Biblia 1914/1 Timotei
CAP. 1.
[modifică]
Pavel apostol al lui Iisus Hristos după porunca lui Dumnezeu Mântuitorului nostru și a Domnului Iisus Hristos, nădejdei noastre;
2. Lui Timotei, adevăratului fiu întru credință: dar, milă și pace, dela Dumnezeu Tatăl nostru și dela Hristos Iisus, Domnul nostru.
3. Precum te-am rugat să rămâi în Efes, când mergeam în Machedonia, ca să poruncești unora să nu învețe într’alt chip.
4. Nici să ià aminte la basne și la numere de neamuri fără de sfârșit, cari fac întrebări mai vârtos decât iconomia lui Dumnezeu cea întru credință.
5. Iar sfârșitul poruncei este dragostea din inimă curată și din știință bună și din credință nefățarnică.
6. Dela care unii rătăcind s’au întors la cuvinte deșarte,
7. Vrând a fi învățători de lege; neînțelegând nici cele ce grăiesc, nici pentru cele ce întăresc.
8. Ci știm că legea este bună, de o ține cinevà după lege;
9. Știind aceasta, că dreptului lege nu este pusă, ci celor fărădelege și nesupuși, necredincioșilor și păcătoșilor, nedrepților și spurcaților, ucigătorilor de tată și ucigătorilor de mumă, ucigătorilor de oameni.
10. Curvarilor, sodomenilor, tâlharilor, mincinoșilor, celor ce se jură strâmb și orice alt se împrotivește învățăturei cei sănătoase.
11. După evanghelia slavei a fericitului Dumnezeu, care mi s’a încredințat mie.
12. Și mulțămesc celui ce m’au întărit pre mine lui Hristos Iisus Domnului nostru, căci credincios m’au socotit, puindu-mă întru slujbă;
13. Pre mine cel ce eram mai ’nainte hulitor și gonitor și ocărâtor; ci am fost miluit, că neștiind am făcut întru necredință.
14. Și prea s’a înmulțit harul Domnului nostru cu credința și dragostea cea întru Hristos Iisus.
15. Credincios este cuvântul și de toată primirea vrednic, că Hristos Iisus au venit în lume să mântuiască pre cei păcătoși, dintru cari cel dintâiu sunt eu.
16. Ci pentru aceasta am fost miluit, ca întru mine întâiu să arate Iisus Hristos toată îndelunga răbdare, spre pildă celor ce vor să crează întru dânsul spre vieața cea veșnică.
17. Iar Împăratului veacurilor, celui nestricăcios, celui nevăzut, unuia prea înțeleptului Dumnezeu, cinste și slavă în vecii vecilor, Amin.
18. Această poruncă îți încredințez ție, fiule Timotei, după prorociile care s’au făcut mai ’nainte spre tine, ca să te oștești într’însele bună oștire.
19. Având credință și bună știință, care unii lepădându-o, din credință au căzut.
20. Dintru cari este Imeneu și Alexandru, pre cari i-am dat satanei, ca să se învețe a nu hulì.
CAP. 2.
[modifică]
Deci rogu-te mai ’nainte de toate să faceți rugăciuni, cereri, făgăduințe, mulțămite pentru toți oamenii
2. Pentru împărați și pentru toți cari sunt întru dregătorii, ca să petrecem vieață lină și cu odihnă întru toată buna credință și curăția.
3. Că aceasta este lucru bun și primit înaintea lui Dumnezeu Mântuitorului nostru;
4. Carele voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vie.
5. Că unul este Dumnezeu, unul și mijlocitor între Dumnezeu și între oameni, omul Iisus Hristos;
6. Carele pre sine însuș s’au dat preț de răscumpărare pentru toți, mărturisirea în vremile sale.
7. Întru care sunt pus eu propoveduitor și apostol, (adevărul zic întru Hristos, nu minț); învățător neamurilor întru credință și întru adevăr.
