Biblia 1914/1 Petru
CAP. 1.
[modifică]
Petru apostol al lui Iisus Hristos, nemernicilor celor aleși ai risipirei Pontului, Galatiei, Capadochiei, Asiei și Vitiniei.
2. După cea mai înainte cunoștință a lui Dumnezeu Tatălui, întru sfințirea Duhului, spre ascultarea și stropirea sângelui lui Iisus Hristos; dar vouă, și pace să se înmulțească.
3. Bine este cuvântat Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, carele după mare mila sa a doua oară ne-au născut pre noi spre nădejde vie prin învierea lui Iisus Hristos din morți.
4. Spre moștenire nestricăcioasă și nespurcată și neveștejită, păzită în ceruri pentru voi.
5. Cari sunteți păziți cu puterea lui Dumnezeu prin credință spre mântuire gata a se arătà în vremea de apoi.
6. Întru care vă bucurați acum puțin, de se cuvine, necăjiți fiind întru multe feluri de ispite.
7. Ca lămurirea credinței voastre, cea cu mult mai scumpă decât aurul cel pieritor, și prin foc lămurit, să se afle spre laudă și cinste și slavă întru arătarea lui Iisus Hristos;
8. Pre carele nevăzându’l, iubiți; întru carele acum nu privind, ci crezând, vă bucurați cu bucurie negrăită și prea slăvită;
9. Luând sfârșitul credinței voastre, mântuirea sufletelor.
10. Pentru care mântuire au căutat și au cercat prorocii, cari au prorocit de harul ce era să vie spre voi.
11. Cercetând, în care și în ce fel de vreme le arătà Duhul lui Hristos, care erà întru dânșii, mai înainte mărturisind de patimile lui Hristos și de slavele cele după aceea.
12. Cărora s’au descoperit, că nu lor însuși, ci nouă slujiau acestea, care acum s’au vestit vouă prin cei ce bine au vestit vouă întru Duhul Sfânt cel trimes din cer; spre care doresc îngerii să privească.
13. Pentru aceea încingând mijloacele cugetului vostru, trezindu-vă, desăvârșit nădăjduiți spre harul, care se aduce vouă prin arătarea lui Iisus Hristos;
14. Ca fiii ascultării, neprefăcându-vă cu poftele cele mai dinainte ale necunoștinței voastre.
15. Ci după sfântul carele v’a chemat pre voi, și voi fiți sfinți întru toată petrecerea;
16. Căci scris este: fiți sfinți, că eu sfânt sunt.
17. Și dacă chemați Tată pre cel ce judecă fără de alegerea fețelor după lucrul fiecăruia, întru frică vremea vieței voastre să o petreceți;
18. Știind că nu cu argint sau cu aur care se strică, v’ați izbăvit de petrecerea voastră cea deșartă, care erà dela părinți dată;
19. Ci cu scumpul sânge al lui Hristos, ca al unui miel nevinovat și nespurcat;
20. Care erà cunoscut mai înainte de întemeierea lumei, dar s’au arătat în anii cei mai de apoi pentru voi
21. Cei ce printr’însul ați crezut întru Dumnezeu, carele l-au învieat pre el din morți, și i-au dat lui slavă; ca credința voastră și nădejdea să fie întru Dumnezeu.
22. Curățind sufletele voastre cu ascultarea adevărului prin Duhul, spre nefățarnică iubire de frați, din inimă curată iubiți-vă unul pre altul cu deadinsul;
23. Fiind născuți a doua oară, nu din sămânță stricăcioasă, ci din nestricăcioasă, prin cuvântul lui Dumnezeu celui viu și carele petrece în veac
24. Pentrucă tot trupul este ca iarba, și toată mărirea omului ca floarea ierbei. Uscatu-s’a iarba, și floarea ei a căzut;
25. Iar cuvântul Domnului rămâne în veac. Și acesta este cuvântul cel ce bine s’au vestit întru voi.
CAP. 2.
