei zice către noi, vom face, pre nimenea nu vom face împărat, ce este bine întru ochii tăi vom face.
6. Și le-a scris lor Iu a doua oară carte, zicând: de sunteți de ai mei voi, și cuvântul meu ascultați, luați capetele bărbaților fiilor domnului vostru, și le aduceți la mine în ceasul acesta mâine în Iezreel. Și fiii împăratului erau șaptezeci de bărbați, pre aceștiea bogații cetății îi hrăneau.
7. Și a fost dacă a sosit cartea la ei, au luat pre fiii împăratului, și au junghiat pre cei șaptezeci de bărbați, și au pus capetele în coșnițe, și le-au trimis la Iu în Iezreel.
8. Și a venit solul și i-a spus lui, zicând: au adus capetele fiilor împăratului, iar el a zis: puneți-le două grămezi la poarta cetății până dimineață.
9. Și a fost dimineața a ieșit și a stătut, și a zis către tot poporul: drepți sunteți voi, iată eu m’am sculat asupra domnului meu, și l-am omorît pre el, dar pre aceștiea cine i-a omorît?
10. Vedeți acum, că nimica nu va cădeà din cuvântul Domnului pre pământ, că au grăit Domnul asupra casei lui Ahaav, și Domnul au făcut câte au grăit prin mâna robului său Ilie.
11. Și a ucis Iu pre toți cei ce au rămas în casa lui Ahaav în Iezreel, și pre toți boierii lui și pre rudele lui și pre popii lui, că n’a rămas nimeni de ai lui.
12. Și s’a sculat Iu, și a mers în Samaria, și venind la coliba unor păstori în cale, a aflat pre frații lui Ohozia împăratul Iudei, și a zis:
13. Cine sunteți voi? Iar ei au zis: frații lui Ohozia noi, și ne ducem să ne închinăm fiilor împăratului și fiilor împărătesei.
14. Și a zis Iu: prindeți pre ei vii, și i-au prins pre ei vii, și i-au junghiat pre ei la acea colibă patruzeci și doi de oameni, și n’a lăsat om dintr’înșii.
15. Și s’a dus de acolo, și a aflat pre Ionadav feciorul lui Rihav în cale întru întâmpinarea sa, și l-a binecuvântat pre el, și a zis către el Iu: este inima ta cu inima mea dreaptă, precum este inima mea cu inima ta? Și a zis Ionadav: este, și a zis Iu: de este dă-mi mâna ta, și i-a dat lui mâna sa, și l-a suit pre el în car lângă dânsul.
16. Și a zis către dânsul: vino cu mine și vezi râvna mea pentru Domnul Savaot, și l-a făcut pre el să șază în carul lui.
17. Și au intrat în Samaria, și au ucis pre toți cei ce rămăsese din ai lui Ahaav în Samaria, până i-au stins, după cuvântul Domnului, care l-au grăit către Ilie.
18. Și a adunat Iu tot poporul, și a zis către ei: Ahaav a slujit lui Vaal puțin, iar Iu va slujì lui mult.
19. Și acum toți prorocii lui Vaal, pre toți robii lui și pre toți popii lui să-i chemați la mine, nici unul să nu lipsească, că jertfă mare voiu să fac lui Vaal, tot cel ce nu va venì va murì. Și Iu a făcut aceasta cu înșelăciune, ca să piarză pre robii lui Vaal.
20. Și a zis Iu: faceți serbare lui Vaal, și o vestiți pre ea.
21. Și a trimis Iu în tot Israilul zicând: acum toți robii lui Vaal și toți popii și toți prorocii lui, nimenea să nu rămâe, că jertfă mare fac, cel ce nu va venì, nu va trăì, și au venit toți robii lui Vaal.
22. Și toți popii lui și toți prorocii lui, nici unul n’a rămas, care să nu fi venit, și au intrat în casa lui Vaal, și s’a umplut casa lui Vaal dela ușă până în fund.
23. Și a zis Iu celor ce erau mai mari preste casa cea cu hainele: scoateți haine tuturor robilor lui Vaal, și le-au scos haine.
24. Și au intrat Iu și Ionadav fiul lui Rihav în casa lui Vaal, și au zis robilor lui Vaal: cercați și vedeți, oare nu cumvà este cu voi cineva din robii Domnului?
25. Și scoateți pre toți robii Domnului, carii se află acolo, și a fost după ce au spus lui Iu, că nu sunt din robii Domnului, ci numai robii lui Vaal singuri,
26. A intrat ca să facă tămâeri și jertfe, iar Iu ș’a rânduit afară optzeci de oameni, și a zis: de va scăpà vre unul din oamenii, carii voiu aduce eu în mâinile voastre, sufletul lui va fi pentru sufletul aceluia.
27. Și a fost după ce a sfârșit a face jertfa, a zis Iu slujitorilor și mai marilor: intrați și îi omorîți pre ei, și să nu scape din ei om, și i-au ucis pre ei cu ascuțitul sabiei, și i-au aruncat slujitorii și mai marii, și s’au dus până la cetatea casei lui Vaal.
28. Și au scos stâlpul lui Vaal, și l-au ars, și au doborît stâlpii lui Vaal.
29. Și au stricat casa lui Vaal, și o a făcut să fie ieșitoare până în ziua aceasta.
30. Și a pierdut Iu pre Vaal din Israil.
31. Iar dela păcatele lui Ierovoam feciorul lui Navat, care a făcut pre Israil a păcătuì, nu s’a depărtat Iu, a umblat după junincele cele de aur din Vetil și din Dan.
32. Și au zis Domnul către Iu: pentrucă bine ai făcut ce este drept întru ochii mei, și toate cele ce erau în inima mea ai făcut casei lui Ahaav, fiii tăi până la al patrulea neam vor ședeà pre scaunul lui Israil.
33. Și Iu n’a păzit ca să umble în legea Domnului Dumnezeului lui Israil cu toată inima sa, nu s’a depărtat de păcatele lui Ierovoam feciorul lui Navat, care a făcut pre Israil a păcătuì.
34. În zilele acelea au început Domnul a tăià pre Israil, și i-a bătut pre ei Azail în tot hotarul lui Israil.
35. Dela Iordan către răsăritul soarelui tot pământul Galaadului, al lui Gad și al lui Ruvim și al lui Manasi dela Aroir, care este în marginea văii lui Arnon, și Galaadul și Vasanul.
36. Iar celelalte întâmplări ale lui Iu, și toate câte a făcut și toată domnia lui și răsboaele lui, care a făcut, au nu iată acestea scrise sunt în cartea împăraților lui Israil?
37. Și a adormit Iu cu părinții săi, și l-a îngropat în Samaria, și a împărățit Ioahaz fiul lui în locul lui.
38. Iar zilele în care a împărățit Iu preste Israil au fost douăzeci și opt de ani în Samaria.
CAP. 11.
[modifică]
Iar Gotolia muma lui Ohozia văzând că au murit fiii ei, s’a sculat, și pierdù toată sămânța împărătească.
2. Și a luat Iozavee fata împăratului Ioram sora lui Ohozia pre Ioas feciorul fratelui său, și l-a furat dintre fiii împăratului, cei hotărîți morții, pre el și hrănitoarea lui, și l-a ascuns în cămara paturilor dela fața Gotoliei, și n’a fost omorît.
3. Și a fost cu ea ascuns în casa domnului șase ani, și Gotolia împărățeà în țară.
4. Și în anul al șaptelea a trimis Iodae preotul, și a luat șutași ai Horilor și ai Razimilor, și i-au băgat pre ei la sine în casa Domnului și a făcut cu ei legătură înaintea Domnului, și i-a jurat pre ei și le-a arătat lor Iodae pre feciorul împăratului.
5. Și le-a poruncit lor, zicând: lucrul acesta aveți să faceți: a treia parte din voi să intre sâmbăta, și faceți streaja casei împăratului la poartă,
6. Și a treia parte la poarta căilor, și a treia parte dinapoi la poarta alergătorilor, și faceți paza casei Mesaè.
7. Iar două părți dintre voi toți ieșind sâmbăta să păzească casa Domnului pe lângă împăratul.
8. Și faceți cerc împrejurul împăratului fiecare cu arma în mână, și cel ce va intrà în rânduri va murì, și fiți cu împăratul când va ieșì și când va intrà el.
9. Și au făcut sutașii toate câte a poruncit înțeleptul Iodae, și a luat fiecare pre oamenii săi pre cei ce intră sâmbăta și pre cei ce ies sâmbăta, și au intrat la Iodae preotul.
10. Și a dat preotul sutașilor sulițele și armele împăratului David cele ce erau în casa Domnului.
11. Și stau ostașii fiecare cu arma în mână din colțul casei cel drept, până la colțul casei cel stâng către jertfelnic și către casă împrejurul împăratului.
12. Și au adus înainte pre fiul împăratului, și i-au pus lui cunună și mărturiea, și l-au făcut pre el împărat și l-au uns, și plesniră cu mâinile, și ziseră: să trăiască împăratul!
13. Și a auzit Gotolia glasul poporului ce alergà, și a intrat la popor în casa Domnului.
14. Și a văzut, și iată împăratul stà pre scaunul judecății, și cântăreții și trâmbițele lângă împăratul, și tot poporul locului bucurându-se și trâmbițând cu trâmbițe, și ș’a rupt Gotolia hainele sale, și a strigat: răsvrătire! răsvrătire!
15. Și a poruncit Iodae preotul sutașilor și mai marilor puterii, și a zis către ei: scoateți-o afară din rânduri, și cel ce va merge după ea, să fie omorît cu sabie, că a zis preotul să nu moară în casa Domnului.
16. Și puseră mâinile pre ea, și au împins-o pre calea intrării cailor la casa împăratului, și a murit acolo.
17. Și a făcut Iodae legătură între Domnul și între împăratul și între popor, ca să fie popor Domnului.
18. Și a intrat tot poporul țării în casa lui Vaal, și l-a stricat pre el și jertfelnicile lui și chipurile lui le-a sfărâmat bine, și pre Matan preotul lui Vaal l-a omorît înaintea feții jertfelnicilor, și a pus preotul strejari în casa Domnului.
19. Și a luat pre șutași și pre Horii și pre Rasimi și pre tot poporul locului, și au pogorît pre împăratul din casa Domnului, și au intrat pre calea porții alergătorilor în casa împăratului, și l-au așezat pre scaunul împăraților.
20. Și s’a bucurat tot poporul locului, și cetatea s’a odihnit, și pre Gotolia o au omorît cu sabie în casa împăratului.
21. În vârstă de șapte ani erà Ioas, când a început a împărățì.
CAP. 12.
[modifică]
În anul al șaptelea al lui Iu s’a făcut împărat Ioas, și patruzeci de ani a împărățit în Ierusalim, și numele mumei lui erà Saviea din Versava.
2. Și a făcut Ioas ce este drept înaintea Domnului în toate zilele în care l-a luminat pre el Iodae preotul.
3. Iar înălțimile nu le-a stricat, că acolo încă jertfeà poporul și tămâia pre înălțimi.
4. Și a zis Ioas către preoți: tot argintul celor sfinte care se aduce în casa Domnului, argintul de prețuiri, argintul care-l aduce omul prețuire, tot argintul care din inimă îl aduce omul în casa Domnului.