8. Voiesc dar ca să se roage bărbații în tot locul, ridicându’și mâinile curate, fără de mânie și fără de îndoire.
9. Așijderea și femeile cu podoabă de cinste, cu sfială și cu întreagă înțelepciune să se împodobească pre sine; nu cu împletiturile părului, sau cu aur, sau cu mărgăritaruri, sau cu haine scumpe,
10. Ci (precum se cuvine femeilor celor ce se făgăduesc temerei de Dumnezeu) cu fapte bune.
11. Femeia întru tăcere să se învețe cu toată ascultarea.
12. Iar femeei să învețe nu dau voie, nici a’și stăpâni bărbatul, ci să fie întru liniște.
13. Că Adam întâiu s’a zidit, apoi Eva.
14. Și Adam nu s’a amăgit, iar muierea amăgindu-se a fost întru călcarea poruncei.
15. Dar se va mântuì prin nașterea de fii, de vor petrece întru credință și întru dragoste și întru sfințire cu întreagă înțelepciune.
CAP. 3.
[modifică]
Credincios este cuvântul; de poftește cinevà episcopie, bun lucru poftește.
2. Însă se cade episcopului să fie fără de prihană, al unei muieri bărbat, treaz, întreg la minte, cucernic, iubitor de streini, învățător;
3. Nebețiv, negrabnic a bate, neagonisitor de dobândă urîtă; ci blând, nesfadnic, neiubitor de argint;
4. Casa sa bine chivernisindu-și, feciori având ascultători cu toată cucernicia;
5. Că de nu știe cinevà a’și chivernisì casa sa, cum de Biserica lui Dumnezeu va purtà grijă?
6. Nu de curând botezat fiind, ca nu umflându-se, în osânda diavolului să cază.
7. Și se cade lui și mărturie bună să aibă dela cei din afară; ca nu în ocară să cază și în cursa diavolului.
8. Diaconii așijderea cucernici să fie, nu îndoiți la cuvânt, nebăutori de vin mult, neagonisitori de dobândă urîtă;
9. Ci având taina credinței întru știință curată.
10. Și aceștia să se ispitească întâiu; după aceea să se diaconească fără de prihană fiind.
11. Femeile așijderea să fie cucernice, neclevetitoare, nelimbute, treze, credincioase întru toate.
12. Diaconii să fie ai unei femei bărbați, feciorii bine chivernisindu’și, și casele lor.
13. Că cei ce slujesc bine, treaptă bună loruș își dobândesc, și multă îndrăznire întru credința cea întru Hristos Iisus.
14. Acestea scriu ție, având nădejde că voiu veni la tine fără zăbavă;
15. Iar de voi zăbovì, ca să știi cum trebuește în casa lui Dumnezeu a petrece, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stâlp și întărire a adevărului.
16. Și cu adevărat mare este taina creștinătăței; Dumnezeu s’au arătat în trup, s’au îndreptat în Duhul, s’au văzut de îngeri, s’au propoveduit întru neamuri, s’au crezut în lume, s’au înălțat întru slavă.
CAP. 4.
[modifică]
Iar Duhul arătat grăește, că în vremile cele de apoi se vor depărtà unii dela credință, luând aminte la duhurile cele înșelătoare și la învățăturile cele drăcești;
2. Ale celor ce întru fățărie grăisc minciuni; fiind arși la a lor știință;
3. Oprind a se însurà, învățând a se ferì de bucatele, care Dumnezeu le-au făcut spre împărtășire cu mulțumită celor credincioși și cari cunosc adevărul.
4. De vreme ce toată făptura lui Dumnezeu este bună, și nimic nu este de lepădat, care se ià cu mulțămire;
5. Că se sfințește prin cuvântul lui Dumnezeu și prin rugăciune.
6. Acestea toate de le vei spune fraților, bună slugă vei fi lui Iisus Hristos, hrănindu-te cu cuvintele credinței și ale bunei învățături, căreea ai urmat.
7. Iar de basnele cele spurcate și băbești te ferește și te nevoește pre tine spre buna credință.
8. Că nevoința cea trupească spre puțin este folositoare, iar buna credință spre toate este folositoare, având făgăduință a vieței acestei de acum și a acelei viitoare.
