Biblia 1914/1 Corinteni
CAP. 1.
[modifică]
Pavel chemat apostol al lui Iisus Hristos prin voea lui Dumnezeu, și Sosten fratele.
2. Bisericei lui Dumnezeu, care este în Corint, celor sfințiți întru Hristos Iisus, celor chemați sfinți, împreună cu toți cei ce chiamă numele Domnului nostru Iisus Hristos în tot locul, și al lor și al nostru;
3. Dar vouă, și pace dela Dumnezeu Tatăl nostru și dela Domnul Iisus Hristos.
4. Mulțămesc Dumnezeului meu pururea pentru voi, pentru darul lui Dumnezeu ce s’au dat vouă întru Iisus Hristos;
5. Că întru toate v’ați îmbogățit întru dânsul, în tot cuvântul și în toată știința;
6. Precum mărturisirea lui Hristos s’a adeverit întru voi;
7. Cât a nu fi lipsiți voi nici într’un dar, așteptând descoperirea Domnului nostru Iisus Hristos;
8. Care va și întărì pre voi până la sfârșit, nevinovați în ziua Domnului nostru Iisus Hristos;
9. Credincios este Dumnezeu, prin care v’ați chemat spre împărtășirea Fiului său Iisus Hristos Domnului nostru.
10. Și vă rog pre voi fraților, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toți să grăiți aceeaș, și să nu fie între voi împerechieri; ci să fiți întemeiați într’un gând și într’o înțelegere.
11. Pentrucă mi s’a arătat mie pentru voi frații mei, dela cei ce sunt ai Hloii, că priciri sunt între voi.
12. Și zic aceasta, că fiecare din voi zice: eu sunt al lui Pavel; iar eu al lui Apolo; iar eu al lui Chifa; iar eu al lui Hristos.
13. Au doară s’au împărțit Hristos? Au Pavel s’a răstignit pentru voi? Sau întru numele lui Pavel v’ați botezat?
14. Mulțămesc lui Dumnezeu că nici pre unul din voi n’am botezat, fără numai pre Crisp și pre Gaie;
15. Ca să nu zică cinevà că întru numele meu am botezat.
16. Botezat-am și casa lui Ștefana; iar mai mult nu știu să fi botezat pre altcinevà.
17. Că nu m’au trimis pre mine Hristos să botez, ci să binevestesc, nu întru înțelepciunea cuvântului, ca să nu se facă înzadarnică Crucea lui Hristos.
18. Pentrucă cuvântul Crucii celor peritori, nebunie este; iar nouă celor ce ne mântuim, puterea lui Dumnezeu este.
19. Că scris este: pierde-voiu înțelepciunea înțelepților, și știința celor știutori o voiu lepădà.
20. Unde este înțeleptul? Unde este cărturarul? Unde este întrebătorul veacului acestuia? Au n’a făcut nebună Dumnezeu înțelepciunea lumei acesteea?
21. Că de vreme ce întru înțelepciunea lui Dumnezeu, n’a cunoscut lumea prin înțelepciune pre Dumnezeu, bine au voit Dumnezeu prin nebunia propoveduirei a mântuì pre cei ce cred.
22. Pentrucă și Iudeii semn cer, și Elinii înțelepciune caută;
23. Iar noi propoveduim pre Hristos cel răstignit, Iudeilor sminteală, iar Elinilor nebunie;
24. Iar celor chemați, Iudeilor și Elinilor, pre Hristos puterea lui Dumnezeu și înțelepciunea lui Dumnezeu.
25. Că ce este nebun al lui Dumnezeu, mai înțelept decât oamenii este; și ce este slab al lui Dumnezeu, mai tare decât oamenii este.
26. Că vedeți chemarea voastră fraților, că nu sunt mulți înțelepți după trup, nu sunt mulți puternici, nu sunt mulți de bun neam;
27. Ci cele nebune ale lumei au ales Dumnezeu ca pre cei înțelepți să’i rușineze; și cele slabe ale lumei au ales Dumnezeu ca să rușineze pre cele tari;
28. Și cele de neam prost, și nebăgate în seamă ale lumei au ales Dumnezeu, și cele ce nu sunt, ca pre cele ce sunt să strice;
29. Ca să nu se laude nici un trup înaintea lui.
30. Și dintru dânsul voi sunteți întru Hristos Iisus, carele s’au făcut nouă înțelepciune dela Dumnezeu, și dreptate și sfințire și izbăvire;
31. Ca precum este scris: cel ce se laudă, întru Domnul să se laude.
CAP. 2.
[modifică]
Și eu venind la voi fraților, venit-am nu întru înălțarea cuvântului și a înțelepciunei, vestind vouă mărturisirea lui Dumnezeu.
2. Că n’am judecat a ștì cevà întru voi, fără numai pre Iisus Hristos, și pre acesta răstignit.
3. Și eu întru slăbiciune și întru frică, și întru cutremur mare am fost la voi.
4. Și cuvântul meu și propoveduirea mea nu erà întru cuvinte îndemnătoare ale înțelepciunei omenești, ci întru arătarea Duhului și a puterei;
5. Ca credința voastră să nu fie întru înțelepciunea oamenilor, ci întru puterea lui Dumnezeu.
6. Și înțelepciunea o grăim întru cei desăvârșiți; însă înțelepciunea nu a veacului acestuia, nici a domnilor veacului acestuia, cari sunt pieritori;
7. Ci grăim înțelepciunea lui Dumnezeu întru taină, cea ascunsă, care o au rânduit Dumnezeu mai înainte de veci spre slava noastră;
8. Care nimeni din domnii veacului acestuia nu o a cunoscut; că de o ar fi cunoscut, n’ar fi răstignit pre Domnul slavei.
9. Ci precum este scris: cele ce ochiul n’a văzut, nici urechea n’a auzit, nici la inima omului nu s’au suit, acestea au gătit Dumnezeu celor ce îl iubesc pre dânsul.
10. Iar nouă ne-au descoperit Dumnezeu prin Duhul său; că Duhul toate le cearcă, și adâncurile lui Dumnezeu.
11. Că cine știe din oameni ale omului, fără numai duhul omului care este într’însul? Așà și ale lui Dumnezeu nimeni nu le știe, fără numai Duhul lui Dumnezeu.
12. Iar noi n’am luat duhul lumei, ci duhul cel din Dumnezeu; ca să știm cele ce sunt dela Dumnezeu dăruite nouă.
13. Care și grăim, nu întru cuvinte învățate ale înțelepciunei omenești, ci întru cele învățate ale Duhului Sfânt; cele duhovnicești cu cele duhovnicești asemănându-le.
14. Iar omul cel sufletesc nu primește cele ce sunt ale Duhului lui Dumnezeu; că nebunie sunt lui, și nu le poate înțelege; căci duhovnicește se judecă.
15. Iar cel duhovnicesc le judecă toate, iar el de nimeni nu se judecă.
16. Că cine a cunoscut gândul Domnului, ca să’l învețe pre el? Iar noi avem mintea lui Hristos.
CAP. 3.
[modifică]
Și eu, fraților, n’am putut grăì vouă ca celor duhovnicești, ci ca celor trupești, ca unor prunci întru Hristos.
2. Cu lapte pre voi v’am hrănit, iar nu cu bucate; că încă nu puteți; ci încă nici acum nu puteți.
3. Că încă trupești sunteți; căci când este întru voi râvnă și prigonire și împerecheri, au nu sunteți trupeșii, și au nu după om umblați?