[modifică]
Deci lepădând toată răutatea și tot vicleșugul și fățărniciile și pismele și toate clevetirile,
2. Ca niște prunci de curând născuți să iubiți laptele cel cuvântător și fără de vicleșug, ca printr’însul să creșteți spre mântuire,
3. De vreme ce ați gustat că este bun Domnul.
4. Către carele apropiindu-vă, cela ce este piatra cea vie, de oameni cu adevărat nebăgată în seamă, iar la Dumnezeu aleasă și scumpă.
5. Și voi înși-vă ca niște pietre vii, vă zidiți casă duhovnicească, preoție sfântă, ca să aduceți jertfe duhovnicești, plăcute lui Dumnezeu prin Iisus Hristos.
6. Pentrucă scris este în scriptură: iată pun în Sion piatră în capul unghiului aleasă, scumpă; și cela ce va crede întru dânsa, nu se va rușinà.
7. Drept aceea, vouă celor ce credeți, cinstea; iar celor necredincioși, piatra care nu o au băgat în seamă ziditorii, aceasta s’a făcut în capul unghiului,
8. Și piatră de poticnire și piatră de sminteală, de care se poticnesc cei ce nu se pleacă cuvântului; spre care și puși sunt.
9. Iar voi, rod ales, preoție împărătească, neam sfânt, norod spre câștigare; ca să vestiți bunătățile celui ce v’au chemat pre voi dintru întunerec la minunata sa lumină;
10. Cari odinioară nu erați norod, iar acum norodul lui Dumnezeu; cari erați nemiluiți, iar acum miluiți.
11. Iubiților, rogu-vă ca pre niște nemernici și streini, să vă feriți de poftele cele trupești, care se ostesc asupra sufletului;
12. Petrecerea voastră avându-o bună întru neamuri, ca întru care vă clevetesc pre voi ca pre niște făcători de rău, din faptele voastre cele bune, văzând, să slăvească pre Dumnezeu în ziua cercetărei.
13. Deci supuneți-vă la toată omeneasca zidire pentru Domnul; ori împăratului, ca celui ce este mai pre sus;
14. Ori domnilor, ca celor ce sunt de el trimiși spre izbânda făcătorilor de rău și spre lauda făcătorilor de bine.
15. Că așà este voea lui Dumnezeu, ca bine făcând, să înfrânați necunoștința oamenilor celor fără de minte;
16. Ca cei slobozi și nu ca și cum ați aveà slobozenia acoperemânt răutăței, ci ca robii lui Dumnezeu.
17. Pre toți cinstiți. Frăția iubiți. De Dumnezeu vă temeți. Pre împăratul cinstiți.
18. Slugile, supuindu-vă cu toată frica stăpânilor, nu numai celor blânzi și buni, ci și celor năsilnici.
19. Pentrucă aceasta este plăcut înaintea lui Dumnezeu de rabdă cinevà scârbă pentru știința lui Dumnezeu, pătimind cu nedreptate.
20. Că ce laudă este, dacă greșind și pedepsindu-vă, veți răbdà? Ci dacă bine făcând și pătimind, veți răbdà, aceasta este dar înaintea lui Dumnezeu.
21. Că spre aceasta v’ați chemat, că și Hristos au pătimit pentru noi, nouă lăsându-ne pildă, ca să urmați urmelor lui;
22. Carele păcat n’au făcut, nici s’a aflat vicleșug în gura lui;
23. Carele ocărându-se, împrotivă n’au ocărît, pătimind, n’au îngrozit, ci dà celui ce judecă cu dreptul.
24. Carele păcatele noastre însuș le-au ridicat în trupul său pre lemn, ca păcatelor murind să viețuim dreptăței, cu a cărui rană v’ați vindecat.
25. Că ierați ca niște oi rătăcite, ci v’ați întors acum la păstorul și păzitorul sufletelor voastre.
CAP. 3.
[modifică]
Așijderea și femeile, plecându-vă bărbaților voștri, că deșì nu se pleacă oarecarii cuvântului, prin vieața femeilor fără de cuvânt să se dobândească;
2. Văzând vieața voastră cea dimpreună curată întru frică.
3. A căror podoabă să fie nu cea din afară a împletirei părului și a înfășurăturei aurului, sau a îmbrăcămintei hainelor;
4. Ci omul cei ascuns al inimei întru nestricăciunea duhului celui blând și lin, care este înaintea lui Dumnezeu de mult preț.