5. Să-și ia loruși preoții fiecare pentru prețăluirea sa, și ei să dreagă stricăciunea casei, preste tot ori unde s’ar afla acolo stricăciune.
6. Că în timp de douăzeci și trei de ani ai împărăției lui Ioas n’au dres preoții stricăciunea casei.
7. Și a chemat împăratul Ioas pre Iodae preotul și pre preoți, și a zis către ei: pentruce nu dregeți stricăciunea casei? De acum să nu mai luați argint pentru prețăluirile voastre, ci să-l dați pentru dregerea casei.
8. Și se învoiră preoții ca să nu ia argint dela popor, nici să dreagă stricăciunea casei.
9. Și a luat Iodae preotul o ladă și a făcut deasupra gaură prin scândura ei, și a pus-o în partea dreaptă a intrării în casa Domnului, și au dat preoții cei ce păzeau pragul, tot argintul care s’a aflat în casa Domnului.
10. Și a fost dacă a văzut, că este mult argint în sicriu, s’a suit logofătul împăratului și preotul cel mare și argintarii, și au strâns și au numărat argintul, care s’a aflat în casa Domnului.
11. Și au dat argintul ce s’a găsit în mâinile priveghetorilor celor ce fac uneltele casei Domnului, și i-au dat teslarilor de lemne și clăditorilor celor ce lucrau în casa Domnului,
12. Și zidarilor și meșterilor și cioplitorilor de pietre, ca să cumpere lemne și pietre cioplite, ca să dreagă stricăciunea casei Domnului, la toate câte s’au cheltuit la casă, ca să se întărească.
13. Însă nu se vor face casei Domnului uși de argint, cuie, pahare și trâmbițe, tot vasul de aur și tot vasul de argint, din argintul care s’a băgat în casa Domnului.
14. Că lucrătorilor îl da ca să facă îmbunătățiri casei Domnului.
15. Și nu luà seamă dela oamenii, în mâinile cărora da argintul ca să-l dea lucrătorilor, că aveau credință într’înșii.
16. Argint pentru păcat și argint pentru greșală nu se băgà în casa Domnului, ci preoților se da.
17. Atunci s’a suit Azail împăratul Siriei, și a dat răsboiu asupra Ghetii, și o a luat și o a bătut pre ea, și ș’a întors Azail fața ca să meargă asupra Ierusalimului.
18. Și a luat Ioas împăratul Iudei toate cele afierosite, care le dăruise Iosafat și Ioram și Ohozia, părinții lui și împărații Iudei, și cele afierosite de el, și tot aurul care s’a aflat în vistieriile casei Domnului și ale casei împăratului, și l-a trimis lui Azail împăratul Siriei, și așà s’a dus dela Ierusalim.
19. Iar celelalte întâmplări ale lui Ioas și toate câte a făcut, au nu iată acestea scrise sunt în cartea cuvintelor anilor împăraților Iudei?
20. Și s’au răsculat slugile lui, și se legară între ele, și au ucis pre Ioas în casa lui Mallon, cea dela Sela.
21. Și Iezehar feciorul lui Iemuat și Iezevut feciorul lui Somir slugile lui l-au ucis pre el, și a murit și l-au îngropat pre el cu părinții lui în cetatea lui David, și a împărățit Amasias feciorul lui în locul lui.
CAP. 13.
[modifică]
În anul al douăzeci și trei al lui Ioas feciorul lui Ohozia împăratul Iudei, a împărățit Ioahaz feciorul lui Iu preste Israil în Samaria șaptesprezece ani.
2 Și a făcut rele înaintea Domnului, și a umblat după păcatele lui Ierovoam feciorul lui Navat, care a făcut pre Israil a păcătuì, nu s’a abătut dela acelea.
3. Și s’a mânieat Domnul cu iuțime pre Israil, și i-au dat pre ei în mâna lui Azail împăratul Siriei și în mâna lui Ader feciorul lui Azail în toată vieața lui.
4. Și s’a rugat Ioahaz feții Domnului, și l-a ascultat pre el Domnul, că a văzut necazul lui Israil, cum i-a necăjit pre ei împăratul Siriei.
5. Și au dat Domnul mântuire lui Israil, și au ieșit de supt mâna Siriei, și au șezut fiii lui Israil în lăcașurile sale, ca mai nainte.
6. Însă nu s’a ferit de păcatele casei lui Ierovoam feciorul lui Navat, care a făcut pre Israil a păcătuì, într’acelea a umblat, încă și desișul a dăinuit în Samaria.
7. Că n’a rămas lui Ioahaz popor, fără numai cincizeci de călăreți și zece care și zece mii de pedestri, că i-a pierdut pre ei împăratul Siriei, și i-a făcut pre ei ca praful de pre cale.
8. Iar celelalte întâmplări ale lui Ioahaz, și toate câte a făcut și domniile lui, au nu sunt acestea scrise în cartea cuvintelor anilor împăraților lui Israil?
9. Și a adormit Ioahaz cu părinții săi, și l-au îngropat pre el cu părinții lui în Samaria, și a împărățit Ioas feciorul lui în locul lui.
10. În anul al treizeci și șapte al lui Ioas împăratul Iudei a împărățit Ioas feciorul lui Ioahaz preste Israil în Samaria șasesprezece ani.
11. Și a făcut rele înaintea Domnului, nu s’a abătut dela toate păcatele lui Ierovoam feciorul lui Navat, care a făcut pre Israil a păcătuì, într’acelea a umblat.
12. Iar celelalte cuvinte ale lui Ioas, și toate câte a făcut și domniile lui, care a făcut cu Amesia împăratul Iudei, au nu acestea scrise sunt în cartea cuvintelor anilor împăraților lui Israil?
13. Și a adormit Ioas cu părinții săi, și Ierovoam a șezut pre scaunul lui, și s’a îngropat Ioas în Samaria cu împărații lui Israil.
14. Și Eliseiu erà bolnav de boala sa, de care a și murit, și s’a pogorît la el Ioas împăratul lui Israil, și a plâns înaintea feții lui, și a zis: părinte! părinte! carul lui Israil și călărețul lui.
15. Și a zis Eliseiu lui: ia arc și săgeți, și i-a adus lui arc și săgeți.
16. Și a zis împăratului lui Israil: pune mâna ta pre arc, și a pus Ioas mâna sa pre arc, și a pus și Eliseiu mâinile sale preste mâinile împăratului.
17. Și a zis: deschide fereastra despre răsărit, și o a deschis, și a zis Eliseiu: săgeată, și a săgetat.
18. Și a zis Eliseiu: săgeata mântuirei Domnului și săgeta mântuirei în Siria, și vei bate pre Sirieni la Afec până îi vei sfârșì. Și a zis Eliseiu lui: ia arc, și a luat, și a zis împăratului lui Israil: lovește în pământ, și a lovit împăratul de trei ori și a stătut.
19. Și s’a mâhnit pre el omul lui Dumnezeu, și a zis: de ai fi lovit de cinci ori sau de șase ori, atunci ai fi bătut Siria până în sfârșit, iar acum de trei ori vei bate Siria.
20. Și a murit Eliseiu, și l-a îngropat pre el. Iar tâlharii Moavului au venit în pământul acela la începutul anului aceluia.
21. Și a fost când îngropau unii pre un om, iată au văzut pre tâlhari și au aruncat pre om în groapa lui Eliseiu, și fiind înlăuntru omul, s’a atins de oasele lui Eliseiu, și a învieat și s’a sculat pre picioarele sale.
22. Iar Azail împăratul Siriei a necăjit pre Israil în toate zilele lui Ioahaz.
23. Și s’au făcut milă Domnului de Israilteni, și s’au îndurat spre ei și au căutat spre ei pentru legătura lui cea cu Avraam și cu Isaac și cu Iacov; și n’au vrut Domnul să-i piarză pre ei, și nu i-au lepădat pre ei dela fața sa până acum.
24. Și a murit Azail împăratul Siriei, și a împărățit Ader fiul lui în locul lui.
25. Și s’a întors Ioas feciorul lui Ioahaz, și a luat din mâna lui Ader feciorul lui Azail cetățile care le luase cu răsboiu din mâna lui Ioahaz tatăl său, de trei ori l-a bătut pre el Ioas, și a întors cetățile lui Israil.
CAP. 14.
[modifică]
În anul al doilea al lui Ioas feciorul lui Ioahaz împăratul lui Israil a împărățit Amesia feciorul lui Ioas împăratul Iudei.
2. În vârstă de douăzeci și cinci de ani erà când s’a făcut împărat, și douăzeci și nouă de ani a împărățit în Ierusalim, și numele mumei lui, Ioadim din Ierusalim.
3. Și a făcut ce este drept întru ochii Domnului, însă nu ca David tatăl lui, după toate câte a făcut Ioas tatăl său a făcut.
4. Însă înălțimile nu le-a stricat, încă poporul jertfeà și tămâieà pre înălțimi.
5. Și după ce s’a întărit împărățiea în mâna lui, a ucis pre slugile cele ce au omorît pre tatăl său.
6. Iar pre fiii celor ce au omorît nu i-a omorît, precum este scris în cartea legii lui Moisì, cum au poruncit Domnul, zicând: nu vor murì părinții pentru fii și fiii nu vor murì pentru părinți, ci fiecare pentru păcatele sale va murì.
7. Acesta a bătut zece mii de Edomiți în valea Sării, și a luat întăritura în răsboiul acela, și a chemat numele ei Ietoil până în ziua aceasta.
8. Atunci a trimis Amesia soli la Ioas feciorul lui Ioahaz al feciorului lui Iu împăratul lui Israil, zicând: vino să ne vedem față cu față.
9. Și a trimis Ioas împăratul lui Israil la Amesia împăratul Iudei, zicând: spinul cel din Livan, a trimis la chedrul din Livan, zicând: dă fata ta fiului meu să-i fie femeie, și au trecut hiarile țarinii cele din Livan, și au călcat spinul.
10. Ai bătut tare Edomea, și te-a înălțat inima ta, mărește-te șezând în casa ta, că pentruce să faci răsboiu spre răul tău? Să cazi și tu și Iuda cu tine.
11. Și n’a ascultat Amesia, și s’a suit Ioas împăratul lui Israil, și s’a văzut unul cu altul, el și Amesia împăratul Iudei în Vetsamesul Iudei.
12. Și a căzut Iuda înaintea feții lui Israil, și a fugit fiecare om la lăcașul său.
13. Și pre Amesia feciorul lui Ioas al feciorului lui Ohozia împăratul Iudei, l-a prins Ioas fiul lui Ahaz împăratul lui Israil în Vetsamis, și a venit la Ierusalim, și a surpai zidul Ierusalimului dela poarta lui Efraim până la poarta unghiurilor patru sute de coți.
14. Și a luat aurul și argintul și toate uneltele ce s’au aflat în casa Domnului și în vistieriile casei împăratului și pre fiii săi, zălog, și s’a întors în Samaria.
