Biblia 1914/2 Corinteni
CAP. 1.
[modifică]
Pavel apostolul lui Iisus Hristos prin voea lui Dumnezeu, și Timotei fratele, bisericei lui Dumnezeu care este în Corint, împreună cu toți sfinții cari sunt în toată Ahaia.
2. Dar vouă și pace dela Dumnezeu Tatăl nostru și dela Domnul Iisus Hristos.
3. Bine este cuvântat Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Părintele îndurărilor și Dumnezeul a toată mângâerea;
4. Cel ce ne mângâe pre noi întru tot necazul nostru, ca să putem și noi mângâià pre cei ce sunt întru tot necazul, prin mângâierea cu care ne mângâem noi dela Dumnezeu.
5 Că precum prisosesc patimile lui Hristos întru noi, așà prin Hristos prisosește și mângâerea noastră.
6. Și ori de pătimim necaz, este pentru a voastră mângâere și mântuire, ceea ce se lucrează întru răbdarea acestorași patimi, care și noi pătimim; ori de ne mângâem este pentru a voastră mângâere și mântuire.
7. Și nădejdea noastră este adeverită pentru voi, știind, că precum sunteți părtași patimilor noastre, așà și mângâerei.
8. Că nu voim să nu știți voi, fraților, pentru necazul nostru ce s’a făcut nouă în Asia, că preste măsură am fost îngreuiați, și preste putință, cât n’aveam noi nădejde nici de vieață;
9. Ci singuri întru noi judecata morței am avut, ca să nu fim nădăjduindu-ne spre noi, ci întru Dumnezeu cel ce înviează morții;
10. Care dintr’o moarte ca aceasta ne-au izbăvit pre noi, și ne izbăvește; întru care nădăjduim că încă ne va mai și izbăvì;
11. Ajutorând și voi pentru noi cu rugăciunea, ca despre multe fețe darul cel către noi, prin mulți să se mulțămiască pentru noi.
12. Că lauda noastră aceasta este: mărturisirea științei noastre, că întru dreptate și întru curăție dumnezeească, iar nu întru înțelepciune trupească, ci întru harul lui Dumnezeu, am petrecut în lume, și mai mult la voi.
13. Că nu scrim vouă altele, fără numai cele ce cetiți sau și știți; și am nădejde că și până în sfârșit veți cunoaște;
14. Precum ne-ați și cunoscut pre noi din parte, că lauda voastră suntem, precum și voi a noastră în ziua Domnului Iisus.
15. Și cu această nădejde, voiam mai înainte să viu la voi, ca să aveți al doilea dar;
16. Și pre la voi să trec în Machedonia, și iarăș din Machedonia să viu la voi, și voi să mă petreceți în Iudeea.
17. Deci aceasta vrând, au doară ușurarea minței am întrebuințat? Sau cele ce sfătuesc, trupește le sfătuesc, ca să fie la mine ce este așà, așà, și ce nu, nu?
18. Iar credincios este Dumnezeu, că cuvântul nostru care a fost către voi n’a fost așà și nu.
19. Că Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, cel propoveduit întru voi prin noi, prin mine și prin Siluan, și prin Timotei, n’a fost așà și nu, ci așà întru el a fost.
20. Căci câte sunt făgăduințele lui Dumnezeu întru el sunt așà, și întru el Amin, spre slava lui Dumnezeu prin noi.
21. Iar cela ce ne adeverează pre noi împreună cu voi întru Hristos, și ne-au uns pre noi, Dumnezeu este.
22. Care ne-au și pecetluit pre noi, și au dat arvuna Duhului întru inimele noastre.
23. Și eu martur pre Dumnezeu chem asupra sufletului meu, că cruțându-vă pre voi, n’am venit până acum în Corint.
24. Nu că doară avem stăpânire preste credința voastră, ci căci suntem împreună lucrători bucuriei voastre; că cu credința stați.
CAP. 2.
[modifică]
Și am judecat aceasta întru mine, ca să nu mai vin iarăș cu întristare la voi.
2. Măcar că de vă și întristez eu pre voi, dar care este cel ce mă veselește pre mine, fără numai cel ce se întristează dela mine?
3. Și am scris vouă aceasta, ca nu dacă voiu venì, să am întristare de cei pentru carii mi se cădeà să mă bucur; având nădejde spre voi toți, că bucuriea mea a voastră a tuturor este.
4. Că din multă scârbă și necaz al inimei am scris vouă cu multe lacrămi; nu ca să vă întristați, ci ca să cunoașteți dragostea care am mai mult spre voi.
5. Iar de m’a întristat cinevà, nu pre mine a întristat, ci din parte; ca să nu vă îngreuez pre voi pre toți.
6. Că destul este unuia ca acestuia certarea aceasta, care este de către mulți.
7. Așà în cât dimprotivă mai mult să’l dăruiți, și să’l mângâiați, ca nu cumvà pentru mai multă mâhnire să se înghiță unul ca acela.
