Biblia 1914/2 Împărați

CAP. 1.

David plânge pre Saul și Ionatan.

Și a fost după ce a murit Saul, și s’a întors David dela bătaea lui Amalic, a șezut David în Sichelag două zile.

2. Și a fost în ziua a treia, iată a venit un om din tabăra poporului lui Saul, și hainele lui rupte, și pământ pre capul lui.

3. Și venind el la David a căzut la pământ, și s’a închinat lui, și a zis David lui: de unde vii tu? Și el a zis către David: din tabăra lui Israil am scăpat eu.

4. Și a zis David către el: ce este acolo? Spune-mi; iar el a zis: a fugit poporul dela răsboiu, și mulți din popor au căzut și au murit, și Saul și Ionatan fiul lui au murit.

5. Și a zis David către sluga, care spuneà lui: cum știi, că a murit Saul și Ionatan fiul lui?

6. Și a zis sluga, care spuneà lui: din întâmplare mă aflam în muntele Ghelvoe, și iată Saul erà rezemat pre sulița sa, atunci carăle și mai marii călărașilor s’au lovit cu el.

7. Și căutând înapoia sa m’a văzut pre mine, și m’a chemat, și am zis: iată eu.

8. Și el mi-a zis: cine ești tu? Iar eu am zis către el: Amalichitean sunt eu.

9. Și a zis către mine: stăi deasupra mea, și mă omoară, că întunerec greu m’a cuprins, și încă sufletul meu tot întru mine este.

10. Și am stătut deasupra lui, și l-am omorît, că știeam că nu va trăì după ce a căzut el, și am luat stema cea împărătească de pre capul lui, și brățarul cel de pre brațul lui, și le-am adus pre ele domnului meu aici.

11. Și apucând David hainele sale le-a rupt, și toți bărbații cei ce erau cu el ș’au rupt hainele lor, și au plâns.

2 Împ. 3, 31.

12. Și s’au tânguit și au postit până seara pentru Saul și pentru Ionatan fiul lui, și pentru poporul lui Iuda, și pentru casa lui Israil, căci s’a tăiat de sabie.

13. Și a zis David slugii, care spuneà lui: de unde ești tu? Iar el a zis: fiul unui bărbat nemernic Amalichitean sunt eu.

14. Și a zis David către el: cum nu te-ai temut a ridicà mâna ta, și a omorî pre unsul Domnului.

Psalm 104, 15.

15. Și chemând David pre unul din slugile sale a zis: apropie-te și sai asupra lui, și l-a lovit pre el, și a murit.

2 Împ. 4, 10.

16. Și a zis David către el: sângele tău asupra capului tău, că gura ta a răspuns asupra ta, zicând: că eu am omorît pre unsul Domnului.

17. Și s’a tânguit David cu plângerea aceasta pentru Saul și pentru Ionatan fiul lui.

18. Și a zis: ca să o învețe pre ea fiii lui Iuda, iată s’a scris în cartea dreptului.

19. Și a zis: înalță stâlp Israile pentru morții tăi, carii s’au omorît întru cele înalte ale tale! Cum au căzut cei puternici?

20. Nu povestiți în Ghet, și să nu vestiți la ieșirile Ascalonului, ca nu cumvà să se bucure fetele celor de alt neam, ca nu cumvà să se veselească fetele celor netăieți împrejur.

Mih. 1, 10.

21. Munți din Ghelvoe, să nu se pogoare rouă și ploaea preste voi și peste țarinele celor de pârgă, că acolo s’a lepădat pavăza celor tari, pavăza lui Saul nu s’a uns cu untdelemn.

22. Din sângele celor răniți, din seul celor tari arcul lui Ionatan nu s’a întors deșert înapoi, și sabiea lui Saul nu s’a învârtit deșartă.

23. Saul și Ionatan cei iubiți și frumoși nedespărțiți, cu buna cuviință în vieața lor, nu s’au despărțit nici la moartea lor decât vulturii mai ușori, și decât leii mai tari.

24. Fetele lui Israil, plângeți pre Saul, cel ce vă îmbrăcà pre voi cu roșii întru desfătarea voastră, cel ce aduceà podoabă de aur preste îmbrăcămintele voastre.

25. Cum au căzut cei tari în mijlocul răsboiului? Ionatan, întru cele înalte de moarte te-ai rănit!

26. Rău îmi pare de tine, fratele meu Ionatan! Frumos mi-ai fost mie foarte, minunată a fost dragostea ta mie, mai mult decât dragostea femeilor.

27. Cum au căzut cei tari, și au pierit răsboinicii cei străluciți.

CAP. 2.

David Împărat. Răsvrătirea lui Evostè.

Și a fost după acestea a întrebat David pre Domnul zicând: au sui-mă-voiu întru una din cetățile Iudei? Și au zis Domnul către el: suie-te. Și a zis David: unde mă voiu suì? Și i-au zis: în Hevron.

2. Și s’a suit David în Hevron, și amândouă femeile lui, Ahinaam Iezreilteanca și Avigail femeia lui Naval Karmilianul.

3. Și oamenii cei împreună cu el fiecare cu casa lui, și lăcuiau în cetățile Hevronului.

4. Și au venit bărbații Iudei, și au uns pre David acolo, ca să împărățească preste casa lui Iuda, și au spus lui David zicând: că oamenii cei din Iavisul Galaadului au îngropat pre Saul.

1 Mac. 2, 57.

5. Și a trimis David soli la mai marii Iavisului Galaadului, și au zis către ei: binecuvântați sunteți voi Domnului, căci ați făcut mila aceasta cu domnul vostru Saul unsul Domnului, și l-ați îngropat pre el și pre Ionatan fiul lui.

6. Și acum să facă Domnul cu voi milă și adevăr, și încă și eu voiu face cu voi binele acesta, pentrucă ați făcut lucrul acesta.

7. Și acum să se întărească mâinile voastre, și fiți feciori tari, măcar că a murit domnul vostru Saul, că pre mine m’a uns casa lui Iuda împărat preste sine.

8. Iar Avenir feciorul lui Nir, mai marele oștirilor lui Saul luând pre Evostè fiul lui Saul l-a suit pre el din tabără în Manaem.

9. Și l-a făcut împărat preste Galadita și preste Tasiri și preste Iezreel și preste Efraim și preste Veniamin, și preste tot Israilul.

10. De patruzeci de ani erà Evostè fiul lui Saul, când s’a făcut împărat preste Israil, și doi ani a împărățit afară de casa lui Iuda, carii urmà după David.

11. Și au fost zilele, în care a împărățit David în Hevron preste casa lui Iuda, șapte ani și șase luni.

3 Împ. 2, 11; 1 Paral. 29, 27.

12. Și a ieșit Avenir feciorul lui Nir și slugile lui Evostè fiul lui Saul din Manaem în Gavaon.

13. Și Ioav fiul lui Saruia și slugile lui David au ieșit din Hevron, și s’au întâmpinat unii cu alții la izvorul cel din Gavaon de odată, și au șezut aceștia dincoace de izvor, și aceia dincolo de izvor.

14. Și a zis Avenir către Ioav: să se scoale voinicii, și să se lupte înaintea noastră, și a zis Ioav: să se scoale.

15. Și s’au sculat, și au trecut cu număr din Veniamin doisprezece voinici de ai lui Evostè feciorul lui Saul, și doisprezece voinici de ai lui David:

1 Împ. 17, 10.

16. Și au prins fiecarele cu mâna capul aproapelui său și sabiea sa în coastele aproapelui său, și au căzut deodată, și s’a chemat numele locului aceluia: partea pânditorilor, care este în Gavaon.

17. Și s’a făcut bătaie tare foarte în ziua aceea, și a fugit Avenir și bărbații lui Israil dinaintea slugilor lui David.

18. Și au fost acolo trei feciori ai lui Saruiea: Ioav, Avesa și Asail; iar Asail erà ușor de picioare, ca o căprioară de câmp.

1 Paral. 12, 8.

19. Și a alergat Asail după Avenir, și mergând nu s’a abătut deadreapta sau deastânga, ca să nu gonească pre Avenir.

20. Și s’a uitat Avenir înapoi, și a zis: au tu ești Asail? Și a răspuns: eu sunt.

21. Și a zis Avenir către el: abate-te deadreapta sau deastânga, și prinde pre unul din slugi, și ia toate armele lui, și n’a vrut Asail să se abată de după dânsul.

22. Și a mai adaos încă Avenir zicând către Asail: depărtează-te dela mine, ca să nu te culc la pământ, și cum voiu ridicà fața mea către Ioav?

23. Ce sunt acestea? Întoarce-te la Ioav fratele tău, și n’a vrut să se abată în laturi, atunci l-a lovit pre el Avenir cu coada suliții în deșert, și a trecut sulița până dinapoia lui, și a căzut și a murit într’acel loc, și a fost tot cel ce veneà până la locul unde a căzut Asail și a murit, se fereà.

2 Împ. 3, 27.

24. Și au gonit Ioav și Avesa pre Avenir, până la apusul soarelui, și ei au venit până la dealul lui Aman, care este în fața Gai, calea pustiei Gavaonului.

25. Și s’au adunat fiii lui Veniamin cei de după Avenir, și s’au făcut într’o adunare, și au stătut pre vârful unui deal.

26. Și a strigat Avenir către Ioav, și a zis: au nu va mai încetà a mâncà sabiea? Au nu știi că amare sunt cele de pre urmă? Și până când nu vei zice poporului să se întoarcă de după frații noștri?

27. Și a zis Ioav: viu este Domnul, că de n’ai fi grăit atunci, de azi dimineață s’ar fi întors poporul de după fratele său.

28. Și a trâmbițat Ioav cu trâmbița, și a stătut tot poporul, și n’a mai alergat după fiii lui Israil, și n’a mai ados încă a se bate.

29. Iar Avenir și oamenii lui s’au dus spre apus toată noaptea aceea, și trecând Iordanul au mers tot șesul, și au venit la tabără.

30. Și Ioav s’a întors de după Avenir, și adunând tot poporul l-a numărat, și nu s’a aflat din slugile lui David nouăsprezece bărbați și Asail.

31. Iar slugile lui David au omorît din fiii lui Veniamin, din oamenii lui Avenir trei sute șasezeci de bărbați, și luând pre Asail l-a îngropat în mormântul tatălui său în Vitleem.

32. Și s’a dus Ioav și bărbații cei cu el toată noaptea, și li s’a luminat de ziuă în Hevron.

CAP. 3.

Avenir ucis de Ioav.

Și multă vreme a fost răsboiu între casa lui Saul și între casa lui David; și casa lui David mergeà și se întăreà; iar casa lui Saul scădeà și slăbeà.

2. Și s’au născut lui David fii șase în Hevron, și cel întâiu născut a fost Amnon din Ahinaam Iezreeliteanca.

3. Și al doilea Daluiea din Avigail Karmeliteana, și al treilea Avesalom din Maaha fata lui Tolmi împăratul Ghesirului.

1 Paral. 3, 1; 2 Împ. 13, 37.

4. Și al patrulea Ornia fiul Agghitei, și al cincilea Safatia fiul Avitaliei.

3 Împ. 1, 5.

5. Și al șaselea a fost Ieteraam din Egla femeia lui David. Aceștia s’au născut lui David în Hevron.

6. Și a fost când erà răsboiu între casa lui Saul și între casa lui David, Avenir erà stăpânitor casei lui Saul,

7. Și a avut Saul o țiitoare anume Risfa fata lui Iol, și a intrat Avenir la dânsa, și a zis Evostè feciorul lui Saul către Avenir: pentruce ai intrat la țiitoarea tatălui meu?

2 Împ. 21, 8; 10, 11.

8. Și s’a mânieat foarte Avenir pentru cuvântul acesta pre Evostè, și a zis Avenir către dânsul: au doar cap de câine sunt eu? Am făcut astăzi milă cu casa lui Saul tatăl tău și cu frații și cunoscuții lui, și n’am vrut să mă duc în casa lui David, și tu mă socotești astăzi nelegiuit pentru o muiere?

9. Așà să facă Dumnezeu lui Avenir, și așà să adaoge lui, că precum s’au jurat Domnul lui David, așà voiu face lui astăzi.

10. Să ia împărățiea dela casa lui Saul, și să ridic scaunul lui David preste Israil și preste Iuda, dela Dan până la Virsavee.

11. Și Evostè n’a mai îndrăznit a răspunde nimic lui Avenir, că se temeà de el.

12. Și a trimis Avenir îndată soli la David în Telam unde erà, zicând: fă legătură cu mine, și iată mâna mea cu tine, ca să întorc către tine toată casa lui Israil.

13. Și a zis David: bine, eu voiu face cu tine legătură, însă un lucru cer eu dela tine, adică: nu vei vedeà fața mea, de nu vei aduce pre Melhol fata lui Saul, când vei venì tu să vezi fața mea.

14. Și a trimis David la Evostè fiul lui Saul soli zicând: dă-mi pre Melhol femeia mea, pre care o am luat cu o sută de mădulări netăiate împrejur ale celor de alt neam.

1 Împ. 18, 27.

15. Și trimițând Evostè o a luat pre ea dela bărbatul ei Falti feciorul lui Lais.

1 Împ. 25, 44.

16. Și a mers bărbatul ei cu ea plângând după ea până la Varachim, și a zis către el Avenir: mergi, și te întoarce, și s’a întors.

17. Și a grăit Avenir către bătrânii lui Israil, zicând: ieri și alaltăieri căutați pre David, ca să împărățească preste voi.

18. Și acum faceți, că Domnul au grăit pentru David, zicând: în mâna robului meu David voiu mântuì pre poporul meu Israil din mâna celor de alt neam, și din mâna tuturor vrăjmașilor lui.

19. Și a grăit Avenir și în urechile lui Veniamin, și a mers Avenir, ca să grăiască în urechile lui David în Hevron toate cele ce au plăcut întru ochii lui Israil, și în ochii a toată casa lui Veniamin.

20. Și a venit Avenir la David în Hevron, și cu dânsul douăzeci de bărbați, și a făcut David lui Avenir și oamenilor celor cu el ospăț.

21. Și a zis Avenir către David: sculà-mă-voiu, și mă voiu duce, și voiu adunà la domnul meu împăratul pre tot Israilul, și voiu face cu el legătură, și vei împărățì preste toate câte poftește sufletul tău, și a slobozit David pre Avenir, și s’a dus cu pace.

22. Și iată slugile lui David și Ioav veneau dela goană, și prăzi multe aduceau cu ei; și Avenir nu erà cu David în Hevron, că l-a fost slobozit pre el, și s’a fost dus cu pace.

23. Și Ioav și toată oștirea lui a venit, și s’a spus lui Ioav, zicând: a venit Avenir fiul lui Nir la David, și l-a slobozit pre el, și s’a dus cu pace.

24. Și a intrat Ioav la împăratul, și a zis: căci ai făcut aceasta, iată a venit la tine Avenir, și pentruce l-ai slobozit și s’a dus cu pace?

25. Au nu știi răutatea lui Avenir feciorul lui Nir, că a venit ca să te înșale, și să știe ieșirea ta și intrarea ta, și să știe toate câte faci tu?

26. Și după ce s’a întors Ioav de la David, a trimis soli după Avenir, și l-a întors dela fântâna lui Seiram, și David nu știeà.

27. Și întorcând pre Avenir în Hevron, l-a abătut pre el Ioav la laturea porții să vorbească către el cu vicleșug, și l-a lovit pre el acolo în deșert, și a murit pentru sângele lui Asail fratele lui Ioav.

2 Împ. 2, 23; 3 Împ. 2, 5.

28. Și auzind David după aceasta a zis: nevinovat sunt eu și împărăția mea înaintea Domnului de acum și până în veac de sângele lui Avenir fiul lui Nir.

29. Să vie preste capul lui Ioav și preste toată casa tatălui său, și să nu lipsească din casa lui Ioav curgerea sămânții, și lepros, și cel ce se reazemă în cârje sau cade în sabie, și cel lipsit de pâine.

30. Iar Ioav și Avesa fratele lui au omorît pre Avenir, pentrucă el omorâse pre Asail fratele lor la Gavaon în răsboiu.

31. Și a zis David către Ioav și către tot poporul cel cu el: rupeți-vă hainele voastre, și vă acoperiți cu saci, și plângeți înaintea lui Avenir, și împăratul David mergeà după pat.

32. Și au îngropat pre Avenir în Hevron, și ridicând împăratul glasul său a plâns preste groapa lui, și tot poporul a plâns pre Avenir.

2 Împ. 4, 12.

33. Și a plâns împăratul pre Avenir, și a zis: au cum moare Naval, moare Avenir?

34. Mâinile tale nu s’au legat, și picioarele tale nu s’au băgat în obezi, nu te-ai apropiat ca Naval, înaintea fiilor nedreptății ai căzut; și s’a adunat tot poporul ca să-l plângă pre el.

