Biblia 1914/3 Împărați

CAP. 1.

Solomon.

Iar împăratul David îmbătrânise îndelungat de zile, și-l învăleà cu haine, și nu se încălzeà.

1 Paral. 23, 1.

2. Și au zis slugile lui către dânsul: să caute împăratului fecioară tânără, și să stea înaintea împăratului și să-l încălzească și să doarmă cu el, și se va încălzì domnul nostru împăratul.

3. Și a căutat fecioară frumoasă din tot hotarul lui Israil, și a aflat pre Avisag Somaniteanca, și o a adus la împăratul.

4. Și fecioara erà la chip frumoasă foarte, și încălzeà pre împăratul și slujeà lui, și împăratul nu o a cunoscut pre ea.

5. Iar Adonias feciorul Aghitei s’a ridicat, zicând: eu voiu împărățì, și ș’a făcut luiș care și călăreți, și cincizeci de oameni alergau înaintea lui.

2 Împ. 3, 3.

6. Și nu l-a oprit pre el tatăl său niciodată, zicând: pentruce faci aceasta? Și erà el la chip frumos foarte, și pre el l-a născut după Avesalom.

7. Și a vorbit cu Ioav feciorul Saruei și cu Aviatar preotul, carii ajutau pre Adonias urmând lui.

8. Iar Sadoc preotul și Vaneas feciorul lui Iodae și Natan prorocul și Semei și Risi și vitejii lui David, nu erau cu Adonias.

3 Împ. 4, 18.

9. Și a junghiat Adonias oi și viței și miei, la piatra lui Zoelet, care erà lângă fântâna lui Roghil, și a chemat pre toți frații săi pre fiii împăratului și pre toți bărbații lui Iuda și pre slugile împăratului.

2 Împ. 17, 17; Is. Navì 15, 7.

10. Iar pre Natan prorocul și pre Vaneas și pre viteji și pre Solomon fratele său, n’a chemat.

11. Și a grăit Natan către Virsaviea muma lui Solomon zicând: au n’ai auzit că s’a făcut împărat Adonias feciorul Aghitei, și domnul nostru David nu știe?

12. Și acum vino să-ți dau sfat și să-ți mântuești sufletul tău și sufletul fiului tău Solomon.

13. Vino și intră la împăratul David, și grăește către el zicând: doamne al meu împărate! Au nu te-ai jurat tu roabei tale, zicând: că Solomon fiul tău va împărățì după mine, și el va ședeà pre scaunul meu? Pentruce dar împărățește Adonias?

14. Și iată încă grăind tu cu împăratul, și eu voiu intrà după tine, și voiu plinì cuvintele tale.

15. Și a intrat Virsaviea la împăratul în cămară, și împăratul erà bătrân foarte, și Avisag Somaniteanca slujà împăratului.

16. Și s’a plecat Virsaviea și s’a închinat împăratului, și a zis împăratul: ce este?

17. Iar ea a zis: doamne al meu împărate! Tu ai jurat întru Domnul Dumnezeul tău roabei tale, zicând: că fiul tău Solomon va împărățì după mine, și el va ședeà pre scaunul meu.

18. Și acum iată Adonias împărătește, și tu doamne al meu împărate! Nu știi.

19. Și a junghiat viței și miei și oi multe, și a chemat pre toți fiii împăratului și pre Aviatar preotul, și pre Ioav căpetenia oastei, iar pre Solomon robul tău nu l-a chemat.

20. Și tu doamne al meu împărate! Ochii a tot Israilul spre tine, să le spui lor, cine va ședeà pre scaunul domnului meu împăratului după dânsul.

21. Și va fi după ce va adormì domnul meu împăratul cu părinții săi, și voiu fi eu și Solomon fiul meu greșiți.

22. Și iată încă grăind ea către împăratul, a intrat și Natan prorocul.

23. Și spuseră împăratului, zicând: iată Natan prorocul, și a intrat la fața împăratului, și s’a închinat împăratului cu fața la pământ.

24. Și a zis Natan: doamne al meu împărate! Tu ai zis: că Adonias va împărățì după mine, și că el va ședeà pre scaunul meu?

25. Că s’a pogorît astăzi, și a junghiat viței și miei și oi multe, și a chemat pre toți fiii împăratului și pre căpeteniile oastei și pre Aviatar preotul, și iată beau și mănâncă înaintea lui, și au zis: să trăiască împăratul Adonias.

26. Și pre mine robul tău și pre Sadoc preotul și pre Vaneas feciorul lui Iodae și pre Solomon robul tău n’a chemat.

27. Au dela domnul meu împăratul cuvântul acesta s’a făcut fără să fi spus robului tău, cine va ședeà pre scaunul domnului meu împăratului după dânsul?

28. Și a răspuns împăratul David, și a zis: chemați pre Virsaviea, și ea a intrat înaintea împăratului, și a stătut înaintea lui.

29. Și a jurat împăratul, și a zis: viu este Domnul cel ce au izbăvit sufletul meu din toată primejdiea.

30. Că precum am jurat ție întru Domnul Dumnezeul lui Israil,zicând: că Solomon fiul tău va împărățì după mine, și el va ședeà pre scaunul meu în locul meu, așà voiu face în ziua aceasta.

31. Și s’a plecat Virsaviea cu fața la pământ și s’a închinat împăratului, și a zis: să trăiască domnul meu împăratul David în veac!

32. Și a zis împăratul David: chemați-mi pre Sadoc preotul și pre Natan prorocul, și pre Vaneas feciorul lui Iodae, și au intrat înaintea împăratului, și le-a zis lor împăratul:

33. Luați pre slugile domnului vostru cu voi, și puneți călare pre fiul meu Solomon pre mușcoiul meu, și-l duceți în Sion.

34. Și să-l ungă pre el acolo Sadoc preotul și Natan prorocul, împărat preste Israil, și trâmbițați cu cornul și strigați: să trăiască împăratul Solomon!

35. Și vă veți suì după el și va intrà și va ședeà pre scaunul meu, și el va împărățì în locul meu, că am poruncit să fie povățuitor preste Israil și preste Iuda.

36. Și a răspuns Vaneas feciorul lui Iodae împăratului, și a zis: fie așà, adevereze Domnul Dumnezeu cuvântul domnului meu împăratului.

4 Împ. 8, 19.

37. Precum au fost Domnul cu domnul meu împăratul, așà să fie cu Solomon, și să mărească scaunul lui mai mult decât scaunul domnului meu împăratul David.

38. Și s’a pogorît Sadoc preotul și Natan prorocul și Vaneas feciorul lui Iodae și Hereti și Feleti, și au pus pre Solomon pre mușcoiul împăratului David, și l-au adus pre el în Sion.

2 Împ. 15, 18.

39. Și a luat Sadoc Preotul cornul cel cu untdelemn din cort, și a uns pre Solomon, și a trâmbițat cu cornul, și a zis tot poporul: să trăiască împăratul Solomon!

40. Și s’a suit tot poporul după el, și jucà poporul cu danțuri, și făceà veselie mare, că răsunà pământul de glasul lor.

41. Și a auzit Adonias și toți chemații lui când sfârșise ospățul, și a auzit Ioav glasul cornului, și a zis: ce este glasul de care răsună cetatea?

42. Și încă grăind el, iată și Ionatan feciorul lui Aviatar preotul venì, și a zis Adonias: intră că om cinstit ești tu, și bune vestiri știi.

43. Și a răspuns Ionatan, și a zis lui Adonias: cu adevărat domnul nostru împăratul David a făcut împărat pre Solomon.

44. Și a trimis cu el împăratul pre Sadoc Preotul și pre Natan Prorocul și pe Vaneas feciorul lui Iodae și pre Hereti și pre Feleti, și l-a pus călare pre mușcoiul împăratului.

45. Și l-a uns pre el Sadoc Preotul și Natan prorocul, împărat în Sion, și s’au suit de acolo veseli, și a răsunat cetatea, acesta este glasul care l-ați auzit.

46. Și a șezut Solomon pre scaunul împărăției.

47. Și au intrat slugile împăratului să binecuvinteze pre Domnul nostru pre împăratul David zicând: bun să facă Dumnezeu numele lui Solomon fiului tău mai mult decât numele tău, și să mărească scaunul lui mai pre sus decât scaunul tău, și s’a închinat împăratului pre patul lui.

48. Și așà a zis împăratul: bine este cuvântat Domnul Dumnezeul lui Israil, cel ce au dat astăzi din sămânța mea șezător pre scaunul meu, și ochii mei văd.

49. Și s’au spăimântat, și s’au sculat toți chemații lui Adonias, și s’a dus fiecare om în calea sa.

50. Și s’a temut Adonias de fața lui Solomon, și s’a sculat, și s’a dus, și s’a prins de coarnele jertfelnicului.

3 Împ. 2, 28.

51. Și s’a spus lui Solomon, zicând: Adonias s’a temut de împăratul Solomon, și iată se ține de coarnele jertfelnicului, zicând: să’mi jure astăzi împăratul Solomon că nu va omorî pre robul său cu sabiea.

52. Și a zis Solomon: de va fi om bun, nu va cădeà nici unul din perii lui pre pământ; iar de se va aflà răutate într’însul, se va omorî.

53. Și a trimis împăratul Solomon, și l-a luat pre el dela jertfelnic, și a intrat și s’a închinat împăratului Solomon, și i-a zis Solomon lui: mergi la casa ta.

CAP. 2.

Moartea lui David.

Și s’au apropiat zilele lui David ca să moară, și a poruncit lui Solomon fiul său zicând:

2. Eu merg în calea a tot pămînteanul, iar tu te întărește, și fii bărbat.

A 2 Lege 31, 7; Isus Navì 1, 7 și 23, 14.

3. Și păzește rânduelele Domnului Dumnezeului tău, ca umblând întru căile lui, să păzești poruncile lui și îndreptările lui și judecățile lui și mărturiile lui, cele scrise în legea lui Moisì, ca să înțelegi cele ce vei face după toate câte voiu porunci ție.

A 2 Lege 17, 19.

4. Ca să întărească Domnul cuvântul său, care au grăit către mine zicând: de vor păzì fiii tăi calea sa, ca să umble înaintea mea întru adevăr cu toată inima sa și cu tot sufletul său, zicând: nu va lipsì ție bărbat de pre scaunul lui Israil.

3 Împ. 6, 12.

5. Iar tu ai cunoscut, câte a făcut mie Ioav feciorul Saruei, câte a făcut celor două căpetenii ai oștirii lui Israil, lui Avenir feciorul lui Nir și lui Amesai feciorul lui Ieter, că i-a omorît pre ei, și a vărsat sânge de răsboiu în pace, și a pus sânge nevinovat în brâul său cel dela mijlocul său, și întru încălțămintea picioarelor lui.

2 Împ. 3, 26, 39 și 20, 10.

6. Și vei face după înțelepciunea ta, și să nu lași să se ducă bătrânețele lui cu pace în iad.

7. Iar fiilor lui Verzeli Galaaditeanul să faci milă, și să fie între cei ce mănâncă din masa ta, că ei au venit la mine când fugeam de fața lui Avesalom fratele tău.

2 Împ. 17, 27 și 19, 31.

8. Și iată cu tine este Semei feciorul lui Ghira fiul lui Iemini din Vaurim, acesta m’a blestemat blestem rău în ziua în care mă duceam la tabără, și s’a pogorît întru întâmpinarea mea la Iordan, și m’am jurat lui pre Domnul, zicând: nu te voiu omorî cu sabie.

2 Împ. 16, 5 și 19, 16.

9. Pentru aceea să nu-l lași ca pre un nevinovat, că om înțelept ești tu, și vei cunoaște ce vei face lui, și să duci căruntețele lui cu sânge în iad.

10. Și a adormit David cu părinții săi, și s’a îngropat în cetatea lui David.

Fapt. 2, 29.

11. Iar zilele câte a împărățit David preste Israil au fost patruzeci de ani: în Hevron a împărățit șapte, ani, și în Ierusalim treizeci și trei de ani.

2 Împ. 5, 4.

12. Și a șezut Solomon pre scaunul lui David Tatăl său fiind de doisprezece ani, și s’a întărit împărăția lui foarte.

2 Împ. 2, 11; 1 Paral. 29, 23.

13. Și a intrat Adonias feciorul Aghitei la Virsaviea muma lui Solomon, și s’a închinat ei, iar ea a zis: vii cu pace? Și el a zis: pace.

14. Și a zis el: cuvânt am către tine, și i-a zis lui: grăește.

15. Și a zis ei: tu știi că a mea erà împărățiea, și spre mine a căutat tot Israilul ca să împărățesc, și s’a întors împărățiea, și s’a făcut a fratelui meu, că dela Domnul s’a făcut lui.

1 Paral. 22, 9.

16. Și acum o cerere cer eu dela tine; nu-ți întoarce fața ta, și Virsaviea a zis: grăește.

17. Și a zis ei: grăește rogu-te către Solomon împăratul, că nu-și va întoarce fața sa de către tine, și să-mi dea mie femeie pre Avisag Somaniteanca.

18. Și a zis Virsaviea: bine, eu voiu grăì pentru tine împăratului.

19. Și a intrat Virsaviea la împăratul Solomon, ca să grăiască lui pentru Adonias, și s’a sculat împăratul înaintea ei, și s’a închinat ei, și a șezut pre scaunul său, și s’a pus scaun mumei împăratului, și a șezut deadreapta lui.

20. Și a zis lui: o cerere mică eu cer dela tine, să nu întorci fața mea, și a zis împăratul: cere maica mea, că nu te voiu întoarce.

21. Iar ea a zis: să se deà Avisag Somaniteanca femeie lui Adonias fratelui tău.

22. Și a răspuns împăratul Solomon, și a zis maicii sale: și pentru ce ai cerut tu pre Avisag Somaniteanca lui Adonias? Cere-i lui împărățiea, că el este fratele meu cel mai mare decât mine, și lui Aviatar preotul și lui Ioav feciorul Saruei mai marele oștirilor, prieteni.

23. Și s’a jurat împăratul Solomon pre Domnul, zicând: așà să-mi facă mie Dumnezeu și așà să-mi adauge, asupra sufletului său a grăit Adonias cuvântul acesta.

24. Și acum viu este Domnul cel ce m’au gătit și m’au pus pre scaunul lui David tatălui meu, și mi-au făcut mie casă, precum au grăit Domnul, că astăzi se va omorî Adonias.

25. Și a trimis împăratul Solomon pe Vaneas feciorul lui Iodae, și l-a ucis, și a murit Adonias în ziua aceea.

26. Și lui Aviatar preotul a zis împăratul: mergi tu în Anatot în țarina ta, că vinovat morții ești tu în ziua aceasta, ci nu te voiu omorî, pentrucă ai purtat sicriul legii Domnului înaintea lui David tatălui meu, și pentrucă ai pătimit întru toate câte a pătimit tatăl meu.

1 Împ. 22, 20; 2 Împ. 15, 24.

27. Și a lepădat Solomon pre Aviatar să nu fie preot Domnului, ca să se plinească cuvântul Domnului, care l-au grăit asupra casei lui Ilì în Silom.

1 Împ. 2, 31.

28. Și a venit vestea până la Ioav feciorul Saruei, că Ioav se plecase după Adonias, iar după Solomon nu s’a fost plecat, și a fugit Ioav în cortul Domnului și s’a apucat de coarnele jertfelnicului.

29. Și s’a spus lui Solomon zicând: că a fugit Ioav în cortul Domnului, și iată se ține de coarnele jertfelnicului, și a trimis Solomon împăratul la Ioav, zicând:

30. Ce s’a întâmplat ție de ai fugit la jertfelnic? Și a zis Ioav: pentrucă m’am spăimântat de fața ta, și am fugit la Domnul; și a trimis Solomon împăratul pre Vaneas feciorul lui Iodae, zicând: mergi și-l ucide și-l îngroapă pre el.

31. Și a venit Vaneas feciorul lui Iodae la Ioav în cortul Domnului, și i-a zis lui: acestea zice împăratul: ieși afară, iar Ioav a zis: nu voiu ieșì afară, ci aici voiu murì; și s’a întors Vaneas feciorul lui Iodae, și a spus împăratului, zicând: acestea a grăit Ioav, și acestea mi-a răspuns mie.

32. Și a zis lui împăratul: mergi și fă lui după cum a grăit, și-l ucide pre el și-l îngroapă, și vei ridicà astăzi dela mine și dela casa tatălui meu sângele, care în zadar a vărsat Ioav.

2 Împ. 3, 27; 20, 10.

33. Și au întors Domnul sângele nedreptății peste capul lui, în ce chip a făcut el celor doi oameni mai drepți și mai buni decât sine, că i-a ucis pre ei cu sabie, și tatăl meu David n’a știut de sângele lor, pre Avenir feciorul lui Nir voevodul oștilor lui Israil și pre Amesai feciorul lui Ieter voevodul oștilor lui Iuda.

34. Și s’au întors sângiurile lor pre capul lui și pre capul seminției lui în veac, iar lui David și seminției lui și casei lui și scaunului lui să fie pace dela Domnul în veac.

35. Și s’a suit Vaneas feciorul lui Iodae, și a năvălit asupra lui, și l-a omorît pre el, și l-a îngropat pre el în casa lui în pustie.

36. Și a pus împăratul pre Vaneas feciorul lui Iodae în locul lui preste oaste, și împărățiea sporeà în Ierusalim; iar pre Sadoc preotul l-a pus împăratul preot mare în locul lui Aviatar.

37. Și trimițând împăratul a chemat pre Semei, și i-a zis lui: zidește-ți casă în Ierusalim, și șezi acolo, și să nu ieși de acolo nicăirea.

38. Și va fi în ziua în care vei ieșì și vei trece pârîul chedrilor, să știi bine că cu moarte vei murì, sângele tău va fi preste capul tău, și l-a jurat pre el împăratul în ziua aceea.

39. Și a zis Semei către împăratul: bun este cuvântul care l-ai grăit doamne al meu împărate! Așà va face robul tău, și a șezut Semei în Ierusalim trei ani.

40. Și a fost după trei ani, au fugit doi robi ai lui Semei la Anhis feciorul lui Maaha împăratul Ghetei, și s’a spus lui Semei, zicând: iată robii tăi sunt în Ghet.

41. Și s’a sculat Semei, și a pus șaua pre asina sa, și s’a dus în Ghet la Anhis să caute pre robii săi, și s’a dus Semei, și a adus pre robii săi din Ghet.

42. Și se spuse lui Solomon, zicând: că s’a dus Semei din Ierusalim în Ghet, și a adus pre robii săi.

43. Și a trimis împăratul și a chemat pre Semei, și a zis către el: au nu te-am jurat pre Domnul, și am poruncit ție, zicând: în ce zi vei ieșì din Ierusalim, și vei merge deadreapta sau deastânga, să știi bine că cu moarte vei murì? Și ai zis mie: bun este cuvântul care îl auz.

44. Pentru ce n’ai păzit jurămîntul Domnului, și porunca care am poruncit ție?

45. Și a zis împăratul către Semei: știi toată răutatea inimii tale, cum o ai făcut lui David tatălui meu, și au întors Domnul răutatea preste capul tău.

2 Împ. 16, 5-7.

46. Și împăratul Solomon este binecuvântat, și scaunul lui David va stà înaintea Domnului în veac.

2 Paral. 1, 1.

47. Și a poruncit împăratul Solomon lui Vaneas feciorul lui Iodae, și a ieșit, și l-a omorît pre el, și a murit.

CAP. 3.

Căsătoria lui Solomon. Înțelepciunea lui.

Și s’a întărit împărățiea în mâna lui Solomon, și s’a făcut Solomon ginere lui Faraon împăratul Eghipetului, și a luat Solomon fata lui Faraon, și o a băgat în cetatea lui David până ce a sfârșit el a zidì casa sa, și casa Domnului cea dintâiu, și zidul Ierusalimului de jur împrejur.