4. Căci când zice cinevà: eu sunt al lui Pavel; și altul: eu sunt al lui Apolo; au nu sunteți trupești?
5. Cine dar este Pavel, și cine este Apolo, fără numai slujitori prin cari ați crezut, fiecăruia precum Domnul i-au dat?
6. Eu am sădit, Apolo a udat; iar Dumnezeu au făcut creșterea.
7. Pentru aceea nici cel ce sădește este cevà, nici cel ce udă; ci Dumnezeu cel ce dă creșterea.
8. Iar cel ce sădește și cel ce udă una sunt; și fiecare va luà plata sa după osteneala sa.
9. Pentrucă ai lui Dumnezeu împreună lucrători suntem; a lui Dumnezeu arătură, a lui Dumnezeu zidire sunteți.
10. După harul lui Dumnezeu care este dat mie, ca un înțelept meșter, mai mare temelie am pus, iar altul zidește. Însă fiecare să socotească cum zidește.
11. Că altă temelie nimeni nu poate să puie afară de ceeace este pusă, care este Iisus Hristos.
12. Iar de zidește cinevà pre această temelie aur, argint, pietre scumpe, lemne, fân, trestie;
13. Al fiecărui lucru arătat va fi; că ziua îl va arătà, pentrucă cu foc se va descoperì; și al fiecărui lucru în ce chip va fi, focul îl va lămurì.
14. Și al cărui lucru va rămâneà care a zidit, plată va luà.
15. Iar al cărui lucru va arde, se va păgubì; iar el însuș se va mântuì, însă așà ca prin foc.
16. Au nu știți că sunteți casa lui Dumnezeu, și Duhul lui Dumnezeu lăcuește întru voi?
17. De va stricà cinevà casa lui Dumnezeu, strica’l-va pre acela Dumnezeu; căci casa lui Dumnezeu sfântă este, care sunteți voi.
18. Nimeni pre sine să nu se înșele. De i se pare cuivà între voi că este înțelept în veacul acesta, nebun să se facă, ca să fie înțelept.
19. Pentrucă înțelepciunea lumei acesteea nebunie este la Dumnezeu. Că scris este: El prinde pre cei înțelepți întru priceperea lor.
20. Și iarăș: Domnul cunoaște gândurile înțelepților, că sunt deșerte.
21. Drept aceea, nimeni să nu se laude între oameni. Că toate ale voastre sunt;
22. Ori Pavel, ori Apolo, ori Chifa, ori lumea, ori vieața, ori moartea, ori acestea de acum, ori cele viitoare; toate ale voastre sunt;
23. Iar voi sunteți ai lui Hristos, iar Hristos al lui Dumnezeu.
CAP. 4.
[modifică]
Așà să ne socotească pre noi omul, ca pre niște slugi ale lui Hristos, și ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu.
2. Iar ceeace se caută mai mult la ispravnici, este ca credincios să se afle cinevà.
3. Iar mie prea puțin îmi este ca să mă judec de către voi, sau de ziua omenească; ci nici însu-mi pre mine nu mă judec.
4. Pentrucă nimic pre mine nu mă știu vinovat; ci nu întru aceasta m’am îndreptat; iar cela ce mă judecă pre mine, Domnul este.
5. Drept aceea mai înainte de vreme nimic să nu judecați, până ce va venì Domnul, care va și luminà cele ascunse ale întunerecului și va arătà sfaturile inimilor; și atunci lauda va fi fiecăruia dela Dumnezeu.
6. Și acestea fraților, le-am închipuit întru mine și întru Apolo pentru voi; ca întru noi să vă învățați ca nu mai mult decât ce este scris să gândiți, ca să nu vă mândriți unul pentru altul împrotiva celuilalt.
7. Că cine te alege pre tine? Și ce ai care n’ai luat; iar dacă și ai luat, ce te lauzi, ca și cum n’ai fi luat?
8. Iată sătuli sunteți, iată v’ați îmbogățit, fără de noi ați împărățit; și măcar de ați împărățì, ca și noi împreună cu voi să împărățim.
9. Că mi se pare că Dumnezeu pre noi apostolii cei mai de apoi ne-au arătat, ca pre niște rânduiți spre moarte; pentrucă privială ne-am făcut lumei și îngerilor și oamenilor.
10. Noi nebuni suntem pentru Hristos, iar voi înțelepți întru Hristos; noi slabi, iar voi tari; voi slăviți, iar noi necinstiți.
11. Până în ceasul de acum și flămânzim și însetoșăm, și suntem goli, și pătimim, și nu suntem așezați;
12. Și ostenim, lucrând cu mâinile noastre; ocărâți fiind, grăim de bine; izgoniți fiind, răbdăm;
13. Huliți fiind, mângâiem; ca niște gunoiu ne-am făcut lumei, tuturor lepădătură suntem până acum.
14. Nu înfruntându-vă pre voi scriu acestea, ci ca pre niște fii ai mei iubiți învățându-vă.
15. Că de ați aveà zece mii de dascăli întru Hristos, dar nu mulți părinți, că întru Hristos Iisus prin evanghelie eu v’am născut pre voi.
16. Rogu-vă dar pre voi, să fiți mie următori.
17. Pentru aceasta am trimis la voi pre Timotei, care este fiu al meu iubit și credincios întru Domnul, care va aduce vouă aminte căile mele cele ce sunt întru Hristos, precum pretutindenea întru toată biserica învăț.
18. Că nevenind eu la voi, s’au semețit unii.
19. Ci voiu venì curând la voi, de va vreà Domnul, și voiu cunoaște, nu cuvântul celor ce s’au semețit, ci puterea.
20. Că nu este în cuvânt împărăția lui Dumnezeu, ci întru putere.
21. Ce voiți? Cu toiag să vin la voi, sau cu dragoste și cu duhul blândeței?
CAP. 5.
[modifică]
Cu adevărat se aude între voi curvie, și curvie ca aceea care nici între păgâni nu se numește, ca să aibă cinevà pre muierea tatălui său.
2. Și voi v’ați semețit, și nu mai bine ați plâns, ca să se ridice din mijlocul vostru cel ce a făcut fapta aceasta.
3. Eu dar nefiind la voi cu trupul, iar cu duhul fiind de față acolo, iată am judecat ca și cum aș fi de față, pre cel ce a făcut aceasta așà:
4. Întru numele Domnului nostru Iisus Hristos, adunându-vă voi și duhul meu, cu puterea Domnului nostru Iisus Hristos,
5. Să dați pre unul ca acela satanei spre pierirea trupului, ca duhul să se mântuiască în ziua Domnului Iisus.
6. Nu este bună lauda voastră. Au nu știți că puțin aluat toată frământătura dospește?
7. Curățiți dar aluatul cel vechiu, ca să fiți frământătură nouă, precum sunteți fără de aluat. Că paștele noastre Hristos pentru noi s’au jertfit;
8. Pentru aceea să prăznuim, nu întru aluatul cel vechiu, nici întru aluatul răutăței și al vicleșugului; ci întru azimele curăției și ale adevărului.
9. Scris-am vouă în epistolie să nu vă amestecați cu curvarii;
10. Și cu adevărat nu cu curvarii lumei acesteea, sau cu lacomii, sau cu răpitorii, sau cu slujitorii idolilor; că altmintrele ar fi trebuit să ieșiți din lumea aceasta.