5. Că așà odinioară și sfintele femei, care nădăjduiau întru Dumnezeu, se împodobiau pre sine, plecându-se bărbaților lor.
6. Precum Sarra ascultà pre Avraam, domn pre acela chemându’l; căreea v’ați făcut fiice, făcând bine, și netemându-vă de nici o frică.
7. Bărbații așijderea împreună lăcuind cu femeile lor cu cunoștință, ca unui vas mai slab celui femeesc dându-le cinste, ca și celor împreună moștenitoare darului vieței; ca să nu se curmeze rugăciunile voastre.
8. Iar la sfârșit, toți să fiți cu un gând, milostivi, iubitori de frați, îndurători, blânzi, smeriți;
9. Nerăsplătind rău pentru rău, sau ocară pentru ocară; ci împrotivă binecuvântând; știind că spre aceasta sunteți chemați, ca să moșteniți blagosloveniea.
10. Că cela ce voește să iubească vieața și să vază zile bune, să’și oprească limba sa dela rău, și buzele sale ca să nu grăiască vicleșug;
11. Să se depărteze dela rău, și să facă bine; să caute pacea și s’o urmeze pre ea.
12. Pentrucă ochii Domnului sunt spre cei drepți, și urechile lui spre rugăciunea lor, iar fața Domnului asupra celor ce fac rele.
13. Și cine este cel ce va face vouă rău, de veți fi următori binelui?
14. Că de și veți pătimì pentru dreptate, fericiți veți fi, iar de îngrozirea lor să nu vă temeți, nici să vă turburați;
15. Ci pre Domnul Dumnezeu să’l sfințiți întru inimele voastre, și să fiți gata pururea spre răspuns la tot cel ce vă întreabă pre voi cuvânt pentru nădejdea cea întru voi, însă cu blândețe și cu frică.
16. Având știință bună; ca întru ceia ce vă clevetesc pre voi, ca pre niște făcători de rău, să se rușineze cei ce grăesc de rău vieața voastră cea bună întru Hristos.
17. Că mai bine este făcând cele bune, de este așà voea lui Dumnezeu, a pătimì, decât făcând cele rele.
18. Pentrucă și Hristos odată pentru păcate au pătimit, cel drept pentru cei nedrepți, ca pre noi să ne aducă la Dumnezeu, omorându-se cu trupul și înviind cu Duhul.
19. Întru care și duhurilor ce erau în temniță pogorându-se, au propoveduit;
20. Celor ce fuseseră odinioară necredincioase, când așteptau îndelungă răbdarea lui Dumnezeu în zilele lui Noe, făcându-se corabia, întru care puține, adică opt suflete s’au mântuit de apă.
21. A căreia lucrul cel închipuit, botezul și pre noi ne mântuește, (nu lepădarea spurcăciunei celei trupești, ci întrebarea științei celei bune către Dumnezeu), prin învierea lui Iisus Hristos;
22. Care este deadreapta lui Dumnezeu, după ce s’au suit la cer; plecându-se lui îngerii și stăpânirile și puterile.
CAP. 4.
[modifică]
Hristos dar pătimind pentru noi cu trupul, și voi după acelaș gând vă înarmați; pentrucă cela ce au pătimit cu trupul, au încetat despre păcat;
2. Ca să nu mai viețuiască cealaltă vreme în trup poftelor omenești, ci după voea lui Dumnezeu.
3. Că destul ne este nouă, celor ce în vremea cea trecută a vieței am făcut voea păgânească, umblând întru necurății, întru pofte, întru beții, întru ospețe, întru băuturi și întru urîte slujiri idolești;
4. Întru care se minunează căci nu vă adunați voi la aceeaș turburare a curviei, hulind.
5. Cari vor dà seama la cel ce este gata să judece pre cei vii și pre cei morți.
6. Că spre aceasta și morților s’au binevestit, ca să se judece cu trupul după om, și să vieze după Dumnezeu cu duhul.
7. Și sfârșitul tuturor s’a apropiat; deci fiți cu întreagă înțelepciune, și priveghiați întru rugăciuni.