3 Împ. 7, 8; 2 Paral. 1, 1.

2. Iar poporul tămâià pre înălțimi, pentru că nu se zidise casă numelui Domnului până acum.

3. Și a iubit pre Domnul Solomon umblând întru poruncile lui David tatăl său, numai că făceà jertfă, și tămâià pre înălțimi.

4 Împ. 14, 4.

4. Și s’a sculat împăratul, și a mers în Gavaon să facă jertfă acolo, pentru că erà cel mai înalt și desfătat, o mie de arderi de tot a adus Solomon pre jertfelnic în Gavaon.

2 Paral. 1, 3.

5. Și s’au arătat Domnul lui Solomon noaptea, și au zis Domnul către Solomon: fă vre-o cerere pentru tine.

3 Împ. 11, 9; 2 Paral. 1, 7.

6. Și a zis Solomon: tu ai făcut cu robul tău David tatăl meu milă mare de a petrecut înaintea ta întru adevăr și întru dreptate, și cu inimă dreaptă spre tine, și i-ai păzit lui această milă mare, să pui pre fiul lui pre scaunul său, precum este astăzi.

7. Și acum Doamne Dumnezeul meu! Tu ai dat pre robul tău în locul lui David tatălui meu, și eu sunt prunc mic, și nu știu ieșirea mea și intrarea mea.

1 Paral 22, 5.

8. Și robul tău este în mijlocul poporului tău, care l-ai ales popor mult, care nu se poate numărà și spune de mulțime.

9. Și să dai robului tău inimă a auzì, și a judecà poporul tău întru dreptate, ca să cunoască între bine și între rău, că cine va puteà să judece pre acest popor greu al tău?

2 Paral. 1, 10.

10. Și a plăcut cuvântul înaintea Domnului, că a făcut Solomon cererea aceasta.

11. Și au zis Domnul către el: pentru că ai cerut dela mine aceasta, și n’ai cerut zile multe, și n’ai cerut avuție, nici ai cerut sufletul vrăjmașilor tăi, ci ai cerut înțelepciune, ca să știi face judecată,

12. Iată am făcut după cuvântul tău, și iată am dat ție inimă înțeleaptă și pricepută, mai înainte de tine n’a fost om ca tine, și după tine nu se va aflà asemenea ție.

3 Împ. 5, 12; Eccles. 1, 16.

13. Și cele ce n’ai cerut am dat ție, și avuție și mărire atâta, cât n’a fost om asemenea ție întru împărați în toate zilele tale.

4 Împ. 23, 25. 1 Paral. 29, 25.

14. Și de vei umblà în calea mea, să păzești poruncile mele și învățăturile mele, precum a umblat David tatăl tău, voiu înmulțì și zilele tale.

Mat. 6, 33.

15. Și s’a deșteptat Solomon, și a cunoscut că este vis, și s’a sculat, și a mers în Ierusalim, și a stătut înaintea feții jertfelnicului împrejurul feții sicriului legii Domnului în Sion, și a adus arderi de tot și cele de pace, și a făcut ospăț mare luiș și tuturor slugilor sale.

16. Atunci au venit două femei curve la împăratul, și au stătut înaintea lui.

17. Și a zis o femeie: vai mie doamne al meu! Eu și femeia aceasta am locuit într’o casă, și am născut în aceeași casă.

18. Și a fost a treia zi, după ce am născut eu, a născut și femeia aceasta, și eram numai noi amândouă; iar altul afară de noi amândouă n’a fost în casă.

19. Și a murit pruncul femeii aceștia noaptea, că a adormit preste el.

20. Și s’a sculat la miezul nopții, și a luat pruncul meu din brațele mele, și roaba ta dormeà, și l-a culcat la sânul său, și pruncul său cel mort l-a culcat la sânul meu.

21. Și m’am sculat dimineața să-mi aplec pruncul meu, și el erà mort; și iată m’am uitat bine la el dimineața, și n’a fost fiul meu pre care eu l-am născut.

22. Și a zis femeia cealaltă: nu, ci fiul meu este cel viu, iar fiul tău, cel mort, și grăiau înaintea împăratului.

23. Și a zis împăratul către ele: tu zici: că fiul cel viu este al meu, și cel mort este fiul tău, iar tu zici: nu; ci cel viu este fiul meu, și cel mort fiul tău.

24. Și a zis împăratul: luați o sabie, și o aduceți la mine, și aduseră sabiea înaintea împăratului.

25. Și a zis împăratul: tăiați în două pre pruncul cel viu care suge, și dați jumătate din el femeii aceștia, iar cealaltă jumătate o dați femeii ceilalle.

26. Și a răspuns femeia a căreia erà fiul cel viu, și a zis către împăratul; că-i sărise inima pentru fiul său, și a zis: vai mie doamne! Dați ei pruncul, numai să nu-l omorîți, iar cealaltă a zis: nici al meu, nici al ei să nu fie, împărțiți-l.

27. Și a răspuns împăratul și a zis: dați pruncul cel viu femeii cei ce a zis dați-l ei, numai să nu-l omorîți, că aceasta este muma lui.

28. Și a auzit tot Israilul judecata aceasta, care a judecat împăratul, și s’a temut de fața împăratului, că a văzut că înțelepciunea lui Dumnezeu este întru el ca să facă îndreptare.

CAP. 4.

Dregătorii lui Solomon. Slava lui.

Și împăratul Solomon împărățeà preste Israil.

2. Și aceștiea erau dregătorii lui: Azariea fiul lui Sadoc preotul.

3. Eliaf și Ahia fiii lui Sisa logofeți, și Iosafat feciorul lui Ahilud scriitor.

4. Și Vaneas feciorul lui Iodae preste oaste, și Sadoc și Aviatar preoți.

5. Și Azaria feciorul lui Natan, preste cei ce stau lângă împăratul, și Zavut feciorul lui Natan prieten împăratului.

6. Și Ahisar erà dregător casei împăratului, iar Eliac iconom, și Eliav feciorul lui Saf preste moșie, și Adoniram feciorul lui Avdon preste biruri.

3 Împ. 5, 14; 12, 18.

7. Și Solomon aveà doisprezece cârmuitori preste tot Israilul, cari dau de cheltuială împăratului și casei lui, fieștecare câte o lună pe an da cele de cheltuială.

8. Și acestea sunt numele lor: Veen fiul lui Or în muntele lui Efraim unul.

9. Fiul lui Dacar în Maches și în Salavin și în Vetsamis și în Elon, până la Vitenan, unul.

10. Fiul lui Esdi în Aravot aveà Soho și tot pământul lui Ofer.

Is. Navì 15, 35.

11. Fiul lui Aminadav aveà tot Neftadorul, și femeie aveà pre Tefat fata lui Solomon, unul.

12. Vana fiul lui Ahilut țineà Etaanahul și Maghedonul și toată casa lui San cel dela Sesatan supt Esrae, și din Vitean până la Savelmaula până la Maever-Iucam.

13. Fiul lui Naver din Ravotul Galaad, acesta aveà cetățile lui Iair feciorul lui Manasì în Galaad, a acestuia parte erà Argovul în Vasan șasezeci de cetăți mari întărite și zăvoare de aramă, unul.

14. Ahinadav fiul lui Sadoc în Maanaim.

15. Ahimaas în Neftalim, și acesta a luat pre Vasemmat fata lui Solomon femeie, unul.

16. Vaana feciorul lui Husi în Asir și în Vaalot, unul.

17. Iosafat fiul lui Fuasud în Isahar.

18. Semei feciorul lui Ila în Veniamin.

19. Gaver feciorul lui Adai în pământul lui Gad, pământul lui Sion împăratul Esevonului și Og împăratul Vasanului și Nasef, unul preste toate care erà într’acel pământ.

20. Iuda și Israil mulți foarte ca nisipul mării întru mulțime, mâncau și beau și se veseleau.

21. Iar Solomon stăpâneà întru toate împărățiile dela rîul pământului celor de alt neam, și până la hotarele Eghipetului, și aduceà lui daruri, și slujeà lui Solomon în toate zilele vieții lui.

Sirah 47, 14.

22. Iar acesta erà prânzul lui Solomon în fiecare zi: treizeci de măsuri de făină aleasă, și șasezeci de măsuri de făină.

23. Zece viței aleși, și douăzeci de boi păscători și o sută de oi, afară de cerbi și de căprioare și de pasări alese și sălbateci.

24. Că el stăpânea preste tot ținutul cel dincolo de rîu, dela Tapsa până la Gaza în toate împărățiile dincolo de rîu, și aveà el pace din toate părțile împrejur.

25. Și lăcuiau Iuda și Israil fără de frică fiecare supt vița sa și supt smochinul său, și dela Dan și până la Virsavee în toate zilele lui Solomon.

1 Paral. 22, 9.

26. Și aveà Solomon patruzeci de mii de cai la care, și douăsprezece mii de călăreți.

2 Paral. 1, 14 și 9, 25.

27. Și dau cele de cheltuială cârmuitorii aceștia împăratului Solomon, după toate poruncile la masa împăratului fiecare în luna sa, cum erà rânduit.

28. Și orz și paie cailor, și carele lor cărau la locul unde erà să fie împăratul, fiecare după rânduiala sa.

29. Și au dat Domnul înțelepciune lui Solomon și pricepere multă foarte și minte multă, ca nisipul cel de pre lângă mare.

30. Și s’a înmulțit înțelepciunea lui Solomon, mai mult decât înțelepciunea tuturor oamenilor celor mai dinainte, și mai mult decât înțelepții Eghipetului.

31. Și a fost mai înțelept decât toți oamenii, și mai înțelept decât Ghetan Ezretineanul și decât Enan și decât Halcad și decât Dardala feciorii lui Mal, și s’a vestit numele lui în toate neamurile prin prejur.

Sirah 47, 15.

32. Și a alcătuit Solomon trei mii de pilde, și cinci mii de cântări.

33. Și a grăit de lemne dela chedrul cel din Livan și până la isopul care iese prin zid, și a grăit de vite și de cele ce zboară și de cele ce se târăsc și de pești.

34. Și a venit din toate neamurile să auză înțelepciunea lui Solomon, și-a luat daruri dela toți împărații pământului, carii auzeau de înțelepciunea lui.

CAP. 5.

Pregătiri pentru zidirea Casei Domnului.

Și a trimis Hiram împăratul Tirului slugile sale la Solomon, că a zis, cum că pre el l-a uns împărat în locul lui David tatălui său, că a iubit Hiram pre David toată vieața sa.

2 Împ. 5, 11.

2. Și a trimis Solomon la Hiram, zicând:

3. Tu știi pre tatăl meu David, că n’a putut să zidească casă numelui Domnului Dumnezeului meu, din pricina răsboaelor ce l-au fost încunjurat pre el, până ce i-au dat pre ei Domnul supt talpele picioarelor lui.

2 Împ. 7, 5. 1 Paral. 22, 8.

4. Și acum m’au odihnit Domnul Dumnezeul meu de toate părțile, nu este împrotivitor, nu este întâmpinare rea.

5. Și iată eu socotesc să zidesc casă numelui Domnului Dumnezeului meu, precum au grăit Domnul Dumnezeu către David tatăl meu, zicând: fiul tău, pre care voiu da în locul tău pre scaunul tău, acela va zidì casă numelui meu.

2 Împ. 7, 13; 2 Paral. 2, 1, 4; 1 Paral. 22, 10.

6. Și acum poruncește, și să-mi taie lemne din Livan, și iată slugile mele împreună cu slugile tale, și plata slujbei tale voiu da ție cum vei zice, că tu știi, că la noi nu este care să știe tăià lemne ca Sidonenii.

7. Și a fost după ce a auzit Hiram cuvintele lui Solomon, s’a bucurat foarte, și a zis: bine este cuvântat Dumnezeu astăzi, cel ce au dat lui David fiu înțelept preste poporul acesta mare.

8. Și a trimis Hiram la Solomon, zicând: auzit-am toate pentru care ai trimis la mine, eu voiu face toată voea ta, încât este pentru lemne de chedru și de pin.

9. Slugile mele le vor pogorî pre ele din Livan la mare, eu le voiu face plute până la locul ce’mi vei spune, și le voiu lăsà acolo, iar tu le vei luà; ci și tu să faci voia mea, ca să dai pâine casei mele.

2 Paral. 2, 16.

10. Și a dat Hiram lui Solomon chedri și pini după cum a voit.

11. Iar Solomon a dat lui Hiram douăzeci de mii de măsuri de grîu de hrană casei lui, și douăzeci de mii de măsuri de untdelemn curat, acestea da Solomon lui Hiram în tot anul.

12. Și Domnul au dat înțelepciune lui Solomon precum au grăit lui, și a fost pace între Hiram și între Solomon, și au făcut legătură între sine.

3 Împ. 3, 12.

13. Și a luat împăratul Solomon bir din tot Israilul, și erà birul de treizeci de mii de oameni.

14. Și trimeteà din ei în Livan zece mii într’o lună pe rînd schimbându-se, o lună erau în Livan și două luni în casa lor, și Adoniram erà preste bir.

3 Împ. 4, 6.

15. Aveà încă Solomon șaptezeci de mii, carii purtau poverile, și optzeci de mii, carii tăiau piatră în munte.

16. Afară de mai marii cârmuitorilor, carii erau preste lucruri la Solomon, trei mii șase sute de cârmuitori preste popor, carii făceau lucrurile.

17. Și a poruncit împăratul de au adus pietre mari scumpe și pietre necioplite pentru temelia casei.

18. Și au cioplit slugile lui Solomon și slugile lui Hiram și Ghivlii, și au gătit pietrile și lemnele în trei ani, ca să zidească casa.

CAP. 6.

Solomon zidește Casa Domnului.

Și a fost în anul patru sute și patruzeci dela ieșirea fiilor lui Israil din Eghipet, în anul al patrulea, în luna a doua a împărăției împăratului Solomon preste Israil, și a zidit casă Domnului.

2 Paral. 3, 2. Fap. Ap. 7, 47.

2. Și casa care a zidit împăratul Solomon Domnului, aveà șasezeci de coți în lungimea sa și douăzeci de coți lărgimea sa și treizeci de coți înălțimea sa.

3. Și pridvorul dinaintea Bisericii de douăzeci de coți de lung spre coastele casei, și zece coți de larg înaintea casei; și a zidit casa, și o a săvârșit pre ea.

4. Și a făcut casei ferestre largi înlăuntru și înguste afară.

5. Și a făcut preste zidul casei pridvoare mari împrejurul Bisericei și al altarului, și a făcut cămări împrejur.

1 Paral. 9, 26.

6. Cămările cele de jos erau de cinci coți în lărgime, cele din mijloc de șase coți lărgimea; iar cele din al treilea rând de șapte coți lărgimea, că se deosebeà zidul de dinafară al casei ca să nu se lipească de zidurile casei.

7. Și casa când se zideà, cu pietre în colțuri cioplite întregi s’a zidit, și ciocan, secure și toată unealta de fier nu s’a auzit în casă, când s’a zidit ea.

8. Și cămările cele de jos aveau intrare supt umărul drept al casei, și pre trepte strâmbe se suià la cea din mijloc, și din cea din mijloc la cea din rândul al treilea.

9. Și a zidit casa, și o a săvârșit, și a acoperit casa cu lațuri și cu podele de chedri.

10. Și a făcut coperiș peste toată casa de cinci coți de înalt, și erà încheiat cu lemne de chedru.

11. Și au fost cuvântul Domnului către Solomon, zicând:

12. Casa aceasta care tu zidești, de vei umblà întru poruncile mele și vei face judecățile mele și vei păzì toate poruncile mele, să te afli întru ele, voiu întărì cu tine cuvântul meu care am grăit către David tatăl tău.

3 Împ. 2, 4; 9, 4; 11, 10.

13. Și voiu lăcuì în mijlocul fiilor lui Israil, și nu voiu părăsì pre poporul meu Israil.

2 Împ. 7, 16; 17.

14. Și a zidit Solomon casa, și o a săvârșit pre ea.

15. Și a îmbrăcat pereții casei din lăuntru cu lemne de chedru dela pardoseala casei și până la pereți și până la căpriori, i-au făcut căptușală cu lemne pe dinlăuntru, și a căptușit casa pe dinlăuntru cu scânduri de pin.

16. Și a zidit cei douăzeci de coți din marginea zidului o coastă dela pardoseală până la căpriori, și a făcut dinlăuntru dela altar zid spre Sfânta Sfintelor.

17. Și de patruzeci de coți erà Biserica despre fața altarului.

18. Și cu chedru a căptușit casa dinlăuntru, și a săpat săpături și frunze întinse tot de chedru, și piatra nu se vedeà.

19. Și altar în mijlocul casei în lăuntru ca să pue acolo sicriul legii Domnului.

20. Douăzeci de coți lungimea și douăzeci de coți lărgimea și douăzeci de coți înălțimea, și l-a acoperit cu aur încheiat, și a făcut jertfelnic de chedru împreajma feții altarului, și l-a căptușit cu aur.

21. Și toată casa o a căptușit cu aur până la sfârșitul a toată casa.

22. Și a făcut în altar doi Heruvimi de lemn de chiparos de zece coți de mari de o măsură.

23. De cinci coți aripa unui Heruvim, și de cinci coți a doua aripă a lui, zece coți erau dela vârful unei aripi a lui până la vârful ceilalte aripi a lui.

1 Paral. 28, 18.

24. Așà erà și al doilea Heruvim, o măsură și o săvârșire la amândoi.

25. Și înălțimea unui Heruvim de zece coți, așà erà și a celui de al doilea Heruvim.

26. Și a pus pre amândoi Heruvimii în mijlocul casei cei mai dinlăuntru, și a întins aripile lor, și se atingeà o aripă de zidul casei, și aripa celuilalt Heruvim se atingeà de celalt perete, și aripile lor cele către mijlocul casei se atingeau aripă de aripă.

27. Și a căptușit Heruvimii cu aur.

28. Și pre toți pereții casei împrejur săpați a scris cu condeiul Heruvimi și finici, și frunză întinsă pe dinlăuntru și pe dinafară.

29. Și pardoseala casei o a căptușit cu aur pe dinlăuntru și pe dinafară.

30. Și la ușa altarului a făcut uși de lemn de maslin, și stâlpii ușilor în cinci muchii.

31. Și două uși de lemn de pin cu Heruvimi și finicuri și frunze întinse, și le-a căptușit cu aur, și Heruvimii și finicurii erau poleiți cu aur.

32. Și așà a făcut porții Bisericei stâlpi de lemn de maslin în patru dungi.

33. Și două uși de lemn de pin, cu două despărțituri ușa și țâțânele lor, și cu două despărțituri ușa a doua care se învârteà.

34. Săpate cu Heruvim și finicuri și frunze întinse, iar săpăturile poleite cu aur.

35. Și a zidit pridvorul cel mai dinlăuntru cu trei rânduri de pietre cioplite și cu un rând de chedru cioplite prin prejur.

36. Întru al patrulea an s’a pus temelia casei Domnului în luna lui Ziu.

37. Și în anul al unsprezecelea în luna lui Vul, care este luna a opta, a săvârșit casa cu toate lucrurile ei și cu toate socotelele ei, și o a zidit pre ea în șapte ani.

CAP. 7.

Facerea casei împărătești și a vaselor sfinte.

Și a zidit Solomon luiș casă în treisprezece ani, și a săvârșit casa sa cu toate ale ei.

3 Împ. 9, 10.

2. Și a zidit casa cu lemn din Livan, o sută de coți lungimea ei, cincizeci de coți lărgimea și treizeci de coți înălțimea ei; cu trei rânduri de stâlpi de chedru și capete de chedru la stâlpi.

3. Și a podit cu chedru casa deasupra pre stâlpii cei de laturi, și numărul stâlpilor patruzeci și cinci.

