Biblia 1914/2 Timotei
CAP. 1.
[modifică]
Pavel apostol al lui Iisus Hristos prin voea lui Dumnezeu, după făgăduința vieței care este întru Hristos Iisus,
2. Lui Timotei iubitului fiu: dar, milă și pace dela Dumnezeu Tatăl și dela Hristos Iisus Domnul nostru.
3. Mulțămesc lui Dumnezeu, căruia slujesc dela strămoși întru curată știință, că neîncetată aducere aminte de tine am întru rugăciunile mele noaptea și ziua;
4. Dorind ca să te văz, aducându’mi aminte de lacrămile tale, ca să mă umplu de bucurie;
5. Pomenire luând de credința cea nefățarnică, care este întru tine, care s’a sălășluit mai întâiu în moașă-ta Loida și întru maică-ta Evnichia; și încredințat sunt că și întru tine,
6. Pentru care pricină îți aduc aminte ție, ca să aprinzi Darul lui Dumnezeu, care este întru tine prin punerea mâinilor mele,
7. Că nu ne-au dat nouă Dumnezeu duhul temerei; ci al puterei și al dragostei și al întregei înțelepciuni.
8. Deci nu te rușinà de mărturisirea Domnului nostru, nici de mine legatul lui; ci pătimește împreună cu evanghelia după puterea lui Dumnezeu.
9. Carele ne-au mântuit pre noi și ne-au chemat cu chemare sfântă, nu după faptele noastre, ci după a sa mai înainte hotărâre și darul, care s’a dat nouă întru Hristos Iisus mai ’nainte de anii vecilor,
10. Și acum s’au arătat prin arătarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, carele moartea au stricat, și au adus la lumină vieața și nestricăciunea prin evanghelie;
11. La care sunt pus eu propoveduitor și apostol și învățător neamurilor.
12. Pentru care pricină și acestea pătimesc, ci nu mă rușinez, că știu cui am crezut, și încredințat sunt, că puternic este a păzì lucrul cel încredințat mie la ziua aceea.
13. Chipul cuvintelor celor sănătoase să aibi, care ai auzit dela mine, întru credință și întru dragostea, care este întru Hristos Iisus.
14. Lucrul bun cel încredințat ție să’l păzești prin Duhul cel Sfânt, care locuește întru noi.
15. Știi aceasta că s’au întors dela mine toți cei din Asia; dintre cari este Fighel și Ermoghen.
16. Deà Domnul milă casei lui Onisifor; că de multe ori m’a odihnit și de lanțul meu nu s’a rușinat.
17. Ci încă venind în Roma, mai cu osârdie m’a căutat și m’a aflat.
18. Deà’i lui Domnul să afle milă dela Domnul în ziua aceea și câte în Efes mi-a slujit mie, tu mai bine știi.
CAP. 2.
[modifică]
Deci tu fiul meu, întărește-te în darul cel întru Hristos Iisus.
2. Și cele ce ai auzit dela mine în fața multor martori, acestea le încredințează la oameni credincioși, cari îndestulați vor fi a învățà și pre alții.
3. Tu dar pătimește ca un bun viteaz al lui Iisus Hristos.
4. Nimeni ostaș fiind se amestecă cu lucruri lumești, ca voevodului să fie plăcut.
5. Și de și se va luptà cinevà, nu se încununează, de nu se va luptà după lege.
6. Plugarului ce se ostenește, se cade întâiu el din roadă să mănânce.
7. Înțelege cele ce îți grăiesc; deà’ți ție Domnul înțelegere întru toate.
8. Adu’ți aminte de Domnul Iisus Hristos, carele s’au sculat din morți din sămânța lui David după evanghelia mea.
9. Întru care pătimesc până la legături, ca un făcător de rele, ci cuvântul lui Dumnezeu nu se leagă.
10. Pentru aceasta toate le rabd pentru cei aleși, ca și aceia să dobândească mântuirea, care este întru Hristos Iisus cu slavă veșnică.
11. Credincios este cuvântul; că de am murit împreună cu Hristos, împreună cu dânsul vom și vià;
12. De răbdăm, împreună vom și împărățì, de ne vom lepădà de el, și el se va lepădà de noi;
13. De nu credem, el credincios rămâne, a se tăgăduì el pre sine, nu poate.
14. Acestea să’i îndemni, mărturisindu-le înaintea lui Dumnezeu să nu se pricească în cuvinte spre nici un folos, fără numai spre surparea celor ce aud.
15. Nevoește-te să te arăți pre tine însuți lămurit înaintea lui Dumnezeu, lucrător nerușinat, drept îndreptând cuvântul adevărului.
16. Iar de cuvintele deșarte, cele spurcate te ferește; că spre mai multă păgânătate vor sporì.
17. Și cuvântul lor ca gangrena pășune va aflà, dintru cari este Imeneu și Filit;
18. Cari dela adevăr au rătăcit, zicând că învierea acum s’a făcut și răstoarnă credința oarecărora.
19. Însă temelia cea tare a lui Dumnezeu stă, având pecetea aceasta: cunoscut au Domnul pre cei ce sunt ai lui. Și: să se depărteze de la nedreptate tot cel ce numește numele lui Hristos.
20. Iar în casă mare nu sunt numai vase de aur și de argint, ci și de lemn și de lut, și unele sunt spre cinste, iar altele spre necinste.
21. Deci de se va curățì cinevà pre sine dintru acestea, va fi vas de cinste, sfințit și de bună treabă stăpânului, spre tot lucrul bun gătit.
22. Iar de poftele tinereților fugi, și urmează dreptatea, credința, dragostea, pacea, cu toți cei ce chiamă pre Domnul din inimă curată.