8. Pentru aceea vă rog pre voi, să întăriți spre acela dragostea.
9. Că pentru aceasta am și scris, ca să cunosc cugetul vostru, de sunteți întru toate ascultători.
10. Iar căruia dăruiți cevà, dăruesc și eu: că și eu de am dăruit cevà, căruia am dăruit, pentru voi, în fața lui Hristos.
11. Ca să nu fim cuprinși de satana; că nu este să nu știm amăgiturele lui.
12. Și venind eu în Troada pentru evanghelia lui Hristos, și ușă mare deschisă fiind mie prin Domnul,
13. N’am avut odihnă cu duhul meu, neaflând pre Tit fratele meu; ci lăsându’i pre dânșii am mers în Machedonia.
14. Iar mulțămită lui Dumnezeu, celui ce ne face pre noi pururea biruitori întru Hristos, și arată mireazma cunoștinței sale prin noi în tot locul.
15. Că a lui Hristos bună mireazmă suntem lui Dumnezeu, întru cei ce se mântuesc, și întru cei ce pier;
16. Unora adecă mireazmă a morței spre moarte; iar altora mireazmă a vieței spre vieață. Și spre acestea cine este vrednic?
17. Pentrucă nu suntem ca cei mulți, carii amestecă cuvântul lui Dumnezeu; ci ca din curăție, ci ca dela Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu întru Hristos grăim.
CAP. 3.
[modifică]
Au doară începem iarăș pre noi a ne lăudà? Au doară ne trebuesc precum oarecărora cărți de laudă către voi, sau de laudă dela voi?
2. Cartea noastră voi sunteți, scrisă în inimile noastre, care se știe și se citește de toți oamenii;
3. Arătându-vă că sunteți carte a lui Hristos cea slujită de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul lui Dumnezeu celui viu; nu în table de piatră, ci în tablele inimei celei trupești.
4. Și nădejde ca aceasta avem prin Hristos către Dumnezeu;
5. Nu că vrednici suntem noi a cugetà cevà dela noi, ca dintru noi; ci vredniciea noastră este dela Dumnezeu;
6. Care ne-au și învrednicit pre noi a fi slujitori legei nouă; nu slovei, ci duhului; că slova omoară, iar duhul face viu.
7. Iar dacă slujba morței, cea închipuită cu slove în pietre s’a făcut cu slavă, cât nu puteau fiii lui Israil să caute la fața lui Moisì pentru slava feței lui cea trecătoare;
8. Cum nu mai mult slujba duhului va fi cu slavă?
9. Că de a fost slujba osândirei slavă, cu mult mai vârtos prisosește slujba dreptăței întru slavă.
10. Că nici s’a slăvit ceea ce erà slăvită întru această parte, pentru slava cea covârșitoare.
11. Că de a fost cea trecătoare prin slavă, cu mult mai vârtos cea netrecătoare va fi întru slavă.
12. Drept aceea având nădejde ca aceasta, multă îndrăznire întrebuințăm.
13. Și nu precum Moisì, care puneà acoperemânt preste fața sa, ca să nu caute fiii lui Israil la sfârșitul celei ce erà trecătoare;
14. Ci s’au orbit înțelegerile lor, că până astăzi acelaș acoperemânt întru cetirea legei vechi rămâne nedescoperit; că întru Hristos se strică.
15. Ci până astăzi, când se citește Moisì, acoperământ pre inima lor zace.
16. Iar când se vor întoarce către Domnul, se va luà acoperemântul.
17. Iar Domn este Duhul; și unde este Duhul Domnului, acolo este slobozeniea.
18. Iar noi toți cu față descoperită slava Domnului ca prin oglindă privind, spre acelaș chip ne prefacem din slavă în slavă, ca dela Domnul Duhul.
CAP. 4.
[modifică]
Pentru aceea având slujba aceasta, după cum suntem miluiți, nu slăbim;
2. Ci ne-am lepădat de cele ascunse ale rușinei, nu întru vicleșug umblând, nici amestecând cuvântul lui Dumnezeu; ci cu arătarea adevărului adeverindu-ne pre noi spre toată știința oamenilor înaintea lui Dumnezeu.
3. Iar de este și acoperită evanghelia noastră, întru cei pieritori este acoperită;
4. Întru cari Dumnezeu au orbit mințile necredincioșilor veacului acestuia, ca să nu le lumineze lor lumina evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.
5. Că nu pre noi ne propoveduim, ci pre Hristos Iisus Domnul; iar pre noi slujitori vouă prin Iisus.
6. Că Dumnezeu, care au zis să lumineze dintru întunerec lumina, acela au strălucit întru inimile noastre, spre luminarea cunoștinței slavei lui Dumnezeu în fața lui Iisus Hristos.
7. Și avem comoara aceasta în vase de lut, ca mulțimea puterei să fie a lui Dumnezeu, iar nu din noi.
