Biblia 1914/1 Macavei
CAP. 1.
[modifică]
Și a fost după ce a bătut Alexandru Machidoneanul feciorul lui Filip, care a ieșit din pământul Chitimului, și a bătut pre Darie împăratul Perșilor și al Midilor, și a împărățit în locul lui, întâiu preste grecime.
2. Și a făcut răsboaie multe, și a biruit cetăți multe, și a tăiat pre împărații pământului.
3. Și a trecut până la marginile pământului, și a luat prăzi dela neamuri multe, și s’a alinat pământul înaintea lui.
4. Și s’a înălțat, și s’a ridicat inima lui, și a adunat putere și oștire tare foarte.
5. Și a stăpânit țări și neamuri, și tirani, și i-au fost lui supt bir.
6. Și după aceasta a căzut pre pat, și a cunoscut că va să moară.
7. Și a chemat pre slugile sale cele cinstite, care cu sine erau crescuți din tinerețe, și le-a împărțit lor împărățiea sa, încă fiind viu.
8. Și a împărățit Alexandru ani doisprezece, și a murit.
9. Și au stăpânit slugile lui fieștecare la locul său.
10. Și au pus toți steme după ce a murit el, și fiii lor după dânșii ani mulți, și s’au înmulțit răutățile pre pământ.
11. Și a ieșit dintr’înșii o rădăcină păcătoasă Antioh Epifan, feciorul lui Antioh împăratul, care fusese la Roma zălog, și a împărățit în anul o sută treizeci și șapte al împărăției Grecilor.
12. În zilele acelea ieșit-au din Israil niște fii fărădelege, și au îndemnat pre mulți zicând:
13. Să mergem și să facem legătură cu neamurile cele dimprejurul nostru, că de când ne-am despărțit de ei, ne-au aflat pre noi multe răutăți.
14. Și s’a părut bun cuvântul înaintea ochilor lor.
15. Și s’au îndemnat oare cari din popor și s’au dus la împăratul și le-a dat lor putere a face dreptățile neamurilor.
16. Și a zidit școală în Ierusalim după legile neamurilor.
17. Și nu s’au tăiat împrejur, și s’au depărtat de legea cea sfântă, și s’au împreunat cu neamurile, și s’au vândut a face rău.
18. Și s’a gătit împărăția înaintea lui Antioh și a gândit a împărățì Eghipetul, ca să împărățească preste amândouă împărățiile.
19. Și a intrat în Eghipet cu gloată grea, cu care și cu Elefanți și cu călăreți și cu corăbii multe.
20. Și a rânduit răsboiu asupra lui Ptolomeu împăratul Eghipetului, și s’a înfrânt Ptolomeu de fața lui și a fugit, și au căzut mulți răniți.
21. Și a cuprins cetățile cele tari în pământul Eghipetului și a luat prăzile pământului Eghipetului.
22. Și s’a întors Antioh după ce a bătut Eghipetul în anul o sută patruzeci și trei.
23. Și s’a suit asupra lui Israil și a Ierusalimului, cu popor mult și a intrat în Biserică cu mândrie și a luat jertfelnicul cel de aur și sfeșnicul luminei și toate vasele ei și masa punerii înainte și căușile și năstrăpile și cădelnițele cele de aur și catapeteasma și cununile și podoaba cea de aur, care erau în fața Bisericii, și le-a sfărâmat toate.
24. Și a luat argintul și aurul și vasele cele poftite și a luat vistieriile cele ascunse, care le-a aflat; și luându-le toate, s’a dus în pământul său.
25. Și a făcut ucidere de oameni și a grăit cu trufie mare.
26. Și a fost plângere mare întru Israil în tot locul.
27. Și au suspinat boierii și bătrânii, fecioarele și tinerii au slăbit, și frumusețea muierilor s’a schimbat.
28. Tot mirele a luat plângere și mireasa ceea ce ședeà în cămară a fost în jale.
29. Și s’a clătit pământul pentru cei ce lăcuiau pre dânsul și toată casa lui Iacov s’a îmbrăcat cu rușine.
30. Și după doi ani de zile trimis-a împăratul pre cel mai mare preste biruri în cetățile Iudei și a venit în Ierusalim cu mulțime mare.
31. Și a grăit către dânșii cuvinte de pace cu vicleșug, și i-au crezut lui.
32. Și a căzut asupra cetății fără de veste și o a lovit pre ea cu rană mare și a pierdut popor mult dintru Israil.
33. Și au prădat cetatea și o au ars cu foc, și au surpat casele și zidurile ei primprejur.
34. Și au robit muieri și prunci, și vite au stăpânit.
35. Și au zidit cetatea lui David cu zid mare și tare și cu turnuri tari și le-au fost lor apărare.
36. Și au pus acolo neam păcătos, bărbați fărădelege, și s’au întărit întru ea.
37. Și au pus arme și hrană, și adunând prăzile Ierusalimului le-au pus acolo.
38. Și au fost ca un laț mare, și vicleșug sfințeniei și diavol rău lui Israil pururea.
39. Și au vărsat sânge nevinovat împrejurul sfințeniei și au spurcat sfințeniea.
40. Și au fugit cei ce lăcuiau în cetatea Ierusalimului pentru ei, și s’a făcut lăcaș streinilor, și s’a făcut streină fiilor săi, și pruncii ei o au părăsit pre ea.
41. Sfințeniea ei s’a pustiit ca pustiea, praznicele ei s’au întors în jale, sâmbetele ei întru batjocură, cinstea ei întru defăimare.
42. După mărirea ei s’a înmulțit necinstea ei, și înălțimea ei s’a întors în plângere.
43. Și a scris împăratul Antioh la toată împărățiea sa, să fie toți un popor, și să părăsească fiecare legea sa.
44. Și au primit toate neamurile cuvântul împăratului.
45. Și mulți din Israil au cuprins slujba lui și au jertfit idolilor și au spurcat sâmbăta.
46. Și a trimis împăratul cărți prin mâinele solilor în Ierusalim și în cetățile Iudeii, poruncind să umble după legile cele streine ale pământului.
47. Și să oprească arderile de tot și jertfa și turnarea din sfințenie.
48. Și să spurce sâmbetele și sărbătorile.
49. Și să spurce sfințeniea și pre cei sfinți.
50. Să zidească jertfelnice și capiști și casă de idoli, și să jertfească cărnuri de porc și de vite necurate.
51. Și să’și lase pre fiii săi netăeți împrejur, și să spurce sufletele lor cu toată necurățiea și pângăriciunea, ca să uite legea și să schimbe toate îndreptările.
52. Iar care nu va face după cuvântul împăratului, să moară.
53. După toate cuvintele acestea a scris la toată împărăția sa, și a pus luători de seamă preste tot poporul.
54. Și a poruncit cetățenilor Iudeii să jertfească din cetate în cetate.
55. Și s’au adunat la ei mulți din popor, toți cari au părăsit legea Domnului, și au făcut rele pre pământ.
56. Și au pus pre Israil întru ascunsuri, în toată scăparea lor.
57. Iar în ziua a cincisprezecea a lunii lui Haselev, în anul o sută patruzeci și cinci, a zidit spurcăciunea pustiirii pre altar lui Dumnezeu, și în cetățile Iudei împrejur au zidit capiști.
58. Și înaintea ușilor caselor și în uliți tămâiau.
59. Și cărțile legii, care le-au aflat, le-au ars cu foc stricându-le de tot.
60. Și ori unde se aflà la cinevà cartea legii, și ori cine țineà legea, acela din porunca împăratului se omorà.
61. Cu puterea sa făceà așà Israiltenilor, cari se aflau în toată luna și luna în cetăți.
62. Și în douăzeci și cinci ale lunei, au jertfit pre jertfelnicul, care erà deasupra altarului.
63. Și pre muierile care’și tăiase împrejur pre fiii lor, le-au omorît după poruncă.
64. Și pre prunci i-au spânzurat de grumazii lor, și casele lor le-au prădat, și pre cei ce i-au tăiat împrejur i-au omorît.
65. Iar mulți din Israil s’au întărit, și au pus întru sine, ca să nu mănânce necurat.
66. Și mai bine au voit a murì, decât a se pângărì cu mâncări spurcate, și a spurcà legea cea sfântă, și au murit.
67. Și s’a făcut mânie mare asupra lui Israil foarte.
CAP. 2.
[modifică]
În zilele acelea sculatu-s’a Matatia fiul lui Ioan al lui Simeon preotul din fiii lui Ioariv dela Ierusalim, și a șezut în Modin.
2. Și aveà el cinci feciori: pre Ionan care se porecleà Gadis,
3. Pre Simon, care se numeà Tasì,
4. Pre Iuda, care se numeà Macaveiu,
5. Pre Eleazar, care se numeà Avaran,
6. Pre Ioanatan, care se numeà Apfus.
7. Și văzând blasfemiile, care se făceau în Iuda și în Ierusalim,
8. A zis: vai mie! Pentruce m’am născut a vedeà zdrobirea poporului meu și zdrobirea cetății cei sfinte, și a ședeà acolo, când s’a dat în mâinile vrăjmașilor,
9. Și cele sfinte în mâinile streinilor, făcutu-s’a Biserica ei ca un bărbat fără de cinste.
10. Vasele mărirei ei s’au dus în robie, omorîtu-s’au pruncii ei în uliță, tinerii ei cu sabiea vrăjmașului.
11. Care neam n’a moștenit împărăția ei, și n’a stăpânit prăzile ei?
12. Toată podoaba ei s’a luat, în loc de slobodă, s’a făcut roabă.
13. Și iată sfintele noastre, și frumusețea noastră și mărirea noastră s’au pustiit, și le-au spurcat pre ele neamurile.
14. Pentruce să trăim mai mult? Și ș’au rupt Matatia și fiii lui hainele lor, și s’au îmbrăcat cu saci, și au plâns foarte.
15. Și au venit cei trimiși dela împăratul, cari sileau pre cei din cetatea Modin să părăsească pre Dumnezeu, și să jertfească.
16. Și mulți din Israil au mers la ei; iar Matatia și fiii lui s’au adus.
17. Și răspunzând cei dela împăratul, au zis lui Matatia: boier mare ești și mărit în cetatea aceasta, și întărit cu fii și cu frați.
18. Acum dar vino întâiu, și fă porunca împăratului, precum au făcut toate neamurile, și bărbații lui Iuda, cei ce au rămas în Ierusalim, și vei fì tu și casa ta dintre prietinii împăratului, și tu și fiii tăi vă veți mări cu argint și cu aur și cu daruri multe.
19. Și răspunzând Matatia, a zis cu glas mare: măcar de și toate neamurile împărăției, și cele din casa împăratului vor ascultà de el și de poruncile lui, și se vor depărtà fiecare dela închinăciunea părinților lor,
20. Iar eu și feciorii mei și frații mei, vom umblà întru așezământul legii părinților noștri.
21. Milostiv fie nouă Dumnezeu, ca să nu lăsăm legea și îndreptările lui.
22. De cuvintele împăratului nu vom ascultà, ca să trecem slujba noastră la dreapta sau la stânga.
23. Și după ce a încetat a grăì cuvintele acestea, a venit un bărbat evreu înaintea tuturor să jertfească în capiștea cea din Modin, după porunca împăratului.
24. Și a văzut Matatia, și s’a aprins de râvnă, și s’au cutremurat rărunchii lui, și s’a aprins de mânie după judecată, și alergând, l-a junghiat pre el pre jertfelnic.
25. Și pre omul împăratului, care sileà să jertfească, l-a omorît întru aceiași vreme, și jertfelnicul l-a stricat.
26. Și s’a aprins de râvna legei, precum a făcut Finees lui Zamvrì feciorul lui Salom.
27. Și a strigat Matatia în cetate cu glas mare, zicând: tot cel ce are râvna legei, și se ține de legătură, să vie după mine.
28. Și au fugit el și fiii lui la munți, și au lăsat toate câte au avut în cetate.
29. Atunci s’au pogorît mulți, căutând dreptate și judecată în pustie.
30. Să șează acolo ei și fiii lor și muierile lor și vitele lor, pentrucă s’au înmulțit preste ei răutățile.
31. Și s’a spus oamenilor împăratului și ostașilor, cari erau în Ierusalim cetatea lui David, că s’au dus oamenii, cari nu țin porunca împăratului, în locuri ascunse în pustie.
32. Și au alergat după ei mulți, și ajungându’i, au tăbărît asupra lor și au făcut asupra lor răsboiu în ziua sâmbetelor.
33. Și au zis către ei: ajungă-vă până acum! Ieșiți și faceți după cuvântul împăratului, și veți trăi!
34. Iar ei au zis: nu vom ieșì, nici vom face cuvântul împăratului, ca să spurcăm ziua sâmbetei.
35. Și au sârguit asupra lor cu răsboiu.
36. Ci nu le-au răspuns lor, nici piatră n’au aruncat asupra lor, nici au astupat ascunsurile, zicând:
37. Să murim toți întru nevinovăția noastră, și va mărturisì pentru noi cerul și pământul, că fără de judecată ne pierdeți pre noi.
38. Și s’au sculat cu răsboiu asupra lor sâmbăta, și au murit ei și muierile lor și fiii lor și vitele lor, ca la o mie de suflete de oameni.
39. Și a înțeles Matatia și prietinii lui, și au plâns pentru ei foarte.
40. Și a zis fiecare către aproapele său: de vom face toți cum au făcut frații noștri, și nu vom dà răsboiu asupra neamurilor acestora pentru sufletele și dreptățile noastre, acum cât mai curând ne vor pierde de pre pământ.
41. Și s’au sfătuit în ziua aceea, zicând: tot omul care va venì asupra noastră cu răsboiu sâmbăta, să dăm răsboiu asupra lui, și să nu murim toți, precum au murit frații noștri în ascunsuri.
42. Atunci s’a strâns la ei adunarea Asideilor tari la putere din Israil, tot cel ce voià legea.
43. Și toți cei ce fugeau de rele, s’au adaos la ei, și s’au făcut lor spre întărire.
44. Și au adunat oștire, și au bătut pre cei păcătoși cu mâniea sa, și pre bărbații cei fărădelege cu urgia sa, și cei rămași au fugit la neamuri ca să scape.
45. Și au încunjurat Matatia și prietinii lui și au stricat jertfelnicile lor.
46. Și au tăiat împrejur pre pruncii cei netăieți împrejur, câți au aflat în hotarele lui Israil cu tărie.
47. Și au gonit pre fiii trufiei, și s’a sporit lucrul în mâinile lor.
48. Și au scos legea din mâinile neamurilor și din mâinile împăraților, și n’au dat corn păcătosului.
49. Și s’au apropiat zilele lui Matatia să moară și a zis fiilor săi: acum s’au întărit trufiea și certarea și vremea sfârșitului și urgia mâniei.
50. Acum dar fiilor, râvnitori fiți legei, și dați sufletele voastre pentru legătura părinților noștri.
51. Aduceți-vă aminte de lucrurile părinților noștri, care le-au făcut întru neamurile sale, și veți luà mărire mare și nume veșnic.
52. Avraam, au nu întru ispită s’a aflat credincios, și s’a socotit lui spre dreptate?
53. Iosif în vremea necazului său a păzit porunca și s’a făcut domn Eghipetului.
54. Finees tatăl nostru a răvnit răvnirea și a luat legătura preoției cei veșnice.
55. Isus plinind cuvântul, s’a făcut judecător în Israil.
56. Halev, pentrucă a mărturisit întru adunare, a luat moștenirea pământului.
57. David cu mila lui a moștenit scaunul împărăției în veacul veacului.
58. Ilie râvnind râvna legei, s’a luat în sus până în cer.
59. Anania, Azaria și Misail crezând, s’au mântuit din para focului.
60. Daniil întru nevinovăția sa s’a mântuit din gurile leilor.
61. Și așà socotiți întru fiecare neam și neam, că toți cei ce nădăjduesc într’însul nu vor slăbì.
62. Și de cuvintele omului păcătos să nu vă temeți, că mărirea lui este gunoiu și viermi.
63. Astăzi se înalță și mâine nu se va aflà, că s’a întors în țărâna sa, și gândirea lui a pierit.
64. Drept aceea voi fiilor, întăriți-vă și vă îmbărbătați în lege, că într’însa vă veți mărì.
65. Și iată Simeon fratele vostru, știu că om de sfat este, de el să ascultați în toate zilele, acesta vă va fì vouă în loc de tată.
66. Și Iuda Macaveul, care este cu putere tare din tinerețile sale, acesta va fì căpetenie oștirei, ca să faceți răsboiu asupra popoarelor.
67. Și voi aduceți la voi pre toți făcătorii legei, și izbândiți izbânda poporului vostru.
68. Răsplătiți răsplătire neamurilor, și luați aminte la poruncile legei.
69. Și bine i-a cuvântat pre ei, și s’a adaos la părinții săi, și a murit în anul o sută patruzeci și șase.
70. Și l-au îngropat pre el fiii lui în mormânlurile părinților săi în Modin, și l-a plâns pre el tot Israilul cu plângere mare.
CAP. 3.
[modifică]
Și s’a sculat Iuda, care s’a chemat Macaveiu, fiul lui în locul lui.
2. Și ajutându’i toți frații lui și toți câți se lipise de tatăl lui, au bătut răsboiul lui Israil cu veselie.
3. Și a făcut mărire poporului său, și s’a îmbrăcat cu zaua ca un uriaș, și s’a încins cu armele sale cele de răsboiu, și a întărit răsboaie apărând tabăra cu sabie.