4. Cincisprezece într’un rând.

5. Și ferestre trei, și deschizătură preste deschizătură în trei rânduri, și toate ușile și despărțiturile în patru unghiuri cu ferestrele și ușă preste ușă în trei rânduri.

6. Și pridvoare de stâlpi cincizeci de coți de lungi și treizeci de coți de late, împreunate pridvoarele față în față, și stâlpi și grinzi groase la pridvoare.

7. Și a făcut pridvorul scaunelor unde se judecà, numit pridvorul divanului, căptușit cu lemne de chedru dela un capăt la cellalt.

8. Și casa în care ședeà, aveà o curte înăuntru, cu asemenea lucrare, apoi a zidit casă și fetei lui Faraon, pre care o luase Solomon, asemenea pridvorului acestuia.

3 Împ. 3, 1.

9. Toate acestea din pietre alese cioplite de o măsură dinlăuntru și din afară și din temelie, până la vârf, și afară la curtea cea mare.

10. Temelia erà cu pietre de preț, mari, de zece și de opt coți.

11. Și deasupra ei pietre de preț, de o măsură tăete, și chedrii.

12. Curtea cea mare prin împrejur aveà trei rânduri de pietre cioplite, și un rând de chedru săpat.

13. Ca și curtea casei Domnului cea dinlăuntru, și pridvorul casei.

14. Și a trimis împăratul Solomon și a luat pre Hiram din Tir,

2 Paral. 2, 13.

15. Fecior unei femei văduve, care erà din seminția Neftalì; iar tatăl lui, om Tiriean meșter de aramă, și plin de meșteșug și de pricepere și de știință a face tot lucrul de aramă; și s’a dus la împăratul Solomon, și a făcut toate lucrurile.

Eșire 31, 3.

16. Și a turnat doi stâlpi la pridvorul casei, de optsprezece coți înălțimea stâlpului, și grosimea stâlpului de patrusprezece coți împrejur de patru degete săpăturile; așà și stâlpul al doilea.

4 Împ. 25, 16, 17.

17. Și două cununi deasupra a făcut să le pue preste capetele stâlpilor turnătură de aramă de cinci coți înălțimea unei cununi, și de cinci coți înălțimea cununii ceilalte.

18. Și a făcut două plase, ca să acopere cununile stâlpilor, o plasă la o cunună și altă plasă la a doua cunună, și ca ciucuri, două rânduri de rodii de aramă împletite ce atârnau jur împrejur, așà a făcut și la a doua cunună.

19. Și cununile cele de pre capetele stâlpilor erau în formă de crin de patru coți lângă pridvor.

20. Și cununile pre cei doi stâlpi, și deasupra cununilor plasa pre laturi și două sute rodii în rânduri preste cununa a doua.

21. Și s’au pus stâlpii pridvorului Bisericii, și a pus un stâlp, și a numit numele lui: Iachin; și a pus stâlpul al doilea, și a numit numele lui: Vooz.

2 Paral. 3, 16.

22. Preste capetele stâlpilor lucru în chipul crinului; și s’a săvârșit lucrarea stâlpilor.

23. Și a făcut mare vărsată, zece coți dela o margine până la cealaltă, cinci coți înălțimea ei rotundă împrejur, și rotunzimea împrejur de treizeci de coți.

Ierem. 52, 17; 2 Paral. 4, 2, 3.

24. Și proptele dedesuptul buzei ei, împrejurà pre ea de zece coți, ca să razeme marea împrejur, două rânduri de proptele vărsate la topitorul lor.

25. Și dedesuptul mării doisprezece boi, trei cu fața spre mieazănoapte, trei cu fața spre apus, trei cu fața spre mieazăzi, și trei cu fața spre răsărit; iar preste ei deasupra marea și toate dosurile lor dedesupt.

26. Și grosimea ei de un pumn, și marginea ei ca marginea unui potir, lucrată ca floarea de crin, două mii de vedre încăpeau.

27. Și a făcut zece temelii de aramă, cinci coți lungimea unei temelii și patru coți lărgimea ei, și șase coți înălțimea ei.

28. Și temeliile erau astfel lucrate că se încheiau între ele, și încheetura în mijloc pe dinafară.

4 Împ. 16, 17.

29. Și pre încheeturile lor cele de din afară, lei și boi și Heruvimi, dinafară, deasupra și dedesuptul leilor și al boilor, lucruri de atârnat.

2 Paral. 4, 14.

30. Și patru roate de aramă la fiecare temelie, cu osiile de aramă de patru părți ale lor, și umerii lor dedesuptul scăldătorilor, și umerile vărsate de laturea omului zăcând.

31. Și gura ei din lăuntru de căpețea și înălțimea un cot, și gura ei rotundă, făptură așà de un cot și jumătate și pre gura ei săpături, și închegăturile lor în patru muchi, nu rotunde.

32. Și patru roate supt închieturi și mâini în roate la temelie, și înălțimea unei roate de un cot și jumătate.

33. Și lucru roatelor lucru ca roatele carului, mâinile lor și umerii lor și lucrătura lor toate vărsate.

34. Și patru umeri pre cele patru unghiuri ale fiecărei temelii, din temelie, umerii lui.

35. Și pre capul temeliei rotunzite împrejur de o jumătate de cot de mare pre capul temeliei, și începătura mâinilor lui și închieturile lui, și se deschideau la începăturile mâinilor lui.

36. Și închieturile lui, Heruvim și lei și finicuri stând țiindu-se fiecare după fața sa, pe dinlăuntru și prin prejur.

37. Într’acest chip a făcut toate cele zece temelii, o rânduială și o măsură la toate.

38. Și a făcut zece vase de aramă, patruzeci de vedre încăpeau într’un vas cu măsură de patru coți, un vas preste o temelie la cele zece temelii.

2 Paral. 4, 6.

39. Și a pus cele zece temelii: cinci la umărul casei deadreapta despre răsărit și cinci la umărul casei deastânga, și marea la umărul casei deadreapta despre răsărit de partea răsăritului.

2 Paral. 4, 14.

40. Și a făcut Hiram căldările și tigăile și blidele, și a sfârșit Hiram a face toate lucrurile care a făcut împăratului Solomon în casa Domnului.

41. Stâlpii cei doi și cununile stâlpilor cele două, pre capetele stâlpilor, și plasele cele două, ca să acopere amândouă cununile ciopliturilor cele ce sunt preste stâlpi.

42. Și cele patru sute rodii la amândouă plasele, două rânduri de rodii la fiecare plasă, să acopere amândouă cununile preste amândoi stâlpii.

43. Și temeliile cele zece și căldările cele zece preste temelii.

44. Și marea cea una și boii cei doisprezece dedesuptul mării.

45. Și căldările și tigăile și blidele și toate vasele câte a făcut Hiram împăratului Solomon casei Domnului, și stâlpii cei patruzeci și opt ai casei împăratului și ai casei Domnului.

46. Toate lucrurile împăratului câte a făcut Hiram au fost de aramă, nu erà cumpănitură arămii din care toate acestea s’au făcut, că erà multă foarte, și nu se puteà cumpănì arama din care a făcut.

47. În ținutul Iordanului le-a vărsat împăratul, în pământ cleos, între Sochot și între Gheira.

48. Și a dat împăratul Solomon toate vasele, iar de mulțime multă foarte nu erà cumpănitură arămii.

49. Și a făcut Solomon toate uneltele în casa Domnului, jertfelnicul cel de aur și masa pre care stau pâinile punerii înainte, de aur.

Eșire 25, 23, 30 și 30, 1; 1 Paral. 28, 14.

50. Și sfeșnicile cinci deadreapta și cinci deastânga dinaintea feții altarului, care sunt din aur încheete, și candelile și luminătoarele și mucările de aur.

2 Paral. 4, 7.

51. Și pragurile și zăvoarele și paharele și blidele și cădelnițile de aur încheete și țâțânile ușilor casei cei mai dinlăuntru a Sfintei Sfintelor, și ușile casei Bisericii de aur.

4 Împ. 25, 14.

52. Și s’a plinit tot lucrul casei Domnului care l-a făcut Solomon, și a băgat Solomon înlăuntru argintul și aurul și vasele pre care le-a dat la vistieriile casei Domnului cele afierosite de David tatăl său și de Solomon.

2 Paral. 5, 1.

CAP. 8.

Sfințirea Bisericii lui Solomon.

Și a fost dacă a săvârșit Solomon a zidì casa Domnului și casa sa, după douăzeci de ani, atunci a adunat împăratul Solomon pre toți bătrânii lui Israil în Sion, ca să aducă sicriul legii Domnului din cetatea lui David, din Sion.

2 Paral. 5, 2.

2. În luna lui Atanin la sărbătoarea care este în luna a șaptea.

3. Și au venit toți bătrânii lui Israil.

4. Și au ridicat preoții sicriul și cortul mărturiei și vasele cele sfinte, care erau în cortul mărturiei.

5. Iar împăratul și tot Israilul mergeau înaintea sicriului jertfind oi și boi fără de număr.

6. Și au băgat preoții sicriul legii Domnului la locul lui în altarul casei în Sfânta Sfintelor supt aripile Heruvimilor.

2 Paral. 5, 7.

7. Că Heruvimii erau cu aripile întinse preste locul sicriului, și acopereau Heruvimii pe deasupra sicriul și sfintele lui.

8. Și întreceau cele sfințite că se vedeau capetele celor sfințite din sfânta înaintea altarului; iar deafară nu se vedeau, și a fost acolo până în ziua aceasta.

2 Paral. 5, 8, 10.

9. Nu erà în sicriu, fară numai cele două table de piatră, tablele legii, care le-a pus acolo Moisì în Horiv, când au făcut legătură Domnul cu fiii lui Israil, când ieșau ei din pământul Eghipetului.

Eșire 34, 27 și 25, 16; Evrei 9, 4.

10. Și a fost dacă au ieșit preoții din sfânta, nor a umplut casa Domnului.

Eșire 40, 32, 34.

11. Și nu puteau preoții să steà să slujească de fața norului, că umpluse slava Domnului casa Domnului.

Num. 9, 15.

12. Atunci a zis Solomon: Domnul au zis că lăcuește în nor.

2 Paral. 5, 14 și 6, 1.

13. Și eu am zidit casă numelui tău sfântă ție, și gata ca să șezi și să lăcuești tu în ea în veci.

Eșire 20, 21; Lev. 16, 2; Evrei 9, 7, 12.

14. Și a întors împăratul fața sa, și bine a cuvântat împăratul pre tot Israilul, și toată adunarea lui Israil sta.

15. Și el a zis: bine este cuvântat Domnul Dumnezeul lui Israil astăzi, cel ce au grăit cu gura sa lui David tatăl meu, și cu mâinile sale au plinit, zicând:

16. Din ziua în care am scos pre poporul meu Israil din Eghipet, n’am ales cetate nici într’o seminție de a lui Israil, ca să zidească casă, în care să fie numele meu acolo; ci am ales Ierusalimul ca să fie numele meu acolo, și am ales pre David, ca să fie povățuitor preste poporul meu Israil.

2 Împ. 7, 6; 4 Împ. 21, 7; 1 Paral. 17, 5.

17. Și a fost în inimă lui David tatălui meu să zidească casă numelui Domnului Dumnezeului lui Israil.

2 Împ. 7, 2.

18. Și au zis Domnul către David tatăl meu: pentru că ai pus în inima ta, ca să zidești casă numelui meu, bine ai făcut, că ai socotit cu inima ta aceasta.

19. Însă tu nu vei zidì casa, ci fiul tău care va ieșì din coapsele tale, acesta va zidì casă numelui meu.

2 Împ. 7, 12.

20. Și au împlinit Domnul cuvântul său, carele l-au grăit, și m’am sculat eu în locul lui David tatălui meu, și am șezut pre scaunul lui Israil, după cum au grăit Domnul, și am zidit casă numelui Domnului Dumnezeului lui Israil.

2 Împ. 7, 12.

21. Și am așezat acolo loc sicriului, în care este legătura Domnului, care o au făcut Domnul cu părinții noștri, când i-au scos pre ei din pământul Eghipetului.

22. Și a stătut Solomon înaintea jertfelnicului Domnului împreajma a toată adunarea lui Israil, și ș’a tins mâinile sale la cer, și a zis:

2 Paral. 6, 12.

23. Doamne Dumnezeul lui Israil! Nu este Dumnezeu precum tu în cer sus și pre pământ jos, cel ce păzești legătură și milă robului tău celui ce umblă înaintea ta cu toată inima sa.

24. Cel ce ai păzit robului tău lui David tatălui meu, și ai grăit cu gura ta, și cu mâinile tale ai săvârșit, precum este astăzi.

25. Și acum Doamne Dumnezeul lui Israil! Păzește robului tău lui David tatăl meu, cele ce ai grăit lui zicând: nu va lipsì înaintea mea om, care să șază pre scaunul lui Israil, numai de vor păzì fiii tăi căile sale ca să umble înaintea mea, în ce chip ai umblat tu înaintea mea.

2 Împ. 7, 12, 16, ps. 131, 12.

26. Și acum Doamne Dumnezeul lui Israil! Să se adevereze cuvântul tău lui David tatăl meu.

27. Că de acum în adevăr va lăcuì Dumnezeu cu oamenii pre pământ? De vreme ce cerul și cerul cerurilor nu sunt destul ție, în ce chip casa aceasta, care o am zidit numelui tău?

Isaia 66, 1; Ierem. 23, 24. Fapt. Ap. 7, 49.

28. Deci caută spre rugăciunea mea și spre cererea mea Doamne Dumnezeul lui Israil, ca să auzi cererea și rugăciunea, cu care se roagă robul tău înaintea ta către tine astăzi.

29. Să fie ochii tăi deschiși spre casa aceasta ziua și noaptea, spre locul de care ai zis: fi-va numele meu acolo, ca să auzi rugăciunea, cu care se roagă robul tău în locul acesta ziua și noaptea.

A 2 Lege 12, 11.

30. Și să asculți cererea robului tău și a poporului tău Israil ori câte vor cere în locul acesta, și tu să auzi în locul lăcuinței tale în cer, și să faci și milostiv să fii.

31. Ori câte va greșì fiecare aproapelui său, și va luà preste sine blestem, cu care s’a blestemat pre sine, de va venì și se va mărturisì înaintea jertfelnicului tău în casa aceasta.

32. Tu să-l asculți din cer, și să faci și să judeci pre poporul tău Israil, și să răsplătești celui ce face fărădelege; să-i dai calea lui preste capul lui, și să îndreptezi pre cel drept, să-i dai lui după dreptatea lui.

A 2 Lege 25, 1.

33. Când va cădeà poporul tău Israil înaintea vrăjmașilor, pentrucă au păcătuit înaintea ta, de se vor întoarce și se vor mărturisì numelui tău și se vor rugà și vor cere iertăciune în casa aceasta,

34. Tu să-i auzi pre ei din cer, și milostiv să fii spre păcatele poporului tău Israil, și să-i întorci pre ei la pământul, care l-ai dat părinților lor.

35. Când se va închide cerul, și nu va plouà, pentru că au păcătuit înaintea ta, de se vor rugà spre locul acesta și se vor mărturisì numelui tău și se vor întoarce dela păcatele sale, când vei smerì pre dânșii,

2 Paral. 6, 26.

36. Să-i asculți din cer, și milostiv să fii păcatelor robului tău, și poporului tău Israil, și să le arăți lor calea cea bună, pre care să umble, și să dai ploaie pre pământul tău, care l-ai dat moștenire poporului tău.

37. Când va fi foamete sau moarte sau arsură sau omidă sau pălitură, și când îl va necăjì pre el vrăjmașul lui în vre-o cetate de ale lui, toată întâmplarea, toată durerea,

38. Toată rugăciunea și toată cererea care va face fie ce om cum va cunoaște fie care rana inimii lui, și va tinde mâinile sale spre casa aceasta,

39. Tu să-i asculți din cer, din lăcașul tău cel sfânt, și milostiv să fii, și să faci, și să dai omului după toate căile lui, precum vei cunoaște inima lui, că tu singur știi inima tuturor fiilor oamenilor.

Psal. 138, 1, 2; Ierem. 17, 10.

40. Ca să se teamă de tine în toate zilele, în care trăesc pre pământul ce l-ai dat părinților noștri.

41. Și celui strein care nu este din poporul tău acesta Israil, ci va venì din pământ de departe pentru numele tău,

2 Paral. 6, 32.

42. Că vor auzì numele tău cel mare și mâna ta cea tare și brațul tău cel înalt, și vor venì și se vor rugà la locul acesta,

43. Tu să-l asculți din cer din lăcașul tău cel sfânt, și să faci după toate câte te va rugà cel strein, ca să cunoască toate popoarele pământului tău, și să se teamă de tine, ca și poporul tău Israil, și să cunoască, cum că numele tău s’a chemat preste casa aceasta, care am zidit.

44. Când va ieșì poporul tău la răsboiu asupra vrăjmașilor săi în calea, pre care vei trimite pre ei, și se vor rugà întru numele Domnului spre cetatea aceasta, care o ai ales, și spre casa care o am zidit numelui tău,

45. Tu să asculți din cer rugăciunea lor și cererea lor, și să-i îndreptezi pre ei.

46. Când vor greșì ție, că nu este om care să nu greșască, și vei bate pre ei, și-i vei da pre ei înaintea vrăjmașilor, și-i vor robì pre ei cei ce robesc, în pământ departe sau aproape,

Pilde 20, 9; 2 Paral. 6, 36. 1 Ioan. 1, 8, 10; Ecles. 7, 21.

47. De se vor pocăì cu inima sa în pământul în care s’au dus robi, și se vor întoarce și se vor rugà ție în pământul robiei lor zicând: greșit-am, nelegiuit-am, strâmbătate am făcut,

48. Și se vor întoarce la tine cu toată inima lor și cu tot sufletul lor în pământul vrăjmașilor lor, unde i-ai mutat pre ei, și se vor rugà către tine spre pământul lor, care l-ai dat părinților lor, și spre cetatea care o ai ales și spre casa care o am zidit numelui tău,

49. Să asculți din cer din lăcașul tău cel sfânt rugăciunea lor și cererea lor, și să faci dreptatea lor,

50. Și milostiv să fii nedreptăților lor, care au greșit ție, și tuturor strâmbătăților lor cu care ți-au greșit, și să-i faci pre ei să afle îndurare înaintea celor ce i-au robit pre ei, și să le fie milă de ei.

51. Că poporul tău și moștenirea ta sunt, pre cari i-ai scos din pământul Eghipetului din cuptorul cel de fier.

A 2 Lege 4, 20.

52. Să fie ochii tăi și urechile tale deschise spre rugăciunea robului tău și spre rugăciunea poporului tău Israil, ca să-i asculți pre ei întru toate care se vor rugà ție.

53. Că tu i-ai ales pre ei moștenire ție din toate neamurile pământului, precum ai grăit prin mâna robului tău Moisì, când ai scos tu pre părinții noștri din pământul Eghipetului, Doamne! Doamne!

Lev. 20, 26.

54. Așà s’a rugat Solomon pentru casă, după ce a sfârșit a o zidì pre ea, soarele l-a arătat în cer, Domnul au zis cel ce lăcuește în nor: zidește casă mie, casă cuvioasă ție, ca să lăcuești întru înnoire, au nu aceasta este scrisă în cartea cântării?

55. Și a fost după ce a sfârșit Solomon a se rugà către Domnul toată rugăciunea și toată cererea aceasta, s’a sculat dela fața jertfelnicului Domnului unde erà îngenunchiat pre genunchii săi, și mâinile sale întinse spre cer,

Eșire 19, 5; A 2 Lege 4, 20 și 9, 26, 29.