15. Iar celelalte întâmplări ale lui Ioas câte a făcut în domnia lui, și cum s’a bătut cu Amesia împăratul Iudei, au nu sunt acestea scrise în cartea cuvintelor anilor împăraților lui Israil?
16. Și a adormit Ioas cu părinții săi, și s’a îngropat în Samaria cu împărații lui Israil, și a împărățit Ierovoam feciorul lui în locul lui.
17. Și a trăit Amesia fiul lui Ioas împăratul Iudei după ce a murit Ioas feciorul lui Ioahaz împăratul lui Israil cincisprezece ani.
18. Și celelalte întâmplări ale lui Amesia și toate câte a făcut, au nu sunt scrise acestea în cartea cuvintelor anilor împăraților Iudei?
19. Și s’a sculat asupra lui cu sfat viclean în Ierusalim, și a fugit în Lahis, și a trimis după el în Lahis, și l-a omorît pre el acolo.
20. Și l-a pus pre el pre cal, și fu îngropat în Ierusalim cu părinții săi în cetatea lui David.
21. Și a luat tot poporul Iudei pre Azaria, și acesta erà în vârstă de șasesprezece ani, și l-a făcut pre el împărat în locul lui Amesia tatăl său.
22. Acesta a zidit Elotul, și o a întors Iudei după ce a adormit împăratul cu părinții săi.
23. În anul al cinsprezecelea al lui Amesia feciorul lui Ioas împăratul Iudei, a împărățit Ierovoam fiul lui Ioas preste Israil în Samaria patruzeci și unul de ani.
24. Și a făcut rele înaintea Domnului, nu s’a abătut dela toate păcatele lui Ierovoam fiul lui Navat, care a făcut pre Israil a păcătuì.
25. Acesta a luat înapoi hotarul lui Israil dela intrarea Ematului până la marea Araviei, după cuvântul Domnului Dumnezeului lui Israil, care l-au grăit prin mâna robului său Ionà fiul lui Amati prorocul cel din Ghethofer.
26. Că au văzut Domnul smerenia lui Israil amară foarte, și slăbiciunea și lipsa și părăsirea, și nu erà cine să ajute lui Israil.
27. Și n’au grăit Domnul să stingă sămânța lui Israil de supt cer, și i-au mântuit pre ei prin mâna lui Ierovoam feciorul lui Ioas.
28. Și celelalte întâmplări ale lui Ierovoam, și toate câte a făcut și tăriea lui cu care s’a răsboit, și cum a întors Damascul și Ematul Iudei în Israil, au nu sunt scrise acestea în cartea cuvintelor anilor împăraților lui Israil?
29. Și a adormit Ierovoam cu părinții săi cu împărații lui Israil, și a împărățit Zaharia feciorul lui în locul lui.
CAP. 15.
[modifică]
În anul al douăzeci și șaptelea al lui Ierovoam împăratul lui Israil a împărățit Azaria feciorul lui Amesia împăratul Iudei.
2. În vârstă de șasesprezece ani erà când a început a împărățì el, și cincizeci și doi de ani a împărățit în Ierusalim, și numele mumei lui erà Iehelia din Ierusalim.
3. Și a făcut ce este drept înaintea Domnului după toate câte a făcut Amesia tatăl lui.
4. Însă înălțimile nu le-a stricat, că poporul încă jertfea și tămâià pre înălțimi.
5. Și s’au atins Domnul de împăratul, și a fost lepros până în ziua morții sale, și a lăcuit în casă deosebi, iar Ioatam fiul împăratului ședea în casă și judecà poporul țării.
6. Iar celelalte întâmplări ale Azariei și toate câte a făcut, au nu sunt acestea scrise în cartea cuvintelor anilor împăraților Iudei?
7. Și a adormit Azaria cu părinții săi, și l-au îngropat pre el cu părinții lui în cetatea lui David, și a împărățit Ioatam fiul lui în locul lui.
8. În anul treizeci și opt al lui Azaria împăratul Iudei a împărățit Zaharia fiul lui Ierovoam preste Israil în Samaria șase luni.
9. Și a făcut rele întru ochii Domnului, după cum au făcut părinții lui, nu s’a abătut dela toate păcatele lui Ierovoam feciorul lui Navat, cel ce a făcut pre Israil a păcătuì.
10. Și asupra lui s’au sculat Selum feciorul lui Iavis și Kievdaam și Selum tatăl lui, și l-au bătut pre el și l-au omorît, și a împărățit Selum în locul lui.
11. Iar celelalte întâmplări ale lui Zaharia, iată sunt acestea scrise în cartea cuvintelor anilor împăraților lui Israil.
12. Acesta este cuvântul Domnului, care au grăit către Iu, zicând: fiii tăi până la a patra sămânță vor ședeà după tine pre scaunul lui Israil, și s’a făcut așà.
13. Și Selum feciorul lui Iavis a împărățit întru Israil în anul al treizeci și nouă al lui Azaria împăratul Iudei, și a împărățit Selum o lună de zile în Samaria.
14. Și s’a suit Manaim feciorul lui Gadi din Tarsila, și a venit în Samaria și a bătut pre Selum feciorul lui Iavis în Samaria, și l-a omorît pre el, și a împărățit în locul lui.
15. Iar celelalte întâmplări ale lui Selum și răsvrătirea ce a făcut el, iată sunt scrise în cartea cuvintelor anilor împăraților lui Israil.
16. Atunci a bătut Manaim Tersa, și toate câte erau într’însa și hotarele ei dela Tersa, pentrucă nu i-a deschis, și o a bătut pre ea și pre toți cei din ea, și pre femeile îngrecate le-a spintecat.
17. În anul treizeci și nouă al lui Azaria împăratul Iudei a împărățit Manaim feciorul lui Gadi preste Israil în Samaria zece ani.
18. Și a făcut rele înaintea Domnului, nu s’a abătut dela toate păcatele lui Ierovoam feciorul lui Navat, care a făcut pre Israil a păcătuì.
19. În zilele acestuia s’a sculat Ful împăratul Asiriei asupra țării, și Manaim a dat lui Ful o mie de talanți de argint ca să fie mâna lui cu el, ca să se întărească împărățiea în mâna lui.
20. Și a scos Manaim argintul dela Israil, tot cel puternic cu avuțiea a dat împăratului Asirienilor cincizeci de siclii de fiecare om. Și s’a întors împăratul Asirienilor, și n’a stătut acolo în țară.
21. Și celelalte întâmplări ale lui Manaim și toate câte a făcut, au nu sunt acestea scrise în cartea cuvintelor anilor împăraților lui Israil?
22. Și a adormit Manaim cu părinții săi, și a împărațit Fachesiea fiul lui în locul lui.
23. În anul cincizeci al lui Azaria împăratul Iudei a împărățit Fachesiea feciorul lui Manaim preste Israil în Samaria doi ani.
24. Și a făcut rele înaintea Domnului, nu s’a abătut dela toate păcatele lui Ierovoam feciorul lui Navat, care a făcut pre Israil a păcătuì.
25. Iar Fachee feciorul lui Romelie cel al treilea după el cu Argov și cu Aria și cincizeci de oameni cu el din Galaaditeni s’au sculat asupra lui și l-au bătut pre el în Samaria înaintea casei împăratului, și l-au omorît acolo, și a împărățit el în locul lui.
26. Iar celelalte întâmplări ale lui Fachesiea și toate câte a făcut, iată sunt scrise în cartea cuvintelor anilor împăraților lui Israil.
27. În anul cincizeci și doi al lui Azaria împăratul Iudei, a împărățit Fachee feciorul lui Romelie preste Israil în Samaria douăzeci de ani.
28. Și a făcut rele întru ochii Domnului, nu s’a abătut dela toate păcatele lui Ierovoam feciorul lui Navat, care a făcut pre Israil a păcătuì.
29. În zilele lui Fachee împăratul lui Israil a venit Telgat-fellasar împăratul Asirienilor, și a luat Aia și Avel și Tamaaha și Anioh și Kenez și Asor și Galaad și Galilea tot pământul Netalimului, și i-au mutat pre ei în Asiriea.
30. Și s’a răsvrătit Osie feciorul lui Ila asupra lui Fachee feciorul lui Romelie, și l-a bătut pre el și l-a omorît, și a împărățit în locul lui în anul douăzeci al lui Ioatam feciorul lui Ozie.
31. Iar celelalte întâmplări ale lui Fachee și toate câte a făcut el, iată acestea scrise sunt în cartea cuvintelor anilor împăraților lui Israil.
32. În anul al doilea al lui Fachee feciorul lui Romelie împăratul lui Israil a împărățit Ioatam feciorul lui Ozie împăratul Iudei.
33. În vârstă de douăzeci și cinci de ani erà când a început a împărățì el, și șasesprezece ani a împărățit în Ierusalim, și numele mumei lui Ierusa fata lui Sadoc.
34. Și a făcut ce este drept înaintea Domnului, după toate câte a făcut Ozie tatăl său.
35. Însă înălțimile nu le-a stricat, că poporul încă jertfeà și tămâià pre înălțimi. Acesta a zidit poarta casei Domnului cea din sus.
36. Iar celelalte întâmplări ale lui Ioatam și toate câte a făcut, au nu sunt acestea scrise în cartea cuvintelor anilor împăraților Iudei?
37. În zilele acelea au început Domnul a trimite asupra Iudei pre Raason împăratul Siriei și pre Fachee fiul lui Romelie.
38. Și a adormit Ioatam cu părinții săi, și s’a îngropat cu părinții săi în cetatea lui David tatăl său, și a împărățit Ahaz fiul lui în locul lui.
CAP. 16.
[modifică]
În anul șaptesprezece al lui Fachee feciorul lui Romelie a împărățit Ahaz feciorul lui Ioatam împăratul Iudei.
2. În vârstă de douăzeci de ani erà Ahaz când a început a împărățì, și șasesprezece ani a împărățit în Ierusalim, și n’a făcut ce este drept întru ochii Domnului Dumnezeului lui cu credință, ca David tatăl său.
3. Și a umblat pre calea împăraților lui Israil, încă și pre fiul său l-a trecut prin foc, după urâciunile neamurilor pre care le-au scos Domnul dela fața fiilor lui Israil.
4. Și jertfeà și tămâià pre înălțimi și pre dealuri și supt tot desișul.
5. Atunci s’a dus Raason împăratul Siriei și Fachee feciorul lui Romelie împăratul lui Israil la Ierusalim să deà răsboiu, și au împresurat pre Ahaz, și nu l-au putut bate.
6. În vremea aceea a întors Raason împăratul Siriei Elatul la Siria, și a scos pre Evrei din Elat, și Idumei au venit în Elat, și au lăcuit acolo până în ziua aceasta.
7. Și a trimis Ahaz soli la Telgat-fellasar împăratul Asirienilor, zicând: robul tău și fiul tău sunt eu, vino și mă mântuește din mâna împăratului Siriei și din mâna împăratului lui Israil, carii s’au sculat asupra mea.
8. Și a luat Ahaz argintul și aurul, care s’a aflat în vistieriile casei Domnului și în vistieriile casei împăratului, și l-a trimis împăratului Asirienilor dar.