8. Întru toate necaz pătimind, dar nu strâmtorându-ne; lipsiți fiind, dar nu de tot desnădăjduindu-ne;
9. Goniți fiind, dar nu părăsiți; surpați fiind, dar nu prăpădiți;
10. În toată vremea omorîrea Domnului Iisus în trup purtându-o, ca și vieața lui Iisus să se arate în trupul nostru.
11. Că pururea noi cei vii la moarte ne dăm pentru Iisus, ca și vieața lui Iisus să se arate în trupul nostru cel muritor.
12. Pentru aceea dar moartea întru noi se lucrează, iar vieața întru voi.
13. Iar având acelaș duh al credinței, precum este scris: crezut-am, pentru aceea am și grăit; și noi credem, pentru aceea și grăim;
14. Știind că cel ce au ridicat pre Domnul Iisus, și pre noi prin Iisus ne va ridicà și ne va pune împreună cu voi.
15. Că toate sunt pentru voi, ca darul înmulțindu-se, prin cei mai mulți să prisosească mulțămirea spre slava lui Dumnezeu.
16. Pentru aceea nu slăbim; ci de s’ar și stricà omul nostru cel din afară, dar cel dinlăuntru se înnoește din zi în zi.
17. Pentrucă necazul nostru de acum curând trecător și ușor, veșnică și preste măsură mare slavă lucrează întru noi;
18. Neprivind noi la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd; că cele ce se văd sunt trecătoare; iar cele ce nu se văd sunt veșnice.
CAP. 5.
[modifică]
Că știm că de se va stricà casa noastră cea pământească a cortului acestuia, zidire dela Dumnezeu avem, casă nefăcută de mână, veșnică în ceruri.
2. Că de aceasta suspinăm, dorind să ne îmbrăcăm întru locașul nostru cel din cer;
3. Numai de ne vom și îmbrăcà, nu ne vom aflà goli.
4. Că cei ce suntem în cortul acesta suspinăm, îngreuindu-ne; pentrucă nu voim să ne desbrăcăm, ci să ne îmbrăcăm, ca ce este muritor să se înghiță de vieață.
5. Iar cel ce ne-au făcut pre noi spre însăș aceasta, Dumnezeu este, care au și dat nouă arvuna Duhului.
6. Îndrăznim drept aceea, pururea știind că petrecând în trup, suntem depărtați dela Domnul;
7. Că prin credință umblăm, iar nu prin vedere;
8. Nădăjduim și binevoim mai bine să fim depărtați de trup, și să petrecem cu Domnul.
9. Pentru aceea ne și nevoim, ca ori petrecând, ori depărtați fiind, să fim bine plăcuți lui.
10. Pentrucă noi toți trebue să ne arătăm înaintea divanului lui Hristos; ca să ià fiecare după cum a făcut, cele ce s’au lucrat prin trup, ori bine, ori rău.
11. Știind dar frica Domnului, pre oameni aducem la adevăr; iar lui Dumnezeu arătați suntem, și nădăjduim că și întru științele voastre suntem arătați.
12. Că nu ne lăudăm iarăș pre noi înaintea voastră, ci pricină dăm vouă de laudă pentru noi, ca să aveți spre cei ce se laudă în față, iar nu în inimă.
13. Că ori de ne răpim cu mintea, este pentru Dumnezeu; ori de suntem așezați cu mintea, pentru voi suntem.
14. Că dragostea lui Hristos ne ține pre noi; socotind noi aceasta, că de a murit unul pentru toți, iată dar toți au murit;
15. Și pentru toți au murit, ca cei ce viază să nu mai vieze loruși, ci celui ce au murit pentru ei, și au învieat.
16. Pentru aceea noi de acum pre nimeni nu știm după trup; iar de am și știut pre Hristos după trup, dar de acum nu’l mai știm.
17. Deci dar oricare este întru Hristos, făptură nouă este; cele vechi au trecut; iată toate s’au făcut nouă.
18. Și toate dela Dumnezeu sunt, care ne-au împăcat pre noi luiș prin Iisus Hristos, și ne-au dat nouă slujba împăcărei;
19. Pentrucă Dumnezeu era întru Hristos, împăcând lumea luiș, nesocotind lor păcatele lor; și puind întru noi cuvântul împăcării.
20. Drept aceea în locul lui Hristos vă rugăm, ca și cum Dumnezeu s’ar rugà prin noi; rugămu-vă în locul lui Hristos, împăcați-vă cu Dumnezeu.
21. Pentrucă pre cel ce n’au cunoscut păcat, pentru noi păcat l-au făcut; ca noi să ne facem dreptatea lui Dumnezeu întru dânsul.
CAP. 6.
[modifică]
Iar noi împreună lucrând cu el, vă și rugăm, ca nu îndeșert darul lui Dumnezeu să primiți voi.
2. Că zice: în vreme primită te-am ascultat, și în ziua mântuirei ți-am ajutat ție; iată acum este vreme bine primită, iată acum este ziua mântuirei.