4. Și s’a asemănat leului întru lucrurile sale, și ca un pui de leu răcnind la vânat.
5. Și a gonit pre cei fărădelege certându’i, și pre cei ce turburau pre poporul său, i-a ars cu foc.
6. Și s’au tras toți cei fărădelege de frica lor, și toți lucrătorii fărădelegei împreună s’au turburat, și s’a sporit mântuirea în mâna lui.
7. Și a amărît împărați mulți, și a veselit pre Iacov cu faptele sale, și până în veac pomenirea lui întru binecuvântare.
8. Și trecând prin cetățile Iudei, a pierdut pre cei necredincioși dintr’însele, și a întors mâniea de către Israil.
9. Și s’a vestit până la marginile pământului, și a adunat pre cei ce piereau.
10. Și a adunat Apolonie neamuri, și dela Samariea putere mare, ca să deà răsboiu asupra lui Israil.
11. Și a înțeles Iuda, și a ieșit înaintea lui, și l-a bătut pre el, și l-a omorît, și mulți au căzut răniți, iar ceilalți au fugit.
12. Și a luat prăzile lor, și sabiea lui Apolonie o a luat Iuda, și cu aceea a făcut răsboiu în toate zilele.
13. Și auzind Siron mai marele puterii Siriei, că a strâns Iuda adunare și ceata credincioșilor cu sine și acelor ce ies la răsboiu, a zis:
14. Face-voiu mie nume, și mă voiu mărì întru împărăție, și voiu bate pre Iuda și pre cei ce sunt cu el, și pre cei ce n’ascultă de cuvântul împăratului.
15. Și a adaos a se suì, și s’a suit cu el tabăra necuraților cea tare, ca să’i ajute lui, și să facă izbândă asupra fiilor lui Israil.
16. Și când s’a apropiat la suirea Vetoronului, a ieșit Iuda înaintea lui cu puțini.
17. Și văzând că vine tabăra întru întâmpinarea lor, au zis către Iuda: cum noi puțini vom puteà să dăm răsboiu la atâta mulțime tare? Și noi am slăbit ajunând astăzi.
18. Și a zis Iuda: lesne este a se închide mulți în mâinile celor puțini, și nu este osebire înaintea Dumnezeului cerului a mântuì cu mulți, au cu puțini.
19. Că nu întru mulțimea oștirei este biruința răsboiului, ci din cer este puterea.
20. Aceia vin asupra noastră cu semeție multă și cu fărădelege, ca să ne piarză pre noi și pre muierile noastre și pre fiii noștri, ca să ne prade pre noi;
21. Iar noi ne răsboim pentru sufletele noastre și pentru legile noastre.
22. Și însăși Domnul îi va zdrobì pre ei de către fața voastră, și voi nu vă veți teme de ei.
23. Și după ce a încetat a grăì, au sărit asupra lor fără de veste, și s’a surpat Siron și tabăra lui înaintea lui.
24. Și i-au gonit pre ei la pogorâșul Vetoronului până la câmp, și au căzut dintru ei ca vr’o opt sute de bărbați, iar ceilalți au fugit la pământul Filistimului.
25. Și a început frica lui Iuda și a fraților lui și spaima a cădeà preste neamurile cele din prejurul lor.
26. Și a ajuns până la împăratul numele lui, și de răsboaele lui Iuda vorbeau toate neamurile.
27. Iar după ce a auzit Antioh împăratul cuvintele acestea, s’a mânieat cu iuțime, și trimițând a adunat toate oștirile împărăției sale, tabără mare foarte.
28. Și deschizând cămara sa, a dat lefi ostașilor lui pre un an, și le-a poruncit lor întru un an să fie gata la toată treaba.
29. Iar dacă a văzut că s’a sfârșit argintul din vistierii, și birurile țării sunt puține pentru împerecherea și rana ce a făcut pre pământ, stricând legile care au fost din zilele cele dintâiu,
30. S’a temut, ca nu cumvà să nu aibă ca o dată, și a douaoară cheltuieli și daruri, care dăduse mai ’nainte cu mână largă, cât a întrecut cu dăruirea pre toți împărații cei ce au fost mai ’nainte de el.
31. Și se îndoià cu sufletul său foarte, și s’a sfătuit să meargă la Persida, și să ià dăjdiile țărilor, și să adune argint mult.
32. Și a lăsat pre Lisie, om mărit și de neam împărătesc, mai mare preste lucrurile împăratului dela rîul Eufratului până la hotarile Eghipetului.
33. Și să crească pre Antioh fiul lui până ce se va întoarce el.
34. Și i-a dat lui jumătate din oștire și elefanții, și i-a poruncit lui despre toate lucrurile, care a voit, și de lăcuiiorii Iudeii și ai Ierusalimului.
35. Ca să trimiță asupra lor oștire să zdrobească și să nimicească tăriea lui Israil și rămășița Ierusalimului, și să piarză pomenirea lor din loc.
36. Și să așeze oameni de alt neam în toate hotarele lor, și să le deà cu sorți pământul lor.
37. Iar împăratul a luat cealaltă jumătate de oștire, care rămăsese, și s’a sculat dela Antiohia din cetatea împărăției sale în anul o sută patruzeci și șapte.
38. Și a trecut apa Eufratului, și mergeà prin țările cele de sus, și a ales Lisie pre Ptolomeu fiul lui Dorimen și pre Nicanor și pre Gorghie bărbați tari din prietinii împăratului.
39. Și a trimis cu ei patruzeci de mii de bărbați și șapte mii de călăreți, ca să vie în pământul Iudei, și să’l strice de tot, după cuvântul împăratului.
40. Și s’au sculat cu toată puterea lor și au venit și au tăbărît aproape de Emaum în pământul câmpiei.
41. Și au auzit neguțătorii țării numele lor, și au luat argint și aur mult foarte și slugi, și au venit la tabără, ca să ià pre fiii lui Israii robi.
42. Și s’a adaos la el puterea Siriei și a pământului celor de alt neam.
43. Și a văzut Iuda și frații lui că s’au înmulțit răutățile și oștirile tăbărăsc în hotarele lor, și au înțeles de cuvintele împăratului, care a poruncit să facă poporului spre pierdere și spre pierire.
44. Și a zis fiecare către aproapele său: să ridicăm surparea poporului nostru și să dăm răsboiu pentru poporul nostru și pentru cele sfinte.
45. Și s’a strâns adunarea, ca să fie gata la răsboiu și ca să se roage și să ceară milă și îndurări.
46. Și Ierusalimul erà nelăcuit ca o pustie, nu erà cine să intre și cine să iasă din cei născuți ai lui, și sfințeniea călcată și fiii celor de neam strein la marginea cetăței, și acolo erà sălașul neamurilor, și s’a luat bucuriea dela Iacov și s’au sfârșit fluerul și alăuta.
47. Și s’au adunat, și au venit la Masifà împreajma Ierusalimului, că locul rugăciunei lui Israil mai ’nainte erà la Masifà.
48. Și au postit în ziua aceea, și s’au îmbrăcat cu saci, și cenușe au pus pre capetele lor, și și-au rupt hainele lor.
49. Și au întins cărțile legii, de care cercà neamurile, ca să se scrie într’însele chipurile idolilor săi.
50. Și au adus hainele preoțești și cele întâiu născute și zeciuelele, și au pus înainte pre Nazareii cei ce plinise zilele lor.
51. Și au strigat cu glas mare la cer, zicând: ce vom face acestora, și unde îi vom duce pre ei?
52. Și sfintele tale s’au călcat și s’au spurcat și preoții tăi în plângere și în smerire.
53. Și iată neamurile s’au adunat asupra noastră, ca să ne piarză pre noi; tu știi cele ce gândesc ei asupra noastră.
54. Cum vom puteà stà împrotiva feții lor, de nu ne vei ajutà tu nouă? Și au trâmbițat cu trâmbițele și au strigat cu glas mare.
55. Și după aceasta a pus Iuda povățuitori poporului preste mii și preste sute, și preste cincizeci și preste zece.
56. Și a zis celor ce zideau case și celor ce’și logodise muieri și sădise vii și celor fricoși, să se întoarcă fiecare la casa sa după lege.
57. Și a purces tabăra, și a tăbărît la amiază zi a Emaumului.
58. Și a zis Iuda: încingeți-vă și vă faceți fii tari și fiți gata pre dimineață, ca să dați răsboiu asupra neamurilor acestora, care s’au adunat împrotiva noastră, ca să ne piarză pre noi și sfintele noastre.
59. Că mai bine este să murim noi în răsboiu, decât să vedem răutățile neamului nostru și ale sfintelor.
60. Iar precum va fì voea în cer, așà să fie.
CAP. 4.
[modifică]
Și a luat Gorghie cinci mii de bărbați și o mie de călăreți aleși, și a purces tabăra noaptea,
2. Ca să năvălească asupra taberii Evreilor și să’i lovească pre ei fără de veste, și fiii marginei erau lui povățuitori.
3. Și auzind Iuda, s’a sculat el și cei puternici, ca să lovească oștirea împăratului cea din Emaum.
4. Că încă erà risipită oștirea din tabără.
5. Și a venit Gorghie la tabăra Iudei noaptea, și pre nimeni n’a aflat, și i-a căutat pre ei în munți, că ziceà: fug aceștia de noi.
6. Și odată cu ziua s’a ivit Iuda în câmp cu trei mii de bărbați, însă platoșe și săbii n’aveau, precum le erà voea.
7. Și văzând tabăra neamurilor tare și înarmată și călărime împrejurul ei și aceștia învățați la răsboiu.
8. Și a zis Iuda bărbaților celor ce erau cu el: nu vă temeți de mulțimea lor, și de năvălirea lor nu vă înfricoșați.
9. Aduceți-vă aminte, cum s’au mântuit părinții noștri la marea Roșie, când i-a gonit pre ei Faraon cu putere multă.
10. Și acum să strigăm la cer, că doar se va milostivì spre noi, și’și va aduce aminte de legătura părinților noștri, și va zdrobì tabăra aceasta astăzi înaintea feții noastre.
11. Și vor cunoaște toate neamurile, că este cel ce mântuește și cel ce izbăvește pre Israil.
12. Și au ridicat cei de alt neam ochii lor, și i-au văzut pre ei viind înainte, și au ieșit din tabără la răsboiu.
13. Și au trâmbițat cei ce erau cu Iuda, și s’au lovit, și s’au surpat neamurile, și au fugit la câmp; iar cei din dărăpt toți au căzut în sabie.
14. Și i-au gonit pre ei până la Gamron și până la câmpii Idumeii și ai Azotului și ai Iamniei.
15. Și căzură dintr’înșii ca la trei mii de bărbați.
16. Și s’a întors Iuda și oștirea lui dela gonirea lor.
17. Și a zis către popor: să nu poftiți prăzile, că răsboiul este în preajma noastră, și Gorghie și oștirea lui în munte aproape de noi;
18. Ci stați acum asupra vrăjmașilor noștri, și dați răsboiu lor, și după aceea veți luà prăzile lor cu îndrăzneală.
19. Și încă grăind Iuda acestea, s’a ivit o parte oarecare privind din munte.
20. Și a văzut că s’a înfrânt, și cei ce sunt cu Iuda au aprins tabăra, că fumul, care se vedeà, arătà ce s’a făcut.
21. Și ei văzând acestea, s’au înfricoșat foarte, și văzând și tabăra lui Iuda la câmp gata de răsboiu,
22. Au fugit toți la pământul celor de alt neam.
23. Și s’a întors Iuda să prade tabăra; și a luat aur mult și argint și iachint și mohorît dela marea, și avuție mare.
24. Și întorcându-se, a lăudat și bine a cuvântat pre Dumnezeul cerului, că este bun, că în veac este mila lui.
25. Și s’a făcut mântuire mare lui Israil în ziua aceea.
26. Iar câți au scăpat din cei de alt neam, mergând au spus lui Lisie toate câte s’au întâmplat.
27. Iar el auzind s’a turburat și s’a mâhnit, că nu s’a făcut lui Israil cele ce a voit el, și nu s’a întâmplat cele ce i-a poruncit lui împăratul.
28. Iar în anul viitor a gătit Lisie bărbați aleși șasezeci de mii și cinci mii de călăreți, ca să bată Ierusalimul.
29. Și au venit la Idumeia, și au tăbărît la Vetsura, și a ieșit înaintea lor Iuda cu zece mii de bărbați.
30. Și văzând tabăra lor tare, s’au rugat zicând: bine ești cuvântat Mântuitorul lui Israil, cel ce ai zdrobit pornirea celui puternic prin mâna robului tău David, și ai dat tabăra celor de alt neam în mâinile lui Ionatan fiului lui Saul și a purtătorului lui de arme.
31. Închide tabăra aceasta în mâna poporului tău Israil, și să se rușineze cu puterea și cu călărimea lor.
32. Dă-le lor spaimă, și topește îndrăsnirea puterii lor, și să se clătească cu zdrobirea lor.
33. Oboară’i pre ei cu sabiea celor ce te iubesc, și să te laude pre tine cu cântări toți cei ce știu numele tău.
34. Și s’au lovit unii cu alții, și au căzut din tabăra lui Lisie ca la vr’o cinci mii de oameni, și au căzut înaintea lor.
35. Și văzând Lisie înfrângerea ce s’a făcut taberii sale și îndrăsnirea lui Iuda, și cum că sunt gata sau a trăì sau a murì vitejește, s’a dus la Antiohia, și a adunat streini, și înmulțind oștirea cea făcută, socoteà iarăși să vie în Iudeia.
36. Și a zis Iuda și frații lui: iată s’au zdrobit vrăjmașii noștri, să ne suim să curățim sfintele și să le înnoim.
37. Și s’a adunat toată tabăra, și s’a suit în muntele Sionului.
38. Și a văzut sfințenia pustiită și jertfelnicul spurcat și porțile arse și în curți tufe răsărite, ca într’o pădure sau ca într’un munte, și cămările surpate.
39. Și și-au rupt hainele lor, și s’au tânguit cu tânguire mare, și au pus cenușe pre capetele lor.
40. Și au căzut cu fața la pământ, și au trâmbițat cu trâmbițile semnelor, și au strigat la cer.
41. Atunci a rânduit Iuda bărbați, ca să bată pre cei ce erau în băști până ce va curățì sfintele.
42. Și a ales preoți fără de prihană voitori legii lui Dumnezeu.
43. Și au curățit sfintele, și au dus pietrile spurcăciunei la loc necurat.
44. Și s’au sfătuit pentru jertfelnicul arderii de tot cel spurcat, ce vor face cu el.
45. Și le-a venit lor sfat bun, ca să’l strice, ca nu cumvà să le fie lor spre ocară, că l-au fost spurcat neamurile; și au stricat jertfelnicul.
46. Și au pus pietrile în muntele casei în loc bun, până va venì prorocul, ca să răspunză pentru ele.
47. Și au luat pietre întregi după lege, și au zidit jertfelnic nou, ca și cel mai dinainte.
48. Și au zidit sfintele și cele din lăuntru casei și curțile.
49. Și au făcut vase sfinte nouă, și au băgat sfeșnicul și jertfelnicul arderilor de tot și al tămâierilor și masa, în Biserică.
50. Și au tămâiat preste jertfelnic, și au aprins lumânările cele de pre sfeșnic și luminau în Biserică.
51. Și au pus pre masă pâini, și au întins păretarile și au săvârșit toate lucrurile, care le-au făcut.
52. Și au mânecat dimineața în douăzeci și cinci de zile ale lunei a noua; aceasta este luna Haselev a anului o sută patruzeci și opt.
53. Și au adus jertfă după lege preste jertfelnicul arderilor de tot cel nou, care îl făcuse.
54. Pre vremea și în ziua în care l-au spurcat pre el neamurile, întru aceea s’a înnoit cu cântări și cu alăute și cu cobze și cu chimvale.
55. Și a căzut tot poporul pre fața sa și s’a închinat, și bine a cuvântat pre Dumnezeul cerului, cel ce bine au sporit lor.
56. Și au făcut înnoirea jertfelnicului în opt zile, și au adus arderi de tot cu veselie, și au jertfit jertfă de mântuire și de laudă.
57. Și au împodobit fața Bisericii cea dinainte cu cununi de aur și cu păvezoare și au înnoit porțile și cămările, și le-au pus lor uși.
58. Și s’a făcut veselie mare întru popor foarte, și s’a întors ocara neamurilor.
59. Și au rânduit Iuda și frații lui și toată adunarea lui Israil, ca să se ție zilele înnoirei jertfelnicului în vremile sale din an în an în opt zile, dela douăzeci și cinci ale lunei Haselev cu veselie și cu bucurie.
60. Și au zidit în vremea aceea muntele Sionului împrejur cu zid înalt și cu turnuri tari, ca nu cumvà viind neamurile să le calce, cum făcuse mai ’nainte.
61. Și au rânduit acolo oștire să’l păzească, și au întărit pre el să păzească pre Vetsura, ca să aibă poporul întărire de către fața Idumeii.
CAP. 5.
[modifică]
Și a fost dacă au auzit neamurile de primprejur că s’a zidit jertfelnicul, și s’a înnoit sfințenia ca și mai ’nainte, s’au mâniat foarte.
2. Și s’au sfătuit ca să piarză pre neamul lui Iacov, pre cei ce erau între ei, și au început a omorî din popor și a pierde.