9. Și l-a ascultat pre el împăratul Asirienilor, și s’a dus împăratul Asirienilor la Damasc, și l-a luat și l-a dărâmat pre el, iar pre Raason împăratul l-a omorît.
10. Și a mers împăratul Ahaz întru întâmpinarea lui Telgat-fellasar împăratul Sirienilor la Damasc, și a văzut jertfelnicul din Damasc, și a trimis împăratul Ahaz la Uriea preotul asemănarea jertfelnicului, și tocmeala lui și toată făptura lui.
11. Și a clădit Uriea preotul jertfelnicul după toate câte a trimis împăratul Ahaz din Damasc; așà a făcut Uriea preotul până a venit împăratul dela Damasc.
12. Și venind împăratul Ahaz din Damasc, a văzut împăratul jertfelnicul, și s’a apropieat de jertfelnic și s’a suit pre el.
13. Și a tămâiat arderea sa și jertfa sa, și a făcut turnarea sa, și a vărsat preste jertfelnic sângele jertfelor de pace ale sale.
14. Iar jertfelnicul cel de aramă, care erà înaintea Domnului l-a mutat dinaintea feții casei Domnului, și din mijlocul altarului și din mijlocul casei Domnului, și l-a pus în laturea altarului despre miazănoapte.
15. Și a poruncit Ahaz împăratul lui Uriea preotul, zicând: pre jertfelnicul cel mare vei aduce arderea de tot cea de dimineață și jertfa cea de seara, și arderea cea de tot a împăratului și jertfa lui, și arderea cea de tot a tot poporul, și jertfa lor și turnarea lor, și tot sângele arderii de tot și tot sângele jertfei vei turnà preste el; iar jertfelnicul cel de aramă va fi mie să văz ce trebue a face.
16. Și a făcut Uriea preotul după toate câte i-a poruncit Ahaz împăratul.
17. Și a tăiat împăratul Ahaz închiderile temeliilor, și a mutat dela ele scăldătoarea, și marea o a stricat de pre boii cei de aramă, carii erau de desuptul ei, și o a pus pre temelie de piatră;
18. Și temeliea șederii cea zidită în casa Domnului și intrarea împăratului cea din afară, o a întors în casa Domnului dela fața împăratului Asirienilor.
19. Iar celelalte întâmplări ale lui Ahaz câte a făcut, au nu sunt acestea scrise în cartea cuvintelor anilor împăraților Iudei?
20. Și a adormit Ahaz cu părinții săi, și s’a îngropat cu părinții săi în cetatea lui David, și a împărățit Ezechia feciorul lui în locul lui.
CAP. 17.
[modifică]
În anul doisprezece al lui Ahaz împăratul Iudei a împărățit Osie feciorul lui Ila în Samaria preste Israil nouă ani.
2. Și a făcut rele înaintea Domnului, însă nu ca împărații lui Israil, carii au fost mai înainte de el.
3. Asupra acestuia s’a suit Salmanasar împăratul Asirienilor, și s’a făcut Osie rob lui, și dà lui daruri.
4. Și a aflat împăratul Asirienilor întru Osie vicleșug, că a trimis sol la Sigor împăratul Eghipetului, și n’a dat daruri împăratului Asirienilor în anul acela, și l-a încunjurat pre el împăratul Asirienilor, și l-a legat pre el în temniță.
5. Și a năvălit împăratul Asirienilor în toată țara, și s’a dus în Samaria, și o a încunjurat cu oaste trei ani.
6. În anul al nouălea al lui Osie a luat împăratul Asirienilor Samaria, și a mutat pre Israil în Asiria, și i-a rânduit pre ei să lăcuiască în Alae și în Avor la rîurile Gozanului și în munții Midilor.
7. Și s’a făcut aceasta pentrucă au păcătuit fiii lui Israil Domnului Dumnezeului lor celui ce i-au scos pre ei din pământul Eghipetului, de supt mâna lui Faraon împăratul Eghipetului, și au cinstit dumnezei streini.
8. Și au umblat întru îndreptările neamurilor pre care le-au scos Domnul dela fața fiilor lui Israil, și împărații lui Israil câte au făcut.
9. Și câte cuvinte nedrepte au făcut fiii lui Israil asupra Domnului Dumnezeului său, și ș’au zidit loruși înălțimi în toate cetățile sale, dela turnul păzitorilor până la cetatea cea tare.
10. Și ș’au făcut loruși stâlpi și desișuri pe tot dealul înalt și supt tot lemnul stufos.
11. Și au tămâiat pre toate înălțimile ca și neamurile pre care le-au mutat Domnul dela fața lor, și au făcut lucruri rele întărâtând pre Domnul.
12. Și au slujit idolilor, de carii le-au zis lor Domnul, să nu facă cuvântul acesta Domnului.
13. Și au mărturisit Domnul în Israil și în Iuda, prin mâna tuturor prorocilor săi, cel ce toate vede, zicând: întoarceți-vă dela căile voastre cele rele, și păziți poruncile mele și îndreptările mele, și toată legea care o am poruncit părinților voștri, câte am trimis lor prin mâna robilor mei prorocilor.
14. Și n’au ascultat, ci ș’au învârtoșat cerbicea sa mai tare decât cerbicea părinților lor, care n’au crezut Domnului Dumnezeului lor.
15. Și au lepădat legătura, care o a făcut cu părinții lor, și mărturiile lui, care le-au mărturisit lor, nu le-au păzit, și au umblat după deșertăciuni și s’au făcut deșerți, și au urmat neamurilor celor de prin prejurul lor, de care le-au poruncit Domnul lor, ca să nu facă unele ca acestea.
16. Și au părăsit poruncile Domnului Dumnezeului său, și ș’a turnat sieși două juninci, și au făcut desișuri și s’au închinat la toată puterea cerului, și au slujit lui Vaal.
17. Și au trecut pre feciorii lor și pre fetele lor prin foc, și făceau vrăji și se descântau, și au ispitit a face rele întru ochii Domnului, ca să-l întărîte pre el.
18. Și s’au mânieat Domnul foarte pre Israil, și i-au lepădat pre ei dela fața sa, și n’a rămas fără numai seminția lui Iuda singură.
19. Încă și Iuda n’a păzit poruncile Domnului Dumnezeului său, ci a umblat întru îndreptările lui Israil, care le făcuse, și a lepădat pre Domnul.
20. Și s’au mânieat Domnul pre toată sămânța lui Israil, și i-au necăjit pre ei, și i-au dat în mâna celor ce-i jefuesc pre ei, până ce i-au lepădat dela fața sa.
21. Pentrucă Israil împrotiva casei lui David ș’a făcut luiși împărat pre Ierovoam feciorul lui Navat, și a abătut Ierovoam pre Israil, ca să nu meargă după Domnul, și i-a făcut pre ei să cază în păcat mare.
22. Și au umblat fiii lui Israil în tot păcatul lui Ierovoam, care l-a făcut, nu s’au abătut dela el.
23. Până ce au lepădat Domnul pre Israil dela fața sa, precum au grăit Domnul prin mâna tuturor robilor săi prorocilor, și s’a mutat Israil din pământul său la Asirieni, până în ziua aceasta.
24. Și a adus împăratul Asirienilor din Vavilon și din Hut și dela Aiea și dela Emat și dela Sipfaroaim, și i-au așezat în cetățile Samariei în locul fiilor lui Israil, și au moștenit Samaria, și au lăcuit în cetățile ei.
25. Și a fost la începutul șederii lor nu s’au temut de Domnul, și au trimis Domnul asupra lor lei, și îi omorau pre ei.
26. Și a grăit către împăratul Asirienilor, zicând: neamurile care le-ai mutat și le-ai așezat în cetățile Samariei nu știu judecata Dumnezeului pământului acestuia, pentru aceea au trimis asupra lor lei, și îi omoară pre ei, pentrucă nu știu judecata Dumnezeului pământului.
27. Și a poruncit împăratul Asirienilor, zicând: duceți acolo pre unul din preoții carii ați adus de acolo, și să meargă să lăcuiască acolo și să-i învețe pre ei judecata Dumnezeului pământului aceluia.
28. Și a adus unul din preoții cei aduși dela Samaria, și a șezut în Vetil, și i-a învățat preotul pre ei, ca să se teamă de Domnul.
29. Și-și făceau neamurile dumnezei loruși, și-i puneau în capiștea de pre înălțimi pre care le-au făcut Samarinenii, fiecare neam în cetățile sale, în care lăcuià.
30. Și oamenii Vavilonului au făcut pre Sochot Venit, și oamenii Hutului au făcut pre Erghel și oamenii Ematului au făcut pre Asimat.
31. Și Eveii au făcut pre Evlazer și Tartac și Sipfaroaim, ardeau pre fiii săi cu foc lui Adrameleh și lui Animeleh dumnezeilor Sipfaroaimilor.
32. Ei se temeau de Domnul, dar așezară și urîciunile lor în capiștele de pre înălțimi pre care le-au făcut în Samaria, fiecare neam în cetatea în care lăcuià.
33. Se temeau de Domnul, dar ș’au făcut lor preoți pentru înălțimi și ș’au făcut loruși în capiștea de pre înălțimi.
34. Și de Domnul se temeau, și idolilor se închinau după judecata neamurilor de unde i-au mutat pre ei.
35. Până în ziua aceasta ei fac după obiceiul lor cel de demult, nu se închină, nici nu fac îndreptările lor și judecățile lor, după legea și după porunca, care o au poruncit Domnul fiilor lui Iacov, căruia i-au pus numele Israil.
36. Și au pus Domnul cu dânșii legătură, și le-au poruncit lor, zicând: să nu cinstiți dumnezei streini, și să nu vă închinați lor și să nu slujiți lor și să nu jertfiți lor,
37. Fără numai Domnului celui ce v’au scos pre voi din pământul Eghipetului cu putere mare și cu braț înalt, de acesta să vă temeți, și lui să vă închinați și lui să jertfiți.
38. Și îndreptările lui și judecățile lui și legea lui și poruncile lui, care le-au scris vouă să le faceți, păziți-le în toate zilele, și să nu vă temeți de alți dumnezei.
39. Și legătura care o au pus cu voi, să nu o uitați, și să nu vă temeți de alți dumnezei,
40. Fără numai de Domnul Dumnezeul vostru să vă temeți, și el vă va scoate pre voi din mâna tuturor vrăjmașilor voștri.
41. Și să nu ascultați de judecata lor, care fac ei.
42. Și se temeau neamurile acestea de Domnul, și slujau și idolilor lor, și fiii lor și fiii fiilor lor precum au făcut părinții lor, așà fac și ei până în ziua aceasta.
CAP. 18.
[modifică]
Și a fost în anul al treilea al lui Osie, feciorul lui Ila împăratul lui Israil, a împărățit Ezechia feciorul lui Ahaz împăratul Iudei.
2. În vârstă de douăzeci și cinci de ani a fost când a început a împărățì, și douăzeci și nouă de ani a împărățit în Ierusalim, și numele mumei lui Av fata lui Zaharia.