56. Și a stătut, și a binecuvântat pre toată adunarea lui Israil cu glas mare, zicând:

2 Paral. 16, 2.

57. Bine este cuvântat Domnul astăzi, cel ce au dat odihnă poporului său Israil după toate câte au grăit, n’a rămas neplinit nici un cuvânt din toate cuvintele cele bune, care au grăit prin mâna lui Moisì robul său.

58. Fie Domnul Dumnezeul nostru cu noi, precum au fost cu părinții noștri, să nu ne lase pre noi, nici să se întoarcă de către noi.

59. Ci să plece inimile noastre către sine, ca să umblăm întru toate căile lui și să păzim toate învățăturile lui și poruncile lui și îndreptările lui, care au poruncit părinților noștri.

60. Și cuvintele acestea, cu care m’am rugat înaintea Domnului Dumnezeului nostru astăzi, să fie primite la Domnul Dumnezeul nostru ziua și noaptea, ca să facă dreptate robului tău, și dreptate poporului tău Israil fiecăruia în vremea lui.

61. Ca să cunoască toate popoarele pământului, că Domnul Dumnezeu acesta este Dumnezeu, și nu este altul.

A 2 Lege 6, 4; Ioan 17, 3; 1 Cor. 8, 4, 6; Isaia 44, 8.

62. Și să fie inimile noastre deplin către Domnul Dumnezeul nostru, și curat să umblăm întru rânduelele lui, și să păzim poruncile lui ca în ziua aceasta.

63. Și împăratul și toți fiii lui Israil au adus jertfe înaintea Domnului.

2 Paral. 35, 7.

64. Și a junghieat împăratul Solomon jertfele cele de pace, care s’au adus Domnului douăzeci și două de mii de boi și o sută și douăzeci de mii de oi, și a sfințit casa Domnului împăratul și toți fiii lui Israil.

2 Paral. 7, 5.

65. În ziua aceea sfințit-a împăratul mijlocul pridvorului, care erà în fața casei Domnului, pentru că a adus acolo ardere de tot și jertfele și grăsimele cele de pace, că jertfelnicul cel de aramă dinaintea Domnului erà mic, de nu puteà cuprinde arderea de tot și darul și jertfele cele de pace.

66. Și a făcut Solomon praznic în ziua aceea, și tot Israilul cu el adunare mare dela intrarea Imatului până la rîul Eghipetului înaintea Domnului Dumnezeului nostru șapte zile, și alte șapte zile, patrusprezece zile.

67. Și în ziua a opta a slobozit poporul, și a binecuvântat pre împăratul, și s’au dus fiecare la lăcașurile sale veseli și cu inimă bună pentru bunătățile, care au făcut Domnul lui David robului său și lui Israil poporului său.

2 Paral. 7, 10.

CAP. 9.

Dumnezeu se arată lui Solomon a doua oară.

Și a fost după ce a sfârșit Solomon a zidì casa Domnului și casa împărătească și toate lucrurile lui câte a vrut el să facă,

2. S’au arătat Domnul lui Solomon a doua oară precum s’au arătat în Gavaon.

2 Paral. 7, 12.

3. Și a zis către el: auzit-am glasul rugăciunei tale și al cererii tale, cu care te-ai rugat înaintea mea, și am făcut ție după toată rugăciunea ta, sfințit-am casa aceasta care o ai zidit, ca să fie numele meu acolo în veac, și vor fi ochii mei acolo și inima mea în toate zilele.

A 2 Lege 12, 11, 2, 4; 6, 12.

4. Și tu de vei umblà înaintea mea, precum a umblat David tatăl tău cu inimă curată și cu dreptate, ca să faci toate câte am poruncit lui, și de vei păzì rânduelele mele și poruncile mele,

5. Voiu pune scaunul împărăției tale preste Israil în veac precum am grăit lui David tatălui tău, zicând: nu va lipsì ție om povățuitor întru Israil.

2 Împ. 7, 12, 16, ps. 131, 12.

6. Iar de vă veți întoarce voi și fiii voștri dela mine, și nu veți păzì poruncile și rânduelele mele, care le-a dat Moisì înaintea voastră, ci veți merge și veți slujì la dumnezei streini, și vă veți închinà lor,

Ps. 88, 30.

7. Voiu stârpì pre Israil de pre pământul care am dat lor, și casa aceasta care o am sfințit numelui meu, o voiu lepădà dela fața mea, și va fi Israil de pildă și de poveste la toate neamurile.

Ierem. 7, 15.

8. Și casa aceasta cât e de înaltă, tot cel ce va trece pre lângă ea se va minunà și va șuerà, și va zice: pentruce au făcut Domnul așà pământului acestuia și casei aceștiea?

A 2 Lege 29, 24; Ierem. 22, 8.

9. Și vor răspunde: pentrucă au părăsit pre Domnul Dumnezeul lor cel ce au scos pre părinții lor din pământul Eghipetului, din casa robiei, și s’au lipit de dumnezei streini și s’au închinat lor și au slujit lor, pentru aceea au adus Domnul preste ei tot răul acesta.

10. Și a fost după douăzeci de ani, în cari a zidit Solomon cele două case, casa Domnului și casa împărătească.

3 Împ. 7, 1.

11. Iar Hiram împăratul Tirului dăruise pre Solomon cu lemne de chedru și cu lemne de pin și cu aur după toată voia lui, atunci împăratul Solomon a dat împăratului Hiram douăzeci de cetăți în pământul Galileii.

12. Și a ieșit Hiram din Tir, și a mers în Galileia să vază cetățile, care Solomon le-a dat lui, și nu i-a plăcut lui, și a zis:

13. Ce sunt cetățile acestea care mi-ai dat mie o frate? Și le-a numit pre ele hotar până în ziua de astăzi.

Is. Navì 19, 27.

14. Și dăduse Hiram lui Solomon o sută și douăzeci de talanți de aur.

15. Aceasta a fost pricina birului care l-a rânduit împăratul Solomon ca să zidească casa Domnului și casa sa și zidul Ierusalimului, și marginea ca să facă îngrăditura cetăței lui David, și zidul Ierusalimului, și Asorul și Maghedul și Gazerul.

Is. Navì 17, 11.

16. Faraon împăratul Eghipetului s’a suit și a luat Gazerul, și l-a ars cu foc, și pre Hananeul ce lăcuià în cetate l-a omorît, și l-a dat pre el Faraon zestre fetei sale femeii lui Solomon.

Is. Navì 16, 10. Jud. 1, 29.

17. Și Solomon a zidit Gazerul și Vetoronul cel de jos.

Is. Navì 10, 10.

18. Și Valaadul și Tamorul în pustie.

Is. Navì 19, 44.

19. Și toate cetățile cele tari, care erau ale lui Solomon, și toate cetățile carelor și toate cetățile călăreților și ori ce lucru a plăcut lui Solomon a zidì în Ierusalim și în Livan și în tot pământul domniei lui.

20. Tot poporul cel rămas din Heteu și din Amoreu și din Ferezeu și din Hananeu și din Eveu și din Evuseu și din Ghergheseu, carii nu erà din fiii lui Israil,

21. Feciorii lor cei rămași în pământ după dânșii, pre carii nu puteau fiii lui Israil să-i surpe pre ei, i-a făcut pre ei Solomon birnici până în ziua de astăzi.

22. Iar din fiii lui Israil n’a pus Solomon la lucru, că aceștia erau oamenii cei răsboinici, și slugi lui, și boieri și domni și mai mari preste carele lui și preste călăreții lui.

1 Paral. 22, 2; Lev. 25, 39.

23. Și erau mai mari preste lucrurile lui Solomon puși cinci sute cincizeci, carii porunceau poporului pus la lucru.

24. Iar fata lui Faraon s’a suit din cetatea lui David în casa sa care i-a zidit ei, când a zidit Mello.

1 Paral. 8, 11.

25. Și aduceà Solomon de trei ori în an arderi de tot, și jertfă de pace pre jertfelnicul, care l-a zidit Domnului, și a tămâiat preste dânsul înaintea Domnului, și a săvârșit casa.

26. Și a făcut împăratul Solomon corabie în Gasionul Gaverului, care este lângă Elat la marginea mării cei dinapoi în pământul Edomului.

27. Și a trimis Hiram în corabie din slugile sale oameni corăbieri, carii știeau umblà pre mare, cu slugile lui Solomon.

28. Și au venit la Ofira, și a luat de acolo patru sute și douăzeci de talanți de aur, și i-au dus împăratului Solomon.

CAP. 10.

Împărăteasa Savà vine la Solomon.

Și împărăteasa Savà a auzit de numele lui Solomon și de numele Domnului, și a venit să ispitească pre Solomon cu cuvinte ascunse.

2 Paral. 9, 1; Matei 12, 42.

2. Și a venit în Ierusalim cu slavă mare foarte și cu cămile, care purtau aromate și aur mult foarte și piatră scumpă, și a intrat la Solomon, și i-a grăit lui toate câte erau în inima sa.

Luca 11, 31.

3. Și i-a spus ei Solomon toate cuvintele ei, n’a fost ascuns cuvânt de către împăratul, care să nu-l fi tălmăcit ei.

4. Și a văzut împărăteasa Savà toată înțelepciunea lui Solomon și casa care o a zidit.

5. Și mâncările lui Solomon și locuința slugilor lui și rândueala slujitorilor lui, și îmbrăcămintea lui și paharnicii lui și arderea cea de tot a lui, care o aduceà în casa Domnului, și s’a uimit foarte.

6. Și a zis către împăratul Solomon: adevărat este cuvântul, care l-am auzit în pământul meu de tine și de înțelepciunea ta.

7. Și n’am crezut celor ce-mi grăiau mie, până când am venit și au văzut ochii mei; și iată nici jumătate nu mi s’a povestit mie, întreci cu înțelepciunea și cu bunătatea vestea, care o am auzit în pământul meu.

8. Fericite femeile tale, fericite slugile tale, carii stau înaintea ta pururea, cei ce aud toată înțelepciunea ta.

9. Fie Domnul Dumnezeul tău binecuvântat! Cel ce bine au voit întru tine, ca să te dea pre tine pre scaunul lui Israil, căci au iubit Domnul pre Israil să-l întărească în veci, și te-au pus pre tine împărat preste ei, ca să faci judecată dreaptă întru judecățile lor.

10. Și a dat lui Solomon o sută și douăzeci de talanți de aur, și aromate multe foarte și piatră scumpă; n’a mai venit după aromatele acelea atâta mulțime, cât a dat împărăteasa Savà împăratului Solomon.

11. Și corabia lui Hiram, care aduceà aurul din Ofir a adus lemne cioplite multe foarte, și piatră scumpă.

2 Paral. 9, 10.

12. Și a făcut împăratul lemnele cele cioplite proptele casei Domnului și casei împăratului, și alăută cântăreților și copze, n’au fost venit lemne cioplire ca acelea pre pământ, nici s’au mai văzut undevà până în ziua de astăzi.

13. Și împăratul Solomon a dat împărătesei Savei, toate câte ea a vrut și câte a cerut, afară de toate câte i-a dat ei împăratul Solomon de voia sa.

14. Și s’a întors și a venit în pământul său ea și toate slugile ei.

15. Și erà cumpănitura aurului ce venea lui Solomon într’un an, șase sute șasezeci și șase de talanți de aur,

16. Afară din birul celor supuși și al neguțătorilor ce neguțătoreau, și al tuturor împăraților celor de dincolo și al domnilor pământului.

17. Și a făcut împăratul Solomon trei sute de scuturi de aur bătute, trei sute de auri erau la un scut.

3 Împ. 14, 26; 2 Paral. 9, 15.

18. Și trei sute de platoșe de aur bătute, trei taleri de aur erau la o platoșă, și le-a dat împăratul la casa Dumbrăvii Livanului.

2 Paral. 9, 16.

19. Și a făcut împăratul Solomon scaun de fildeș mare, și l-a ferecat cu aur lămurit.

20. Șase trepte erau la scaun, și săpătură de viței dinapoia scaunului, și mâini de o parte și de alta la scaunul șederii, și doi lei stând lângă mâini.

21. Și doisprezece lei stând acolo la cele șase trepte de o parte și de alta, și nu s’a făcut așà la toată împărățiea.

22. Și toate vasele cele de Solomon făcute, erau de aur, și vasele din care se spălà erau de aur, și toate vasele casei de lemn din Livan erau cu aur încheiete, nu erà argint, că argintul nu erà băgat în seamă în zilele lui Solomon.

23. Că corabie de Tarsis aveà împăratul Solomon pre mare cu fiii lui Hiram, în trei ani veneà împăratului dela Tarsis o corabie cu aur și cu argint și cu dinți de elefant, și cu maimuțe și păuni și cu pietre cioplite și necioplite.

24. Și s’a mărit Solomon, mai mult decât toți împărații pământului, cu avuție și cu înțelepciune.

25. Și toți împărații pământului doreau să vază pre Solomon, ca să auză înțelepciunea lui, care i-au dat Domnul în inima lui.

26. Și îi aduceà fiecare darurile sale, vase de aur și de argint și haine, mirodenii și aromate și cai și mușcoi în fiecare an.

2 Paral. 1, 14.

27. Și a adunat Solomon care și călăreți; și aveà Solomon patru mii de iepe la care și douăsprezece mii de călăreți, și i-a pus în cetățile carelor și la împăratul în Ierusalim.

28. Și a făcut împăratul de erà aurul și argintul ca pietrele de mult, și chedrii ca smochinii sălbatici cei de pre șes de mulți.

2 Paral. 1, 16.

29. Și se aduceà cai lui Solomon din Eghipet și din Tecue, că neguțătorii împăratului luau din Tecue în schimb.

30. Și se aduceà din Eghipet carul pe șase sute de arginți și calul pe o sută și cincizeci de arginți, ca și tuturor împăraților Heteilor și împăraților Siriei prin mâna neguțătorilor.

2 Paral. 1, 17.

CAP. 11.

Moartea lui Solomon.

Și împăratul Solomon erà iubitor de femei, și a luat femei de alt neam multe și pre fata lui Faraon, Moavitence, Amanitence, Sirience, Idumence, Sidonence, Hetence și Amorence.

A 2 Lege 17, 17; Sirah 47, 21.

2. Din neamurile din care au oprit Domnul pre fiii lui Israil, ca să nu intrați la ele, și să nu intre la voi, ca să nu se abată inimile voastre după idolii lor, de acelea s’a lipit Solomon a le iubì.

Eșire 34, 16; A 2 Lege 7, 3.

3. Și aveà el femei stăpâne șapte sute și țiitoare trei sute, și i-au robit femeile inima lui.

4. Și a fost în vremea bătrânețelor lui Solomon, femeile au abătut inima lui Solomon după alți dumnezei; și n’a fost inima lui deplin cu Domnul Dumnezeul lui, ca inima lui David tatăl său.

5. Și a mers Solomon după Astart urâciunea Sidonenilor și după împăratul lor idolul fiilor lui Amon.

Jud. 2, 13.

6. Și a făcut Solomon rău înaintea Domnului, și n’a umblat după Domnul ca David tatăl său.

7. Atunci a zidit Solomon capiște înaltă lui Hamos idolul lui Moav în muntele cel din fața Ierusalimului, și lui Moloh idolul fiilor lui Amon și Astartei urâciunei Sidonenilor.

Jud. 11, 7.

8. Și așà a făcut tuturor femeilor lui, celor de alt neam, care tămâiau și jertfeau idolilor.

9. Și s’au mânieat Domnul pre Solomon pentrucă s’a abătut inima lui dela Domnul Dumnezeul lui Israil, cel ce s’au arătat lui de două ori.

3 Împ. 3, 5.

10. Și i-au poruncit lui cuvântul acesta, ca nicidecum să nu meargă după alți dumnezei, ci să păzească și să facă cele ce i-au poruncit lui Domnul Dumnezeu.

3 Împ. 6, 12.

11. Și au zis Domnul către Solomon: pentrucă ai făcut acestea, și n’ai păzit poruncile mele și rânduelele mele, care am poruncit ție, rupând în două voiu rupe împărăția ta din mâna ta, și o voiu da pre ea unui rob al tău.

3 Împ. 12, 16.

12. Ci în zilele tale nu voiu face aceasta pentru David tatăl tău, din mâna fiului tău o voiu luà.

13. Însă nu voiu luà împărățiea toată, un schiptru voiu da fiului tău pentru David robul meu și pentru Ierusalim cetatea care o am ales.

4 Împ. 17, 18.

14. Și au ridicat Domnul protivnic lui Solomon pre Ader Idumeul din sămânța împărăției din Idumeia.

15. Și a fost când a pierdut David pre Edom, și a mers Ioav mai marele oștilor, să îngroape pre cei uciși, a tăiat toată partea bărbătească în Idumeia.

2 Împ. 8, 14.

16. Că șase luni a șezut acolo Ioav și tot Israilul în Idumeia, până ce a pierdut pre tot bărbatul din Idumeia.

17. Și a fugit Ader, el și toți bărbații Idumeii din slugile tatălui său împreună cu el, și a intrat în Eghipet, și Ader erà prunc mic.

18. Și s’au sculat oamenii din cetatea Madiamului, și au venit în Faran, și a luat oameni cu sine, și au venit la Faraon împăratul Eghipetului, și a intrat Ader la Faraon, și a dat lui casă, și pâine i-a rânduit lui și pământ i-a dat lui.

19. Și a aflat Ader har înaintea lui Faraon foarte, și i-a dat lui femeie pre sora femeiei sale, pre sora Techeminii cea mai mare.

20. Și i-a născut sora Techeminii lui Ader pre Ganifat feciorul ei, și l-a crescut pre el Techemina între fiii lui Faraon, și Ganifat erà în casa lui Faraon între fiii lui Faraon.

21. Și a auzit Ader în Eghipet, că a adormit David cu părinții săi, și cum că a murit Ioav mai marele oastei, și a zis Ader către Faraon: lasă-mă să mă întorc în pământul meu.

22. Și a zis Faraon lui Ader: ce-ți lipsește ție la mine, și iată tu cerci să te duci în pământul tău, și a zis Ader lui: nu! Ci să mă lași negreșit; și s’a întors Ader în pământul său.

23. Și au ridicat Domnul vrăjmași lui Solomon pre Razon feciorul lui Elidechè, pre Varamet și pre Adadezer împăratul Suvei, domnul său.

2 Împ. 8, 3 și 10, 18.

24. Șir s’au adunat la el oameni, și s’a făcut căpetenie celor protivnici, când i-a omorît pre ei David, și a luat întâiu Damascul, și a șezut în el, și a împărățit în Damasc.

25. Și au fost vrăjmași lui Israil în toate zilele lui Solomon, acesta este răul care l-a făcut Ader; și el urà pre Israil, și a împărățit în pământul Edomului.

26. Și pre Ierovoam feciorul lui Navat al lui Efrati din Sarira feciorul unei femei văduve rob lui Solomon, și acesta-i lucrul pentru care a ridicat el mâinile asupra împăratului Solomon.

2 Paral. 13, 6.

27. Că împăratul Solomon a zidit marginea, și a închis îngrădirea cetății lui David tatăl său.

28. Iar tânărul Ierovoam erà om tare și puternic, și a văzut Solomon că este om de treabă, l-a pus mai mare preste dajdiile casei lui Iosif.

29. Și a fost în vremea aceea, și Ierovoam a ieșit din Ierusalim, și l-a aflat pre el Ahia Siloniteanul prorocul în cale, și l-a abătut pre el din cale, și Ahia erà îmbrăcat cu haină nouă, și amândoi erau singuri în câmp.

2 Paral. 10, 15.

30. Și a luat Ahia haina sa cea nouă, care erà pre el, și a rupt-o în douăsprezece bucăți.

1 Împ. 15, 27.

31. Și a zis lui Ierovoam: ia ție zece bucăți, că acestea zice Domnul Dumnezeul lui Israil: iată eu rup împărăția din mâna lui Solomon, și voiu da ție zece schiptruri.

3 Împ. 14, 8; 1 Împ. 15, 28.