3. Și a dat răsboiu Iuda asupra fiilor lui Isav în Idumeia cea din Acravaptin, că încunjurà pre Israil, și i-au bătut pre ei cu rană mare, și i-au strîmtorat pre ei, și au luat prăzile lor.
4. Și și-a adus aminte de răutatea fiilor lui Veon, cari erau poporului spre laț și spre piedecă, păzind cu vicleșug drumurile.
5. Și s’a închis de el în turnuri, și a tăbărît asupra lor, și i-a blestemat pre ei, și a ars turnurile cu foc împreună cu toți cei ce erau înlăuntru.
6. Și a trecut la fiii lui Amon, și a aflat mână tare și popor mult și pre Timoteiu povățuitorul lor.
7. Și a făcut asupra lor răsboaie multe, și s’a zdrobit înaintea feței lui, și i-a bătut pre ei.
8. Și a luat Iazirul și fetele ei, și s’a întors la Iudeia.
9. Și s’au adunat neamurile cele din Galaad asupra Israiltenilor, cei ce erau în hotarele lor, ca să’i piarză pre ei, iar ei au fugit în cetatea Datema.
10. Și au trimis cărți la Iuda și la frații lui zicând:
11. Adunatu-s’au asupra noastră neamurile cele de primprejurul nostru, ca să ne piarză pre noi, și se gătesc să vie, și mai ’nainte să prinză cetatea în care am fugit, și Timoteiu povățuește tabăra lor.
12. Acum dar viind, scoate-ne din mâna lor, că mulți au căzut dintre noi.
13. Și toți frații noștri, cari erau în părțile Tuvinului s’au omorît, și au robit pre muierile lor și pre fiii lor și agoniselele lor, și au pierdut acolo ca la o mie de bărbați.
14. Încă cetindu-se cărțile, iată alți soli au venit din Galileea cu hainele rupte spuind după cuvintele acestea.
15. Și zicând: că s’au adunat asupra lor dela Ptolemaida și dela Tir și dela Sidon, și toată Galileea celor de alt neam, ca să ne piarză pre noi.
16. Și dacă a auzit Iuda și poporul cuvintele acestea, s’a adunat mulțime mare, să se sfătuiască ce vor face fraților săi celor din nevoie, pe cari îi băteau aceia.
17. Și a zis Iuda lui Simon fratele său: alege’ți ție oameni și mergi și mântuește pre frații tăi cei din Galileea, iar eu și Ionatan fratele meu, vom merge la Galaadita.
18. Și a lăsat pre Iosifon fiul lui Zaharia și pre Azaria povățuitori poporului cu cealaltă oștire în Iudeea spre pază.
19. Și le-a poruncit lor zicând: fiți mai mari preste poporul acesta, și să nu dați răsboiu asupra neamurilor, până ne vom întoarce.
20. Și s’au împărțit lui Simon bărbați trei mii, ca să meargă la Galileia; iar lui Iuda bărbați opt mii, ca să meargă la Galaadita,
21. Și mergând Simon în Galileia, făcu răsboaie multe asupra neamurilor, zdrobindu-se neamurile din ’naintea feții lui, le-a gonit pre ele până la poarta Ptolemaidei.
22. Și au căzut din neamuri ca la vre’o trei mii de oameni, și au luat prăzile lor.
23. Și i-au luat pre ei din Galileia și din Arvați cu muierile și cu pruncii lor, și toate câte aveau ei, și i-au adus în Iudeia cu veselie mare.
24. Și Iuda Macaveul și Ionatan fratele lui au trecut Iordanul, și au mers cale de trei zile în pustie.
25. Și s’au întâmpinat cu Navateii, cari viind înaintea lor cu pace, au povestit lor toate câte s’au întâmplat fraților lor în Galaadita.
26. Și cum că mulți dintre ei sunt prinși la Vosora și în Vosor, în Alemis, Hasfor, Mached și Carnaim, toate acestea sunt cetăți tari și mari.
27. Și în celelalte cetăți ale Galaaditei sunt prinși, și pre mâine se rânduiesc să tăbărască asupra cetăților, și să le ià, și pre toți să’i piarză într’o zi.
28. Și a întors Iuda și tabăra lui calea spre pustie la Vosora fără de veste, și a luat cetatea, și a omorît toată partea bărbătească cu ascuțitul sabiei, și a luat toate prăzile lor, și o a ars pre ea cu foc.
29. Și s’au sculat de acolo noaptea, și au mers cam asupra cetății.
30. Și dacă s’a făcut ziuă, ridicând ochii săi, iată popor mult nenumărat ridicà scări și unelte, ca să ià cetatea, și dà răsboiu asupra lor.
31. Și văzând Iuda că s’a început răsboiul, și strigarea cetății s’a suit până la cer cu trâmbițe și cu glas mare, a zis bărbaților puterii:
32. Dați răsboiu astăzi pentru frații voștrii.
33. Și au ieșit cu trei rânduri pre dinapoia lor, și trâmbițară cu trâmbițile, și strigară cu rugăciuni.
34. Și a cunoscut tabăra lui Timoteiu, că Macaveiu este, și a fugit dela fața lui, și i-a bătut pre ei cu rană mare, și au căzut dintre ei în ziua aceea ca la vr’o opt mii de bărbați.
35. Și abătându-se Iuda la Masfa, a dat răsboiu asupre ei, și o a luat și a omorît toată partea bărbătească într’însa, și a luat prăzile ei, și o a ars cu foc.
36. De acolo purcezând a luat Hasfonul, Machedul Vosorul și celelalte cetăți ale Galaaditei.
37. Și după graiurile acestea, a adunat Timoteiu altă tabără, și a tăbărît despre fața Rafonului dincolo de pârîu.
38. Și a trimis Iuda să iscodescă tabăra, aceștia i-au spus lui, zicând: adunatu-s’au la ei toate neamurile cele de primprejurul nostru, putere multă foarte.
39. Și pre Arabi i-a năimit spre ajutorul său, și sunt tăbărâți dincolo de pârîu, gata a venì asupra ta cu răsboiu, și a mers Iuda întru întâmpinarea lor.
40. Și a zis Timoteiu căpeteniilor oștirilor sale: când se va apropià Iuda și tabăra lui la pârîul cel cu apă, de va trece la noi el mai ’nainte, nu vom puteà stà înaintea lui, că va fi mai tare de cât noi.
41. Iar de se va spăimântà, și va tăbărî dincolo de pârîu, să trecem la el, și vom fì mai tari de cât el.
42. Iar dacă s’a apropiat Iuda la pârîul cel cu apă, a pus pre cărturarii poporului la pârîu, și le-a poruncit lor zicând: să nu lăsați tot omul să tăbărască, ci să vie toți la răsboiu.
43. Și a trecut asupra lor mai ’nainte, și tot poporul lui după el, și s’au înfrânt înaintea feții lui toate neamurile, și lepădând armele sale, au fugit la capiștea cea din Carnaim.
44. Și a luat cetatea, și capiștea o a ars cu foc împreună cu toți cei ce erau într’însa, și s’a înfrânt Carnaimul, și n’a mai putut să mai steà înaintea feții lui Iuda.
45. Și a adunat Iuda pre tot Israilul, pre cei ce erau la Galaadita, dela cel mic până la cel mare, și pre muierile lor și pre fiii lor și averea lor, tabără mare foarte, ca să vie în pământul Iudei.
46. Și a venit până la Efron, și aceasta este cetate mare și la intrarea ei foarte tare; nu se puteà abate dela ea deadreapta sau deastânga, ci trebuià a merge prin mijlocul ei.
47. Și i-au închis pre ei afară cei din cetate.
48. Și au astupat porțile cu pietre.
49. Și a trimis la ei Iuda cuvinte de pace, zicând:
50. Trece-voiu prin pământul tău, ca să ne ducem în pământul nostru, și nimeni nu vă va face rău vouă, numai cu picioarele vom trece, și n’au vrut să’i deschiză lui.
51. Și a poruncit Iuda să strige în tabără, ca să tăbărască fiecare în care loc este, și au tăbărît bărbații puterei, și au dat răsboiu cetăței toată ziua aceea și toată noaptea, și s’a dat cetatea în mâinele lui.
52. Și a pierdut toată partea bărbătească cu ascuțitul sabiei, și de tot o a stricat, și a luat prăzile ei, și a trecut prin cetate pre deasupra celor omorîți, și a trecut Iordanul la câmpul cel mare despre fața Vetsanului.
53. Și erà Iuda adunând pre cei mai de pre urmă, și mângâind poporul toată calea, până ce a venit în pământul Iudei.
54. Și s’a suit în muntele Sionului cu veselie și cu bucurie, și au adus arderi de tot, căci n’a căzut dintre ei nimeni până ce s’a întors cu pace.
55. Iar în zilele în care erau Iuda și Ionatan la Galaad, și Simon fratele lui la Galileia spre fața Ptolemaidei,
56. Au auzit Iosif fiul lui Zaharia și Azaria mai marii oștirilor de vitejiile și de răsboiul care a făcut, și au zis:
57. Să ne facem și noi nouă nume, și să mergem să dăm răsboiu asupra neamurilor celor dimprejurul nostru.
58. Și au poruncit celor din oștire, cari erau cu ei, și au mers asupra Iamniei.
59. Și au ieșit Gorghie din cetate și bărbații lui înaintea lor la răsboiu.
60. Și s’au înfrânt Iosif și Azaria și s’au gonit pânà la hotarele Iudei, și au căzut în ziua aceea din poporul lui Israil ca vr’o două mii de bărbați, și s’a făcut înfrângere mare în poporul lui Israil.
61. Pentrucă n’au ascultat de Iuda și de frații lui, gândind să facă vitejie.
62. Iar aceștia nu erau din sămânța bărbaților acelora, prin ale cărora mâini s’a dat mântuire lui Israil.
63. Iar bărbatul Iuda și frații lui s’au mărit foarte înaintea a tot Israilul și a tuturor neamurilor, unde se auzià numele lor,
64. Cât se adunau la ei lăudându’i.
65. Și au ieșit Iuda și frații lui, ca să bată pre fiii lui Isav în pământul de către amiază zi, și au bătut pre Hevron și fetele lui și au stricat tăria lui, și turnurile lui le-au ars împrejur.
66. Și s’au sculat să meargă în pământul celor de alt neam, și au trecut pre la Samaria.
67. În ziua aceea au căzut preoții cetăților vrând ei să facă bărbăție, ieșind ei la răsboiu fără de sfat.
68. Și s’a abătut Iuda la Azot pământul celor de alt neam, și a surpat capiștile lor, și idolii cei ciopliți i-a ars cu foc, și a luat prăzile cetăților, și s’a întors la pământul Iudei.
CAP. 6.
[modifică]
Iar împăratul Antioh umblând prin țările cele de sus, a auzit că este în Elimaida la Persia cetate mărită cu avuție, cu argint și cu aur.
2. Și Biserica cea dintr’însa bogată foarte, și cum că sunt acolo acoperemânturi de aur și zale și arme, care le-a fost lăsat acolo Alexandru fiul lui Filip împăratul Machedonenilor, care a împărățit întâiu între Elini.
3. Și a venit cercând să ià cetatea și să o prade, și n’a putut, că au fost înțeles cetățenii de cuvântul acesta.
4. Și s’au sculat asupra lui cu răsboiu, și a fugit și s’a dus de acolo cu întristare mare întorcându-se la Vavilon.
5. Și a venit oarecare în Persida care i-a spus, că s’au înfrânt taberile, care s’au fost dus în pământul Iudei.
6. Și a mers Lisie cu putere tare întâiu, și se înfrânse de către fața lor, și ei s’au întărit cu arme și cu putere și cu prăzi multe, care au luat din taberile pe care le-au tăiat.
7. Și a stricat urâciunea care a fost zidit deasupra jertfelnicului în Ierusalim, și sfințenia ca și întâiu o a încunjurat cu ziduri înalte, și Vetsura cetatea sa.
8. Și a fost după ce a auzit împăratul cuvintele acestea, s’a spăimântat și s’a turburat tare, și a căzut pre pat, și a căzut în boală, de întristare, căci nu s’a făcut lui precum gândeà.
9. Și a fost acolo zile multe, pentrucă s’a înnoit într’însul mâhnire mare și a gândit că va murì.
10. Și a chemat pre toți prietinii săi și a zis către ei: luatu-s’a somnul dela ochii mei, și mi-a scăzut inima de grije.
11. Și am zis întru inima mea: până la ce necaz am venit și furtună mare, întru care acum sunt? Cel ce eram bun și iubit întru stăpânirea mea;
12. Iar acum îmi aduc aminte de răutățile care am făcut la Ierusalim, luând toate vasele cele de aur și cele de argint, care erau într’însul și am trimis ca să piarză fără de pricină pre cei ce lăcuesc în Iudeia.
13. Cunosc eu că pentru acelea m’au aflat pre mine răutățile acestea, și iată că pier de mare inimă rea în pământ strein.
14. Și a chemat pre Filip, care erà unul din prietenii săi, și l-a pus pre el preste toată împărăția sa.
15. Și i-a dat lui stema și veșmântul său și inelul, ca să aducă pre Antioh fiul său, și să’l crească pe el, ca să împărățească.
16. Și a murit acolo Antioh împăratul în anul o sută patruzeci și nouă.
17. Și a cunoscut Lisie că a murit împăratul, și a pus pre Antioh feciorul lui împărat în locul lui, pre care de tinerel l-a crescut, și i-a numit numele lui Eupator.
18. Iar cei din întăriri, închideau pre Israil împrejurul sfintelor, și căutau răutăți în toată vremea și tărie neamurilor.
19. Și a gândit Iuda să’i piarză pre ei, și a adunat tot poporul ca să’i încunjure pre ei.
20. Și s’au adunat împreună, și i-au încunjurat pre ei în anul o sută și cincizeci, și au făcut asupra lor întăritură săgetătorilor și meșteșuguri.
21. Și ieșind unii dintr’înșii din închisoare, s’au lipit lângă aceștia o seamă din cei necredincioși din Israil, și au mers la împăratul și au zis:
22. Până când nu vei face judecată, și vei izbândì pre frații noștri?
23. Nouă ne-au plăcut a slujì tatălui tău și a umblà întru poruncile lui, și a ascultà de așezământurile lui, măcar de se și înstreinau dela noi pentru aceasta cei ce sunt din poporul acesta.
24. Și ori unde aflà pre cinevà dintre noi, îl omorà, și moștenirile noastre le jefuià.
25. Și nu numai preste noi a întins mâna, ci și preste toate hotarele lor.
26. Și iată au tăbărît astăzi asupra întăriturii în Ierusalim, ca să’l ià pre el și sfințenia; iar Vetsura o au întărit.
27. Și de nu vei apucà mai ’nainte de grab, mai mari decât acestea vor face, și nu’i vei puteà biruì pre ei.
28. Și s’a mânieat împăratul dacă a auzit, și a adunat pre toți prietenii săi căpeteniile puterii sale, și pre cei ce erau preste călărime.
29. Și dela alți împărați, și dela ostroavele mărilor au venit la el oștiri năimite.
30. Și a fost numărul puterii lui o sută de mii de pedeștri, și douăzeci de mii de călăreți, și treizeci și doi de elefanți învățați la răsboiu.
31. Și au venit prin Idumeia, și au tăbărît asupra Vetsurii, și au dat răsboiu în multe zile, și au făcut meșteșuguri și ieșire, și le arseră pre ele cu foc, și au dat răsboiu bărbătește.
32. Și s’a sculat Iuda dela întăritură, și a tăbărît la Vetzaharia împreajma taberii împăratului.
33. Și sculându-se împăratul de dimineață, a ridicat tabăra, și a pornit spre calea Vetzahariei, și s’au împărțit oștirile la răsboiu, și au trâmbițat cu trâmbițele.
34. Și elefanților le-au arătat sânge de strugur și de mure, ca să’i întărîte la răsboiu.
35. Și au împărțit hiarele în rânduri, și au pus lângă fiecare elefant o mie de bărbați înzoați cu lanțuri și coifuri de aramă preste capetele lor, și cinci sute de călăreți aleși erau rânduiți la fiecare hiară.
36. Aceștia mai ’nainte de vreme ori unde erà hiara, erau și ei, și ori unde mergeà, mergeau cu ea, și nu se despărțeau de ea.
37. Și turnuri de lemne tari erau preste ele, și acopereà pre fieștecare hiară încinsă preste ea cu unelte, și preste fiecare treizeci și doi de bărbați, cari dau răsboiu de preste ei și Indianul ei.
38. Și cealaltă călărime dincoace și dincolo o au așezat de amândouă părțile taberei, clătindu-se și adăpostindu-se în văi.
39. Și când străluceà soarele preste scuturile cele de aur, sclipeau munții de ele, și străluceau ca făcliile aprinse.
40. Și s’a întins o parte din tabăra împăratului preste munții cei înalți, iar alta preste locurile cele de jos, și mergeau cu pază și cu rânduială.
41. Și se cutremurau toți cei ce auzeau glasul mulțimei lor și pășirea mulțimei și lovirea armelor, că erà tabăra mare foarte și tare.
42. Și s’a apropieat Iuda și tabăra lui la răsboiu, și au căzut din tabăra împăratului șase sute de bărbați.
43. Și a văzut Eleazar Avaronul una din hiară înzăoată cu zaoa împărătească, și erà mai înaltă decât toate hiarele, și i s’a părut că preste aceea este împăratul.
