Biblia 1914/1 Împărați
CAP. 1.
[modifică]
Erà un om din Armatem-Sifa din muntele Efraim, și numele lui Elcanà, feciorul lui Ieremeil, fiul lui Iliu, fiul lui Toche în Nasiv din Armatem, din muntele Efraim.
2. Și acesta aveà două femei, numele uneia Anna, și numele ceilalte Fenana, și Fenana aveà prunci, iar Anna n’aveà nici un prunc.
3. Și se suià omul acela în tot anul din cetatea sa din Armatem să se închine și să jertfească Domnului Dumnezeu Savaot în Silom, și erà acolo Ilì și doi feciori ai lui Ofni și Finees, preoți Domnului.
4 Și a fost într’o zi a jertfit Elcana, și a dat Fenanii femeii sale și tuturor fiilor și fetelor ei părți.
5. Iar Annei i-a dat o parte mai bună, pentrucă pre Anna o iubeà Elcana mai mult decât pre Fenana, deșì nu aveà prunc, că Domnul închisese pântecele ei.
6. Că n’au dat ei Domnul prunc după necazul ei și după scârba necazului ei, și se întristà, pentrucă au închis Domnul pântecele ei, ca să nu deà ei prunc.
7. Așà făceà în tot când se suià ea la casa Domnului, și se mâhneà și plângeà, și nu mâncà.
8. Și i-a zis ei Elcana bărbatul ei: Anno! Iar ea a zis: iată eu, doamne: și el a zis: ce-ți este ție, pentruce plângi? Și pentruce nu mănânci? Și pentruce bate inima ta? Au nu sunt eu ție mai bun decât zece fii?
9. Și s’a sculat Anna după ce a mâncat ei în Silom, și a stătut înaintea Domnului; iar Ilì preotul ședeà pre scaun la pragurile Bisericii Domnului.
10. Și ea cu suflet amărît s’a rugat către Domnul, și a plâns.
11. Și s’a făgăduit Domnului, zicând: Adonae, Doamne, Eloe, Savaot! De vei vreà să cauți spre smereniea roabei tale, și-ți vei aduce aminte de mine, și vei da roabei tale sămânță bărbătească, voiu da pre el înaintea ta dar până la ziua morții lui, și vin și băutură amețitoare nu va beà, și briciu nu se va atinge pre capul lui.
12. Și a fost când ea se rugà mult înaintea Domnului, Ilì preotul priveà la gura ei.
13. Și ea grăià întru inima sa, și buzele ei se mișcau, iar glasul nu se auzeà, o a socotit pre ea Ilì beată.
14. Și a zis către ea feciorul lui Ilì: până când vei fi beată? Ridică-ți vinul tău, și te du din locul Domnului.
15. Și răspunzând Anna a zis: nu doamne, femeie cu vieață amărîtă sunt eu, vin și băutură amețitoare n’am băut, ci-mi răvărs sufletul înaintea Domnului.
16. Nu socotì pre roaba ta ca pre o fată păgână, că de multă mulțimea cugetării mele și de mulțimea mâhnirei mele am grăit până acum.
17. Și răspunzând Ilì a zis ei: mergi în pace, Dumnezeul lui Israil să-ți deà ție toată cererea ta, care ai cerut dela el.
18. Și a zis Anna: aflat-au roaba ta har înaintea ochilor tăi, și s’a dus femeia în calea sa, și a intrat la sălașul său, și a mâncat cu bărbatul său și a băut, și fața ei n’a mai fost tristă.
19. Și a doua zi de dimineață s’a închinat Domnului, și s’a dus în calea sa, și a intrat Elcana în casa sa în Armatem, și a cunoscut pre Anna femeia sa, și ș’a adus aminte de ea Domnul, și a zămislit.
20. Și a fost la plinirea zilelor, a născut fecior, și a chemat numele lui Samuil, zicând: că dela Domnul Dumnezeu Savaot l-am cerut.
21. Și s’a suit omul Elcana și toată casa lui să aducă în Silom jertfa zilelor și făgăduințele sale, și zeciuelele pământului său.
22. Și Anna nu s’a suit cu dânsul, că a zis bărbatului său: până nu voiu înțărcà pruncul, ca să se sue și el și să se arate feții Domnului, și să șază până în veac acolo.
23. Și i-a zis ei Elcana bărbatul său: fă ce ți se pare că este bine în ochii tăi, șezi până îl vei înțărcà pre el și să întărească Domnul ce ai grăit cu gura ta, și a șezut femeia și a dat țâță fiului său, până ce l-a înțărcat.
24. Atunci s’au suit cu el în Silom cu un junc de trei ani, și cu pâini și cu un ifi de făină curată și cu un burduf de vin, și au intrat în casa Domnului în Silom, și pruncul împreună cu ei.
25. Și a adus înaintea Domnului, și a junghiat tatăl său jertfa, care în tot anul o făceà Domnului, și a adus pruncul, și a junghiat vițelul, și Anna muma pruncului l-a dus la Ilì.
26. Și a zis: o Doamne, viu este sufletul tău, eu sunt femeia care a stătut înaintea ta, când m’am rugat către Domnul.
27. Pentru pruncul acesta m’am rugat, și mi-au dat mie Domnul cererea care am cerut dela dânsul.
28. Și eu îl aduc pre el Domnului pe toate zilele vieții lui spre slujbă Domnului, și s’a închinat acolo Domnului.
CAP. 2.
[modifică]
Și s’a rugat Anna, și a zis: întăritu-s’a inima mea întru Domnul, înălțatu-s’a cornul meu întru Dumnezeul meu, lărgitu-s’a asupra vrăjmașilor mei gura mea, bucuratu-m’am de mântuirea ta.
2. Că nu este sfânt ca Domnul, și nu este drept ca Dumnezeul nostru, nu este sfânt afară de tine.
3. Nu vă lăudați și nu grăiți înalte; să nu iasă mare graiu din gura voastră, că Dumnezeul cunoștințelor este Domnul și Dumnezeul cel ce gătește isprăvile sale.
4. Arcul celor tari a slăbit, și cei slabi s’au încins cu putere.
5. Cei plini de pâini s’au lipsit, și cei flămânzi au moștenit pământul, că cea stearpă a născut șapte, și cea cu fii mulți a slăbit.
6. Domnul omoară și face viu, pogoară în iad și ridică.
7. Domnul face sărac și îmbogățește, smerește și înalță.
8. Ridică dela pământ pre cel lipsit, și din gunoiu scoală pre cel sărac, ca să-l așeze pre el cu boierii poporului și scaunul măririi să-l deà moștenire lui.
9. Cel ce dă rugăciunea celui ce se roagă și a binecuvântat anii dreptului, că nu se întărește omul cel puternic întru vîrtutea sa, Domnul slab va face pre protivnicul său, Domnul cel sfânt.
10. Să nu se laude cel înțelept întru înțelepciunea sa, și să nu se laude cel puternic întru puterea sa, și să nu se laude cel bogat întru bogăția sa;
11. Ci întru aceasta să se laude cel ce se laudă: ca să cunoască și să știe pre Domnul și să facă judecată și dreptate în mijlocul pământului.
12. Domnul s’au suit în cer și au tunat, el va judecà marginile pământului drept fiind și va da tărie împăraților noștri, și va înălțà cornul unsului său. Deci au lăsat pruncul acolo înaintea Domnului, iar ei s’au dus în Armatem, și pruncul slujeà feții Domnului înaintea lui Ilì preotul.
13. Și fiii lui Ilì preotul erau fii necredincioși neștiind pre Domnul.
14. Și acesta erà venitul Preotului dela poporul cel ce jertfeà: veneà feciorul preotului dacă fierbea carnea cu o furcuță cu trei coarne în mâna lui,
15. Și o băgà în căldarea cea mare, sau în tigaie, sau în oală, și tot ce se prindeà în furcuță, luà preotul luiș, acestea făceà tuturor Israiltenilor, carii veneau să facă jertfă Domnului în Silom.
16. Și mai înainte de a arde grăsimea veneà feciorul preotului, și ziceà omului celui ce jertfeà: dă carne să se frigă preotului, că nu voiu luà dela tine carne fiartă din căldare.
17. Și ziceà cel ce aduceà jertfa: să se ardă dar întâiu după cum se cuvine grăsimea, și atunci ia ție din toate, care poftește sufletul tău; iar el ziceà: nu, acum să dai, iar de nu, voiu luà cu sila.
18. Și erà păcatul fiilor mare foarte înaintea Domnului, pentrucă defăimau jertfa Domnului.
19. Iar Samuil pruncul încins cu Efod de in, slujeà înaintea Domnului.
20. Și făceà lui muma sa vestmînt mic, și-l aduceà lui în tot anul, când se sueà cu bărbatul său să jertfească jertfa cea de preste an.
21. Și a binecuvântat Ilì pre Elcanà și pre femeia lui, zicând: să-ți răsplătească Domnul sămânță din femeia aceasta pentru darul ce ai făcut Domnului, și s’a dus omul la casa sa.
22. Și au cercetat Domnul pre Anna, și a zămislit și a născut încă trei feciori și două fete; iar pruncul Samuil a crescut înaintea Domnului.
23. Și Ilì fiind foarte bătrân, a auzit toate cele ce făceau fiii lui fiilor lui Israil, și cum dormiau fiii săi cu femeile cele ce se adunau la ușile cortului mărturiei, și le-a zis lor:
24. Pentruce faceți lucruri ca acestea, care le auz eu din gura a tot poporul Domnului?
25. Nu faceți fiii mei, nu faceți, că nu bine auz eu de voi, nu faceți, că nu sunt bune cele ce auz eu de voi, că faceți pre popor să nu slujească lui Dumnezeu.
26. Că de va păcătuì om asupra omului, se vor rugà pentru el Domnului; iar de va păcătuì Domnului, cine se va rugà pentru el? Și n’au ascultat cuvântul tatălui lor, căci Domnul au voit să-i piarză pre ei.
27. Iar pruncul Samuil sporeà și creșteà, și plăceà Domnului și oamenilor.
28. Și a venit omul lui Dumnezeu la Ilì, și i-a zis: acestea zice Domnul: descoperitu-m’am arătat casei tatălui tău, când erau ei în pământul Eghipetului robi casei lui Faraon.
29. Și am ales casa tatălui tău dintru toate casele lui Israil să-mi fie preoți, să se suie pre jertfelnicul meu, și să facă tămâere, și să poarte Efod înaintea mea, și am dat parte casei tatălui tău spre mâncare din toate cele ce se jertfesc pe foc dela fiii lui Israil.
30. Și pentrucă ai căutat la tămâia mea și la jertfa mea cu ochiu fară de rușine, și ai mărit pre fiii tăi mai mult decât pre mine, ca să vă îngrășați din pârga a toată jertfa lui Israil înaintea mea;
31. Pentru aceea acestea zice Domnul Dumnezeul lui Israil: zis-am, casa ta și casa tatălui tău va rămâneà înaintea mea până în veac; iar acum zice Domnul: să nu fie mie nicidecum, că numai pre cei ce mă vor mărì pre mine îi voiu mărì, și cel ce mă defăimă pre mine, se va necinstì.
32. Iată vor venì zile, și voiu pierde sămânța ta și sămânța casei tatălui tău, și nu va fi bătrân în casa ta.
33. Și vei vedeà tăria mea întru toate cele bune ale lui Israil, și nu va fi bătrân în casa ta în toate zilele.
34. Însă nu voiu depărtà de tot dela altarul meu bărbat din tine, dar voiu face să-ți sece ochii tăi, și să se topească sufletul tău, și toți urmașii casei tale vor cădeà în sabia oamenilor.
35. Și acesta va fi ție semnul, care va venì preste acești doi fii ai tăi Ofni și Finees, într’o zi vor murì amândoi.
36. Și voiu ridicà mie preot credincios, care va face toate după inima mea și după sufletul meu, și voiu întemeià mie casă credincioasă, și va petrece înaintea unsului meu în toate zilele.
37. Și va fi tot cel rămas în casa ta, va venì să se închine lui pentru un ban de argint și pentru o pâine, zicând: primește-mă la o slujbă a preoției tale, să mănânc pâine.
CAP. 3.
[modifică]
Și pruncul Samuil slujeà Domnului înaintea lui Ilì preotul, iar cuvântul Domnului erà scump, în zilele acelea nu erà vedenie aevea.
2. Și a fost în vremea aceea Ilì ședeà culcat în locul său, și ochii lui au început a se îngreuià, și nu puteà să vază.
3. Și mai înainte de a se stinge lumina din sfeșnicul Domnului, Samuil dormeà în Biserica Domnului unde erà sicriul lui Dumnezeu.
4. Și l-au chemat Domnul: Samuil! Samuil! Iar el a zis: iată eu.
5. Și a alergat la Ilì, și a zis: iată eu, la ce m’ai chemat? Și i-a zis Ilì: nu te-am chemat, întoarce-te, și dormi.
6. Și s’a întors, și a adormit. Și au adaos Domnul a chemà pre Samuil: Samuil! Samuil! Și s’a dus la Ilì a doua oară, și a zis: iată eu, la ce m’ai chemat? Iar Ilì a zis: nu te-am chemat fiule, întoarce-te și dormi.
7. Iar Samuil încă nu știà pre Dumnezeu, și cuvântul Domnului încă nu i se arătase lui.
8. Și au adaos Domnul a chemà pre Samuil a treia oară, iar el sculându-se a mers la Ilì, și a zis: iată eu, la ce m’ai chemat; și Ilì a cunoscut, că Domnul au chemat pre prunc.
9. Și a zis Ilì lui Samuil: întoarce-te și dormi fiule, și de te va mai chemà cel ce te chiamă, să zici: grăește Doamne, că aude robul tău, și s’a dus Samuil, și a dormit în locul său.
10. Și au venit Domnul, și au stătut, și l-au strigat pre el ca și mai nainte: Samuil! Samuil! Iar Samuil a zis: grăește Doamne, că ascultă robul tău.
11. Și au zis Domnul către Samuil: iată eu voiu face un lucru în Israil, încât tot cel ce va auzì, îi vor țiuì amândouă urechile.
12. În ziua aceea voiu ridicà asupra lui Ilì, toate câte am grăit asupra casei lui, începe-le-voiu, și le voiu săvârșì.
13. Că i-am spus lui, că voiu izbândì asupra casei lui până în veac pentru nedreptățile fiilor lui, că a știut, că defaimă pre Dumnezeu fiii lui, și nu i-a certat pre ei.
14. Pentru aceea m’am jurat casei lui Ilì, că nu se va iertà nedreptatea casei lui Ilì nici prin tămâiere, nici prin jertfă până în veac.
15. Și a dormit Samuil până dimineața, și a mânecat de dimineață, și a deschis ușile casei Domnului, și s’a temut Samuil să spuie lui Ilì vedenia.
16. Și a zis Ilì către Samuil: Samuil fiule, iar el a zis: iată eu.