Jud. 16, 22.

35. Și a venit tot poporul, ca să facă pre David să mănânce pâine încă fiind ziuă, și s’a jurat David zicând: așà să-mi facă mie Dumnezeu și așà să-mi adaoge, că până nu va apune soarele nu voiu gustà pâine sau altcevà.

36. Și a cunoscut tot poporul, și le-a plăcut lor toate câte a făcut împăratul înaintea a tot poporul.

37. Și a cunoscut tot poporul și tot Israilul în ziua aceea, că n’a fost dela împăratul, ca să omoare pre Avenir feciorul lui Nir.

38. Și a zis împăratul către slugile sale: au nu știți că povățuitor mare a căzut în ziua aceasta întru Israil?

39. Și că eu sunt astăzi rudenie, și pus ca împărat? Iar bărbații aceștia fiii lui Saruiea îngreuietori sunt mie. Să răsplătească Domnul celui ce face rele, după răutatea lui.

3 Împ. 2, 5, 6.

CAP. 4.

Evostè ucis, David îl răsbună.

Și auzind Evostè fiul lui Saul, că a murit Avenir feciorul lui Nir în Hevron, au slăbit mâinile lui, și toți bărbații din Israil au încremenit.

2. Și erau la Evostè fiul lui Saul doi bărbați căpetenii preste oștire, numele unuia Vaana și numele celuilalt Rihav feciorii lui Remmon Viroteanul din fiii lui Veniamin, că Virotul se socoteà al fiilor lui Veniamin.

3. Și au fugit Virotenii în Ghetem, și au nemernicit acolo până în ziua aceasta.

Neem. 11, 33.

4. Și dela Ionatan fiul lui Saul a fost rămas un fecior beteag la picioare fiind copil de cinci ani; pre acesta, când a venit vestea lui Saul și a lui Ionatan fiul lui din Israil, l-a ridicat doica lui și a fugit, și grăbindu-se ea să fugă a căzut, și a rămas șchiop, și numele lui erà Memfivostè.

5. Și au mers fiii lui Remmon Viroteanul, Rihav și Vaana, și la amiazi în căldura zilei au intrat în casa lui Evostè, și el dormeà în pat.

6. Și portărița casei curățeà grâu, și făcându-i-se somn a adormit, și Rihav și Vaana frații au trecut,

7. Și au intrat în casă, și Evostè dormeà în patul său în cămara sa, și lovindu-l pre el l-au omorît, și i-au tăiat capul lui, și luând capul lui s’au dus pre calea cea despre apus toată noaptea.

8. Și au adus capul lui Evostè la David în Hevron, și au zis către împăratul: iată capul lui Evostè fiul lui Saul vrăjmașul tău, care căutà sufletul tău, și au dat Domnul domnului nostru împăratului în ziua aceasta izbândă asupra vrăjmașilor săi, asupra lui Saul vrăjmașul său și asupra seminții lui.

9. Și răspunzând David lui Rihav și lui Vaana fratele lui, fiii lui Remmon Viroteanul, le-a zis lor: viu este Domnul cel ce au izbăvit sufletul meu din toată primejdiea.

10. Că cel ce mi-a spus mie zicând că au murit Saul și Ionatan, și el erà ca un bun vestitor înaintea mea, și l-am prins pre el, și l-am omorît în Sichelag, căruia se cădeà să’i dau dar pentru veste bună.

2 Împ. 1, 15.

11. Și acum oameni răi au omorît pre om drept în casa lui pre patul lui, și acum voiu cere sângele lui din mâinile voastre, și voiu pierde pre voi de pre pământ.

12. Și a poruncit David slugilor sale, și i-au omorît pre ei, și le-au tăiat mâinile și picioarele lor, și i-au spânzurat deasupra șipotului în Hevron. Iar capul lui Evostè, l-a îngropat în mormântul lui Avenir feciorul lui Nir în Hevron.

2 Împ. 3, 32.

CAP. 5.

David împărat peste tot Israilul.

Și au mers toate semințiile lui Israil la David în Hevron, și au zis către el: iată oasele tale și cărnurile tale noi suntem.

1 Paral. 11, 1.

2. Și ieri și alaltăieri când a fost Saul împărat preste noi, tu erai cel ce povățuiai pre Israil. Și au zis Domnul către tine: tu vei paște pre poporul meu Israil, și tu vei fi povățuitor preste poporul meu Israil.

2 Împ. 7, 7.

3. Și au venit toți bătrânii lui Israil la împăratul în Hevron, și le-a făcut lor împăratul David legătură în Hevron înaintea Domnului, și a uns pre David împărat preste tot Israilul.

4. Fecior de treizeci de ani erà David, când a început a împărățì, și patruzeci de ani a împărățit.

3 Împ. 2, 11.

5. Șapte ani și șase luni a împărățit în Hevron preste Iuda, și treizeci și trei de ani a împărățit preste tot Israilul și preste Iuda în Ierusalim.

6. Și a mers David și toți oamenii lui în Ierusalim la Ievuseul cel ce lăcuià pământul, și s’a spus lui David: nu vei intrà aici, că orbii și șchiopii îți vor stà împrotivă, zicând: nu va intrà David aici.

7. Și a luat David întăritura Sionului, aceasta este cetatea lui David.

8. Și a zis David în ziua aceea: fiecare să lovească pre Ievuseu cu ascuțitul sabiei, și pre cei șchiopi și pre cei orbi, carii urăsc sufletul lui David, pentru aceea se zice: orbii și șchiopii nu vor intrà în casa Domnului.

Is. Navì 15, 64; 1 Paral. 11, 6.

9. Și a șezut David în întăritură, și s’a chemat aceasta cetatea lui David, și o a zidit pre ea cetate împrejur dela margini, și casa sa.

3 Împ. 8, 1; 2 Paral. 5, 2.

10. Și mergeà David crescând și mărindu-se, și Domnul Atotțiitorul erà cu dânsul.

11. Și a trimis Hiram împăratul Tirului soli la David, și lemne de chedru, și meșteri de lemne, și meșteri de zid de piatră, și au zidit casa lui David.

3 Împ. 5, 1; 1 Paral. 14, 1.

12. Și a cunoscut David, că l-au făcut pre el Domnul împărat preste Israil. Și cum că s’a înălțat împărăția lui pentru poporul său Israil.

13. Și a mai luat încă David femei și țiitoare din Ierusalim, după ce a venit el din Hevron, și s’a mai născut lui David feciori și fete.

2 Împ. 15, 16; 1 Paral. 3, 1, 2.

14. Și acestea sunt numele celor ce s’au născut lui în Ierusalim: Samus și Sovav și Natan și Solomon.

15. Și Evear și Elisue și Nafic și Iefies.

1 Paral. 3, 9.

16. Și Elisama și Elidae și Elifalat, Samae, Iesivat, Natan, Galamaan, Ievaar, Teisus, Elifalat, Naghed, Nafec, Ionatan, Leasamis, Vaalamat, Elifaat.

17. Și auzind cei de alt neam, cum că David s’a uns împărat preste Israil, s’au suit toți cei de alt neam să caute pre David; iar David auzind, s’a închis în întăritură.

1 Paral. 11, 13.

18. Și cei de alt neam au mers și au tăbărît la valea Titanilor.

1 Paral. 14, 9.

19. Și a întrebat David pre Domnul, zicând: sui-mă-voiu la cei de alt neam? Și da-vei pre ei în mâinile mele? Și au zis Domnul către David: sue-te, că cu adevărat voiu da pre cei de alt neam în mâinile tale.

Isaia 28, 22.

20. Și a venit David din rupturile cele de sus, și a tăiat pre cei de alt neam acolo. Și a zis David: rupt-au Domnul pre vrăjmașii mei cei de alt neam înaintea mea, precum se rup apele, pentru aceea s’a chemat numele locului aceluia: deasupra rupturilor.

21. Și cei de alt neam au lăsat acolo pre dumnezeii lor, și i-a luat pre ei David și oamenii lui.

1 Paral. 14, 12.

22. Și cei de alt neam iarăși au venit, și au tăbărît în valea Titanilor.

23. Și a întrebat David pre Domnul, zicând: sui-mă-voiu la cei de alt neam, și da-vei pre ei în mâinile mele? Și au zis Domnul: nu te suì întru întâmpinarea lor, întoarce-te dela ei, și vei merge la ei, aproape de plângător.

24. Și va fi când vei auzì tu freamătul pădurei plângătorului, atunci te vei pogorî la ei, că atunci va ieșì Domnul înaintea ta să taie în răsboiu pre cei de alt neam.

4 Împ. 7, 6.

25. Și a făcut David precum i-au poruncit lui Domnul, și a bătut pre cei de alt neam dela Gavaon până la pământul Gazira.

Is. Navì 16, 10.

CAP. 6.

David prăznuește aducerea Chivotului.

Și a adunat David pre toți tinerii din Israil, ca la vre-o șaptezeci de mii.

1 Paral. 13, 5.

2. Și s’a sculat, și a mers David și tot poporul, care erà cu el, și din boierii lui Iuda s’au dus, ca să aducă de acolo chivotul lui Dumnezeu, preste care s’a chemat numele Domnului puterilor celui ce șade preste Heruvimii cei de preste el.

1 Paral. 17, 1; 2 Paral. 1, 4.

3. Și a pus chivotul Domnului într’un car nou.

4. Și l-a luat din casa lui Aminadav celui din deal, și Oza și frații lui fiii lui Aminadav trăgeau carul cu chivotul, și frații lui mergeau înaintea chivotului.

1 Împ. 7, 1.

5. Iar David și toți fiii lui Israil jucând înaintea Domnului cu organe ce răsunau tare, cu cântări, cu canoane, cu alăute, cu tâmpine, cu chimvale și cu fluere.

6. Au venit până la aria lui Nahor, și a întins Oza mâna sa preste chivotul lui Dumnezeu, ca să-l ție pre el, și l-a ținut, că boii cârmeau.

7. Și s’au mânieat cu iuțime Domnul pre Oza, și l-au bătut acolo pre el Dumnezeu pentru îndrăznire, și a murit acolo lângă sicriul Domnului înaintea lui Dumnezeu.

Num. 4, 15.

8. Și s’a mâhnit David pentrucă au tăiat domnul pre Oza, și s’a chemat locul acela tăierea lui Oza, până în ziua aceasta.

1 Paral. 13, 11.

9. Și s’a temut David de Domnul în ziua aceea, zicând: cum va intrà la mine sicriul lui Dumnezeu?

10. Și n’a vrut David să bage la sine sicriul legii Domnului în cetatea lui David, ci l-a băgat pre el David în casa lui Avedara Gheteanul.

11. Și a șezut sicriul Domnului în casa lui Avedara Gheteanul trei luni, și a binecuvântat Domnul toată casa lui Avedara și toate ale lui.

12. Și s’a spus împăratului David zicând: că au binecuvântat Domnul casa lui Avedara și toate ale lui pentru sicriul lui Dumnezeu, și mergând David a adus sicriul Domnului din casa lui Avedara în cetatea lui David cu veselie.

1 Paral. 15, 25.

13. Și au fost cu el cei ce purtau sicriul Domnului șapte cete, și jertfă de viței și de miei.

14. Și David răsunà din organe cu tot deadinsul înaintea Domnului, și erà îmbrăcat cu veșmânt luminos.

1 Paral. 15, 26.

15. Și David și toată casa lui Israil a adus sicriul Domnului cu strigare și cu glas de trâmbiță.

16. Și a fost când a sosit sicriul Domnului în cetatea lui David, Melhol fata lui Saul s’a plecat pre fereastră, și a văzut pre împăratul David jucând și cântând cu alăuta înaintea Domnului, și l-a defăimat pre el întru inima sa.

1 Paral. 15, 29.

17. Și au adus în lăuntru sicriul Domnului, și l-au pus la locul lui în mijlocul cortului, care-l întinsese David lui, și a adus David arderi de tot înaintea Domnului, și cele de pace.

1 Paral. 15, 1; 2 Paral. 1, 4.

18. Și după ce a săvârșit David a aduce arderile de tot și cele de pace, a binecuvântat pre popor întru numele Domnului puterilor.

1 Paral. 16, 2.

19. Și a împărțit la tot poporul întru toată puterea lui Israil dela Dan până la Versavee, și dela bărbat până la femeie la fiecare câte o bucată de pâine și câte o bucată de carne friptă, și câte o scovardă din tigae, și s’a dus tot poporul fiecare la casa sa.

20. Și s’a întors David să binecuvinteze casa sa, și ieșind Melhol fata lui Saul înaintea lui David, l-a binecuvântat, și a zis: cum s’a mărit astăzi împăratul lui Israil, cel ce s’a descoperit astăzi înaintea ochilor slujnicilor robilor lui, cum se descopere unul din cei ce joacă?

21. Și a zis David către Melhol: înaintea Domnului voiu jucà, și bine este cuvântat Domnul cel ce m’au ales pre mine mai mult decât pre tatăl tău și decât toată casa lui, ca să mă pue pre mine povățuitor preste poporul său Israil.

22. Și voiu jucà și voiu săltà înainteà Domnului, și mă voiu descoperì încă așà, și voiu fi netrebnic întru ochii tăi, și cu slujnicile de care ai zis mie, cum nu mă voiu mări?

23. Și Melhol fata lui Saul n’a născut prunc până în ziua în care a murit.

CAP. 7.

David primește făgăduința despre Mesia voind a zidì lăcaș Domnului.

Și a fost când a șezut împăratul în casa sa, și Domnul l-au odihnit pre el de toți vrăjmașii săi cei de prin prejur.

1 Paral. 17, 1.

2. Și a zis împăratul către Natan prorocul: iată eu lăcuesc în casă de chedru, iar sicriul Domnului șade în cort.

1 Paral. 6, 7; Agheu 1, 4.

3. Și a zis Natan către împăratul: toate câte sunt în inima ta, mergi și le fă, că Domnul este cu tine.

4. Și în noaptea aceea fost-au cuvântul Domnului către Natan, zicând:

5. Mergi și grăește către robul meu David, acestea zice Domnul: tu nu vei zidì mie casă, în care să lăcuesc eu.

1 Paral. 22, 8; 3 Împ. 5, 3; 8, 19.

6. Că n’am lăcuit în casă din ziua în care am scos pre fiii lui Israil din Eghipet până în ziua aceasta, ci am umblat din loc în loc, și în cort.

3 Împ. 8, 16.

7. Întru toate care am petrecut cu tot Israilul, au grăit-am către vre o seminție din Israil, căreia am poruncit să pască pre poporul meu Israil zicând: pentruce nu mi-ați zidit casă de chedru?

2 Împ. 5, 2.

8. Și acum acestea vei grăì robului meu David: acestea zice Domnul Atotțiitorul, luatu-te-am pre tine dela turma oilor, ca să fii tu povățuitor preste poporul meu Israil.

1 Împ. 16, 11.

9. Și am fost cu tine întru toate ori unde ai umblat, și am pierdut pre toți vrăjmașii tăi dela fața ta, și te-am făcut numit după numele celor mari de pre pământ.

Psalm. 77, 76.

10. Și voiu pune loc poporului meu Israil, și-l voiu răsădì pre el, și va lăcuì deosebi, și nu se va grijì mai mult, și nu va mai adaoge fiul nedreptății a-l smeri pre el ca la început,

4 Împ. 21, 8; 1 Paral. 17, 9; Ps. 88, 4; 3 Împ. 8, 20; 2 Paral. 6, 16.

11. Din zilele în care am pus judecători preste poporul meu Israil, și te voiu odihnì pre tine de toți vrăjmașii tăi, și va spune ție Domnul, că vei zidì lui casă.

12. Și va fi după ce se vor plinì zilele tale, vei dormì cu părinții tăi; voiu ridicà sămânța ta după tine, care va fi din pântecele tău, și voiu gătì împărățiea lui.

13. Acesta va zidì casă numelui meu, și voiu întărì scaunul lui până în veac.

3 Împ. 5, 5; 1 Paral. 22, 10.

14. Eu voiu fi lui tată și el va fi mie fiu, și de va face nedreptate, îl voiu certà pre el cu toiagul omenesc și cu rane de ale fiilor omenești.

Ps. 88, 27; Evr. 1, 5.

15. Iar mila mea nu o voiu depărtà dela el, precum o am depărtat dela cei ce i-am lepădat dela fața mea.

16. Ci credincioasă va fi casa lui și împărațiea lui până în veac înaintea mea, și scaunul lui va fi întărit în veac.

1 Paral. 28, 7; Psal. 88, 4, 5, 36; Evrei 2, 8.

17. Toate cuvintele acestea și toată vedenia aceasta, așà le-a spus Natan către David.

18. Și intrând împăratul David a șezut înaintea Domnului, și a zis: cine sunt eu Doamne al meu Doamne! Și ce este casa mea de m’ai iubit pre mine atâta?