44. Și s’a dat pre sine ca să mântuiască pre poporul său, și să’și câștige luiș nume veșnic.
45. Și alergând la ea cu îndrăzneală în mijlocul rândului, și omorà deadreapta și deastânga, și cădeà dela el încoace și încolo.
46. Și s’a vârît supt elefant, și s’a pus supt el, și l-a omorît pre el, și a căzut pre pămât deasupra lui, și a murit acolo.
47. Și văzând puterea împăratului și năvălirea oștirilor, s’a abătut dela ei.
48. Iar cei din tabăra împăratului, s’au suit asupra lor la Ierusalim, și a tăbărît împăratul la Iudeia și la muntele Sionului.
49. Și a făcut pace cu cei din Vetsura, și au eșit din cetate, că nu le erà lor acolo hrană, ca să se închiză într’însa, că sâmbătă erà pământului aceluia.
50. Și a luat împăratul Vetsura, și a pus acolo pază, ca să o păzească pre ea.
51. Și a tăbărît asupra sfințeniei zile multe, și a făcut acolo stări săgetătorilor, și mahini și aruncătoare de foc și zvârlitoare de pietre și scorpidii, ca să arunce săgeți și praștii.
52. Și au făcut și ei mahini împrotiva mahinilor lor, și au dat răsboiu zile multe.
53. Și bucate nu erau în vase, pentrucă erà anul al șaptelea, și cei ce au scăpat în Iudea dela neamuri, au mâncat rămășița punerii.
54. Și au rămas întru cele sfinte bărbați puțini, că i-a biruit pre ei foamea, și s’a risipit fieștecare la locul său.
55. Și a auzit Lisie, cum că Filip pre care l-a fost pus împăratul Antioh încă fiind el viu, să crească pre Antioh fiul lui, ca să’l facă împărat.
56. S’a întors dela Persida și dela Midia, și oștirile împăratului cele ce s’au fost dus cu el, și cum că cearcă să ià lucrurile.
57. S’a grăbit, și s’a învitat ca să se ducă din cetate și să zică către împăratul și către povățuitorii puterii și către bărbați: ne împuținăm în toate zilele, și hrană avem puțină, iar locul unde suntem tăbărâți este tare, și sunt preste noi grijele împărăției.
58. Acum dar să dăm dreapta oamenilor acestora, și să facem pace cu ei și cu tot neamul lor.
59. Și să le așezăm lor, ca sa umble după legile lor ca și mai ’nainte, că pentru legiuirile lor, care le-am risipit, s’au mânieat și au făcut toate acestea.
60. Și a plăcut cuvântul înaintea împăratului și a boierilor, și a trimis la ei să facă pace, și ei au primit.
61. Și s’au jurat lor împăratul și boierii pentru acestea, și au eșit din cetate.
62. Și a intrat împăratul în muntele Sionului, și a văzut tăria locului, și a călcat jurământul, care a jurat, și a poruncit, și a surpat zidul împrejur.
63. Și s’a sculat degrab, și s’a întors la Antiohia, și a aflat pe Filip stăpânind cetatea, și a dat răsboiu asupra lui, și a luat cetatea cu sila.
CAP. 7.
[modifică]
În anul o sută cincizeci și unul, ieșit-a Dimitrie feciorul lui Seleuc din Roma, și s’a suit cu oameni puțini la o cetate de lângă mare, și a împărățit acolo.
2. Și a fost după ce a venit în casa împărăției părinților săi, a prins oștirea pre Antioh și pre Lisie, ca să’i ducă pre ei la el.
3. Și arătându-se lui lucrul, a zis: nu’mi arătați fețele lor.
4. Și i-au omorît pre ei oștirile, și a șezut Dimitrie în scaunul împărăției lui.
5. Și au venit la el toți bărbații cei fărădelege, și necredincioșii din Israil și Alchim povățuitorul lor, care voià să fie preot.
6. Și au pârît pre popor către împăratul, zicând: pierdut-au Iuda și frații lui pre toți prietenii tăi, și pre noi ne-au risipit dela pământul nostru.
7. Acum dar trimite un om credincios, ca mergând să vază toată peirea aceasta, care au făcut nouă și țării împăratului, și să pedepsească pre ei și pre toți cei ce le ajută lor.
8. Și a ales împăratul pe Vachid prietenul său, care stăpâneà dincolo de rîu, și erà mare întru împărăție, și credincios împăratului.
9. Și l-a trimis pe el și pe Alchim necredinciosul, pre care l-a pus preot, și i-a poruncit lui să facă izbândă asupra fiilor lui Israil.
10. Și au purces și au venit cu putere multă în pământul Iudei, și au trimis soli la Iuda și la frații lui cu cuvinte de pace, cu vicleșug.
11. Ci n’au crezut cuvintelor lor, pentrucă au văzut că venise cu putere multă.
12. Și s’au adunat la Alchim și la Vachid adunare de cărturari, să cerce cele drepte.
13. Și Asideii erau întâiu întru fiii lui Israil, și cereau dela ei pace.
14. Că ziceau: om preot din sămânța lui Aaron a venit cu oștirile și nu ne va face strâmbătate nouă.
15. Și el a grăit către ei cuvinte de pace, și s’a jurat lor zicând: nu vom face rău vouă și prietinilor voștri.
16. Și au crezut lui, și au prins dintre ei șasezeci de bărbați, și i-au omorît într’o zi, după cuvintele cele scrise.
17. Trupurile cuvioșilor tăi și sângiurile lor, le-au vărsat împrejurul Ierusalimului, și nu erà cine să’i îngroape.
18. Și a căzut frica lor și cutremurul preste tot poporul, că ziceau: că nu este la ei adevăr și judecată, că au călcat legătura și jurământul, care au jurat.
19. Și a plecat Vachid dela Ierusalim, și a tăbărît la Vizat, și a trimis și a prins pre mulți din oamenii, cari erau cu el, carii de bună voie au venit, și pre o seamă din popor, și i-a omorît pre ei și i-a aruncat într’o fântână mare.
20. Și a încredințat țara lui Alchim și a lăsat cu el oștire multă să’i ajute, și s’a dus Vachid la împăratul.
21. Și s’a nevoit Alchim pentru Arhierie.
22. Și s’au adunat la el toți cei ce turburau poporul său, și au biruit pământul Iudei, și au făcut rană mare în Israil.
23. Și a văzut Iuda toată răutatea, care o au făcut Alchim și cei ce erau cu el întru fiii lui Israil mai mult decât neamurile.
24. Și au ieșit la toate hotarele Iudeii împrejur, și au făcut izbândă asupra bărbaților celor ce au fost mers de bună voie, și s’au oprit a merge în țară.
25. Iar dacă a văzut Alchim că s’a întărit Iuda și cei ce erau cu el, a cunoscut că nu le va puteà stà împrotivă, și întorcându-se la împăratul, i-a pârît pre ei de râu.
26. Și a trimis împăratul pe Nicanor unul din boierii lui cei măriți, care aveà ură și vrăjmășie asupra lui Israil, și i-a poruncit lui să piarză poporul.
27. Și a venit Nicanor în Ierusalim cu oștire multă, și a trimis la Iuda și la frații lui cu vicleșug cuvinte de pace, zicând:
28. Să nu fie vrajbă între noi și între voi, voiu venì cu oameni puțini să văz fețele voastre cu pace.
29. Și a venit la Iuda și s’au sărutat unii cu alții cu pace, iar vrăjmașii erau gata să răpiască pre Iuda.
30. Și a cunoscut Iuda cuvântul că cu vicleșug a venit asupra lui, și s’a temut de el, și n’a vrut a vedeà mai mult fața lui.
31. Și a cunoscut Nicanor că s’a descoperit sfatul lui, și a ieșit întru întâmpinarea lui Iuda despre Hafarsalama la răsboiu.
32. Și au căzut din cei ce erau cu Nicanor, ca la vr’o cinci sute de bărbați, și au fugit în cetatea lui David.
33. Și după cuvintele acestea s’a suit Nicanor în muntele Sionului, și au eșit unii din preoți din cele sfinte și din bătrânii poporului să se închine lui cu pace și să’i arate lui arderea de tot, care se aduce pentru împăratul.
34. Iar el i-a batjocorit pre ei și i-a ocărît pre ei grăind cu trufie.
35. Și s’a jurat cu mânie zicând: de nu se va dà Iuda și tabăra lui în mâinile mele acum, va fì dacă mă voiu întoarce cu pace, voiu arde casa aceasta, și a ieșit cu mânie mare.
36. Și au intrat preoții și au stătut despre fața altarului și a Bisericii, și au plâns zicând:
37. Tu Doamne ai ales Casa aceasta să se numească numele tău într’însa, să fie Casă de rugăciune și de cerere poporului tău.
38. Fă isbândă asupra omului acestuia și asupra taberii lui, și să cază în sabie, adu’ți aminte de hulele lor și nu’i suferi pre ei.
39. Și a ieșit Nicanor din Ierusalim și a tăbărît la Vetoron, și l-a întâmpinat pre el puterea Siriei.
40. Iar Iuda a tăbărît în Adasa cu trei mii de bărbați și s’a rugat Iuda, zicând:
41. Când au hulit solii cei trimiși dela împăratul Asirienilor, ieșit-a îngerul tău Doamne și a bătut dintre ei o sută optzeci și cinci de mii.
42 Așà zdrobește tabăra aceasta înaintea noastră astăzi, ca să cunoască cei rămași, că aceia au grăit rău asupra sfintelor tale și îl judecă pre el după răutatea lui.
43. Și s’au lovit taberile la răsboiu în treisprezece ale lunii lui Adar, și s’a înfrânt tabăra lui Nicanor și el întâiu a căzut în răsboiu.
44. Și dacă a văzut tabăra lui că a căzut Nicanor, lepădând armele sale, a fugit.
45. Și i-au gonit pre ei cale de o zi dela Adasa până unde vine la Gazira, și au trâmbițat după ei cu trâmbițile însemnărilor.
46. Și au eșit din toate satele Iudeii de primprejur și’i băteau pre ei, și întorcându-se aceștia la aceia, au căzut toți de sabie și n’a rămas dintr’înșii nici unul.
47. Și au luat jafurile și prăzile, și capul lui Nicanor l-au luat și dreapta lui care o a întins cu trufie, o au adus și o au spânzurat la Ierusalim.
48. Și s’a bucurat poporul foarte, și a petrecut în ziua aceea cu veselie mare.
49. Și au rânduit ca în tot anul să se ție ziua aceasta a treisprezecea a lui Adar.
50. Și a odihnit pământul Iudei puține zile.
CAP. 8.
[modifică]
Și a auzit Iuda de numele Romanilor că sunt puternici cu tăriea, și sunt voitori de bine tuturor celor ce se lipesc de ei și cu toți, carii vin la ei fac prietenie, și cum că sunt tari la vîrtute.
2. Și a spus lui răsboaiele lor și vitejiile, care au făcut asupra Galilor și cum i-au biruit pre ei și i-au adus supt dajdie,
3. Și câte au făcut în țara Ispaniei și au biruit băile cele de argint și cele de aur de acolo.
4. Și au biruit tot locul acela cu sfatul său și cu răbdarea mâniei, și locul erà departe dela ei foarte și pre împărații carii au venit asupra lor dela marginea pământului, până i-au zdrobit pre ei și i-au bătut pre ei cu rană mare; și ceilalți dau lor bir preste an.
5. Și pre Filip și pre Persea împăratul Kitenilor și pre cei ce s’au fost sculat asupra lor, i-au zdrobit pre ei cu răsboiul și i-au biruit.
6. Și pre Antiohul cel mare împăratul Asiei, care a mers asupra lor cu răsboiu având o sută și douăzeci de Elefanți și călărime și care și putere multă foarte, și s’a biruit de ei.
7. Și pre el l-au prins viu și au făcut legătură cu ei, ca și el și cei ce vor împărățì după el, să le deà lor bir mare și chezași și așezământ.
8. Și țara Indicească și Midiea și Lidiea și altele din cele mai bune țări ale lor luându-le dela el, le-a dat lui Evmen împăratului.
9. Și cum că cei din Elada s’au sfătuit să meargă și să’i piarză pre ei, și ei au înțeles cuvântul acesta.
10. Și au trimis asupra lor pre un voevod, și a dat răsboiu asupra lor, și au căzut dintre ei răniți mulți și pre mulți au robit, pre muierile lor și pre fiii lor, și i-au prădat pre ei, și au stăpânit pământul lor, și au stricat tăriile lor, și i-au jefuit pre ei, și i-au robit până în ziua aceasta.
11. Și celelalte împărății și ostroave, care s’au împrotivit lor, le-au stricat și le-au robit.
12. Iar cu prietinii lor și cu cei ce se unesc cu ei, au păzit prieteșugul, și au biruit împărățiile cele de aproape și cele de departe, și câți au auzit de numele lor s’au temut de ei.
13. Iar la câți vor să ajute, și pre câți vreau să aibă împărăție, împărățesc, și pre cari vor, îi lipsesc, și s’au înălțat foarte.
14. Și întru toate acestea nimeni dintre ei n’a pus stemă, și nu s’a îmbrăcat cu porfiră ca să se mărească întru ea.
15. Și și-a făcut sieș, sfat, și în toate zilele se sfătuiesc trei sute și douăzeci, carii se sfătuiesc pururea pentru mulțime, ca bine să’i împodobească pre ei.
16. Și’și încred stăpânirea lor unui om într’un an, care stăpânește tot pământul lor, și toți ascultă de unul, și nu este vrăjmășie, nici răvnire întru ei.
17. Și a ales Iuda pre Evpolemon feciorul lui Ioan al lui Acos, și pre Iason feciorul lui Eleazar, și i-a trimis pre ei la Roma ca să așeze cu ei prieteșug și însoțire
18. Și ca să ià dela ei jugul, că a văzut că împărăția Grecilor asuprește pre Israil cu robie
19. Și au mers la Roma, iar calea erà multă foarte, și au intrat la sfat, și au grăit, zicând:
20. Iuda Macaveul și frații lui și mulțimea Iudeilor ne-au trimis pre noi la voi, ca să așezăm cu voi însoțire și pace, și să ne scriți pre noi între soți și prieteni vouă.
21. Și a plăcut cuvântul înaintea lor.
22. Și acesta este izvodul cărții, care o au scris pre table de aramă, și o au trimis la Ierusalim, să fie acolo la ei pomenire de pace și de însoțire:
23. Bine să fie Romanilor și neamului Iudeilor, pre mare și pre uscat în veac, și sabiea și vrăjmașul departe să fie dela dânșii.
24. Iar de se va întâmplà răsboiu asupra Romii mai întâiu, sau asupra oricăruia din soții lor întru toată stăpânirea lor,
25. Să ajute neamul Iudeilor, cu inimă plină precum îi va povățuì vremea.
26. Și pre cei ce se vor bate cu ei, nu’i vor ajutà, nici cu bucate, nici cu arme, nici cu argint, nici cu corăbii, precum se va păreà Romanilor, și vor păzì pazele lor, nimic luând
27. Și asemenea de se va întâmplà mai ’nainte Iudeilor răsboiu, vor ajutà Romanii din suflet, precum lor vremea le va scrie.
28. Și ajutătorilor nu se vor dà grâne, arme, argint, corăbii, precum s’a părut Romanilor, și vor păzì pazele acestea cu bună credință.
29. După cuvintele acestea au așezat Romanii cu poporul Iudeilor.
30. Iar după cuvintele acestea de vor vreà aceștia sau aceia a adaoge sau a scădeà cevà, vor face după cum se vor înțelege, și ce vor adaoge sau vor scădeà, întărit va fì.
31. Și pentru răutățile, care le face lor împăratul Dimitrie, am scris lui, zicând: pentruce ai îngreuiat jugul tău preste prietenii noștri și soții Iudei?
32. Deci, de se vor mai jeluì înaintea noastră de tine, vom face lor judecată, și vom dà răsboiu asupra ta, și pre mare și pre uscat.
CAP. 9.
[modifică]
Și a auzit Dimitrie că a căzut Nicanor și oștirea lui în răsboiu, și a adaos a mai trimite pre Vachid și pre Alchim a doua oară în pământul Iudei, și cornul cel drept cu ei.
2. Și au mers pre calea cea despre Galgala, și au tăbărît la Mesalot în Arvila, și o au luat pre ea, și au pierdut suflete de oameni multe.
3. Și în luna dintâiu în anul o sută cincizeci și doi, au tăbărît asupra Ierusalimului.
4. Și s’au sculat, și au mers la Verea cu douăzeci de mii de bărbați și două mii de călăreți.
5. Și Iuda erà tăbărît în Eleasa, și trei mii de bărbați aleși cu el.
6. Și a văzut mulțimea oștirilor că multe sunt, și s’a temut foarte, și mulți au fugit din tabără, și n’au rămas dintr’înșii fără numai opt sute de bărbați.
7. Și a văzut Iuda că s’a risipit tabăra lui, și’l grăbeà răsboiul pre el, și se sfărîmà cu inima, căci nu aveà vreme să’i strângă pre ei, și a slăbit.
8. Și a zis celor rămași: să ne sculăm și să ne suim asupra împrotivnicilor noștri, doar de’i vom puteà bate pre ei.
9. Și l-au întors pre el, zicând: nu vom puteà, ci numai să ne mântuim sufletele noastre acum, întoarce-te că frații noștri s’au risipit, și noi să ne batem cu aceștia? Așà puțini fiind noi.