9. Credincios este cuvântul și de toată primirea vrednic.
10. Că spre aceasta ne și ostenim și suntem ocărîți, căci am nădăjduit întru Dumnezeul cel viu, carele este Mântuitor tuturor oamenilor, și mai vârtos celor credincioși.
11. Poruncește acestea și învață.
12. Nimeni tinerețele tale să nu le defaime; ci te fă pildă credincioșilor cu cuvântul, cu petrecerea, cu dragostea, cu duhul, cu credința, cu curățiea.
13. Până ce voiu venì, ià aminte la cetire, la mângâiere la învățătură.
14. Nu fii nebăgător de seamă de darul ce este întru tine, care ți s’a dat prin prorocie, cu punerea mâinilor preoției.
15. De acestea să gândești, întru acestea fii; ca procopseala ta să fie arătată întru toți.
16. Păzește-te pre tine însuți și învățătura, și rămâi întru acestea; că acestea făcând și pre tine te vei mântuì, și pre cei ce te vor ascultà.
CAP. 5.
[modifică]
Pre cel bătrân să nu’l înfruntezi, ci îl îndeamnă ca pre un părinte; pre cei mai tineri ca pre niște frați;
2. Pre cele bătrâne ca pre niște maice, pre cele tinere ca pre niște surori, întru toată curățiea.
3. Pre văduve cinstește-le, pre cele ce sunt cu adevărat văduve.
4. Iar dacă vre o văduvă are feciori sau nepoți, să se învețe întâiu a’și chivernisì casa sa întru buna credință, și să deà răsplătiri părinților; că aceasta este bună și primită înaintea lui Dumnezeu.
5. Iar cea cu adevărat văduvă și singură, nădăjduește întru Dumnezeu, și se zăbovește întru rugăciuni și cereri noaptea și ziua.
6. Iar ceea ce petrece întru desfătare, de vie este moartă.
7. Și acestea poruncește, ca fără de prihană să fie.
8. Iar dacă cinevà nu poartă grije de ai săi, și mai vârtos de ai casei sale, de credință s’a lepădat, și mai rău este decât cel necredincios.
9. Văduva să se aleagă nu mai puțin de șasezeci de ani, care a fost unui bărbat femeie,
10. Întru fapte bune fiind mărturisită: de a crescut feciori, de a primit streini, de a spălat picioarele sfinților, de a ajutat celor necăjiți, de a urmat la tot lucrul bun.
11. Iar de văduvile cele tinere te ferește; căci când se înfierbântează împrotiva lui Hristos, vor să se mărite;
12. Având osândă, căci credința cea dintâiu au lepădat.
13. Împreună încă și fără de lucru a fi se învață, umblând din casă în casă; și nu numai fără de lucru, ci și limbute și iscoditoare, grăind cele ce nu se cade.
14. Drept aceea, voiu ca cele tinere să se mărite, fii să nască, case să chivernisească, ca să nu deà nici o pricină protivnicului spre ocară.
15. Că iată unele s’au întors în urma satanei.
16. Iar de are vre un credincios sau credincioasă văduve, să le ajute lor, și să nu se îngreuieze biserica; ca celor ce sunt cu adevărat văduve să le ajute.
17. Preoții cei ce își țin bine dregătoriea, de îndoită cinste să se învrednicească, mai ales cei ce se ostenesc în cuvânt și întru învățătură.
18. Că zice scriptura: boului ce treieră să nu’i legi gura. Și: vrednic este lucrătorul de plata sa.
19. Împrotiva preotului pâră nu primì, fără numai prin doi sau trei martori.
20. Pre cei ce păcătuesc, înaintea tuturor mustră’i, ca și ceilalți frică să aibă.
21. Mărturisesc înaintea lui Dumnezeu și a Domnului Iisus Hristos și a îngerilor lui celor aleși, ca să păzești acestea fără de căutare în față, nimic făcând după înduplecare.