17. Și a zis: ce este cuvântul care s’a grăit către tine? Să nu-l ascunzi de către mine, așà să-ți facă ție Dumnezeu, și așà să-ți adaoge, de vei ascunde de către mine vre un cuvânt din toate cuvintele, care s’a grăit către tine întru urechile tale.
18. Și a spus Samuil lui Ilì toate cuvintele, și n’a ascuns de către dânsul nimic, și a zis Ilì: Domn însuș este, ce este bun înaintea lui va face.
19. Și a crescut Samuil, și Domnul erà cu el, și nici unul din toate cuvintele lui n’a rămas pe jos.
20. Și a cunoscut tot Israilul dela Dan până la Virsavee, că Samuil este credincios proroc Domnului.
21. Și au adaos Domnul a se arătà în Silom, că se descoperise Domnul către Samuil în Silom după cuvântul Domnului, și a crezut Samuil că va să fie proroc Domnului întru tot Israilul dela o margine a țării până la cealaltă. Și Ilì a îmbătrânit foarte, și fiii lui mergeau tot mai rău, și calea lor erà rea înaintea Domnului.
CAP. 4.
[modifică]
Și a fost în zilele acelea s’au adunat cei de alt neam cu răsboiu asupra lui Israil, și a ieșit Israil întru întâmpinarea lor la răsboiu, și au tăbărît la Avenezer, iar cei de alt neam au tăbărît la Afec.
2. Și cei de alt neam s’au gătit de răsboiu asupra lui Israil, și s’a început răsboiul, și s’au frânt Israiliții înaintea celor de alt neam, și s’au rănit întru acea bătae în câmp patru mii de bărbați.
3. Și a venit poporul la tabără, și au zis bătrânii lui Israil: pentruce ne-au făcut pre noi Domnul, de am căzut astăzi înaintea celor de alt neam? Să luăm cu noi sicriul Dumnezeului nostru din Silom, să meargă în mijlocul nostru, și ne va mântuì din mâna vrăjmașilor noștri.
4. Și a trimis poporul în Silom, și a luat de acolo sicriul Domnului puterilor, celui ce șade pre Heruvimi, și amândoi fiii lui Ilì cu sicriul, Ofnì și Finees.
5. Și a fost după ce a venit sicriul Domnului în tabără, a strigat tot Israilul cu glas mare, și a răsunat pământul.
6. Și auzind cei de alt neam glasul strigării, au zis: ce este această strigare mare în tabăra Evreilor? Și au cunoscut că sicriul Domnului a venit în tabără.
7. Și s’au speriat cei de alt neam, și au zis: dumnezeii au venit la ei în tabără, vai nouă! Scoate-ne Doamne pre noi astăzi, că nu s’a făcut nouă ca aceasta nici odinioară.
8. Vai nouă! Cine ne va scoate din mâna dumnezeilor celor mai tari? Aceștia sunt dumnezeii, cei ce au bătut Eghipetul cu toată bătaea, și în pustie.
9. Întăriți-vă și vă îmbărbătați cei de alt neam, ca să nu fiți robi Evreilor, precum au fost ei robi nouă, și fiți bărbați, și dați răsboiu asupra lor.
10. Și au dat răsboiu cei de alt neam împrotiva lor, și s’a frânt Israil înaintea celor de alt neam, și a fugit fiecare la lăcașul său, și s’a făcut bătae mare foarte, și au căzut din Israil treizeci de mii de pedestri.
11. Și sicriul lui Dumnezeu l-au luat cei de alt neam, și amândoi fiii lui Ilì au murit: Ofnì și Finees.
12. Și a alergat un bărbat Ieminean din tabără, și a venit în Silom în ziua aceea, și hainele lui erau rupte, și țărînă pre capul lui.
13. Și a venit, și iată Ilì ședeà pe scaunul său la ușă uitându-se pre cale, că erà inima lui întristată pentru sicriul lui Dumnezeu, și a intrat omul în cetate să spue, și a strigat toată cetatea cu glas mare.
14. Și a auzit Ilì glasul strigării, și a zis: ce este glasul strigării aceștia? Și grăbind omul, a intrat și a spus lui Ilì.
15. Și Ilì erà de nouăzeci și opt de ani, și ochii lui se întunecase și nu vedeà.
16. Și a zis Ilì oamenilor celor ce erau lângă el: ce este glasul sunetului acestuia? Și grăbind omul a venit la Ilì.
17. Și a zis lui: eu sunt cel ce viu din tabără, și eu am fugit din răsboiu astăzi, și a zis Ilì: ce lucru s’a făcut fiule?
18. Și răspunzând omul a zis: fugit-a Israil dela fața celor de alt neam, și s’a făcut bătae mare în popor, și amândoi fiii tăi au murit, și sicriul lui Dumnezeu s’a luat.
19. Și a fost când i-a pomenit de sicriul lui Dumnezeu, a căzut din scaun înnapoi țiindu-se de ușă, și s’a rupt spinarea lui, și a murit, că erà om bătrân și greu. Și acesta a judecat pre Israil patruzeci de ani.
20. Și nora lui, femeia lui Finees grea fiind, și aproape de naștere, dacă a auzit că s’a luat sicriul lui Dumnezeu, și a murit socrul său și bărbatul său, a plâns și a născut, că au venit ei durerile.
21. Și când mureà ea, au zis către ea femeile cele ce stau lângă ea: nu te teme, că fecior ai născut; iar ea n’a răspuns, și n’a luat aminte inima ei,
22. Și a numit pre prunc Uevarhavot pentru sicriul lui Dumnezeu și pentru socrul ei și pentru bărbatul ei.
23. Și a zis: s’a dus slava din Israil că s’a luat sicriul lui Dumnezeu.
CAP. 5.
[modifică]
Și au luat cei de alt neam sicriul lui Dumnezeu, și l-au adus dela Avenezer în Azoton.
2. Și au luat cei de alt neam sicriul Domnului, și l-au băgat în casa lui Dagon, și l-au pus lângă Dagon.
3. Și mânecând Azotenii a doua zi au intrat în casa lui Dagon, și au văzut, și iată Dagon zăceà căzut cu fața sa pre pământ înaintea sicriului lui Dumnezeu, și au ridicat pre Dagon, și l-au pus la locul său.
4. Și a fost când mânecară în cealaltă zi, Dagon iar zăceà cu fața sa pre pământ înaintea sicriului legii Domnului, și capul lui Dagon și amândouă tălpile picioarelor și amândouă palmile mâinilor lui rupte preste prag, numai spinarea lui Dagon a rămas.
5. Pentru aceea preoții lui Dagon, și tot ori care intră în casa lui, nu calcă pre pragul casei lui Dagon în Azot până în ziua de astăzi, ci pășesc preste el.
6. Și s’a îngreuiat mâna Domnului preste Azot, și i-a bătut pre ei, și i-a spuzit cu bube la șezut; în cetăți și în hotarele ei s’a ivit șoareci, și s’a făcut turburare de moarte mare în cetate.
7. Și au văzut bărbații Azotului că este așà, și au zis: nu va ședeà sicriul Dumnezeului lui Israil cu noi, că grea este mâna lui preste noi, și preste Dagon dumnezeul nostru.
8. Și trimițând au adunat pre căpeteniile celor de alt neam la sine, și au zis: ce vom face sicriului Dumnezeului lui Israil? Și au zis Ghetenii: să se mute sicriul lui Dumnezeu la noi, și s’a mutat sicriul Dumnezeului lui Israil în Ghet.
9. Și a fost după ce s’a mutat sicriul, s’a făcut mâna Domnului preste cetate, turburare mare foarte, și au bătut pre oamenii cetății, dela cel mic, până la cel mare, și i-au lovit pre ei la șezuturile lor, și Ghetenii aveau șezuturile pline de bube.
10. Și a trimis sicriul lui Dumnezeu în Ascalon, și a fost după ce a intrat sicriul lui Dumnezeu în Ascalon, au strigat oamenii Ascaloniteni, zicând: pentruce ați adus la noi sicriul Dumnezeului lui Israil? Ca să ne omorîți pre noi, și tot poporul nostru?
11. Și au trimis, și au adunat pre toții domnii celor de alt neam, și au zis: trimiteți sicriul Dumnezeului lui Israil, să se așeze la locul lui, să nu ne omoare pre noi și pre poporul nostru, că s’a făcut spaimă de moarte grea foarte în toată cetatea, dacă a intrat sicriul Dumnezeului lui Israil.
12. Și cei vii cari n’au murit, s’au rănit la șezuturi, și s’a suit strigarea cetății în cer.
CAP. 6.
[modifică]
Și a fost sicriul Domnului în țara celor de alt neam șapte luni, și a scos pământul lor șoareci.
2. Și au chemat cei de alt neam pre preoții și pre vrăjitorii și pre descântătorii lor, zicând: ce vom face sicriului Domnului? Arătați-ne nouă, și cu ce-l vom trimite la locul lui?
3. Iar ei au zis: de veți trimite voi sicriul legii Domnului Dumnezeului lui Israil, să nu-l trimiteți deșert, ci să-i dați lui daruri cu ce sunteți datori pentru păcat, și atunci vă veți vindecà, și se va iertà vouă, sau veți ștì pentruce nu se depărtează mâna lui Dumnezeu de preste voi.
4. Deci ei au zis: ce jertfă pentru păcat să-i dăm lui? Și le-au răspuns: după numărul domnilor celor de alt neam cinci șezuturi de aur, că o bătae a fost preste voi și preste domnii voștri și preste popor, și cinci șoareci de aur.
5. Și să-i faceți după asemănarea șezuturilor voastre și după asemănarea șoarecilor voștri, carii strică pământul, și veți da Domnului mărire, ca să se ridice mâna lui de preste voi și de preste dumnezeii voștri și de preste pământul vostru.
6. Și pentruce vă învârtoșați inimile voastre? Precum ș’au învârtoșa Eghipetul și Faraon inimile sale; și după ce i-au bătut pre ei, atunci i-a slobozit, și s’au dus.
7. Deci acum apucați-vă, și faceți un car nou; și să înjugați două vaci fătate întâia oară, și care n’au mai fost înjugate, și vițeii lor îi luați de la ele, și-i țineți acasă.
8. Și luați sicriul Domnului, și-l puneți pre car, iar vasele cele de aur, care le veți da lui pentru păcat, le puneți într’o ladă de laturea lui, și-l sloboziți să meargă.
9. Și vă uitați să vedeți oare merge pre calea, care duce la hotarul lui spre Vetsamis, că el ne-a făcut nouă acest rău mare, iar de nu, vom cunoaște, că nu mâna lui s’a atins de noi, ci o întâmplare a fost aceasta, care s’a făcut nouă.
10. Și au făcut așà cei de alt neam, și au luat două vaci fătate întâiu, și le-au înjugat la car, iar vițeii lor i-au închis într’o casă.
11. Și au pus sicriul Domnului în car, și lada lui cea cu șoarecii cei de aur și cu asemănările șezuturilor lor.
12. Și au îndreptat vacile pre calea care merge spre Vetsamis, și mergeau vacile drept pre calea aceea, și nu stau, nici se abăteau la dreapta sau la stânga, și domnii celor de alt neam au mers după dânsul până la hotarul Vetsamis.
13. Iar cei din Vetsamis secerau grâu în vale, și ridicându-și ochii lor au văzut sicriul Domnului, și s’au bucurat văzându-l.
14. Și a intrat carul în țarina lui Ozie celui din Vetsamis, și a stătut acolo lângă o piatră mare, și lemnele carului le-au tăiat, iar vacile le-au adus ardere de tot Domnului.
15. Iar Leviții luând sicriul Domnului și lada cea cu odoarele cele de aur, care erau lângă el, le-au pus preste piatra cea mare, și oamenii cei din Vetsamis aducând ardere de tot, au jertfit jertfă Domnului în ziua aceea.
16. Și cei cinci domni ai celor de alt neam au văzut, și s’au întors în Ascalon în ziua aceea.
17. Iar acestea sunt șezuturile cele de aur, care le-au dat cei de alt neam Domnului pentru păcat: al Azotului unul, al Gazii unul, al Ascaloniei unul, al Ghetului unul, al Acaronului unul.
18. Și șoarecii cei de aur după numărul tuturor cetăților celor de alt neam ale celor cinci domni, dela cetatea cea întărită până la satul Ferezeului și până la piatra cea mare, pre care au pus sicriul legii Domnului, care este în țarina lui Ozie Vetsamisiteanul până în ziua aceasta.
19. Și au bătut Domnul pre bărbații Vetsamisului, că au văzut sicriul Domnului, și au omorît din ei cincizeci de mii și șaptezeci de bărbați, și a plâns poporul, că au bătut Domnul pre popor cu bătae mare foarte.
20. Și au zis bărbații cei din Vetsamis: cine va puteà stà înaintea Domnului Dumnezeului celui sfânt? Și la cine se va suì sicriul legii Domnului dela noi?
21. Și au trimis soli la cei ce lăcuesc în Kariatirim, zicând: întors-au cei de alt neam sicriul Domnului, pogorîți-vă și-l suiți la voi.
CAP. 7.
[modifică]
Și au venit oamenii din Kariatirim, și au adus sicriul Domnului, și l-au băgat în casa lui Aminadav celui din deal, și pre Eleazar feciorul lui l-au sfințit, ca să păzească sicriul legii Domnului.
2. Și au fost multe zilele în care erà sicriul în Kariatirim, și au trecut douăzeci de ani, și s’a întors toată casa lui Israil către Domnul.
3. Și a grăit Samuil către toată casa lui Israil, zicând: de vă întoarceți voi cu toată inima voastră către Domnul, lepădați dumnezeii cei streini din mijlocul vostru și desișurile, și vă gătiți inimile voastre către Domnul, și slujiți lui singur, și el va scoate pre voi din mâna celor de alt neam.
4. Și au lepădat fiii lui Israil pre Vaalimi și desișurile Astarotului, și Domnului singur au slujit.
5. Și a zis Samuil: adunați la mine pre tot Israilul în Masifat, și mă voiu rugà pentru voi către Domnul.
6. Și s’a adunat poporul în Masifat, și a cărat apă, și a turnat înaintea Domnului pre pământ, și a ajunat în ziua aceea, și a zis: păcătuit-am înaintea Domnului, și judecà Samuil pre fiii lui Israil în Masifat.
7. Și au auzit cei de alt neam, că s’au strâns toți fiii lui Israil în Masifat, și s’au ridicat căpeteniile celor de alt neam asupra lui Israil, și au auzit fiii lui Israil, și s’au sperieat de fața celor de alt neam.
8. Și au zis fiii lui Israil către Samuil: să nu taci pentru noi, ci să strigi către Domnul Dumnezeul tău ca să ne izbăvească pre noi din mâna celor de alt neam, și zise Samuil să nu fie mie ca să mă depărtez de Domnul Dumnezeul meu, ca să nu strig pentru voi rugându-mă.