11. Iar acum am scris vouă să nu vă amestecați, dacă vre unul numindu-se frate va fi curvar, sau lacom, sau slujitor idolilor, sau ocărâtor, sau bețiv, sau răpitor; cu unul ca acesta nici să mâncați.
12. Că ce îmi este mie a judecà pre cei din afară? Au nu pre cei din lăuntru voi îi judecați?
13. Iar pre cei din afară Dumnezeu îi va judecà. Deci scoateți afară pre cel rău dintre voi înși-vă.
CAP. 6.
[modifică]
Au doară îndrăznește cinevà din voi, având vre-o pâră împrotiva altuia a se judecà la cei nedrepți și nu la cei sfinți?
2. Au nu știți că sfinții vor să judece lumea? Și de se va judecà lumea prin voi, nevrednici sunteți de judecăți mai mici?
3. Au nu știți că pre îngeri vom să judecăm? Cu cât mai vârtos cele lumești?
4. Deci de aveți judecăți lumești, pre cei nebăgați în seamă întru adunare să’i puneți să judece.
5. Și aceasta ca să vă rușinați zic vouă. Așà, nu este între voi înțelept nici unul, care să poată judecà între fratele său?
6. Ci frate cu frate se judecă și aceasta la necredincioși.
7. Deci dar cu adevărat păcat este vouă, căci judecăți aveți între voi. Pentruce mai bine nu suferiți strâmbătatea? Pentruce mai bine nu răbdați paguba?
8. Ci voi înșivă faceți strâmbătate, și aduceți pagubă, și mai vârtos fraților.
9. Au nu știți că nedrepții împărăția lui Dumnezeu nu o vor moștenì? Nu vă înșelați; nici curvarii, nici slujitorii idolilor, nici preacurvarii, nici malachii, nici sodomnenii,
10. Nici furii, nici lacomii, nici bețivii, nici ocărâtorii, nici răpitorii, împărăția lui Dumnezeu nu o vor moștenì.
11. Și acestea unii ați fost; ci v’ați spălat, ci v’ați sfințit, ci v’ați îndreptat întru numele Domnului Iisus și întru Duhul Dumnezeului nostru.
12. Toate îmi sunt slobode, dar nu toate îmi sunt de folos; toate îmi sunt slobode, ci eu nu voiu să fiu biruit de cevà.
13. Bucatele pântecelui și pântecele bucatelor; iar Dumnezeu și pre acela și pre acelea va stricà. Iar trupul nu curviei, ci Domnului; și Domnul trupului.
14. Iar Dumnezeu și pre Domnul l-au sculat, și pre noi ne va sculà cu puterea sa.
15. Dar nu știți că trupurile voastre sunt mădulările lui Hristos? Deci dar pre mădulările lui Hristos le voiu face mădulări ale curviei? Să nu fie.
16. Au nu știți că cel ce se lipește de curvă un trup este? Că vor fi, zice, amândoi un trup.
17. Iar cel ce se lipește de Domnul, un duh este.
18. Fugiți de curvie. Că tot păcatul care va face omul, afară de trup este; iar cel ce curvește, într’al său trup păcătuește.
19. Au nu știți că trupul vostru este locaș Duhului Sfânt ce locuește întru voi, pre carele aveți dela Dumnezeu, și nu sunteți ai voștri?
20. Că sunteți cumpărați cu preț; proslăviți dar pre Dumnezeu în trupul vostru și întru duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.
CAP. 7.
[modifică]
Iar pentru care mi-ați scris; bine este omului de muiere să nu se atingă.
2. Iar pentru curvie, fiecare să’și aibă femeia sa, și fiecare femeie să’și aibă bărbatul său.
3. Bărbatul datornica dragoste să’i deà femeii; așijderea și femeia bărbatului.
4. Femeia trupul său nu își stăpânește, ci bărbatul; așijderea și bărbatul trupul său nu își stăpânește, ci femeia.
5. Să nu opriți datoria unul altuia, fără numai din buna voință, la o vreme, ca să vă îndeletniciți în post și în rugăciune; și iarăș să vă împreunați, ca să nu vă ispitească pre voi satana pentru neînfrânarea voastră.
6. Și aceasta o zic după sfat, iar nu după poruncă.
7. Că voesc ca toți oamenii să fie precum și eu. Ci fiecare are darul său dela Dumnezeu, unul așà, iar altul într’alt chip.
8. Iar zic celor necăsătoriți și văduvelor: bine este lor de vor rămâneà precum și eu.
9. Iar de nu se vor puteà țineà, să se căsătorească; că mai bine este să se căsătorească decât să arză.
10. Iar celor căsătoriți poruncesc, nu eu, ci Domnul: femeia de bărbat să nu se desparță.
11. Iar de se va despărțì, să nu se mărite, sau să se împace cu bărbatul său; și bărbatul pre femeie să nu o lase.
12. Iar celorlalți eu zic, nu Domnul; de are vre un frate femeia necredincioasă, și ea va voì să viețuiască cu el, să nu o lase pre ea.
13. Și femeia de are bărbat necredincios, și acela va voì să viețuiască cu dânsa, să nu’l lase pre el.
14. Pentrucă se sfințește bărbatul necredincios prin femeia credincioasă, și se sfințește femeia necredincioasă prin bărbatul credincios; că într’alt chip feciorii voștri necurați ar fi; iar acum sfinți sunt.
15. Iar de se desparte cel necredincios, desparță-se. Că nu este robit fratele sau sora într’unele ca acestea; că spre pace ne-au chemat pre noi Dumnezeu.
16. Că ce știi, femeie, de’ți vei mântuì bărbatul? Sau ce știi, bărbate, de’ți vei mântuì femeia?
17. Însă fiecăruia precum i-au împărțit Dumnezeu, și fiecare precum l-au chemat Domnul, așà să umble. Și așà întru toate bisericile rânduesc.
18. De este cinevà chemat fiind tăiat împrejur, să nu poftească netăiere împrejur. Întru netăiere împrejur cinevà s’a chemat? Să nu se taie împrejur.
19. Tăierea împrejur nimic este, și netăierea împrejur nimic este, ci paza poruncilor lui Dumnezeu.
20. Fiecare întru chemarea care s’a chemat, întru aceea să rămâe.
21. Rob ești chemat? Nu te grijì; ci de și poți să fii slobod, mai mult te supune.
22. Că cel ce este chemat întru Domnul rob, slobod Domnului este; așijderea și cel ce este chemat slobod, rob este lui Hristos.
23. Cu preț sunteți cumpărați; nu vă faceți robi oamenilor.
24. Fiecare întru ce este chemat, fraților, întru aceea să rămâe înaintea lui Dumnezeu.
25. Iar pentru fecioare porunca Domnului nu am; iar sfat dau, ca un miluit dela Domnul, a fi credincios.
26. Socotesc dar, că acest lucru este bun pentru această de acum nevoe, că bine este omului așà a fì.
27. Legatu-te-ai cu femeie? Nu căutà dezlegare. Dezlegatu-te-ai de femeie? Nu căutà muiere.
28. Iar de te-ai și însurat, n’ai greșit, și de s’a măritat fecioara, n’a greșit. Dar necaz în trup vor aveà unii ca aceștia; iar eu vă cruț pre voi.