19. Puțin m’am micșorat înaintea ta Doamne al meu Doamne! Că ai grăit pentru casa robului tău, ca să fie îndelungată, iar aceasta este legea omului Doamne al meu Doamne!

20. Și ce va mai adaoge David a mai grăì către tine? Și acum tu știi pre robul tău Doamne al meu Doamne!

21. Și pentru robul tău ai făcut, și după inima ta ai făcut tot binele acesta, să-l arăți robului tău.

22. Pentru ca să te măresc pre tine, Doamne al meu! Că nu este ca tine și nu este Dumnezeu afară de tine întru toate, care am auzit cu urechile noastre.

A 2 Lege 3, 24; 32, 39.

23. Și ce neam altul pre pământ este ca poporul tău Israil? Pre care să-l fi povățuit Dumnezeu, ca să-l răscumpere luiș popor, ca să-i pui tu nume și să-i faci lucruri mari și luminate, ca să gonești tu dela fața poporului tău, pre care l-ai răscumpărat ție din Eghipet, neamuri și lăcașuri.

A 2 Lege 4, 7; 33, 29.

24. Și ți-ai gătit ție pre poporul tău Israil să fie ție popor până în veac, și tu Doamne te-ai făcut lor Dumnezeu!

25. Și acum Doamne al meu Doamne! Cuvântul care l-ai grăit despre robul tău și despre casa lui, adeverește-l până în veac, Doamne atotțiitorule, Dumnezeul lui Israil, fă precum ai grăit!

26. Și acum mărească-se numele tău până în veac, și să se zică Domnul atotțiitorul Dumnezeu preste Israil, și casa robului tău David va fi îndreptată înaintea ta.

27. Că tu Doamne atotțiitorule! Dumnezeul lui Israil, ai descoperit acestea robului tău, zicând: casă voiu zidì ție; pentru aceea a aflat robul tău cu inima sa, ca să se roage către tine rugăciunea aceasta.

28. Și acum Doamne al meu Doamne! Tu ești Dumnezeu, și cuvintele tale vor fi adevărate, că ai grăit despre robul tău bunătățile acestea.

Ioan 17, 17.

29. Și acum începe și binecuvântează casa robului tău, ca să fie în veac înaintea ta; că tu Doamne al meu Doamne! Ai grăit, și din binecuvântarea ta să se binecuvinteze casa robului tău, ca să fie în veac înaintea ta.

CAP. 8.

David biruitor, rânduește dregători.

Și a fost după aceasta a lovit David pre cei de alt neam, și i-a înfrânt pre ei, și a luat David dajdie din mâna celor de alt neam.

1 Paral. 18, 1.

2. Și a bătut David pre Moav, culcându-i la pământ și i-a împărțit în două părți: una dând-o morții și alta lăsând-o vie; și s’a făcut Moav lui David robi aducându-i daruri.

3. Și a bătut David pre Adraazar fiul lui Raav împăratul dela Suva, când a mers el să pue mâna pre rîul Efratului.

4. Și a luat David o mie de care de ale lui și șapte mii de călăreți și douăzeci de mii de oameni pedestri, și a sfărâmat David toate carele, și ș’a lăsat luiș dintr’însele o sută de care.

Is. Navì 11, 9; 1 Paral. 18, 4.

5. Și a venit Siriea Damascului în ajutor lui Adraazar împăratul dela Suva, și David a bătut douăzeci și două de mii de oameni Sirieni.

1 Paral. 18, 5.

6. Și a pus David streajă în Siriea cea către Damasc, și s’a făcut Sirul lui David robi aducându-i daruri, și au păzit Domnul pre David ori încotro mergeà.

7. Și a luat David lanțurile cele de aur cari erau la slugile lui Adraazar împăratul dela Suva, și le-a adus în Ierusalim, care le-a luat Susachim împăratul Eghipetului, când s’a suit el în Ierusalim în zilele lui Rovoam fiul lui Solomon.

4 Împ. 11, 10.

8. Și din Metevan și din cetățile cele alese ale lui Adraazar, a luat împăratul David aramă multă foarte, cu aceasta a făcut Solomon marea cea de aramă și stâlpii și scăldătorile și toate vasele.

1 Paral. 18, 8.

9. Și a auzit Tou împăratul din Imat, că a frânt David toată puterea lui Adraazar.

10. Și a trimis Tou pre Ieduram fiul său la împăratul David, ca să-l întrebe de cele de pace, și să-l binecuvinteze pre el pentrucă a bătut pre Adraazar și l-a înfrânt, că el erà împrotivnic lui Adraazar, și în mâinile lui erau vase de argint și vase de aur și vase de aramă.

11. Și acestea împăratul David le-a afierosit Domnului cu argintul și cu aurul, care l-a afierosit din toate cetățile care le-a supus luiș.

3 Împ. 7, 51; 2 Paral. 5, 1.

12. Din Idumeia și din Moav, și dela fiii lui Amon și dela cei de alt neam și dela Amalic, și din prăzile lui Adraazar fiul lui Raav împăratul dela Suva.

13. Și ș’a făcut David nume, când s’a întors de a bătut pre Idumeni în valea Sării ca vre-o optsprezece mii de oameni.

4 Împ. 14, 7.

14. Și a pus în Idumeia streji, întru toată Idumeia a pus oaste, și toți Idumenii s’au făcut robi împăratului, și au păzit Domnul pre David ori unde a mers.

3 Împ. 22, 48.

15. Și a împărățit David preste tot Israilul, și făceà David judecată și dreptate la tot poporul său.

16. Și preste oaste mai mare erà Ioav feciorul lui Saruiea, și Iosafat feciorul lui Ahilud mai mare preste scriitori.

2 Împ. 20, 23.

17. Și Sadoc feciorul lui Ahitov, și Ahimeleh feciorul lui Aviatar, preoți, și Sasà logofăt.

1 Paral. 6, 8 și 24, 3.

18. Și Veneas feciorul lui Iodae sfetnic, și Heleti și Feleti și fiii lui David erau mai mari preste curte.

1 Împ. 30, 14.

CAP. 9.

David face bine lui Memfivostè.

Și a zis David: de a rămas cinevà din casa lui Saul, voiu face milă cu el pentru Ionatan.

2. Și din casa lui Saul erà un slujitor, și numele lui Sivà, și-l chemară pre el la David, și a zis împăratul către el: tu ești Sivà? Iar el a zis: eu robul tău.

3. Și a zis împăratul: a mai rămas vre un om din casa lui Saul, ca să fac cu el mila lui Dumnezeu? Și a zis Sivà către împăratul: mai este un fiu al lui Ionatan beteag la picioare.

1 Împ. 20, 15.

4. Și a zis împăratul către el: unde este acela? Și a zis Sivà către împăratul: iată este în casa lui Mahir feciorul lui Amiil din Lodavar.

2 Împ. 17, 27.

5. Și a trimis împăratul David, și l-a luat pre el din casa lui Mahir feciorul lui Amiil din Lodavar.

6. Și a venit Memfivostè fiul lui Ionatan, feciorul lui Saul la împăratul David, și căzând pre fața sa s’a închinat lui, și a zis David lui: Memfivostè? Iar el a zis: iată robul tău.

7. Și a zis David lui: nu te teme, că voiesc să fac cu tine milă pentru Ionatan tatăl tău, și voiu da ție toată moșia lui Saul tatăl tătână-tău și tu vei mâncà pâine la masa mea pururea.

8. Și închinându-se Memfivostè a zis: cine sunt eu robul tău, că ai căutat spre un câine mort ca mine?

1 Împ. 24, 15.

9. Și chemând împăratul pre Sivà sluga lui Saul, a zis către el: toate câte sunt ale lui Saul și toată casa lui am dat fiului domnului tău.

2 Împ. 19, 29.

10. Și vei lucra lui pământul tu și fiii tăi și robii tăi, și vei aduce fiului domnului tău pâini ca să mănânce; iar Memfivostè fiul domnului tău va mâncà pâine pururea la masa mea. Și Sivà aveà cincisprezece feciori și douăzeci de robi.

11. Și a zis Sivà către împăratul: toate câte a poruncit domnul meu împăratul robului său, așà va face robul tău. Și Memfivostè mâncà la masa lui David ca unul dintre fiii împăratului.

12. Și Memfivostè aveà un fiu mic, și numele lui Mihà, și toți cei ce lăcuiau în casa lui Sivà au fost slugi lui Memfivostè.

1 Paral. 8, 34.

13. Și Memfivostè lăcuià în Ierusalim, că el totdeauna mâncà la masa împăratului, și el erà șchiop de amândouă picioarele sale.

CAP. 10.

Răsvrătirea Amoniților și pedeapsa lor.

Și a fost după aceasta a murit împăratul fiilor lui Amon, și în locul lui a împărățit Annon fiul lui.

1 Paral. 19, 1.

2. Și a zis David: face-voiu milă cu Annon fiul lui Naas, precum a făcut tatăl lui milă cu mine, și a trimis David să-l mângâie prin mâinile slugilor sale pentru tatăl lui, și au mers slugile lui David în pământul fiilor lui Amon.

1 Împ. 11, 1.

3. Și au zis boierii fiilor lui Amon către Annon domnul lor: nu pentrucă cinstește David pre tatăl tău înaintea ta a trimis la tine să te mângâie; ci pentru ca să cerce cetatea, și să o iscodească pre ea, și să o strice, pentru aceea a trimis David pre slugile sale la tine.

4. Și a luat Annon pre slugile lui David, și le-a ras bărbile jumătate, și le-a tăiat hainele jumătate până la șolduri, și i-a slobozit.

5. Și s’a spus lui David, ce s’a întâmplat cu oamenii lui, și a trimis înaintea lor, că erau oamenii batjocoriți foarte, și a zis împăratul: ședeți în Ierihon până ce vor crește bărbile voastre, și vă veți întoarce.

6. Și văzând fiii lui Amon, că au rușinat pre poporul lui David, au trimis fiii lui Amon, și au năimit din Siriea Vetraam și din Siriea Suvà și din Roov douăzeci de mii de pedestrași, și dela împăratul lui Amalic Maaha o mie de oameni, și dela Istov douăsprezece mii de oameni.

Jud. 11, 3.

7. Și auzind David, a trimis pre Ioav cu toată oastea cea tare.

1 Paral. 20, 1.

8. Și ieșind fiii lui Amon, au rânduit răsboiu la intrarea porții, iar Siriea Suvà și Roov și Istov și Amalic erau deosebi singuri în câmp.

9. Și văzând Ioav, că răsboiul s’a întors împrotiva lui și din față și din dos, a ales din toți tinerii lui Israil, și s’a îndreptat împrotiva Siriei.

10. Iar celalt popor, care a rămas l-a dat în mâna lui Avesa fratele său, și s’a îndreptat împrotiva fiilor lui Amon.

1 Paral. 19, 11.

11. Și a zis: de vor fi Sirienii mai tari decât mine, îmi veți venì în ajutor; și de vor fi fiii lui Amon mai tari decât tine, îți voiu venì eu în ajutor.

12. Îmbărbătează-te, și să ne întărim pentru poporul nostru și pentru cetățile Dumnezeului nostru, și Domnul va face ce va fi bine întru ochii lui.

13. Și s’a apropieat Ioav și poporul lui cu el la bătae împrotiva Sirienilor, și au fugit dela fața lui.

14. Și fiii lui Amon văzând că au fugit Sirienii, au fugit și ei dela fața lui Avesa, și au intrat în cetate, și Ioav întorcându-se dela fiii lui Amon a venit în Ierusalim.

15. Și văzând Sirienii, că au căzut înaintea lui Israil, s’au adunat într’un loc.

16. Și trimițând Adraazar a strâns pre Sirienii cei de dincolo de rîul Halamac, și a venit în Elam și Sovac mai marele oastii lui Adraazar înaintea lor.

1 Paral. 19, 16.

17. Și s’a spus lui David, și a adunat pre tot Israilul, și trecând Iordanul a venit în Elam, și rânduindu-se Sirienii împrotiva lui David, au dat răsboiu asupra lui.

18. Și au fugit Sirienii dela fața lui Israil, și a zdrobit David din Sirieni șapte sute de care și patruzeci de mii de călăreți, și pre Sovac mai marele oastei lui l-a lovit, și a murit acolo.

1 Paral. 19, 18.

19. Și văzând toți împărații cei supuși lui Adraazar, că a căzut înaintea lui Israil, de bună voie au mers cu Israil și i-au slujii lui, și s’a temut Siriea a ajutà pre fiii lui Amon.

CAP. 11.

David și Urie.

Și a fost după un an ridicându-se iarăși împărății, a trimis David pre Ioav și pre slugile sale cu el și pre tot Israilul, și a bătut pre fiii lui Amon, și a șezut împrejurul Ravotului, iar David a rămas în Ierusalim.

1 Paral. 20, 1.

2. Și a fost spre seară sculându-se David din așternutul său, umblà prin foișorul casei împărătești, și a văzut din foișor pre o femeie scăldându-se, și femeia erà la chip frumoasă foarte.

3. Și trimițând David a întrebat de femeie, și a zis: au nu este aceasta Virsaviea fata lui Eliav femeia lui Urie Heteul?

4. Și a trimis David soli, și o a luat pre ea, și intrând la ea a dormit cu ea, și după ce s’a curățit ea de necurățiea ei, s’a întors la casa sa.

3 Împ. 15, 5; Leviți 15, 18, 19.

5. Și a luat în pântece femeia, și trimițând a dat de știre lui David, și a zis: iată eu sunt grea.

6. Și a trimis David la Ioav zicând: trimite la mine pre Urie Heteul, și a trimis Ioav pre Urie la David.

7. Și a venit Urie la împăratul, și l-a întrebat David: în pace este Ioav, în pace este poporul, și cum merge răsboiul?

8. Și a zis David către Urie: du-te la casa ta, și spală picioarele tale, și a ieșit Urie din casa împăratului, și i-a trimis lui mâncare împărătească.

9. Și a dormit Urie la ușa casei împăratului cu toate slugile domnului său, și nu s’a dus la casa sa.

10. Și spuseră lui David zicând: că nu s’a dus Urie la casa sa, și a zis David către Urie: au nu vii tu din cale? Pentruce nu te-ai dus la casa ta?

11. Și a zis Urie către David: sicriul și Israil și Iuda lăcuesc în corturi, și domnul meu Ioav și slugile domnului meu pre fața pământului tăbărăsc, și eu să intru în casa mea să mănânc și să beau și să dorm cu femeia mea? Cum, viu este sufletul tău, de voiu face cuvântul acesta.

12. Și a zis David către Urie: rămâi aici încă astăzi și mâine, te voiu trimite; și a stat Urie în Ierusalim în ziua aceea și a doua zi.

13. Și l-a chemat pre el David, și a mâncat înaintea lui și a băut, și l-a îmbătat și a ieșit seara să doarmă la așternutul său cu slugile domnului lui, și nu s’a dus la casa sa.

14. Și s’a făcut dimineață, și a scris David carte la Ioav, și o a trimis prin mâna lui Urie.

15. Și a scris în carte, zicând: pune pre Urie înaintea răsboiului celui tare, și vă întoarceți de către dânsul, ca să se rănească, și să moară.

16. Și a fost când păzeà Ioav cetatea, a pus pre Urie la locul unde știeà că sunt ostași mai tari.

17. Și au ieșit ostașii cetății și se băteau cu Ioav, și a căzut din popor din slugile lui David, și a murit și Urie Heteul.

18. Și a trimis Ioav să înștiințeze pre David de toate lucrurile răsboiului, ca să le spue împăratului.

19. Și a poruncit solului, zicând: după ce vei sfârșì toate cuvintele răsboiului, și le vei spune împăratului.

20. Și va fi de se va aprinde mâniea împăratului, și va zice ție: pentruce v’ați apropieat să bateți cetatea? Au n’ați știut, că vor săgetà de pre zid?

21. Cine a lovit pre Avimeleh feciorul lui Ierovaal fiul lui Nir? Au nu o femeie a aruncat o bucată de piatră de moară de pre zid preste el, și a murit în Tamasi? Pentrucă s’a apropieat de zid? Atunci să zici: sluga ta Urie Heteul a murit.

Jud. 9, 53.

22. Și a mers solul lui Ioav la împăratul în Ierusalim, și s’a dus și a spus lui David toate câte i-a poruncit Ioav și toate întâmplările răsboiului.

23. Și s’a mânieat David pre Ioav, și a zis David către sol: pentruce v’ați apropieat de cetate, ca să vă bateți? Au n’ați știut că vă vor bate de pre zid?