9. Și a luat Samuil un miel sugar, și l-a adus ardere de tot Domnului împreună cu tot poporul, și a strigat Samuil către Domnul pentru Israil, și l-a ascultat pre el Domnul
10. Și erà când aduceà Samuil arderea cea de tot, cei de alt neam au venit cu răsboiu asupra lui Israil, și a tunat Domnul cu glas mare în ziua aceea preste cei de alt neam, și s’a împrăștiat și s’a înfrânt înaintea lui Israil.
11. Și au ieșit bărbații lui Israil din Masifat, și au gonit pre cei de alt neam, și i-au bătut pre ei până supt Vethor.
12. Și luând Samuil o piatră, o a pus între Masifat și între Senon, și a numit numele ei Avenezer, adică piatra ajutorului, și a zis: până aici ne-au ajutat nouă Domnul.
13. Și au smerit Domnul pre cei de alt neam, și n’au mai adaos a venì la hotarul lui Israil, și a fost mâna Domnului preste cei de alt neam în toate zilele lui Samuil.
14. Și s’au dat înapoi cetățile, care le-au luat cei de alt neam dela fiii lui Israil, și le-au dat pre ele lui Israil dela Acaron până la Ghet, și hotarul lor l-a luat Israil din mâna celor de alt neam, și erà pace între Israil și între Amoreu.
15. Și a judecat Samuil pre Israil în toate zilele vieții sale.
16. Și mergeà în tot anul, și încunjurà Vetilul și Galgala și Masifatul, ca să judece pre Israil în toate locurile acestea.
17. Și iarăși se întorcea în Armatem, că acolo erà casa lui, și judecà acolo pe Israil, și a zidit acolo jertfelnic Domnului.
CAP. 8.
[modifică]
Și a fost după ce a îmbătrânit Samuil, a pus pre fiii săi judecători lui Israil.
2. Și acestea sunt numele fiilor lui: cel întâiu născut Ioil și numele celui de al doilea Avia, cari judecà în Virsavea.
3. Și n’au umblat fiii lui pre calea lui, și s’au abătut după iubirea de argint, și luau daruri și abăteau dreptatea.
4. Și s’au adunat bărbații lui Israil și au mers în Armatem la Samuil.
5. Și i-au zis lui: iată tu ai îmbătrânit și fiii tăi nu umblă pre calea ta, deci acum pune preste noi împărat, să ne judece pre noi, ca și la alte neamuri.
6. Și s’a părut a fi rău cuvântul acesta în ochii lui Samuil, pentrucă au zis: dă-ne nouă împărat, să ne judece pre noi, și s’a rugat Samuil către Domnul.
7. Și au zis Domnul către Samuil: ascultă de glasul poporului, cum vor grăì către tine, că nu pre tine te-a lepădat, ci pre mine m’a lepădat, ca să nu împărățesc preste ei.
8. Precum mi-au făcut mie din ziua, în care i-am scos pre ei din Eghipet până în ziua aceasta, și m’au părăsit pre mine, și au slujit la alți dumnezei, așà fac și ție.
9. Și acum ascultă de glasul lor, însă să le mărturisești lor, și să le spui dreptul împăratului, care va împărățì preste ei.
10. Și a spus Samuil tot cuvântul Domnului către poporul cel ce cereà dela el împărat.
11. Și a zis lor: acesta este dreptul împăratului, care va împărățì preste voi: pre fiii voștri va luà, și-i va pune pre ei în carele sale, și-i va face lui călăreți și alergători înaintea carelor lui.
12. Și va pune preste ei mai mari preste sute și preste mii, și să are arătura lui, și să secere secerătura lui, și să adune bucatele, și să-i facă unelte de răsboiu și unelte la carele lui.
13. Și fetele voastre le va luà să-i facă miresme și demâncare și pâine.
14. Țarinele voastre și viile voastre și maslinetul vostru îl va luà, și-l va da slugilor sale.
15. Și semănăturile voastre și viile voastre le va zeciuì, și va da famenilor săi și slugilor sale.
16. Și va luà pre slugile și pre slujnicele voastre, și boii voștri cei mai buni și asinii voștri, și-i va întrebuințà la lucrurile sale.
17. Și turmele voastre le va zeciuì, și voi veți fi lui robi.
18. Și veți strigà în ziua aceea din pricina împăratului vostru, pre care l-ați ales vouă, și nu va auzì pre voi Domnul Dumnezeu în zilele acelea, că voi v’ați ales vouă împărat.
19. Și n’a vrut poporul să asculte de Samuil, și au zis lui: nu, ci numai împărat să fie preste noi.
20. Și vom fi și noi ca toate neamurile, și ne va judecà pre noi împăratul nostru, și va merge înaintea noastră, și ne va povățuì la răsboiu.
21. Și a auzit Samuil toate cuvintele poporului, și le-a grăit în urechile Domnului.
22. Și au zis Domnul către Samuil: ascultă glasul lor, și le pune lor împărat, și a zis Samuil către bărbații lui Israil: să meargă fiecare în cetatea sa.
CAP. 9.
[modifică]
Și erà un bărbat din fiii lui Veniamin, și numele lui Kis feciorul lui Aviil, fiul lui Iared, fiul lui Vahir, fiul lui Afec, fiul bărbatului Iemeneu, bărbat tare în vîrtute.
2. Și acesta aveà un fecior, și numele lui Saul, bărbat ales și bun, și nu erà întru fiii lui Israil om mai bun decât el, și erà mai înalt dela umăr în sus decât tot poporul.
3. Și au pierit asinele lui Kis tatăl lui, și a zis Kis către Saul fiul său: ia cu tine o slugă, și vă sculați, și mergeți și căutați asinele.
4. Și trecând ei prin muntele Efraim și prin pământul Selha, și nu le-au aflat, și au trecut prin pământul Segalim, și nu erau, și au trecut și prin muntele Iamin, și nu le-au aflat.
5. Și venind ei în pământul Sif, a zis Saul slugii sale, care erà cu el: hai să ne întoarcem, ca nu cumvà tatăl meu să fi uitat asinele, și să se îngrijească de noi.
6. Și a zis lui sluga: iată omul lui Dumnezeu este în cetatea aceasta, și este om slăvit, tot ce grăește se plinește, și acum dar să mergem acolo, ca să ne spue nouă calea noastră, pre care am purces.
7. Și a zis Saul slugii sale, care erà cu el: cum vom merge, și ce vom duce omului lui Dumnezeu? că pâinile s’au sfârșit din traistele noastre, și altcevà n’avem la noi să ducem omului lui Dumnezeu.
8. Și a adaos sluga a grăì lui Saul, și a zis: iată se află în mâna mea un sfert de siclu de argint, acesta îl vei dà omului lui Dumnezeu și ne va spune nouă calea noastră.
9. Că mai înainte în Israil fiecare, când mergeà să întrebe pre Dumnezeu, acestea ziceà: hai să mergem la văzătorul, că pre proroc mai înainte poporul îl chemà văzător.
10. Și a zis Saul către sluga sa: bun este cuvântul tău, hai să mergem, și au mers în cetate, unde erà omul lui Dumnezeu.
11. Și când se suiau ei pre costișa cetății, au aflat fetele, care ieșise după apă, și le-au întrebat pre ele zicând: aici este văzătorul?
12. Și le-au răspuns lor fetele, și le-au zis: este, iată înaintea feții voastre este, grăbiți, că astăzi a venit în cetate, că jertfă se aduce pentru popor astăzi în Vama.
13. Dacă veți intrà în cetate, îl veți aflà, că încă nu s’a suit la locul înalt să mănânce, că poporul nu va mâncà până nu va venì el, pentrucă el binecuvintează jertfa, și după aceea mănâncă cei streini. Deci acum duceți-vă că astăzi îl veți aflà pre el.
14. Și s’au dus ei în cetate, și mergând prin mijlocul cetății, iată Samuil le-a ieșit înaintea lor, ca să se suie la Vama.
15. Iar Domnul a fost descoperit în taină lui Samuil cu o zi mai înainte de a venì la el Saul, zicând:
16. Mâine în vremea aceasta voiu trimite la tine om din pământul lui Veniamin, pre acela să-l ungi domn preste poporul meu Israil, și va mântuì pre poporul meu din mâna celor de alt neam; că am căutat spre smerenia poporului meu, că a ajuns strigarea lor la mine.
17. Și văzând Samuil pre Saul, Domnul i-au spus lui: iată omul, de care am grăit ție, acesta va împărățì preste poporul meu.
18. Și s’a apropiat Saul către Samuil în mijlocul cetății, și a zis: spune-mi rogu-te, care este casa văzătorului?
19. Și răspunzând Samuil lui Saul a zis: eu însumi sunt acela, sue-te înaintea mea în Vama, și mănâncă cu mine astăzi, și te voiu slobozì dimineață, și voiu spune ție toate cele din inima ta.
20. Și de asinile tale cele pierdute acum de trei zile, să nu-ți fie inima ta la ele, că s’au aflat; și la cine sunt toate cele bune ale lui Israil? Au nu la tine, și la toată casa tatălui tău?
21. Și răspunzând Saul a zis: au doar nu sunt eu bărbat feciorul lui Iemeneu din toiagul cel mai mic al seminției lui Israil? Și din casa cea mai mică a toată seminția lui Veniamin, și moșiea mea este mai mică decât toate moșiile lui Veniamin, pentru ce ai grăit către mine cuvântul acesta?
22. Și a luat Samuil pre Saul și pre sluga lui, și i-a dus pre ei la sălaș, și le-a dat lor acolo locul cel mai întâiu între cei chemați, carii erau ca vre-o șaptezeci de oameni.
23. Și a zis Samuil bucătarului: dă-mi partea care ți-am dat și ți-am zis să o ții la tine.
24. Și ridicând bucătarul armul și ce erà pre el, l-a pus înaintea lui Saul, și a zis Samuil lui Saul: iată ce ți s’a păstrat, pune înaintea ta și mănâncă, că s’a păstrat ție aceasta spre mărturie pentru popor, ia și mănâncă, și a mâncat Saul cu Samuil în ziua aceea.
25. Și s’a pogorît din Vama în cetate, și a așternut lui Saul în foișor, și a dormit.
26. Și a fost când se revărsau zorile a chemat Samuil pre Saul în foișor, și i-a zis: scoală-te, și te voiu slobozì, și s’a sculat Saul, și a ieșit el și Samuil până afară.
27. Iar când s’au pogorît ei la o parte a cetății, a zis Samuil lui Saul: zi slugii tale să treacă înaintea noastră, și tu stăi aici astăzi, și voiu spune ție cuvântul Domnului.
CAP. 10.
[modifică]
Și luând Samuil vasul cel cu untdelemn a turnat pre capul lui, și sărutându-l i-a zis lui: iată te-au uns pre tine Domnul împărat preste poporul său Israil, și tu vei împărățì întru poporul Domnului, și-l vei mântuì pre el din mâinile vrăjmașilor lui celor de prin prejur, și acesta va fi ție semn, cum că te-au uns Domnul să fii împărat preste moștenirea sa.
2. Dupăce te vei duce astăzi dela mine, vei aflà doi oameni la mormântul Rahilei în muntele lui Veniamin către amiazăzi, sărind și jucând, și vor zice ție: aflatu-s’au asinele după care ați mers să le căutați, și iată tatăl tău a uitat de asine, și s’a îngrijat pentru voi, zicând: ce voiu face pentru fiul meu?
3. Și trecând de acolo înainte vei sosì la stejarul Tavor, și vei aflà acolo trei oameni suindu-se la Dumnezeu în Vetil, unul ducând trei iezi și unul ducând trei vase de pâine, și unul ducând un foale de vin.
4. Și te vor întâmpinà cu pace și îți vor da două bucăți de pâine, și le vei luà din mâinile lor.
5. Și după aceasta vei sosì la dealul lui Dumnezeu, unde este tabăra celor de alt neam, acolo este Nasiv cel de alt neam, și va fi după ce vei intrà acolo în cetate, vei întâmpinà o ceată de proroci pogorându-se din Vama, și înaintea lor lăute și timpene și fluere și cobze, și ei prorocind.
6. Și se va pogorî preste tine Duhul Domnului, și vei prorocì împreună cu ei, și te vei face alt bărbat.
7. Și va fi după ce se vor întâmplà ție semnele acestea, fă tot ce vei aflà cu cale, că Dumnezeu va fi cu tine.
8. Și te vei pogorî înaintea mea în Galgala, și iată eu mă voiu pogorî la tine, să aducem ardere de tot, și să jertfesc jertfe de pace, șapte zile vei așteptà, până voiu venì eu la tine, și-ți voiu arătà ce să faci.
9. Și a fost după ce și-a întors umărul său să plece dela Samuil, i-a dat Dumnezeu altă inimă, și au venit toate semnele acestea în ziua aceea.
10. Și a venit de acolo la deal, și iată înaintea lui ceată de proroci, și s’a pogorît preste el Duhul lui Dumnezeu, și a prorocit în mijlocul lor.
11. Și toți cei ce l-au fost văzut pre el ieri și alaltăieri, l-au văzut și iată el în mijlocul prorocilor proroceà, și a zis poporul fiecarele către aproapele său: ce este aceasta ce s’a făcut fiului lui Kis? Au și Saul între proroci?
12. Și oarecare dintre ei răspunzând, a zis: și cine este tatăl lui? Și de aici vine proverbul: au și Saul între proroci?
13. Și a încetat a prorocì, și a venit în deal.
14. Și o rudenie a sa, a zis către el și către sluga lui: unde ați umblat? Iar ei au zis, să căutăm asinele, și am văzut că nu sunt, și am venit la Samuil.
15. Și a zis rudenia către Saul: spune-mi dar, ce ți-a zis Samuil?
16. Și a zis Saul către rudenia sa: mi-a spus curat că s’au aflat asinele; iar despre lucrul împărăției, care l-a grăit Samuil nu i-a spus lui.
17. Și a poruncit Samuil la tot poporul să se adune la Domnul în Masifat.
18. Și a zis Samuil către fiii lui Israil: acestea grăește Domnul Dumnezeul lui Israil, zicând: eu am scos pre părinții voștri, pre fiii lui Israil din Eghipet, și v’am izbăvit din mâna lui Faraon împăratul Eghipetului și dintr’a tuturor împăraților, carii vă necăjeau pre voi.
19. Iar voi astăzi ați lepădat pre Dumnezeu, cel ce v’au mântuit din toate răutățile și necazurile voastre, și ați zis: nu, ci numai împărat să pui preste noi. Deci acum stați înaintea Domnului după toiegile voastre și după semințiile voastre.
20. Și a adunat Samuil toate toiegile lui Israil, și a căzut sorțul pre toiagul lui Veniamin.
21. Și a adus toiagul lui Veniamin în neamurile lui, și a căzut sorțul pre neamul lui Matari, și a adus neamul lui Matari în bărbații lui, și a căzut sorțul pre Saul feciorul lui Kis, și-l căutà pre el, și nu se aflà.
22. Și iar a întrebat Samuil pre Domnul zicând: au venì-va bărbatul acela aici? Și au răspuns Domnul: iată el este ascuns între vase.