3. Nici o sminteală întru nimic dând, ca slujba noastră să fie fără prihană.
4. Ci întru toate puindu-ne pre noi înainte ca slujitori ai lui Dumnezeu, întru multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări.
5. Întru bătăi, în temnițe, în neașezări, în ostenele, în privegheri, în posturi.
6. Întru curăție, întru cunoștință, întru îndelungă răbdare, în bunătate, întru Duhul Sfânt, în dragoste nefățarnică.
7. Întru cuvântul adevărului, în puterea lui Dumnezeu, prin armele dreptăței cele deadreapta și cele deastânga.
8. Prin slavă și necinste, prin grăire de rău și laudă; ca niște înșelători și adevărați;
9. Ca niște necunoscuți și cunoscuți, ca cei ce murim, și iată suntem vii; ca niște pedepsiți, și nu omorîți;
10. Ca niște întristați, iar pururea bucurându-ne; ca niște săraci, iar pre mulți îmbogățind; ca nimic având, și toate avându-le.
11. Gura noastră s’a deschis către voi, Corinteni, inima noastră s’a lărgit.
12. Nu vă strâmtorați întru noi, ci vă strâmtorați în pântecele voastre.
13. Pentru aceeaș răsplătire, (ca unor fii grăesc), lărgiți-vă și voi.
14. Nu vă înjugați întru alt jug cu cei necredincioși; că ce împărtășire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împreunare are lumina cu întunerecul?
15. Sau ce unire are Hristos cu veliar? Sau ce parte este credinciosului cu cel necredincios?
16. Sau ce însoțire este bisericei lui Dumnezeu cu idolii? Că voi sunteți biserica lui Dumnezeu celui viu, precum au zis Dumnezeu: voiu locuì întru ei, și voiu umblà între ei, și voiu fi lor Dumnezeu și ei îmi vor fi mie norod.
17. Pentru aceea ieșiți din mijlocul lor, și vă osebiți, zice Domnul, și de necurăție să nu vă atingeți; și eu voiu primì pre voi.
18. Și voiu fi vouă Tată, și voi veți fi mie fii și fete, zice Domnul atotțiitorul.
CAP. 7.
[modifică]
Deci aceste făgăduințe având, iubiților, să ne curățim pre noi de toată spurcăciunea trupului și a duhului, făcând sfințenie întru frica lui Dumnezeu.
2. Cuprindeți-ne pre noi; pre nimeni n’am nedreptățit, nimănui stricăciune n’am făcut, dela nimeni n’am luat mai mult.
3. Nu spre osândire zic aceasta; că am zis mai înainte, că în inimile noastre sunteți, ca împreună să murim și împreună să viem.
4. Multă îmi este îndrăzneala către voi, multă îmi este lauda pentru voi; umplutu-m’am de mângâiere, de prisosit am bucurie întru tot necazul nostru.
5. Că venind noi în Machedonia, nici o odihnă n’a avut trupul nostru, ci întru toate am fost necăjiți; din afară războaie, dinlăuntru temeri.
6. Ci Dumnezeu cel ce mângâie pre cei smeriți, ne-au mângâiat pre noi cu venirea lui Tit;
7. Și nu numai cu venirea lui, ci și cu mângâierea cu care s’a mângâiat de voi, spuindu-ne nouă dorirea voastră, plângerea voastră, râvna voastră pentru mine; cât eu mai mult m’am bucurat.
8. Pentru aceea de v’am și întristat pre voi prin epistolie, nu mă căiesc, măcar de mă și căiam; că văd că epistolia aceea măcar de v’a și întristat, până la o vreme.
9. Acum mă bucur, nu căci v’ați fost întristat; ci că v’ați întristat spre pocăință; că v’ați fost întristat după Dumnezeu, ca întru nimic să nu vă păgubiți de către noi.
10. Că întristarea care este după Dumnezeu, pocăință spre mântuire fără de căință lucrează; iar întristarea lumei moarte lucrează.
11. Că iată aceasta singură, căci după Dumnezeu v’ați întristat voi, câtă sârguință au lucrat întru voi, dar încă răspuns și mânie și frică și dorință și râvnă și izbândă! Întru toate v’ați arătat pre voi curați a fi întru acest lucru.
12. Deci de am și scris vouă, nu pentru cel ce a nedreptățit, nici pentru cel ce s’a nedreptățit; ci ca să se arate către voi sârguința noastră cea pentru voi înaintea lui Dumnezeu.
13. Pentru aceasta ne-am mângâiat de mângâierea voastră; iar mult mai vârtos ne-am bucurat de bucuria lui Tit, că s’a odihnit duhul lui de către voi toți.
14. Că ori de ce m’am lăudat înaintea lui pentru voi, nu m’am rușinat; ci precum toate întru adevăr le-am grăit vouă, așà și lauda noastră ce a fost către Tit, adevărată s’a făcut.