32. Iar două schiptruri vor fi ale lui pentru robul meu David și pentru Ierusalim cetatea, care am ales din toate semințiile lui Israil,

33. Pentrucă m’a părăsit pre mine, și s’a închinat Astartei urâciunei Sidonenilor și lui Hamos idolul lui Moav și lui Moloh idolul fiilor lui Amon, și n’a umblat în căile mele ca să facă ce este drept înaintea mea, și poruncile mele și judecățile mele, ca David tatăl lui.

34. Însă nu voiu luà împărăția toată din mâna lui, ci sprijinind îl voiu sprijinì pre el în toate zilele vieței lui, pentru David robul meu, pre care l-am ales, care a ținut poruncile mele și rânduelele mele,

35. Ci voiu luà împărățiea din mâna fiului său, și voiu da ție zece schiptruri;

36. Iar fiului lui voiu da două schiptruri, pentrucă să fie scaun robului meu David în toate zilele înaintea mea în Ierusalim cetatea care mi-am ales ca să fie numele meu acolo.

2 Paral. 21, 7.

37. Și te voiu luà pre tine, și vei împărățì întru cele ce poftește sufletul tău și tu vei fi împărat preste Israil.

38. Și va fi de vei păzì toate câte voiu poruncì ție, și vei umblà pre căile mele și vei face ce este bine înaintea mea, ca să păzești rânduelele mele și poruncile mele, precum a făcut David robul meu, voiu fi cu tine, și voiu zidì ție casă credincioasă, precum am zidit lui David.

39. Și voiu necăjì seminția lui David pentru acestea, însă nu în toate zilele.

2 Paral. 10, 15.

40. Și a cercat Solomon să omoare pre Ierovoam, și s’a sculat Ierovoam și a fugit în Eghipet la Susac împăratul Eghipetului, și a fost în Eghipet până când a murit Solomon.

3 Împ. 12, 2.

41. Iar ce mai rămâne a spune despre Solomon și toate câte a făcut și toată înțelepciunea lui, iată, au nu sunt scrise în cartea cuvintelor lui Solomon?

2 Paral. 9, 29.

42. Și zilele câte a împărățit Solomon în Ierusalim preste tot Israilul patruzeci de ani.

2 Paral. 9, 30.

43. Și a adormit Solomon cu părinții săi, și-l îngropară pre el în cetatea lui David tatăl său, și a împărățit Rovoam fiul lui în locul lui.

1 Paral. 3, 10.

CAP. 12.

Desbinarea împărăției.

În Sichima, că în Sichima s’a adunat tot Israilul, ca să-l facă pre el împărat.

2 Paral. 10, 1.

2. Și a fost dacă a auzit Ierovoam feciorul lui Navat din Eghipet, fiindcă în Eghipet ședeà, după ce fugise de fața împăratului Solomon,

3 Împ. 11, 40.

3. A trimis, și l-a chemat pre el, și a venit Ierovoam și tot poporul lui Israil, și a grăit poporul către împăratul Rovoam, zicând:

4. Tatăl tău a îngreuiat jugul nostru, deci tu acum ușurează din sarcinele aspre ale tatălui tău și din jugul cel greu, care l-a pus preste noi, și vom slujì ție.

2 Paral. 10, 4.

5. Și a zis către ei: duceți-vă până a treia zi, și atunci vă întoarceți la mine, și s’au dus.

6. Și a spus împăratul Rovoam celor mai bătrâni, carii stau înaintea lui Solomon tatălui său până trăià, zicând: ce sfat îmi dați, să răspunz poporului acestuia cuvânt?

7. Iar ei au grăit către el, zicând: de vei face în ziua aceasta o slujbă poporului acestuia, și le vei plinì voia și vei grăì către ei cuvinte bune, vor fi ție slugi în toate zilele.

8. Iar el a lăsat sfatul, care i-au dat lui cei bătrâni, și s’a sfătuit cu tinerii, cei ce crescuse cu el carii stau înaintea feței lui, și le-a zis lor:

9. Ce sfat îmi dați voi și ce să răspunz poporului acestuia? Care a grăit către mine, zicând: ușurează din jugul, care l-a pus tatăl tău preste noi.

10. Și au grăit către el tinerii cei ce crescuse împreună cu el, și i-au zis lui: acestea vei spune poporului celui ce a grăit către tine, zicând: tatăl tău a îngreuiat jugul nostru, iar tu acum ni-l ușurează; așà vei grăì către ei: degetul meu cel mic mai gros va fi decât șalele tatălui meu.

11. De acum tatăl meu v’a împovărat pre voi cu jug greu, iar eu voiu mai îngreuià jugul vostru; tatăl meu v’a bătut pre voi cu bice, iar eu vă voiu bate pre voi cu scorpii.

12. Și a venit Ierovoam și tot poporul la împăratul Rovoam în ziua a treia, precum le-a grăit lor împăratul, zicând: întoarceți-vă la mine a treia zi.

2 Paral. 10, 12.

13. Și a răspuns aspru împăratul către popor, și a nesocotit împăratul Rovoam sfatul ce bătrânii i-au dat lui.

14. Și a grăit către dânșii după sfatul tinerilor, zicând: tatăl meu a îngreuiat jugul vostru, și eu voiu mai îngreuià jugul vostru; tatăl meu v’a bătut pre voi cu bice, iar eu voiu bate pre voi cu scorpii.

15. Și n’a ascultat împăratul pre popor, că dela Domnul erà rânduit ca să întărească cuvântul, care l-a grăit prin mâna lui Ahiea Siloniteanul de Ierovoam feciorul lui Navat.

Is. Navì 11, 20.

16. Și văzând tot Israilul, că nu i-a ascultat împăratul pre ei, a răspuns poporul împăratului, zicând: ce parte avem noi cu David? Nu avem moștenire cu fiul lui Iesse. Aleargă Israile la lăcașurile tale, acum paște-ți casa ta Davide, și s’a dus Israil la lăcașurile sale.

2 Împ. 20, 1; 11, 11.

17. Iar fiii lui Israil carii lăcuiau în cetățile Iudei, au făcut pre Rovoam împărat preste ei.

18. Și a trimis împăratul pre Adoniram, care erà preste bir, și l-a ucis pre el cu pietre tot Israilul, și a murit; iar împăratul Rovoam a apucat a se suì în car ca să fugă în Ierusalim.

3 Împ. 4, 6; 5, 14.

19. Și s’a lepădat Israil de casa lui David până în ziua aceasta.

2 Paral. 10, 19.

20. Și a fost dacă a auzit tot Israilul, cum că s’a întors Ierovoam din Eghipet, a trimis, și l-a făcut pre el împărat preste Israil, și n’a rămas credincios casei lui David fără numai seminția lui Iuda și a lui Veniamin singure.

21. Și Rovoam a intrat în Ierusalim, și a strâns adunarea lui Iuda și schiptrul lui Veniamin, o sută și douăzeci de mii de ostași tineri ca să facă răsboiu asupra casei lui Israil, ca să întoarcă împărăția la Rovoam fiul lui Solomon.

22. Și au fost cuvântul Domnului către Samea omul lui Dumnezeu, zicând:

3 Împ. 13, 1; 2 Paral. 11, 2.

23. Spune lui Rovoam feciorul lui Solomon împăratul Iudei și către toată casa lui Iuda și a lui Veniamin și celuilalt popor, zicând:

24. Acestea zice Domnul: să nu vă sculați, nici să faceți răsboiu cu frații voștri fiii lui Israil, întoarcă-se fiecare la casa sa, că dela mine s’a făcut cuvântul acesta; și au ascultat de cuvântul Domnului, și nu s’au mai dus precum poruncise Domnul.

25. Și a zidit Ierovoam Sichima cea din muntele lui Efraim, și a lăcuit într’însa, și a ieșit de acolo, și a zidit Fanuilul.

26. Și a zis Ierovoam întru inima sa: iată acum se va întoarce împărățiea la casa lui David,

27. De se va suì poporul acesta să aducă jertfă în casa Domnului în Ierusalim, se va întoarce inima poporului către Domnul și către domnul lor către Rovoam împăratul Iudei, și mă vor omorî pre mine.

28. Și s’a sfătuit împăratul, și a făcut două junince de aur, și a zis către popor: nu vă mai suiți în Ierusalim, iată dumnezeii tăi Israile! carii te-au scos pre tine din pământul Eghipetului.

Tobie 1, 5; 4 Împ. 10, 31, 17, 16.

29. Și una o a pus în Vetil, iar una în Dan.

30. Și fapta aceasta a fost păcat, căci poporul mergeà la una din ele până la Dan, și a lăsat casa Domnului.

31. Și a făcut capiști pre înălțimi, și a făcut preoți din poporul de rând, care nu erau din fiii lui Levì.

2 Paral. 13, 9; 11, 14.

32. Și a făcut Ierovoam sărbătoare în luna a opta în cincisprezece zile ale lunei asemenea sărbătorii cei din pământul Iudei, și s’a suit la jertfelnicul, care l-a ridicat în Vetil, ca să jertfească junincelor care le-a făcut, și a pus în Vetil preoți înălțimilor, carele făcuse.

4 Împ. 17, 32 și 23, 15.

33. Și s’a suit la jertfelnicul, care l-a ridicat în ziua a cincisprezecea în luna a opta la sărbătoarea care o a urzit din inima sa, și a făcut sărbătoare fiilor lui Israil, și s’a suit la jertfelnic, ca să jertfească.

CAP. 13.

Ierovoam pedepsit.

Și iată omul lui Dumnezeu a venit din Iuda cu cuvântul Domnului la Vetil, când stà Ierovoam la jertfelnic ca să jertfească.

3 Împ. 12, 22.

2. Și a strigat asupra jertfelnicului cu cuvântul Domnului, și a zis: jertfelnicule! Jertfelnicule! Acestea zice Domnul: iată fiu se va naște casei lui David anume Iosia, și va junghià preste tine pe preoții înălțimilor, cari jertfesc preste tine, și oase de oameni va arde preste tine.

4 Împ. 23, 15, 16; 2 Paral. 34, 3.

3. Și a dat în ziua aceea semn, spunând: acesta este cuvântul care l-au grăit Domnul, zicând: iată jertfelnicul se va sparge, și se va vărsà grăsimea cea de preste el.

4. Și a fost dacă a auzit împăratul Ierovoam cuvântul omului lui Dumnezeu celui ce strigase asupra jertfelnicului din Vetil, a întins mâna sa împăratul de pre jertfelnic, zicând: prindeți-l pre el, și iată s’a uscat mâna, care o a întins asupra lui, și n’a putut să o întoarcă la sine.

5. Și jertfelnicul s’a spart, și s’a vărsat grăsimea de pre jertfelnic după semnul care l-a dat omul lui Dumnezeu cu cuvântul Domnului.

6. Și a zis împăratul Ierovoam către omul lui Dumnezeu: roagă-te înaintea Domnului Dumnezeului tău, să se întoarcă mâna mea la mine, și s’a rugat omul lui Dumnezeu înaintea Domnului, și s’a întors mâna împăratului la el, și s’a făcut ca și mai înainte.

Fapt. Ap. 8, 24.

7. Și a grăit împăratul către omul lui Dumnezeu: intră cu mine în casă, și prânzește și voiu da ție daruri.

8. Și a zis omul lui Dumnezeu către împăratul: de mi-ai da jumătate din casa ta, nu voiu intrà cu tine, nici voiu mâncà pâine, nici voiu beà apă în locul acesta.

Num. 22, 18.

9. Că așà mi-au poruncit mie Domnul cu cuvântul, zicând: să nu mănânci pâine și să nu bei apă, și să nu te întorci pre calea care ai mers.

10. Și s’a dus pre altă cale, și nu s’a întors pre calea pre care venise în Vetil.

11. Și un proroc bătrân lăcuià în Vetil, și venind feciorii lui i-au povestit toate lucrurile câte a făcut omul lui Dumnezeu în ziua aceea în Vetil și cuvintele, care a grăit împăratului, și s’a schimbat fața tatălui lor.

12. Și a grăit către ei tatăl lor, zicând: pre care cale s’a dus? Și i-au arătat lui fiii lui calea pre care s’a dus omul lui Dumnezeu cel ce ieșise din Iuda.

13. Și a zis fiilor săi: puneți-mi șaoa pre asină, și au pus șaoa pre asină, și a încălicat pre ea.

14. Și a mers după omul lui Dumnezeu, și l-a aflat șezând supt un stejar, și zise lui: au tu ești omul lui Dumnezeu cel ce ai ieșit din Iuda? Și el a zis: eu.

15. Și a zis lui: vino cu mine și mănâncă pâine.

16. Și a zis către el: nu voiu puteà să mă întorc cu tine, nici voiu mâncà pâine, nici voiu beà apă în locul acesta.

17. Că așà mi-au poruncit mie cu cuvânt Domnul, zicând: să nu mănânci pâine acolo, nici să bei apă acolo, și să nu te întorci pre calea pre care ai mers.

18. Și a zis către el: și eu sunt proroc ca și tine, și îngerul a grăit către mine cu cuvântul Domnului, zicând: întoarce-l pre el la tine în casa ta, și să mănânce pâine și să beà apă, și i-a mințit lui.

19. Și l-a întors pre el, și a mâncat pâine și a băut apă în casa lui.

20; Și a fost când ședea el la masă, s’a făcut cuvântul Domnului către prorocul cel ce l-a întors pre el.

21. Și a grăit către omul lui Dumnezeu cel ce venise din Iuda, zicând: acestea zice Domnul: pentrucă ai întărâtat cuvântul Domnului, și n’ai păzit porunca, care ți-au poruncit ție Domnul Dumnezeul tău,

22. Și te-ai întors, și ai mâncat pâine și ai băut apă în locul acesta de care au grăit către tine, zicând: să nu mănânci pâine, nici să bei apă; trupul tău nu va fi pus în groapa părinților tăi.

23. Și a fost după ce a mâncat el pâine și a băut apă, și a pus șaoa pre asinul prorocului și s’a dus.

24. Și l-a aflat pre el un leu în cale, și l-a omorît, și erà trupul lui aruncat în cale, și asinul stà lângă el, și leul stà lângă trup.

3 Împ. 20, 36. 4 Împ. 17, 25.

25. Și iată oamenii mergând pre acolo au văzut mortăciunea aruncată în cale, și leul stând lângă mortăciune, și au intrat și au spus în cetatea în care lăcuià prorocul cel bătrân.

26. Și a auzit cel ce l-a întors pre el de pre cale, și a zis: omul lui Dumnezeu este acesta, care a întărâtat cuvântul Domnului, și l-au dat pre el Domnul leului, și l-a zdrobit pre el și l-a omorît, după cuvântul Domnului, care i-au grăit lui.

27. Și a grăit către fiii săi, zicând: puneți șaoa pre asin, și o au pus.

28. Și s’a dus, și i-a aflat lui trupul aruncat în cale, și asinul și leul stà lângă trup, și n’a mâncat leul trupul omului lui Dumnezeu, și n’a sfâșieat pre asin.

29. Și a luat prorocul trupul omului lui Dumnezeu, și l-a pus pre asin, și l-a întors pre el prorocul în cetate ca să-l îngroape.

30. Și a pus trupul lui în groapa sa, și l-a plâns pre el: vai frate!

31. Și a fost după ce l-a plâns pre el, a grăit fiilor săi, zicând: de voiu murì îngropați-mă în groapa aceasta în care s’a îngropat omul lui Dumnezeu, lângă oasele lui puneți-mă ca să se mântuiască oasele mele cu oasele lui;

32. Că se va plinì cele ce le-au grăit cu cuvântul Domnului asupra jertfelnicului celui din Vetil și asupra capiștelor celor înalte din Samariea.

4 Împ. 23, 16.

33. Și după întâmplarea aceasta nu s’a întors Ierovoam dela răutatea sa, și iarăși a făcut din poporul de rând preoți înălțimilor: cel ce vreà sfințea mâna lui, și se făceà preot înălțimilor.

34. Și s’a socotit aceasta spre păcat casei lui Ierovoam și spre peire și stingere de pre fața pământului.

3 Împ. 15, 29, 30.

CAP. 14.

Prorocii asupra lui Ierovoam. Domnia lui Rovoam; păcatul și moartea lui.

În vremea aceea s’a bolnăvit Aviea feciorul lui Ierevoam.

2. Și a zis Ierevoam femeii sale: scoală-te și te schimbă ca să nu te cunoască că tu ești femeia lui Ierevoam, și mergi în Silom, și iată este acolo Ahià prorocul care mi-a spus mie că voiu împărățì preste poporul acesta.

1 Împ. 28, 8.

3. Și ia cu tine pentru omul lui Dumnezeu zece pâini, și covrigi fiilor lui și struguri și un urcior de miere, și vei merge la el, și va spune ție ce va fi pruncului.

1 Împ. 9, 7; 4 Împ. 8, 8.

4. Și a făcut așà femeia lui Ierovoam și s’a dus în Silom, și a intrat în casa lui Ahià; iar Ahià nu putea vedeà, că i se împăinjinase ochii de bătrânețe.

5. Și a zis Domnul către Ahià: iată femeia lui Ierovoam vine ca să te întrebe pentru fiul său, că este bolnav, așà și așà vei grăì către ea.

6. Și a fost când intrà ea și se făceà ca și cum ar fi alta. Și a fost când a auzit Ahià sgomotul picioarelor ei intrând pre ușă, a zis: intră femeia lui Ierovoam, pentruce te faci ca și cum ar fi alta? Și eu sunt trimis aspru pentru tine.

7. Mergând zi lui Ierovoam: acestea zice Domnul Dumnezeul lui Israil: pentrucă te-am înălțat pre tine din mijlocul poporului, și te-am pus povățuitor preste poporul lui Israil.

3 Împ. 16, 2.

8. Și am rupt împărățiea dela casa lui David, și o am dat ție, și n’ai fost ca robul meu David, cel ce a ținut poruncile mele și a umblat după mine cu toată inima lui, ca să facă ce este drept întru ochii mei.

3 Împ. 11, 31.

9. Ci ai făcut mai rău decât toți carii au fost mai înainte de tine, și ai umblat și ți-ai făcut ție alți dumnezei și turnați ca să mă mânii; iar pre mine m’ai lepădat dela tine.

10. Pentru aceea iată eu voiu aduce răutate asupra casei lui Ierovoam, și voiu surpà din a lui Ierovoam, și pre cel ce se pișă la perete, pre cel închis și părăsit întru Israil, și voiu măturà casa lui Ierovoam, în ce chip se mătură balega, până se va nimicì el.

1 Împ. 25, 22; 4 Împ. 9, 8.

11. Pre cel mort al lui Ierovoam în cetate îl vor mâncà câinii, și pre cel mort în țarină îl vor mâncà pasările cerului, că Domnul au grăit.

12. Deci tu te scoală și mergi la casa ta, când vei pune piciorul în cetate va murì pruncul.

13. Și-l va plânge pre el tot Israilul, și-l va îngropà pre el, că acesta singur din ai lui Ierovoam va fi pus în groapă, pentrucă s’a aflat întru acela cuvânt bun despre Domnul Dumnezeul lui Israil în casa lu Ierovoam.

14. Și va sculà Domnul luiș împărat preste Israil, care va bate casa lui Ierovoam în ziua aceea, și încă și acum.

15. Și va bate Domnul pre Israil în ce chip se clătește trestia în apă, și va stârpì pre Israil de pre pământul acest bun, care l-au dat părinților lor, și va împrăștieà pre ei dincolo de rîu, pentrucă au făcut loruș desișuri, mâniind pre Domnul.

Jud. 3, 7.

16. Și va da Domnul pre Israil pentru păcatele lui Ierovoam cel ce a păcătuit, și a făcut pre Israil a păcătuì.