8. Iar mai înainte de toate, unul spre altul dragoste cu osârdie având, căci dragostea acopere mulțime de păcate.
9. Iubitori de streini fiți între voi fără de cârtire.
10. Fiecare precum a luat dar, între voi cu aceia slujind, ca niște buni iconomi ai darului celui de multe feluri ai lui Dumnezeu.
11. De grăește cinevà, ca cuvintele lui Dumnezeu; de slujește cinevà, ca din puterea care o dă Dumnezeu, ca întru toate să se slăvească Dumnezeu prin Iisus Hristos, căruia este slava și stăpânirea în vecii vecilor, Amin.
12. Iubiților, nu vă mirați de aprinderea care este întru voi, care se face vouă spre ispită, ca și cum s’ar întâmplà vouă cevà strein;
13. Ci pentrucă vă faceți părtași patimilor lui Hristos, bucurați-vă; ca și întru arătarea slavei lui să vă bucurați, veselindu-vă.
14. De sunteți ocărîți pentru numele lui Hristos, fericiți sunteți; căci duhul slavei și al lui Dumnezeu preste voi odihnește; după aceea se hulește, iar după voi se proslăvește.
15. Iar nimeni din voi să nu pătimească ca un ucigaș, sau fur sau făcător de rău, sau ca un ispititor de lucruri streine.
16. Iar dacă pătimește ca un creștin, să nu se rușineze; ci să proslăvească pre Dumnezeu în partea aceasta.
17. Căci vremea este a se începe judecata dela casa lui Dumnezeu; iar dacă este întâiu dela noi, care este sfârșitul celor ce se împrotivesc evangheliei lui Dumnezeu?
18. Și de vreme ce dreptul abià se mântuește, cel necredincios și păcătos unde se va arătà?
19. Pentru aceea și cei ce pătimesc după voea lui Dumnezeu, ca credinciosului Ziditor să’și încredințeze sufletele sale, prin fapte bune.
CAP. 5.
[modifică]
Pre presviterii cei dintru voi îi rog, ca cel ce sunt împreună presviter și mărturisitor al patimilor lui Hristos, și părtaș al slavei celei ce va să se descopere:
2. Păstoriți turma lui Dumnezeu cea dintru voi, purtând grija de dânsa, nu cu sila, ci de voie, nu cu agoniseli urîte, ci cu osârdie;
3. Nici ca și cum ați stăpânì preste cliruri, ci pilde făcându-vă turmei.
4. Și când se va arătà mai marele păstorilor, veți luà cununa slavei cea neveștejită.
5. Așijderea și voi cei tineri, plecați-vă celor bătrâni. Și toți unul altuia plecându-vă, smerita cugetare să agonisiți; de vreme ce Dumnezeu celor mândri le stă împrotivă, iar celor smeriți le dă har.
6. Drept aceea, smeriți-vă supt mâna cea tare a lui Dumnezeu, ca să vă înalțe pre voi în vreme.
7. Toată grija voastră aruncând spre dânsul; că acela se grijește pentru voi.
8. Fiți trezi, priveghiați; pentrucă protivnicul vostru diavolul, ca un leu răcnind, umblă căutând pre cine să înghiță;
9. Căruia stați împrotivă întăriți fiind în credință, știind că aceleași patimi se întâmplă frățimei voastre cei din lume.
10. Iar Dumnezeul a tot harul, carele ne-au chemat la slava sa cea veșnică prin Hristos Iisus, acela pre voi, cari ați pătimit puțin, să vă facă desăvârșit, să vă întărească, să vă facă puternici, să vă întemeeze.
11. Aceluia slava și stăpânirea în vecii vecilor, Amin.
12. Prin Siluan, vouă credinciosul frate, precum socotesc, puțin am scris, îndemnându-vă și mărturisind că acesta este darul cel adevărat al lui Dumnezeu întru care stați.
13. Închină-se vouă biserica din Vavilon, cea împreună aleasă; și Marcu fiul meu.
14. Închinați-vă unul altuia cu sărutare a dragostei. Pace vouă tuturor celor întru Hristos Iisus, Amin.