24. Cine a lovit pre Avimeleh feciorul lui Ierovaal, au nu o femeie a aruncat de pre zid preste el o bucată de piatră de moară, și a murit în Tamasi? Pentruce v’ați apropieat de zid?

25. Și a zis solul către David: pentrucă au fost mai tari decât noi ostașii, și au ieșit asupra noastră la câmp, și i-am gonit pre ei până la poarta cetății.

26. Și au tras arcașii asupra slugilor tale de pre zid, și au murit din slugile împăratului, încă și robul tău Urie Heteul a murit.

27. Și a zis David către sol: aceasta să spui lui Ioav, să nu fie rău întru ochii tăi cuvântul acesta, că uneori într’acest chip, iar alte ori într’alt chip mănâncă sabiea, întărește răsboiul împrotiva cetății, și o surpă și o supune pre ea.

28. Și auzind femeia lui Urie, că a murit Urie bărbatul ei, a plâns pentru bărbatul ei.

29. Și trecând jalea, a trimis David și o a adus pre ea în casa sa, și i s’a făcut femeie, și i s’a născut lui fiu, și rău s’a arătat în ochii Domnului aceea ce a făcut David.

CAP. 12.

Natan mustră pre David.

Și a trimis domnul pre Natan prorocul la David, și a intrat la el, și a zis lui: hotărăște-mi judecata aceasta: doi oameni erau într’o cetate, unul bogat și altul sărac.

2. Și cel bogat aveà turme și cirezi multe foarte;

3. Iar cel sărac n’aveà nimic, fără numai o mielușa mică, care o cumpărase, și o a ținut și o a hrănit și o a crescut împreună cu sine și împreună cu fiii săi, din pâinea lui mâncà și din paharul lui beà și în sânul lui dormea, și erà lui ca o fiică.

4. Și venind un călător la omul cel bogat, nu s’a îndurat să ia din turmele sale și din cirezile sale, ca să gătească streinului, care venise la el, și a luat mielușaoa omului celui sărac, și o a gătit omului care venise la el.

5. Și s’a mânieat David cu iuțime foarte pre omul acela, și a zis David către Natan: viu este Domnul, că vinovat morții este omul, care a făcut aceasta.

6. Și mielușaoa o va plăti în șeptit, pentrucă a făcut aceasta, și pentrucă nu i-a fost milă.

Eșire 22, 1.

7. Și a zis Natan către David: tu ești omul care ai făcut așà! Acestea zice Domnul Dumnezeul lui Israil: eu sunt cel ce te-am uns pre tine împărat preste Israil, și eu sunt cel ce te-am mântuit din mâna lui Saul.

1 Împ. 16, 13.

8. Și am dat ție casa Domnului tău și femeile Domnului tău în sânul tău, și am dat ție casa lui Israil și a lui Iuda, și de sunt acestea puțin, voiu adoage ție la acestea.

9. Pentruce ai desprețuit cuvântul Domnului, ca să faci rău în ochii lui? Pre Urie Heteul l-ai omorît cu sabiea, și pre femeia lui o ai luat ție femeie, și pre el l-ai ucis cu sabiea fiilor lui Amon.

10. Și acum nu se va depărtà sabiea din casa ta în veac, pentrucă m’ai defăimat pre mine, și ai luat pre femeia lui Urie Heteul, ca să-ți fie ție femeie.

11. Acestea zice Domnul: iată eu ridic rele asupra ta din casa ta, și voiu luà pre femeile tale înaintea ochilor tăi, și le voiu da aproapelui tău, și se va culcà cu femeile tale la lumina zilei.

A 2 Lege 28, 30; 16, 22.

12. Că tu ai făcut întru ascuns, iar eu voiu face cuvântul acesta înaintea a tot Israilul, și la lumina zilei.

13. Și a zis David lui Natan: păcătuit-am Domnului, iar Natan a zis către David: și Domnul au iertat păcatul tău, nu vei murì.

1 Paral. 24, 10, 21, 8; Sirah 47, 12.

14. Iar pentrucă ai întărîtat prea mult pre vrăjmașii Domnului cu fapta aceasta, și fiul tău care s’a născut ție va murì negreșit.

15. Și s’a dus Natan în casa sa, și au lovit Domnul pre pruncul, care l-a născut lui David femeia lui Urie, și s’a bolnăvit.

16. Și s’a rugat David lui Dumnezeu pentru prunc, și a postit David aspru, și intrând a mas și a dormit pre pământ.

17. Și au venit la el bătrânii casei lui să-l scoale pre el dela pământ, ci n’a vrut, nici a mâncat cu ei pâine.

18. Și a fost în ziua a șaptea a murit pruncul, și s’au temut slugile lui David să-i spue, că a murit pruncul, că au zis: iată când trăià încă pruncul am grăit către el, și n’a ascultat de glasul nostru, și cât mai rău îi va face când îi vom spune că a murit pruncul.

19. Și a văzut David că slugile sale șoptesc, și a înțeles că a murit pruncul, și a zis David către slugile sale: a murit pruncul? Iar ei au spus: a murit.

20. Și sculându-se David de pre pământ s’a spălat și s’a uns, și ș’a schimbat hainele sale, și intrând în casa lui Dumnezeu s’a închinat lui, și a intrat în casa sa, și a cerut pâine să mănânce, și puindu-i lui pâine a mâncat.

21. Și au zis slugile lui către el: ce este aceasta, ce ai făcut pentru prunc? Că până trăià încă pruncul, plângeai și posteai și privegheai, iar după ce a murit pruncul, te-ai sculat, și ai mâncat pâine și ai băut.

22. Și a zis David: până când trăià încă pruncul am ajunat și am plâns, că am zis: cine știe de mă va miluì Domnul, și va trăì pruncul?

23. Și acum a murit, pentruce dar să ajun, au doar mai putea’l-voiu întoarce pre el? Eu voiu merge la el, iar el mai mult nu se va întoarce la mine.

24. Și a mângâiat David pre Virsaviea femeia sa, și a intrat la ea, și a dormit cu ea, și a zămislit, și a născut fiu și a chemat numele lui Solomon, și Domnul l-au iubit pre el.

1 Paral. 22, 9.

25. Și a trimis prin mâna lui Natan prorocul, și a chemat numele lui Ieddedi, în cuvântul Domnului.

26. Iar Ioav a dat răsboiu în Ravat asupra fiilor lui Amon, și a luat cetatea împărăției.

1 Paral. 20, 1.

27. Și a trimis Ioav vestitor la David, și a zis: dat-am răsboiu în Ravat, și am luat cetatea apelor.

28. Și acum adună rămășițele poporului, și tăbărăște asupra cetății, și mai înainte o ia, ca să nu iau eu mai înainte cetatea, și să se cheme numele meu preste ea.

29. Și a adunat David tot poporul, și a mers în Ravat, și a dat răsboiu asupra ei, și o a luat.

30. Și a luat cununa împăratului lor de pre capul lui, care cumpănea un talant de aur și de pietre scumpe, și a fost pusă pre capul lui David, și a luat din cetate prăzi multe foarte.

1 Paral. 20, 2.

31. Și pre poporul cel dintru ea l-a scos afară, și l-a pus la ferăstrău și la dinții cei de fier și la cuțitele cele de fier, și i-a ars pre ei în cărămidărie, și așà a făcut tuturor cetăților fiilor lui Amon, și s’a întors David și tot Israilul în Ierusalim.

1 Paral. 20, 3.

CAP. 13.

Amon ucis de slugile lui Avesalom.

Și a fost după aceasta, și Avesalom fiul lui David aveà o soră frumoasă la chip foarte, și numele ei erà Tamar, și o a iubit pre ea Amnon fiul lui David.

2. Și se chinuià Amnon, cât s’a bolnăvit pentru Tamar sora sa, căci erà ea fecioară, și greu erà întru ochii lui Amnon a face ei cevà.

3. Și aveà Amnon un prieten, și numele lui erà Ionadav fiul lui Samaa frate lui David, și Ionadav erà om înțelept foarte.

4. Și a zis lui: ce-ți este de slăbești așà din zi în zi fiule al împăratului, spune mie. Și a zis Amnon lui: pre Tamar sora lui Avesalom fratele meu o iubesc.

5. Iar Ionadav a zis lui: culcă-te pre patul tău, și te fă bolnav, și va intrà tatăl tău să te vază, și să zici către el: să vie Tamar sora mea, și să-mi deà de mâncare, și să facă înaintea ochilor mei bucate, ca să văz, și să mănânc din mâinile ei.

6. Și culcându-se Amnon a bolit, și a intrat împăratul să-l vază, și a zis Amnon către împăratul: să vie Tamar sora mea, și să facă înaintea ochilor mei doui colăcei, și voiu mâncà din mâinile ei.

7. Și a trimis David la Tamar acasă, zicând: mergi în casa fratelui tău Amnon, și fă lui demâncare.

8. Și a mers Tamar în casa lui Amnon fratele său, și el erà culcat; și a luat făină și a frământat, și a făcut înaintea ochilor lui colăcei și i-a copt.

9. Și luând tigaea în care i-a făcut, a pus înaintea lui, iar el n’a vrut să mănânce, și a zis Amnon: scoateți pre toți dela mine, și a scos pre tot omul dela el, și a zis Amnon către Tamar.

10. Adu’mi în lăuntru în cămară mâncarea, și voiu mâncà din mâna ta, și a luat Tamar colăceii care-i făcuse, și i-a dus înlăuntru la Amnon fratele său la așternut.

11. Și i-a dat să mănânce, iar el apucând-o, a zis către ea: vino de te culcă cu mine sora mea.

12. Iar ea a zis către el: nu fratele meu, să nu mă smerești, că nu se va face așà în Israil, să nu faci nebunia aceasta.

13. Și eu cum voiu purtà ocara mea? Și tu vei fi ca unul dintre cei fără de minte în Israil, și acum grăește dar către împăratul, că nu mă va oprì de către tine.

14. Și n’a vrut Amnon să asculte de cuvântul ei, și o a biruit pre ea, și o a smerit, și s’a culcat cu ea.

15. Și o a urît pre ea Amnon ură mare foarte, că mai mare erà ura cu care o a urît pre ea, decât dragostea cu care o a iubit pre ea, și a zis ei Amnon: scoală-te și te du.

16. Și a zis Tamar lui: nu frate! Că mai mare este răul cel de apoi decât cel dintâiu care l-ai tăcut cu mine, ca să mă scoți afară pre mine, și n’a vrut Amnon să asculte de cuvântul ei.

17. Și chemând pre sluga sa, care erà ispravnic preste casa lui, a zis către el: scoate pre aceasta afară dela mine și închide ușà după ea.

18. Și ea erà îmbrăcată cu haină pestriță, că așà se îmbrăcau fetele împăratului cele fecioare cu îmbrăcămintele lor, și o a scos pre ea sluga lui afară, și a închis ușa după ea.

19. Și luând Tamar cenușă, a pus pre capul său, și haina sa cea pestriță cu care erà îmbrăcată, o à rupt, și puindu-și mâinile sale preste capul său, mergeà și strigà.

20. Și a zis către ea Avesalom fratele ei: au doar Amnon fratele tău a umblat cu tine? Ci acum sora mea taci, că fratele tău este, nu pune întru inima ta, ca să grăești cuvântul acesta. Și a șezut Tamar părăsită în casa lui Avesalom fratele său.

21. Și a auzit împăratul David toate acestea, și s’a mânieat foarte, și n’a vrut să strice inima lui Amnon fiul său, că-l iubea pre el pentrucă el erà cel întâiu născut al lui.

22. Și n’a grăit Avesalom cu Amnon nici rău nici bine, că urîse Avesalom pre Amnon, pentrucă a smerit pre Tamar sora lui.

23. Și a fost după doi ani de zile, pe vremea tunsului la Avesalom în Velasor, care se ține de Efraim, a chemat Avesalom pre toți fiii împăratului.

24. Și a venit Avesalom la împăratul, și a zis: tundere la robul tău, să meargă dar împăratul și slugile lui cu robul tău.

25. Și a zis împăratul către Avesalom: nu fiul meu, să nu mergem noi toți și să te îngreuem, și l-a silit pre el; iar el n’a vrut să meargă, ci l-a binecuvântat pre el.

26. Și a zis Avesalom către el: dacă nu, să meargă cu noi Amnon fratele meu, și împăratul i-a zis lui: pentruce să meargă cu tine?

27. Și a stăruit la el Avesalom, și a slobozit pre Amnon și pre toți fiii împăratului cu el, și a făcut Avesalom ospăț, ca un ospăț împărătesc.

28. Și a poruncit Avesalom slugilor sale zicând: vedeți dacă se va veselì inima lui Amnon de vin, și voiu zice către voi: bateți pre Amnon și-l omorîți, să nu vă temeți că eu vă poruncesc vouă, îmbărbătați-vă și fiți viteji.

29. Și slugile lui Avesalom au făcut lui Amnon precum le-a poruncit lor Avesalom; și sculându-se toți fiii împăratului au șezut fiecare pre mușcoiul său, și au fugit.

30. Și a fost încă fiind ei pre cale, a venit veste la David, zicând: bătut-a Avesalom pre toți fiii împăratului, și nici unul din ei n’a rămas.

31. Și sculându-se împăratul ș’a rupt hainele sale, și s’a culcat pre pământ și toate slugile lui, cari stau împrejurul lui ș’au rupt hainele lor.

32. Și răspunzând Ionadav fiul lui Samaa fratele lui David a zis: să nu gândească domnul meu împăratul, că pre toți pruncii fiii împăratului i-au omorît, că numai Amnon singur a murit, că Avesalom își pusese în gând din ziua în care a smerit pre Tamar sora lui.

33. Și acum să nu pue domnul meu împăratul în inima sa cuvântul acesta, zicând: toți fiii împăratului au murit, că numai Amnon singur a murit.

34. Și Avesalom a fugit. Iar sluga cea de streajă a ridicat ochii săi, și a văzut, și iată popor mult venea pre cale în șir pre coasta muntelui la pogorîș, și mergând strejarul a spus împăratului, și a zis: am văzut oameni pre calea despre Oran din partea muntelui.

35. Și a zis Ionadav către împăratul: iată fiii împăratului vin, după cuvântul robului tău, așà s’a făcut.

36. Și a fost după ce au sfârșit a grăì, iată fiii împăratului au sosit, și ridicând glasul lor au plâns; încă și împăratul și toate slugile lui au plâns plângere mare foarte.

37. Iar Avesalom a fugit, și s’a dus la Tolmi feciorul lui Emiud împăratul Ghedsurei în pământul Hamaahad, și a plâns împăratul David pentru fiul său în toate zilele.

2 Împ. 3, 3.

38. Și Avesalom fugind s’a dus în Ghedsur, și a fost acolo trei ani.

39. Și a încetat împăratul David a gonì pre Avesalom, că se mângâese pentru Amnon căci a murit.

CAP. 14.

Iertarea lui Avesalom.

Și cunoscând Ioav fiul lui Saruia, că inima împăratului s’a întors spre Avesalom,

2. A trimis Ioav în Tecoe, și a luat de acolo pre o femeie înțeleaptă, și a zis către ea: plângi și te îmbracă cu haine de jale, și nu te unge cu untdelemn, și fii ca și o femeie care jelește pre mort în multe zile.

3. Și să mergi la împăratul și să grăești către dânsul aceste, și Ioav i-a spus cuvintele ce aveà să zică.

4. Și venind femeia Tecoiteană la împăratul a căzut pre fața sa la pământ, și s’a închinat lui, și a zis: ajutor împărate, ajutor.

5. Și a zis către ea împăratul: ce este ție? Iar ea a zis: femeie văduvă sunt eu, și a murit bărbatul meu.

6. Și aveà roaba ta doi feciori, și s’au sfădit amândoi în țarină, și n’a fost cine să-i desparță, și a lovit unul pre celalt frate al său, și l-a omorît.

7. Și iată s’a sculat toată casa asupra roabei tale, și a zis: dă pre cel ce a lovit pre fratele său, și-l vom omorî pre el pentru vieața fratelui său, pre care l-a omorît, și vom pierde și pre moșteanul vostru; și vor stinge focul meu care a rămas, ca să nu aibă bărbatul meu urmaș și nume pre fața pământului.

8. Și a zis împăratul către femeie: mergi sănătoasă la casa ta, și eu voiu poruncì pentru tine.

9. Și a zis femeia Tecoiteană către împăratul: asupra mea doamne împărate al meu să fie fărădelegea, și asupra casei tatălui meu, iar împăratul și scaunul lui să fie nevinovat.

10. Și a zis împăratul: cine este cel ce grăește împrotiva ta? Să-l aduci la mine, și nu va mai adaoge a se atinge de tine.