10. Și a zis Iuda: să nu’mi fie mie să fac lucrul acesta și să fug de ei, că de s’a apropiat vremea noastră să murim vitejește pentru frații noștri, să nu lăsăm hulă mărirei noastre.
11. Și au mers oștirile de unde tăbărâse, și au stătut întru întâmpinarea lor, și s’a împărțit călărimea în două părți, și prăștiașii și arcașii mergeau înaintea oștirei, cari erau mai de frunte răsboinici toți tari.
12. Și Vachid erà în cornul cel drept, și s’au apropiat oștirile dintre amândouă părțile și strigau cu trâmbițile.
13. Și au trâmbițat și cei dela Iuda cu trâmbițile, și s’a cutremurat pământul de glasul taberilor, și s’a făcut răsboiu de dimineața până seara.
14. Și a văzut Iuda că Vachid și tăria taberii este deadreapta, și au venit la el toți cei tari de inimă.
15. Și s’a zdrobit cornul cel drept dela dânșii, și i-au gonit dinapoi pre ei până la măgura Azotului.
16. Iar cei din cornul stâng au văzut că s’au zdrobit cornul drept și s’au întors după Iuda și după cei ce erau cu el pre din dos.
17. Și s’a îngreuiat răsboiul, și au căzut mulți răniți și din aceștia și din aceia.
18. Și Iuda a căzut, și ceilalți au fugit.
19. Și au ridicat Ionatan și Simon pre Iuda fratele lor, și l-au îngropat pre el în mormântul părinților lui în Modim.
20. Și l-au plâns pre el, și l-a tânguit tot Israilul cu plângere mare, și l-a jelit în multe zile și a zis:
21. Cum a căzut cel tare, care a mântuit pre Israil?
22. Iar celelalte cuvinte ale lui Iuda și răsboaiele și vitejiile care a făcut și mărimea lui, nu s’a scris, pentrucă erau multe foarte.
23. Și a fost după moartea lui Iuda, s’au arătat cei fărădelege în toate hotarele lui Israil, și au răsărit toți cei ce lucrează nedreptate.
24. În zilele acelea fost-a foamete mare foarte, și de bună voie s’a dat țara împreună cu ei.
25. Și a ales Vachid pre oamenii cei necredincioși, și i-a pus pre ei domni țării.
26. Carii cercau și căutau pre prietinii lui Iuda și’i aduceau pre ei la Vachid, și’și izbândeau pre dânșii și’i batjocoreau pre ei.
27. Și s’a făcut necaz mare în Israil, care nu s’a făcut din ziua din care nu s’a arătat proroc între ei.
28. Și s’au adunat toți prietinii lui Iuda, și au zis lui Ionatan:
29. De când a murit fratele tău Iuda, nu este om asemenea lui, să iasă asupra vrăjmașilor și asupra lui Vachid, și asupra celor ce pismuesc neamului nostru.
30. Acum dar pre tine te-am ales astăzi, ca să fii nouă căpetenie în locul lui și povățuitor, ca să bați răsboiul nostru.
31. Și a primit Ionatan în vremea aceea povățuirea, și s’a sculat în locul lui Iuda fratelui său.
32. Și a înțeles Vachid, și’l căutà pre el să’l omoare.
33. Ci înțelegând Ionatan și Simon fratele lui, și toți cei ce erau cu el, au fugit la pustiul lui Tecuè și au tăbărît la apa lacului Asfarului.
34. Și înțelegând Vachid, în ziua sâmbetelor a venit el și toată oștirea lui dincolo de Iordan.
35. Și Ionatan a trimis pre fratele său, care erà povățuitor poporului, să roage pre Navatei prietinii săi, ca să pue la ei uneltele sale cele multe.
36. Și au ieșit fiii lui Iamvri dela Midava, și au prins pre Ioan și toate câte aveà, și s’au dus cu ele.
37. Și după cuvintele acestea s’au spus lui Ionatan și lui Simon fratelui lui, că fiii lui Iamvri fac nuntă mare, și aduc mireasă dela Nadavat, fata unui boier din cei mari ai Hananeilor, cu pompă mare.
38. Și și-a adus aminte de Ioan fratele său, și s’a suit și s’a ascuns supt acoperemântul muntelui.
39. Și ridicându’și ochii săi a văzut, și iată gâlceavă și gloată și povară multă, și mirele și prietinii lui și frații lui ieșind întru întâmpinarea lor cu timpene și cu muzici și cu arme multe.
40. Și s’au sculat asupra lor de unde erau ascunși ai lui Ionatan, și i-au ucis pre ei, și au căzut răniți mulți, iar cari au rămas, au fugit la munte, și au luat toate prăzile lor.
41. Și s’a întors nunta în plângere și glasul muzicilor în jale.
42. Și a izbândit izbândirea sângelui fratelui lor, și s’au întors la râpa Iordanului.
43. Și a auzit Vachid, și a venit în ziua sâmbetelor până la râpele Iordanului cu putere multă.
44. Și a zis Ionatan celor ce erau cu el: să ne sculăm acum și să dăm răsboiu pentru sufletele noastre, că nu este astăzi ca ieri și ca alaltăieri.
45. Că iată răsboiul este înaintea noastră și dinapoia noastră, și apa Iordanului dincoace și dincolo, mocirlă și dumbravă, și nu este loc de a ne abate.
46. Acum dar strigați la cer, ca să scăpați din mâna vrăjmașilor noștri, și a început bătaea.
47. Și a întins Ionatan mâna sa să lovească pre Vachid, ci el s’a dat înapoi.
48. Și a sărit Ionatan și cei ce erau cu el în Iordan, și au înnotat până de cealaltă parte, iar aceia n’au trecut Iordanul după ei.
49. Și au căzut din oștirea lui Vachid în ziua aceea ca o mie de bărbați.
50. Și s’au întors în Ierusalim, și au zidit cetăți tari în Iudeia, și cetatea cea din Ierihon și Emaumul și Veteronul și Vetilul și Tamnata, Faratom și Tefonul cu ziduri înalte și porți și zăvoare.
51. Și au pus pază într’însele, ca să fie cu vrăjmășie asupra lui Israil.
52. Și au întărit cetatea cea din Vetsura și Gazara și marginea, și au pus într’însele oștire și hrană de mâncare.
53. Și au luat pre fiii povățuitorilor țării zăloage, și i-au pus pre ei în cetate în Ierusalim în pază.
54. Și în anul o sută cincizeci și trei, în luna a doua, a poruncit Alchim să surpe zidul curței cel mai din lăuntru a sfintelor, și să strice lucrurile prorocilor, și au început a le stricà.
55. În vremea aceea s’a rănit Alchim, și s’au împiedicat lucrurile lui și s’a închis gura lui, și a slăbit, și n’a mai putut grăì cuvânt și a poruncì despre casa sa.
56. Și a murit Alchim în vremea aceea cu chin mare.
57. Și văzând Vachid că a murit Alchim, s’a întors la împăratul, și a odihnit pământul Iudei doi ani.
58. Și s’au sfătuit toți cei fărădelege, zicând: iată Ionatan și cei ce sunt cu el, cu liniște lăcuesc fără de frică, acum dar să aducem pe Vachid, și’i va prinde pre toți pre ei într’o noapte.
59. Și mergând, s’au sfătuit cu el.
60. Și sculându-se să vie cu putere multă, a trimes cărți pre ascuns la toți soții săi cei din Iudeia, ca să prinză pre Ionatan și pre cei ce sunt cu el; ci n’au putut, că s’au descoperit acelora sfatul lor.
61. Ci aceia au prins din bărbații țării căpeteniile răutății ca la vr’o cincizeci de bărbați, și i-au omorît pre ei.
62. După aceea Ionatan și Simon și cei ce erau cu el, s’au dus la Vetvasi, care erà în pustie, și au zidit surpăturile ei, și o au întărit.
63. Și a înțeles Vachid, și a adunat toată mulțimea sa, și celor din Iudeia le-a poruncit.
64. Și viind a tăbărît împrotiva Vetvasiei, și a dat răsboiu asupra ei zile multe, și a făcut meșteșuguri.
65. Și a lăsat Ionatan pre Simon fratele său în cetate, și a ieșit în țară și a venit cu un număr mare de oștire.
66. Și a lovit pre Odomir și pre frații lui și pre fiii lui Faseron în sălașurile lor, și începù a bate și a se suì cu putere.
67. Și a ieșit din cetate și Simon și cei ce erau cu el, și au ars meșteșugurile lor.
68. Și au dat răsboiu asupra lui Vachid, și l-au zdrobit pre el, și l-au necăjit foarte, pentrucă sfatul lui și venirea lui a fost deșartă.
69. Și s’a aprins de mânie asupra bărbaților celor fărădelege, carii i-au dat lui sfat ca să vie în țară, și a omorît pre mulți dintre ei, și a făcut sfat ca să se ducă la pământul său.
70. Și a înțeles Ionatan, și a trimis la el soli, ca să facă pace cu el, și să întoarcă lor pre cei robiți.
71. Și a primit și a făcut după cuvintele lui, și s’a jurat lui că nu’i va mai face rău în toate zilele vieții sale.
72. Și a întors pre cei robiți, carii i-a robit mai ’nainte din pământul Iudei, și întorcându-se s’a dus în pământul său, și n’a mai adaos încă a venì la hotarele lor.
73. Și a încetat sabiea din Israil, și a lăcuit Ionatan în Mahmas, și a început Ionatan a judecà pre popor, și a pierdut pre cei necredincioși din Israil.
CAP. 10.
[modifică]
În anul o sută șasezeci s’a suit Alexandru feciorul lui Antioh Epifan, și a luat Ptolemaida, și l-a primit pre el, și a împărățit acolo.
2. Și a auzit Dimitrie împăratul, și a adunat oștire multă foarte, și a ieșit întru întâmpinarea lui la răsboiu.
3. Și a trimis Dimitrie la Ionatan cărți cu cuvinte de pace, ca să’l mărească pre el.
4. Că ziceà: să apucăm a pune pace cu el, mai ’nainte decât va pune el cu Alexandru împrotiva noastră.
5. Că’și va aduce aminte de toate răutățile, care le-am făcut asupra lui și asupra fraților lui și asupra neamului lui.
6. Și i-a dat lui putere a strânge oștire și a face arme, ca să fie el soțul lui, și pre cei ce erau zălog, carii erau în cetate, a zis să’i deà lui.
7. Și a venit Ionatan în Ierusalim, și a cetit cărțile la auzirea a tot norodului, și acelor ce erau în cetate.
8. Și s’a temut cu frică mare, auzind că i-a dat lui împăratul putere să strângă oștire.
9. Și cei ce erau în cetate, au dat lui Ionatan pre cei ce erau zălog, și i-a dat pre ei părinților lor.
10. Și a lăcuit Ionatan în Ierusalim, și a început a zidì și a înnoì cetatea.
11. Și a zis către cei ce făceau lucrurile, să zidească zidurile și muntele Sionului primprejur din pietre cu patru muchi spre întărire, și au făcut așà.
12. Și au fugit cei de alt neam, carii erau în cetățile care le-au fost zidit Vachid.
13. Și a lăsat fiecare locul său și s’a dus în pământul lui.
14. Numai în Vetsura au rămas oarecari din cei ce au lăsat legea și poruncile lui Dumnezeu, pentrucă le erà lor aceasta de scăpare.
15. Și a auzit Alexandru împăratul făgăduințele, câte a trimis Dimitrie lui Ionatan și i-a povestit lui răsboaiele și vitejiile care le-au făcut el și frații lui și ostenelele care au avut.
16. Și au zis: au aflà-vom noi un om ca acesta? Și acum să’l facem pre el prietin și soț nouă.
17. Și a scris cărți și a trimis lui cu aceste cuvinte zicând:
18. Împăratul Alexandru fratelui Ionatan, bucurie.
19. Auzit-am de tine că ești bărbat tare cu putere și vrednic a fì nouă prietin;
20. Și acum te-am pus astăzi pre tine să fii Arhiereu neamului tău și prietin împăratului să te chemi, și i-a trimis lui porfiră și cunună de aur, ca să te unești cu noi, și să ții prieteșug cu noi.
21. Și s’a îmbrăcat Ionatan cu haina cea sfântă în luna a șaptea în anul o sută șasezeci, în sărbătoarea înfigerii corturilor, și a strâns oștire, și a făcut arme multe.
22. Și a auzit Dimitrie cuvintele acestea, și s’a întristat și a zis:
23. Ce am făcut aceasta, de a apucat mai ’nainte de noi Alexandru a pune prieteșug cu Evreii spre întărire?
24. Scrì-voiu și eu lor cuvinte de mângâiere și de înălțime și de daruri, ca să’mi fie mie întru ajutor.
25. Și a trimis lor după cuvintele acestea: împăratul Dimitrie, neamului Iudeilor, bucurie.
26. De vreme ce ați ținut legătura, care ați făcut cu noi, și ați rămas în prietenia noastră, și nu v’ați lipit de vrăjmașii noștri, am auzit și ne-am bucurat.
27. Și acum rămâneți încă a țineà credința către noi, și vă vom răsplătì vouă bune pentru cele ce faceți cu noi.
28. Și vă vom lăsà vouă, care trebue a se lăsà multe, și vom dà vouă daruri.
29. Și acum vă sloboz pre voi, și iert pre toți jidovii de dajdiii și de prețul sării și de cununi.
30. Și a treia parte din sămânță și jumătate din rodurile pomilor, ce mi se cuveneà mie a luà, iert de astăzi înainte să nu se mai ià din pământul Iudei și din cele trei ținuturi, ce s’au adaus lui din Samaria și din Galileea, din ziua de astăzi și până în veac.
31. Și Ierusalimul să fie sfânt și slobod, și hotarele lui, zeciuelile și vămile.
32. Las și stăpânirea cetăței cei din Ierusalim, și o dau Arhiereului, ca să puie într’însa bărbați pre cari va voi el, să o păzească.
33. Și pre tot sufletul Jidovilor, care din pământul Iudei s’au adus robi în toată împărăția mea, îl las slobod în dar; și toți să fie slobozi de dajdiile lor și ale vitelor lor.
34. Și toate sărbătorile și sâmbetele și lunile nouă, și zilele cele rânduite, și trei zile mai ’nainte de sărbătoare și trei zile după sărbătoare, toate zilele acestea să fie scutite și slobode tuturor Iudeilor, celor ce sunt întru împărăția mea.
35. Și nimeni nu va aveà putere a face cevà, sau a smintì pre cinevà dintre ei pentru tot lucru.
36. Și să se scrie din Evrei în oștirea împăratului la treizeci de mii de bărbați, și se vor dà lor lefi, cum se cuvine la toate oștirile împăratului.
37. Și se vor pune dintre ei în cetățile cele întărite și mari ale împăratului; iar alții se vor pune preste trebile împărăției, cari sunt de credință, și căpiteniile, care vor fi preste ei, să fie dintre ei, și să umble după legile lor, precum a și poruncit împăratul în pământul Iudei.
38. Și cele trei ținuturi, care s’au adaos la Iudeea dela țara Samariei, și să se adauge la Iudeea, ca să se socotească și să fie supt unul, și să nu asculte de alt stăpân, fără numai de Arhiereu.
39. Ptolemaida și ținutul ei, o am dat dar celor sfinți din Ierusalim, pentru cheltuiala care se cuvine la cele sfinte.
40. Și eu dau pre an cincisprezece mii de sicli de argint din veniturile împăratului, dela locurile ce se cuvin lui.
41. Și tot ce a rămas, ce n’au dat cei ce erau preste venituri în anii trecuți, de acum vor dà la lucrurile casei.
42. Și afară de acestea cinci mii de sicli de argint, cari luà din veniturile Bisericii în toți anii, și aceștia se lasă, că se cade aceștia preoților celor ce slujesc.
43. Și oricine va scăpà în Biserica cea din Ierusalim și în toate hotarele ei, fiind datori împărătești sau pentru orice lucru, să se sloboază, și toate cele ce sunt ale lor întru împărăția mea.
44. Și la zidirea și la înnoirea lucrurilor sfintelor, cheltueli se vor dà din veniturile împăratului.
45. Și la zidirea zidurilor Ierusalimului și la întărirea împrejur, cheltuială se va dà din venitul împăratului, și la zidirea zidurilor celor din Iudeea.
46. Și dacă a auzit Ionatan și poporul cuvintele acestea, nu le-a crezut, nici le-a primit, pentru că’și aduceà aminte de răutatea cea mare, care făcuse în Israil, și’i necăjise foarte.
47. Și le-a plăcut mai mult Alexandru, pentrucă el a început a grăì cu ei cuvinte de pace, și le-a fost lor într’ajutor în toate zilele.
48. Și a adunat împăratul Alexandru oștire mare, și a tăbărît împrotiva lui Dimitrie.
49. Și au dat răsboiu acești doi împărați, și a fugit tabăra lui Dimitrie, și l-a gonit pe el Alexandru și l-a biruit.
50. Și s’a întărit răsboiul foarte, până a apus soarele, și a căzut Dimitrie in ziua aceea.
51. Și a trimis Alexandru la Ptolomeu împăratul Eghipetului soli după cuvintele acestea, zicând:
52. Fiindcă m’am înturnat la pământul împărăției mele, și am șezut pe scaunul părinților mei, și am dobândit împărățiea, și am biruit pre Dimitrie și am stăpânit țara noastră,
53. Și am făcut răsboiu cu el, și s’a înfrânt el și tabăra lui de noi, și am șezut pre scaunul împărăției lui,
54. Și acum să așezăm între noi prieteșug; și’mi dă pe fata ta să o iau mie muiere, și voiu fì ginere ție, și voiu dà ție și ei daruri vrednice de tine.