23. Și alergând Samuil l-a luat pre el de acolo, și l-a pus în mijlocul poporului, și erà mai înalt decât tot poporul dela umăr în sus.
24. Și a zis Samuil către tot poporul: văzut-ați pre care ș’au ales Domnul, că nu este asemenea lui întru voi toți, și a cunoscut tot poporul, și a zis: să trăiască împăratul!
25. Și a spus Samuil către tot poporul dreptul împărăției, și l-a scris în carte, și o a pus înaintea Domnului.
26. Și a slobozit Samuil pre tot poporul, și s’a dus fiecare la casa sa, și Saul s’a dus la casa sa în Gavaa, și a mers împreună cu Saul o parte din oștire, a căreia inimă o au fost atins Domnul.
27. Iar oamenii cei pierzători au zis: au acesta ne va mântuì pre noi? Și l-a hulit pre el, și nu i-au adus lui daruri, și el s’a făcut a nu-i auzì.
CAP. 11.
[modifică]
Și s’a suit Naas Amoniteanul și a tăbărît asupra Iavisului Galaad, și au zis toți bărbații Iavisului către Naas Amoniteanul: fă cu noi legătură de pace și vom slujì ție.
2. Și a zis către ei Naas Amoniteanul: așà voiu face legătură de pace cu voi, ca să vă scoț vouă tuturor ochiul cel drept și să vă fac de ocară întru tot Israilul.
3. Și au zis oamenii Iavisului Galaad: lasă-ne nouă șapte zile și vom trimite soli în tot hotarul lui Israil, și de nu va fi cine să ne mântuiască, vom ieșì la voi.
4. Și au venit solii în Gavaa la Saul, și au grăit cuvintele acestea în auzul poporului, și ridicând tot poporul glasul său a plâns.
5. Și iată Saul veneà dimineața din țarină, și a zis Saul: ce este de plânge poporul? Și i-a spus lui cuvintele acelea ale oamenilor din Iavis.
6. Și s’a pogorît Duhul Domnului preste Saul, după ce a auzit cuvintele acestea, și s’a mâniat pre ei cu iuțime foarte.
7. Și luând doi boi i-a tăiat bucăți și le-a trimis în tot hotarul fiilor lui Israil prin mâinile solilor zicând: cel ce nu va merge după Saul și după Samuil, așà se va face boilor lui, și a căzut frica Domnului preste poporul lui Israil și a strigat ca un om.
8. Și i-a numărat pre ei în Vezec în Vama, toți bărbații lui Israil șase sute de mii și bărbații lui Iuda șaptezeci de mii.
9. Și au zis solilor celor ce venise: acestea veți zice bărbaților Iavisului Galaad: mâine când va încălzì soarele va fi vouă mântuire, și s’au dus solii în cetate și au spus bărbaților Iavisului și s’au bucurat.
10. Și au zis bărbații din Iavis către Naas Amoniteanul: mâine vom ieșì la voi, ca să ne faceți nouă ce vă place.
11. Iar a doua zi Saul a împărțit oștirea în trei părți, și a intrat în mijlocul taberii în streaja cea de dimineață, și a bătut pre fiii lui Amon până în căldura zilei, iar cei rămași s’au împrăștiat, cât n’au rămas din ei doi într’un loc.
12. Și a zis poporul către Samuil: cine este cel ce a zis, că Saul nu va împărățì preste noi? Dă-ne pre oamenii aceia și-i vom omorî pre ei.
13. Iar Saul a zis: nu va murì nimenea în ziua aceasta, pentrucă astăzi au făcut Domnul mântuire întru Israil.
14. Și a zis Samuil către popor: să mergem în Galgala și să înnoim acolo împărăția.
15. Și a mers tot poporul în Galgala și a uns Samuil acolo pre Saul să fie împărat înaintea Domnului în Galgala, și au adus acolo jertfe și cele de pace înaintea Domnului, și s’a veselit Samuil și tot Israilul foarte.
CAP. 12.
[modifică]
Și a zis Samuil către tot Israilul: iată am ascultat de cuvântul vostru întru toate, câte mi-ați zis mie, și am pus împărat preste voi.
2. Și acum iată împăratul merge înaintea voastră, că eu am îmbătrânit și voiu ședeà, și fiii mei iată între voi sunt, și iată eu am umblat înaintea voastră din tinerețele mele până în ziua aceasta.
3. Iată eu, mărturisiți de mine înaintea Domnului și înaintea unsului lui, de am luat boul cuivà, sau asinul cuivà, sau de am silit pre cinevà dintre voi, sau de am asuprit pre cinevà, sau de am luat din mâna cuivà mită sau încălțăminte, mărturisiți asupra mea și voiu întoarce vouă.
4. Iar ei au zis către Samuil: nu ne-ai făcut strâmbătate nouă și nu ne-ai silit pre noi, nici ne-ai asuprit, nici ne-ai înfrânt, nici ai luat cevà din mâna cuivà.
5. Și a zis Samuil către popor: martor este Domnul întru voi, și martor este unsul lui în ziua aceasta, că n’ați aflat în mâna mea nimic. Iar ei au zis: martor.
6. Și a zis Samuil către popor: martor este Domnul cel ce au făcut pre Moisì și pre Aaron și cel ce au scos pre părinții noștrii din Eghipet.
7. Și acum stați și voiu judecà pre voi înaintea Domnului, și voiu spune vouă toată dreptatea Domnului, care au făcut cu voi și cu părinții voștri.
8. Cum a intrat Iacov și fiii lui în Eghipet, și i-au smerit pre ei Eghipetul, și au strigat părinții voștri către Domnul, și au trimis Domnul pre Moisì și pre Aaron, și au scos pre părinții voștri din Eghipet și i-au așezat pre ei în locul acesta.
9. Iar ei au uitat pre Domnul Dumnezeul lor, și i-au dat pre ei în mâinile lui Sisara mai marele oștirilor lui Iavis împăratul Asorului și în mâinile celor de alt neam și în mâinile împăratului Moav, și i-au bătut pre ei.
10. Iar după aceea au strigat către Domnul, și au zis: păcătuit-am, că am părăsit pre Domnul și am slujit Vaalimilor și desișurilor, și acum scoate-ne pre noi din mâiniie vrăjmașilor noștrii, și vom slujì ție.
11. Și au trimis Domnul pre Ierovaal și pre Varac și pre Ieftae și pre Samuil, și v’au scos din mâinile vrăjmașilor voștri celor de prin prejur, și lăcuiți fără de frică.
12. Și ați văzut, că Naas împăratul fiilor lui Amon a venit asupra voastră, și ați zis: nu, ci numai împărat să împărățească preste noi, deșì Domnul Dumnezeul nostru împărățeà preste noi.
13. Și acum iată împăratul, pre care l-ați ales și pre care l-ați cerut, iată v’au dat Domnul preste voi împărat.
14. De vă veți teme de Domnul și veți slujì lui și veți ascultà glasul lui, și nu vă veți împrotivì legii Domnului, și veți umblà și voi și împăratul, care împărățește preste voi după Dumnezeul vostru, nu va fi mâna Domnului asupra voastră:
15. Iar de nu veți ascultà de glasul Domnului, și vă veți împrotivì legii Domnului, va fi mâna Domnului preste voi și preste împăratul vostru.
16. Și acum stați și vedeți lucrul acest mare, care-l va face Domnul întru ochii voștri.
17. Au nu este astăzi secerea grâului? Voiu chemà pre Domnul, și va da tunete și ploaie, și veți cunoaște și veți vedeà, că mare este răul vostru, care ați făcut înaintea Domnului cerându-vă împărat.
18. Și a chemat Samuil pre Domnul, și au dat Domnul tunete și ploaie în ziua aceea, și s’a temut foarte poporul de Domnul și de Samuil.
19. Și a zis tot poporul către Samuil: roagă-te pentru robii tăi către Domnul Dumnezeul tău, ca să nu murim, că am adaos la toate greșalele noastre răutate, cerându-ne împărat.
20. Și a zis Samuil către popor: nu vă temeți, voi ați făcut tot răul acesta, dar să nu vă abateți dela Domnul, ci să slujiți Domnului cu toată inima voastră.
21. Și să nu mergeți după cei ce nimic nu sunt, carii nimic nu vor folosì vouă, și carii nu vă vor mântuì pre voi, că nimic sunt.
22. Că nu va lepădà Domnul pre poporul său, pentru numele său cel mare, că au plăcut Domnului a vă luà pre voi, să fiți lui popor.
23. Iar departe să fie dela mine păcatul acesta înaintea Domnului, ca să încetez a mă rugà Domnului pentru voi; ci voiu slujì Domnului, și voiu arătà vouă calea cea bună și dreaptă.
24. Iar voi temeți-vă de Domnul, și slujiți lui cu adevăr și cu toată inima voastră, că ați văzut cele mărite, care au făcut cu voi.
25. Iar de veți face rele, și voi și împăratul vostru veți pierì.
CAP. 13.
[modifică]
Împlinindu-se un an de când a început a împărățì Saul, care a domnit doi ani preste Israil.
2. Ș’a ales Saul trei mii de bărbați din bărbații lui Israil, și erau cu Saul două mii în Mahmas și în muntele Vetilului; iar o mie erà cu Ionatan în Gavaa lui Veniamin, și pre celalt popor pre fiecare l-a trimis la lăcașul său.
3. Și a bătut Ioanatan pre Nasiv cel de alt neam, care erà în deal, și au auzit cei de alt neam. Iar Saul a dat de veste cu trâmbiță în tot pământul, zicând: s’au răsvrătit robii.
4. Și tot Israilul a auzit zicându-se, că a bătut Saul pre Nasiv cel de alt neam, și întru nimic n’a socotit Israil pre cei de alt neam, și s’a suit poporul după Saul în Galgala.
5. Iar cei de alt neam s’au adunat la răsboiu asupra lui Israil, și s’au suit asupra lui Israil treizeci de mii de care și șase mii de călăreți, și popor erà mult ca nisipul cel de pe țărmurile mării, și s’au suit, și au tăbărît în Mahmas împreajma Vetoronului despre răsărit.
6. Iar Israiltenii văzând că le este strimt, și nu se pot apropià s’au ascuns poporul în peșteri și în stânci și în pietre și în gropi și în fântâni.
7. Și cei ce trecuse Iordanul în pământul lui Gad și al lui Galaad, și fiind Saul încă în Galgala, tot poporul cel cu dânsul s’a speriat.
8. Și au așteptat șapte zile întru mărturie după cum a zis Samuil, și n’a venit Samuil în Galgala, și poporul lui s’a risipit dela dânsul.
9. Și a zis Saul: aduceți, ca să jertfesc ardere de tot și de pace, și au adus ardere de tot.
10. Și după ce a sfârșit a aduce ardere de tot, iată și Samuil a sosit, și a ieșit Saul înaintea lui să-l binecuvinteze pre el.
11. Și a zis Samuil: ce ai făcut? Iar Saul a răspuns: am văzut că se risipeà poporul dela mine, și tu n’ai venit precum te-ai făgăduit în ziua cea rânduită, și cei de alt neam s’au adunat în Mahmas.
12. Și am zis: acum se vor pogorî cei de alt neam la mine în Galgala; și feții Domnului nu m’am rugat, pentru aceea am îndrăznit a aduce ardere tot.
13. Și a zis Samuil către Saul: nebunește ai lucrat, că n’ai păzit porunca, care o au poruncit ție Domnul, că acum ar fi făcut Domnul să steà împărăția ta preste Israil până în veac.
14. Ci acum împărăția ta nu va stà la tine, ci va căutà Domnul luiș om după inima sa, și va poruncì lui Domnul să fie împărat preste poporul său, că tu n’ai păzit cele ce ți-au poruncit ție Domnul.
15. Și sculându-se Samuil s’a dus din Galgala, și rămășița poporului s’a suit după Saul întru întâmpinare dinapoia poporului celui răsboinic, care veneà din Galgala în Gavaa lui Veniamin, și a numărat Saul poporul, care s’a aflat cu sine, ca la șase sute de bărbați.
16. Și Saul și Ionatan fiul lui și poporul, care s’a aflat împreună cu ei, a șezut în Gavaa lui Veniamin, și plângea, iar cei de alt neam tăbărîse în Mahmas.
17. Și trei căpetenii din țarina celor de alt neam au ieșit la pradă, o căpetenie mergeà pre calea Ghefirei în pământul Saval.
18. Iar altă căpetenie mergeà pre calea Vetoronului, și altă căpetenie mergeà pre calea Gavaaei, care apucă spre Ghe către Savima cea pustie.
19. Și meșter de fier nu se aflà în tot pământul lui Israil, că au fost zis cei de alt neam, să nu facă Evreii sabie și suliță.
20. Și se pogorà tot Israilul în pământul celor de alt neam, ca fiecare să-și ascuță fierul plugului și sapa sa și securea sa și secerea sa.
21. Și erau holdele gata de secere, iar uneltele erau trei sicli pentru un dinte; pentru secure și secere un preț erà.
22. Și a fost în zilele răsboiului dela Mahmas, nu s’a aflat sabie și suliță în mâna a tot poporul, care erà cu Saul și cu Ionatan, numai la Saul și la Ionatan fiul lui s’a aflat.
23. Și a ieșit unu din tabăra celor de alt neam, ca să treacă dincolo de Mahmas.
CAP. 14.
[modifică]
Și a fost într’o zi a zis Ionatan fiul lui Saul către sluga care purtà armele lui: hai să mergem dincolo la Mesaf la cei de alt neam, și tatălui său n’a spus.
2. Și Saul ședeà în vârful dealului supt Rodiul cel din Magdon, și erà cu dânsul ca la vr’o șase sute de bărbați.
3. Iar Ahia feciorul lui Ahitov fratele lui Iohavid fiul lui Finees, fiul lui Ilì preotul lui Dumnezeu, purtà Efod în Silom, și poporul nu știà că s’a dus Ionatan.
4. Și trecătoarea pre unde cercà Ionatan să meargă la tabăra celor de alt neam, erà între două stânci ascuțite de o parte și de alta, numele uneia Vasès, și numele ceilalte Senà.
5. O stâncă de piatră erà despre miazănoapte împreajma Mahmasiei; iar cealaltă stâncă de piatră erà despre miazăzi împreajma Gavaaei.
6. Și a zis Ionatan către sluga care purtà armele lui: hai să trecem în Mesafa la acești netăeți împrejur, doar ne va mântuì pre noi Domnul, că nu este Domnului cu anevoe a mântuì, sau cu mulți sau cu puțini.
7. Și purtătorul de arme al lui a zis: fă tot ce te va trage inima ta, iată eu cu tine sunt, și inima ta este inima mea.
8. Și a zis Ionatan: iată noi vom trece la bărbații aceștia, și ne vom descoperì către ei.
9. Și de vor zice către noi: stați acolo până vom spune vouă, să stăm acolo, și să nu ne suim la ei.