29. Iar aceasta zic fraților, că vremea de acum scurtă este; că și cei ce au femei să fie ca și cum n’ar aveà;
30. Și cei ce plâng, ca și cum n’ar plânge; și cei ce se bucură, ca și cum nu s’ar bucurà; și cei ce cumpără, ca și cum n’ar stăpânì.
31. Și cei ce se folosesc cu lumea aceasta, ca și cum nu s’ar folosì; că trece chipul lumei acesteea.
32. Și voesc ca voi fără de grije să fiți. Cel neînsurat grijește de ale Domnului, cum va plăceà Domnului;
33. Iar cel ce s’a însurat grijește de ale lumei, cum va plăceà femeii.
34. Se deosebește muierea și fecioara. Cea nemăritată se grijește de ale Domnului, cum va plăceà Domnului, ca să fie sfântă și cu trupul și cu sufletul; iar cea măritată se grijește de ale lumei, cum va plăceà bărbatului.
35. Și aceasta spre al vostru folos zic; nu ca să vă pun vouă cursă, ci spre bună cuviință, și apropiere de Domnul fără sminteală.
36. Iar de i se pare cuivà că i se va face vreo necinste pentru fecioara sa, dacă îi trec tinerețele, și așà trebue a se face, ce voește facă, nu greșește; mărite-se.
37. Iar care stă întemeiat în inimă, neavând nevoe, și are stăpânire preste a sa voie, și aceasta a judecat întru inima sa, a păzì pre fecioara sa, bine face.
38. Deci dar, și cel ce își mărită pre fecioara sa, bine face; iar cel ce nu o mărită mai bine face.
39. Femeia legată este de lege în câtă vreme trăește bărbatul ei; iar dacă va adormì bărbatul ei, slobodă este după care va vrea să se mărite; numai întru Domnul.
40. Iar mai fericită este de va rămâneà așà, după sfatul meu; că mi se pare, că și eu am Duhul lui Dumnezeu.
CAP. 8.
[modifică]
Iar pentru cele ce se jertfesc idolilor, știm că toți avem cunoștință. Însă cunoștința face semeț, iar dragostea zidește.
2. Iar de i se pare cuivà că știe cevà, încă nimic n’a cunoscut precum se cade a cunoaște.
3. Iar de iubește cinevà pre Dumnezeu, acela cunoscut este de dânsul.
4. Iar pentru mâncarea jertfelor idolești, știm că idolul nimic nu este în lume, și cum că nu este alt Dumnezeu fără numai unul.
5. Pentrucă deși sunt cari să zic dumnezei, ori în cer ori pre pământ, (precum sunt dumnezei mulți, și domni mulți),
6. Ci nouă un Dumnezeu este, Tatăl, dintru care sunt toate, și noi întru dânsul; și unul Domn Iisus Hristos, prin care sunt toate și noi printr’însul.
7. Ci nu este întru toți cunoștința; iar oarecarii cu știința idolului de până acum ca o jertfă idolească mănâncă, și știința lor fiind slabă se spurcă.
8. Iar mâncarea nu ne va pune pre noi înaintea lui Dumnezeu; că nici de vom mâncà, nu ne prisosește; nici de nu vom mâncà ne lipsește.
9. Ci vedeți ca nu cumvà slobozenia voastră aceasta să fie sminteală celor neputincioși.
10. Că de te va vedeà cinevà pre tine cel ce ai cunoștință șezând în capiștea idolilor, au nu știința lui slabă fiind, se va întărì ca sa mănânce jertfele idolești.
11. Și va pierì fratele tău cel neputincios pentru cunoștința ta, pentru care Hristos au murit.
12. Și așà, greșind împrotiva fraților și bătând știința lor cea neputincioasă, împrotiva lui Hristos greșiți.
13. Pentru aceea, dacă face mâncarea sminteală fratelui meu, nu voiu mâncà carne în veac, ca să nu fac sminteală fratelui meu.
CAP. 9.
[modifică]
Au nu sunt apostol? Au nu sunt slobod? Au nu pre Iisus Hristos Domnul nostru l-am văzut? Au nu lucrul meu voi sunteți întru Domnul?
2. De nu sunt apostol altora, dar vouă sunt; că pecetea apostoliei mele voi sunteți întru Domnul.
3. Răspunsul meu la cei ce mă cercetează pre mine acesta este:
4. Au n’avem putere a mâncà și a beà?
5. Au n’avem putere pre o soră, femeie, a purtà ca și ceilalți apostoli, și frații Domnului, și Chifa?
6. Au numai eu singur și Varnava n’avem putere a nu lucrà?
7. Cine slujește în oaste vre o dată cu leafa sa? Sau cine sădește vie, și din roadă ei nu mănâncă? Sau cine paște turmă, și din laptele ei nu mănâncă?
8. Au doară după om acestea grăesc? Au nu și legea acestea zice?
9. Că în legea lui Moisì scris este: să nu legi gura boului ce treeră. Au doară de boi se îngrijește Dumnezeu?
10. Au doară pentru noi cu adevărat zice? Că pentru noi s’a scris: că întru nădejde, cel ce ară, dator este să are; și cel ce treeră întru nădejde, de nădejdea sa trebue să aibă parte.
11. Dacă am semănat noi vouă cele duhovnicești, au mare lucru este de vom secerà noi ale voastre cele trupești?
12. Dacă au parte alții de puterea voastră, au nu mai vârtos noi? Ci nu am făcut după puterea aceasta; ci toate le răbdăm, ca să nu dăm vre o zăticnire evangheliei lui Hristos.
13. Au nu știți că cei ce lucrează cele sfinte, din biserică mănâncă? Și cari slujesc altarului, cu altarul se împărtășesc?
14. Așà și Domnul au rânduit celor ce propoveduesc evanghelia, din evanghelie să trăiască.
15. Iar eu nici una de acestea n’am făcut; și n’am scris acestea, ca așà să se facă către mine; că mai bine îmi este a murì, decât lauda mea s’o facă cinevà în zadarnică.
16. Că de binevestesc, nu îmi este mie laudă; că nevoie îmi zace asupra; iar amar mie este de nu voiu binevestì!
17. Că de fac aceasta de voie, plată am; iar dacă de silă, dregătorie îmi este mie încredințată.
18. Care dar este plata mea? Ca binevestind, fără de plată să pun evangheliea lui Hristos, ca să nu fac eu după puterea mea cum nu se cade întru bunavestire
19. Că slobod fiind de toate, tuturor m’am făcut rob, ca pre cei mai mulți să dobândesc.
20. Și m’am făcut Iudeilor ca un Iudeu, ca pre Iudei să dobândesc; celor de supt lege, ca un supus legei, (nefiind supt lege), ca pre cei de supt lege să dobândesc;
21. Celor fărădelege, ca un fărădelege, (nefiind fărădelege lui Dumnezeu, ci întru lege lui Hristos), ca să dobândesc pre cei fărădelege.
22. M’am făcut celor neputincioși ca un neputincios; ca pre cei neputincioși să dobândesc; tuturor toate m’am făcut, ca ori cum pre vre unii să mântuesc.
23. Și aceasta fac pentru evanghelie, ca împreună părtaș ei să mă fac.
24. Au nu știți că cei ce aleargă în locul de priveală, toți adecă aleargă, dar unul ià darul? Așà să alergați, ca să apucați.
25. Iar tot cel ce se nevoiește, de toate se înfrânează. Și aceia adecă ca să ià cunună stricăcioasă; iar noi nestricăcioasă.