3. Și a făcut ce este drept întru ochii Domnului, după toate câte a făcut David tatăl lui.
4. Acesta a stricat înălțimile, și a sfărâmat toți stâlpiii și a surpat desișurile și șarpele cel de aramă, care l-a făcut Moisì, că până în zilele acelea tămâiau fiii lui Israil lui, și l-a chemat pre el Neestan.
5. Întru Domnul Dumnezeul lui Israil a nădăjduit, și după el n’a fost asemenea lui între împărații Iudei și între cei ce au fost înaintea lui.
6. Și s’a lipit de Domnul, și nu s’a abătut dela dânsul, și a păzit poruncile lui, câte a poruncit Moisì.
7. Și Domnul erà cu el, și toate care le făceà el, înțelepțește le făceà, și a dat răsboiu asupra împăratului Asirienilor, și nu i-a slujit lui.
8. Acesta a bătut pre cei de alt neam până la Gaza și până la hotarul ei, dela turnul păzitorilor până la cetatea cea tare.
9. Și a fost în anul patru al împăratului Ezechia, acesta este anul al șaptelea al lui Osie feciorul lui Ila împăratul lui Israil, s’a suit Salmanasar împăratul Asirienilor asupra Samariei, și o a bătut și o a luat pre ea.
10. Când se sfârșeà al treilea an în anul al șaselea al lui Ezechia, al nouălea an al lui Osie împăratul lui Israil, s’a luat Samaria.
11. Și a mutat împăratul Asirienilor pre Samarineni în Asiria, și i-a pus pre ei la Alae și la Avor rîurile Gozanului și munții Midilor.
12. Pentrucă n’au ascultat cuvântul Domnului Dumnezeului lor, și au călcat așezământul de lege al lui, toate câte a poruncit Moisì robul Domnului, nici le-au ascultat, nici le-au făcut.
13. Și în anul patrusprezece al împăratului Ezechia, s’a suit Senaherim împăratul Asirienilor asupra cetăților celor tari ale Iudei, și le-a luat.
14. Și a trimis Ezechia împăratul Iudei soli la împăratul Asirienilor în Lahis, zicând: greșit-am, întoarce-te deasupra mea, ori ce vei pune preste mine, voiu purtà; și a pus împăratul Asirienilor preste Ezechia împăratul Iudei trei sute de talanți de argint și treizeci de talanți de aur.
15. Și a dat Ezechia tot argintul, care s’a aflat în casa Domnului și în vistieriile casei împăratului.
16. În vremea aceea a despoiat Ezechia împăratul Iudei porțile bisericii Domnului și rezemătorile, care le-a aurit Ezechia împăratul Iudei, și le-a dat împăratului Asirienilor.
17. Și a trimis împăratul Asirienilor pre Tartan și pre Rafis și pre Rapsachis din Lahis la împăratul Ezechia cu putere grea foarte asupra Ierusalimului, și s’au suit aceia și au venit la Ierusalim, și au stătut lângă drumul apei scăldătoarei cei din sus, care este în calea țarinei nălbitorului.
18. Și au strigat către Ezechia, și a ieșit la ei Eliachim feciorul lui Helchie dregătorul casei, și Somna logofătul și Ioas feciorul lui Safat scriitorul.
19. Și a zis către ei Rapsachis: spuneți lui Ezechia: acestea zice împăratul cel mare, împăratul Asirienilor.
20. Ce este nădejdea aceasta, care nădăjduești? Doar ai grăit cuvintele buzelor sfat și putere a face răsboiu, acum dar în cine nădăjduind, ai ridicat răsboiu asupra mea?
21. Acum iată te nădăjduești în toiagul cel de trestie frântă în Eghipet? Pre care de se va rezemà omul, va intrà în mâna lui și o va găurì, așà este Faraon împăratul Eghipetului tuturor celor ce nădăjduesc într’însul.
22. Iar de veți zice către mine: întru Domnul Dumnezeul nostru nădăjduim, au nu însuș Ezechia acesta a stricat înălțimile lui și jertfelnicile lui? Și a zis Iudei și Ierusalimului: înaintea jertfelnicului acestuia vă închinați în Ierusalim?
23. Și acum dați răsboiu cu domnul meu împăratul Asirienilor, și-ți voiu da ție două mii de cai, de vei puteà să-ți dai tu ție călăreți pentru ei.
24. Și cum vei căutà tu la un povățuitor de loc din slujitorii cei mai mici ai domnului meu? Ci ai nădăjduit în Eghipet pentru care și pentru călăreți?
25. Și acum au fără de Domnul ne-am suit noi asupra locului acestuia ca să-l stricăm? Domnul au zis către mine: mergi asupra pământului acestuia, și-l strică.
26. Și a zis Eliachim feciorul lui Helchie și Somna și Ioas, către Rapsachis: grăește către slugile tale sirienește, că înțelegem noi, și nu grăì către noi evreește, că te aude poporul cel de pre zid.
27. Și a zis către ei Rapsachis: au doar la domnul tău și la tine m’a trimis domnul meu să grăesc cuvintele acestea? Și nu la oamenii cei ce șed pre zid, ca să-și mănânce balega și să-și beà udul său împreună cu voi?
28. Și a stătut Rapsachis și a strigat cu glas mare evreește, și a zis: ascultați cuvintele împăratului celui mare, ale împăratului Asirienilor, acestea zice împăratul:
29. Nu vă semețească pre voi Ezechia, că nu va puteà să vă scoață pre voi din mâna mea.
30. Și nu vă facă Ezechia pre voi să nădăjduiți spre Domnul, zicând: scoțând, ne va scoate pre noi Domnul, și nu se va dà cetatea aceasta în mâna împăratului Asirienilor.
31. N’ascultați pre Ezechia, că acestea zice împăratul Asirienilor: faceți cu mine cuvântare bună, și ieșiți la mine, și va beà omul vinul său, și smochinele sale va mâncà, și va beà apă din fântâna sa.
32. Până când voiu venì și voiu mutà pre voi la pământ, ca pământul vostru, pământul grâului și al vinului și al pâinii și al viilor, pământul maslinilor de untdelemn și al mierei, și veți trăì și nu veți murì; și n’ascultați pre Ezechia, că vă înșală pre voi, zicând: Domnul ne va mântuì pre noi.
33. Au mântuit-au vre o dată dumnezeii neamurilor fiecare țara sa din mâna împăratului Asirienilor?
34. Unde este Dumnezeul lui Emat și al lui Arfad? Unde este Dumnezeul lui Sipfaroaim, Anna și Ava? Au doar au scos pre Samaria din mâna mea?
35. Cine este între toți dumnezeii pământurilor, carii să fi scos pământurile lor din mâna mea? Cum va scoate Domnul Ierusalimul din mâna mea?
36. Iar poporul a tăcut și nu i-a răspuns lui cuvânt, că erà porunca împăratului, zicând: să nu-i răspundeți lui.
37. Și a intrat Eliachim feciorul lui Helchie dregătorul casei și Somna logofătul și Ioas feciorul lui Safat scriitorul la Ezechia cu hainele rupte, și spuseră lui cuvintele lui Rapsachis.
CAP. 19.
[modifică]
Și a fost dacă a auzit împăratul Ezechia, ș’a rupt hainele sale, și s’a îmbrăcat cu sac și a intrat în casa Domnului.
2. Și a trimis pre Eliachim dregătorul casei și pre Somna logofătul și pre bătrânii preoților îmbrăcați cu saci la Isaia prorocul fiul lui Amos.
3. Și a zis către el: acestea zice Ezechia: ziua necazului și a certării și a mâniei este ziua aceasta, că a venit vremea să se nască fii, și ceea ce naște n’are putere.
4. Doar va auzì Domnul Dumnezeul tău toate cuvintele lui Rapsachis, pre care l-a trimis împăratul Asirienilor domnul lui, să ocărască pre Dumnezeul cel viu și să-l hulească cu cuvintele, care le-au auzit Domnul Dumnezeul tău, fă rugăciune pentru rămășița ce mai este.
5. Și au venit slugile împăratului Ezechia la Isaia.
6. Și le-a zis lor Isaia: acestea să spuneți domnului vostru: acestea zice Domnul, să nu te sperii de cuvintele, care le-ai auzit, cu care m’au hulit pre mine slugile împăratului Asirienilor.
7. Iată eu dau întru dânsul duh, și va auzì veste, și se va întoarce în pământul său, și-l voiu surpà cu sabie în pământul său.
8. Și s’a înapoiat Rapsachis, și a aflat pre împăratul Asirienilor dând răsboiu asupra Lovnei, că a auzit cum că s’a dus din Lahis.
9. Și a auzit de Tarac împăratul Etiopenilor, zicând: iată a ieșit să dea răsboiu cu tine, și s’a întors și a trimis soli la Ezechia zicând:
10. Așà să spuneți lui Ezechia împăratul Iudei: să nu te semețească Dumnezeul tău, întru care tu nădăjduești, zicând: nu se va dà Ierusalimul în mâinile împăratului Asirienilor.
11. Iată tu ai auzit toate câte au făcut împărații Asirienilor tuturor țărilor, cum le-au bătut, și tu vei scăpà?
12. Sau isbăvitu-i-au pre ei dumnezeii neamurilor, pre care le-au pierdut părinții mei, pre Gozan și pre Haran și pre Rafis și pre fiii lui Eden cei din Talasar?
13. Unde este împăratul Ematului și împăratul Arfadului și unde este împăratul cetății Sipfaroaim, Annà și Avà?
14. Și a luat Ezechia cărțile din mâna solilor, și le-a cetit și s’a suit în casa Domnului, și le-a deschis Ezechia înaintea Domnului.
15. Și s’a rugat Ezechia către Domnul, și a zis: Doamne Dumnezeul lui Israil, cel ce șezi pre Heruvimi, tu ești Dumnezeu singur în toate împărățiile pământului, tu ai făcut cerul și pământul.
16. Pleacă Doamne urechea ta, și mă ascultă, deschide Doamne ochii tăi și vezi, și auzi cuvintele lui Senahirim, care a trimis să ocărască pre Dumnezeul cel viu.
17. Că cu adevărat Doamne împărățiea Asirienilor au pustiit neamurile și tot pământul lor.
18. Și pre dumnezeii lor i-au băgat în loc, că n’au fost dumnezei, ci lucruri de mâini omenești, lemne și pietre, pentru aceea i-au pierdut pre ei.
19. Și acum Doamne Dumnezeul nostru, mântuește-ne pre noi din mâna lui, ca să cunoască toate împărățiile pământului, că tu singur ești Domnul Dumnezeu.
20. Și a trimis Isaia fiul lui Amos la Ezechia, zicând: acestea zice Domnul Dumnezeul puterilor, Dumnezeul lui Israil: auzit-am cele ce te-ai rugat către mine pentru Senahirim împăratul Asirienilor.
21. Acesta este cuvântul, care au grăit Domnul pentru dânsul: te defaimă și te batjocorește fecioara fata Sionului, asupra ta capul său clătește fata Ierusalimului.
22. Pre cine ai ocărît și pre cine ai hulit? Și asupra cui ai înălțat glasul și ai ridicat spre înălțime ochii tăi, asupra sfântului lui Israil.