55. Și a răspuns Ptolomeu împăratul, zicând: bună a fost ziua în care te-ai întors la pământul părinților tăi, și ai șezut pre scaunul împărăției lor.
56. Și acum voiu face ție cele ce ai scris; ci vino să ne întâlnim la Ptolemaida, ca să ne vedem unul cu altul, și te voiu face ginere precum ai zis.
57. Și a ieșit Ptolomeu din Eghipet el și Cleopatra fata lui, și a venit în Ptolemaida în anul o sută șasezeci și doi.
58. Și s’a întâlnit cu Alexandru împăratul, și i-a dat lui pe Cleopatra fata sa, și a făcut nunta ei la Ptolemaida, cum fac împărații cu cinste mare.
59. Și a scris împăratul Alexandru lui Ionatan să vie întru întâmpinarea lui,
60. Și a mers cu mărire la Ptolemaida, și s’a întâlnit cu acei doi împărați, și le-a dat lor argint și aur, și prietenilor lor daruri multe, și a aflat har înaintea lor.
61. Și s’au strâns asupra lui bărbați ucigași din Israil, oameni fărădelege să’l pârască pre el, ci nu i-a ascultat împăratul.
62. Și a poruncit împăratul și a desbrăcat pre Ionatan de hainele lui, și l-a îmbrăcat pre el cu porfiră.
63. Și l-a pus împăratul de a șezut cu sine, și a zis boierilor săi: ieșiți cu el în mijlocul cetății și strigați, ca nimeni să nu’l pârască pre el de nici un lucru, și nimeni să nu’l supere pentru tot cuvântul.
64. Și a fost dacă au văzut cei ce’l pârâu pre el, mărirea lui, precum s’a strigat, și îmbrăcat cu porfiră, au fugit toți.
65. Și l-a mărit pre el împăratul și l-a scris pre el între prietenii cei mai de frunte, și l-a pus povățuitor și părtaș domnilor.
66. Și s’a întors Ionatan la Ierusalim, cu pace și cu bucurie.
67. Iar în anul o sută șasezeci și cinci, a venit Dimitrie feciorul lui Dimitrie din Krit în pământul părinților săi.
68. Și a auzit Alexandru împăratul, și s’a mâhnit foarte, și s’a întors la Antiohiea.
69. Și a pus Dimitrie povățuitor pre Apolonie, care erà preste Chili-Siria, și a adunat putere mare și a tăbărît la Iamnia, și a trimis la Ionatan Arhiereul, zicând:
70. Tu singur te ridici asupra noastră și eu m’am făcut de rîs și de batjocură pentru tine, și pentru ce faci tu putere asupra noastră în munți?
71. Acum dar de nădăjduești în puterile tale, pogoară-te la noi la câmp, și să ne batem amândoi acolo, că, cu mine este puterea cetăților.
72. Întreabă și înțelege, cine sunt eu și ceilalți cari ne ajută nouă? Și zic că nu pot să stea picioarele voastre de către fața noastră, că de două ori s’au înfrânt părinții tăi în pământul lor.
73. Și acum nu vei puteà stà înaintea călărimei și a unei puteri ca aceasta la câmp, unde nu este piatră, nici pietricică, nici loc de fugă.
74. Și dacă a auzit Ionatan cuvintele lui Apolonie s’a pornit cu cugetul, și a ales zece mii de bărbați și a ieșit din Ierusalim, și l-a întâmpinat Simon fratele lui, spre ajutor lui.
75. Și a tăbărît la Iopi, și l-a închis pe el afară de cetate, că paza lui Apolonie erà la Iopi, și au dat răsboiu asupra ei.
76. Și temându-se cei din cetate, i-au deschis lui, și a stăpânit Ionatan Iopi.
77. Și a auzit Apolonie, și a tăbărît aproape cu trei mii de călăreți și cu putere multă, și a mers la Azot, ca și cum ar călătorì, și împreună a ieșit la câmp, că aveà el mulțime de călăreți și nădăjduià într’înșii.
78. Și a alergat Ionatan dinapoia lui la Azot și s’au lovit taberile dinapoia lui la răsboiu.
79. Și a lăsat Apolonie o mie de călăreți ascunși dinapoia lor.
80. Și a cunoscut Ionatan că sunt curse dinapoia sa, și a încunjurat tabăra lui, și au aruncat săgeți asupra poporului de dimineața până seara.
81. Iar poporul sta, precum i-a fost poruncit Ionatan, și s’au ostenit călăreții lor.
82. Și a tras Simon puterea sa, și s’a lovit cu mulțimea, pentrucă călărimea se ostenise, și i-au zdrobit pre ei, și au fugit.
83. Și călărimea s’a risipit prin câmp, și a fugit la Azot, și a intrat în Vitdagon capiștea lor, ca să scape.
84. Și a aprins Ionatan Azotul și cetățile cele dimprejurul lui, și a luat prăzile lor și capiștea lui Dagon, și pre toți cei ce au fugit într’însa i-a ars cu foc.
85. Și au fost cei ce au căzut de sabie împreună cu cei ce s’au ars, ca la opt mii de bărbați.
86. Și s’a sculat Ionatan de acolo, și a tăbărît la Ascalon, și au ieșit cei din cetate înaintea lui cu cinste mare.
87. Și s’a întors Ionatan la Ierusalim cu cei ce erau cu el, având prăzi multe.
88. Și a fost dacă a auzit împăratul Alexandru cuvintele acestea, a adaos a mărì pre Ionatan.
89. Și i-a trimis copca de aur, precum este obiceiu a se dà rudelor împăraților, și i-a dat lui Acaronul și toate hotarele lui să’i fie moșie.
CAP. 11.
[modifică]
Iar împăratul Eghipetului a adunat puteri multe, ca nisipul de pre țărmurile mării, și corăbii multe, și a cercat să ià împărăția lui Alexandru cu vicleșug, și să o adauge la împărăția sa.
2. Și a ieșit în Siria cu cuvinte de pace, și cei din cetăți îi deschideau lui porțile, și’i ieșiau înainte, că erà porunca împăratului Alexandru, să iasă înaintea lui, pentrucă acela erà lui socru.
3. Iar Ptolomeu dacă intrà în cetăți, puneà pază de ostași în fiecare cetate.
4. Și când s’a apropiat la Azot, i-a arătat lui capiștea lui Dagon arsă, și Azotul și cele de primprejurul lui stricate, și trupurile lepădate, și pre cei arși, pre cari i-a ars în răsboiu, că erau făcute grămezi de ei în calea lui.
5. Și spuseră împăratului, cele ce a făcut Ionatan, ca să’l învinovățească pre el, și a tăcut împăratul.
6. Și a întâmpinat Ionatan pre împăratul în Iopi cu mărire, s’a închinat unul altuia și a dormit acolo.
7. Și a mers Ionatan cu împăratul până la rîul ce se chiamă Elevter, și s’a întors în Ierusalim.
8. Iar împăratul Ptolomeu supuind luiș cetățile cele de pre lângă mare până la Selevchiea cea de lângă mare, cugetà asupra lui Alexandru sfaturi rele.
9. Și a trimis soli la Dimitrie împăratul, zicând: vino să punem între noi legătură și voiu dà ție pre fata mea, care o ține Alexandru, și vei împărăți în locul tatălui tău.
10. Că’mi pare rău că i-am dat lui fata mea, că m’a căutat să mă omoare.
11. Și a grăit rău asupra lui, pentru că pofteà el împărățiea lui.
12. Și luându-și fata, o a dat lui Dimitrie și s’a înstreinat de către Alexandru, și s’a vădit vrăjmășiea lor.
13. Și a intrat Ptolomeu în Antiohiea și a pus două steme pre capul său, a Asiei și a Eghipetului.
14. Iar împăratul Alexandru erà în Kilichia în vremile acelea, că nu vreà să rămâe supt ascultarea lui cei din locurile acelea.
15. Și a auzit Alexandru, și a venit asupra lui cu răsboiu, și a ieșit Ptolomeiu și l-a întâmpinat pre el cu mână tare și l-a înfrânt pre el.
16. Și a fugit Alexandru la Arabiea, ca să scape acolo, iar împăratul Ptolomeu s’a înălțat.
17. Și a luat Zavdiil Arapul capul lui Alexandru și l-a trimis lui Ptolomeu.
18. Și împăratul Ptolomeu a murit a treia zi, și cei ce erau în cetăți au pierit de cei ce erau într’însele.
19. Și a împărățit Dimitrie în anul o sută șasezeci și șapte.
20. În zilele acelea adunat-a Ionatan pre cei din Iudeia, ca să bată cetatea cea din Ierusalim și a făcut asupra ei mahini multe.
21. Și au mers oarecari bărbați fără de lege, carii pizmuiau pre neamul său la împăratul, și i-au spus lui, că Ionatan șade cu oștire împrejurul cetății;
22. Iar el auzind s’a mânieat și îndată purcezând a venit la Ptolemaida, și a scris lui Ionatan să nu șează cu oștirea împrejurul cetății, ci degrab să vie la el în Ptolemaida, să se întâlnească.
23. Și dacă a auzit Ionatan, a poruncit să șează cu oștire împrejurul cetății, și a ales din cei mai bătrâni ai lui Israil și din preoți, și s’a dat pre sine la primejdie.
24. Și luând argint și aur și haine și alte daruri multe, a mers la împăratul în Ptolemaida și a aflat har înaintea lui.
25. Și măcar că’l pârau pre el oarecarii fărădelege din Jidovi,
26. Însă împăratul i-a făcut lui precum au făcut și cei mai înainte de el, și l-a înălțat pre el înaintea tuturor prietinilor săi.
27. Și i-a întărit lui Arhieria și altele, câte a avut mai înainte spre cinste, și l-a făcut pre el povățuitor prietinilor celor mai de frunte.
28. Și s’a rugat Ionatan împăratului să scutească Iudeia de bir, și cele trei ținuturi și Samaria, și i-a făgăduit lui trei sute de talanți.
29. Și a plăcut împăratului, și a scris lui Ionatan cărți despre toate acestea, care erau așà:
30. Împăratul Dimitrie, lui Ionatan fratelui bucurie, și neamului jidovesc.
31. Izvodul cărții, care o am scris lui Lasten rudeniei noastre pentru voi, o am scris și vouă ca să o știți.
32. Împăratul Dimitrie lui Lasten tatălui său bucurie.
33. Neamului Iudeilor prietinilor noștri, și celor ce păzesc dreptățile noastre, am judecat să le facem bine pentru bunăvoința lor către noi.
34. Le-am întărit lor și hotarele Iudeii și cele trei ținuturi Aferema, și Lida și Ramatemul, care s’au adaos la Iudeia dela Samariea, și toate câte se hotărăsc cu ele, tuturor celor ce fac jertfă în Ierusalim în locul celor ce luà dela ei mai înainte împăratul pre an din rodurile pământului și din rodurile pomilor.
35. Și celelalte, care ni se cad nouă, zeciuelile și vămile, cele ce se cad nouă, și lacurile cele de sare și cununile, care se cad nouă, toate de ajutor le îngăduim lor.
36. Și nici una dintr’acestea nu se va călcà de acum înainte în toată vremea.
37. Acum dar aveți grije ca să faceți izvod de acestea, care să se deà lui Ionatan, și să se pună în muntele cel sfânt, în locul cel însemnat.
38. Iar văzând Dimitrie împăratul că s’a liniștit pământul înaintea lui, și nimic nu se împrotivește lui, a slobozit pre toți oștașii săi pre fiecare la locul său, afară de ostașii cei streini, pre cari i-a adunat dela ostroavele neamurilor, și s’au făcut lui vrăjmașe toate oștirile părinți lor lui.
39. Iar Trifon erà din cei dela Alexandru mai înainte, văzând că toate oștirile cârtesc asupra lui Dimitrie, a mers la Salmakue Arapul, care hrăneà pre Antioh copilașul lui Alexandru.
40. Și îl rugà pre el, că să’l deà pre el lui să’l pună împărat în locul tatălui său, și i-a spus lui câte a făcut Dimitrie, și vrajba care au oștirile lui cu el, și a rămas acolo zile multe.
41. Și a trimis Ionatan la împăratul Dimitrie ca să scoață pre cei din cetatea Ierusalimului, și pre cei din cetățile cele întărite, că dà răsboiu asupra lui Israil.
42. Și a trimis Dimitrie la Ionatan, zicând: nu numai acestea voiu face ție și neamului tău, ci cu mărire te voiu mărì pre tine și pre neamul tău, de voiu aveà vreme bună.
43. Acum dar pe dreptate vei face, de’mi vei trimite bărbați, cari să mă ajute, că s’au viclenit asupra mea toate oștirile mele.
44. Și i-a trimis Ionatan lui trei mii de voinici aleși la Antiohiea, și au venit la împăratul, și s’a veselit împăratul de venirea lor.
45. Că s’au fost adunat cei din cetate, în mijlocul cetății, ca la vr’o sută și douăzeci de mii de bărbați, și vreau ca să omoare pre împăratul.
46. Și a fugit împăratul în curte, și au cuprins cei din cetate căile cetății, și au început a dà răsboiu.
47. Și a chemat împăratul pre Evrei într’ajutor, și s’au adunat toți împreună la el, și îndată s’au risipit în cetate.
48. Și au omorît în cetate în ziua aceea ca vr’o sută de mii, și au ars cetatea, și au luat prăzi multe în ziua aceea, și au mântuit pre împăratul.
49. Și văzând cei din cetate că au biruit Evreii cetatea precum au vrut, au slăbit cu cugetele lor, și au strigat către împăratul cu rugăciune, zicând:
50. Dă-ne nouă dreapta, și să înceteze Evreii a ne bate pre noi și cetatea.
51. Și au lepădat armele, și au făcut pace, și s’au mărit Evreii înaintea împăratului și înaintea tuturor celor din împărăția lui, și s’au întors la Ierusalim având prăzi multe.
52. Și a șezut Dimitrie împăratul pre scaunul împărăției sale, și s’a liniștit pământul înaintea lui.
53. Și a mințit toate câte a zis, și s’a înstreinat de către Ionatan, și nu i-a răsplătit după facerile de bine, care i-a făcut lui, și’l necăjeà pre el foarte.
54. Iar după acestea s’a întors Trifon și Antioh cu el copilaș tinerel, și a împărățit, și și-a pus stemă.
55. Și s’au adunat la el toate oștirile care le-a risipit Dimitrie, și au dat răsboiu asupra lui, și el a fugit și s’a biruit.
56. Și a luat Trifon elefanții și a stăpânit Antiohia.
57. Și a scris Antioh cel mai tânăr lui Ionatan, zicând: întărescu’ți ție Arhieriea, și te pun mai mare preste cele patru ținuturi, și vreau ca să fii tu din prietenii împăratului.
58. Și i-a trimis lui vase de aur spre slujbă, și i-a dat lui putere a beà din aur și a se îmbrăcà cu porfiră, și a aveà copcă de aur.
59. Și pre Simon fratele lui l-a pus povățuitor dela hotarul Tirului până la marginile Eghipetului.
60. Și a ieșit Ionatan, și a mers dincolo de rîu și în cetăți, și s’au adunat la el toate oștirile Siriei într’ajutor, și a venit la Ascalon și au ieșit cei din cetate înaintea lui cu mărire.
61. Și de acolo s’a dus la Gaza, și o a încunjurat cu oștire, și a ars cele dimprejurul cetății, și le-a prădat pre ele.
62. După aceea cei din Gaza rugând pre Ionatan, le-a dat lor dreapta, și luând pre fiii boierilor zăloage, i-a trimis în Ierusalim, iar el a mers prin țară până la Damasc.
63. Și a auzit Ionatan că au venit boierii lui Dimitrie la Cadisul din Galileia cu putere multă, vrând ca să’l scoață pre el din țara aceea.
64. Și a ieșit înaintea lor, iar pre fratele său Simon, l-a lăsat în țară.
65. Și Simon a tăbărît asupra Vetsurei și au dat răsboiu împrotiva ei zile multe, și o a închis.
66. Și l-au rugat pre el ca să le dea lor dreapta, și le-a dat lor, și i-a scos pre ei de acolo, și a luat cetatea și a pus într’însa pază.
67. Iar Ionatan și tabăra lui, a tăbărît la apa Ghenisaretului, și sculându-se de dimineață a mers în câmpul Nasorului.
68. Și iată tabăra celor de alt neam l-a întâmpinat pre el în câmp, și a ascuns oștire în munți să pândească asupra lui, iar ei i-au ieșit lui înainte.
69. Iar oștirea cea ascunsă s’a sculat din locurile sale, și a dat răsboiu.
70. Și au fugit cei ce erau cu Ionatan toți, nici unul n’a rămas dintre ei, afară de Matatia fiul lui Avisalom și Iuda fiul lui Halfi, căpeteniile oștirii puterilor.
71. Și și’a rupt Ionatan hainele sale, și a pus pământ pre capul său și s’a rugat.
72. Și s’a întors asupra lor cu răsboiu, și i-a biruit pre ei și fugiră.
73. Și văzând cei ce fugise dela el, s’au întors la el și i-au gonit cu el până la Cadis, unde erà tabăra lor, și au tăbărît acolo.