17. Și s’a sculat femeia lui Ierovoam și a mers la Sarira, și a fost când pășeà preste pragul casei, a murit pruncul, și l-a îngropat.

18. Și l-a plâns tot Israilul după cuvântul Domnului, care l-au grăit prin mâna robului său Ahià prorocul.

19. Iar celelalte fapte ale lui Ierovoam, cum s’a răsboit și cum a împărățit, iată acestea scrise sunt în cartea cuvintelor anilor împăraților lui Israil.

20. Și zilele în care a împărățit Ierovoam douăzeci și doi de ani, și a adormit cu părinții săi, și a împărățit Adad feciorul lui în locul lui.

21. Iar Rovoam feciorul lui Solomon a împărățit preste Iuda, în vârstă de patruzeci și unul de ani a fost Rovoam când a împărățit el, și șaptesprezece ani a împărățit în Ierusalim în cetatea, care o au ales Domnul din toate neamurile lui Israil să-și pue numele său acolo, și numele mumei lui Noomà Amoniteanca.

2 Paral. 12, 13.

22. Și a făcut Rovoam rău înaintea Domnului, și l-a mânieat pre el mai mult decât tot ce făcuse părinții lui, prin păcatele săvârșite de ei.

2 Paral. 12, 1.

23. Și și-au zidit ei loruș înălțimi și stâlpi și desișuri în tot dealul înalt și supt tot copacul umbros.

4 Împ. 17, 10; Isaia 57, 5; Ierem. 2, 20.

24. Și sodomie s’a făcut în țară, și au făcut de toate urâciunile neamurilor, care le-au isgonit Domnul dela fața fiilor lui Israil.

4 Împ. 23, 7.

25. Și a fost în anul al cincilea al împărăției lui Rovoam s’a sculat Susachim împăratul Eghipetului asupra Ierusalimului.

2 Paral. 12, 2.

26. Și a luat toate vistieriile casei Domnului și vistieriile casei împăratului.

2 Paral. 9, 15 și 12, 9.

27. Și sulițele cele de aur, care le-a luat David din mâna slujitorilor lui Adrazar împăratul Suvei, și le-a adus în Ierusalim.

28. Și armele cele de aur care le-a făcut Solomon, toate le-a luat, și le-a dus în Eghipet; și a făcut Rovoam împăratul arme de aramă în locul acelora, și le-a încredințat pre ele povățuitorilor arcași, carii păzeau poarta casei împăratului.

29. Și a fost când intrà împăratul în casa Domnului le purtau pre ele arcașii înainte, și le puneau în cămara arcașilor.

30. Iar celelalte întâmplări ale lui Rovoam și toate câte a făcut, au nu iată acestea scrise sunt în cartea cuvintelor anilor împăraților Iudei?

31. Și răsboiu a fost între Rovoam și între Ierovoam totdeauna.

3 Împ. 15, 6.

32. Și a adormit Rovoam cu părinții săi, și s’a îngropat cu părinții săi în cetatea lui David, și numele mumei lui Noomà Amoniteanca și a împărățit Aviu feciorul lui în locul lui.

CAP. 15.

Domnia lui Aviu și a lui Asa în Iuda și a lui Navat și a lui Vaasà în Israil. Iosafat.

Iar în anul al optsprezecelea al împărăției lui Ierovoam feciorul lui Navat, s’a făcut împărat Aviu feciorul lui Rovoam preste Iuda.

2. Și trei ani a împărățit în Ierusalim, și numele mumei lui Maahà fata lui Avesalom.

2 Paral. 13, 2; 2 Paral. 11, 20.

3. Și a umblat întru toate păcatele tatălui său, care le-a făcut înaintea lui, și nu erà inima lui deplin cu Domnul Dumnezeul lui, cum a fost inima lui David tatălui său.

4. Că pentru David au lăsat lui domnul Dumnezeul lui rămășiță în Ierusalim, ca să pue pre fii lui după dânsul, și să întărească Ierusalimul.

Ps. 131, 13; 4 Împ. 8, 19.

5. Pentrucă a făcut David ce este drept înaintea Domnului, și nu s’au abătut dela toate câte i-au poruncit lui în toate zilele vieții sale, fără numai în întâmplarea lui Urie Heteul.

2 Împ. 11, 4.

6. Și răsboiu a fost între Rovoam, și între Ierovoam în toate zilele vieții lor.

2 Paral. 13, 3.

7. Și celelalte întâmplări ale lui Aviu și toate câte a făcut, au nu iată acestea scrise sunt în cartea cuvintelor anilor împăraților Iudei? Și răsboiu a fost între Aviu și între Ierovoam.

8. Și a adormit Aviu împreună cu părinții săi în anul al douăzecilea al lui Ierovoam, și s’a îngropat cu părinții săi în cetatea lui David, și a împărățit Asa fiul lui în locul lui.

2 Paral. 14, 1.

9. Și în anul al douăzecilea al lui Ierovoam împăratul lui Israil a împărățit Asa preste Iuda.

10. Și patruzeci și unul de ani a împărățit în Ierusalim, și numele maicii lui Maahà fata lui Avesalom.

2 Paral. 16, 13.

11. Și a făcut Asa ce este drept înaintea Domnului, ca David tatăl său.

12. Și a stârpit smintelele din țară, și a curățit toate spurcăciunile, care le-au făcut părinții lui.

13. Și pre Maahà muma sa o a depărtat ca să nu fie povățuitoare, pentrucă a făcut idol de rușine într’un desiș, și a stricat Asa culcușurile ei, și le-a ars cu foc la pârîul chedrilor.

2 Paral. 15, 16.

14. Iar înălțimile nu le-a surpat, însă inima lui Asa erà desăvârșit cu Domnul în toate zilele sale.

4 Împ. 12, 3; 15, 4, 35.

15. Și a adus stâlpii tatălui său, și stâlpii săi cei de aur și de argint în casa Domnului și vasele.

16. Și răsboiu a fost între Asa și între Vaasà împăratul lui Israil în toate zilele lor.

3 Împ. 14, 31.

17. Și s’a sculat Vaasà împăratul lui Israil asupra Iudei, și a zidit Rama, ca să nu poată nimeni ieșì și intrà la Asa împăratul Iudei.

2 Paral. 16, 1.

18. Și a luat Asa tot argintul și aurul, care s’au aflat în vistieriile casei Domnului și în vistieriile casei împăratului, și le-a dat în mâinile slugilor sale, și i-a trimis pre ei împăratul Asa la fiul lui Ader feciorul lui Taverema, feciorul lui Azin împăratul Siriei, care lăcuià în Damasc, zicând:

4 Împ. 12, 18.

19. Legătură să fie între mine și între tine și între tatăl meu și între tatăl tău, iată am trimis ție daruri argint și aur, vino acuma și strică legătura ta cea cu Vaasà împăratul lui Israil, ca să se depărteze dela mine.

20. Și a ascultat fiul lui Ader pre împăratul Asa, și a trimis pre căpeteniile oștilor sale în cetățile lui Israil, și a bătut pre Aiin și pre Dan și pre Avel al casei Maahei și tot Heneretul până la pământul Neftali.

2 Împ. 20, 14.

21. Și a fost dacă a auzit Vaasà a încetat a zidì Rama, și s’a întors în Tersa.

22. Și împăratul Asa a poruncit la tot Iuda în Enachim, și a luat pietrile din Rama și lemnele ei, care le-a zidit Vaasà, și a zidit cu ele împăratul Asa tot muntele lui Veniamin și locul de pază.

4 Împ. 23, 8.

23. Și celelalte întâmplări ale lui Asa și toată domnia lui și toate ce a făcut și cetățile care le-a zidit, au nu iată acestea sunt scrise în cartea cuvintelor anilor împăraților Iudei? Însă în vremea bătrâneților lui l-a durut picioarele lui.

24. Și a adormit Asa eu părinții săi, și s’a îngropat cu părinții săi în cetatea lui David tatăl său, și în locul lui a împărățit Iosafat fiul lui.

2 Paral. 17, 1.

25. Iar Navat fiul lui Ierovoam a împărățit preste Israil în anul al doilea al lui Asa împăratul Iudei, și a împărățit preste Israil doi ani.

26. Și a făcut rău înaintea Domnului, și a umblat în calea tatălui său, și în păcatele ce el a făcut pre Israil a păcătuì.

27. Și l-a împresurat pre el Vaasà feciorul lui Ahia la casa lui Veelan feciorul lui Ahia, și l-a lovit pre el în Gavatonul celor de alt neam; iar Navat și tot Israilul ședeà în Gavaton.

Is. Navì 19, 44.

28. Și l-a omorît pre el Vaasà în anul al treilea al lui Asa fiul lui Aviu împăratul Iudei, și a împărățit în locul lui.

29. Și a fost după ce a început el a împărățì, a bătut toată casa lui Ierovoam, și n’a lăsat nici un suflet de al lui Ierovoam, până ce l-a pierdut pre el după cuvântul Domnului, care l-au grăit prin mâna robului său Ahia Siloniteanul.

3 Împ. 13, 34.

30. Pentru păcatele lui Ierovoam, ce el a făcut pre Israil a păcătuì, și pentru întărâtarea lui, cu care a întărâtat pre Domnul Dumnezeul lui Israil.

3 Împ. 21, 22; 4 Împ. 16, 3.

31. Iar celelalte întâmplări ale lui Navat, și toate câte a făcut, au nu iată acestea scrise sunt în cartea cuvintelor anilor împăraților lui Israil?

32. Și răsboiu a fost între Asa și între Vaasà în toate zilele lor.

33. Iar în anul al treilea al lui Asa împăratul Iudei a împărățit Vaasà feciorul lui Ahia preste tot Israilul în Tersa douăzeci și patru de ani.

34. Și a făcut rău înaintea Domnului, și a umblat în calea lui Ierovoam feciorul lui Navat, și în păcatele ce el a făcut pre Israil a păcătuì.

CAP. 16.

Patru împărați în Israil.

Și au fost cuvântul Domnului prin mâna lui Iu fiul lui Anani către Vaasà, zicând:

2. Pentrucă te-am ridicat dela pământ, și te-am dat povățuitor preste poporul meu Israil, și ai umblat pre calea lui Ierovoam, și ai făcut a păcătuì pre poporul meu Israil, ca să mă întărâți cu deșertăciunile lor,

3 Împ. 14, 7.

3. Iată eu voiu luà pre cei de pre urma lui Vaasà și pre cei de pre urma casei lui, și voiu da casa lui, ca și casa lui Ierovoam feciorul lui Navat.

4 Împ. 9, 9.

4. Pre cel mort al lui Vaasà în cetate îl vor mâncà câinii, și pre cel mort al lui în câmp îl vor mâncà pasările cerului.

5. Iar celelalte întâmplări ale lui Vaasà și toate câte a făcut și domnia lui, au nu iată acestea scrise sunt în cartea cuvintelor anilor împăraților lui Israil?

2 Paral. 16, 1.

6. Și a adormit Vaasà cu părinții săi, și s’au îngropat în Tersa, și au împărățit Ila feciorul lui în locul lui.

7. Și au grăit Domnul prin mâna lui Iu fiul lui Anani asupra lui Vaasà și asupra casei lui, și pentru tot răul care a făcut înaintea Domnului ca să-l întărâte pre el cu faptele mâinilor sale, ca să fie el ca și casa lui Ierovoam, și ca să-l bată pre el.

8. Și în anul al douăzeci și șase al lui Asa împăratul Iudei, Ila feciorul lui Vaasà, a împărățit preste Israil doi ani în Tersa.

9. Și s’a sculat asupra lui Zamvri sluga lui, care erà mai mare peste jumătatea călărimii, și el erà în Tersa bând, și îmbătându-se în casa lui Osa dregătorul casei în Tersa.

10. Și a intrat Zamvri, și l-a lovit pre el, și l-a omorît în anul al douăzeci și șapte al lui Asa împăratul Iudei, și a împărățit în locul lui.

4 Împ. 9, 31.

11. Și a fost după ce s’a făcut el împărat, și a șezut pre scaunul lui, a ucis toată casa lui Vaasà, și n’a lăsat lui dintr’însa nici ce să pișe la perete, nici pre rudele lui, nici pre prietenii lui.

4 Împ. 9, 9.

12. Și a pierdut Zamvri toată casa lui Vaasà după cuvântul Domnului, care au grăit Domnul asupra casei lui Vaasà prin mâna lui Iu prorocul.

13. Pentru toate păcatele lui Vaasà și ale lui Ila fiul lui, cu care a făcut pre Israil să păcătuiască ca să întărâte pre Domnul Dumnezeul lui Israil întru cele deșarte ale lor.

14. Iar celelalte întâmplări ale lui Ila și toate câte a făcut, au nu iată acestea scrise sunt în cartea cuvintelor anilor împăraților lui Israil?

15. În anul al douăzeci și șapte al lui Asa împăratul Iudei, Zamvri a împărățit în Tersa șapte zile, și tabăra lui Israil erà asupra Gavatonului celor de alt neam.

16. Și a auzit poporul în tabără, zicând: că s’a răsvrătit Zamvri, și a ucis pre împăratul, și a pus împărat în Israil pre Amvri povățuitorul oștii preste Israil într’acea zi în tabără.

17. Și s’a sculat Amvri și tot Israilul cu el din Gavaton, și au înconjurat Tersa.

18. Și a fost dacă a văzut Zamvri că s’a luat cetatea, a intrat în peștera casei împărătești, și a aprins preste el casa cea împărătească, și a murit.

4 Împ. 9, 31.

19. Pentru păcatele sale care le-a făcut, făcând ce este rău înaintea Domnului, și umblând în calea lui Ierovoam fiul lui Navat, și în păcatele ce el a făcut pre Israil a păcătuì.

20. Iar celelalte întâmplări ale lui Zamvri și răsboaele lui care a făcut, au nu iată acestea scrise sunt în cartea cuvintelor anilor împăraților lui Israil?

21. Atunci s’a împărțit poporul lui Israil: jumătate din popor urma după Tamni feciorul lui Gonat ca să-l facă împărat pre el; iar jumătate din popor urma după Amvri.

22. Și a biruit poporul cel ce urmà după Amvri pre poporul cel ce urmà după Tamni feciorul lui Gonat; și a murit Tamni și Ioram fratele lui în vremea aceea, și a împărățit Amvri după Tamni.

23. În anul al treizeci și unul al împăratului Asa împăratul Iudei, a împărățit Amvri preste Israil doisprezece ani, în Tersa a împărățit șase ani.

24. Și a cumpărat Amvri muntele Semironul dela Semir domnul muntelui cu doi talanți de argint, și a zidit muntele, și a numit numele muntelui care l-a zidit Semiron, pre numele lui Semir domnul muntelui.

25. Și a făcut Amvri rele înaintea Domnului, și a făcut rău mai mult decât toți cei ce au fost înaintea lui.

26. Și a mers în toată calea lui Ierovoam feciorul lui Navat, și în păcatele lui ce el a făcut pre Israil a păcătuì, ca să întărîte pre Domnul Dumnezeul lui Israil întru deșertăciunile lor.

27. Iar celelalte întâmplări ale lui Amvri, și toate câte a făcut, și toată domniea lui, au nu iată acestea scrise sunt în cartea cuvintelor anilor împăraților lui Israil?

28. Și a adormit Amvri cu părinții săi, și s’a îngropat în Samariea, și în locul lui a împărățit Ahaav feciorul lui.

29. Iar Ahaav feciorul lui Amvri a împărățit preste Israil în anul al treizeci și opt al lui Asa împăratul Iudei.

30. Și a împărățit Ahaav feciorul lui Amvri preste Israil în Samariea douăzeci și doi de ani, și a făcut Ahaav ce este rău înaintea Domnului, și a făcut rele mai multe decât toți cei mai înainte de el.

31. Și nu i-a fost lui destul a umblà întru păcatele lui Ierovoam feciorul lui Navat, ci a luat femeie pre Iezavel fata lui Ietevaal împăratul Sidonenilor, și a mers, și a slujit lui Vaal, și s’a închinat lui.

4 Împ. 9, 34.

32. Și a pus jertfelnic lui Vaal în casa desfrânărilor ce o făcuse în Samariea, și a făcut Ahaav desiș.

4 Împ. 3, 2.

33. Și a adaos Ahaav a face desfrânări, ca să întărâte pre Domnul Dumnezeul lui Israil, și să-și surpe sufletul său, făcând rău mai mult decât toți împărații lui Israil, carii au fost mai înainte de el.

34. Și în zilele lui a zidit Ahiil Vetiliteanul Ierihonul în Aviron celui întâiu născut al său, și l-a întemeiat, și în Seguv celui mai tânăr al său a pus porțile ei după cuvântul Domnului, care au grăit prin mâna lui Isus fiul lui Navì.

Is. Navì 9, 26.

CAP. 17.

Prorocul Ilie.

Și a zis Prorocul Ilie Tesviteanul cel din Tezvanul Galaadului către Ahaav: viu este Domnul Dumnezeul puterilor, Dumnezeul lui Israil, căruia îi stau înainte, de va fi întru anii aceștia rouă și ploaie, fără numai prin cuvântul gurii mele.

4 Împ. 5, 16; Sirah 48, 1.

2. Și a fost cuvântul Domnului către Ilie, zicând:

3. Mergi de aici spre răsărituri, și te ascunde la pârîul lui Horat, care este împreajma Iordanului.

4. Și vei beà din pârîu apă, și corbilor am poruncit să te hrănească acolo.

5. Și a mers, și a făcut Ilie după cuvântul Domnului, și a șezut la pârîul lui Horat, împreajma Iordanului.

6. Și corbii aduceau lui pâine dimineața, și carne seara, și din pârîu bea apă.

7. Și a fost după câtevà zile a secat pârîul, pentru că nu erà ploaie pre pământ.

8. Și a fost cuvântul Domnului către Ilie, zicând:

9. Scoală-te și mergi în Sareta Sidonului, și vei lăcuì acolo, că iată am poruncit unei femei văduve să te hrănească.

10. Și s’a sculat și a mers în Sareta, și a venit la poarta cetății, și iată acolo o femeie văduvă adunà lemne, și a strigat Ilie în urma ei, și a zis ei: adu-mi puțină apă într’un vas să beau.

Lucà 4, 26.

11. Și a mers să ia, și a strigat în urma ei Ilie, și a zis: adu-mi și o bucată de pâine în mâna ta, și voiu mâncà, și a zis femeia:

12. Viu este Domnul Dumnezeul tău, de este la mine azimă de pâine, fără numai o mână de făină într’o vadră, și puțin untdelemn într’un urcior, și iată eu adun vr’o două lemnișoare, și voiu merge și voiu face aceasta mie și fiilor mei, și vor mâncà, și vom murì.

13. Și a zis către dânsa Ilie: cutează, intră și fă după cuvântul tău, ci să-mi faci întâiu mie de acolo o azimă mică, și să-mi aduci; iar ție și feciorilor tăi vei face mai pre urmă.

14. Că acestea zice Domnul Dumnezeul lui Israil: vadra de făină nu va scădeà, și urciorul de untdelemn nu se va împuținà până la zilele întru care va da Domnul ploaie pre pământ.

4 Împ. 4, 2.

15. Și a mers femeia și a făcut după cuvântul lui Ilie, și i-a dat lui și au mâncat el și ea și feciorii ei,

16. Și vadra de făină n’a scăzut, și urciorul cu untdelemn nu s’a împuținat, după cuvântul Domnului cel ce au grăit prin gura lui Ilie.

17. Și a fost după aceasta s’a bolnăvit feciorul femeii stăpânei casei, și a fost boala lui tare foarte până ce n’a rămas într’însul duh.

18. Și a zis către Ilie: ce este mie și ție omul lui Dumnezeu? Ai intrat la mine să pomenești păcatele mele și să omori pre fiul meu?

19. Și a zis Ilie către femeie: dă-mi pre fiul tău, și l-a luat pre dânsul din brațele ei, și l-a suit în foișor unde lăcuià el, și l-a pus pre el pre patul său.