10. Iar de vor zice către noi: suiți-vă la noi, ne vom suì, că i-au dat pre ei Domnul în mâinile noastre, acesta va fi nouă semn.
11. Și au intrat amândoi în tabăra celor de alt neam, și au zis cei de alt neam: iată Evreii ies din găurile lor unde s’au ascuns.
12. Și au grăit bărbații cei din Mesaf către Ionatan și către purtătorul lui de arme, și au zis: suiți-vă la noi, și vă vom arătà cevà; și a zis Ionatan către purtătorul său de arme: sue-te după mine, că i-au dat pre ei Domnul în mâinile lui Israil.
13. Și s’a suit Ionatan agățându-se cu mâinile sale și cu picioarele sale, și purtătorul lui de arme după dânsul și căzură înaintea feții lui Ionatan, și i-a bătut pre ei, iar purtătorul lui de arme ajutà dinapoia lui.
14. Și în această bătaie dintâiu, Ionatan și purtătorul lui de arme, au ucis ca vre-o douăzeci de oameni cu lovituri și aruncări de pietre, din pietrile câmpului.
15. Și s’a făcut spaimă mare în tabără și în țarină, și tot poporul cel din Mesaf, și cei ce se dusese la pradă s’au spăimântat și ei, și nu vreau să lupte, și s’a turburat pământul, și s’a făcut spaimă dela Domnul.
16. Și au văzut strejile lui Saul cele din Gavaa lui Veniamin, și iată tabăra erà turburată și de o parte și de alta.
17. Și a zis Saul poporului, care erà cu dânsul: căutați și vedeți, cine dintru voi a mers și a căutat, și iată nu s’a aflat Ionatan și purtătorul lui de arme.
18. Și a zis Saul către Ahia: adu Efodul, că erà sicriul lui Dumnezeu în ziua aceea cu fiii lui Israil.
19. Și s’a făcut precum a grăit Saul către preot, și sgomotul în tabăra celor de alt neam tot creșteà și se înmulțeà, și a zis Saul către preot: strânge-ți mâinile tale.
20. Și s’a suit Saul și tot poporul care erà cu el, și a venit până la răsboiu, și iată sabia fiecăruia erà întoarsă asupra aproapelui său, și turburare mare foarte.
21. Și robii cei ce ieri și alaltăieri erau cu cei de alt neam în tabără, s’au întors și ei să fie cu Israil, și cu cei ce erau cu Saul și cu Ionatan.
22. Și toți Israiltenii, carii se ascunsese în muntele Efraim au auzit, că au fugit cei de alt neam, și s’au însoțit și ei cu ai săi la răsboiu dinapoia celor de alt neam.
23. Și a mântuit Domnul în ziua aceea pre Israil, și răsboiui a trecut Vamotul, și tot poporul care erà cu Saul, erà ca la zece mii de bărbați, și erà răsboiul întins în toate cetățile muntelui Efraim.
24. Și Saul a făcut greșală mare în ziua aceea, a jurat poporul zicând: blestemat poporul, care va mâncà pâine până în seară, ca să-mi isbândesc asupra vrăjmașului meu, și n’a gustat tot poporul pâine, și tot pământul s’a supus.
25. Și iată pădure erà, în care erà miere pre fața țarinei.
26. Și a intrat poporul în pădurea cea cu miere, și iată curgeà mierea și nimenea n’a fost, care să-și ducă mâna sa la gura sa, că s’a temut poporul de jurământul Domnului.
27. Iar Ionatan n’a fost auzit, când a jurat tatăl său pre popor, și întinzând vârful toiagului său cel din mâna sa l-a împlântat într’un fagur de miere, și s’a dus, ș’a întors mâna sa la gura sa, și s’au luminat ochii lui.
28. Și răspunzând unul din popor a zis: jurământ a pus tatăl tău pre popor, zicând: blestemat să fie omul, care va mâncà pâine astăzi, și poporul erà lihnit.
29. Și cunoscând Ionatan, a zis: turburat-a tatăl meu pământul, vezi, că s’au luminat ochii mei, pentrucă am gustat puțin din mierea aceasta.
30. Ci mai bine ar fi fost să mănânce astăzi poporul din prăzile vrăjmașilor săi, care le-a aflat, că acum mai mare bătae ar fi între cei de alt neam.
31. Și a bătut în ziua aceea dintre cei de alt neam mai mulți decât în Mahmas, și a ostenit poporul foarte.
32. Și s’a pornit poporul la prăzi, și a luat turme și cirezi și viței, și a junghiat pre pământ, și a mâncat poporul cu sânge.
33. Și s’a spus lui Saul, zicând: că poporul a păcătuit Domnului mâncând cu sânge, și a zis Saul: din Ghet, prăvăliți-mi aici o piatră mare.
34. Și a zis Saul: împrăștieți-vă în popor, și le ziceți lor: fiecare dintre voi să aducă aici vițelul său și oaia sa, și să le junghie pre această piatră, și le veți mâncà, și nu veți păcătuì Domnului mâncând cu sânge; și a adus poporul fiecare ce aveà în mâna sa noaptea, și a junghiat acolo.
35. Și a zidit acolo Saul jertfelnic Domnului. Acesta este jertfelnicul cel dintâiu, care l-a zidit Saul Domnului.
36. Și a zis Saul: să năvălim preste cei de alt neam noaptea, și să-i batem pre ei până ce se va luminà ziua, și să nu lăsăm dintre ei nici un om, iar ei au zis: tot ce găsești cu cale, fă, și a zis preotul: să ne apropiem aici către Dumnezeu.
37. Și a întrebat Saul pre Dumnezeu: au pogorî-mă-voiu asupra celor de alt neam? Au da’i-va pre ei în mâinile lui Israil? Și nu i-au răspuns lui Domnul în ziua aceea.
38. Și a zis Saul: Adunați aici poporul lui Israil din toate părțile, și cunoașteți, și vedeți întru cine s’a făcut păcatul acesta astăzi.
39. Că viu este Domnul cel ce au mântuit pre Israil, că de se va fi făcut prin Ionatan fiul meu, cu moarte va murì, și nu erà cine să-i răspunză dintre tot poporul.
40. Și a zis către tot bărbatul lui Israil: voi veți stà de o parte, și eu și Ionatan fiul meu vom stà de alta, și a zis poporul către Saul: ce este bine înaintea ta, fă.
41. Și a zis Saul: Doamne Dumnezeul lui Israil, ce este, căci n’ai răspuns robului tău astăzi? De este întru mine sau întru fiul meu Ionatan nedreptate, Doamne Dumnezeul lui Israil, arată, și de vei zice acestea, dă dar poporului tău Israil, dă-i dar sfințenie, și s’a arătat Ionatan și Saul, iar poporul a scăpat.
42. Și a zis Saul: aruncați sorți între mine și între fiul meu Ionatan, și pre care va face Domnul să cază sorțul, acela să moară.
43. Și a zis poporul către Saul: nu va fi cuvântul acesta, și a învins Saul pre popor, și a aruncat sorți între Saul și între Ionatan fiul lui, și a căzut sorțul pre Ionatan.
44. Și a zis Saul către Ionatan: spune mie ce ai făcut? Și i-a spus Ionatan lui, și a zis: numai am gustat cu vârful toiagului celui din mâna mea puțină miere, și iată mor.
45. Și i-a zis Saul lui: așà să-mi facă mie Dumnezeu, și așà să-mi adaoge, că negreșit vei murì astăzi Ionatane!
46. Și a zis poporul către Saul: nicidecum nu va murì astăzi Ionatan, cel ce a făcut această mântuire mare întru Israil, viu este Domnul, nu va cădeà păr din capul lui pre pământ, că mila lui Dumnezeu a făcut în ziua aceasta, și s’a rugat poporul în ziua aceea pentru Ionatan, și n’a murit.
47. Și s’a suit Saul după cei de alt neam, și cei de alt neam s’au dus la locul lor.
48. Și Saul întărindu-și împărăția preste Israil băteà prin prejur pre toți vrăjmașii săi, pre Moav și pre fiii lui Amon și pre fiii lui Edom, și pre Vetor și pre împăratul Suva și pre cei de alt neam, ori încotro se întorceà, făcea mântuire.
49. Și aducând oaste a bătut pre Amalic, și a scos pre Israil din mâna celor ce-l călcau pre el.
50. Și fiii lui Saul au fost: Ionatan și Iessiu și Melhisa, și numele celor două fete ale lui, numele cei întâiu născute Merov, și numele ceilalte Melhol.
51. Și numele femeii lui Ahinoom, fata lui Ahimaas, și numele celui mai mare preste oștirile lui Avenir, feciorul lui Nir, feciorul unchiului lui Saul.
52. Și Kis tatăl lui Saul, și Nir tatăl lui Avenir fiul lui Iamin feciorul lui Aviil.
53. Și erà răsboiu tare asupra celor de alt neam în toate zilele lui Saul, că pre tot care-l vedeà Saul bărbat tare, și pre tot bărbatul bun de oștire îi adunà pre ei la sine.
CAP. 15.
[modifică]
Și a zis Samuil către Saul: pre mine m’au trimis Domnul să te ung împărat preste Israil poporul lui, și acum ascultă glasul cuvintelor Domnului.
2. Acestea zice Domnul Savaot: acum voiu izbândì ceea ce a făcut Amalic lui Israil, cum i-a ieșit lui înainte în cale, când se suià din Eghipet.
3. Și acum mergi, și vei bate pre Amalic și pre Ierim și toate ale lui, și nimic dintr’ale lui să nu cruți; ci să-l pierzi pre el, și să-l dai pierzărei pre el, și toate ale lui; să nu-ți fie milă de el, și să ucizi dela bărbat până la femeie, și dela prunc până la sugător, și dela vițel până la oaie, și dela cămilă până la asin.
4. Și a poruncit Saul poporului, și i-a numărat pre ei în Galgala două sute de mii de pedestrași, și din Iuda treizeci de mii de pedestrași.
5. Și a venit Saul până la cetățile lui Amalic, și a pus lese în pârîu.
6. Și a zis Saul către Kineu: du-te și ieși dintre Amalikit, ca să nu pieri împreună cu el, că tu ai făcut milă cu fiii lui Israil, când se suiau ei din Eghipet, și a ieșit Kineul dintre Amalic.
7. Și a bătut Saul pre Amalic de la Evilat până la Sur împreajma Eghipetului.
8. Și a prins viu pre Agag împăratul lui Amalic, și pre tot poporul lui l-a sfărâmat, și pre Ierim l-a ucis cu ascuțitul sabiei.
9. Și Saul și tot poporul a ținut pre Agag viu, și cele bune din turme și din cirezi și din bucate și din vii și din toate bunătățile, n’au vrut să le piarză, fără numai tot lucrul prost și slab a pierdut.
10. Și s’a făcut cuvântul Domnului către Samuil, zicând:
11. Rău îmi pare că am pus pre Saul împărat, că s’a abătut dela mine, și cuvintele mele nu le-a ținut, și s’a mâhnit Samuil, și a strigat către Domnul toată noaptea.
12. Și mânecând Samuil dimineața a mers întru întâmpinarea lui Saul, și s’a spus lui Samuil, zicând: a venit Saul la Karmil, și iată ș’a înălțat brațul, și ș’a întors carul său, și s’a pogorît în Galgala.
13. Și a mers Samuil la Saul, și iată el aduceà ardere de tot Domnului din prăzile cele mai de frunte, care le-au adus dela Amalic, și Saul i-a zis lui: binecuvântat ești tu Domnului, făcut-am toate câte au zis Domnul.
14. Și a zis Samuil: dar ce este acest glas de turmă în urechile mele, și glasul boilor care auz eu?
15. Și a zis Saul: dela Amalic le-am adus, că a ținut poporul cele mai bune din turme și din boi, ca să jertfească Domnului Dumnezeului tău, iar celelalte le-am pierdut.
16. Și a zis Samuil către Saul: lasă-mă să-ți spui ție cele ce au grăit Domnul către mine într’această noapte, și a zis lui, spune.
17. Și a zis Samuil către Saul: au nu fiind tu mic înaintea lui te-au făcut povățuitor schiptrului neamului lui Israil, și te-au uns pre tine Domnul împărat preste Israil?
18. Și te-au trimis Domnul în cale, și ți-au zis: mergi și pierde pre Amalic, și ucide pre cei ce au păcătuit împrotiva mea, și să-i bați până ce vei sfârșì pre ei.
19. Și pentruce n’ai ascultat de cuvântul Domnului, să faci toate câte ți-au poruncit ție, ci te-ai pornit a prădà, și ai făcut ce este rău înaintea Domnului?
20. Și a zis Saul către Samuil: pentrucă am ascultat eu glasul poporului și am mers în calea în care m’au trimis Domnul, și am adus pre Agag împăratul lui Amalic, și pre Amalic l-am pierdut.
21. Și au luat poporul din prăzi oi și boi pârga din cele de pierdut, să jertfească Domnului Dumnezeului nostru în Galgala.
22. Și a zis Samuil: au doar mai mult voește Domnul arderi de tot și jertfe, decât a ascultà de cuvântul Domnului? Iată ascultarea, mai bună este decât jertfa bună; și înțelegerea, decât grăsimea berbecilor.
23. Că păcatul vrajă este; durere și necazuri aduc idolii. Pentrucă ai lepădat cuvântul Domnului, și Domnul te va lepădà să nu fii împărat preste Israil.
24. Și a zis Saul către Samuil: păcătuit-am, că am călcat cuvântul Domnului și cuvântul tău, că m’am temut de popor și am ascultat de glasul lor.
25. Și acum ridică păcatul meu și te întoarce cu mine și mă voiu închinà Domnului Dumnezeului tău.
26. Și a zis Samuil către Saul: nu mă voiu întoarce cu tine, că ai lepădat cuvântul Domnului, și Domnul te va lepădà să nu fii împărat preste Israil.
27. Și întorcându-și Samuil fața sa să se ducă, l-a apucat Saul de poala hainei și o a rupt.
28. Și a zis către el Samuil: rupt-au Domnul împărăția ta de preste Israil din mâna ta astăzi, și o va da aproapelui tău celui mai bun decât tine.
29. Și se va împărțì Israil în două, și sfântul lui Israil nu se va întoarce, nici îi va păreà rău, că nu este ca omul să-i pară lui rău.
30. Și a zis Saul: păcătuit-am, dar slăvește-mă înaintea bătrânilor lui Israil și înaintea poporului meu, și te întoarce cu mine și mă voiu închinà Domnului Dumnezeului tău.
31. Și s’a întors Samuil înapoi cu Saul și s’a închinat Domnului.
32. Și a zis Samuil: aduceți-mi pre Agag împăratul lui Amalic, și a venit la dânsul Agag tremurând, și a zis Agag: de este așà amară moartea.
33. Și a zis Samuil către Agag: în ce chip sabia ta a făcut pre femei fără de fii, așà fără de fii va fì muma ta între femei, și a tăiat Samuil pre Agag înaintea Domnului în Galgala.