74. Și au căzut din cei de alt neam în ziua aceea ca la vr’o trei mii de bărbați, și s’a întors Ionatan în Ierusalim.
CAP. 12.
[modifică]
Și văzând Ionatan că’i ajută vremea a ales bărbați și i-a trimis pe ei la Roma, să întărească și să înnoiască cu ei prieteșugul.
2. Și la Spartani și la alte locuri a trimis cărți ca acestea.
3. Și au mers la Roma, și au intrat la sfat, și au zis: Ionatan Arhiereul și neamul Evreilor ne-au trimis pre noi, ca să înnoiți cu ei prieteșugul și societatea, ca și mai ’nainte.
4. Și le-a dat lor cărți pre la fiecare loc, ca să’i petreacă pre ei la pământul Iudei cu pace.
5. Iar izvodul cărților care le-a scris Ionatan Spartanilor, acesta este:
6. Ionatan Arhiereul și bătrânimea neamului și preoții și celalt popor al Evreilor, Spartanilor fraților bucurie.
7. Încă de demult s’a trimis cărți la Onia Arhiereul dela Darie care împărățeà la voi, care adevereà că sunteți frații noștri, precum este scris izvodul.
8. Și cu cinste a primit Onia pre bărbatul cel trimis, și a luat cărțile întru care se arătà societatea și prieteșugul.
9. Drept aceea noi neavând lipsă de acestea, și având mângâere cărțile cele sfinte, care sunt în mâinile noastre,
10. Am ispitit a trimite la voi cari să înnoiască cu voi frățiea și prieteșugul, ca să nu ne înstreinăm de către voi, că multe vremi au trecut de când ați trimis la noi.
11. Noi dar neîncetat în toată vremea, și la sărbători și la celelalte cuvioase zile vă pomenim pre voi întru jertfele și rugăciunile care le facem, precum se cade, și se cuvine a ne aduce aminte de frați.
12. Și ne bucurăm de mărirea voastră;
13. Iar pre noi ne-au încunjurat multe necazuri și răsboae multe, că s’au sculat cu bătae asupra noastră împărații cei de primprejurul nostru.
14. Ci n’am vrut să vă supărăm pre voi și pre ceilalți soți și prietini ai noștri cu aceste răsboaie.
15. Pentrucă avem ajutor din cer, care ne ajută nouă, și ne-am mântuit de vrăjmașii noștri, și s’au smerit vrăjmașii noștri.
16. Drept aceea am ales pre Numenie fiul lui Antioh și pre Antipatru fiul lui Iason, și i-am trimis la Romani, ca să înnoiască prieteniea și societatea cu noi cea mai dinainte.
17. Și le-am poruncit lor ca să meargă și la voi, și să se închine vouă, și să vă deà cărțile cele dela noi pentru înnoirea frăției noastre.
18. Și acum bine veți face de ne veți răspunde nouă la acestea.
19. Și acesta este izvodul cărților celor trimise:
20. Oniaris împăratul Spartanilor, lui Onia preotului celui mare, bucurie.
21. Aflatu-s’a în scrisoare pentru Spartani și pentru Evrei, că sunt frați, și că sunt din neamul lui Avraam.
22. Și acum de când am cunoscut acestea, bine veți face scriind nouă pentru pacea voastră.
23. Și noi răspundem cu scrisoare vouă, dobitoacele voastre și averea voastră ale noastre sunt, și cele ce sunt ale noastre, ale voastre sunt; poruncim drept aceea, ca să vă vestească vouă acestea.
24. Și a auzit Ionatan că s’au întors boierii lui Dimitrie cu putere mai multă decât mai întâiu, ca să deà răsboiu asupra lui,
25. Și plecând din Ierusalim, s’a întâmpinat cu ei în țara Amatitei, că nu i-a lăsat pre ei să calce în țara lui.
26. Și a trimis iscoade la tabăra lor, și s’au întors și i-au spus lui, că așà au așezat, ca să vie preste ei noaptea.
27. Și după ce a apus soarele, a poruncit Ionatan celor ce erau cu el să privigheze, și să fie întrarmați și gata de bătaie toată noaptea, și a pus streji împrejurul taberii.
28. Și au auzit vrăjmașii că Ionatan și cei ce erau cu el s’au gătit de bătaie, și s’au temut și s’au speriat cu inima sa, și au aprins focuri în tabăra sa.
29. Și Ionatan și cei ce erau cu el, n’au știut până dimineața că vedeau focurile arzând.
30. Și a gonit Ionatan dinapoia lor, și nu i-a prins pre ei, pentrucă au fost trecut rîul Elevterului.
31. Și s’a abătut Ionatan la Arapii, cari se chiamă Zavedii, și i-a bătut pre ei și a luat prăzile lor.
32. Și purcezând a venit la Damasc, și a umblat în toată țara.
33. Iar Simon ieșind, a umblat până la Ascalon și la cetățile cele de aproape, și s’a abătut la Iopi și o a luat mai ’nainte pre ea.
34. Că a fost auzit că ei vreau să deà cetatea la ai lui Dimitrie, și a pus acolo pază, ca să o păzească.
35. Și s’a întors Ionatan și a adunat pre bătrânii poporului, și s’a sfătuit cu ei, ca să zidească cetăți întărite în Iudeea.
36. Și să înalțe zidurile Ierusalimului, și să înalțe zid mare între întărituri și între cetate, ca să o desparță pre ea de către cetate, ca să fie despărțită, ca nici să cumpere, nici să vânză.
37. Și s’au adunat ca să zidească cetatea, și a căzut zidul pârîului celui de către Apiliot, și au dres cele ce se chiamă Hafenatà.
38. Și Simon a zidit Adida în Sefila, și i-a pus porți și încuietori.
39. Și a cercat Trifon să împărățească el preste Asia și să’și pună stemă, și să’și pună mâna preste împăratul Antioh.
40. Ci se temeà, ca nu cumvà să nu’l lase Ionatan, și ca nu cumvà să deà răsboiu asupra lui, și căutà ca să prinză pre Ionatan și să’l piarză pre el, și sculându-se a venit în Vetsan.
41. Și a ieșit Ionatan înaintea lui la Vetsan cu patruzeci de mii de bărbați aleși de răsboiu.
42. Și văzând Trifon că a venit Ionatan cu putere multă, s’a temut a’și tinde mâinile asupra lui.
43. Și l-a primit pre el cu mărire, și l-a împrietenit pre el cu toți prietinii săi, și i-a dat lui daruri, și a poruncit puterilor sale să asculte de el, ca și de sine.
44. Și a zis lui Ionatan: pentruce ai ostenit tot poporul acesta, nefiind între noi răsboiu?
45. Și acum trimite’i pre ei la casele lor, și’ți alege ție puțini bărbați, cari să fie cu tine, și vino cu mine în Ptolemaida, și o voiu dà pre ea ție și celelalte cetăți și oștiri, și pre toți cei ce sunt preste trebi, și întorcându-mă mă voiu duce înapoi, că pentru aceasta am venit.
46. Iar Ionatan crezând lui, a făcut cum i-a zis, că a trimis oștirile să meargă în pământul Iudei.
47. Și a lăsat cu sine trei mii de bărbați, dintre cari două mii i-a lăsat în Galileea, iar o mie a mers cu el.
48. Și după ce a intrat Ionatan în Ptolemaida, au închis Ptolemaidenii porțile, și l-au prins pre el, și pre toți cei ce venise cu el i-au omorît cu sabia.
49. Și a trimis Trifon oștiri și călărime la Galileea și la câmpul cel mare, ca să piarză pre toți cei dela Ionatan.
50. Și au înțeles că Ionatan este prins, și cum că au pierit cei ce erau cu el, și se îndemnară pre sine și mergeau înapoindu-se gata de răsboiu.
51. Și văzând cei ce îi goniau pre ei, că ei pentru sufletul lor se vor bate, s’au întors.
52. Și au venit toți cu pace în pământul Iudei, și au plâns pre Ionatan și pre cei ce erau cu el, și s’au temut foarte, și a jelit tot Israilul jale mare.
53. Și au cercat toate neamurile cele de primprejurul lor, ca să’i piarză pre ei.
54. Că ziceau: n’au căpetenie și ajutor, acum dar să’i batem pre ei, și să pierdem din oameni pomenirea lor.
CAP. 13.
[modifică]
Și a auzit Simon că a adunat Trifon putere multă, ca să vie în pământul Iudei să’i piarză.
2. Și văzând pre popor că este spăimântat și plin de frică, s’a suit în Ierusalim și a adunat poporul.
3. Și i-a mângâiat pre ei și le-a zis lor: voi știți câte am făcut eu și frații mei și casa tatălui meu pentru legi și pentru cele sfinte, și răsboaiele și nevoile, care noi le-am văzut.
4. Pentru aceasta au pierit frații mei toți pentru Israil și am rămas eu singur.
5. Și acum să nu deà Dumnezeu, ca să’mi cruț eu sufletul meu în toată vremea necazului; că nu sunt mai bun decât frații mei.
6. Ci voi izbândì pentru legea mea și pentru cele sfinte și pentru muieri și pentru fiii noștri, că s’au adunat toate limbele, ca să ne piarză pre noi vrăjmășește.
7. Și s’a aprins duhul poporului, îndată cât a auzit cuvintele acestea, și a răspuns cu glas mare zicând:
8. Tu ești nouă povățuitor în locul lui Iuda și al lui Ionatan fratelui tău.
9. Poartă răsboiul nostru, și toate ori câte vei zice nouă, vom face.
10. Și a adunat pre toți bărbații cei de răsboiu, și a grăbit a săvârșì zidurile Ierusalimului, și’l întărì pre el primprejur.
11. Și a trimis pre Ionatan al lui Avesalom, și cu dânsul putere destulă la Iopi, și scoțând pre cei ce erau acolo, a rămas acolo într’însa.
12. Și a pornit Trifon dela Ptolemaida cu putere multă, ca să intre în pământul Iudei, și aveà cu sine pre Ionatan în pază.
13. Iar Simon a tăbărît la Adidus în preajma feții câmpului.
14. Și înțelegând Trifon, că s’a sculat Simon în locul lui Ionatan fratelui său, și cum că va să deà asupra lui răsboiu, a trimis la el soli, zicând:
15. Pentru argintul ce erà dator Ionatan fratele tău la treaba împărătească, pentru trebile, care a avut, îl ținem pre el.
16. Și acum trimite o sută de talanți de argint, și pre doi fii ai lui zăloage, ca nu cumvà slobozindu-se, să se viclenească către noi; și’l vom slobozì pre el.
17. Și a cunoscut Simon că, cu înșelăciune grăește către dânsul, însă tot a trimis argintul și pre prunci, ca nu cumvà să ridice vrăjmășie mare asupra poporului, zicând:
18. Pentrucă nu i-a trimis lui argintul și pruncii, a pierit.
19. Și a trimis pruncii și cei o sută de talanți; iar el a mințit și n’a slobozit pre Ionatan.
20. Și după aceea a venit Trifon, ca să intre în țară și să o supue pre ea, și a încunjurat pre calea cea despre Adora; iar Simon și tabăra lui mergeau împreajma lui în tot locul ori unde mergeà.
21. Iar cei din cetățue au trimis la Trifon soli, grăbindu’l pre el, ca să vie la ei prin pustie și să le trimiță lor hrană.
22. Și a gătit Trifon toată călărimea sa, ca să vie în noaptea aceea, ci a fost zăpadă multă foarte, și n’a putut venì pentru zăpadă, și purcezând a venit în Galaadita.
23. Și când s’a apropiat la Vascamà, a omorît pre Ionatan și l-a îngropat acolo.
24. Și s’a înapoiat Trifon și s’a dus în pământul său.
25. Și a trimis Simon și a luat oasele lui Ionatan fratelui său și l-a îngropat pre el în Modin în cetatea părinților lui.
26. Și l-a plâns pre el tot Israilul plângere mare și l-a jelit pre el zile multe.
27. Și a zidit Simon preste mormântul tatălui său și al fraților lui, și l-a înălțat cu chip frumos la vedere din piatră cioplită pre dinainte și pre dinapoi.
28. Și a pus deasupra șapte turnuri, unul împreajma altuia: tatălui și maicii și celor patru frați.
29. Și le-a făcut împrejur șanț, și a pus stâlpi mari și a făcut pre stâlpi toată armarea spre nume veșnic și lângă arme corăbii cioplite, ca să vază toți cei ce umblă pre mare.
30. Acesta este mormântul, care l-au făcut în Modin, până în ziua aceasta.
31. Iar Trifon umblând cu vicleșug către împăratul Antioh cel tânăr, l-a omorît pre el.
32. Și a împărățit în locul lui, și și-a pus luiș stema Asiei și a făcut rană mare pre pământ.
33. Și a zidit Simon cetățile Iudeii și le-a întărit primprejur cu turnuri înalte și cu ziduri mari și pirguri cu porți și cu zăvoare, și a pus bucate în cetăți.
34. Și alegând Simon bărbați, i-a trimis cu daruri la împăratul Dimitrie, ca să ierte țara, pentrucă toate faptele lui Trifon erau jafuri.
35. Și a trimis la el împăratul Dimitrie după cuvintele acestea, și i-a răspuns lui, și i-a scris lui carte ca aceasta:
36. Împăratul Dimitrie lui Simon Arhiereului și prietenului împăraților și bătrânilor și neamului evreesc: bucurie.
37. Coroana cea de aur și lanțul care l-ați trimis l-am luat și gata suntem să vă dăm vouă pace mare, și am scris celor mai mari preste trebi să vă lase vouă cele ce vă iertăm.
38. Și câte am așezat cu voi stau și cetățile, care ați zidit, fie ale voastre.
39. Ertăm neștiințele și greșalele până în ziua de astăzi și cununa, care erați datori și ori ce alt ce se vămuià în Ierusalim, să nu se mai vămuiască.
40. Și cari vor fì vrednici dintre voi, ca să se scrie între ai noștri, să se scrie și să fie între noi pace.
41. În anul o sută șaptezeci s’a ridicat jugul neamurilor dela Israil.
42. Și a început poporul lui Israil a scrì în scrisori și în adunări în anul dintâiu pre vremea lui Simon Arhiereului celui mare, și mai marele și povățuitorul Iudeilor.
43. În zilele acelea tăbărît-a Simon asupra Gazei, și o a încunjurat pre ea cu oștiri, și a făcut unelte de luarea cetății, și s’a apropiat la cetate, și a lovit un turn și l-a luat.
44. Și cei ce erau într’acele unelte, au sărit în cetate, și s’a făcut turburare mare în cetate.
45. Și s’au suit cei din cetate cu muierile și cu fiii lor pre zid rupându’și hainele lor, și au strigat cu glas mare rugând pre Simon să le deà lor dreapta, și au zis:
46. Să nu ne faci nouă după răutățile noastre, ci după mila ta.
47. Și i s’a făcut milă lui Simon de ei, și nu i-a bătut pre ei, ci scoțându’i din cetate a curățit casele, în care erau idolii, și așà au intrat într’însa lăudând și binecuvântând pre Domnul.
48. Și a scos dintr’însa toată necurăția, și a așezat acolo oameni, cari fac legea, și o a întărit, și și’a zidit luiș într’însa lăcaș.
49. Iar cei din cetățuia din Ierusalim erau opriți a ieșì și a merge în țară, și a cumpărà și a vinde, și au flămânzit foarte, și mulți dintre ei au pierit de foame.
50. Și au strigat către Simon: să le deà lor dreapta, și le-a dat, și a scos pre cei ce erau acolo, și a curățit cetățuia de pângăriciuni,
51. Și a intrat în ea în douăzeci și trei ale lunei a doua, în anul o sută șaptezeci și unul, cu laude și cu stâlpări și cu harfe și cu chimvale și cu alăute și cu cântări și cu cântece, că s’au zdrobit vrăjmași mari din Israil.
52. Și a așezat ca în tot anul să serbeze această zi cu veselie
53. Și a întărit muntele Bisericii cel de lângă cetățuie, și au lăcuit acolo el și cei ce erau cu el.
54. Și a văzut Simon pre Ioan feciorul său, că este om deplin, și l-a pus pre el povățuitor preste toate oștirile, și a lăcuit în Gazaris.
CAP. 14.
[modifică]
Și în anul o sută șaptezeci și doi, adunat-a împăratul Dimitrie puterile sale, și s’a dus în Midiea să’și adune ajutor, ca să bată pre Trifon.
2. Iar auzind Arsachis împăratul Persiei și al Midiei, că a venit Dimitrie în hotarele sale, a trimis pre unul din boierii săi, ca să’l prinză pre el viu.
3. Care mergând, a bătut tabăra lui Dimitrie, și l-a prins pre el, și l-a dus la Arsachis, și l-a pus pre el în pază.
4. Și a odihnit pământul în toate zilele lui Simon, și a căutat cele bune neamului său, și le-au plăcut lor stăpânirea lui și mărirea lui în toate zilele.
5. Și cu toată mărirea sa a luat Iopi ca să fie vad, și a făcut intrare la ostroavele mării.
6. Și a lățit hotarele neamului său, și a stăpânit țara.
7. Și a adunat robime multă, și a domnit Gazaronul și Vetsuronul și cetățuia, și a scos necurățiile dintr’însul, că nu erà cine să steà împrotiva lui.
8. Și lucrau ei pământul lor cu pace, și pământul dà rodurile sale, și pomii câmpurilor rodul lor.