15. Și inima lui mai mult este spre voi, aducându’și aminte de ascultarea voastră a tuturor, în ce chip cu frică și cu cutremur l-ați primit pre el. Mă bucur că de toate am nădejde spre voi.
CAP. 8.
[modifică]
Și arătăm, fraților, darul lui Dumnezeu cel dat întru bisericile Machedoniei;
2. Că întru multă ispită de necaz, prisosința bucurie lor și sărăcia lor cea adâncă a sporit spre bogăția bunătăței lor.
3. Căci după puterea lor (mărturisesc însumi), și preste putere voioși au fost;
4. Cu multă rugăminte rugându-ne pre noi ca să luăm darul, și împărtășirea slujbei celei către sfinți.
5. Și nu precum aveam nădejde, ci singuri pre sine s’au dat întâiu Domnului, și nouă prin voea lui Dumnezeu.
6. Cât am rugat noi pre Tit, ca precum mai înainte a început, așà să și săvârșiască întru voi și darul acesta.
7. Și precum întru toate prisosiți, cu credința și cu cuvântul și cu cunoștința și cu toată sârguință și cu dragostea voastră către noi, așà și întru darul acesta să prisosiți.
8. Nu ca și cum aș poruncì grăiesc, ci prin sârguința altora, și adeverința dragostei voastre dovedind.
9. Că știți Darul Domnului nostru Iisus Hristos, că pentru voi au sărăcit, bogat fiind, ca voi cu sărăcia lui să vă îmbogățiți.
10. Și sfat întru aceasta vă dau: că aceasta este de folos vouă, cari nu numai a face, ci încă și a vreà ați început mai înainte din anul trecut.
11. Iar acum și a face să pliniți; ca precum v’a fost osârdia a vreà, așà să fie și a plinì dintru cele ce aveți.
12. Că de este pusă înainte osârdia, după cât are cinevà, este bine primită, iar nu după cât nu are.
13. Că nu ca să fie altora odihnă, iar vouă necaz;
14. Ci dintru întocmire în vremea de acum, ca prisosința voastră să împlinească lipsa acelora, ca și prisosința acelora să împlinească lipsa voastră; ca să fie întocmire;
15. Precum este scris: celui cu mult nu i-a prisosit; și celui cu puțin nu i-a lipsit.
16. Mulțămită fie lui Dumnezeu, celui ce au dat aceastaș osârdie pentru voi în inima lui Tit.
17. Căci îndemnarea aceea o a primit; și fiind mai osârduitor, de bună voie a venit la voi.
18. Și am trimes împreună cu el și pre fratele, a cărui laudă întru evanghelie este prin toate bisericile;
19. Și nu numai atât ci și hirotonisit este de biserici să fie soție călătoriei noastre cu darul acesta ce se slujește de noi spre slava Domnului, și spre a lăudà osârdia voastră;
20. Ferindu-ne de aceasta, ca să nu ne prihănească pre noi cinevà întru această îndestulată și mare strânsoare ce se slujește de noi;
21. Că facem purtare de grije de cele bune, nu numai înaintea Domnului, ci și înaintea oamenilor.
22. Și am trimes împreună cu ei și pre fratele nostru, pre care l-am ispitit întru multe de multe ori, că este osârduitor, iar acum cu mult mai osârduitor pentru nădăjduirea cea multă spre voi.
23. Și ori pentru Tit, părtaș mie este și întru voi împreună lucrător; ori pentru frații noștri, apostolii bisericilor sunt, și slava lui Hristos.
24. Drept aceea dovada dragostei voastre, și a laudei noastre pentru voi, spre dânșii să o arătați în fața bisericilor.
CAP. 9.
[modifică]
Că pentru slujba cea către sfinți, de prisosit este a scrie vouă;
2. Că știu bunăvoința voastră, cu care pentru voi mă laud către Machedoneni, că Ahaia s’a gătit din anul trecut; și râvna cea din voi pre cei mai mulți a îndemnat.
3. Și am trimis pre frați, ca nu îndeșert să fie lauda noastră cea pentru voi în partea aceasta; ca precum am zis, să fiți gata;
4. Ca nu cumvà de vor venì împreună cu mine Machedoneni, și vă vor aflà pre voi negătiți, să ne rușinăm noi (ca să nu zicem voi) întru starea aceasta a laudei.
5. Drept aceea de nevoe a fi am socotii a îndemnà pre frați, ca să vie mai înainte la voi, și să gătească binecuvântarea voastră cea mai înainte făgăduită, ca să fie aceea gata, așà ca o binecuvântare, iar nu ca o lăcomie.
6. Iar aceasta zic: cel ce seamănă cu scumpete, cu scumpete va și secerà; iar cel ce seamănă întru binecuvântare, întru binecuvântare va și secerà.
7. Fiecare să deà precum se îndură cu inima; nu dintru mâhnire, sau de silă; că pre dătătorul de bună voie iubește Dumnezeu.