34. Și s’a dus Samuil în Armatem, și Saul s’a suit în casa sa în Gavaa.
35. Și n’a mai adaos Samuil a vedeà pre Saul până în ziua morții sale, că plângea Samuil pentru Saul, și Domnului i-au părut rău, că au pus pre Saul împărat preste Israil.
CAP. 16.
[modifică]
Și au zis Domnul către Samuil: până când vei plânge pentru Saul? Că eu l-am lepădat pre el ca să nu împărățească preste Israil. Umpleți cornul tău de untdelemn și vino să te trimiț la Iesse în Vitleem, că dintre fiii lui mi-am ales mie împărat.
2. Și a zis Samuil: cum voiu merge? Că va auzì Saul și mă va omorî, și au zis Domnul: ia în mâna ta un vițel din cireadă și vei zice: am venit ca să jertfesc Domnului.
3. Și vei chemà pre Iesse și pre fiii lui la jertfă, și eu voiu arătà ție ce să faci, și vei unge pre care voiu zice ție.
4. Și a făcut Samuil toate câte i-au grăit lui Domnul, și a venit în Vitleem, și au ieșit bătrânii cetății înaintea lui, și au zis: pace este intrarea ta văzătorule?
5. Și a zis: pace, să jertfesc Domnului am venit, sfințiți-vă și vă veseliți împreună cu mine astăzi, și a sfințit pre Iesse și pre fiii lui, și i-a chemat pre ei la jertfă.
6. Și a fost când intrau ei, a văzut pre Eliav, și a zis: cu adevărat înaintea Domnului este unsul lui.
7. Și a zis Domnul către Samuil: să nu te uiți la chipul lui, nici la mărimea lui, pentrucă l-am lepădat pre el, că nu cum vede omul vede Dumnezeu, că omul vede în față, iar Dumnezeu vede în inimă.
8. Și a chemat Iesse pre Aminadav, și a trecut pre dinaintea feții lui Samuil, și a zis: nici pre acesta nu l-au ales Domnul.
9. Și a adus Iesse pre Samà, și a zis: nici pre acesta nu l-au ales Domnul.
10. Și a adus Iesse șapte fii ai săi înaintea lui Samuil, și a zis Samuil către Iesse: nu au ales Domnul dintr’aceștia.
11. Și a zis Samuil către Iesse: sfârșitu-s’au fiii? Și a zis Iesse: mai este cel mai mic, care paște oile, și a zis Samuil către Iesse: trimite și-l adu pre el, că nu vom mâncà până nu va venì el aici.
12. Și a trimis și l-a adus pre el, și erà el rumen, frumos la ochi și plăcut la vedere Domnului, și au zis Domnul către Samuil: scoală-te și unge pre David, că acesta este bun.
13. Și a luat Samuil cornul cu untuldelemn, și l-a uns pre el în mijlocul fraților lui, și s’a pogorît Duhul Domnului preste David din ziua aceea și de acì înainte; apoi s’a sculat Samuil și s’a dus în Armatem.
14. Și Duhul Domnului s’a depărtat dela Saul, și-l chinuià pre el duh rău dela Domnul.
15. Și au zis slugile lui Saul către el: iată duh rău dela Domnul te chinuește pre tine.
16. Grăiască dar robii tăi înaintea ta, și să caute Domnului nostru bărbat, care să știe cântà cu arfa, și când va fi duhul cel rău preste tine, va cântà cu arfa sa, și bine va fi ție, și te vei odihnì.
17. Și a zis Saul către slugile sale: căutați dar bărbat, care știe să cânte bine, și-l aduceți la mine.
18. Și răspunzând unul din slugile lui, a zis: iată am văzut pre fiul lui Iesse Vitleemiteanul, care știe să cânte, și este om cu minte și răsboinic și înțelept la cuvânt, și om cu bun chip, și Domnul este cu dânsul.
19. Și a trimis Saul soli la Iesse, zicând: trimite la mine pre fiul tău David cel dela turma ta.
20. Și a luat Iesse un gomor de pâine și un foale de vin și un ied din capre, și le-au trimis prin mâna lui David fiul său la Saul.
21. Și a intrat David la Saul, și a stătut înaintea lui, și l-a iubit pre el foarte, și s’a făcut lui purtător de arme.
22. Și a trimis Saul la Iesse, zicând: să steà David înaintea mea, că a aflat har în ochii mei.
23. Și a fost când erà dela Dumnezeu duh rău preste Saul, luà David arfa, și cântà cu ea, și răsuflà Saul, și erà bine lui, și fugeà dela el duhul cel rău.
CAP. 17.
[modifică]
Și adunând cei de alt neam taberile lor la răsboiu, au venit în Sochotul Iudeii, și au tăbărît între Sochot și între Azica, la hotarele Domnului.
2. Și adunându-se și Saul și bărbații lui Israil, au tăbărît în valea Terevintului, și s’au rânduit la răsboiu împrotiva celor de alt neam.
3. Și cei de alt neam stau pre munte deoparte, și Israil stà pre munte de altă parte, și valea erà între ei.
4. Și a ieșit un bărbat tare din oastea celor de alt neam, numele lui erà Golieat din Ghet, înălțimea lui erà de șase coți și o palmă.
5. Și coif de aramă pre capul lui, și cu platoșă de zale îmbrăcat, și platoșa lui cumpăneà cinci mii de sicli de aramă și de fier.
6. Și tureci de aramă preste fluerile picioarelor lui, și pavăză de aramă între umerii lui.
7. Și coada suliții lui ca sulul țesătorilor, și fierul cel ascuțit al suliții lui de șase sute de sicli de fier, și înaintea lui mergeà purtătorul lui de arme.
8. Și a stătut, și a strigat către oastea lui Israil, și a zis lor: pentruce ieșiți să vă bateți cu noi? Au nu sunt eu de alt neam, și voi Evrei ai lui Saul? Alegeți-vă vouă un bărbat, și să vină asupra mea.
9. Și de se va puteà bate cu mine, și mă va ucide, vom fi vouă robi; iar de voiu puteà eu, și-l voiu ucide pre el, voi veți fi nouă robi, și veți slujì nouă.
10. Și a zis cel de alt neam: iată eu am ocărît oștirea lui Israil astăzi, dați mie om și să ne batem amândoi.
11. Și a auzit Saul și tot Israilul cuvintele acestea ale celui de alt neam, și s’au întristat și s’au spăimântat foarte.
12. Iar David erà fiul unui om Efratean din Vitleemul lui Iuda, numele lui erà Iesse, și aveà opt feciori, erà omul bătrân în zilele lui Saul, și de vârstă cu anii între oameni.
13. Și cei trei feciori mai mari ai lui Iesse au mers după Saul la răsboiu, Eleav cel întâiu născut al lui, și al doilea Aminadav, și al treilea Samà.
14. Iar David erà cel mai mic, și cei trei mai mari s’au dus după Saul.
15. David se duceà la Saul, și se întorceà ca să pască oile tatălui său în Vitleem.
16. Iar cel de alt neam veneà dimineața și seara, și stà stâlp înaintea lui Israil patruzeci de zile.
17. Și a zis Iesse lui David fiului său: ia fraților tăi un ifi din făina aceasta și aceste zece pâini, și aleargă la tabără, și le dă fraților tăi.
18. Și zece cășulețe de lapte, acestea le vei duce celui mai mare preste mie, și vezi pre frații tăi sunt în pace, și vei ștì ce le va trebuì, și Sâmbăta o vei face cu mine.
19. Iar Saul cu dânșii și cu tot poporul erà în valea Terevintului bătându-se cu cei de alt neam.
20. Și s’a sculat David de dimineață, și a lăsat oile la păzitor, și luând acelea s’a dus în ce chip i-a poruncit Iesse, și a venit la șanț și la oștirea, care ieșeà la bătaie și strigà la răsboiu.
21. Și s’a rânduit Israil și cei de alt neam rând împrotiva rândului.
22. Și lăsând David povara sa pre mâna strejuitorului a alergat la tabără, și venind a întrebat pre frații săi de cele de pace.
23. Și grăind el cu ei, iată bărbatul cel tare, numele lui Golieat filisteanul din Ghet, se suià din tabăra celor de alt neam, și grăind el aceleași cuvinte ca mai nainte, a auzit David.
24. Și fiecare Israilit când a văzut pre omul acela, a fugit dela fața lui și s’a speriat foarte.
25. Și fiecare Israilit ziceà: văzut-ați pre omul acesta ce vine? El vine ca să ocărască pre Israil; pre omul care îl va ucide îl va dăruì împăratul cu bogăție mare și va da lui pre fata sa, și casa tatălui său o va scutì întru Israil.
26. Și a zis David către oamenii cei ce stau împreună cu el, grăind: ce se va face omului, care va omorî pre cel de alt neam și va ridicà ocara din Israil? Că cine este cel de alt neam netăiatul acesta împrejur, care ocărăște tabăra Dumnezeului celui viu?
27. Și a spus lui poporul același cuvânt, zicând: așà se va face omului, care va omorî pre el.
28. Și a auzit Eliav fratele lui cel mai mare, când grăià el către oameni, și s’a mâniat Eliav pre David, și i-a zis: pentruce ai venit aici? Și cui ai lăsat acele puține oi în pustie? Știu eu mândria ta și răutatea inimii tale, că pentru ca să vezi răsboiul ai venit aici.
29. Și a zis David: ce am făcut acum? Au nu este cuvânt?
30. Și s’a abătut dela el la altul, și i-a grăit lui după cuvântul acesta, și i-a răspuns lui poporul după cuvântul cel dintâiu.
31. Și s’au auzit cuvintele, care le-a grăit David, și s’au spus înaintea lui Saul, și luându-l pre el l-a adus la Saul.
32. Și a zis David către Saul: să nu se mâhnească inima Domnului meu pentru el, robul tău va merge și se va bate cu cel de alt neam.
33. Și a zis Saul către David: nu vei puteà merge împrotiva celui de alt neam, ca să te bați cu el, că tu ești un copilandru, iar el este om răsboinic din tinerețile sale,
34. Și a zis David către Saul: pășteà robul tău oile tatălui său, și când veneà leul și ursul și luà vre-o oae din turmă,
35. Mergeam după el și-l băteam, și scoteam oaea din gura lui, și de se sculà asupră-mi, îl apucam de grumazi și-l băteam și-l omoram.
36. Și pre leu și pre urs băteà robul tău, și va fi și acest de alt neam netăiatul împrejur ca unul dintr’aceștia, acum voiu merge și-l voiu bate, și voiu ridicà astăzi ocara dintru Israil, că cine este acest netăiat împrejur, care a ocărît tabăra Dumnezeului celui viu?
37. Și David adause: Domnul cel ce m’au scos pre mine din mâna leului și din mâna ursului, acela mă va scoate din mâna acestui de alt neam și netăiat împrejur. Și a zis Saul către David: mergi și Domnul să fie cu tine.
38. Și a îmbrăcat Saul pre David cu îmbrăcămintele sale, și coif de aramă a pus pre capul lui, și l-a îmbrăcat cu platoșa.
39. Și a încins pre David cu sabia sa preste îmbrăcămintea sa, și a ostenit David umblând odată și de două ori, că nu erà învățat; și a zis David către Saul: nu voiu puteà merge cu acestea, că nu sunt deprins cu ele, și le-a scos de pre el,
40. Și a luat toiagul său în mână și ș’a ales cinci pietre netede din pârîu, și le-a pus în traista cea păstorească, care erà la el de obiceiu.
41. Și cu praștia lui în mână, și s’a apropiat de bărbatul cel de alt neam, și veneà și cel de alt neam apropiindu-se de David, și bărbatul cel ce-i purtà pavăza înaintea lui.
42. Și căutând Golieat cel de alt neam a văzut pre David și a râs de el, pentrucă erà un copilandru rumen cu ochii frumoși.
43. Și a zis cel de alt neam către David: au doar câine sunt eu, de vii cu băț asupra mea și cu pietre?
44. Și a zis David: ba încă mai rău ești decât câinele, și a blestemat cel de alt neam pre David întru dumnezeii săi.
45. Și a zis cel de alt neam către David: vino la mine și voiu da trupul tău pasărilor cerului și hiarelor pământului.
46. Și a zis David către cel de alt neam: tu vii la mine cu sabie și cu suliță și cu pavăză; iar ea voiu merge la tine întru numele Domnului Dumnezeului Savaot, Dumnezeului taberii lui Israil, pre care ai ocărît-o astăzi.
47. Și te va da Domnul astăzi în mâna mea și te voiu omorî, și voiu luà capul tău dela tine, și voiu da mădulările tale și mădulările taberii tale ale celor de alt neam în ziua aceasta pasărilor cerului și hiarelor pământului, și va cunoaște tot pământul că este Dumnezeu în Israil.
48. Și va cunoaște toată adunarea aceasta, că nu cu sabie și cu suliță mântuește Domnul, că al Domnului este răsboiul, și va da Domnul pre voi în mâinile noastre.
49. Și s’a sculat cel de alt neam și a venit întru întâmpinarea lui David; iar David grăbind a alergat la bătae înaintea celui de alt neam.
50. Și băgând David mâna sa în traistă a luat o piatră, și o a pus în praștie și a aruncat, și a lovit pre cel de alt neam în frunte, și a trecut piatra prin coif în fruntea lui, și a căzut cu fața pre pământ.
51. Și a biruit David pre cel de alt neam cu praștia și cu piatra, și a lovit pre cel de alt neam, și l-a omorît.
52. Și David nu aveà sabie în mâna lui, și alergând a stătut deasupra lui, și luând sabiea lui o a scos din teaca ei, și l-a omorît pre el, și i-a tăiat capul lui, și văzând cei de alt neam, că a murit viteazul lor, au fugit:
53. Și sculându-se bărbații lui Israil și ai lui Iuda au strigat, și au alergat după ei până la intrarea Ghetei și până la poarta Ascaloniei, și au căzut răniți cei de alt neam în calea porților și până la Ghet și până la Acaron.
54. Și întorcându-se bărbații lui Israil dela gonirea celor de al neam, prădau taberile lor.
55. Iar David luând capul celui de alt neam, l-a adus în Ierusalim, și armele lui le-a pus în cortul lui.
56. Și când a văzut Saul pre David ieșind întru întâmpinarea celui de alt neam, a zis către Avenir mai marele oștirii: al cui fecior este tinerelul acesta, Avenire? Iar Avenir a zis: viu este sufletul tău împărate, nu știu.
57. Și a zis împăratul: întreabă tu, al cui fecior este tinerelul acesta?
58. Și după ce s’a întors David dela uciderea celui de alt neam, l-a luat pre el Avenir, și l-a dus înaintea lui Saul, și capul celui de alt neam erà în mâna lui.
59. Și a zis Saul către el: al cui fecior ești tinere? Și a zis David: fiul robului tău Iesse Vitleemiteanul.
CAP. 18.