23. Prin mâna solilor tăi ai defăimat pre Domnul, și ai zis: cu mulțimea carelor mele eu mă voiu suì întru înălțimea munților în partea Livanului, și am tăiat chedrii cei mari și chiparoșii lui cei aleși, și am intrat până la mijlocul dumbrăvii Carmilului.
24. Eu sap și beau ape streine, și am pustiit cu urma piciorului meu toate rîurile îngrădite.
25. Au n’ai auzit că aceasta de departe o am făcut, din zilele cele din început o am zidit și o am adus pre ea, și am venit la partea săvârșirii lui, dumbrava Carmilului o am păzit, și au fost ridicările nemerniciei răsboinici cetăți tari.
26. Și cei ce lăcuesc într’însele au slăbit cu mâna, spăimântatu-s’au, și s’au rușinat și s’au făcut ca iarba țarinei și ca iarba ce crește pre coperișul casei, călcare înaintea celui ce stă.
27. Și șederea ta și intrarea ta și ieșirea ta am cunoscut, și mâniea ta, că te-ai mânieat asupra mea.
28. Și trufiea ta s’a suit în urechile mele, și voiu pune belciugul meu în nările tale și zăbale în buzele tale, și te voiu abate în calea pre care ai venit.
29. Și aceasta va fi ție semn: vei mâncà într’acest an cele strânse, și în anul al doilea cele ce răsar, și în anul al treilea sămânță; și secerați și răsădiți vii, și mâncați roada lor.
30. Și va adaoge ce va rămâneà din casa Iudei, va slobozì rădăcini în jos, și va face roadă sus.
31. Că din Ierusalim va ieșì rămășiță și mântuire din muntele Sionului, râvna Domnului puterilor va face aceasta.
32. Pentru aceasta așà zice Domnul către împăratul Asirienilor: nu va intrà în cetatea aceasta, zice Domnul, și nu va aruncà într’însa săgeată, nici va pune asupra ei pavăză, nici va vărsà asupra ei movilă.
33. Pre calea pre care a venit, pre aceea se va întoarce, și în cetatea aceasta nu va intrà, zice Domnul.
34. Și voiu apărà cetatea aceasta ca să o mântuesc pre dânsa pentru mine și pentru David robul meu.
35. Și a fost în noaptea aceea a ieșit îngerul Domnului, și a ucis în tabăra Asirienilor o sută optzeci și cinci de mii, și s’a sculat dimineața, și iată toți erau trupuri moarte.
36. Și s’a ridicat și s’a dus, și s’a întors Senahirim împăratul Asirienilor, și a lăcuit în Ninevi.
37. Și a fost când se închinà el în casa lui Meserah dumnezeul său, Adrameleh și Sarasar fiii lui, l-au ucis cu sabie, și ei au scăpat în pământul Ararat, și a împărățit Asordan fiul lui în locul lui.
CAP. 20.
[modifică]
În zilele acelea s’a bolnăvit Ezechia de moarte, și a intrat la el Isaia prorocul feciorul lui Amos, și a grăit către el: acestea zice Domnul, fă rânduială casei tale, că tu vei murì, și nu vei trăì.
2. Și a întors Ezechia fața sa la perete, și s’a rugat către Domnul, zicând:
3. Adu-ți aminte Doamne de mine, că am umblat înaintea ta întru adevăr și cu inimă plină, și am făcut ce este bine întru ochii tăi, și a plâns Ezechia cu plângere mare.
4. Și când erà Isaia în curtea cea din mijloc, a fost cuvântul Domnului către el, zicând:
5. Întoarce-te și zì către Ezechia povățuitorul poporului meu: acestea zice Domnul Dumnezeul lui David tatăl tău: auzit-am rugăciunea ta, și am văzut lacrămile tale, iată eu te voiu însănătoșà pre tine, și în ziua a treia te vei suì în casa Domnului.
6. Și voiu adaoge preste anii tăi cinsprezece ani, și din mâna împăratului Asirienilor te voiu mântuì pre tine și cetatea aceasta, și te voiu scutì pentru cetatea aceasta, pentru mine și pentru David robul meu.
7. Și a zis Isaia: să ia o legătură de smochine și să pue preste rană, și se va însănătoșà.
8. Și a zis Ezechia către Isaia: ce semn este că mă va însănătoșà Domnul, și mă voiu suì în casa Domnului în ziua a treia.
9. Și a zis Isaia: acest semn va fi ție dela Domnul, că va face Domnul cuvântul, care au grăit: vrei să meargă umbra zece trepte înainte, au să se întoarcă zece trepte înapoi?
10. Și a zis Ezechia: ușor este a abate umbra zece trepte, nu așà, ci să se întoarcă umbra zece trepte înapoi.
11. Și a strigat Isaia prorocul către Domnul, și s’a întors umbra dela semn înapoi zece trepte.
12. În vremea aceea a trimis Merodah Valadan fiul lui Valadan împăratul Vavilonului carte și daruri la Ezechia, că a auzit că s’a bolnăvit.
13. Și i-a părut bine lui Ezechia de dânsele, și le-a arătat lor toată casa vistieriei, argintul și aurul și unsorile și untuldelemn cel bun și casa vaselor sale și câte s’a aflat în vistieriile sale; n’a fost loc în casa sa și întru toată oblăduirea sa, care să nu-l fi arătat Ezechia lor.
14. Și a intrat Isaia prorocul la împăratul Ezechia, și a zis către el: ce au grăit oamenii aceștia? Și de unde au venit la tine? Și a zis Ezechia: din pământ de departe au venit la mine dela Vavilon.
15. Și a zis: ce au văzut în casa ta? Și a zis Ezechia: toate câte sunt în casa mea au văzut, nimic n’a fost în casa mea, ce să nu fi arătat lor, încă și cele ce sunt în vistieriile mele au văzut.
16. Și a zis Isaia către Ezechia: ascultă cuvântul Domnului.
17. Iată vor venì zile, zice Domnul, și se vor luà în Vavilon toate câte sunt în casa ta și câte au câștigat părinții tăi până în ziua aceasta, și nu va rămâneà cuvântul care au zis Domnul.
18. Și fiii tăi, cari vor ieșì din tine, pre cari vei naște se vor luà, și vor fi slujitori în casa împăratului Vavilonului.
19. Și a zis Ezechia către Isaia: bun este cuvântul Domnului, care l-au grăit, fie pace în zilele mele.
20. Iar celelalte întâmplări ale lui Ezechia și toată domnia lui și câte a făcut, fântâna și drumul apei, prin care a băgat apă în cetate, au nu iată acestea scrise sunt în cartea cuvintelor anilor împăraților Iudei?
21. Și a adormit Ezechia cu părinții săi, și s’a îngropat în cetatea lui David, și a împărățit Manasie fiul lui în locul lui.
CAP. 21.
[modifică]
În vârstă de doisprezece ani erà Manasie când a început a împărățì, și cincizeci și cinci de ani a împărățit în Ierusalim, și numele mumei lui Apsiva.
2. Și a făcut rele întru ochii Domnului, și a mers după urîciunile neamurilor, care le-au scos Domnul dela fața fiilor lui Israil.
3. Și s’a întors și a zidit înălțimile care le-a stricat Ezechia tatăl lui, și a ridicat jertfelnic lui Vaal, și a făcut desișurile, în ce chip a făcut Ahaav împăratul lui Israil, s’a închinat la toată puterea cerului, și a slujit lor.
4. Și a zidit jertfelnic în casa Domnului, precum au zis Domnul: în Ierusalim voiu pune numele meu.
5. Și a zidit jertfelnic la toată puterea cerului într’amândouă curțile casei Domnului.
6. Și treceà pre fiii săi prin foc, și se descântà și se vrăjeà, și a făcut grăitori din pântece și ghicitori, și a înmulțit a face ce este rău întru ochii Domnului, ca să-l întărîte pre el.
7. Și a pus idol al desișului în casa de care au zis Domnul către David și către Solomon fiul lui: în casa aceasta și în Ierusalim, care l-am ales din toate neamurile lui Israil, ca să fie numele meu acolo în veac.
8. Și nu voiu mai adaoge a urnì piciorul lui Israil din pământul, care l-am dat părinților lor, carii vor păzì toate câte am poruncit după toată porunca, care a poruncit lor robul meu Moisì.
9. Și n’au ascultat, și i-a înșelat pre ei Manasie a face rele întru ochii Domnului, mai mult decât toate neamurile, care le-au pierdut Domnul dela fața fiilor lui Israil.
10. Și au grăit Domnul prin mâna robilor săi prorocilor, zicând:
11. Pentru toate câte a făcut Manasie împăratul Iudei urîciunile acestea mai rele decât toate câte a făcut Amoreul cel dinaintea lui, făcând pre Iuda să păcătuiască întru idolii săi.
12. Pentru acestea așà zice Domnul Dumnezeul lui Israil: iată eu voiu aduce rele preste Ierusalim și preste Iuda, că tot celui ce va auzì îi vor răsunà amândouă urechile.
13. Și voiu întinde preste Ierusalim funia de măsură a Samariei, și cântarul casei lui Ahaav, și voiu șterge Ierusalimul cum se șterge urciorul cel ce se varsă și se întoarce cu gura în jos.
14. Și voiu gonì rămășița moștenirii mele, și voiu da pre ei în mâinile vrăjmașilor lor, și vor fi de jaf și de pradă tuturor vrăjmașilor lor.
15. Pentrucă ei au făcut ce este rău întru ochii mei, și m’au întărîtat cu mânie din ziua în care am scos pre părinții lor din Eghipet, până în ziua aceasta.
16. Încă și sânge nevinovat a vărsat Manasie mult foarte, până ce a umplut Ierusalimul din gură până în gură, afară de păcatele sale, cu care a pus pre Iuda, ca să facă rele întru ochii Domnului.
17. Iar celelalte întâmplări ale lui Manasie și toate câte a făcut și păcatul lui care a săvârșit, au nu sunt acestea scrise în cartea cuvintelor anilor împăraților Iudei?
18. Și a adormit Manasie cu părinții săi, și s’a îngropat în grădina casei sale, în grădina lui Oza, și a împărățit Amon fiul lui în locul lui.
19. În vârstă de douăzeci și doi de ani erà Amon, când a început a împărățì, și doi ani a împărățit în Ierusalim, și numele mumei lui Mesolam fata lui Arus din Ieteva.
20. Și a făcut rele întru ochii Domnului, în ce chip a făcut Manasie tatăl lui, și a mers pre toată calea, pre care a mers tatăl lui, și a slujit idolilor, cărora a slujit tatăl lui, și s’a închinat lor.
21. Și a părăsit pre Domnul Dumnezeul părinților lui, și n’a umblat în calea Domnului,
22. Și s’au sculat slugile lui Amon asupra lui, și au omorît pre împăratul în casa lui.
23. Și a bătut poporul locului pre toți cei ce s’au fost sculat asupra împăratului Amon, și a făcut poporul țării împărat pre Iosia fiul lui în locul lui.