22. Mâinile degrab să nu’ți pui pre nimeni, nici te face părtaș în păcate streine; pre tine curat te păzește.
23. De acum nu mai beà apă, ci puțin vin primește pentru stomacul tău, și pentru cele dese slăbiciunile tale.
24. Ale unor oameni păcatele sunt arătate, mergând mai ’nainte la judecată, iar ale unora și în urmă vin.
25. Așijderea și faptele cele bune arătate sunt, și cele ce sunt într’alt chip a se ascunde nu pot.
CAP. 6.
[modifică]
Câți sunt supt jug robi, pre stăpânii lor de toată cinstea vrednici să’i socotească, ca să nu se hulească numele lui Dumnezeu și învățătura.
2. Și cari au stăpâni credincioși, să nu’i defaime, căci frați sunt; ci mai vârtos să le slujească, căci credincioși sunt și iubiți, cei ce facerea de bine primesc. Acestea învață și îndeamnă.
3. Iar de învață cinevà într’alt chip și nu se apropie de cuvintele cele sănătoase ale Domnului nostru Iisus Hristos și de învățătura cea după bunacredință,
4. Acela s’a trufit, neștiind nimic, ci bolnăvindu-se întru întrebări și în cuvinte de prigonire, dintru care se face pisma, pricirea, hulele, prepusurile cele viclene,
5. Cuvintele cele deșarte ale oamenilor celor stricați de minte și lipsiți de adevăr, cari socotesc a fi câștig creștinătatea; depărtează-te dela unii ca aceia.
6. Însă câștig mare este bunacredință cu îndestulare.
7. Că nimic n’am adus în lume, arătat este că nici a scoate cevà nu putem.
8. Ci având hrană și îmbrăcăminte, cu acestea îndestulați să fim.
9. Iar cei ce vor să se îmbogățească, cad în ispite și în curse și în pofte multe fără de socoteală și vătămătoare, care cufundă pre oameni în pieire și în pierzare.
10. Că rădăcina tuturor răutăților este iubirea de argint; care unii poftindu-o au rătăcit din credință și s’au pătruns cu dureri multe.
11. Iar tu, o omul lui Dumnezeu, fugi de acestea, și urmează dreptatea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea, blândețele.
12. Luptă-te lupta cea bună a credinței, apucă-te de vieața cea veșnică, la care și chemat ești, și ai mărturisit mărturisirea cea bună înaintea multor martori.
13. Poruncescu’ți înaintea lui Dumnezeu, carele înviează toate, și înaintea lui Hristos Iisus, carele au mărturisit înaintea lui Pilat din Pont mărturisirea cea bună.
14. Să păzești tu porunca nespurcată și nevinovată, până la arătarea Domnului nostru Iisus Hristos,
15. Pre care în vremile sale o va arătà, cel fericit și singur Puternic, Împăratul împăraților și Domnul domnilor;
16. Carele singur are nemurire și locuește întru lumină neapropiată; pre carele nu l-a văzut nimeni din oameni, nici a’l vedea poate, căruia cinstea și stăpânirea veșnică, Amin.
17. Celor bogați în veacul de acum poruncește, să nu se înalțe cu gândul, nici să nădăjduiască spre avuția cea nestătătoare; ci întru Dumnezeul cel viu, carele ne dă nouă toate de prisosit spre desfătare;
18. Să facă lucruri bune, să se îmbogățească întru fapte bune, să fie lesne dătători, împărtășitori;
19. Agonisindu’și loru’și temelie bună în veacul cel viitor, ca să ià vieața cea veșnică.
20. O Timotee, lucrul cel încredințat ție păzește’l, depărtându-te de glasurile deșarte, cele spurcate, și de vorbele cele protivnice ale științei cei cu nume mincinos.
21. Cu care unii lăudându-se, întru credință au rătăcit. Darul cu tine, Amin.
Cea întâia către Timotei s’a scris dela Laodichia, care este mitropolie a Frighiei Pacatianei.