20. Și a strigat Ilie către Domnul, și a zis: vai mie Doamne! Mărturiea văduvei la care eu lăcuesc, tu o ai scârbit de ai omorît pre fiul ei!

21. Și a suflat preste prunc de trei ori, și a strigat către Domnul, și a zis: Doamne Dumnezeul meu! Să se întoarcă sufletul pruncului acestuia într’însul.

4 Împ. 4, 34.

22. Și s’a făcut așà, și s’a întors sufletul pruncului într’însul, și a înviat pruncul.

23. Și l-a pogorît pre dânsul din foișor în casă, și l-a dat pre el maicei lui, și a zis Ilie către dânsa: vezi, că viu este fiul tău.

24. Și a zis femeia către Ilie: iată am cunoscut că omul lui Dumnezeu ești tu, și cuvântul Domnului în gura ta adevărat.

CAP. 18.

Jertfa lui Ilie.

Și a fost după zile multe, și cuvântul Domnului a fost către Ilie în anul al treilea, zicând: mergi și te arată lui Ahaav, și voiu da ploaie pre fața pământului.

2. Și a mers Ilie să se arate lui Ahaav, și erà foamete mare în Samariea.

3. Și a chemat Ahaav pre Avdiu dregătorul casei, iar Avdiu se temea de Domnul foarte.

4. Și a fost când a ucis Iezavel pre prorocii Domnului, a luat Avdiu o sută de bărbați proroci, și i-a ascuns pre ei câte cincizeci în două peșteri, și-i hrăneà pre ei cu pâine și cu apă.

4 Împ. 4, 38.

5. Și a zis Ahaav către Avdiu: vino și să umblăm pre pământ și la izvoarele apelor și la toate pâraele, ca doar vom aflà iarbă, ca să ținem vii caii și mușcoii, și să nu lăsăm să piară de tot vitele.

Ierem. 14, 3.

6. Și ș’a împărțit calea care pre unde să umble, și Ahaav a mers pre o cale singur.

7. Iar Avdiu a mers pre altă cale singur, și când erà Avdiu pre cale, a venit Ilie înaintea lui, și Avdiu a grăbit și a căzut pre fața sa, și a zis: au tu ești doamne al meu Ilie?

8. Și a zis Ilie lui: eu; mergi de zì domnului tău: iată Ilie.

9. Și a zis Avdiu: ce am păcătuit de dai pre robul tău în mâinile lui Ahaav să mă omoare?

10. Viu este Domnul Dumnezeul tău, de este neam sau împărăție unde n’a trimis domnul meu să te caute, și a zis: nu este, și a ars împărăția și satele ei, pentrucă nu te-au aflat pre tine.

11. Și acum tu zici: mergi și spune domnului tău: iată Ilie.

12. Și va fi după ce mă voiu duce eu dela tine, și Duhul Domnului te va duce într’un loc pe care nu-l știu, și voiu intrà să spuiu lui Ahaav, și nu te va aflà, și mă va omorî pre mine, și eu robul tău mă tem de Domnul din tinerețile mele.

4 Împ. 2, 16.

13. Au nu ți s’a spus ție Domnul meu ce am făcut când a ucis Iezavel pre prorocii Domnului, cum am luat din prorocii Domnului o sută de bărbați, și i-am ascuns pre ei câte cincizeci în peșteri și i-am hrănit pre ei cu pâine și cu apă?

14. Și acum tu zici mie: mergi, zì domnului tău: iată Ilie, și mă va omorî pre mine.

15. Și a zis Ilie: viu este Domnul puterilor căruia stau înainte, că astăzi mă voiu arătà lui.

16. Și a mers Avdiu înaintea lui Ahaav, și i-a spus lui, și a alergat Ahaav, și a mers întru întâmpinarea lui Ilie.

17. Și a fost dacă a văzut Ahaav pre Ilie, zise Ahaav către Ilie: au tu ești cel ce răsvrătești pre Israil?

Amos 7, 10.

18. Și a zis Ilie: nu răsvrătesc eu pre Israil, ci tu și casa tatălui tău, lăsând pre Domnul Dumnezeul vostru, și mergând în urma lui Vaal.

19. Și acum trimite și adună la mine pre tot Israilul în muntele Karmilului, și pre cei patru sute cincizeci de proroci fără rușine ai lui Vaal, și pre cei patru sute de proroci ai desișurilor carii mănâncă din masa Iezavelii.

3 Împ. 22, 6.

20. Și a trimis Ahaav la tot Israilul, și a adunat pre toți prorocii în muntele Karmilului.

4 Împ. 3, 13.

21. Și s’a apropiat Ilie către toți, și le-a zis lor Ilie: până când veți șchiopătà într’amândouă gleznele voastre? De este Domnul Dumnezeu mergeți după dânsul; iar de este Vaal mergeți după dânsul, și n’a răspuns poporul nimic.

Is. Navì 24, 15.

22. Și a zis Ilie către popor: eu am rămas singur Proroc Domnului; iar prorocii lui Vaal sunt patru sute și cincizeci de oameni, și prorocii desișurilor patru sute.

23. Dați-ne nouă doi boi, și să-și aleagă ei loruș unul, și să-l taie bucăți, și să-l pue pre lemne, și să nu pue foc, și eu voiu jertfì pre celalt bou, și foc nu voiu pune.

24. Și strigați întru numele dumnezeilor voștri, și eu voiu chemà întru numele Domnului Dumnezeului meu, și Dumnezeul care va auzì cu foc, acela este Dumnezeu, și a răspuns tot poporul, și a zis: bun este cuvântul, care ai grăit.

25. Și a zis Ilie prorocilor celor de rușine: alegeți-vă vouă un bou și jertfiți întâiu voi, că voi sunteți mai mulți, și chemați întru numele dumnezeului vostru, iar foc să nu puneți.

26. Și au luat un bou, și au făcut așà, și au chemat întru numele lui Vaal de dimineața până la amiazăzi, și au zis: auzi-ne pre noi Vaale! auzi-ne pre noi; și nu erà glas, și nu erà ascultare, și alergau împrejurul jertfelnicului, care au făcut.

27. Și se făcuse amiazăzi, și îi batjocoreà pre dânșii Ilie Tesviteanul și a zis: strigați cu glas mare că dumnezeu este, că gândește sau poate lucrează cevà, sau va fi dormind, ca să se deștepte.

28. Și strigau cu glas mare, și se tăeau după obiceiul lor cu cuțite, și se găteau cu bice până la vărsarea sângelui lor.

Lev. 19, 28.

29. Și se trecuse de amiazăzi, și erà îndeseară, și au prorocit până ce venise vremeà să se aducă jertfa, și nu erà glas, nu erà ascultare; și a grăit Ilie Tesviteanul către prorocii urâciunilor, zicând: dați-vă înlături acum, ca să aduc și eu arderea cea de tot a mea, și s’a dat înlături și s’au dus.

Eșire 29, 41; Daniil 9, 21.

30. Și a zis Ilie către popor: apropiați-vă către mine, și s’a apropieat tot poporul către el, și așeză jertfelnicul Domnului cel săpat.

31. Și a luat Ilie douăsprezece pietre după numărul semințiilor lui Israil, precum au grăit către dânsul Domnul, zicând: Israil va fi numele tău.

Facere 32, 28; Is. Nav. 4, 5, 20.

32. Și a clădit pietrile în numele Domnului, și a întocmit jertfelnicul Domnului cel săpat, și a făcut groapă împrejurul jertfelnicului, întru care încăpeau două măsuri de sămânță.

33. Și a grămădit lemnele pre jertfelnicul ce făcuse, și a tăiat bucăți cele de jertfă și le-a pus pre lemne și le-a pus pre jertfelnic.

34. Și a zis Ilie: aduceți-mi patru vedre de apă, și le vărsați preste jertfă și preste lemne, și au făcut așà, și a zis: turnați a doua oară, și au turnat a doua oară, și a zis: turnați a treia oară, și au turnat a treia oară.

35. Și umblà apa împrejurul jertfelnicului, și groapa se umplusese de apă.

36. Și când erà vremea a se aduce jertfa, a venit Ilie Prorocul, și a zis: Doamne Dumnezeul lui Avraam! și al lui Isaac! și al lui Israil! auzi-mă Doamne! auzi-mă astăzi cu foc! Ca să cunoască tot poporul acesta, că tu ești Domnul Dumnezeul lui Israil! și eu sunt robul tău, și pentru tine am făcut lucrurile acestea!

Eșire 3, 6; Mat. 22, 32.

37. Auzi-mă Doamne! auzi-mă! Ca să cunoască poporul acesta, că tu ești Domnul Dumnezeu, și tu ai întors inima poporului acestuia înapoi!

38. Și a căzut foc dela Domnul din cer și a mistuit jertfa, și lemnele și apa cea din groapă și pietrile și lutul l-a lins focul.

Lev. 9, 24; 2 Paralip. 7, 1.

39. Și a văzut tot poporul și a căzut pre fața sa, și a zis: adevărat Domnul este Dumnezeu, Domnul acesta este Dumnezeu.

40. Și a zis Ilie către popor: prindeți pre prorocii lui Vaal, ca nici unul dintr’înșii să nu scape, și i-au prins pre dânșii, și i-a dus Ilie la rîul Kison și i-a junghiat acolo.

Jud. 5, 21.

41. Și după aceasta a zis Ilie lui Ahaav: mergi, și mănâncă și bea, că iată glas de pogorîre de ploaie.

42. Și s’a dus Ahaav să mănânce și să beà; iar Ilie s’a suit în muntele Karmilului, și plecându-se la pământ, ș’a pus fața sa între genunghile sale.

43. Și a zis slugii sale: du-te și te uită spre mare, și s’a dus și s’a uitat sluga, și a zis: nu este nimica, și i-a zis Ilie: întoarce-te și tu de șapte ori, și s’a întors de șapte ori.

44. Și a fost în a șaptea oară iată nor mic, ca o urmă de om scoțând apă din mare, și a zis: du-te, și zi lui Ahaav: înhamă căruța ta, și te pogoară, ca să nu te ajungă ploaia.

45. Și iată de îndată, cerul s’a întunecat cu nori și cu vânt, și s’a făcut ploaie mare; și Ahaav înhămând s’a dus până la Iezrael.

46. Și mâna Domnului a fost preste Ilie, și încingând mijlocul său a alergat înaintea lui Ahaav în Iezrael.

CAP. 19.

Ilie hrănit de înger. Urmașul său.

Și a spus Ahaav Iezavelei femeii sale, toate câte a făcut Ilie, și cum a ucis pre proroci cu sabiea.

2. Și a trimis Iezavel la Ilie, și a zis: tu ești Ilie și eu Iezavel, așà să-mi facă mie dumnezeii și așà să-mi adaoge, că mâine într’acest ceas voiu pune sufletul tău, ca sufletul unuia dintr’aceia.

4 Împ. 6, 31.

3. Și s’a temut Ilie, și sculându-se s’a dus unde îl trăgeà inima, și a venit în Virsavee în pământul Iudei, și ș’a lăsat sluga sa acolo.

Is. Navì 19, 2.

4. Și el a mers în pustie cale de o zi, și a venit și a șezut supt un ienuper, și a cerut moarte sufletului său, și a zis: destul este mie acum Doamne! Ia sufletul meu dela mine, că nu sunt eu mai bun decât părinții mei.

Iov 30, 4.

5. Și s’a culcat și a adormit acolo supt copac, și iată un înger s’a atins de dânsul, și i-a zis lui: scoală-te, mănâncă și beà.

6. Și a căutat Ilie, și iată lângă căpătâiul lui o azimă de orz și un urcior cu apă.

7. Și s’a sculat, și a mâncat și a băut, și iarăși a adormit, și s’a întors îngerul Domnului a doua oară, și s’a atins de dânsul, și i-a zis lui: scoală de mănâncă și beà că lungă îți este ție calea.

8. Și s’a sculat, și a mâncat și a băut, și a mers întru puterea mâncărei aceea patruzeci de zile și patruzeci de nopți, până la muntele Horiv.

Eșire 34, 28; Mat. 4, 2.

9. Și a intrat acolo într’o peșteră, și a lăcuit într’însa, și iată cuvântul Domnului către dânsul, și i-a zis: ce faci aici Ilie?

10. Și a zis Ilie: râvnind am râvnit Domnului atotțiitorul, căci te-au părăsit pre tine fiii lui Israil, și jertfelnicile tale le-au surpat, și pre Prorocii tăi i-au ucis cu sabie, și am rămas eu singur, și caută sufletul meu să-l ia.

Rom. 11, 3.

11. Și a zis: să ieși mâine, și să stai înaintea Domnului în munte, și iată va trece Domnul, și vânt mare și tare, care va risipì munții și va sfărămà pietrile înaintea Domnului în munte, nu în vânt este Domnul; și după vânt cutremur, nu în cutremur este Domnul.

12. Și după cutremur foc, și nu va fi în foc Domnul; și după foc glas de vânt subțire, și acolo este Domnul.

13. Și a fost dacă a auzit Ilie ș’a acoperit fața cu cojocul său, și a ieșit și a stătut lângă peșteră, și iată s’a făcut către dânsul glas, și i-a zis: ce faci aici Ilie?

14. Și a zis Ilie: răvnind am râvnit pentru Domnul atotțiitorul, că au părăsit legea ta fiii lui Israil, și altarele tale le-au surpat, și pre Prorocii tăi i-au ucis cu sabie, și am rămas eu singur, și caută sufletul meu ca să-l ia pre el.

Romani 11, 3.

15. Și au zis Domnul către dânsul: mergi și te întoarce pre calea ta, și să te duci spre pustia Damascului, și să ungi pre Azail împărat Asiriei.

4 Împ. 8, 13.

16. Și pre Iu feciorul lui Namesi, îl vei unge împărat preste Israil, și pre Eliseiu feciorul lui Safat îl vei unge proroc în locul tău.

4 Împ. 9, 2.

17. Și va fi, pre cel ce va scăpà de sabiea lui Azail îl va omorî Iu, și pre cel ce va scăpà de sabiea lui Iu îl va omorî Eliseiu.

18. Și voiu lăsà în Israil șapte mii de bărbați, cari nu ș’au plecat genunchiul lui Vaal, și a căror gură nu l-a cinstit.

Romani 11, 4.

19. Și s’a dus de acolo, și a aflat pre Eliseiu feciorul lui Safat, și el arà cu boii, și douăsprezece perechi erau înaintea lui, și el erà între cele douăsprezece, și a mers Ilie la el, și a aruncat cojocul său preste el.

20. Și a lăsat Eliseiu boii, și a alergat după Ilie, și a zis: lasă-mă să sărut pre tatăl meu și pre mama mea, și voiu venì după tine, și i-a zis lui: du-te, și să te întoarci apoi, că am a face cu tine.

21. Și s’a dus dela el, și a luat o pereche de boi și i-a jertfit, și carnea lor o a fript cu uneltele boilor, și a dat poporului și a mâncat, și s’a sculat și a mers după Ilie și slujà lui.

CAP. 20.

Răsboiul lui Ahaab cu Sirienii.

Și feciorul lui Ader împăratul Siriei a adunat toată oastea sa, și s’a suit, și a înconjurat Samariea, și treizeci și doi de împărați cu dânsul și toată călărimea, și care se suiră și înconjurară Samaria, și deteră răsboiu asupra ei.

2. Și a trimis soli la Ahaav împăratul lui Israil în cetate,

3. Și au grăit lui: acestea zice fiul lui Ader: argintul tău și aurul tău, al meu este, și femeile tale și fiii tăi cei prea buni, ai mei sunt.

4. Și a răspuns împăratul lui Israil, și a zis: precum ai grăit doamne al meu împărate, al tău sunt eu și toate ale mele.

5. Și s’au întors solii, și au zis: acestea zice fiul lui Ader, eu am trimis la tine, grăind: argintul tău și aurul tău și femeile tale și fiii tăi să le dai mie.

6. Că mâine într’acest ceas voiu trimite slugile mele la tine, și voiu cercà casa ta și casele slugilor tale, și tot ce vor poftì ochii lor, ori preste ce vor pune mâinile lor, vor luà.

7. Și a chemat împăratul lui Israil pre toți bătrânii pământului, și a zis: cunoașteți și vedeți, că răutate caută acesta, că a trimis la mine pentru femeile mele și pentru fiii mei și pentru fetele mele; argintul meu și aurul meu n’ași opri de către dânsul.

8. Și au zis lui bătrânii și tot poporul: să nu-l asculți și să nu voești a-i da.

9. Și a zis solilor fiului lui Ader: ziceți domnului vostru: toate câte ai trimis către robul tău dintâiu voiu face, iar cuvântul acesta nu voiu puteà să-l fac; și întorcându-se solii i-au spus lui cuvântul.

10. Și iar a trimis la el fiul lui Ader, zicând: așà să-mi facă mie dumnezeii și așà să-mi adaoge, de va ajunge țărâna Samariei să umple mâinile a tot poporul pedestrașilor mei.

11. Și a răspuns împăratul lui Israil, și a zis: destul este, să nu se fălească cel gârbov ca cel drept.

12. Și când a primit el răspunsul acesta, el și toți împărații carii erau cu el în corturi beau, și a zis slugilor sale: faceți șanț, și au făcut șanț împrejurul cetății.

13. Și iată un proroc a venit la Ahaav împăratul lui Israil, și a zis: acestea zice Domnul: vezi toată mulțimea aceasta mare? Iată eu o voiu da pre ea astăzi în mâna ta, și vei cunoaște că eu sunt Domnul.

14. Și a zis Ahaav: prin cine? Și a zis: acestea zice Domnul prin slugile boierilor țărilor, și a zis Ahaav: cine va începe răsboiul? Și a spus: tu.

15. Și a numărat Ahaav slugile boierilor țărilor, și a fost trei sute treizeci și două, și după aceasta a numărat poporul, toată oastea șasezeci și șapte de mii.

16. Și a ieșit la amiazăzi, și feciorul lui Ader se îmbătase în Sochot el și împărații cei treizeci și doi, carii erau întru ajutor lui.

17. Și au ieșit slugile boierilor țărilor dintâiu, și a trimis fiul lui Ader, și a spus împăratului Siriei, zicând: bărbați au ieșit din Samariea.

18. Și le-a zis lor: de ies spre pace prindeți-i pre ei vii, și de ies spre răsboiu, vii prindeți-i pre ei.

19. Și au ieșit din cetate slugile boierilor țărilor, și oastea după ei.

20. Și a ucis fiecare pre cel ce veneà împrotiva sa, și iar a ucis fiecare pre cel dimprotiva sa, și fugeau Sirii, și i-au gonit pre ei Israil, și fiul lui Ader a scăpat pre calul unui călăraș.

21. Și a ieșit împăratul lui Israil, și a luat toți caii și carele, și a făcut pradă mare în Siriea.

22. Și a venit prorocul la împăratul lui Israil, și a zis: întărește-te și cunoaște și vezi ce vei face; căci după un an fiul lui Ader împăratul Siriei, iar se va sculà asupra ta.

23. Și slugile împăratului Siriei au zis către el: dumnezeii munților, Dumnezeul lui Israil, și nu dumnezeul văilor, pentru aceea a fost mai puternic decât noi; iar de vom începe noi răsboiul pre șes, cu adevărat vom fi noi mai puternici decât dânșii.

24. Și fă așà: să înlături pre fiecare împărat din locul său, și pune în locul lor domni.

25. Și-ți ia oaste în locul oastei ce a căzut dela tine, și călărime în locul călărimei și care în locul carelor, și vom da răsboiu asupra lor la șes, și vom fi mai tari decât ei, și a ascultat cuvântul, și a făcut așà.

26. Și după un an a numărat fiul lui Ader Siriea, și s’a suit în Afeca la răsboiu asupra lui Israil.