24. Iar celelalte întâmplări ale lui Amon câte a făcut, au nu sunt acestea scrise în cartea cuvintelor anilor împăraților Iudei?
25. Și l-au îngropat pre el în mormântul lui în grădina lui Oza, și a împărățit Iosia fiul lui în locul lui.
CAP. 22.
[modifică]
În vârstă de opt ani erà Iosia, când a început a împărățì, și treizeci și unul de ani a împărățit în Ierusalim, și numele mumei lui Iedia fata lui Edela din Vasurot.
2. Și a făcut ce este drept întru ochii Domnului, și a mers pre toată calea lui David tatăl său, nu s’a abătut deadreapta, nici deastânga.
3. Și a fost în anul al optsprezecelea al împăratului Iosia în luna a șaptea, a trimis împăratul pre Sapfan logofătul casei Domnului feciorul lui Ezelia fiul lui Mesolam, zicând:
4. Sue-te la Helchia preotul cel mare, și pecetluește argintul, care s’a băgat în casa Domnului, care l-au băgat cei ce păzesc pragul dela popor.
5. Și să-l deà în mâinile celor ce fac lucrurile cele ce sunt în casa Domnului, și l-a dat celor ce fac lucrurile în casa Domnului, și ei să dreagă stricăciunea casei.
6. Teslarilor și clăditorilor și zidarilor, ca să cumpere lemne și pietre cioplite, să dreagă stricăciunea casei.
7. Nu luà dela ei seamă de argintul ce-l dà lor, că cu credință lucrau.
8. Și a zis Helchia preotul cel mare către Sapfan logofătul: cartea legii am aflat în casa Domnului, și a dat Helchia lui Sapfan cartea, și o a cetit.
9. Și a intrat în casa Domnului la împăratul, și a adus împăratului cuvânt, zicând: topit-au robii tăi argintul, care s’a aflat în casa Domnului, și l-a dat în mâna celor ce fac lucrurile cele ce sunt în casa Domnului.
10. Și a spus Sapfan logofătul către împăratul, zicând: o carte mi-a dat mie Helchia preotul.
11. Și o a cetit Sapfan înaintea împăratului, și a fost dacă a auzit împăratul cuvintele cărții legii, ș’a rupt hainele sale.
12. Și a poruncit împăratul lui Helchia preotul și lui Ahicam feciorul lui Sapfan și lui Ahovor feciorul lui Miheu și lui Sapfan logofătul și lui Asaia sluga împăratului, zicând:
13. Mergeți și întrebați pre domnul pentru mine și pentru tot poporul și pentru tot Iuda și pentru cuvintele cărții aceștiea, care s’a aflat, că tare s’a aprins mâniea Domnului asupra noastră, pentrucă n’au ascultat părinții noștri cuvintele cărții aceștia, ca să facă toate câte s’au scris nouă.
14. Și a mers Helchia preotul și Ahicam și Ahovor și Sapfan și Asaia la Oldanà prorocița femeia lui Selim feciorul lui Tecue fiul lui Aras păzitorul de haine, și ea lăcuià în Ierusalim în Masena, și a grăit către dânsa.
15. Iar ea a zis lor: acestea zice Domnul Dumnezeul lui Israil, spuneți omului celui ce v’a trimis pre voi la mine.
16. Acestea zice Domnul: iată eu voiu aduce rele preste locul acesta și preste cei ce lăcuesc într’însul toate cuvintele cărții, care o a cetit împăratul Iudei.
17. Pentrucă m’au părăsit pre mine, și au jertfit la dumnezei streini, ca să mă mânie pre mine întru toate faptele mâinilor lor, și se va aprinde mâniea mea în locul acesta, și nu se va stinge.
18. Și împăratul Iudei, care v’a trimis pre voi să întrebați pre Domnul, aceasta să-i spuneți, acestea zice Domnul Dumnezeul lui Israil:
19. Cuvintele care le-ai auzit, pentru care s’a mâhnit inima ta, și te-ai smerit de fața Domnului, auzind câte am grăit asupra locului acestuia și asupra celor ce lăcuesc într’însul, că se vor stinge și se vor osândì, și ți-ai rupt hainele tale, și ai plâns înaintea mea, și eu încă am auzit, zice Domnul.
20. Pentru aceasta iată eu te voiu adăogà pre tine la părinții tăi, și te vei adunà la mormântul tău cu pace, și nu vor vedeà ochii tăi toate relele, care le voiu aduce eu preste locul acesta și preste cei ce lăcuesc pre el, și spuseră împăratului cuvântul.
CAP. 23.
[modifică]
Și a trimis împăratul, și a adunat la sine pre toți bătrânii Iudei și ai Ierusalimului.
2. Și s’a suit împărătul în casa Domnului, și tot omul Iudei și toți cei ce lăcuesc în Ierusalim împreună cu el, și preoții și prorocii și tot poporul dela mic până la mare, și a cetit în auzul lor toate cuvintele cărții legii, care s’a aflat în casa Domnului.
3. Și a stătut împăratul pre loc înalt, și a făcut legătură înaintea Domnului, că vor umblà după Domnul, și vor păzì poruncile lui și mărturiile lui și îndreptările lui, cu toată inima și cu tot sufletul, și vor face cuvintele legăturii aceștia, care sunt scrise în cartea aceasta, și a primit tot poporul legătura aceasta.
4. Și a poruncit împăratul lui Helchia preotul cel mare și preoților celor de al doilea rând și celor ce păzesc pragul, să scoață din biserica Domnului toate vasele cele făcute lui Vaal și desimei și la toată puterea cerului, și le-au ars afară de Ierusalim în valea chedrilor, și cenușa lor o au pus în Vetil.
5. Și au ars pre Homarimi, pre carii i-au fost pus împărații Iudei să tămâeze pre înălțimi și în cetățile Iudei și împrejurul Ierusalimului, așijderea și pre cei ce tămâiau lui Vaal și soarelui și lunii și planeturilor și la toată puterea cerului.
6. Și au scos desișul din casa Domnului afară de Ierusalim în valea chedrilor, și l-au ars și l-au făcut cenușă, și au aruncat cenușa lui preste mormânturile fiilor poporului.
7. Și au stricat casa desfrâului celor din casa Domnului, unde țeseau femeile podoabele desișului.
8. Și au adus pre toți preoții din cetățile Iudei, și au spurcat înălțimile unde au tămâiat preoții dela Gheval și până la Versaveè, și au stricat și casa porților, care erà la ușa porții lui Isus mai marele cetății, care erà deastânga cum intrà omul pe poarta cetății.
9. Însă nu se suiau preoții înălțimilor la jertfelnicul Domnului în Ierusalim, ci numai mâncau azime între frații lor.
10. Și au spurcat Tofetul cel din valea fiului lui Enom, ca nimenea să nu-și treacă pre feciorul său sau pre fata sa lui Moloh prin foc.
11. Și au depărtat caii, carii i-au fost dat împărații Iudei soarelui, la intrarea în casa Domnului, la cămara lui Natan famenulîn Farurim, și carul soarelui l-a ars cu foc.
12. Și jertfelnicile cele de pre casa cea înaltă a lui Ahaz, care le-au făcut împărații Iudei, și jertfelnicile care le-a făcut Manasie într’amândouă curțile casei Domnului, împăratul le-a stricat și le-a rupt de acolo, și a aruncat cenușa lor în pârîul chedrilor.
13. Și casa cea din fața Ierusalimului deadreapta muntelui lui Mostat, care o a fost zidit Solomon împăratul lui Israil, Astartei urâciunei Sidonenilor și lui Hamos și desfrânărei lui Moav și lui Moloh urâciunei fiilor lui Amon, le-a spurcat împăratul.
14. Și a sfărâmat stâlpii și a stricat desișurile și a umplut locurile lor cu oase de oameni.
15. Încă și jertfelnicul cel din Vetil, cel înalt care l-a făcut Ierovoam feciorul lui Navat, cel ce a făcut pre Israil a păcătuì, și jertfelnicul cel înalt și acela l-a stricat, și a zdrobit pietrele lui și le-a sfărâmat ca țărâna, și a ars desișul.
16. Și s’a abătut Iosia, și a văzut mormânturile cele ce erau acolo în cetate, și a trimis și a luat oasele din mormânturi, și le-a ars preste jertfelnic și l-a spurcat pre el, după cuvântul Domnului, care l-a grăit omul lui Dumnezeu, când stà Ierovoam la sărbătoare lângă jertfelnic. Și întorcându-se Iosia a ridicat ochii săi spre mormântul omului lui Dumnezeu, cel ce a grăit cuvintele acestea.
17. Și a zis: ce este mormântul acela care-l văz eu? Și au răspuns lui oamenii cetății: omul lui Dumnezeu este, cel ce a ieșit din Iuda, și mai nainte a spus cuvintele acestea, care le-ai făcut cu jertfelnicul din Vetil.
18. Și a zis: lăsați-l, nimeni să nu atingă oasele lui, și s’au păstrat oasele lui cu oasele prorocului, cel ce a venit din Samaria.
19. Încă și toate casele înălțimilor din cetățile Samariei, care le-au făcut împărații lui Israil, ca să mânie pre Domnul, le-a stricat Iosia, și a făcut lor toate lucrurile, care le-a făcut în Vetil.
20. Și a junghiat pre toți preoții înălțimilor, carii erau acolo pre jertfelnice, și a ars oase de oameni preste ele, și s’a întors în Ierusalim.
21. Și a poruncit împăratul la tot poporul, zicând: faceți Paștile Domnului Dumnezeului vostru, precum este scris în cartea legii aceștia.
22. Că nu s’au făcut Paștile acestea din zilele judecătorilor, carii judecau pre Israil și în toate zilele împăraților lui Israil și a împăraților Iudei.
23. Fără numai în anul al optsprezecelea al lui Iosie împăratul s’a făcut paștile acestea Domnului în Ierusalim.
24. Încă și pre grăitori din pântece și pre gâcitori și Terafinii și idolii și toate urîciunile cele ce s’au făcut în pământul Iudei și în Ierusalim le-a scos împăratul Iosia, ca să întărească cuvintele legii cele scrise în cartea, care o a aflat Helchia preotul în casa Domnului.
25. Asemenea lui n’a fost mai nainte de el împărat, care să se fi întors către Domnul cu toată inima sa și cu tot sufletul său și cu toată vîrtutea sa, după toată legea lui Moisì, nici după el nu s’a sculat asemenea lui.
26. Ci tot nu s’au întors Domnul de către mâniea iuțimei sale celei mari cu care s’au mânieat pre Iuda, pentru toate întărîtările, cu care l-a întărîtat pre el Manasie.
27. Și au zis Domnul: și pre Iuda îl voiu lepădà dela fața mea, precum am lepădat pre Israil, și voiu părăsì cetatea aceasta, care o am ales Ierusalimul, și casa de care am zis: fi-va numele meu acolo.
28. Iar celelalte întâmplări ale lui Iosia și toate câte a făcut, au nu sunt acestea scrise în cartea cuvintelor anilor împăraților Iudei?