[modifică]
Și a fost după ce a sfârșit a grăì cu Saul, sufletul lui Ionatan s’a legat cu sufletul lui David, și l-a iubit pre el Ionatan ca pre sufletul său.
2. Și l-a luat pre el Saul în ziua aceea, și nu l-a lăsat să se întoarcă în casa tatălui său.
3. Și a făcut Ionatan cu David legătură, pentru că-l iubeà pre el ca pre sufletul său.
4. Și s’a desbrăcat Ionatan de vestmântul său cel deasupra, cu care erà îmbrăcat, și l-a dat lui David, și hainele sale și sabia sa și arcul său și brâul său.
5. Și mergeà David ori unde-l trimeteà Saul, și înțelepțește se purtà, și l-a pus pre el preste bărbații răsboiului, și a plăcut în ochii a tot poporului, încă și înaintea slugilor lui Saul.
6. Și a fost la întoarcerea lor, când se întorceà David dela uciderea celui de alt neam, au ieșit jucătoarele întru întâmpinarea lui David din toate cetățile lui Israil, cântând și jucând, și întru întâmpinarea lui Saul împăratul cu timpine și cu flueri și cu alăute.
7. Și cântau femeile și ziceau: bătut-a Saul cu miile și David cu zecile de mii.
8. Și s’a mâniat Saul foarte, și n’a plăcut în ochii lui Saul cuvântul acesta, și a zis: lui David a dat zeci de mii, și mie mi-a dat mii, și ce mai lipsește lui, fără numai împărățiea?
9. Și s’a uitat rău Saul la David din ziua aceea și de aici înainte.
10. Și a fost a doua zi a căzut duh rău dela Dumnezeu preste Saul, și a rămas uimit în mijlocul casei sale, și David cântà din arfă cu mâna sa ca în toate zilele, iar Saul țineà în mână sulița.
11. Și a ridicat Saul sulița, zicând: lovì-voiu pre David până în părete, și s’a ferit David dela fața lui de două ori.
12. Și s’a temut Saul de fața lui David, pentrucă Domnul erà cu el, și dela Saul s’au fost depărtat.
13. Și l-a depărtat pre el Saul de la sine, și l-a pus mai mare preste o mie, și ieșeà și intrà înaintea poporului.
14. Iar David întru toate căile sale înțelepțește se purtà, și Domnul erà cu el.
15. Și văzând Saul, că el erà foarte înțelept, se sfieà de fața lui.
16. Și tot Israilul și Iuda iubeà pre David, pentrucă el intrà și ieșeà înaintea feții poporului.
17. Și a zis Saul către David: iată fata mea cea mai mare Merov, pre ea o voiu da ție femeie, numai să fii voinic, și să te lupți în răsboaiele Domnului; iar aceasta a făcut Saul cugetând, ca să nu fie mâna mea preste el, ci să fie preste el mâna celor de alt neam.
18. Și a zis David către Saul: cine sunt eu, și ce viță de neam este tatăl meu în Israil, ca să fiu ginere împăratului?
19. Și a fost în vremea, în care erà să se deà lui David, Merov fata lui Saul, s’a dat lui Adriil Molatineanului femeie.
20. Și Melhol fata lui Saul a îndrăgit pre David, și s’a spus lui Saul, și s’a părut drept în ochii lui lucrul.
21. Și a zis Saul: da-o-voiu pre ea lui, ca să-i fie spre piedică, și erà asupra lui Saul mâna celor de alt neam, și a zis Saul către David a doua oară: îmi vei fi ginere astăzi.
22. Și a poruncit Saul slugilor sale, zicând: grăiți voi pre ascuns lui David, și-i spuneți: iată ce voește împăratul, și toate slugile lui te iubesc, și tu fii ginere împăratului.
23. Și au grăit slugile lui Saul în urechile lui David aceste cuvinte, și a zis David: au lucru mic se pare întru ochii voștri a fi ginere împăratului? Și eu sunt om smerit, și nu slăvit.
24. Și au spus slugile lui Saul cuvintele acestea, care le-a grăit David.
25. Și a zis Saul: acestea să grăiți lui David: nu voește împăratul altă dare, fără numai o sută de mădulări netăiete împrejur ale celor de alt neam, să izbândești asupra vrăjmașilor împăratului, și Saul a gândit să bage pre David în mâinile celor de alt neam.
26. Și slugile lui Saul au spus lui David cuvintele acestea, și a plăcut lui David cuvântul, ca să se facă ginere împăratului.
27. Și încă nu s’au plinit zilele, și sculându-se David a mers el și bărbații lui, și au ucis o sută de bărbați din cei de alt neam, și a adus împăratului mădulările lor cele netăiete împrejur, și s’a făcut ginere împăratului, și i-a dat Saul femeie pre Melhol fata sa.
28. Și a văzut Saul, și a cunoscut că Domnul este cu David, și cum că tot Israilul îl iubește.
29. Și a adaos mai mult a se teme de David, și a fost Saul mânios pre David în toate zilele.
30. Și au ieșit boierii celor de alt neam la răsboiu; și de câte ori ieșeau ei, David erà mai înțelept decât toate slugile lui Saul, și numele său fu cinstit foarte.
CAP. 19.
[modifică]
Și a grăit Saul către Ionatan fiul său și către toate slugile sale: ca să omoare pre David, iar Ionatan fiul lui Saul iubeà pre David foarte.
2. Și a spus Ionatan lui David, zicând: Saul, tatăl meu, caută să te omoare, păzește-te dar, mâine dimineață te ascunde și șezi ascuns.
3. Și eu voiu ieșì, și voiu stà rugându-mă de tatăl meu în țarină acolo unde vei fi tu, și eu voiu grăì pentru tine către tatăl meu, și voiu vedeà ce va fi, și-ți voiu dà de știre.
4. Și a grăit Ionatan bine pentru David către Saul tatăl său, și a zis către dânsul: să nu păcătuești împărate asupra robului tău David, că n’a greșit ție, și faptele lui bune sunt foarte.
5. Și ș’a pus vieața sa în primejdie, și a ucis pre cel de alt neam, și au făcut Domnul mântuire mare, și tot Israilul a văzut și s’a bucurat; și pentruce să păcătuești asupra sângelui nevinovat, omorînd pre David fără de vină?
6. Și a ascultat Saul de cuvântul lui Ionatan, și s’a jurat Saul zicând: viu este Domnul, nu va murì.
7. Și a chemat Ionatan pre David, și i-a spus lui toate cuvintele acestea, și a băgat Ionatan pre David la Saul, și erà pre lângă dânsul ca și înainte.
8. Și iarăși s’a făcut răsboiu asupra lui Saul, și s’a întărit David, și a bătut pre cei de alt neam, și i-a bătut bătaie mare foarte, și au fugit ei dela fața lui.
9. Și a fost duh rău dela Dumnezeu preste Saul, și el dormeà în casă, și sulița erà în mâna lui, și David cântà din arfă cu mâinile sale.
10. Și cercà Saul să lovească cu sulița pre David, și s’a depărtat David dela fața lui Saul, și a lovit cu sulița în perete; iar David a fugit, și a scăpat în noaptea aceea.
11. Și a trimis Saul soli la casa lui David, să-l păzească pre el, și dimineață să-l omoare, și a spus lui David Melhol femeia lui zicând: de nu vei mântuì tu sufletul tău în noaptea aceasta, mâine te va omorî.
12. Și a slobozit Melhol pre David pre fereastră, și s’a dus, și a fugit, și s’a mântuit.
13. Și a luat Melhol chip deșert, și l-a pus în pat, și pernă de păr de capre a pus la capul lui, și le-a acoperit cu o haină.
14. Și a trimis Saul soli ca să prinză pre David, iar ea a zis: că este bolnav.
15. Și iar a trimis la David, zicând: aduceți-l cu patul la mine să-l omor.
16. Și au mers solii, și iată chipul cel deșert în pat, și pernă de păr de capre la capul lui.
17. Și a zis Saul către Melhol: pentruce m’ai înșelat așà și ai slobozit pre vrăjmașul meu, și a scăpat? Și a zis Melhol lui Saul, el mi-a zis: sloboade-mă, iar de nu, te voiu omorî.
18. Deci David a fugit, și a scăpat, și a mers la Samuil în Armatem, și i-a spus lui toate câte i-a făcut Saul, și s’au dus Samuil și David, și au șezut în Navat la Rama.
19. Și s’a spus lui Saul zicând: iată David este în Navat la Rama.
20. Și a trimis Saul soli, ca să prinză pre David, și mergând aceia au văzut adunare de proroci, cari proroceau, și pre Samuil stând în fruntea lor, și a fost Duhul lui Dumnezeu preste solii lui Saul, și au prorocit și ei.
21. Și s’a spus lui Saul, și a trimis alți soli, și au prorocit și aceștia și a adaos a trimite Saul și al treilea rând de soli, și au prorocit și aceștia.
22. Și s’a mâniat cu iuțime Saul, și s’a dus și el în Armatem, și venind până la fântâna ariei cea din Sefi, a întrebat și a zis: unde este Samuil și David? Și ziseră: iată în Navat la Rama.
23. Și s’a dus de acolo în Navat la Rama, și a fost și preste el Duhul lui Dumnezeu, și a mers prorocind până ce a venit în Navat la Rama.
24. Și s’a desbrăcat de hainele sale, și a prorocit înaintea lor, și a căzut gol toată ziua aceea și toată noaptea, pentru aceea s’a zis: au și Saul între proroci?
CAP. 20.
[modifică]
Și a fugit David din Navatul cel din Rama, și a venit înaintea lui Ionatan, și a zis: ce am făcut? Și care este strâmbătatea mea? Și ce am greșit înaintea tatălui tău, de caută sufletul meu.
2. Și i-a zis Ionatan lui: nicidecum nu vei murì tu, că nu va face tatăl meu nici un lucru mare sau mic, care să nu-l descopere urechii mele, și pentruce să ascunză tatăl meu de către mine cuvântul acesta? Nu este aceasta.
3. Și răspunzând David lui Ionatan a zis: bine știe tatăl tău, că am aflat har înaintea ta, pentru aceea a zis: să nu știe aceasta Ionatan, ca nu cumvà să nu vreà; ci viu este Domnul și viu este sufletul tău, că precum am zis, n’a rămas fără numai un pas între mine și moarte.
4. Și a zis Ionatan către David: ce poftește sufletul tău, și ce să-ți fac?
5. Și a zis David către Ionatan: iată mâine este lună nouă, și eu negreșit nu voiu ședeà cu împăratul la masă, ci tu să mă lași ca să mă ascunz în câmp până în deseară.
6. Și de va întrebà tatăl tău, și mă va căutà, să zici: cerându-se s’a cerut dela mine David să meargă până la Vitleem cetatea sa, că jertfa de peste an este acolo la tot neamul său.
7. Și de va zice: bine, pace va fi robului tău; iar de-ți va răspunde aspru, să știi că s’a plinit răul la el.
8. Și fă milă cu robul tău, că pre mine robul tău m’ai adus să fac legătura Domnului împreună cu tine, și de este nedreptate în robul tău, omoară-mă tu, pentruce să mă bagi așà la tatăl tău?
9. Și a zis Ionatan: nicidecum nu va fi ție aceasta, că de voiu ștì că s’a plinit răul la tatăl meu, ca să vie preste tine și preste cetățile tale, voiu spune ție.
10. Și a zis David către Ionatan: cine va spune mie, de va răspunde aspru tatăl tău?
11. Și a zis Ionatan către David: mergi și așteaptă în țarină, și au mers amândoi în țarină.
12. Și a zis Ionatan către David: Domnul Dumnezeul lui Israil știe, că voiu întrebà pre tatăl meu cum va fi vreme, de trei ori, și de va fi bine pentru David, voiu trimite la tine în țarină.
13. Așà să facă Dumnezeu lui Ionatan, și așà să-i adaoge, că de va voì tatăl meu să aducă asupra ta rele, voiu descoperì urechii tale și te voiu slobozì, și vei merge în pace, și să fie Domnul cu tine, precum au fost cu tatăl meu.
14. Și de voiu mai trăì eu, să faci milă cu mine;
15. Iar de voiu murì cu moarte, să nu ridici mila ta dela casa mea până în veac; și când va ridicà Domnul pre vrăjmașii lui David, pre fiecare de pre fața pământului, să se afle numele lui Ionatan la casa lui David, și să caute Domnul pre vrăjmașii lui David.
16. Și a adaos încă Ionatan a se jurà lui David, pentrucă-l iubea pre el, căci iubeà sufletul celui ce-l iubeà pre el.
17. Și a zis Ionatan: mâine este lună nouă, și va întrebà de tine, că va fi scaunul tău gol.
18. Și vei stà ascuns trei zile, și vei luà seama să vii la locul unde te-ai ascuns în ziua cea de lucru, și vei ședeà lângă piatra Esel.
19. Și eu trei săgeți voiu repezì, dând la semn.
20. Și iată voiu trimite sluga, zicând: mergi de-mi află săgeata.
21. De voiu zice slugii: dincoace de tine este săgeata, dincoace ia-o pre ea, tu vino, că pace este ție și rău nu este ție, viu este Domnul.
22. Iar de voiu zice slugii: dincolo de tine este săgeata mai înainte, să te duci, că te-au slobozit pre tine Domnul.
23. Și de cuvântul, care l-am grăit eu și tu, iată Domnul este martor între mine și între tine până în veac.
24. Și s’a ascuns David în țarină, și a venit luna, și a venit și împăratul la masă să mănânce.
25. Și a șezut după obiceiu pre scaunul său, și s’a sculat Ionatan, și a șezut Avenir de laturea lui Saul, și locul lui David s’a văzut gol.
26. Și nimic n’a grăit Saul în ziua aceea, că gândeà, că doar s’a întâmplat de nu este curat, și nu s’a curățit;
27. Iar în ziua a doua a lunei iarăși s’a văzut gol locul lui David, și a zis Saul către Ionatan fiul său: pentruce n’a venit feciorul lui Iesse nici ieri, nici astăzi la masă?
28. Și a răspuns Ionatan lui Saul, zicând: s’a cerut dela mine David să meargă până la Vitleem cetatea sa.
29. Și a zis lasă-mă, că jertfește neamul meu în cetatea aceea, și mi-au poruncit mie frații mei, și acum de am aflat har în ochii tăi, lasă-mă să mă duc, și să văz pre frații mei, pentru aceea n’a venit la masa împăratului.
30. Și s’a mâniat Saul cu mânie pre Ionatan foarte, și i-a zis lui: fecior de fată desfrânată, au nu știu eu, că soț ești tu fiului lui Iesse spre rușinarea ta și spre rușinarea maicii tale cei desmățate?
31. Că în toate zilele câte va trăì pre pământ feciorul lui Iesse, nu se va întemeià împărățiea ta; acum dar trimite, și prinde pre tânărul acela, că el trebue să moară.
32. Și răspunzând Ionatan lui Saul tatălui său, a zis: pentruce să moară? Ce a făcut?