8. Și puternic este Dumnezeu să prisosiască tot darul spre voi; ca întru toate pururea toată îndestularea având, să prisosiți spre tot lucrul bun;
9. (Precum este scris: împărțit-au, dat-a săracilor, dreptatea lui rămâne în veac.
10. Iar cel ce dă sămânță semănătorului, să vă deà și pâine spre mâncare, și să înmulțească sămânța voastră, și să crească roadele dreptăței voastre);
11. Ca întru toate să vă îmbogățiți spre toată darea cea cu îndestulare, care lucrează prin noi mulțămită lui Dumnezeu.
12. Căci slujba lucrărei acesteea nu numai împlinește lipsele sfinților, ci prisosește prin multe mulțămite lui Dumnezeu;
13. Prin adeverirea slujbei acesteea slăvind ei pre Dumnezeu pentru ascultarea mărturisirei voastre la evanghelia lui Hristos, și pentru bunătatea împărtășirei către dânșii și către toți;
14. Și cu rugăciunea lor pentru voi, cari vă doresc pre voi pentru darul lui Dumnezeu cel de prisosit întru voi.
15. Iar mulțămită lui Dumnezeu pentru darul lui cel nespus.
CAP. 10.
[modifică]
Și însumi eu Pavel vă rog pre voi prin blândețele și liniștea lui Hristos, care de față sunt smerit între voi, iar depărtat fiind îndrăsnesc spre voi.
2. Și vă rog pre voi, ca și de față fiind să nu îndrăsnesc cu îndrăznirea, cu care socotesc să îndrăznesc împrotiva unora, cari ne socotesc pre noi, că umblăm după trup.
3. Că în trup umblând, nu ne oștim trupește.
4. (Că armele oștirei noastre nu sunt trupești, ci puternice lui Dumnezeu spre surparea tărielor);
5. Surpând izvodirile minței, și toată înălțarea ce se ridică împrotiva științei lui Dumnezeu, și robind toată înțelegerea spre ascultarea lui Hristos;
6. Și gata fiind a pedepsì toată neascultarea, când se va împlinì ascultarea voastră.
7. La cele din față vă uitați? De nădăjduește cinevà că este al lui Hristos, aceasta să gândească iarăș dela sine, că precum el este al lui Hristos, așà și noi ai lui Hristos suntem.
8. Că de mă voiu și lăudà cevà mai mult pentru puterea noastră, care ne-au dat Domnul nouă spre zidire, iar nu spre risipirea voastră, nu mă voiu rușinà.
9. Ci ca să nu mă arăt ca și cum v’aș sperià pre voi prin scrisori.
10. Că epistoliile lui, zic ei, grele sunt și tari; iar venirea trupului este slabă, și cuvântul lui defăimat.
11. Aceasta să socotească unul ca acela, că în ce chip suntem cu cuvântul prin epistolii nefiind de față, într’acest chip suntem și de față cu lucrul.
12. Că nu îndrăznim să ne numărăm, sau să ne amestecăm cu unii ce se laudă pre sineși singuri; ci aceia între sine pre sineși măsurându-se și asemănându-se pre sineși loruși, nu pricep.
13. Iar noi nu întru cele ce sunt preste măsură ne vom lăudà, ci după măsura dreptarului cu care ne-au măsurat nouă Dumnezeu, măsură să ajungă și până la voi.
14. Că nu ca și cum n’am fi ajuns la voi, mai mult ne întindem pre noi; că și până la voi am ajuns cu evanghelia lui Hristos;
15. Nu întru cele ce sunt preste măsură lăudându-ne adică în osteneli streine; ci având nădejde, că crescând credința voastră, ne vom mărì întru voi după dreptarul nostru de prisosit,
16. Ca și în părțile cele mai departe de voi să propoveduim evanghelia, nu întru dreptar strein, în cele gata, să ne lăudăm.
17. Iar cel ce se laudă, întru Domnul să se laude.
18. Că nu cel ce se laudă pre sine este ales, ci pre care Domnul îl laudă.
CAP. 11.
[modifică]
O de m’ați fi suferit puțin pentru neînțelepția, dar și mă suferiți.
2. Că vă râvnesc pre voi cu râvnă a lui Dumnezeu; că v’am logodit unui bărbat, fecioară curată să vă pun înaintea lui Hristos.
3. Ci mă tem, ca nu cumvà precum șarpele a amăgit pre Eva cu vicleșugul său, așà să se strice și înțelegerile voastre dela adeverința cea întru Hristos.
4. Că de ar propoveduì cel ce vine pre alt Iisus, pre care n’am propoveduit, sau de ați luat alt duh, care n’ați luat, sau altă evanghelie, care n’ați primit, bine l-ați suferì.
5. Că socotesc cum că cu nimic nu sunt mai jos decât apostolii cei mai mari.
6. Iar de sunt și prost cu cuvântul, dar nu cu știința; ci pretutindenea am fost arătați întru toate la voi.
7. Au doară păcat am făcut pre mine smerindu-mă ca voi să vă înălțați, că în dar evanghelia lui Dumnezeu am binevestit vouă?