29. În zilele lui s’a suit Faraon Nehao împăratul Eghipetului asupra împăratului Asirienilor la rîul Efratului, și a mers Iosia împăratul întru întâmpinarea lui, și l-a omorît pre el Nehao în Maghedo, dacă l-a văzut pre el.
30. Și l-au suit pre el slugile lui mort din Maghedo, și l-au adus în Ierusalim, și l-au îngropat în mormântul lui în cetatea lui David. Și a luat poporul pământului pre Ioahaz feciorul lui Iosia, și l-a uns pre el și l-a făcut împărat în locul tatălui său.
31. În vârstă de douăzeci și trei de ani erà Ioahaz, când a început a împărățì, și trei luni a împărățit în Ierusalim, și numele mumei lui erà Amital fata lui Ieremie din Lovna.
32. Și a făcut rele înaintea Domnului, după toate câte au făcut părinții lui.
33. Și l-a mutat pre el Faraon Nehao în Revlà în pământul Ematului, ca să nu împărățească în Ierusalim, și a poruncit să plătească pământul dajdie o sută de talanți de argint și o sută de talanți de aur.
34. Și a pus Faraon Nehao preste ei împărat pre Eliachim feciorul lui Iosie împăratul Iudei în locul lui Iosie tatăl său, și i-a schimbat numele în Ioachim, și pre Ioahaz l-a luat și l-a dus în Eghipet, și a murit acolo.
35. Și argintul și aurul l-a dat Ioachim lui Faraon, însă a pus bir pământului, ca să deà argintul precum a poruncit Faraon, fiecare după puterea sa, și a strâns argintul și aurul dela poporul pământului, ca să-l deà lui Faraon Nehao.
36. În vârstă de douăzeci și cinci de ani erà Ioachim, când a început a împărățì, și unsprezece ani a împărățit în Ierusalim, și numele mumei lui Ieldaf fata lui Fadail din Rama.
37. Și a făcut rele întru ochii Domnului, după toate câte au făcut părinții lui.
CAP. 24.
[modifică]
În zilele lui s’a suit Navuhodonosor împăratul Vavilonului, și s’a făcut Ioachim rob lui trei ani, și s’a întors și s’a scos de supt el.
2. Și i-au trimis lui Domnul pre tâlharii Haldeilor și pre tâlharii Siriei și pre tâlharii lui Noav și pre tâlharii fiilor lui Amon, și i-au trimis pre ei în pământul Iudei, ca să-i piarză pre ei, după cuvântul Domnului, care l-au grăit prin mâna robilor săi prorocilor.
3. Însă mâniea Domnului erà asupra Iudei, ca să-l lepede pre el dela fața sa pentru păcatele lui Manasie, după toate câte a făcut.
4. Că și sânge nevinovat a vărsat și a umplut Ierusalimul de sânge nevinovat, și n’au voit Domnul să se milostivească spre el.
5. Iar celelalte întâmplări ale lui Ioachim și toate câte a făcut, au nu iată acestea scrise sunt în cartea cuvintelor anilor împăraților Iudei?
6. Și a adormit Ioachim cu părinții săi, și a împărățit Ioahin feciorul lui în locul lui.
7. Și mai mult n’a mai adaos împăratul Eghipetului a ieșì din pământul său, că a fost luat împăratul Vavilonului dela rîul Eghipetului până la rîul Efratului toate câte erau ale împăratului Eghipetului.
8. În vârstă de optsprezece ani erà Ioahin, când a început a împărățì, și trei luni a împărățit în Ierusalim, și numele mumei lui Nesta fata lui Elanastan din Ierusalim.
9. Și a făcut rele întru ochii Domnului, după toate câte a făcut tatăl lui.
10. Și în vremea aceea s’a suit Navuhodonosor împăratul Vavilonului asupra Ierusalimului, și a încunjurat cetatea.
11. Și a venit Navuhodonosor împăratul Vavilonului la cetate, și slugile lui o băteau pre ea.
12. Și a ieșit Ioahin împăratul Iudei la împăratul Vavilonului, el și slugile lui și mama lui și boierii lui și famenii lui, și i-a luat pre ei împăratul Vavilonului în al optulea an al împărăției lui.
13. Și a scos toate visteriile de acolo cele din casa Domnului și visteriile casei împăratului, și a tăiat toate vasele cele de aur, care le-a făcut Solomon împăratul lui Israil în biserica Domnului, după cuvântul Domnului.
14. Și a dus Ierusalimul și pre toți boierii și pre cei tari la vîrtute, zece mii de robi, și pre tot teslarul și fierarul, și n’au rămas fără numai săracii pământului.
15. Și a dus pre Ioahin în Vavilon, și pre muma lui și pre femeile lui și pre famenii lui și pre cei tari ai pământului i-a dus în străinătate, din Ierusalim în Vavilon.
16. Și pre toți bărbații oastei șapte mii și pre meșterii cei de lemn și pre meșterii cei de fier o mie, pre toți cei tari, carii făceau răsboiu, și i-a dus pre ei împăratul Vavilonului în străinătate în Vavilon.
17. Și a pus împăratul Vavilonului pre Vatania feciorul lui Ioahin împărat în locul lui, și i-a pus numele Sedechia.
18. În vârstă de douăzeci și unul de ani erà Sedechia, când a început a împărățì și unsprezece ani a împărățit în Ierusalim, și numele mumei lui Amitala fata lui Ieremia din Lovna.
19. Și a făcut rele întru ochii Domnului, după toate câte a făcut Ioahin.
20. Că mâniea Domnului erà preste Ierusalim și preste Iuda, până ce i-au lepădat pre ei dela fața sa. Și n’a vrut să asculte Sedechia de împăratul Vavilonului.
CAP. 25.
[modifică]
Și a fost în anul al nouălea al împărăției lui, în luna a zecea, în unsprezece ale lunii, a venit Navuhodonosor împăratul Vavilonului, cu toată puterea lui asupra Ierusalimului.
2. Și a făcut zid împrejurul lui, și a încunjurat cetatea până la al unsprezecelea an al împăratului Sedechia.
3. În ziua a noua a lunii s’a întărit foametea în cetate, și n’aveà pâine poporul locului.
4. Și s’a rupt cetatea și toți oamenii cei răsboinici au ieșit noaptea pre calea porții cei din mijlocul zidurilor, aceasta este a grădinii împăratului, și au fugit pre calea Aravei, fiind Haldeii împrejurul cetății.
5. Și a alergat oștirea Haldeilor după împăratul, și l-a ajuns în Aravotul Ierihonului, și toată puterea lui o a risipit dela el.
6. Și au prins pre împăratul și l-au adus la împăratul Vavilonului în Revlata, și i-a făcut lui judecată.
7. Și pre fiii lui Sedechia i-a junghiat înaintea ochilor lui, și ochii lui Sedechia i-a scos și l-au legat pre el cu lanțuri, și l-au dus în Vavilon.
8. Iar în luna a cincea în șapte zile ale lunii, acesta este anul al nouăsprezecelea al lui Navuhodonosor împăratul Vavilonului, a venit Navuzardan cel mai mare preste bucătari, care stà înaintea împăratului Vavilonului în Ierusalim.
9. Și a ars casa Domnului și casa împăratului și toate casele Ierusalimului și toată casa mare o a ars cel mai mare preste bucătari.
10. Și zidul Ierusalimului împrejur l-a stricat puterea Haldeilor.
11. Iar pre celalt popor, care a rămas în cetate și pre cei fugiți, cari au fugit la împăratul Vavilonului și oștirea cea rămasă, i-a dus Navuzardan cel mai mare preste bucătari.
12. Și din săracii pământului a lăsat cel mai mare preste bucătari, ca să grijească de vii și de țarini.
13. Și stâlpii cei de aramă din casa Domnului și temeliile și marea cea de aramă din casa Domnului le-au sfărâmat Haldeii, și arama o au dus în Vavilon.
14. Și căldările și furculițele și topitorile și cățuile și toate vasele de aramă, cu care slujeà, le-au luat.
15. Și cădelnițele și paharele cele de aur și de argint le-a luat bucătarul cel mare.
16. Doi stâlpi și o mare și temeliile, care le-a făcut Solomon casei Domnului, nu erà măsură arămii tuturor vaselor.
17. De optsprezece coți erà înălțimea unui stâlp, și deasupra lui erà cunună de aramă de trei coți de înaltă, și mreaja și rodiile împrejurul cununei toate de aramă, asemenea erà și la stâlpul celalt, și rodii o sută preste mreje împrejur.
18. Și a luat cel mai mare preste bucătari pre Saraia preotul cel dintâiu, și pre Sofonia feciorul, care erà al doilea și pre cei trei, carii păzesc pragul.
19. Și din cetate a luat un famen, care erà cârmuitor preste bărbații cei de oaste, și cinci oameni de cei ce vedeau fața împăratului, carii s’au aflat în cetate, și pre logofătul căpitanul oastei, care întocmeà poporul țării, și șasezeci de oameni din poporul țării, carii s’au aflat în cetate.
20. Și i-a luat pre ei Navuzardan cel mai mare preste bucătari, și i-a dus la împăratul Vavilonului în Revlata.
21. Și i-a bătut pre ei împăratul Vavilonului, și i-a omorît în Revlata în pământul Ematului, și Iuda a fost strămutat din pământul său.
22. Și poporului, care a rămas în pământul Iudei, pre care l-a lăsat Navuhodonosor împăratul Vavilonului, a pus mai mare pre Godolia feciorul lui Ahicam fiul lui Safan.
23. Și auzind toți mai marii puterii, ei și oamenii lor, cum că a pus mai mare împăratul Vavilonului pre Godolia, au venit la Godolia în Masifat și Ismail feciorul lui Natanie și Ionà feciorul lui Karit și Saraia feciorul lui Tanamat Netofatieanul și Iezonia feciorul lui Mahati, ei și oamenii lor.
24. Și a jurat Godolia lor și oamenilor lor, și a zis lor: nu vă temeți a slujì Haldeilor, ședeți pe pământul acesta, și slujiți împăratului Vavilonului, și bine va fi vouă.
25. Și a fost în luna a șaptea, venit-a Ismail feciorul lui Natanie fiul lui Elisama din sămânța împăraților și zece oameni cu el, și au bătut pre Godolia și a murit, și pre Jidovii și pre Haldeii, carii erau cu el în Masifat.
26. Și s’a sculat tot poporul dela mic până la mare și boierii puterii, și s’au dus în Eghipet, că se temeau de fața Haldeilor.
27. Și a fost în anul al treizeci și șapte al străinătății lui Ioahin împăratul Iudei în luna a douăsprezece în ziua a douăzeci și șapte a lunei, Evilmerodah împăratul Vavilonului în anul împărăției sale, a ridicat fruntea lui Ioahin împăratul Iudei, și l-a scos pre el din temniță.
28. Și a grăit către el bune, și a pus scaunul lui mai sus decât scaunile împăraților, celor ce erau cu el în Vavilon.
29. Și i-a schimbat hainele, care le-a avut în temniță, și mâncà pâine pururea înaintea lui în toate zilele vieții sale.
30. Și hrana lui, hrană deapururea s’a dat lui din casa împăratului, pe fiecare zi în toate zilele vieții lui.