Biblia 1914/2 Petru
CAP. 1.
[modifică]
Simon Petru, slugă și apostol al lui Iisus Hristos, celor ce au dobândit împreună cu noi credință întocmai cinstită întru dreptatea Dumnezeului nostru și a Mântuitorului Iisus Hristos:
2. Dar vouă și pace să se înmulțească întru cunoștința lui Dumnezeu și a lui Iisus Hristos Domnului nostru,
3. Precum nouă dumnezeeasca putere a lui toate cele ce sunt spre vieață și bunacredință ne-au dăruit, prin cunoștința celui ce ne-au chemat pre noi prin slavă și prin fapta bună;
4. Prin care cele scumpe și mari făgăduințe s’au dăruit nouă; ca prin acestea să vă faceți părtași dumnezeeștei firi, fugind de stricăciunea poftei cei din lume.
5. Și întru aceasta singură, toată nevoința puind, sporiți întru credința voastră fapta bună; iar întru fapta bună, cunoștința;
6. Iar întru cunoștință, înfrânarea; iar întru înfrânare, răbdarea; iar întru răbdare, bunacredință;
7. Iar întru buna credință, iubirea de frați, iar întru iubirea de frați, dragostea.
8. Că acestea întru voi fiind și înmulțindu-se, nu deșerți nici fără de roadă vor face pre voi spre cunoștința Domnului nostru Iisus Hristos.
9. Că cel ce nu are acestea, orb este, nevăzând departe, uitare luând de curăția păcatelor sale celor de demult.
10. Pentru aceea fraților, mai vârtos nevoiți-vă ca să faceți adeverită chemarea și alegerea voastră, că acestea făcând nu veți greșì niciodată.
11. Că așà din destul se va dà vouă intrarea întru veșnica împărăție a Domnului nostru și Mântuitorului Iisus Hristos,
12. Pentru aceea nu mă voiu lenevì a vă aduce aminte vouă pururea de acestea, măcar că și știți și sunteți întăriți întru adevărul acesta.
13. Însă mi se pare a fi cu dreptul, până când sunt într’acest trup, a vă deșteptà pre voi cu aducerea aminte.
14. Știind că fără de zăbavă este lepădarea trupului meu, precum și Domnul nostru Iisus Hristos mi-au arătat mie.
15. Iar mă voiu nevoì și pururea a vă aveà pre voi după ieșirea mea, ca să faceți pomenire de acestea.
16. Că nu urmând basnelor celor meșteșugite, am spus vouă puterea și venirea Domnului nostru Iisus Hristos, ci singuri văzători fiind slavei aceluia.
17. Că au luat dela Dumnezeu Tatăl cinste și slavă, glas ca acesta venind către dânsul dela slava cea cu mare cuviință. Acesta este Fiul meu cel iubit întru carele bine am voit.
18. Și acest glas noi l-am auzit din cer pogorându-se, fiind cu dânsul în muntele cel sfânt.
19. Și avem mai adevărat cuvântul cel prorocesc; la care bine faceți luând aminte, ca la o lumină ce strălucește în loc întunecos, până ce ziua va luminà și luceafărul va răsărì întru inimile voastre;
20. Aceasta mai întâiu știind, că toată prorocia scripturei cu a sa deslegare nu se face,
21. Pentrucă nu prin voea oamenilor s’a făcut cândvà prorocie, ci purtându-se de Duhul Sfânt au grăit oamenii cei sfinți ai lui Dumnezeu.
CAP. 2.
[modifică]
Însă au fost și proroci mincinoși întru norod, precum și între voi vor fi învățători mincinoși, cari vor băgà eresuri de pierzare și se vor lepădà de stăpânul cel ce i-au răscumpărat pre dânșii, aducându’și lor grabnică pierzare.
2. Și mulți vor merge în urma înverșunărilor lor, prin cari se va hulì calea adevărului.
3. Și pentru lăcomia cu cuvinte amăgitoare pre voi vă vor precupì, a căror judecată încă de demult nu zăbovește și pierzarea lor nu dormitează.
4. Că de vreme ce Dumnezeu pre îngerii cari au greșit nu i-au cruțat, ci cu lanțurile întunerecului în tartar legându’i, i-au dat spre judecată a se păzì;
5. Și lumea cea dintâiu nu o au cruțat, ci pre Noe, al optulea mărturisitor al dreptăței, l-au păzit, potop în lume acelor necredincioși aducând;
6. Și cetățile Sodomenilor și ale Gomorului arzându-le, cu sfărâmare le-au osândit, pildă puindu-le celor ce vor să petreacă întru păgânătate.
7. Și pre dreptul Lot ce erà necăjit de petrecerea cea dimpreună a celor fărădelege întru înverșunare, l-au izbăvit;
8. (Pentrucă cu vederea și cu auzul, dreptul acela viețuind între dânșii, din zi în zi își muncià sufletul cel drept cu faptele lor cele fărădelege);
9. Știe Domnul pre cei binecredincioși a’i izbăvì de ispită, iar pre cei nedrepți a’i păzi la ziua judecăței ca să se munciască;
10. Iar mai vârtos pre cei ce umblă după trup întru pofta spurcăciunei și de domnie nu bagă seamă. Îndrăzneți, obraznici, slavele hulind, nu se cutremură.