26. Eu drept aceea așà alerg, nu ca și cum n’aș ști; așà dau răsboiu, nu ca și cum aș fi bătând văzduhul;
27. Ci îmi chinuesc trupul meu, și îl supun robiei; ca nu cumvà altora propoveduind, însumi să mă fac netrebnic.
CAP. 10.
[modifică]
Și nu voesc ca să nu știți voi, fraților, că părinții noștri toți supt nor au fost, și toți prin mare au trecut;
2. Și toți prin Moisì s’au botezat în nor și în mare;
3. Și toți aceeași mâncare duhovnicească au mâncat;
4. Și toți aceeași băutură duhovnicească au băut; că beau din Piatra cea duhovnicească care urmà; iar Piatra erà Hristos.
5. Ci întru cei mai mulți dintru ei nu au binevoit Dumnezeu; că au căzut în pustie.
6. Și aceste pilde s’au făcut nouă, ca să nu fim noi poftitori de rele, precum și aceia au poftit.
7. Nici slujitori idolilor să vă faceți, precum unii dintre dânșii; precum este scris: șezut-a norodul de a mâncat și a băut, și s’a sculat de a jucat.
8. Nici să curvim, precum unii dintru dânșii au curvit, și au căzut într’o zi douăzeci și trei de mii.
9. Nici să ispitim pre Hristos, precum și unii dintru dânșii au ispitit, și de șerpi au pierit.
10. Nici să cârtiți, precum și unii dintru dânșii au cârtit, și s’au pierdut de pierzătorul.
11. Și aceste toate pilde, s’au întâmplat lor; iar s’au scris spre a noastră învățătură, la carii sfârșiturile veacurilor au ajuns.
12. Pentru aceea celui ce i se pare că stă, să ià aminte ca să nu cază.
13. Ispită pre voi nu v’a ajuns, fără numai omenească, iar credincios este Dumnezeu, care nu va lăsà pre voi să vă ispitiți mai mult decât puteți; ci împreună cu ispita va face și sfârșitul, ca s’o puteți suferì.
14. Pentru aceea, iubiții mei, fugiți de slujirea idolilor.
15. Ca celor înțelepți grăiesc, judecați voi ceea ce eu grăiesc.
16. Paharul binecuvântărei care binecuvântăm, au nu este împărtășirea sângelui lui Hristos? Pâinea care frângem, au nu este împărtășirea trupului lui Hristos?
17. Căci o pâine, un trup, cei mulți suntem; că toți dintr’o pâine ne împărtășim.
18. Vedeți pre Israil după trup; au nu cei ce mănâncă jertfele părtași altarului sunt?
19. Deci ce zic eu? Că doară idolul este cevà, sau ce se jertfește idolului este cevà?
20. Ci eu zic că cele ce jertfesc neamurile, dracilor jertfesc și nu lui Dumnezeu; nu voiesc dar ca să vă faceți voi părtași dracilor.
21. Nu puteți beà paharul Domnului, și paharul dracilor; nu puteți fi mesei Domnului părtași și mesei dracilor.
22. Au întărâtà-vom pre Domnul spre mânie? Au mai tari decât el suntem?
23. Toate îmi sunt slobode, ci nu toate îmi folosesc; toate îmi sunt slobode, ci nu toate zidesc.
24. Nimeni al său să nu caute, ci fiecare al altuia.
25. Tot ce se vinde în măcelărie să mâncați, nimic cercetând pentru știință;
26. Că al Domnului este pământul și plinirea lui.
27. Și de vă chiamă pre voi cinevà din cei necredincioși și voiți să mergeți, tot ce se pune înaintea voastră să mâncați, nimic cercetând pentru știință.
28. Iar de va zice vouă cinevà: aceasta este jertfită idolilor, să nu mâncați pentru acela ce v’a spus și pentru știință; că al Domnului este pământul și plinirea lui;
29. Iar știința, zic, nu a ta, ci a celuilalt, ca pentruce slobozenia mea se judecă de altă știință;
30. Dacă mă împărtășesc eu prin har, pentruce mă hulesc, de care eu mulțămesc?
31. Deci ori de mâncați, ori de beți, ori altcevà de faceți, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceți.
32. Fără sminteală fiți, și Iudeilor și Elinilor și bisericei lui Dumnezeu;
33. Precum și eu întru toate tuturor plac, necăutând folosul meu, ci al celor mulți, ca să se mântuiască.
CAP. 11.
[modifică]
Următori fiți mie, precum și eu lui Hristos.
2. Iar vă laud pre voi, fraților, că de toate ale mele vă aduceți aminte și precum v’am dat vouă, predaniile țineți.
3. Și voiesc să știți voi, că a tot bărbatul capul este Hristos, iar capul femeii este bărbatul; iar capul lui Hristos, Dumnezeu.
4. Tot bărbatul rugându-se sau prorocind cu capul acoperit, își rușinează capul lui,
5. Iar toată femeia rugându-se sau prorocind cu capul desvelit își rușinează capul ei, că tot una este ca și cum ar fi rasă.
6. Că de nu se învelește femeia, să se și tunză; iar de este lucru de rușine femeii a se tunde, sau a se rade, învelească-se.
7. Că bărbatul nu este dator să’și acopere capul, chipul și slava lui Dumnezeu fiind, iar muierea slava bărbatului este.
8. Că nu este bărbatul din femeie; ci femeia din bărbat.
9. Că nu s’a zidit bărbatul pentru femeie; ci femeia pentru bărbat.
10. Pentru aceea datoare este femeia să aibă învelitoare în cap, pentru îngeri.
11. Însă nici bărbatul fără femeie, nici femeia fără bărbat, întru Domnul.
12. Că precum este femeia din bărbat, așà și bărbatul prin femeie; și toate dela Dumnezeu.
13. Întru voi înșivă judecați; oare cu cuviință este, femeia desvelită să se roage lui Dumnezeu?
14. Au nu și singură firea vă învață pre voi, că bărbatul de își lasă părul, necinste lui este?
15. Iar femeia de își lasă părul, slavă ei este; de vreme ce părul este dat ei în loc de învelitoare.
16. Iar de se vede că este cinevà prigonitor, noi obicei ca acesta n’avem, nici bisericile lui Dumnezeu.
17. Și aceasta poruncindu-vă nu vă laud, că nu spre mai bine, ci spre mai rău vă adunați.
18. Pentrucă întâiu, când vă adunați voi în biserică, auz că se fac între voi împerechieri; și despre o parte crez.
19. Că trebue să fie și eresuri între voi, ca cei lămuriți să se facă arătați între voi.
20. Drept aceea, când vă adunați voi împreună, nu este a mâncà cina Domnului.
21. Că fiecare își pune cina sa mai înainte spre mâncare; și unul este flămând, iar altul este beat.
22. Au doară n’aveți case ca să mâncați și să beți? Sau pre biserica lui Dumnezeu defăimați, și rușinați pre cei lipsiți? Ce voiu zice vouă? Lăudà-voiu pre voi? Întru aceasta nu vă laud.
23. Că eu am luat dela Domnul, care am și dat vouă. Că Domnul Iisus în noaptea întru care s’a vândut au luat pâine;
24. Și mulțămind au frânt, și au zis: luați, mâncați; acesta este trupul meu care se frânge pentru voi; aceasta să faceți întru pomenirea mea.