8. Alte biserici am jefuit luând de cheltuială spre a slujì vouă. Și venind de față la voi și fiind lipsit, nimănui n’am făcut supărare.
9. Că lipsa mea o au împlinit frații cari veniseră dela Machedonia; și întru toate m’am păzit pre mine vouă fără de supărare, și mă voiu păzì.
10. Este adevărul lui Hristos întru mine, că lauda aceasta nu se va îngrădì mie în laturile Ahaiei.
11. Pentruce? Pentrucă doară nu vă iubesc pre voi? Dumnezeu știe.
12. Iar ceea ce fac, voiu mai face, că să tai pricina celor ce poftesc pricină; ca întru ceea ce se laudă, să se afle ca și noi.
13. Că unii ca aceia sunt apostoli mincinoși, lucrători vicleni, închipuindu-se întru apostolii lui Hristos.
14. Și nu este de minunat; că însuș satana se preface în înger de lumină.
15. Nu este dar lucru mare de se prefac și slujitorii lui ca slujitorii dreptăței; cărora va fi sfârșitul după faptele lor.
16. Iarăș zic: să nu mă socotească cinevà că sunt fără de minte; iar de nu, măcar ca pre un fără de minte primiți-mă, ca puțin cevà să mă laud și eu.
17. Iar ce grăesc, nu grăesc după Domnul, ci ca întru neînțelepție, în starea aceasta a laudei.
18. De vreme ce mulți se laudă după trup, și eu mă voiu lăudà.
19. Că bucuroși suferiți pre cei neînțelepți, fiind voi înțelepți.
20. Că suferiți, de vă robește cinevà pre voi, de vă mănâncă cinevà, de vă ià cinevà al vostru, de se semețește cinevà, de vă bate cinevà preste obraz.
21. Spre necinste zic, ca și cum noi am fi neputincioși. Iar întru ce îndrăznește cinevà, (întru neînțelepție zic), îndrăznesc și eu.
22. Iudei sunt? Și eu. Israilteni sunt? Și eu. Sămânță a lui Avraam sunt? Și eu.
23. Slugi ale lui Hristos sunt? (Ca un neînțelept grăiesc) mai vârtos eu, întru ostenele mai mult, întru bătăi preste măsură, în temniță mai ades, în morți de multe ori.
24. Dela Iudei de cinci ori câte patruzeci fără una am luat.
25. De trei ori cu toiege am fost bătut, odată cu pietre am fost împroșcat, de trei ori s’a sfărâmat corabia cu mine, o noapte și o zi întru adânc am petrecut;
26. În călătorii de multe ori, în primejdii în rîuri, în primejdii de către tâlhari, în primejdii de către rudenii, în primejdii de către păgâni, în primejdii în cetăți, în primejdii în pustie, în primejdii în mare, în primejdii între frații cei mincinoși.
27. Întru osteneală și în supărare, în privegheri de multe ori, în foame și în sete, în posturi adeseori, în frig și în golătate.
28. Fără de cele din afară năvăliri asupra mea în toate zilele, grija tuturor bisericilor.
29. Cine este neputincios și eu să nu fiu neputincios? Cine se smintește și eu să nu mă aprind?
30. De se cuvine a mă lăudà, de neputințele mele mă voiu lăudà.
31. Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, cel ce este binecuvântat în veci, știe că nu mint.
32. În Damasc mai marele norodului al lui Areta împăratul păzià cetatea Damascului, vrând să mă prinză;
33. Și pre o fereastră întru o coșnită m’am slobozit preste zid și am scăpat din mâinile lui.
CAP. 12.
[modifică]
Însă a mă lăudà nu’mi este de folos. Voiu venì întru vedeniile și descoperirile Domnului.
2. Știu pre un om întru Hristos mai înainte cu patrusprezece ani, (sau în trup, nu știu; sau afară de trup, nu știu; Dumnezeu știe); că s’a răpit unul ca acesta până la al treilea cer.
3. Și știu pre acest om (sau în trup, nu știu, sau afară de trup, nu știu; Dumnezeu știe);
4. Că s’a răpit în raiu și a auzit cuvinte nespuse, care nu este slobod omului a le grăì.
5. Pentru unul ca acesta mă voiu lăudà; iar pentru mine nu vă voiu lăudà, fără numai întru neputințele mele.
6. Că de voiu și vreà să mă laud, nu voiu fi fără de minte; că adevărul voiu grăì: iar las, ca să nu cugete cinevà de mine mai mult de cât vede, sau aude cevà dela mine.
7. Și pentru mulțimea descoperirilor, ca să nu mă înalț, datu-mi-s’a mie îmbolditor trupului, îngerul satanei ca să mă bată preste obraz, ca să nu mă înalț.