11. Unde îngerii, cu tăria și cu puterea mai mari fiind, nu aduc asupra lor înaintea Domnului judecată cu hulă.
12. Iar aceștia ca niște dobitoace necuvântătoare firești, născute spre vânare și stricăciune, întru cele ce nu înțeleg hulind, întru stricăciunea lor vor pierì;
13. Luând plata nedreptăței, dulceață socotind pre desfătarea cea din toate zilele, spurcații și necurații, cari se hrănesc cu înșelăciunile lor, mâncând cu voi.
14. Ochi având plini de preacurvie și de păcat nepărăsit, amăgind sufletele cele neîntărite, inimă deprinsă în lăcomie având, fiii blestemului,
15. Cari lăsând calea cea dreapta au rătăcit, urmând căiei lui Valaam din Vosor, care plata nedreptăței a iubit;
16. Iar mustrare pentru fărădelegea sa a avut: asin necuvântător, cu glas omenesc grăind, a oprit nebunia prorocului.
17. Aceștia sunt izvoare fără de apă, nori cari se poartă de vifor, cărora negura întunerecului în veac se păzește.
18. Pentrucă cele semețe ale deșertăciunei spuind, amăgesc cu pofte trupești și cu înverșunări, pre cei ce cu adevărat au scăpat dela cei ce viețuesc întru înșelăciune.
19. Făgăduindu-le slobozenia, singuri robi fiind ai stricăciunei, pentrucă ori de ce este cinevà biruit de aceea s’a și robit.
20. Că dacă după ce au scăpat dela spurcăciunile lumei prin cunoștința Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cu acelea iarăș împleticindu-se, se biruesc, s’au făcut lor cele de pre urmă mai rele decât cele dintâiu,
21 Pentrucă mai bine erà lor a nu fi cunoscut calea dreptății, de cât după ce o au cunoscut, a se întoarce înapoi dela sfânta poruncă ce li s’au dat lor,
22. Că s’a întâmplat lor pilda cea adevărată. Câinele s’a întors la borâtura sa și porcul scăldat la mocirla tinei.
CAP. 3.
[modifică]
Și aceasta acum, iubiților, a doua epistolie scriu vouă, întru care deștept cu aducerea aminte mintea voastră cea curată;
2. Ca să vă aduceți aminte de graiurile cele mai ’nainte grăite de sfinții proroci, și de porunca noastră, cari suntem apostoli ai Domnului și Mântuitorului;
3. Aceasta mai ’nainte știind, că vor venì în zilele cele de apoi batjocoritori cari vor umblà după poftele lor,
4. Și vor zice: unde este făgăduința venirei lui? Că de când părinții au adormit, toate așà rămân precum au fost din începutul zidirei.
5. Că ei nu voiesc a ștì aceasta, că prin cuvântul lui Dumnezeu cerurile au fost de demult, și pământul din apă și prin apă s’a așezat.
6. Prin care lumea cea de atunci cu apă înnecându-se a pierit;
7. Iar cerurile aceste de acum și pământul cu acelaș cuvânt sunt puși supt păstrare, păzindu-se focului la ziua judecăței și a pierderei oamenilor celor necredincioși.
8. Iar aceasta una să nu se tăinuiască de voi, iubiților, că o zi înaintea Domnului, este ca o mie de ani, și o mie de ani ca o zi.
9. Nu va zăbovì Domnul făgăduința, precum oarecari zăbavă o socotesc, ci îndelung rabdă pentru noi, nevrând ca să piară cinevà, ci toți să vie la pocăință.
10. Iar va venì ziua Domnului ca un fur noaptea, întru care cerurile cu sunet vor trece, stihiile arzând se vor stricà și pământul și cele de pre dânsul lucruri vor arde.
11. Deci dacă au acestea toate a se stricà, în ce fel trebuește să fiți voi întru sfintele petreceri cele dimpreună și întru faptele bunei credinței,
12. Așteptând și dorind a fi mai degrab venirea zilei lui Dumnezeu, pentru care cerurile arzând se vor stricà și stihiile aprinzându-se se vor topì?
13. Că ceruri nouă și pământ nou după făgăduința lui așteptăm, întru care dreptatea locuește.
14. Pentru aceea, iubiților, acestea așteptând, nevoiți-vă să vă aflați lui nespurcați și neîntinați în pace.
15. Și pre îndelunga răbdare a Domnului nostru mântuire să o socotiți, precum și iubitul nostru frate Pavel după înțelepciunea cea dată lui a scris vouă;
16. Precum și întru toate epistoliile sale, grăind de acestea, întru care sunt unele cu anevoie a se înțelege, pe care cei neînvățați și neîntăriți le răsvrătesc ca și pre celelalte scripturi, spre a lor pierzare.
17. Deci voi, iubiților, acestea mai înainte știind, păziți-vă, ca nu cu înșelăciunea celor fărădelege fiind strămutați, să cădeți dela întărirea voastră.
18. Ci să creșteți întru harul și cunoștința Domnului nostru și Mântuitorului Iisus Hristos. Acestuia slava și acum și în ziua veacului, Amin.