25. Așijderea și paharul, după cină, zicând: acest pahar legea cea nouă este întru sângele meu; aceasta să faceți de câte ori veți beà, întru pomenirea mea.
26. Că de câte ori veți mânca pâinea aceasta, și veți beà paharul acesta, moartea Domnului vestiți până când va venì.
27. Drept aceea, oricare va mâncà pâinea aceasta, sau va beà paharul Domnului cu nevrednicie, vinovat va fi trupului și sângelui Domnului.
28. Ci să se ispitească omul pre sine, și așà din pâine să mănânce, și din pahar să beà.
29. Că cel ce mănâncă și beà cu nevrednicie, judecată luiș mănâncă și beà, nesocotind trupul Domnului.
30. Pentru aceasta între voi mulți sunt neputincioși și bolnavi, și dorm mulți.
31. Că de ne-am fi judecat pre noi singuri, nu ne-am fi osândit.
32. Iar judecându-ne, dela Domnul ne certăm, ca nu cu lumea să ne osândim.
33. Deci dar, frații mei, când vă adunați să mâncați, unul pre altul să așteptați.
34. Iar de flămânzește cinevà, acasă să mănânce; ca să nu vă adunați spre osândă. Iar celelalte când voiu venì le voiu rânduì.
CAP. 12.
[modifică]
Iar pentru cele duhovnicești, fraților, nu voiu să nu știți voi.
2. Că știți când erați neamuri, cum vă duceați către idolii cei fără de glas, ca și cum ați fi fost trași.
3. Pentru aceea vă arăt vouă, că nimeni cu Duhul lui Dumnezeu grăind nu zice anatema pre Iisus; și nimeni nu poate numì pre Domnul Iisus, fără numai întru Duhul Sfânt.
4. Și sunt osebiri darurilor, iar acelaș Duh.
5. Și osebiri slujbelor sunt, iar acelaș Domn.
6. Și osebiri lucrărilor sunt, iar acelaș Dumnezeu este care lucrează toate întru toți.
7. Iar fiecăruia se dă arătarea Duhului spre folos.
8. Că unuia prin Duhul se dă cuvântul înțelepciunei; iar altuia cuvântul cunoștinței întru acelaș Duh;
9. Și unuia credința întru acelaș Duh; iar altuia darurile tămăduirilor întru acelaș Duh;
10. Unuia lucrarea puterilor, iar altuia prorocie; unuia alegerea duhurilor, iar altuia feluri de limbi; și altuia tălmăcirea limbelor;
11. Și toate acestea le lucrează unul și acelaș Duh, împărțind deosebi fiecăruia precum voește.
12. Că precum trupul unul este, și mădulări are multe și toate mădulările ale unui trup, multe fiind, un trup sunt; așà și Hristos.
13. Pentrucă printr’un Duh noi toți într’un trup ne-am botezat, ori Iudeii, ori Elinii, ori robii, ori cei slobozi; și toți într’un Duh ne-am adăpat.
14. Că și trupul nu este un mădular, ci multe.
15. Că de-ar zice piciorul, pentru că nu sunt mână, nu sunt din trup; au doară pentru aceea nu este din trup?
16. Și de-ar zice urechia, pentru că nu sunt ochiu, nu sunt din trup; au doară pentru aceea nu este din trup?
17. Că de-ar fi tot trupul ochiu, unde ar fi auzul? Și de-ar fi tot auz, unde ar fi mirosul?
18. Iar acum au pus Dumnezeu mădulările pre unul fiecare dintr’însele în trup, precum au voit.
19. Că de-ar fi toate un mădular, unde ar fi trupul?
20. Iar acum multe mădulări cu adevărat sunt, dar un trup.
21. Și nu poate ochiul să zică mâinei: n’am trebuință de tine; sau iarăș capul picioarelor: n’am trebuință de voi.
22. Ci cu mult mai vârtos mădulările trupului, care se socotesc a fi mai slabe, sunt mai trebuincioase;
23. Și care ni se pare că sunt mai necinstite la trup, acestora cinste mai multă le dăm; și cele nesocotite ale noastre mai multă slavă au.
24. Iar cele de cinste ale noastre n’au trebuință; ci Dumnezeu au tocmit trupul, celui mai de jos mai multă cinste dând,
25. Ca să nu fie desbinare în trup; ci să se grijească mădulările între sine asemenea unul de altul.
26. Și ori de pătimește un mădular, pătimesc toate mădulările dimpreună; ori de se slăvește un mădular, împreună se bucură toate mădulările;
27. Iar voi sunteți trupul lui Hristos, și mădulări din parte.
28. Și pre unii au pus Dumnezeu în biserică, întâiu pre apostoli, al doilea pre proroci, al treilea pre dascăli, după aceea pre puteri, apoi darurile tămăduirilor, ajutorințele, isprăvniciile, felurile limbilor.
29. Au doară toți sunt apostoli? Au doară toți proroci? Au doară toți dascăli? Au doară toți puteri?
30. Au doară toți au darurile tămăduirilor? Au doară toți în limbi grăesc? Au doară toți tălmăcesc?
31. Ci să râvniți darurile cele mai bune; și încă mai înaltă cale vă arăt vouă.
CAP. 13.
[modifică]
De aș grăì în limbile omenești și îngerești, iar dragoste nu am, făcutu-m’am aramă sunătoare și chimval răsunător.
2. Și de aș aveà prorocie, și de aș ștì toate tainele și toată știința; și de aș avea toată credința, cât să mut și munții, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3. Și de aș împărțì toată avuția mea, și de aș dà trupul meu să’l arză, și dragoste nu am, nici un folos nu’mi este.
4. Dragostea îndelung rabdă, se milostivește; dragostea nu pismuește, dragostea nu se semețește, nu se trufește.
5. Nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se întărâtă, nu gândește răul;
6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr;
7. Toate le sufere, toate le crede, toate le nădăjduește, toate le rabdă.
8. Dragostea niciodată nu cade; și ori prorociile de vor lipsì; ori limbile de vor încetà; ori cunoștința de se va stricà.
9. Pentrucă din parte cunoaștem, și din parte prorocim.
10. Iar când va venì cea desăvârșit, atunci cea din parte se va stricà.
11. Când eram prunc, ca un prunc grăiam, ca un prunc cugetam, ca un prunc gândiam; iar dacă m’am făcut bărbat, am lepădat cele pruncești.
12. Că vedem acum ca prin oglindă în ghicitură; iar atunci față către față; acum cunosc din parte; iar atunci voiu cunoaște precum și cunoscut sunt.
13. Și acum rămâne credința, nădejdea, dragostea, aceste trei; iar mai mare decât acestea este dragostea.
CAP. 14.
[modifică]
Urmați dragostea, și râvniți cele duhovnicești; iar mai vârtos ca să prorociți.
2. Că cel ce grăește în limbă, nu grăește oamenilor, ci lui Dumnezeu; că nimeni nu’l aude; iar cu duhul grăește taine.
3. Iar cel ce prorocește oamenilor, grăește spre zidire și îndemnare și mângâere.
4. Cel ce grăește în limbă pre sine singur se zidește; iar cel ce prorocește, biserica zidește.
5. Și voesc ca voi toți să grăiți în limbi, iar mai vârtos să prorociți; că mai mare este cel ce prorocește, decât cel ce grăește în limbi, fără numai de va tălmăcì, ca biserica zidire să ià.