27. Și fiii lui Israil s’au numărat, și au mers întru întâmpinarea lor, și a tăbărît Israil împreajma lor ca două turme de capre, iar Sirienii au umplut pământul.

28. Și a venit omul lui Dumnezeu, și a zis împăratului lui Israil: acestea zice Domnul: pentrucă a zis Siriea Dumnezeul munților este Domnul Dumnezeul lui Israil, iar nu Dumnezeul văilor, da-voiu oastea cea mare aceasta în mâna ta și vei cunoaște că eu sunt Domnul.

29. Și au tăbărît aceștiea împrotiva acelora șapte zile, și a fost în ziua a șaptea s’a apropieat răsboiul, și a bătut Israil pre Sirieni o sută douăzeci de mii de pedeștri într’o zi.

30. Și au fugit cei ce au rămas în cetatea Afeca, și a căzut zidul preste douăzeci și șapte de mii de oameni din cei ce rămăsese; iar fiul lui Ader a fugit, și a intrat în casa cea de dormit în cămară.

31. Și au zis către el slugile lui: iată știm că împărații casei lui Israil împărați milostivi sunt, să punem dar sacii noștri pre mijloacele noastre și funii preste capetele noastre, și să ieșim la împăratul lui Israil, că doar va lăsà vii sufletele noastre.

32. Și s’au încins cu saci preste mijloacele lor, și au pus funii preste capetele lor, și a zis împăratului lui Israil: robul tău fiul lui Ader zice: lasă-mă cu vieață, și a răspuns: de trăește încă, fratele meu este.

33. Și oamenii o mărturisiră și adeveriră, și au înțeles cuvântul din rostul lui, și au zis: fratele tău este feciorul lui Ader, și a zis: duceți-vă și-l aduceți, și a venit la el feciorul lui Ader, și l-a suit pre el la dânsul în car, și a zis către el:

34. Cetățile care le-a luat tatăl meu dela tatăl tău, le voiu da ție înapoi, și ieșiri voiu pune ție în Damasc, în ce chip a pus tatăl meu în Samariea, și eu cu legătură te voiu slobozì, și a făcut cu el legătură, și l-a slobozit.

35. Iar un om din fiii prorocilor a zis către aproapele său cu cuvântul Domnului: lovește-mă, și n’a vrut omul să-l lovească.

36. Și a zis către el: pentruce n’al ascultat de cuvântul Domnului, iată tu te duci dela mine, și te va lovì pre tine un leu, și s’a dus dela dânsul, și l-a aflat pre el un leu, și l-a ucis pre dânsul.

3 Împ. 13, 24.

37. Și a aflat pre alt om, și i-a zis lui: lovește-mă, și l-a lovit pre el omul, și lovindu-l l-a rănit.

38. Și a mers prorocul și a stătut înaintea împăratului lui Israil în cale, și ș’a legat cu o curea ochii săi.

39. Și a fost când mergeà împăratul pre aproape, el a strigat către împăratul, și a zis: robul tău a ieșit la oastea răsboiului, și iată un om a adus la mine pre alt om, și a zis către mine: păzește pre omul acesta, iar de va fugì cumvà, sufletul tău va fi pentru sufletul lui, sau un talant de argint vei plătì.

40. Și când a căutat robul tău încoace și încolea, acela nu erà, și a zis către el împăratul lui Israil: singur ți-ai dat hotărîrea.

41. Și îndată a luat cureaoa dela ochii lui, și l-a cunoscut pre el împăratul lui Israil, că din proroci este el.

42. Și a zis către el: acestea zice Domnul: pentrucă ai slobozit din mâna ta pre om vrednic de moarte, va fi sufletul tău pentru sufletul lui, și poporul tău pentru poporul lui.

43. Și s’a dus împăratul lui Israil mâhnit și trist, și a venit în Samariea.

CAP. 21.

Tirănia lui Ahaav și a Isabelei.

Și a fost după cuvintele acestea, aveà Navute Israilteanul o vie lângă ariea lui Ahaav împăratul Samariei.

2. Și a grăit Ahaav către Navute, zicând: dă-mi viea ta să-mi fie grădină de legumi, pentrucă este aproape de casa mea, și-ți voiu da pentru ea altă vie mai bună decât aceasta; iar de place înaintea ta îți voiu plătì via cu argint, și-mi va fi mie grădină de legumi.

3. Și a zis Navute către Ahaav: ferească-mă Dumnezeul meu, să dau eu moșiea părinților mei ție.

Lev. 25, 23; Num. 36, 7.

4. Și a venit Ahaav acasă trist și mâhnit pentru cuvântul, care i-a grăit Navute Israilteanul, spunând: nu voiu da ție moșiea părinților mei, și s’a turburat sufletul lui Ahaav, și s’a culcat pre patul său, și ș’a acoperit obrazul său, și n’a mâncat pâine.

5. Și a intrat Iezavel femeia lui la dânsul, și a zis către dânsul: pentru ce-ți este sufletul tău turburat, și nu mănânci pâine?

6. Și a zis către ea: pentrucă am vorbit cu Navute Israilteanul, zicând: dă-mi viea ta pe bani, sau de vei vreà îți voiu da ție altă vie pentru ea, și a răspuns: nu voiu da ție moșiea părinților mei.

7. Și a zis către el Iezavel femeia lui: așà faci tu acum împăratul lui Israil? Scoală-te, și mănâncă pâine și fii cu voie bună, eu îți voiu da ție viea lui Navute Israilteanul.

8. Și a scris carte cu numele lui Ahaav, și o a pecetluit cu pecetea lui, și a trimis cartea la bătrânii și căpeteniile carii lăcuiau cu Navute.

9. Iar în carte erà scris: rânduiți post, și puneți pre Navute să șază cu căpetenia poporului.

10. Și puneți să șază doi oameni fărădelege împreajma lui, mărturisind asupra lui, și zicând: ai hulit pre Dumnezeu și pre împăratul; apoi să-l scoață, și să-l ucidă cu pietre să moară.

11. Și au făcut oamenii bătrâni și căpeteniea cetății, carii locuiau în cetatea lui, după cum a trimis la ei Iezavel și după cum erà scris în cărțile cele trimise lor.

12. Și a rânduit post, și a pus pre Navute să șază cu căpetenia poporului.

13. Și au intrat doi oameni fii fărădelegilor, și au șezut împreajma lui, și mărturisiră oamenii cei fărădelege asupra lui Navute, înaintea poporului, zicând: a hulit Navute pre Dumnezeu și pre împăratul, și l-a scos pre el afară din cetate, și l-a ucis cu pietre, și a murit.

14. Și a trimis la Iezavel, zicând: ucisu-s’a Navute cu pietre, și a murit.

15. Și a fost după ce a auzit Iezavel vestea că a murit Navute și s’a îngropat, a zis Iezavel către Ahaav: scoală-te, moștenește viea lui Navute Israilteanul, care nu ți-a dat-o ție pre bani, că nu este Navute viu, ci a murit.

16. Și a fost dacă a auzit Ahaav că a murit Navute Israilteanul, ș’a rupt hainele sale, și s’a îmbrăcat cu sac, și după aceea s’a sculat, și s’a dus Ahaav în viea lui Navute Israilteanul să o moștenească.

17. Și au grăit Domnul către Ilie Tesviteanul, zicând:

18. Scoală-te și te du întru întâmpinarea lui Ahaav împăratul lui Israil celui din Samariea, că este în viea lui Navute, că s’a dus acolo ca să o moștenească.

19. Și vei grăì către el, zicând: acestea zice Domnul: fiindcă ai ucis și ai moștenit, pentru aceea acestea zice Domnul: în locul în care a lins porcii și câinii sângele lui Navute, acolo vor linge câinii sângele tău, și curvele se vor spălà cu sângele tău.

3 Împ. 22, 38; 4 Împ. 9, 10 și 26.

20. Și a zis Ahaav către Ilie; au aflatu-m’ai vrăjmaș pre mine? Și a zis: te-am aflat pentrucă în deșert te-ai ispitit, ca să faci ce este rău înaintea Domnului, ca să-l mânii pre el.

21. Acestea zice Domnul: iată eu voiu aduce asupra ta rele, și voiu pierde pre ai tăi cei după tine, și voiu stârpì din ai lui Ahaav până la cel ce se pișă la perete, pre cel închis și părăsit întru Israil.

3 Împ. 14, 10; 4 Împ. 9, 8 și 10, 17.

22. Și voiu da casa ta, ca și casa lui Ierovoam feciorul lui Navat, și casa lui Vaasa feciorul lui Ahia, pentru întărîtările cu care m’ai întărîtat, și ai făcut pre Israil a păcătuì.

4 Împ. 16, 3.

23. Și asupra Iezavelii au grăit Domnul, zicând: câinii o vor mâncà pre ea înaintea zidului lui Ezrael

4 Împ. 9, 37.

24. Pre cel mort al lui Ahaav în cetate îl vor mâncà câinii, și pre cel mort al lui în câmp îl vor mâncà pasările cerului.

25. Însă nimenea nu este ca Ahaav, care cu totul s’a dat pre sine, ca să facă ce este rău înaintea Domnului, că l-a purtat pre el Iezavel femeia lui.

26. Și s’a făcut foarte urît mergând după toate urîciunile, care a făcut Amoreul, pre care l-au surpat Domnul dela fața fiilor lui Israil.

Lev. 26, 30.

27. Și a fost dacă a auzit Ahaav cuvintele acestea ș’a rupt hainele sale, și a încins sac preste trupul său, și a postit, și s’a învălit cu sac în ziua în care a ucis pre Navute Israilteanul, și a umblat smerit.

28. Și au fost cuvintele Domnului în gura robului său Ilie pentru Ahaav, și au zis Domnul:

29. Văzut-ai cum s’a umilit Ahaav de către fața mea? Deci pentrucă s’a smerit înaintea mea, nu voiu aduce răutate în zilele lui, ci în zilele feciorului lui voiu aduce răutate preste casa lui.

4 Împ. 9, 24, 26.

CAP. 22.

Moartea lui Ahaav. Împărăția lui Iosafat fiul său.

Și au trecut trei ani, și n’a fost răsboiu între Siriea și între Israil.

2. Și a fost în al treilea an, s’a pogorît Iosafat împăratul Iudei la împăratul lui Israil.

3. Și a zis împăratul lui Israil către slugile sale: au nu știți că al nostru este Remmatul Galaadului? Și noi ne lenevim a-l luà din mâna împăratului Siriei?

4. Și a zis împăratul lui Israil către Iosafat: suì-te-vei cu noi la Remmat Galaad să dăm răsboiu? Și a zis Iosafat: cum sunt eu, așà și tu, cum este poporul meu, așà și poporul tău, cum sunt caii mei, așà și caii tăi.

4 Împ. 3, 7; 2 Paral. 18, 3.

5. Și a zis Iosafat împăratul Iudei către împăratul lui Israil: întrebați dar astăzi pre Domnul.

6. Și a adunat împăratul lui Israil pre toți prorocii, ca vr-o patru sute de bărbați, și le-a zis lor împăratul: merge-voiu la Remmatul Galaad să dau răsboiu, au lăsà-mă-voiu? Iar ei au zis: mergi și îi va da Domnul în mâinile împăratului.

3 Împ. 18, 19.

7. Și a zis Iosafat către împăratul lui Israil: nu este aici vr’un proroc al Domnului, și vom întrebà pre Domnul prin el?

4 Împ. 3, 11.

8. Și a zis împăratul lui Israil către Iosafat: este încă un om, prin care putem să întrebăm pre Domnul, și eu l-am urît pre el, că nu grăește pentru mine bune, ci rele, Mihea feciorul lui Iemvlaa, și a zis Iosafat împăratul Iudei: nu zice așà împărate.

9. Și a chemat împăratul lui Israil pre un famen, și i-a zis: curând să-mi aduceți pre Mihea feciorul lui Iemvlaa.

10. Iar împăratul lui Israil și Iosafat împăratul Iudei ședeà fiecare pre scaunul său întrarmați în porțile Samariei, și toți prorocii proroceau înaintea lor.

2 Paral. 18, 9.

11. Și Sedechiea feciorul lui Hanaan ș’a făcut luiș coarne de fier, și a zis: acestea zice Domnul: cu acestea vei împunge Siriea până se va sfârșì.

12. Și toți prorocii proroceau așà, zicând: du-te la Remmatul Galaad, și bine vei umblà, că va da Domnul în mâinile tale pre împăratul Siriei.

13. Iar solul care se dusese să cheme pre Mihea i-a grăit lui, zicând: iată toți prorocii cu o gură grăesc bine pentru împăratul, fii dar și tu cu cuvintele tale după cuvintele unuia dintr’aceștiea, și grăește bine.

14. Și a zis Mihea: viu este Domnul, că orice va grăì Domnul către mine, acestea voiu grăì.

Num. 22, 18.

15. Și a venit la împăratul, și a zis lui împăratul: Mihee! Merge-voiu la Remmatul Galaad să dau răsboiu, au lăsa-mă-voiu? Și a zis lui: mergi, și bine va da Domnul în mâinile împăratului.

16. Și i-a zis lui împăratul: de câte ori să te jur eu pre tine, ca să grăești către mine adevărul întru numele Domnului?

17. Și a zis Mihea: am văzut pre tot Israilul împrăștiat în munți, ca o turmă fără de păstor, și a zis Domnul: nu Domnul este acestora Dumnezeu? Să se întoarcă fiecare cu pace la casa sa.

Num. 27, 17.

18. Și a zis împăratul lui Israil către Iosafat împăratul Iudei: au nu ți-am zis, că nu-mi prorocește acesta mie bune, ci numai rele?

19. Și a zis Mihea: nu așà, nu eu, ascultă cuvântul Domnului, nu așà, văzut-am pre Domnul Dumnezeul lui Israil șezând pre scaunul său, și toată oastea cerului stà împrejurul lui deadreapta lui și deastânga lui.

Daniil 7, 9.

20. Și au zis Domnul: cine va înșelà pre Ahaav împăratul lui Israil ca să meargă și să cază în Remmatul Galaad? Ziceà unul așà și altul altfel.

21. Și a ieșit un duh, și a stătut înaintea Domnului, și a zis: eu îl voiu înșelà pre el, și a zis către el Domnul: cu ce?

22. Și a zis: voiu ieșì și voiu fi duh mincinos în gura tuturor prorocilor lui, și a zis Domnul: înșela-l-vei, și-l vei biruì, ieși și fă așà.

23. Și iată acum a dat duh mincinos Domnul în gura tuturor prorocilor tăi acestora, iar Domnul au grăit asupra ta rele.

24. Și s’a apropiat Sedechia feciorul lui Hanaan, și a lovit pre Mihea preste falcă, și a zis: care este duhul Domnului cel ce au grăit întru tine?

25. Și a zis Mihea: iată tu vei vedeà în ziua aceea când vei intrà în cămara casei tale ca să te ascunzi acolo.

26. Iar împăratul lui Israil a zis: prindeți pre Mihea, și-l duceți la Amon mai marele cetății și la Ioas feciorul împăratului.

27. Și le ziceți: așà zice împăratul, puneți pre acesta în temniță, și să mănânce pâine de necaz, și să beà apă de necaz, până mă voiu întoarce cu pace.

28. Și a zis Mihea: dacă te vei întoarce cu pace, n’au grăit Domnul întru mine, și a zis: auziți noroadele toate.

29. Și s’a suit împăratul lui Israil și Iosafat împăratul Iudei cu el la Remmatul Galaad.

30. Și a zis împăratul lui Israil către Iosafat împăratul Iudei: mă voiu îmbrăcà în alte haine, și voiu intrà în răsboiu, iar tu să îmbraci haina ta; și s’a îmbrăcat în alte haine împăratul lui Israil, și a intrat în răsboiu.

31. Și împăratul Siriei a poruncit celor treizeci și doi povățuitori preste care, zicând: nu bateți pre mic sau pre mare, fără numai pre împăratul lui Israil singur.

32. Și a fost dacă au văzut povățuitorii carelor pre Iosafat împăratul Iudei au zis: împăratul lui Israil este acesta, și l-a încunjurat să-l bată, și a strigat Iosafat.

2 Paral. 18, 31.

33. Și a fost dacă au văzut povățuitorii carelor, că nu este împăratul lui Israil acesta, s’au întors dela el.

34. Și a întins unul arcul bine chibzuind, și a lovit pre împăratul lui Israil între plămâni și între piept; și a zis cărăușului său: întoarce mâna ta și mă scoate din răsboiu, că sunt rănit.

2 Paral. 18, 33.

35. Și a încetat răsboiul în ziua aceea, și împăratul a stătut în car împreajma Siriei de dimineață până seara, și curgea sânge din rană înlăuntru carului, și a murit până seara.

36. Și a stătut strigătorul oastei în tabără când apuneà soarele, zicând: fiecare în cetatea sa și fiecare în pământul său să se întoarcă.

37. Că a murit împăratul, și a venit în Samariea, și a îngropat pre împăratul în Samariea.

38. Și a spălat sângele dela car la fântâna Samariei, și au lins porcii și câinii sângele lui, și curvele s’au spălat cu sângele lui după cuvântul Domnului care au grăit.

3 Împ. 21, 19.

39. Și celelalte întâmplări ale lui Ahaav și toate câte a făcut, și casa de fildeș care o a făcut, și toate cetățile care a făcut, toate acestea sunt scrise în cartea cuvintelor zilelor împăraților lui Israil.

40. Și a adormit Ahaav cu părinții săi, și a împărățit Ohozia feciorul lui în locul lui.

41. Iar Iosafat feciorul lui Asa a împărățit preste Iuda. În anul al patrulea al lui Ahaav împăratul lui Israil a împărățit Iosafat.

42. De treizeci și cinci de ani a fost când a început a împărățì, și douăzeci și cinci de ani a împărățit în Ierusalim, și numele mumei lui erà Azuva fața lui Salai.

43. Și a umblat pre toată calea lui Asa tatăl său, nu s’a abătut de la aceea, și a făcut ce este drept în ochii Domnului.

2 Paral. 17, 4.

44. Însă înălțimile nu le-a stricat, că poporul jertfeà și tămâià pre înălțimi.

2 Paral. 20, 34.

45. Și s’a împăcat Iosafat cu împăratul lui Israil.

46. Și celelalte întâmplări ale lui Iosafat și domniile lui, care a făcut, au nu iată acestea scrise sunt în cartea cuvintelor anilor împăraților Iudei?

47. Și pre cei rămași din cei rău nărăviți, carii au rămas în zilele lui Asa tatăl său, i-a pierdut de pre pământ.

48. Și în Idumea nu erà împărat.

2 Împ. 8, 14.

49. Și Iosafat a făcut corăbii de Tarsis, ca să meargă la Ofir pentru aur, și n’au mers că s’au spart corăbiile la Ghesion-Gaver.

2 Paral. 20, 37.

50. Atunci a zis Ohozia feciorul lui Ahaav către Iosafat: să meargă robii mei cu robii tăi, și n’a vrut Iosafat.

51. Și a adormit Iosafat cu părinții săi, și s’a îngropat lângă părinții săi în cetatea lui David tatăl său, și a împărățit Ioram feciorul lui în locul lui.

52. Iar Ohozia feciorul lui Ahaav a început a împărățì preste Israil în Samariea în anul al șaptesprezece al lui Iosafat împăratul Iudei, și a împărățit preste Israil în Samariea doi ani.

53. Și a făcut rele înaintea Domnului, și a umblat pre calea lui Ahaav tatăl său și pre calea Iezavelei mumei sale și în păcatele casei lui Ierovoam feciorul lui Navat, care a făcut pre Israil a păcătuì.

54. Și a slujit Vaalimilor și s’a închinat lor, și a întărîtat pre Domnul Dumnezeul lui Israil, după toate care s’a făcut înainte de el.