11. Și a zis femeia: aducă-și aminte dar împăratul de Domnul Dumnezeul său, când se va adunà rudenia de sânge să strige, și să nu piarză pre fiul meu, și a zis împăratul: viu este Domnul, de va cădeà din părul fiului tău pre pământ.

1 Împ. 14, 45.

12. Și a zis femeia: să grăiască dar roaba ta către domnul meu împăratul cuvânt, și a zis: grăește.

13. Și a zis femeia: pentruce ai socotit aceasta asupra poporului lui Dumnezeu, și pentruce a grăit împăratul cuvântul acesta, ca să se facă greșala de a nu întoarce împăratul pre cel gonit?

14. Că cu moarte vom murì, și ca apa ce se varsă pre pământ care nu se va adunà; și nu va luà Dumnezeu suflet, nici va socotì să scoață dela el pre cel gonit.

Ezechil 18, 23, 32; 33, 11.

15. Și acum am venit a grăì către împăratul domnul meu cuvântul acesta, că mă va vedeà poporul. Și roaba ta a zis: să grăiesc dar către domnul meu împăratul, că doară va face împăratul cuvântul roabei sale.

16. Că va ascultà împăratul; mântuiască pre roaba sa din mâna omului celui ce caută să mă piarză pre mine și pre fiul meu din moștenirea lui Dumnezeu.

17. Și a grăit întru sine roaba ta: cuvântul domnului meu împăratului va fi spre mângâere, că, ca îngerul lui Dumnezeu, așà este domnul meu împăratul a auzì binele și răul, și Domnul Dumnezeul tău va fi cu tine.

1 Împ. 29, 9.

18. Și răspunzând împăratul a zis către femeie: să n’ascunzi de către mine cuvântul de care eu te voiu întrebà, și a zis femeia: grăiască domnul meu împăratul.

19. Și a zis împăratul: au nu mâna lui Ioav este cu tine în toate acestea? Și a zis femeia către împăratul: viu este sufletul tău doamne al meu împărate, de mă abat la dreapta sau la stânga întru toate câte a grăit domnul meu împăratul; robul tău Ioav el mi-a poruncit mie și el a pus în gura roabei tale toate cuvintele acestea.

20. Robul tău Ioav a făcut ca să învelesc așà cuvântul acesta, și domnul meu împăratul este înțelept ca înțelepciunea îngerului lui Dumnezeu a cunoaște toate cele de pre pământ.

21. Și a zis împăratul către Ioav: iată am făcut ție după cuvântul tău acesta, mergi întoarce pre fiul meu Avesalom.

22. Și căzând Ioav cu fața sa pre pământ s’a închinat și a binecuvântat pre împăratul, și a zis Ioav: astăzi a cunoscut robul tău, că am aflat har întru ochii tăi doamne al meu împărate! Că a făcut domnul meu împăratul cuvântul robului său.

23. Și sculându-se Ioav s’a dus în Ghedsur, și a adus pre Avesalom în Ierusalim.

24. Și a zis împăratul: să se întoarcă în casa sa, iar fața mea să nu o vază; și s’a întors Avesalom în casa sa, și fața împăratului nu o a văzut.

25. Și ca Avesalom nu erà om frumos în tot Israilul lăudat foarte, din talpele picioarelor lui și până în creștetul lui nu aveà nici o meteahnă.

26. Și când tundeà el capul său, că se tundeà în fiecare an pentrucă îl îngreuià, și tunzându-se el cumpăneà părul capului lui două sute de sicli cu siclul cel împărătesc.

27. Și s’a născut lui Avesalom trei feciori și o fată, și numele ei erà Tamar, aceasta erà femeie frumoasă foarte, și a fost femeie lui Rovoam feciorul lui Solomon, și a născut lui pre Avie.

28. Și a șezut Avesalom în Ierusalim doi ani de zile, și fața împăratului nu o a văzut.

29. Și a chemat Avesalom pe Ioav ca să-l trimiță pre el la împăratul, și n’a vrut să vie la el, și a trimis a doua oară la el, și n’a vrut să vie.

30. Și a zis Avesalom către slugile sale: vedeți în țarină partea lui Ioav cea lipită de a mea, unde are el orz, mergeți și o aprindeți cu foc, și au ars slugile lui Avesalom holda lui Ioav cu foc.

31. Și au mers robii lui Ioav la el rupându-și hainele lor, și au zis: ars-au slugile lui Avesalom holda cu foc, și sculându-se Ioav a venit la Avesalom acasă, și a zis către el: pentruce au ars slugile tale holda mea cu foc?

32. Și a zis Avesalom către Ioav: iată am trimis la tine, zicând: vino aici și te voiu trimite la împăratul, gândind: pentruce am venit din Ghedsur? Bine erà mie să fiu acolo, și acum iată fața împăratului n’am văzut, iar de este întru mine nedreptate omoară-mă.

1 Împ. 20, 8.

33. Și a intrat Ioav la împăratul, și i-a spus lui, și a chemat pre Avesalom, și a intrat la împăratul și s’a închinat lui și a căzut cu fața sa pre pământ înaintea feții împăratului, și a sărutat împăratul pre Avesalom.

CAP. 15.

Fuga lui David dinaintea lui Avesalom.

Și a fost după aceasta, ș’a făcut luiș Avesalom care și călăreți, și cincizeci de bărbați cari mergeau înaintea lui.

2. Și a mânecat Avesalom, și a stătut în latura drumului porții, și a fost când veneà la împăratul la judecată vre un om, care aveà judecată, strigà către el Avesalom, și ziceà lui: din care cetate ești tu? Și ziceà omul, dintr’una din semințiile lui Israil robul tău.

3. Și ziceà către el Avesalom: iată cuvintele tale sunt bune și drepte, ci nu este la împăratul nimeni să te asculte?

4. Și a zis Avesalom: cine mă va pune pre mine judecător pre pământ, ca să vie la mine tot omul, care va aveà pricire și judecată, eu voiu face lui dreptate!

5. Și ori când se apropieà vre un om de dânsul și se închinà lui, el întindeà mâna sa, și-l apucà pre el și-l sărutà.

6. Și a făcut astfel Avesalom tuturor Israiltenilor, carii veneau pentru judecată la împăratul, și Avesalom câștigà inima bărbaților lui Israil.

7. Și a fost după patruzeci de ani, a zis Avesalom către tatăl său: să mă duc să plinesc făgăduința mea, care am făgăduit Domnului în Hevron.

8. Că făgăduință a făcut robul tău când lăcuià în Ghedsur în Siriea, zicând: dacă vre-o dată mă va întoarce Domnul în Ierusalim, voiu aduce jertfă Domnului.

9. Și a zis lui împăratul: mergi în pace, și sculându-se a mers în Hevron.

10. Și a trimis Avesalom iscoade la toate semințiile lui Israil, zicând: când veți auzì glasul cornului, veți zice: făcutu-s’a împărat Avesalom în Hevron.

11. Și cu Avesalom au mers două sute de bărbați aleși din Ierusalim, și au mers în prostiea lor și n’au știut nimic.

12. Și pe când aduceà el jertfele, a trimis Avesalom și a chemat pre Ahitofel Golanitul sfetnicul lui David din cetatea sa Golan. Și s’a făcut legătură puternică, și mult popor mergeà cu Avesalom.

13. Și a venit vestitor la David, zicând: inima bărbaților lui Israil s’a îndreptat spre Avesalom.

14. Și a zis David tuturor slugilor sale, care erau cu el în Ierusalim: sculați-vă și să fugim, că nu este nouă mântuire de către fața lui Avesalom, grăbiți a merge ca să nu grăbească el și să ne prinză pre noi, și să aducă rău asupra noastră, și să lovească cetatea cu ascuțitul sabiei.

15. Și au zis slugile împăratului către împăratul: la toate câte va alege domnul nostru împăratul, gata slugile tale.

16. Și a ieșit împăratul și toată casa lui pedestri după dânsul, și a lăsat împăratul zece femei țiitoarele sale, ca să păzească casa.

2 Împ. 5, 13.

17. Și a ieșit împăratul și toate slugile lui pedestri, și a stătut departe de casă.

18. Și toți slujitorii mergeau lângă dânsul și toți Heretii și toți Feletii și toți Gheteii, șase sute de oameni carii au venit pedestri din Ghet, și mergeau înaintea împăratului.

3 Împ. 1, 38.

19. Și a zis împăratul către Eti Gheteul, pentruce mergi tu cu noi? Întoarce-te și lăcuește cu împăratul, că strein ești tu, și ce ai venit aici din locul tău?

20. Ieri ai venit și astăzi sili-te-voiu să mergi cu noi? Și eu merg unde voiu puteà; mergi și te întoarce, și întoarce pre frații tăi cu tine, și Domnul va face cu tine milă și adevăr.

21. Și a răspuns Eti împăratului, și a zis: viu este Domnul, și viu este domnul meu împăratul, că în locul unde va fi domnul meu împăratul, ori în moarte, ori în vieață, acolo va fi robul tău.

22. Și a zis împăratul către Eti: vino și mergi cu mine, și a mers Eti Gheteul cu împăratul și toate slugile și toată gloata ce erà cu dânsul.

23. Și toată țara plângeà cu glas mare, și tot poporul mergeà pre pârîul Chedrilor, și împăratul a trecut pârîul Chedrilor, și tot poporul și împăratul mergeà pre drumul către pustie.

Ioan 18, 1.

24. Și iată și Sadoc preotul și toți Leviții cu el ridicară sicriul legii Domnului din Vetar, și au oprit sicriul legii Domnului Dumnezeu, iar Aviatar a stătut lângă el până ce a ieșit tot poporul din cetate.

25. Și a zis împăratul către Sadoc: întoarce sicriul lui Dumnezeu în cetate, că de voiu aflà har în ochii Domnului mă va întoarce, și-mi va arătà mie pre el și frumusețea lui.

26. Iar de va zice așà: nu te voesc, eu sunt de față să facă mie după cum este bine întru ochii săi.

1 Împ. 3, 18.

27. Și a zis împăratul lui Sadoc preotul: vedeți, întoarce-te în cetate cu pace, și Ahimaas fiul tău și Ionatan fiul lui Aviatar amândoi fiii voștri cu voi.

28. Vedeți, eu voiu rămâneà în laturile pustiei, până va venì sol dela voi, să-mi spue mie.

29. Și a întors Sadoc și Aviatar sicriul lui Dumnezeu în Ierusalim, și a șezut acolo.

30. Iar David se suià pre coasta muntelui maslinilor, se suià plângând și cu capul acoperit, și mergeà desculț și tot poporul cel cu el, fiecare cu capul descoperit, se suià înainte plângând.

2 Împ. 19, 4.

31. Și s’a spus lui David, zicând: și Ahitofel este între cei uniți cu Avesalom, și a zis David: Dumnezeul meu, risipește sfatul lui Ahitofel.

32. Și a ajuns David în vârf unde s’a închinat acolo lui Dumnezeu, și iată a ieșit înaintea lui Husi prietenul cel mai ales al lui David, având haina sa ruptă și pământ pre capul său.

33. Și a zis David lui: de vei merge cu mine, vei fi mie sarcină;

34. Iar de te vei întoarce în cetate, și vei zice lui Avesalom: trecut-au frații tăi cu împăratul; după mine a trecut tatăl tău, și acum sluga ta sunt eu împărate, lasă-mă să trăiesc; sluga tatălui tău am fost atunci, iar acum sunt robul tău, și vei risipì sfatul lui Ahitofel.

35. Și iată acolo cu tine sunt Sadoc și Aviatar preoții, și tot cuvântul care-l vei auzì din gura împăratului, îl vei spune lui Sadoc și lui Aviatar preoții.

36. Iată acolo cu ei doi fii ai lor: Ahimaas fiul lui Sadoc și Ionatan fiul lui Aviatar, și veți trimite prin ei la mine tot cuvântul ce veți auzì.

37. Și a intrat Husi prietenul lui David în cetate, și Avesalom atunci intrà în Ierusalim.

1 Paral. 27, 33.

CAP. 16.

David ocărît de Semei.

Iar David trecuse puțin de vârful muntelui, și iată Sivà sluga lui Memfivostè a ieșit înaintea lui, și o pereche de asini încărcați, și pe ei două sute de pâini și ifi de smochine, și o sută de finice și un foale de vin.

2. Și a zis împăratul către Sivà: ce sunt aceștiea? Și a răspuns Sivà: asinii casei împăratului ca să șezi pre ei; iar pâinile și finicile ca să mănânce slujitorii, și vinul ca să beà cei ce au slăbit în pustie.

3. Și a zis împăratul: și unde este fiul domnului tău? Și a zis Sivà către împăratul: iată șade în Ierusalim, că a zis: astăzi vor întoarce mie toată casa lui Israil împărățiea tatălui meu.

4. Și a zis împăratul către Sivà: iată toate câte sunt ale lui Memfivostè ale tale să fie, și a zis Sivà închinându-se: să aflu har întru ochii tăi doamne al meu împărate!

2 Împ. 19, 29.

5. Și a venit împăratul David până la Vaurim, și iată ieșeà de acolo un om din rudenia casei lui Saul, și numele lui erà Semei, feciorul lui Ghira a ieșit mergând și blestemând.

3 Împ. 2, 8; 2 Împ. 19, 16.

6. Și aruncà cu pietre asupra lui David și asupra tuturor slugilor împăratului David, și erà tot poporul și toți cei tari deadreapta și deastânga împăratului.

7. Și așà a zis Semei când blestemà pre el: ieși, ieși bărbatul sângiurilor și bărbat fărădelege.

8. Întors-au asupra ta Domnul tot sângele casei lui Saul, pentrucă te-ai făcut împărat în locul lui, și iată au dat Domnul împărățiea în mâna lui Avesalom fiul tău; iar tu în răutatea ta, că bărbatul sângiurilor ești tu.

9. Și a zis Avesà fiul Saruiei către împăratul: pentruce blesteamă acel câine mort pre domnul meu împăratul? Trece-voiu și voiu tăià capul lui.

2 Împ. 9, 8; 1 Împ. 24, 15 și 26, 20.

10. Și a zis împăratul către Avesà: ce este mie și vouă fiii Saruiei? Lăsați-l pre el să blesteme așà, că Domnul au zis lui, să blesteme pre David; și cine va zice pentruce faci așà?

11. Și a zis David către Avesa și către toate slugile sale: iată fiul meu cel ce a ieșit din pântecele meu, caută sufletul meu; cu cât mai vârtos acum fiul lui Iemnil; lăsați-l pre el să blesteme, că Domnul au zis lui.

12. Că doar va vedeà Domnul smereniea mea, și va întoarce mie bine pentru blestemul lui în ziua de astăzi.

13. Și a mers David cu toți bărbații lui pre cale, și Semei mergea pre coastele muntelui alăturea cu el, mergând și blestemând și aruncând cu pietre asupra lui și cu țărână împroșcà.

14. Și a venit împăratul și tot poporul cel cu el osteniți, și răsuflară acolo.

15. Iar Avesalom și tot bărbatul lui Israil au intrat în Ierusalim, și Ahitofel cu el.

16. Și a fost când a venit Husi prietenul cel bun al lui David la Avesalom, și a zis Husi către Avesalom: trăiască împăratul!

17. Și a zis Avesalom către Husi: așà milă ai de prietenul tău? Pentruce nu te-ai dus cu prietenul tău?

18. Și a zis Husi către Avesalom: nu! Ci după acela pre care l-au ales Domnul și poporul acesta și tot bărbatul lui Israil, al lui voiu fi și cu el voiu ședeà.

19. Și apoi cui voiu slujì? Au nu fiului lui? Precum am slujit înaintea tatălui tău, așà voiu fi înaintea ta.

20. Și a zis Avesalom către Ahitofel: dați-mi sfat ce vom face.

21. Și a zis Ahitofel către Avesalom: intră la țiitoarele tatălui tău pre care le-a lăsat să păzească casa lui, și va auzì tot Israilul că ai rușinat pre tatăl tău, și se vor întărì mâinile tuturor celor ce sunt cu tine.

22. Și a întins cort lui Avesalom la foișor, și a intrat Avesalom la țiitoarele tatălui său înaintea ochilor a tot Israilul.

2 Împ. 12, 11.

23. Și sfatul lui Ahitofel, care-l dà el în zilele cele dintâiu ca și cum cinevà ar fi întrebat cuvântul lui Dumnezeu, așà tot sfatul lui Ahitofel, și la David și la Avesalom.

CAP. 17.

Sfatul lui Ahitofel și moartea lui.

Și a zis Ahitofel către Avesalom: alege-voiu mie douăsprezece mii de bărbați, și mă voiu sculà și voiu gonì pre David într’această noapte.

2. Și voiu venì asupra lui, și el fiind ostenit și cu puteri slabe, voiu sperieà pre el, și va fugì tot poporul cel cu el, și voiu bate pre împăratul singur.