6. Iar acum, fraților, de voiu venì la voi grăind în limbi, ce voiu folosì vouă, de nu voiu grăì vouă sau întru descoperire, sau întru cunoștință, sau întru prorocie, sau întru învățătură?
7. Că precum cele neînsuflețite ce dau glas, ori fluer, ori alăuta, de nu vor dà osebire în viersuri, cum se va cunoaște glasul fluerului sau zicerea alăutei?
8. Că trâmbița de va dà glas fără de semn, cine se va gătì la răsboiu?
9. Așà și voi, prin limbă de nu veți dà cuvânt cu bună înțelegere, cum se va cunoaște ceeace se va grăì? Că veți fi grăind în văzduh.
10. Atâtea de multe precum se întâmplă, sunt în lume, felurile glasurilor, și nici unul dintr’însele este fără de glas.
11. Deci de nu voiu ștì puterea glasului, voiu fi celui ce grăește varvar, și cel ce grăește va fi mie varvar.
12. Așà și voi, de vreme ce sunteți râvnitori duhurilor, spre zidirea bisericei să căutați ca să prisosiți.
13. Pentru aceea cel ce grăește în limbi să se roage, ca să și tălmăcească.
14. Pentrucă de mă voiu rugà cu limba, duhul meu se roagă; iar mintea mea fără de roadă este.
15. Ce dar este? Rugà-mă-voiu cu duhul, rugà-mă-voiu și cu mintea; cântà-voiu cu duhul, cântà-voiu și cu mintea.
16. Pentrucă de vei binecuvântà cu duhul, cel ce împlinește locul celui prost, cum va zice, amin, după mulțămirea ia, de vreme ce nu știe ce zici?
17. Că tu bine mulțămești, dar celălalt nu se zidește.
18. Mulțămesc Dumnezeului meu, că mai mult decât voi toți grăesc în limbi;
19. Ci în biserică voiesc cinci cuvinte a grăì cu mintea mea ca și pre alții să’i învăț, decât zece mii de cuvinte în limbă.
20. Fraților, nu fiți prunci cu mintea; ci cu răutatea fiți prunci, iar cu mintea fiți desăvârșit.
21. În lege scris este: că într’alte limbi și cu alte buze voiu grăì norodului acestuia, și nici așà nu mă vor asculta pre mine, zice Domnul.
22. Drept aceea, limbile spre semn sunt, nu credincioșilor, ci celor necredincioși, iar prorocia slujește nu necredincioșilor, ci celor ce cred.
23. Deci dar de s’ar adunà toată biserica împreună și toți ar grăì în limbi și ar intrà și de cei neînvățați sau necredincioși, au n’ar zice că sunteți nebuni?
24. Iar de ar prorocì toți și ar intrà vre un necredincios sau neînvățat, se vădește de toți, se judecă de toți:
25. Și așà cele ascunse ale inimei lui arătate se fac, și așà căzând pre față se va închinà lui Dumnezeu, zicând că, cu adevărat Dumnezeu întru voi este.
26. Ce este dar, fraților? Când vă adunați, fiecare dintru voi psalm are, învățătură are, limbă are, descoperire are, tâlmăcire are. Toate spre zidire să se facă,
27. De grăiește cinevà în limbă, câte doi, sau mai mulți câte trei și pre rând, și unul să tălmăcească;
28. Iar de nu va fi tălmăcitor, să tacă în biserică; și numai lui să’și grăiască, și lui Dumnezeu.
29. Iar prorocii doi sau trei să grăiască, și ceilalți să judece;
30. Iar de se va descoperì cevà altuia ce șade, cel dintâiu să tacă.
31. Că puteți câte unul toți a prorocì, ca toți să se învețe și toți să se mângâie.
32. Și duhurile prorocilor, prorocilor se supun.
33. Că Dumnezeu nu este al turburărei, ci al păcei precum întru toate bisericile sfinților,
34. Muierile voastre în biserică să tacă; că nu li s’a dat voie lor să grăiască, ci să fie plecate, precum și legea zice.
35. Iar de voiesc să se învețe cevà, acasă să’și întrebe pre bărbații lor; că rușine este muierilor să grăiască în biserică.
36. Au dela voi cuvântul lui Dumnezeu a ieșit? Sau numai la voi a ajuns?
37. De i se pare cuivà că este proroc, sau duhovnicesc, să înțeleagă cele ce scriu vouă, că ale Domnului sunt porunci.
38. Iar de nu înțelege cinevà, să nu înțeleagă.
39. Deci fraților, râvniți a prorocì și a grăì în limbi să nu opriți.
40. Toate cu cuviință și după rânduială să se facă.
CAP. 15.
[modifică]
Și arăt vouă, fraților, evanghelia care am binevestit vouă, care ați și primit întru care și stați.
2. Prin care vă și mântuiți, de o țineți cum o am binevestit vouă, fără numai de nu în zadar ați crezut.
3. Că am dat vouă întâiu care am și luat, cum că Hristos au murit pentru păcatele noastre după scripturi;
4. Și cum că s’au îngropat și cum că au înviat a treia zi după scripturi;
5. Și cum că s’au arătat lui Chifa apoi celor unsprezece;
6. După aceea s’au arătat la mai mulți decât cinci sute de frați de o dată; din cari cei mai mulți sunt până acum, iar unii au și adormit.
7. După aceea s’au arătat lui Iacov apoi apostolilor tuturor.
8. Iar mai pre urmă decât toți, ca unui născut fără de vreme, s’au arătat și mie.
9. Că eu sunt mai micul apostolilor, care nu sunt vrednic a mă chemà apostol, pentrucă am gonit biserica lui Dumnezeu.
10. Iar cu darul lui Dumnezeu sunt ce sunt; și darul lui care este întru mine n’a fost în zadarnic; ci mai mult decât toți aceia m’am ostenit, însă nu eu, ci darul lui Dumnezeu care este cu mine.
11. Deci ori eu ori aceia, așà propoveduim, și așà ați crezut.
12. Iar de vreme ce Hristos se propoveduește că s’au sculat din morți, cum zic unii între voi că înviere morților nu este?
13. Și de nu este înviere morților, nici Hristos dar n’au înviat.
14. Iar dacă n’au înviat Hristos, înzadarnică dar este propoveduirea noastră, înzadarnică dar este și credința voastră.
15. Ne aflăm încă și martori mincinoși ai lui Dumnezeu; că am fi mărturisit împrotiva lui Dumnezeu că au înviat pre Hristos, pre care nu l-au înviat, dacă morții nu se vor sculà.
16. Că de nu se vor sculà morții nici Hristos nu s’au sculat;
17. Iar dacă Hristos nu s’au sculat, înzadarnică este credința voastră, încă sunteți în păcatele voastre.
18. Încă și cei ce au adormit întru Hristos, au pierit.
19. Și de nădăjduim întru Hristos numai în vieața aceasta, mai ticăloși decât toți oamenii suntem.
20. Iar acum Hristos s’au sculat din morți; începătură celor adormiți s’au făcut.
21. Că de vreme ce prin om s’a făcut moartea, prin om și învierea morților.
22. Că precum întru Adam toți mor, așà întru Hristos toți vor învià.
23. Și fiecare întru a sa rânduială; începătura Hristos; după aceea cei ce sunt ai lui Hristos întru venirea lui.
24. Apoi sfârșitul când va dà împărăția lui Dumnezeu și Tatălui, când va stricà toată domnia și toată stăpânirea și puterea.