9. Bătrânii în ulițe ședeau, toți de lucrurile cele bune vorbiau, și tinerii s’au îmbrăcat cu haine de mărire și cu îmbrăcăminte de răsboiu.
10. Cetăților a dat bucate, și le-a așezat cu unelte de întărire, atâta, în cât s’a vestit numele mărirei lui până la marginea pământului.
11. Făcut-a pace pre pământ, și s’a veselit Israil cu veselie mare.
12. Și a șezut fiecare supt vița sa și supt smochinul său, că nu erà cine să’i sperie pre ei.
13. Că se sfârșise de pre pământ cei ce dau răsboiu asupra lor, și împărații se surpară în zilele acelea.
14. Și a întărit pre toți smeriții poporului său, legea o a căutat, și a pierdut pre tot cel fărădelege și viclean.
15. Sfintele le-a mărit, și a înmulțit vasele sfintelor.
16. Și s’a auzit la Roma, că a murit Ionatan, și până la Sparta s’a auzit, și s’au mâhnit foarte.
17. Și auziră, că Simon fratele lui s’a făcut în locul lui Arhiereu, și stăpânește țara și cetățile cele dintr’însa.
18. Și i-a scris lui pre table de aramă, ca să înnoiască cu el prieteșugul și tovărășia, care o făcuse cu Iuda și cu Ionatan frații lui.
19. Și s’a cetit înaintea adunării în Ierusalim.
20. Iar izvodul cărților, care l-au trimis Spartanii, acesta este: boierii Spartanilor și cetatea lui Simon preotului celui mare, și bătrânilor și preoților, și celuilalt popor al Evreilor fraților: bucurie.
21. Solii cei trimiși la poporul nostru ne-au spus nouă de mărirea și cinstea voastră, și ne-am bucurat de venirea lor.
22. Și am scris cele zise de ei în sfaturile poporului: așà Numenie al lui Antioh și Antipatru fiul lui Iason solii Evreilor au venit la noi ca să înnoiască prieteșugul lor cu noi.
23. Și a plăcut poporului a primì pre oamenii aceștia cu mărire și a pune izvodul cuvintelor lor în cărțile cele însemnate poporului, ca să aibă pomenire poporul Spartanilor, și izvodul acesta l-a scris lui Simon Arhiereului.
24. După acestea a trimis Simon pre Numenie la Roma având o pavăză mare de aur, care trăgeà la cumpănă o mie de mnas, ca să întărească cu ei tovărășia.
25. Și dacă a auzit poporul cuvintele acestea, a zis: cu ce daruri vom răsplătì pre Simon și pre fiii lui?
26. Că a întărit el însuș și frații lui și casa tatălui său, și a bătut pre vrăjmașii lui Israil dela ei; și i-a întărit lui stăpânire, și au scris în table de aramă, care le-au pus pre stâlpi în munții Sionulul.
27. Și acesta este izvodul cărței, în ziua a optsprezecea a lunei lui Elul, în anul o sută șaptezeci și doi, care este al treilea an pre vremea lui Simon Arhiereului.
28. În Saramel, când erà adunare mare de preoți și de popor, și de boierii neamului și ai bătrânilor țărei, cunoscute s’au făcut vouă acestea, fiindcă de multe ori s’au făcut răsboaie în țară.
29. Și Simon feciorul lui Matatia feciorul feciorilor lui Iariv și frații lui, cari s’au pus pre sine în primejdie stând împrotiva vrăjmașilor neamului său, ca să steà sfintele lor și legea, și cu mărire mare a mărit pre neamul său.
30. Și a adunat Ionatan neamul său, și s’a făcut lui Arhiereu, și s’a adaos la poporul său.
31. Și au vrut vrăjmașii lor să calce în țara lor, ca să le strice țara lor și să’și tinză mâinile sale la cele sfinte ale lor.
32. Atunci s’a sculat Simon, și a dat răsboiu pentru neamul său, și a cheltuit bani mulți dintr’ai săi, și a dat arme bărbaților puterii neamului său, și le-au dat lor lefi.
33. Și a întărit cetățile Iudei și Vetsura cea dela hotarele Iudei, unde erau armele vrăjmașilor mai ’nainte, și a pus acolo pază bărbați Evrei.
34. Și a întărit Iopi cea dela marea și Gazara cea dela hotarele Azotului, în care mai ’nainte lăcuiau vrăjmașii, și au lăcuit acolo Evrei, și câte erau de lipsă la isprăvirea acestora au pus într’însele.
35. Și văzând poporul credința lui Simon și mărirea care a făcut neamului său, l-a pus pre el povățuitor luiș și Arhiereu, pentrucă el a făcut toate acestea, și dreptatea și credința, care a ținut neamului său și a cercat în tot chipul a înălțà pre poporul său.
36. Și în zilele acelea bine a mers lucrul prin mâinile lui, că s’au ridicat neamurile din țara lor și cei din cetatea lui David din Ierusalim, cari și-au fost făcut loruși castel, din care ieșiau și pângăreau împrejurul sfintelor și făceau rană mare cu necurățenie.
37. Și a pus într’însul bărbați Evrei să lăcuiască, și l-a întărit spre apărarea țărei și a cetăței, și a înnălțat zidurile Ierusalimului.
38. Și împăratul Dimitrie i-a întărit lui Arhieria după acestea.
39. Și l-a făcut pre el dintre prietinii săi, și l-a mărit pre el cu cinste mare.
40. Pentrucă a auzit, cum că Romanii îi chiamă pre Evrei prietini și soți; și cum că ei au ieșit înaintea solilor lui Simon cu cinste.
41. Și cum că au voit Evreii și preoții, să le fie Simon povățuitor și Arhiereu în veac, până se va sculà proroc credincios.
42. Și să fie preste ei povățuitor și să aibă grijă de cele sfinte, să rânduiască însuș mai mari preste lucrurile lor și preste țară și preste arme și preste cetăți.
43. Și să poarte grijă de cele sfinte și toți să asculte de el, și cu numele lui să se scrie toate scrisorile în țară, și să se îmbrace cu porfiră și să poarte aur.
44. Și nimărui din popor și din preoți nu va fì slobod să calce cevà dintr’acestea, și să se pună împrotiva celor ce le va zice el, sau să facă adunare în țară fără de el, sau să se îmbrace cu porfiră și să se încingă cu armă de aur.
45. Iar cine va face afară de acestea sau va călcà cevà dintr’acestea, vinovat va fì.
46. Și a plăcut la tot poporul să așeze pre Simon, și să facă după cuvintele acestea.
47. Și a primit Simon și a voit a fì Arhiereu și povățuitor și stăpânitor neamului evreesc și preoților și a purtà grijă de toți.
48. Și a zis, ca scrisoarea aceasta să se pună în table de aramă.
49. Și să le pună pre ele în curtea sfintelor în loc ales, și izvoadele lor să le pună în vistierie, ca să le aibă Simon și fiii lui.
CAP. 15.
[modifică]
Și a trimis Antioh feciorul împăratului Dimitrie cărți dela ostroavele mării la Simon preotul și stăpânitorul Evreilor și la tot neamul.
2. Și erau scrise într’acest chip: împăratul Antioh lui Simon preotului celui mare și stăpânitorului neamului, și neamului evreesc: bucurie.
3. De vreme ce oameni pierzători au biruit împărăția părinților noștri.
4. Și voiu să mă apuc de împărăție să o așez, precum erà mai ’nainte, și am adunat oștire multă, și am făcut corăbii de răsboiu, și’mi este voia să ies în țară, ca să pedepsesc pre cei ce au stricat țara noastră, și pre cei ce au pustiit cetăți multe întru împărăția mea.
5. Acum dar întăresc ție toate scutirile care ți le-au dat ție împărații cei mai ’nainte de mine, și orice alte daruri ți-au îngăduit ție.
6. Și’ți îngăduesc să faci bani supt numele tău în țara ta.
7. Și Ierusalimul și sfintele să fie slobode, și toate armele câte ai făcut și cetățile care le-ai zidit și le stăpânești, să rămâe ție.
8. Și toată datoria împărătească și ori câte erau să fie împărătești, de acum și în tot veacul se lasă ție.
9. Și după ce vom așezà împărăția noastră, te vom mărì pre tine și neamul tău și Biserica cu slavă mare, în cât să fie arătată mărirea voastră în tot pământul.
10. În anul o sută șaptezeci și patru a ieșit Antioh la pământul părinților săi și s’au adunat la el toate oștirile, în cât puțini au rămas cu Trifon.
11. Și l-a gonit pre el Antioh împăratul, iar el a venit fugind în Dora cea de lângă mare.
12. Că a văzut că s’au adunat preste el răutățile, și l-au lăsat pre el oștirile.
13. Și a tăbărît Antioh asupra Dorei, și cu el o sută și douăzeci de mii de bărbați răsboinici, și opt mii de călăreți.
14. Și a încunjurat cetatea, și corăbiile loveau și dà strânsoare cetăței și despre uscat și despre mare și pre nimeni n’a lăsat nici să iasă nici să intre.
15. Și a venit Numenie și cei ce erau cu el dela Roma având cărți la împărați și la țări, întru care acestea erau scrise:
16. Luchie Ipatul Romanilor lui Ptolomeu împăratului, bucurie.
17. Solii Evreilor au venit la noi prietinii și soții noștri, ca să înnoiască prieteșugul și societatea cea din început, trimiși de Simon Arhiereul și de poporul Evreilor,
18. Și a adus pavăză de aur de o mie de mnas.
19. Plăcutu-ne-au drept aceea să scrim împăraților și țărilor, ca să nu le facă lor rău, și să nu’i bată pre ei și cetățile lor și țara lor, și ca să nu deà ajutor celor ce se răsboiesc asupra lor.
20. Și ni s’a părut nouă a luà pavăza dela ei.
21. Deci de vor fì fugit niscarevà oameni făcători de rele din țara lor la voi, să’i dați pre ei lui Simon Arhiereului, ca să’i pedepsească pre ei după legea lor.
22. Și ca acestea a scris lui Dimitrie împăratul și lui Attal și lui Arat;
23. Și lui Arsac și la toate țările și lui Sampsac și la Spartani, și la Dilo și la Midon și la Sichiona și la Caria și la Samo și la Pamfilia și la Lichia și la Alicarnason și la Rodos și la Vasilida și la Coo și la Sidi și la Gortina și la Cnidon și la Chipru și la Chirini.
24. Și izvodul lor l-a scris lui Simon Arhiereului.
25. Iar Antioh împăratul a tăbărît asupra Dorei a doua zi, apropiind pururea mâinile la ea și făcând mahine, a închis Antioh pre Trifon, în cât nici a intrà, nici a ieșì nu puteà.
26. Și i-a trimis Simon lui două mii de bărbați aleși să’i ajute și argint și aur și vase prețioase.
27. Și n’a vrut să le primească, ci a stricat toate câte a tocmit cu el mai ’nainte și s’a înstreinat de către el.
28. Și a trimis la el pre Atinovie unul din prietinii săi, ca să grăiască cu el, zicând: voi țineți Iopa și Gazara și castelul cel din Ierusalim, cetățile împărăției mele.
29. Hotarele lor le-ați pustiit și ați făcut rană mare pre pământ, stăpânind locuri multe întru împărăția mea.
30. Acum dar dați cetățile care le-ați luat, și birurile locurilor care le-ați stăpânit din hotarele cele afară din hotarele Iudeei.
31. Iar de nu, dați pentru ele cinci sute de talanți de argint, și pentru stricăciunea care ați făcut și pentru birurile cetăților, alți cinci sute de talanți; iar de nu, vom venì și vom dà răsboiu asupra voastră.
32. Și a venit Atinovie prietinul împăratului la Ierusalim și a văzut mărirea lui Simon, și păhărnicie de aur cu vase de aur și de argint și gătire multă, în cât se minunà, și i-a spus lui cuvintele împăratului.
33. Și răspunzând Simon, i-a zis lui: nici pământ strein n’am luat, nici ținem cevà strein, ci moștenirea părinților noștri, care vrăjmașii noștri fără judecată cu orice prilej o au apucat.
34. Iar noi având prilej, ne ținem de moștenirea părinților noștri.
35. Iar de Iopi și de Gazara, care le ceri, acestea făceau în popor rană mare, și în țara noastră, pentru acestea vom dà o sută de talanți; și Atinovie nu i-a răspuns lui nici un cuvânt.
36. Și întorcându-se cu mânie la împăratul, i-a spus lui cuvintele acestea și mărirea lui Simon, și toate câte a văzut, și s’a mâniat împăratul cu iuțime mare.
37. Iar Trifon intrând în corabie, a fugit la Orftosiada.
38. Și a pus împăratul pre Chendeveu povățuitor la marginea mării, și i-a dat lui oștire pedestrași și călăreți.
39. Și i-a poruncit lui să tăbărască în preajma feții Iudeii, și să zidească Chedronul, și să întărească porțile, și să deà răsboiu asupra poporului. Iar împăratul goneà pre Trifon.
40. Și a venit Chendeveu la Iamnia, și a început a asuprì pre popor, și a intrà în Iudeia, și a robì pre popor, și a ucide, și a zidit Chedronul.
41. Și a rânduit acolo călăreți și puteri, ca apucând mai înainte să închiză căile Iudeii, în ce chip i-a poruncit lui împăratul.
CAP. 16.
[modifică]
Și s’a suit Ioan dela Gazara, și a spus lui Simon tatălui său cele ce a făcut Chendeveu.
2. Și a chemat Simon pre cei doi feciori mai mari ai săi, pre Iuda și pre Ioan, și le-a zis lor: eu și frații mei și casa tătălui meu, am bătut pre vrăjmașii lui Israil din tinerețe până în ziua de astăzi, și s’au sporit prin mâinile noastre de multe ori a mântuì pre Israil.
3. Și acum am îmbătrânit, iar voi la această slujbă din mila lui Dumnezeu aveți ani destui, fiți în locul meu și în locul fratelui meu, și ieșind bateți răsboiu pentru neamul nostru, și ajutorul cel din cer să fie cu voi.
4. Și a ales din țară douăzeci de mii de bărbați răsboinici și călăreți, și a mers asupra lui Chendeveu, și au dormit la Modin.
5. Și sculându-se dimineața a mers la câmp, și iată oștire multă pedestrași și călăreți le-au ieșit înainte, și erà un rîu între ei.
6. Și a tăbărît el și poporul lui de către fața lor, și au văzut pre popor temându-se a trece rîul, și a trecut întâiu el, și l-au văzut pre el bărbații lui, și au trecut și ei după el.
7. Și a împărțit poporul, și pre călăreți în mijlocul pedestrașilor i-a pus, căci călărimea vrăjmașilor erà multă foarte.
8. Și au trâmbițat cu trâmbițile sfințite, și s’a înfrânt Chendeveu și tabăra lui, și au căzut dintre ei răniți mulți, și cari au mai rămas au fugit în cetate.
9. Atunci s’a rănit Iuda fratele lui Ioan, iar Ioan i-a gonit pre ei până a venit la Chedron, care o a fost zidit.
10. Și au fugit până la turnurile cele din țarina Azotului, și le-au ars cu foc, și au căzut dintre ei ca la vr’o două mii de bărbați, și s’au înapoiat în pământul Iudei cu pace.
11. Iar Ptolomeiu al lui Avuv erà pus povățuitor în câmpul Ierihonului, și aveà argint și aur mult.
12. Că erà el ginere Arhiereului.
13. Și s’a înălțat inima lui și a vrut să stăpânească țara, și s’a sfătuit cu vicleșug asupra lui Simon și a fiilor lui, ca să’i omoare pre ei.
14. Iar Simon umblà prin cetățile cele din țară, și grijà cele de lipsă într’însele, și s’a pogorît la Ierihon el și Matatia și Iuda fiii lui în anul o sută șaptezeci și șapte, în luna a unsprezecea: aceasta este luna lui Savat.
15. Și i-a primit pre ei cu vicleșug feciorul lui Avuv într’un castel mic, ce se chemà Doc, care’l zidise, și le-a făcut lor ospăț mare, și a ascuns acolo bărbați.
16. Și când s’a îmbătat Simon și fiii lui, s’a sculat Ptolomeu și cei ce erau cu el, și au luat armele lor și au intrat asupra lui Simon la ospăț, și i-au omorît pre el și pre acei doi feciori ai lui, și o seamă din slugile lui.
17. Și a făcut răutate mare, și a răsplătit rele pentru bune.
18. Și scriind acestea Ptolomeu, a trimis la împăratul ca să’i trimiță lui oștire într’ajutor, și’i va dà lui țara lor și cetățile.
19. Și a trimis pre alții la Gazara să omoare pre Ioan, și celor mai mari preste mii a trimis cărți să vie la el, ca să le deà lor argint și aur și daruri.
20. Iar pre alții a trimis să cuprinză Ierusalimul și muntele Bisericii.
21. Ci înainta alergând oarecine, a spus lui Ioan la Gazara, că au pierit tatăl lui și frații lui și cum că a trimis să te omoare și pre tine.
22. Și auzind, s’a spăimântat foarte și prinzând pre bărbații, cari venise să’l piarză pre el, i-a omorît, că a cunoscut că cercà să’l omoare pre el.
23. Iar celelalte cuvinte ale lui Ioan și răsboaiele lui și vitejiile lui, care bărbătește le-a făcut, și zidirea zidurilor, care a zidit, și lucrurile lui;
24. Iată acestea s’au scris în cartea zilelor Arhieriei lui, după ce s’a făcut Arhiereu în locul tatălui său.