3. Și voiu întoarce pre tot poporul la tine, precum se întoarce mireasa către bărbatul său, că numai sufletul unui om cauți tu, și la tot poporul va fi pace.

4. Și s’a părut drept cuvântul acesta întru ochii lui Avesalom și întru ochii tuturor bătrânilor lui Israil.

5. Și a zis Avesalom: chemați și pre Husi al lui Arahì, și vom auzì ce zice și el.

6. Și a intrat Husi la Avesalom, și a grăit Avesalom către dânsul zicând: cuvântul acesta a grăit Ahitofel, face-vom după cuvântul lui? Iar de nu, grăește tu.

7. Și a zis Husi către Avesalom: nu este bun sfatul acesta, care l-a dat Ahitofel de astădată.

8. Și a zis Husi: tu știi pre tatăl tău și pre toți bărbații lui, că sunt tari foarte și sunt amărîți cu sufletul lor, ca o ursoaică lipsită de pui în țarină, și ca o scroafă sălbatică în câmp, și tatăl tău este bărbat răsboinic, și nu va lăsà să odihnească poporul.

9. Că iată el acum este ascuns în vr’un munte s’au în vr’un loc, și va fi când va cădeà preste ei la început, și se va auzì vestea, se va zice: s’a învins poporul lui Avesalom:

10. Fie chiar cel mai viteaz a căruia inimă este ca inima leului, se va topì de frică, că știe tot Israilul că tatăl tău este tare, și viteji toți cei ce sunt cu el.

11. Așà îți dau eu sfat, ca să aduni la tine tot Israilul dela Dan până la Virsavee, ca nisipul mării de mult, și tu însuți să mergi în mijlocul lor.

12. Și vom merge asupra lui ori în ce loc îl vom aflà, și vom tăbărî asupra lui cum cade roua pre pământ, și nu vom lăsà din el și din toți bărbații cei ce sunt cu el, nici unul.

13. Și de se va trage în vr’o cetate, va pune tot Israilul funii preste cetatea aceea, și o vom trage până în pârîu, cât nu va rămâneà acolo nici piatră.

Mat. 24, 2.

14. Și a zis Avesalom și tot Israilul: mai bun este sfatul lui Husi al lui Arahil, decât sfatul lui Ahitofel, și Domnul au poruncit să risipească sfatul cel bun al lui Ahitofel, ca să aducă Domnul preste Avesalom toate relele.

15. Și a zis Husi al lui Arahì către Sadoc și către Aviatar preoții: așà și așà a sfătuit Ahitofel pre Avesalom și pre bătrânii lui Israil, și așà și așà am sfătuit eu.

16. Și acum trimiteți degrabă și dați știre lui David zicând: să nu rămâi la noapte în câmpiile pustiei; ci grăbește și treci, ca nu cumvà să prinză pre împăratul și pre tot poporul cel cu el.

17. Iar Ionatan și Ahimaas stau la fântâna lui Roghil, și a mers slujnica și le-a spus lor; iar ei au mers și au spus împăratului David, că nu se puteà ivì să intre în cetate.

Is. Navì 15, 7; 3 Împ. 1, 9.

18. Și i-a văzut pre ei o slugă, și a spus lui Avesalom, și s’au dus amândoi curând și au intrat în casa unui om în Vaurimi, și erà la el o groapă în curte, și s’au pogorît acolo.

19. Și a luat femeia și a întins acoperemânt preste gura gropii, și uscà pre el urluială, și nu s’a știut nimic.

Is. Navì 2, 4, 6.

20. Și au venit slugele lui Avesalom la femeie acasă și au zis: unde este Ahimaas și Ionatan? Și le-a zis lor femeia: trecură și puțină apă cerură și n’au aflat, și s’au întors în Ierusalim.

21. Și a fost după ce s’au dus, ei au eșit din groapă și s’au dus și au spus împăratului David, și au zis lui: sculați-vă și treceți curând apa, că acestea a sfătuit Ahitofel asupra voastră.

22. Și s’a sculat David și tot poporul cel cu el, și au trecut Iordanul până la revărsatul zorilor, nerămânând nici unul care să nu fi trecut Iordanul.

23. Iar Ahitofel văzând, că nu s’a urmat sfatul lui, a pus șeaua pre asina sa și s’a sculat, și s’a dus la casa sa și la cetatea sa, și a rânduit casa sa și s’a spânzurat și a murit, și s’a îngropat în mormîntul tatălui său.

24. Și David a trecut în Manaim, iar Avesalom a trecut Iordanul, el și tot Israilul cu el.

25. Și a pus Avesalom pre Amasai în locul lui Ioav preste oaste, și Amasai erà fiul unui bărbat anume Ieter din Iezreel, acesta a intrat la Avighea fata lui Naas sora Saruei mumei lui Ioav.

1 Paral. 2, 16, 17.

26. Și au tăbărît Avesalom și tot Israilul în pămîntul Galaad.

27. Și a fost când a intrat David în Manaim, și Esvi fiul lui Naas din Ravotul fiilor lui Amon, și Mahir fiul lui Amiil din Lodavar, și Verzelli Galaaditeanul din Roghelim.

2 Împ. 9, 4; 19, 31, 32; 3 Împ. 2, 7.

28. Au adus învălișuri, căldări, vase de lut, grâu, orz, faină, grăunțe prăjite, bob, linte și pâini,

29. Miere, unt, oi, brânză de vaci, și a adus lui David și poporului celui cu el să mănânce, că au zis: poporul a flămânzit, s’a ostenit și a însetat în pustie.

CAP. 18.

Moartea lui Avesalom.

Și a numărat David tot poporul cel ce erà cu el, și a pus preste ei căpetenii preste mii și preste sute.

2. Și a trimis David a treia parte din popor supt povățuirea lui Ioav, și a treia parte supt povățuirea lui Avesa feciorul Saruei fratele lui Ioav, și a treia supt povățuirea lui Eti Gheteul, și a zis David către popor: voiu ieși negreșit și eu cu voi.

3. Și ziseră: să nu ieși, că de vom fugì, nu vor țineà seamă de noi, și de vom murì jumătate din noi, nu vor țineà seamă de noi, că tu ești cât noi zece mii. Și acum mai bine va fi să fii tu nouă în cetate ajutor, ca să ne ajuți.

4. Și a zis către ei împăratul: ce va plăceà întru ochii voștri, voiu face, și a stătut împăratul de laturea porții, și tot poporul ieșea cu sutele și cu miile.

2 Paral. 32, 6.

5. Și a poruncit împăratul lui Ioav și lui Avesa și lui Eti, zicând: cruțați-mi pre feciorul meu Avesalom, și tot poporul a auzit pre împăratul poruncind tuturor boierilor pentru Avesalom.

6. Și a ieșit tot poporul în dumbravă împrotiva lui Israil, și s’a făcut răsboiu în dumbrava lui Efraim.

7. Și a căzut acolo poporul lui Israil înaintea slugilor lui David, și s’a făcut înfrîngere mare în ziua aceea, ca la vr’o douăzeci de mii de bărbați.

8. Și s’a făcut acolo răsboiu întins preste fața a tot pământul, și mai mulți din popor a mâncat dumbrava, decât sabiea în ziua aceea.

9. Și s’a întâmpinat Avesalom cu slugile lui David, și Avesalom erà călare pre mușcoiul său, și a intrat mușcoiul supt desimea unui stejar mare, și s’a încleștat capul lui în stejar, și a rămas spânzurat, între cer și între pământ, și mușcoiul s’a dus de supt el.

10. Și a văzut un om și a spus lui Ioav, și a zis: iată am văzut pre Avesalom spânzurat în stejar.

11. Și a zis Ioav omului celui ce i-a spus: iată dacă l-ai văzut, pentruce nu l-ai ucis acolo la pământ? Și eu ți-aș fi dat ție zece sicli de argint și un brâu.

12. Și a zis omul către Ioav: de mi-ai da în mână o mie de siclii de argint, nu voiu pune mâna mea pre fiul împăratului, că în auzul nostru a poruncit împăratul ție și lui Avesa și lui Eti zicând: cruțați pre feciorul meu Avesalom.

13. Cum aș face nedreptate asupra vieții lui, că lucrul nu va rămâneà ascuns împăratului, și tu ai stà din protivă.

14. Și a zis Ioav: eu voiu începe aceasta, nu te voiu așteptà pre tine, și a luat Ioav trei săgeți în mâna sa, și le-a înfipt în inima lui Avesalom, încă fiind el viu în desișul stejarului.

15. Și l-au încunjurat zece slugi, carii purtau armele lui Ioav, și loviră pre Avesalom, și-l omorîră.

16. Și a trâmbițat Ioav cu cornul, și s’a întors poporul, ca să nu gonească după Israil, că nu se îndurà Ioav de popor.

17. Și au luat pre Avesalom, și l-au aruncat într’o prăpastie mare în dumbravă, într’o râpă mare, și au pus preste el grămadă de pietre mari foarte, și tot Israilul a fugit fiecare la lăcașul său.

Is. Navì 7, 26; 8, 29.

18. Iar Avesalom încă fiind viu a luat, și ș’a făcut luiș stâlp, pe care l-a pus în valea împăratului, că a zis: că n’are el fecior, ca să se pomenească numele lui, și a numit stâlpul pre numele său, și se chiamă el mâna lui Avesalom până în ziua aceasta.

19. Și Ahimaas feciorul lui Sadoc a zis: voiu alergà și voiu bine vestì împăratului, că i-au făcut lui Domnul izbândire din mâna vrăjmașilor lui.

20. Și a zis Ioav lui: tu nu ești om de bune vestiri în ziua aceasta, ci într’altă zi vei bine vestì; iar în ziua de astăzi nu vei vestì bine, de vreme ce a murit fiul împăratului.

21. Și a zis Ioav lui Husi: mergând spune împăratului câte ai văzut, și s’a închinat Husi lui Ioav, și s’a dus.

22. Și a adaos încă Ahimaas feciorul lui Sadoc, și a zis către Ioav: fie ce va fi, voiu alergà și eu după Husi; și a zis Ioav: pentruce să alergi tu fiul meu? Vino, că de vei merge nu-ți este ție de folos vestea bună.

23. Și a zis Ahimaas: numai decât voiu alergà; și a zis Ioav lui: aleargă, și a alergat Ahimaas pre calea șesului, și a întrecut pre Husi.

24. Și David ședea între cele două porți, și s’a dus strejarul în cerdacul porții la zid, și ridicându-și ochii săi a văzut, și iată un om alergând singur înaintea lui.

25. Și a strigat strejarul, și a spus Împăratului; și a zis Împăratul: de este singur, bună veste este în gura lui, și tot mergeà și se apropieà.

26. Și a văzut strejarul alt om alergând, și a strigat strejarul către poartă, și a zis: iată și alt om aleargă singur; și a zis Împăratul: și acesta este bun vestitor.

27. Și a zis strejarul: eu văz că cel ce aleargă întâiu parcă ar fi alergătura lui Ahimaas feciorul lui Sadoc; și a zis Împăratul: om bun este acesta, și cu veste bună vine.

28. Și a strigat Ahimaas, și a zis către împăratul: pace! Și s’a închinat Împăratului cu fața sa la pământ, și a zis: bine este cuvântat Domnul Dumnezeul tău cel ce au biruit pre oamenii cei ce ridicase mâna lor asupra Domnului meu Împăratul.

29. Și a zis împăratul: pace este fiului Avesalom? Și a zis Ahimaas: văzut-am mulțime mare veselindu-se, când a trimis Ioav robul împăratului pre robul tău, și n’am cunoscut ce este acolo.

30. Și a zis împăratul: întoarce-te și stai aici, și s’a întors și a stătut.

31. Și iată Husi după el a venit, și a zis împăratului: veste bună aduc domnului meu împăratului, că au făcut judecată ție Domnul astăzi din mâna tuturor celor ce s’au sculat asupra ta.

32. Și a zis împăratul către Husi: este pace fiului Avesalom? Și a zis Husi: fie ca feciorul acesta, vrăjmașii domnului meu împăratului și toți câți s’au sculat asupra lui cu rele.

33. Și s’a turburat împăratul, și s’a suit în foișorul cel deasupra porții și a plâns, și așà a zis când îl plângeà pre el: fiul meu Avesalom fiul mieu! Fiul meu Avesalom! Mai bine muream eu pentru tine? eu pentru tine, Avesaloame fiul meu! Fiul meu!

CAP. 19.

David iarăși împărat.

Și s’a spus lui Ioav, zicând: iată împăratul plânge și se tânguește pentru Avesalom.

2. Și s’a schimbat biruința în ziua aceea în jale la tot poporul, că a auzit poporul în ziua aceea zicând: că se întristează împăratul pentru fiul său.

3. Și s’a furișat poporul în ziua aceea a intrà în cetate, cum se furișează poporul cel ce se rușinează când fuge dela răsboiu.

4. Și împăratul a ascuns fața sa și a strigat împăratul cu glas mare zicând: fiul meu Avesalom! Avesalom fiul meu! fiul meu!

2 Împ. 15, 30.

5. Și a intrat Ioav la împăratul în casă, și a zis: rușinat-ai astăzi fețele tuturor robilor tăi, celor ce te-au scos dela moarte pre tine astăzi, și sufletul fiilor tăi și al fetelor tale, și sufletul femeilor tale, și sufletul țiitoarelor tale.

6. Iubind pre cei ce te urăsc pre tine, și urând pre cei ce te iubesc, și ai arătat astăzi, că nu’ți este ție de boierii tăi, nici de slugi, că am cunoscut astăzi, că de ar fi trăit Avesalom, toți noi astăzi am fi morți, că acesta erà drept întru ochii tăi.

7. Și acum te scoală, și ieși afară și grăește la inimile robilor tăi, că pre Domnul m’am jurat, că de nu vei ieșì afară astăzi, nu va rămâneà om cu tine în noaptea aceasta, și vei cunoaște că mai mare este ție răul acesta decât tot răul ce ți-a venit ție din tinerețele tale până acum.

8. Și s’a sculat împăratul, și a șezut în poartă, și la tot poporul a vestit zicând: iată împăratul șade în poartă, și a venit tot poporul înaintea împăratului la poartă; iar Israil a fugit fiecare în lăcașul său.

9. Și erà tot poporul pricindu-se întru toate neamurile lui Israil zicând: împăratul David ne-a mântuit pre noi de toți vrăjmașii noștri, și el ne-a scos pre noi din mâna celor de alt neam, și acum a fugit din țară și dela împărățiea sa de Avesalom.

10. Și Avesalom pre care l-am uns preste noi a murit în răsboiu, și acum pentruce voi întârziați a întoarce pre împăratul? Și cuvântul a tot Israilul a venit la împăratul.

11. Și împăratul David a trimis la Sadoc și la Aviatar preoții, zicând: grăiți către bătrânii lui Iuda și le spuneți: pentruce întârziați a întoarce pre împăratul la casa sa? Și cuvântul a tot Israilul a venit la împăratul.

12. Și frații mei sunteți voi, oasele mele și carnea mea voi, și pentruce întârziați a întoarce pre împăratul la casa lui?

13. Și ziceți lui Amesai: au nu osul meu și carnea mea ești tu? Și acum așà să facă mie Dumnezeu, și așà să-mi adauge, de nu vei fi tu căpetenie preste oaste înaintea mea în toate zilele în locul lui Ioav.

Jud. 9, 2; 1 Paral. 11, 1.

14. Și a câștigat inima tuturor celor din Iuda, ca a unui om, și a trimis la împăratul zicând: întoarce-te tu și toți robii tăi.

15. Și s’a întors împăratul și a venit până la Iordan, și bărbații lui Iuda au venit în Galgala, ca să meargă întru întâmpinarea împăratului, ca să treacă pre împăratul Iordanul.

16. Și a grăbit Semei feciorul lui Ghira fiul lui Iemini din Vaurimi, și s’a pogorît cu bărbații lui Iuda întru întâmpinarea împăratului David.

17. Și o mie de bărbați cu el din neamul lui Veniamin, și Siva sluga casei lui Saul, și cincisprezece fii ai lui cu el, și douăzeci de slugi ai lui cu el, și au trecut Iordanul înaintea împăratului, și au făcut slujba ca să treacă pre împăratul.

3 Împ. 2, 8.

18. Și au trecut trecătoarea ca să scoale casa împăratului, și ca să facă ce este drept întru ochii lui; iar Semei feciorul lui Ghira a căzut pre fața sa înaintea împăratului când a trecut el Iordanul;

19. Și a zis către împăratul: să nu-mi socotească mie Domnul meu fărădelegea, și să nu-ți aduci aminte de nedreptățile care ți-a făcut robul tău în ziua în care ieșà domnul meu împăratul din Ierusalim, ca să le pue împăratul în inima sa.