25. Pentrucă se cade lui a împărățì, până ce va pune pre toți vrăjmașii supt picioarele sale.
26. Vrăjmașul cel mai de pre urmă ce se surpă, moartea este.
27. Pentrucă toate le-au supus supt picioarele lui. Iar când zice că toate sunt supuse lui, arătat este, că afară de cela ce i-au supus lui toate.
28. Iar dacă se vor supune lui toate, atunci și însuș Fiul se va supune celui ce au supus lui toate, ca să fie Dumnezeu toate întru toate.
29. Că ce vor face cei ce se botează pentru cei morți, dacă nu se vor sculà morții nicidecum? Drept ce se și botează pentru cei morți?
30. Pentruce dar și noi ne primejduim în tot ceasul?
31. În toate zilele mor, pentru lauda voastră care am întru Hristos Iisus Domnul nostru.
32. De m’am și luptat ca un om cu hiarele în Efes, ce folos îmi este dacă morții nu se vor sculà? Să mâncăm și să bem, că mâine vom murì.
33. Nu vă înșelați: strică pre obiceiurile cele bune vorbele cele rele.
34. Treziți-vă cu dreptate și nu greșiți; că unii au necunoștința lui Dumnezeu, spre rușinare vouă grăiesc.
35. Ci va zice cinevà: cum se vor sculà morții? Și cu ce trup vor venì?
36. Nebune, tu ce sameni nu înviază, de nu va murì;
37. Și ce sameni, nu trupul care va să se facă sameni, ci numai grăunțul gol, de se întâmplă de grâu, sau de altcevà din celelalte;
38. Iar Dumnezeu îi dă lui trup precum voiește și fiecărei sămânțe trupul ei.
39. Nu tot trupul este acelaș trup, ci altul este trupul oamenilor și altul trupul dobitoacelor și altul al peștilor și altul al pasărilor.
40. Și sunt trupuri cerești și trupuri pământești; ci alta este slava celor cerești și alta a celor pământești.
41. Alta este slava soarelui și alta slava lunei și alta a stelelor, că stea de stea se osebește în slavă.
42. Așà și învierea morților. Seamănă-se întru stricăciune; sculà-se-va întru nestricăciune.
43. Seamănă-se întru necinste; sculà-se-va întru slavă; seamănă-se întru slăbiciune; sculà-se-va întru putere;
44. Seamănă-se trup sufletesc; sculà-se-va trup duhovnicesc. Este trup sufletesc, este și trup duhovnicesc.
45. Că așà și scris este: făcutu-s’a omul cel dintâiu Adam în suflet viu; iar Adam cel de pre urmă în duh de vieață făcător.
46. Ci nu este întâiu cel duhovnicesc, ci cel sufletesc; apoi cel duhovnicesc.
47. Omul cel dintâiu este din pământ, pământesc; omul cel de al doilea, Domnul din cer.
48. În ce chip este cel pământesc, așà și cei pământești; și în ce chip este cel ceresc, așà și cei cerești.
49. Și precum am purtat chipul celui pământesc, să purtăm și chipul celui ceresc.
50. Iar aceasta zic, fraților, că trup și sânge împărăția lui Dumnezeu să moștenească nu pot; nici stricăciunea pre nestricăciune va moștenì.
51. Iată, taină vouă zic: că nu toți vom adormì, iar toți ne vom schimbà,
52. Într’o cirtă, întru clipeala ochiului, întru trâmbița cea de apoi; pentrucă va trâmbițà, și morții se vor sculà nestricați, și noi ne vom schimbà.
53. Că se cade stricăciosul acesta să se îmbrace întru nestricăciune, și muritorul acesta să se îmbrace întru nemurire.
54. Iar când se va îmbrăcà stricăciosul acesta întru nestricăciune, și muritorul acesta se va îmbrăcà întru nemurire, atunci va fi cuvântul cel ce este scris: înghițitu-s’a moartea întru biruință.
55. Unde îți este moarte, boldul tău? Unde îți este iadule, biruința ta?
56. Iar boldul morței, păcatul este; iar puterea păcatului, este legea.
57. Iar lui Dumnezeu mulțămită, care ne-au dat nouă biruința prin Domnul nostru Iisus Hristos.
58. Drept aceea, iubiții mei frați, fiți tari, neclătiți, sporind întru lucrul Domnului pururea, știind că și osteneala voastră nu este deșartă întru Domnul.
CAP. 16.
[modifică]
Iar pentru milostenia care este pentru sfinți, precum am rânduit bisericilor Galatiei așà și voi să faceți.
2. Într’una din Sâmbete fiecare din voi să pue la sine, strângând ce se va îndurà, ca nu dacă voiu venì, atunci să se facă strânsoarea.
3. Iar după ce voiu venì, pre cari veți socotì, pre aceia cu cărți îi voiu trimite să ducă darul vostru în Ierusalim.
4. Și de va fi cu cuviință să merg și eu, cu mine vor merge.
5. Și voiu venì la voi când voiu trece prin Machedonia; că prin Machedonia voiu să trec.
6. Și la voi, de se va întâmplà, mă voiu zăbovì, sau voiu și iernà, ca voi să mă petreceți ori încotro voiu merge.
7. Că nu voesc să vă văz pre voi acum în treacăt; ci am nădejde câtăvà vreme să mă zăbovesc la voi, de va îngăduì Domnul.
8. Și voiu rămâneà în Efes până la praznicul a cincizeci de zile.
9. Că mi s’a deschis mie ușă mare și spre folos, și protivnici sunt mulți.
10. Iar de va venì Timotei, socotiți să fie fără frică la voi; că lucrul Domnului lucrează ca și mine.
11. Deci nimeni pre el să nu’l defaime; ci să’l petreceți cu pace, ca să vie la mine; că’l aștept pre el cu frații.
12. Iar pentru fratele Apolo, mult l-am rugat ca să vie la voi cu frații; și cu adevărat nu i-a fost voea să vie acum; iar va venì când vreme bună va aflà.
13. Priveghiați, stați în credință, îmbărbătați-vă, întăriți-vă.
14. Toate ale voastre cu dragoste să fie.
15. Și vă rog pre voi, fraților, știți casa lui Ștefana, că este pârga Ahaiei, și spre slujba sfinților s’a rânduit pre sine.
16. Ca și voi să vă plecați la unii ca aceștia, și la tot cel ce împreună lucrează și se ostenește.
17. Iar mă bucur de venirea lui Ștefana și a lui Furtunat și a lui Ahaic; căci lipsa voastră, aceștia o au împlinit.
18. Că au odihnit duhul meu și al vostru; să cunoașteți dar pre unii ca aceștia.
19. Închină-se vouă bisericile Asiei. Închină-se vouă întru Domnul mult Achila și Prischila, împreună cu biserica cea din casa lor.
20. Închină-se vouă frații toți. Închinați-vă unul altuia cu sărutare sfântă.
21. Închinăciunea cu mâna mea a lui Pavel.
22. Cela ce nu iubește pre Domnul nostru Iisus Hristos, să fie Anatema: Maran-ata.
23. Darul Domnului nostru Iisus Hristos cu voi.
24. Dragostea mea cu voi cu toți întru Hristos Iisus, Amin.
Cea întâiu către Corinteni s’a scris dela Filipi prin Ștefana și Furtunat și Ahaic și Timotei.