8. Pentru aceasta de trei ori pre Domnul am rugat, ca să’l depărteze dela mine.
9. Și mi-au zis mie: destul este ție darul meu; că puterea mea întru neputință se săvârșește, deci cu dulceață mă voiu lăudà mai mult întru neputințele mele, ca să locuiască întru mine puterea lui Hristos.
10. Pentru aceea binevoiesc întru neputințe, întru defăimări, în nevoi, în goane, întru strâmtorări pentru Hristos, căci când slăbesc, atunci sunt tare.
11. Făcutu-m’am fără de minte lăudându-mă, voi m’ați silit; că mie mi se cădeà să fiu lăudat de către voi; că cu nimic nu sunt mai de jos de cât apostolii cei mai mari, măcar că nimic sunt.
12. Că semnele apostolului s’au lucrat întru voi întru toată răbdarea, prin semne și minuni și puteri.
13. Că ce este de care să fiți mai lipsiți decât celelalte biserici, fără numai că eu nu v’am făcut supărare? Dăruiți’mi mie nedreptatea aceasta.
14. Iată a treia oară cu aceasta gata sunt a venì la voi, și nu voiu supărà pre voi; că nu caut ale voastre, ci pre voi; că nu sunt datori fiii să agonisească părinților, ci părinții fiilor.
15. Iar eu prea cu dulceață voiu cheltuì și mă voiu cheltuì și pre mine pentru sufletele voastre; măcar că mai mult iubindu-vă pre voi, mai puțin sunt iubit de voi.
16. Ci fie, eu nu v’am îngreuiat pre voi; ci fiind isteț, cu meșteșug v’am prins pre voi.
17. Au doară prin cinevà din cei ce am trimes la voi v’am jefuit pre voi?
18. Am rugat pre Tit, și împreună cu el am trimes pre fratele. Au doară v’a jefuit ceva Tit? Au nu cu acelaș duh am umblat? Au nu pre aceleași urme?
19. Au iar vă pare că ne îndreptăm înaintea voastră? Înaintea lui Dumnezeu întru Hristos grăim; și acestea toate iubiții mei, pentru a voastră zidire.
20. Că mă tem, nu cumvà dacă voiu venì, să vă aflu pre voi precum nu voesc, și eu să mă aflu vouă precum nu voiți; nu cumvà să fie prigoniri, pisme, mânii, sfezi, clevetiri, șoptiri, semeții, netocmiri;
21. Nu cumvà iarăș dacă voiu venì să mă smerească Dumnezeul meu la voi, și voiu plânge pre mulți cari au păcătuit mai înainte, și nu s’au pocăit de necurățiea și curviea și spurcăciunea, care au făcut.
CAP. 13.
[modifică]
Iată a treia oară cu aceasta viu la voi. În gura a doua și a trei mărturii va stà tot graiul.
2. Am zis mai înainte, și iarăș zic mai înainte, precum când am fost de față la voi a doua oară; și acum, nefiind de față scriu celor ce mai înainte au păcătuit; și celorlalți tuturor, că de voiu venì iarăș, nu voiu cruțà.
3. De vreme ce căutați ispitire a lui Hristos celui ce grăește întru mine, care la voi nu este neputincios, ci puternic întru voi.
4. Că de s’au și răstignit dintru neputință, dar este viu din puterea lui Dumnezeu. Pentrucă și noi suntem neputincioși întru el, ci vom fi vii împreună cu dânsul din puterea lui Dumnezeu spre voi.
5. Pre voi înși-vă vă ispitiți, de sunteți întru credință; pre voi înși-vă vă cercați. Au nu vă cunoașteți pre voi, că Iisus Hristos este întru voi? Fără numai de sunteți netrebnici.
6. Ci nădăjduesc că veți cunoaște că noi nu suntem netrebnici.
7. Iar mă rog lui Dumnezeu, să nu faceți nici un rău; nu ca să ne arătăm noi lămuriți, ci ca să faceți voi binele, iar noi ca niște netrebnici să fim.
8. Că nu putem cevà împrotiva adevărului, ci pentru adevărul.
9. Că ne bucurăm când noi suntem slabi, iar voi sunteți tari; de aceasta ne și rugăm, pentru a voastră întemeiere.
10. Pentru aceasta scriu acestea, nefiind de față la voi, ca fiind de față, să nu fac cu asprime, după puterea care mi-au dat mie Domnul spre zidire, iar nu spre surpare.
11. Deci, fraților, bucurați-vă. Fiți desăvârșit, mângâiați-vă, aceeaș cugetați, pace să aveți; și Dumnezeul dragostei și al păcei va fi cu voi.
12. Închinați-vă unul altuia cu sărutare sfântă.
13. Închină-se vouă toți sfinții.
14. Darul Domnului nostru Iisus Hristos, și dragostea lui Dumnezeu, și împărtășirea Sfântului Duh, cu voi cu toți, Amin.
Cea a doua către Corinteni s’a scris dela Filippi a Machedoniei, prin Tit și Lucà.