20. Că a cunoscut robul tău că eu am păcătuit, și iată eu am venit astăzi mai înainte decât tot Israilul și decât casa lui Iosif, ca să mă pogor întru întâmpinarea domnului meu împăratul.

21. Și a răspuns Avesa feciorul Saruei, și a zis: au pentru aceasta nu se va omorî Semei pentrucă a blestemat pre unsul Domnului?

22. Și a zis David: ce este mie și vouă fiii Saruei? Pentruce vă faceți astăzi mie împrotivnici? Astăzi nu se va omorî nici un om din Israil, că nu știu de voiu împărățì eu astăzi preste Israil.

1 Împ. 11, 13.

23. Și a zis împăratul către Semei: nu vei murì, și s’a jurat lui împăratul.

24. Și Memfivostè feciorul lui Ionatan, fiul lui Saul, s’a pogorît întru întâmpinarea împăratului, și n’a grijit picioarele sale, nici ș’a tăiat unghiile sale, nici ș’a tocmit mustața sa, și hainele sale nu ș’a spălat din ziua în care s’a dus împăratul până în ziua în care a venit el cu pace.

25. Și a fost când intrà în Ierusalim întru întâmpinarea împăratului, i-a zis lui împăratul: pentruce n’ai mers cu mine Memfivostè?

26. Și a zis Memfivostè către împăratul: domnul meu împărate! Robul meu m’a înșelat, că a zis sluga ta lui: pune șaua pre asină și să încalec și să merg cu împăratul, că șchiop este robul tău.

27. Și a grăit rău de robul tău către domnul meu împăratul, și domnul meu împăratul ca îngerul lui Dumnezeu, și fă ce este bine întru ochii tăi.

28. Că n’a fost toată casa tatălui meu fără numai oameni de moarte înaintea domnului meu împăratul; iar tu ai pus pre robul tău între cei ce mănâncă din masa ta, și ce îndreptare mai este mie, sau ce poci strigà încă către împăratul?

1 Împ. 29, 9.

29. Și a zis lui împăratul: pentruce mai grăești încă cuvintele tale? Zis-am: tu și Siva împărțiți țarina.

2 Împ. 9, 9 și 16, 4.

30. Și a zis Memfivostè către împăratul: și toate să le ia, după ce a venit domnul meu împăratul cu pace la casa sa.

31. Și Verzeli Galaaditeanul s’a pogorît din Roghelim, și a trecut cu împăratul Iordanul, ca să-l petreacă pre el Iordanul.

2 Împ. 17, 27.

32. Iar Verzeli erà om bătrân foarte, ca de optzeci de ani, acesta a hrănit pre împăratul când lăcuià el în Manaim, că erà om avut foarte.

3 Împ. 2, 7.

33. Și a zis împăratul către Verzeli: tu treci cu mine, și eu voiu hrănì bătrânețele tale cu mine în Ierusalim.

34. Și a zis Verzeli către împăratul: câte sunt zilele anilor vieții mele, ca să mă suiu cu împăratul în Ierusalim?

35. Om de optzeci de ani sunt eu astăzi, au doar cunoaște-voiu între bine și între rău? Au cunoaște-va încă robul tău ce va mâncà sau ce va beà? Au auzi-voiu încă glasul căutătorilor sau al cântărețelor? Și pentru ce să mai fie robul tău sarcină preste domnul meu împăratul?

36. Căci puțin va trece robul tău Iordanul cu împăratul, și pentruce să-mi facă mie împăratul răsplătirea aceasta?

37. Să se întoarcă dar robul tău, și să mor în cetatea mea lângă mormântul tatălui meu și al mumei mele.

38. Și iată robul tău Hamaam fiul meu va trece cu domnul meu împăratul, fă cu el ce este bine întru ochii tăi; și a zis împăratul: cu mine să treacă Harhaam, și eu voiu face cu el ce este bine întru ochii mei, și ori câte vei poftì dela mine, voiu face ție.

39. Și a trecut tot poporul Iordanul, și împăratul a trecut, și sărutat împăratul pre Verzeli și bine l-a cuvântat pre el, și s’a întors la casa sa.

40. Și a trecut împăratul în Galgala, și Hamaam a trecut cu el, și tot poporul lui Iuda a trecut cu împăratul, și încă jumătate din poporul lui Israil.

41. Și iată tot Israilul a venit la împăratul, și a zis către împăratul: pentruce te-a furat pre tine frații noștri bărbații lui Iuda de au trecut pre împăratul și casa lui Iordanul și toți bărbații lui David cu dânsul?

42. Și au răspuns toți bărbații lui Iuda către bărbații lui Israil, și au zis: fiindcă se apropie de mine împăratul, pentruce te-ai mânieat așà de lucrul acesta? Au doar am mâncat din mâncarea împăratului? sau ne-a făcut nouă vre un dar? sau ne-a ridicat vre-o sarcină?

43. Și a răspuns bărbatul lui Israil bărbatului lui Iuda, și a zis: zece mâini sunt la împăratul, și cel întâiu născut eu sunt, au tu? Încă și întru David sunt mai mult decât tine, și pentruce m’ai batjocorit, și nu s’a socotit cuvântul meu cel dintâiu către Iuda, ca să întorc pre împăratul meu? Și s’a întărit cuvântul bărbatului lui Iuda mai mult decât cuvântul bărbatului lui Israil.

CAP. 20.

Răsvrătirea lui Savee și moartea lui.

Și a fost acolo un fiu fărădelege, și numele lui Savee, feciorul lui Vohori bărbat Iemeneu, și a trâmbițat cu cornul, și a zis: nu este nouă parte în David, nici moștenire nouă întru fiul lui Iesse, fiecare la lăcașurile sale Israile!

3 Împ. 12, 16.

2. Și s’a suit tot omul lui Israil dela David după Savee feciorul lui Vohori, după bărbații lui Iuda s’a lipit de împăratul lor dela Iordan, și până la Ierusalim.

3. Și a intrat David în casa sa în Ierusalim, și a luat împăratul cele zece femei țiitoarele sale, pre care le-a fost lăsat să păzească casa, și le-a dat pre acelea în casa de pază, și le-a hrănit, și la ele n’a intrat, și au stat închise până la ziua morții lor, văduve trăind.

4. Și a zis împăratul către Amesai: cheamă-mi pre bărbații fiii lui Iuda pe a treia zi, și să fii și tu aici.

5. Și a mers Amesai să cheme pre Iuda, și a întârzieat din vremea care i-a rânduit lui David.

6. Și a zis David către Amesai: acum mai rău ne va face Savee feciorul lui Vohori decât Avesalom, și acum tu ia cu tine slugile domnului tău, și aleargă după dânsul, ca nu cumvà să-și afle cetăți tari, și să scape dinaintea ochilor noștri.

7. Și au ieșit după dânsul Avesai și bărbații lui Ioav și Hereti și Feleti și toți răsboinicii, și au ieșit din Ierusalim să alerge după Savee feciorul lui Vohori.

8. Și ei lângă piatra cea mare, cea din Gavaon, și Amesai a intrat înaintea lor, și Ioav erà încins cu haina îmbrăcămintei sale, și preste ea încinsă sabie, care spânzurà preste coapsa lui în teaca ei, și sabia a ieșit și a căzut.

9. Și a zis Ioav lui Amesai: fii sănătos fratele meu; și mâna cea dreaptă a lui Ioav a apucat barba lui Amesai ca să-l sărute.

10. Și Amesai n’a păzit sabiea cea din mâna lui Ioav, și l-a lovit pre el Ioav cu ea în pântece, și s’au vărsat mațile lui pre pământ, și a doua oară nu l-a lovit, și a murit; iar Ioav și Avesai fratele lui au alergat după Savee feciorul lui Vohori.

3 Împ. 2, 5.

11. Și un om din slugile lui Ioav a stătut lângă dânsul, și a zis: cine voește pre Ioav și cine este al lui David să vie după Ioav.

12. Iar Amesai mort tăvălit în sânge în mijlocul căii, și văzând un om că stà tot poporul, a mutat pre Amesai din cale în țarină, și a pus preste el haină, că a văzut, cum că tot cel ce veneà lângă el stà.

13. Și a fost după ce l-a mutat din cale a mers tot Israilul după Ioav ca să alerge după Savee feciorul lui Vohori.

14. Și l-a urmărit în toate semințiile lui Israil la Evel și la Vetmaha, și toți cei din Hari și din toate cetățile s’au adunat și au mers după el.

15. Și s’au dus, și l-au încunjurat pre el în Evel și în Vetmaha, și au făcut șanț asupra cetății, și au stătut în zidul cel dinainte, și tot poporul, care erà cu Ioav socoteà să surpe zidul.

4 Împ. 19, 32.

16. Iar o femeie înțeleaptă a strigat de pre zid, și a zis: auziți! Auziți! Spuneți lui Ioav să se apropie până aici, și voiu grăì către el.

17. Și s’a apropiat Ioav către ea, și a zis femeia: tu ești Ioav? Iar el a zis: eu, și i-a zis lui: ascultă cuvintele roabei tale, și a zis Ioav: auz, eu sunt.

18. Și a grăit zicând: odinioară erà un proverb ce zice: cel ce voește a întrebà să întrebe în Evel și în Dan, de au lipsit cele ce au pus credincioșii lui Israil, cel ce voește a întrebà să întrebe în Evel, și așà a zis.

19. De au lipsit, și eu sunt dintre cei ce țin pacea între puternicii lui Israil, iar tu cerci a omorî cetatea și maica cetăților întru Israil, pentruce prăpădești moștenirea Domnului?

20. Și a răspuns Ioav, și a zis: departe de mine, departe de mine fie să o prinz și să o stric.

21. Nu este așà cuvântul, ci un om din muntele Efraim, Savee, feciorul lui Vohori numele lui, a ridicat mâna sa asupra împăratului David, dați-mi pre acela singur, și mă voiu duce dela cetate; și a zis femeia către Ioav: iată capul lui se va aruncà la tine preste zid.

22. Și a intrat femeia la tot poporul, și a grăit către toată cetatea cu înțelepciunea ei, ca să taie capul lui Savee feciorul lui Vohori, și l-a tăiat, și l-a aruncat la Ioav, și a trâmbițat cu cornul, și s’a risipit dela cetate tot omul la lăcașurile sale, și Ioav s’a întors în Ierusalim la împăratul.

23. Și Ioav erà mai mare preste toată oastea lui Israil, iar Vaneas feciorul lui Iodae preste Hereti și preste Feleti.

2 Împ. 8, 16.

24. Și Adoneram preste bir, iar Iosafat feciorul lui Ahilut scriitor.

25. Și Susa logofăt, și Sadoc și Aviatar preoți.

26. Și încă și Iras al lui Iari erà preot lui David.

CAP. 21.

David întâmpină foametea și biruește pre Filisteni.

Și s’a făcut foamete în zilele lui David trei ani unul după altul, și a căutat David fața Domnului, și au zis Domnul: pentru Saul și pentru strâmbătatea casei lui, în vărsarea sângelui când a ucis pre Gavaoniteni.

Iezechil 17, 18.

2. Și a chemat împăratul David pre Gavaoniteni, și a zis către ei: iar Gavaonitenii nu sunt fiii lui Israil, ci sunt din sângele Amoreului, și fiii lui Israil au jurat lor, și a cercat Saul să-i ucigă pre ei, pentru râvna ce aveà el spre fiii lui Israil și ai lui Iuda.

Isus Navì 9, 16.

3. Și a zis David către Gavaoniteni: ce voiu face vouă? Și cu ce voiu îmblânzì, ca să binecuvântați moștenirea Domnului?

4. Și au zis lui Gavaonitenii: nu este nouă pentru argint sau pentru aur, cu Saul și cu casa lui, și nu este nouă ca să omorîm vre un om din tot Israilul, și a zis: ce veți zice voi, voiu face vouă.

5. Și ei ziseră către împăratul: omul acela care ne-a slăbit pre noi, și ne-a gonit pre noi și a cugetat să ne piarză pre noi, să-l pierdem pre el, ca să nu steà el în tot hotarul lui Israil.

6. Dați nouă șapte bărbați din fiii lui, și să-i spânzuram pre ei domnului în Gavaonul lui Saul aleși Domnului, și a zis împăratul: eu voiu da.

7. Și s’a făcut milă împăratului de Memfivostè fiul lui Ionatan feciorul lui Saul pentru jurământul Domnului cel între ei și între David și între Ionatan feciorul lui Saul.

1 Împ. 18, 1.

8. Și a luat împăratul pre cei doi fii ai Resfei fetei lui Aiea pre carii i-a născut lui Saul pre Ermoni și pre Memfivostè, și pre cei cinci feciori ai Melholei fetei lui Saul, și pre carii i-a născut lui Esdriil feciorul lui Verzeli al lui Maulati.

2 Împ. 3, 7.

9. Și a dat pre ei în mâna Gavaonitenilor, și i-au spânzurat pre ei în munte înaintea domnului, și au căzut acolo acești șapte într’un loc, iar ei s’au omorît în zilele cele mai dintâiu ale secerei, când încep a se secerà orzurile.

10. Iar Resfa fata lui Aiea a luat sac, și l-a așternut pre piatră la începutul secerii orzurilor până a picat preste ei apă din cer, și n’a lăsat pasările cerului să odihnească preste ei ziua și hiarele țarinii noaptea.

11. Și s’a spus lui David toate câte a făcut Resfa fata lui Aiea țiitoarea lui Saul.

12. Și a mers David, și a luat oasele lui Saul și oasele lui Ionatan fiul lui dela oamenii locuitori în Iavis Galaad, carii furase pre ei din ulița Vetsanei, că acolo au fost pus pre ei cei de alt neam în ziua în care au bătut cei de alt neam pre Saul în Ghelvoe.

1 Împ. 31, 12.

13. Și a adus de acolo oasele lui Saul și oasele lui Ionatan fiul lui, și a adunat oasele celor spânzurați.

14. Și a îngropat oasele lui Saul și oasele lui Ionatan fiul lui și oasele celor spânzurați în pământul lui Veniamin, alăturea în mormântul lui Chis tatăl lui, și a făcut toate câte a poruncit împăratul, și s’a milostivit Dumnezeu spre pământ după aceasta.

Is. Navì 18, 28.

15. Și au mai făcut răsboiu cei de alt neam, cu Israil, și s’a pogorît David și slugile lui cu el, și s’au bătut cu cei de alt neam, și a ostenit David.

16. Iar Iesfi care erà din nepoții lui Rafa, a căruia suliță cumpănea trei sute de sicli cumpănitură de aramă, acesta erà încins cu sabie, și socoteà să lovească pre David.

1 Împ. 17, 7.

17. Și Avesa feciorul Saruei i-a ajutat, și a lovit pre cel de alt neam, și l-a omorît, atunci au jurat bărbații lui David zicând: nu vei mai ieșì cu noi la răsboiu, ca să nu stingi lumina lui Israil.

18. Și după aceasta iar s’a făcut răsboiu în Ghet cu cei de alt neam, atunci a bătut Sevoha al lui Asmatoti pre Sef cel ce erà din nepoții lui Rafa.

1 Paralip. 20, 4.

19. Și s’a mai făcut răsboiu în Rov cu cei de alt neam, și a bătut Eleanan feciorul lui Ariorghim Vetleemiteanul pre Goliat Gheteul, iar coada suliții lui erà ca sulul țesătorilor.

20. Și s’a mai făcut încă răsboiu în Ghet, și erà un bărbat din Madon, și degetele mâinilor și degetele picioarelor lui câte șase, douăzeci și patru la număr, acesta erà din cei născuți din Rafa.

21. Și a ocărît pre Israil, și l-a bătut pre el Ionatan feciorul lui Semei fratele lui David.

22. Acești patru s’au născut strănepoți uriașilor în Ghet din casa lui Rafa, și a căzut în mâna lui David și în mâna slugilor lui.

CAP. 22.

Cântarea lui David de mulțămită, pentru izbăvire de vrăjmași.

Și a grăit David Domnului cuvintele cântării aceștia în ziua în care l-au izbăvit pre el Domnul din mâna tuturor vrăjmașilor lui și din mâna lui Saul și a zis:

Psalm 17, 3.

2. Doamne, piatra mea! Și tăria mea! Și scăparea mea!

3. Dumnezeul meu păzitor va fi mie, și voiu nădăjduì spre dânsul, apărătorul meu și cornul mântuirii mele, ajutorul meu și scăparea mântuirii mele, de cel nedrept mă va mântuì.

4. Lăudând voiu chemà pre Domnul, și de vrăjmașii mei mă voiu mântuì.

Psalm 17, 4.