23. Iar de întrebările cele nebune și neînțelepte te ferește, știind că nasc vrăjbi.
24. Și slugei Domnului nu i se cade să se sfădească, ci blând să fie către toți, învățător, suferitor.
25. Cu blândețe certând pre cei ce stau împrotivă, poate cândvà le va dà lor Dumnezeu pocăință spre cunoștința adevărului.
26. Și vor scăpà din cursa diavolului, prinși fiind ei de dânsul spre a lui voie.
CAP. 3.
[modifică]
Și aceasta să știi, că în zilele cele de apoi vor venì vremi cumplite.
2. Că vor fi oamenii iubitori de sine, iubitori de argint, măreți, trufași, hulitori, de părinți neascultători, nemulțămitori, necurați.
3. Fără de dragoste, neprimitori de pace, clevetitori, neînfrânați, nedumesnici, neiubitori de bine,
4. Vânzători, obraznici, îngâmfați, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu;
5. Având chipul bunei credințe, iar puterea ei tăgăduind; și de aceștia te ferește.
6. Că dintru aceștia sunt cei ce se vâră prin case, și robesc pre muierușele cele îngreueate de păcate, cele ce se poartă cu multe feluri de pofte;
7. Cari pururea se învață, și nici odată a venì la cunoștința adevărului nu pot.
8. În ce chip și Ianis și Iamvris s’au împrotivit lui Moisì, așà și aceștia stau împrotiva adevărului; oameni stricați fiind la minte, nelămuriți în credință.
9. Ci nu vor sporì mai mult, că nebuniea lor arătată va fi tuturor, precum și a acelora s’a făcut.
10. Iar tu ai urmat învățăturei mele, petrecerei, voei, credinței, îndelungei răbdări, dragostei, îngăduinței,
11. Gonirilor, pătimirilor, care mi s’au făcut mie în Antiohia, în Iconia, în Listra; ce fel de goane am răbdat; și din toate m’au izbăvit Domnul.
12. Și toți cari voesc cu bună credință a viețuì întru Hristos Iisus, goniți vor fi.
13. Iar oamenii cei vicleni și fermecători vor procopsì spre mai rău, cari înșală, și singuri se înșală.
14. Iar tu petreci întru cele ce te-ai învățat și te-ai încredințat, știind dela cine te-ai învățat;
15. Și căci din pruncie sfințitele scripturi știi, care pot să te înțelepțească spre mântuire prin credința cea întru Hristos Iisus.
16. Toată scriptura este de Dumnezeu insuflată, și de folos spre învățătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înțelepțirea cea spre dreptate;
17. Ca să fie deplin omul lui Dumnezeu, spre tot lucrul bun desăvârșit.
CAP. 4.
[modifică]
Mărturisesc eu drept aceea înaintea lui Dumnezeu și Domnului Iisus Hristos, carele va să judece viii și morții întru arătarea sa și împărățiea sa;
2. Propoveduește cuvântul; stăi asupră cu vreme și fără de vreme; mustră, ceartă, îndeamnă cu toată îndelunga răbdare și cu învățătura.
3. Că va fi vreme când învățătura cea sănătoasă nu o vor primì; ci după poftele lor își vor alege loruși învățători, gâdilându’i la urechi;
4. Și dela adevăr auzul își vor întoarce, iar la basne se vor plecà.
5. Iar tu priveghează întru toate, pătimește răul, fă lucrul evanghelistului, slujba ta fă-o deplin.
6. Că eu iată mă jertfesc, și vremea despărțirei mele s’a apropiat.
7. Lupta cea bună m’am luptat, călătoriea am săvârșit, credința am păzit;
8. De acum mi s’a gătit mie cununa dreptăței, care îmi va dà mie Domnul, judecătorul cel drept, în ziua aceea; și nu numai mie, ci și tuturor celor ce au iubit arătarea lui.
9. Silește-te a venì la mine curând;
10. Că Dimas m’a lăsat, iubind veacul de acum, și s’a dus în Tesalonic; Crisc în Galatia, Tit în Dalmația,
11. Luca singur este cu mine. Pre Marcu luându’l, să’l aduci cu tine; că îmi este mie de bună treabă în slujbă.
12. Iar pre Tihic l-am trimes în Efes.
13. Felonul care l-am lăsat în Troada la Carp, venind să’l aduci, și cărțile, mai vârtos cele de piele.
14. Alexandru faurul de aramă multe rele mi-a făcut mie; plătească-i Domnul după faptele lui;
15. De care și tu te păzește; că foarte a stătut împrotiva cuvintelor noastre.
16. La răspunsul meu cel dintâiu nimeni n’a mers cu mine, ci toți m’au părăsit; să nu li se socotească lor.
17. Iar Domnul au stătut lângă mine, și m’au întărit; ca prin mine propoveduirea să se împlinească, și să o auză toate neamurile; și m’a izbăvit din gura leului.
18. Și mă va izbăvì Domnul de tot lucrul rău, și mă va mântuì la împărățiea sa cea cerească; căruia slava în vecii vecilor, Amin.
19. Spune închinăciune Prischilei și lui Achila și casei lui Onisifor.
20. Erast a rămas în Corint, iar pre Trofim l-am lăsat în Milit fiind bolnav.
21. Silește-te a venì mai înainte de iarnă. Închină-se ție Evul și Pud și Lin și Claudia și toți frații.
22. Domnul Iisus Hristos cu duhul tău. Darul cu voi, Amin.
Cea a doua către Timotei, cel întâiu hirotonisit Episcop bisericei Efesenilor, s’a scris dela Roma, când a doua oară a stătut Pavel înaintea Chesarului Neron.