5. Că m’au cuprins durerile morții, și rîurile fărădelegii m’au turburat.

6. Durerile morții m’au încunjurat, întâmpinatu-m’au greutățile morții.

7. Întru necazul meu voiu chemà pre Domnul, și către Dumnezeul meu voiu strigà, și va auzì din Biserica cea sfântă a sa glasul meu, și strigarea mea întru urechile lui.

8. Și s’a clătit și s’a cutremurat pământul, și temeliile cerului împreună s’au turburat și s’au clătit, că s’au mânieat pre dânsele Domnul.

Jud. 5, 4, 5; Ps. 67, 9.

9. Suitu-s’a fum întru mâniea lui, și foc din gura lui va mâncà, cărbuni s’au ațâțat dela dânsul.

10. Și au plecat cerurile și s’au pogorît, și negură supt picioarele lui.

11. Și au șezut preste Heruvimi, și au zburat, și s’au arătat preste aripile vânturilor.

12. Și au pus întuneric ascunderea lui împrejurul lui cortul lui, întunericul apelor au îngrășat în norii văzduhurilor.

13. Din strălucirea cea dinaintea lui s’au ațâțat cărbuni de foc.

14. Tunat-au din cer Domnul, și cel înalt și-au dat glasul său.

15. Și au trimis săgeți, și i-au risipit pre ei, și au fulgerat fulger și i-au turburat pre ei.

16. Și s’au arătat izvoarele apelor, și s’au descoperit temeliile lumii de certarea Domnului, de suflarea duhului mâniei lui.

17. Trimis-au dintru înălțime și m’au luat, ridicatu-m’au din ape multe.

18. Mântuitu-m’au de vrăjmașii mei cei tari, de cei ce mă urăsc pre mine, că s’au mai întărit decât mine.

19. Întâmpinatu-m’au ei în ziua necazului meu, și au fost Domnul întărirea mea.

20. Și m’au scos întru lărgime, și m’au izbăvit, că bine au voit întru mine.

21. Și mi-au răsplătit mie Domnul după dreptatea mea, și după curățiea mâinilor mele va răsplătì mie.

22. Că am păzit căile Domnului, și n’am făcut păgânătate despre Dumnezeul meu.

23. Că toate judecățile lui înaintea mea sunt, și îndreptările lui nu s’au depărtat dela mine.

24. Și voiu fi fără de prihană cu dânsul, și mă voiu păzì de fărădelegea mea.

25. Și’mi va răsplătì mie Domnul după dreptatea mea și după curățiea mâinilor mele înaintea ochilor lui.

26. Cu cel cuvios, cuvios voi fi, și cu omul cei desăvârșit, desăvârșit vei fi.

27. Și cu cel ales, ales vei fi, și cu cel îndărătnic te vei îndărătnicì.

28. Și pre poporul cel sărac vei mântuì, și ochii mândrilor vei smerì.

29. Că tu ești luminătorul meu Doamne, și Domnul îmi va luminà întunericul meu.

30. Că întru tine mă voiu izbăvì de ispită, și întru Dumnezeul meu voiu trece zidul.

31. Dumnezeul meu fără prihană este calea lui, cuvântul Domnului cu foc lămurit scutitor este tuturor celor ce nădăjduesc spre dânsul.

32. Cine este Dumnezeu afară de Domnul? Și cine este făcător afară de Dumnezeul nostru?

33. Cel tare care mă întărește cu putere, și au pus fără prihană calea mea.

34. Cel ce pune picioarele mele ca ale cerbului, și preste cele înalte mă pune.

35. Cel ce învață mâinile mele la răsboiu, și sfărâmă arc de aramă în brațele mele.

Psalm. 143, 1.

36. Și ai dat mie scuteală de mântuirea mea, și ascultarea ta m’a înmulțit pre mine.

37. Lărgit-ai pașii mei supt mine, și n’au slăbit picioarele mele.

38. Gonì-voiu pre vrăjmașii mei, și voiu prinde pre dânșii, și nu mă voiu întoarce, până ce voiu sfârșì pre ei.

39. Și voi frânge pre dânșii, și nu se vor sculà, și vor cădeà supt picioarele mele.

40. Și mă vei întărì cu putere spre răsboiu, împiedecà-vei pre cei ce se scoală asupra mea, supt mine.

41. Și al vrăjmașilor mei mi-ai dat mie dosul, și pre cei ce mă urăsc pre mine i-ai pierdut.

42. Strigà-vor, și nu este cine să-i ajute, către Domnul, și nu i-a auzit pre ei.

43. Și am zdrumicat pre ei ca țărâna pământului, ca tina din drumuri i-am supțieat pre ei.

44. Și mă vei izbăvì de sabiea noroadelor, păzì-mă-vei cap neamurilor, poporul pre care n’am cunoscut, a slujit mie.

45. Fii streini au mințit mie, cu auzul urechii m’au ascultat.

46. Fii streini se vor lepădà și vor șchiopà din cărările lor.

47. Viu este Domnul, și binecuvântat este păzitorul meu, și se va înălțà Dumnezeul meu, păzitorul mântuirii mele.

48. Tare este Domnul cel ce dă izbândiri mie, și a supus noroade supt mine.

49. Și m’au scos pre mine dela vrăjmașii mei, și dela cei ce se scoală asupra mea mă vei înălțà, de omul nedrept mă vei izbăvì.

Psalm. 17, 49.

50. Pentru aceasta mă voiu mărturisì ție Doamne întru neamuri, și numelui tău voiu cântà.

Rom. 15, 9.

51. Cel ce mărești mântuirile împăratului, și faci milă unsului tău lui David și seminției lui până în veac.

CAP. 23.

Cele din urmă cuvinte ale lui David, și vitejii lui.

Și acestea sunt cuvintele lui David cele mai de pre urmă: credincios este David fiul lui Iesse, și credincios bărbat pre care l-au sculat Domnul preste unsul Dumnezeului lui Iacov, și cuvioși Psalmii lui Israil.

2. Duhul Domnului au grăit întru mine, și cuvântul lui pre limba mea.

3. Zice Dumnezeul lui Israil: mie au grăit păzitorul lui Israil. Pildă am grăit întru oameni, cum veți întărì frica lui Dumnezeu.

4. Și în lumina lui Dumnezeu dimineața, să răsară soarele dimineața, n’a ieșit din lumină, și ca din ploaie otava din pământ.

5. Că nu este așà casa mea cu cel tare, că legătură veșnică au pus mie, gata în toată vremea păzită, că toată mântuirea mea și toată voea întru Domnul, că nu va odrăslì cel fărădelege.

6. Ca un ghimp scos toți aceștiea, că nu cu mâna se vor prinde.

7. Și omul nu se va ostenì întru aceasta, și mulțime de fier și de lemn de sulițe, și în foc cu ardere vor arde întru rușinea lor.

8. Acestea sunt numele vitejilor lui David: Ievoste Hananeul cel mai întâiu între cei trei este: Adinon Asoneanul, acesta a scos sabiea sa asupra a opt sute de răniți odată.

1 Paral. 11, 10 și 19, 10.

9. Și după el Eleanan feciorul fratelui tatălui său, fiul lui Dudi unul dintre cei trei viteji carii erau cu David, când a ocărît el pre cei de alt neam, și cei de alt neam se adunase acolo la răsboiu, și a fugit tot Israilul de către fața lor.

1 Paral. 11, 12.

10. El s’a sculat, și a bătut pre cei de alt neam, până ce s’a ostenit mâna lui, și s’a lipit mâna lui de sabie, și au făcut Domnul mântuire mare în ziua aceea, și poporul s’a întors după el numai a jefuì.

11. Și după acesta Samaia feciorul lui Asa Aruhieul, care când s’au adunat cei de alt neam în Tiriea, unde erà o parte de țarină plină de linte, iar poporul fugì dela fața celor de alt neam;

12. A stat ca un stâlp în mijlocul părții aceea, și o a mântuit și a bătut pre cei de alt neam, și au făcut Domnul mântuire mare.

13. Și s’au pogorît trei din cei treizeci de boieri, și s’au pogorît în Kason la David în peștera lui Odolam, când ceata celor de alt neam tăbărîse în valea lui Rafain.

14. Și David erà atunci în întăritură, iar tabăra celor de alt neam erà atunci în Vitleem.

15. Și poftind David, a zis: cine-mi va da apă din fântâna cea din Vitleem, care este lângă poartă, și tabăra celor de alt neam atunci erà în Vitleem.

16. Și acei trei mari au rupt tabăra celor de alt neam, și au scos apă din fântâna din Vitleem, care este lângă poartă, și o au luat, și s’au întors la David, și n’a vrut să o beà, ci o a vărsat Domnului.

17. Și a zis: departe dela mine să fie Doamne a face aceasta, au bea-voi sângele bărbaților celor ce s’au dus cu sufletul lor? Și n’a vrut să o beà. Aceasta au făcut cei trei viteji.

18. Și Avesa fratele lui Ioav feciorul Saruei acesta erà cel mai întâiu între cei trei, și acesta a ridicat sulița sa asupra a trei sute de răniți, și erà numit între cei trei.

19. Între acei trei a fost mărit, și căpetenie, și până la cei trei n’a ajuns.

1 Paral. 11, 21.

20. Și Vaneas feciorul lui Iodae, acesta erà bărbat, care făcuse multe și mari fapte în Caveseil, și acesta a ucis pre cei doi feciori ai lui Ariil Moaviteanul, și acesta s’a pogorît și a ucis leul în mijlocul gropii în vreme de iarnă.

Is. Navì 15, 21.

21. Acesta a ucis pre un bărbat Eghiptean om chipeș, și în mâna Eghipteanului erà suliță ca un lemn de punte, și s’a pogorît la el cu un toeag, și a apucat sulița din mâna Eghipteanului, și l-a omorît pre el cu sulița lui.

1 Paral. 11, 22.

22. Acestea a făcut Vaneas feciorul lui Iodae, și numele lui între cei trei viteji.

23. Între cei trei mărit, și la acei trei n’a ajuns, și l-a pus pre el David preste sfetnicii săi, și acestea sunt numele celor viteji ai împăratului David:

24. Asail fratele lui Ioav, acesta este unul dintre cei treizeci. Eleanan feciorul lui Duda fratele tatălui său din Vitleem.

1 Paral. 11, 26.

25. Sema Rudeul.

26. Helis Keloteanul, Iras feciorul lui Isca Tecoiteanul.

27. Aviezer Anotiteanul, Mevone Asotiteanul.

28. Ehlon Ahiteanul, Noere Netofatiteanul.

29. Eli feciorul lui Vana Netofatiteanul, Efi fiul lui Riva din Gavaa al lui Veniamin.

30. Vaneas Faratoniteanul, Uri dela Nalali al Gheii.

Jud. 12, 15.

31. Ariil feciorul Aravoteanului, Zaor Varsamiteanul.

32. Eliasa feciorul Lavoniteanului, Vasac al lui Gonni feciorul lui Ionatan.

33. Sama Aroriteanul, Ahian feciorul lui Arata Araturiteanul.

34. Elifalat feciorul lui Maahi, Eliav feciorul lui Ahitofel Gheloniteanul.

35. Asarai Carmileanul al lui Ureu feciorul Azvii.

36. Igala feciorul lui Natan și Voan feciorul lui Agarin.

37. Elah Amoniteanul, Ghelore Viroteul, purtătorul armelor lui Ioav feciorul Saruiei.

38. Iras Etireul

39. Și Urie Heteul, de toți treizeci și șapte.

CAP. 24.

David numără poporul și e pedepsit cu ciumă.

Și a adaos mânia Domnului a se aprinde întru Israil, și a mișcat pre David întru dânșii zicând: mergi numără pre Israil și pre Iuda.

1 Paral. 21, 1.

2. Și a zis împăratul către Ioav mai marele puterii, care erà cu dânsul: mergi dar prin toate semințiile lui Israil și ale lui Iuda dela Dan până la Virsavee, și numără poporul, și voiu ștì numărul poporului.

Jud. 20, 1.

3. Și a zis Ioav către împăratul: Domnul Dumnezeul tău să adauge poporul cât este acum, și de o sută de ori atâta, să vază ochii domnului meu împăratului; iar domnul meu împăratul, pentruce voește cuvântul acesta?

A 2 Lege 1, 11.

4. Și a biruit cuvântul împăratului la Ioav și la mai marii oastei, și a ieșit Ioav și mai marii oștirei dela împăratul ca să numere pre poporul lui Israil.

5. Și a trecut Iordanul, și a tăbărît în Aroir deadreapta cetății cei din mijlocul văii lui Gad și a lui Eliezer.

Is. Navì 13, 16.

6. Și a venit în Galaad și în pământul Tavason și Iton, care este Adase, și a mers în Danidan, și a încunjurat Sidonul.

7. Și a venit în Mapsarul Tirului și în toate cetățile Eveului și ale Hananeului, și a mers spre răsăritul lui Iuda în Virsavee.

Is. Navì 19, 29.

8. Și a umblat în tot pământul, și după nouă luni și douăzeci de zile a sosit la Ierusalim.

9. Și a dat Ioav numărul cercetării poporului la împăratul, și a fost în Israil opt sute de mii de bărbați tari, carii purtau sabiea, iar bărbații lui Iuda cinci sute de mii, bărbați răsboinici.

10. Și îi băteà inima lui David în el, pentrucă a numărat poporul, și a zis David către Domnul: greșit-am foarte făcând cuvântul acesta, și acum Doamne ridică fărădelegea robului tău, că foarte nebunește am lucrat.

2 Împ. 12, 13.

11. Și s’a sculat David dimineața, și a fost cuvântul Domnului către Gad prorocul văzătorul, zicând:

12. Mergi, și grăește către David, și-i spune, acestea zice Domnul: trei ridic eu asupra ta, alege-ți una dintr’acelea, și voiu face ție.

13. Și a intrat Gad la David, și i-a spus și i-a zis lui: alege-ți ce să ți se facă, au să vie trei ani de foamete în pământul tău? Au trei luni să fugi tu dinaintea vrăjmașilor tăi, și ei să te gonească, au trei zile să fie moarte în pământul tău? Acum dar cunoaște, și vezi, ce voiu răspunde celui ce m’au trimis.

1 Paral. 21, 12.

14. Și a zis David către Gad: strimt este mie de câte trele părțile foarte; ci mai bine voiu cădeà în mâinile Domnului, că multe sunt îndurările lui foarte, decât să caz în mâinile oamenilor.

1 Paral. 21, 13.

15. Și ș’a ales David moartea, și erau zilele secerii de grâu, și au dat Domnul moarte în Israil de dimineață până la vremea prânzului, și a început perirea în popor, și a murit din poporul Domnului dela Dan și până la Virsavee șaptezeci de mii de oameni.

1 Paral. 21, 14.

16. Și a întins îngerul lui Dumnezeu mâna asupra Ierusalimului ca să’i strice, și i s’au făcut milă Domnului de răutate, și au zis îngerului celui ce stricà în popor: destul este acum, trage mâna ta, și îngerul Domnului erà lângă ariea lui Orna Evuseul.

17. Și a zis David către Domnul, când a văzut el pre îngerul care loveà pre popor, și a zis: iată eu sunt cel ce am păcătuit, și eu sunt păstorul cel ce am făcut rău, iar aceștiea oile ce au făcut? Să fie dar mâna ta preste mine și preste casa tatălui meu.

18. Și a venit Gad la David în ziua aceea, și i-a zis lui: sue-te și pune Domnului jertfelnic în ariea lui Orna Evuseul.

19. Și s’a suit David după cuvântul lui Gad prorocul în ce chip i-au poruncit lui Domnul.

20. Și s’a uitat Orna, și a văzut pre împăratul și pre slugile lui venind către sine, și a ieșit Orna, și s’a închinat împăratului cu fața sa pre pământ.

21. Și a zis Orna: ce este că a venit domnul meu împăratul la robul său? Și i-a zis David: să cumpăr dela tine ariea, ca să zidesc jertfelnic Domnului, și să înceteze moartea deasupra poporului.

22. Și a zis Orna către David: ia-o, și să aducă domnul meu împăratul Domnului ce este bine întru ochii lui, iată boii spre ardere de tot, și roatele și uneltele boilor în loc de lemne.

1 Împ. 6, 14.

23. Toate a dat Orna împăratului, și a zis Orna către împăratul: Domnul Dumnezeul tău să te binecuvinteze pre tine.

24. Și a zis împăratul către Orna: nu, ci cumpărând voiu cumpărà dela tine cu preț, și nu voiu aduce Domnului Dumnezeului meu ardere de tot în dar dată, și a cumpărat David ariea și boii cu argint de cincizeci de sicli.

1 Paral. 21, 25.

25. Și a zidit acolo David jertfelnic Domnului, și a adus ardere și jertfă de pace, și a adaos Solomon la jertfelnic după aceea, că dintâiu erà mic, și Domnul s’a milostivit pământului, și a încetat perirea deasupra lui Israil.