33. Și a ridicat Saul sulița asupra lui Ionatan să-l omoare, și a cunoscut Ionatan că s’a plinit răul acesta dela tatăl său să omoare pre David.
34. Și a sărit Ionatan dela masă aprins de mânie, și n’a mâncat pâine în ziua a doua a lunei, că s’a întristat pentru David, căci a hotărît tatăl său să-l omoare.
35. Și după ce s’a făcut dimineață, a ieșit Ionatan în țarină, precum s’a făgăduit cu jurământ lui David, și un slujitor cu dânsul.
36. Și a zis slugii: aleargă, află-mi săgețile, care le sloboz eu, și a alergat sluga, iar el a tras săgeata, și o a adus pre ea.
37. Și s’a dus sluga până la locul unde a slobozit Ionatan săgeata, și a strigat Ionatan după slugă, și a zis: mai încolo de tine înainte este săgeata.
38. Și a strigat Ionatan după slugă zicând: aleargă curând, și să nu stai, și a cules sluga lui Ionatan săgețile, și le-a adus la domnul său.
39. Și sluga n’a știut nimic, fără numai Ionatan și David au știut cuvântul acesta.
40. Și Ionatan a dat armele sale slugii, și a zis slugii sale: mergi, intră în cetate.
41. Și după ce s’a dus sluga, s’a sculat și David dela piatra Esel, și a căzut cu fața sa la pământ, și s’a închinat lui de trei ori, și s’a sărutat unul cu altul, și au plâns amândoi unul pentru altul, iar David a plâns mai mult.
42. Și a zis Ionatan lui David: mergi în pace, și precum ne-am jurat amândoi în numele Domnului, zicând: Domnul să fie martor între mine și între tine, și între sămânța mea și între sămânța ta până în veac; și s’a sculat David, și s’a dus, iar Ionatan a intrat în cetate.
CAP. 21.
[modifică]
Și a venit David în Nomva la preotul Avimeleh, și s’a spăimântat Avimeleh de venirea lui, și i-a zis lui: pentruce tu singur ești, și nimenea cu tine?
2. Și a zis David lui Avimeleh preotul: împăratul mi-a dat astăzi poruncă, și mi-a zis: nimenea să nu știe cuvântul, pentru care eu te trimit pre tine, și care eu ți-am poruncit ție, și am lăsat cuvânt slugilor în locul, care se chiamă Fellani Meamoni.
3. Și acum de ai la îndemână cinci pâini, dă în mâna mea ce se va aflà.
4. Și răspunzând preotul lui David a zis: nu am la îndemână pâini de rând, fără numai sfinte pâini sunt, de s’au păzit slugile mai ales de femei, așà vor mâncà.
5. Și răspunzând David preotului, i-a zis: de muieri ne-am ferit ieri și alaltăieri; când am purces în cale, toate slugile au fost curățite, și de cumvà această cale nu-i curată, se va sfințì astăzi prin uneltele mele.
6. Și Avimeleh preotul i-a dat lui pâinile punerii înainte, că nu erà acolo pâine, fără numai pâinile punerii înainte, cele luate dinaintea feții Domnului, ca să se pue pâine caldă în ziua, în care le-a luat pre ele.
7. Și erà acolo unul din slugile lui Saul în ziua aceea stând înaintea Domnului, și numele lui, Doic Sirul, care păștea mușcoii lui Saul.
8. Și a zis David către Avimeleh: vezi de ai aici la îndemână suliță sau sabie, că sabia mea și armele mele nu le-am luat cu mine, că grabnică erà porunca împăratului.
9. Și a zis preotul: iată este aici sabiea lui Golieat, cel de alt neam, pre care l-ai ucis în valea Terebintului, iată este învăluită într’o haină, dinapoia umărarului; de vrei să o iei aceasta, ia-o, că nu este aici alta afară de aceasta, și a zis David: iată nu este ca aceasta, dămi-o, și o a dat lui pre ea.
10. Și s’a sculat David, și a fugit în ziua aceea dela fața lui Saul, și a venit David la Aghus împăratul Ghetei.
11. Și au zis slugile lui Aghus către dânsul: au nu acesta este David împăratul țării? Au nu acestuia au început a strigà jucătoarele zicând: a ucis Saul cu miile, și David cu zecile de mii.
12. Și a pus David cuvintele acestea în inima sa, și s’a speriat foarte de fața lui Aghus împăratul Ghetei.
13. Și ș’a schimbat fața sa înaintea lui, și se făceà în ziua aceea, ca și cum ar fi nebun la ușile cetății, și se sprijineà cu mâinile sale, și cădeà pre ușile cetății, și balele lui curgeau pre barba lui.
14. Și a zis Aghus către slugile sale: iată vedeți om nebun, pentru ce l-ați adus la mine?
15. Au doar de nebuni am eu lipsă? Pentruce l-ați adus, ca să se nebunească la mine? Acesta nu va intrà în casa mea.
CAP. 22.
[modifică]
Și s’a dus de acolo David, și a scăpat, și a venit în peștera Odolam, și auzind frații lui și toată casa tatălui său, s’au pogorît acolo la el.
2. Și s’au adunat la el toți cei ce erau în nevoe, și toți datornicii, și toți cei necăjiți cu sufletul, și erà povățuitor preste ei, și erau cu el ca la vr’o patru sute de bărbați.
3. Și s’a dus David de acolo în Masifatul Moavului, și a zis către împăratul Moavului: să fie tatăl meu și muma mea la tine, până voiu ștì ce va face mie Dumnezeu.
4. Și s’a rugat înaintea împăratului Moavului, și au lăcuit la dânsul în toate zilele, în care a fost David în cetatea aceea.
5. Și a zis Gad prorocul către David: nu ședeà în cetatea aceasta, mergi și te întoarce în pământul lui Iuda, și mergând David a venit și a șezut în cetatea Saric.
6. Și a auzit Saul că s’a aflat David și bărbații cei cu el, și Saul erà în deal supt arătura cea din Rama, cu sulița în mână, și toate slugile lui stau împrejurul lui.
7. Și a zis Saul către slugile sale, care stau împrejurul lui: ascultați fiii lui Veniamin, au cu adevărat tuturor vouă va dà fiul lui Iesse țarine și vii, și pre toți pre voi vă va pune mai mari preste sute și preste mii?
8. Că v’ați unit toți asupra mea, și nu este cine să fi descoperit urechii mele, când a făcut legătură fiul meu cu fiul lui Iesse, și nimenea dintre voi nu este, pre care să-l doară de mine, și să-mi spue, pentrucă a ridicat fiul meu pre robul meu asupra mea vrăjmaș, precum este în ziua aceasta.
9. Și răspunzând Doic Sirul cel mai mare preste mușcoii lui Saul, a zis: văzut-am pre fiul lui Iesse venit în Nomva la Avimeleh preotul fiul lui Ahitov.
10. Și a întrebat pentru el pre Dumnezeu, și de mâncat i-a dat, și sabiea lui Golieat cel de alt neam i-a dat lui.
11. Și a poruncit împăratul să cheme pe preotul Avimeleh fiul lui Ahitov și pre toți fiii tatălui său preoții cei din Nomva, și au venit toți la împăratul.
12. Și a zis Saul: ascultă acum fiule al lui Ahitov, și a zis: iată eu, grăește doamne.
13. Și a zis Saul lui: căci te-ai unit asupra mea tu și fiul lui Iesse, și i-ai dat lui pâine și sabie, și ai întrebat pentru el pre Dumnezeu, ca să-l faci vrăjmașul meu, cum este astăzi?
14. Și a răspuns Avimeleh împăratului, și a zis: și cine este întru toate slugile tale ca David credincios și ginere împăratului și ascultător de toată porunca ta și mărit în casa ta?
15. Au doar astăzi am început a întrebà pre Dumnezeu pentru el? Nicidecum să nu gândească împăratul acest lucru de robul său, nici de toată casa tatălui meu, că n’a știut robul tău întru toate acestea cuvânt mare sau mic.
16. Și a zis împăratul Saul: cu moarte vei murì Avimeleh, tu și toată casa tatălui tău.
17. Și a zis împăratul slujitorilor, carii stau lângă dânsul: duceți-vă și omorîți pre preoții Domnului, că mâna lor este cu David, și pentru că au știut că el fuge, și nu mi-au spus mie; ci slugile împăratului n’au vrut să ridice mâinile sale, ca să omoare preoții Domnului.
18. Și a zis împăratul lui Doic: întoarce-te tu, și omoară pe preoți; și s’a întors Doic Sirul, și a omorît pe preoții Domnului în ziua aceea trei sute și cinci de bărbați toți carii purtau Efod.
19. Și Nomva cetatea preoților o a bătut cu ascuțitul sabiei dela bărbat până la femeie, dela prunc până la sugător, și boul și asinul și oaia.
20. Și a scăpat un fecior al lui Avimeleh fiul lui Ahitov, anume Aviatar, și a fugit după David.
21. Și a spus Aviatar lui David, că a omorît Saul pre toți preoții Domnului.
22. Și a zis David lui Aviatar: știeam în ziua aceea, când erà acolo Doic Sirul, că va spune lui Saul, eu sunt pricina morții oamenilor casei tatălui tău.
23. Șezi cu mine nu te teme, că unde voiu căutà loc sufletului meu, voiu căutà și sufletului tău, pentrucă ai scăpat tu la mine.
CAP. 23.
[modifică]
Și a spus lui David zicând: iată cei de alt neam bat Keila, și pradă și calcă ariile.
2. Și a întrebat David pre Domnul zicând: să mă duc ca să bat pre cei de alt neam? Și au zis Domnul: du-te și vei bate pre cei de alt neam, și vei mântuì Keila.
3. Și au zis bărbații lui David către dânsul: iată noi aici în Iudeia ne temem, și cum va fi de vom merge la Keila, în inima celor de alt neam vom intrà.
4. Și a adaos David a întrebà încă pre Domnul, și i-au răspuns lui Domnul, și i-au zis: scoală-te și mergi la Keila, că eu dau pre cei de alt neam în mâinile tale.
5. Și s’au dus David și bărbații cei ce erau cu el la Keila, și s’au bătut cu cei de alt neam, și aceia au fugit dela fața lui, și le-au luat vitele lor și i-au bătut pre ei bătae mare, și a mântuit David pre cei ce lăcueau în Keila.
6. Și a fost după ce a fugit Aviatar fiul lui Avimeleh la David, s’a pogorît și el cu David la Keila având Efod în mâna sa.
7. Și s’a spus lui Saul, că a venit David la Keila, și a zis Saul: datu-l-au pre el Dumnezeu în mâinile mele, că s’a închis intrând în cetate cu porți și cu încuetori.
8. Și a poruncit Saul la tot poporul să meargă la răsboiu la Keila, ca să prinză pre David și pre bărbații lui.
9. Și cunoscând David, că nu va încetà Saul de a-i face rău lui, a zis către Aviatar preotul: adu Efodul Domnului.
10. Și a zis David: Doamne Dumnezeul lui Israil, auzind a auzit robul tău, că cearcă Saul să vie la Keila să strice cetatea pentru mine.
11. Opri-se-va, sau va venì acum Saul precum a auzit robul tău? Doamne Dumnezeul lui Israil spune robului tău. Și au zis Domnul: se va oprì.
12. Și a zis David: au mă vor da cei din Keila pre mine și pre oamenii mei în mâinile lui Saul? Și au zis Domnul: te vor dà.
13. Și s’a sculat David și bărbații cei ce erau cu el ca la vre-o patru sute, și ieșind din Keila mergeau încotro puteau merge, și s’a spus lui Saul, că a ieșit David din Keila, și s’a oprit a venì.
14. Și a stat David în Maserem în pustie la strâmtori, și a șezut în munte în pustia Zif în pământ nisipos, și-l căutà pre el Saul în toate zilele, și nu l-au dat pre el Domnul în mâinile lui.
15. Și a văzut David, că iese Saul să-l caute pre el, și David erà în pustia Zif.
16. Și s’a sculat Ionatan feciorul lui Saul, și a mers la David în pustie, și l-a întărit pre el întru Domnul.
17. Și a zis către el: nu te teme, că nu te va aflà pre tine mâna lui Saul tatăl meu, și tu vei împărățì preste Israil, și eu voiu fi ție al doilea, și Saul tatăl meu știe aceasta.
18. Și au făcut amândoi legătură înaintea Domnului, și David a stat în pustie, iar Ionatan s’a dus la casa sa.
19. Și s’au suit Zifeii din șes la Saul în deal, zicând: iată David s’a ascuns la noi în Mesara în strâmtori, în pustie în dealul lui Ehela deadreapta Iesemonului.
20. Acum dar toți, precum a dorit sufletul împăratului, să se pogoare la noi, că prinși sunt în mâinile împăratului.
21. Și le-a zis lor Saul: binecuvântați sunteți voi Domnului, că v’au durut de mine.
22. Mergeți de grabă, și gătiți încă mai bine, și căutați și vedeți locul lui unde este piciorul lui, acolo unde ați zis, ca nu cumvà cu vicleșug să scape.
23. Și vedeți și știți toate locurile unde se ascunde el, și vă întoarceți la mine cu lucrul gata, și voiu merge cu voi, și va fi de va fi în țară, eu îl voiu căutà pre el întru toate miile Iudei.
24. Și s’au sculat Zifeii, și au mers înaintea lui Saul; iar David și bărbații lui erau în pustia Maonului spre apus deadreapta Iesemonului.
25. Și s’a dus Saul și bărbații lui să caute pre David, și s’a dat știre lui David, și s’a pogorît la piatra cea din pustia Maonului, și a auzit Saul și a alergat după David la pustia Maonului.
26. Și mergeà Saul și bărbații lui de partea muntelui dincoace, iar David și bărbații lui erau de partea muntelui dincolo; și se fereà David a merge de către fața lui Saul, și Saul și bărbații lui au tăbărît asupra lui David și asupra bărbaților lui să-i prinză pre ei.
21. Și au venit la Saul vestitori zicând: grăbește și vino, că cei de alt neam au intrat în țara ta.
28. Și s’a întors Saul dela alergarea după David, și s’a dus întru întâmpinarea celor de alt neam, pentru aceea s’a chemat locul acela piatra împărțirei.
CAP. 24.
[modifică]
Și s’a sculat David de acolo, și a șezut în strâmtorile Engadului.
2. Și a fost după ce s’a întors Saul dela cei de alt neam, i-a spus lui zicând: că David este în pustia Engadului.
3. Și luând cu sine trei mii de bărbați aleși din tot Israilul, s’a dus să caute pre David și pre bărbații lui în fața Sadeemului.
4. Și a venit la stânile turmelor cele de lângă cale, și erà acolo o peșteră; și Saul a intrat, ca să se odihnească, iar David și bărbații lui ședeau mai înlăuntru în peșteră.
5. Și au zis bărbații lui David către dânsul: iată aceasta este ziua care au zis Domnul către tine, ca să deà pre vrăjmașul tău în mâinile tale, și ca să faci lui cum va plăceà întru ochii tăi. Și s’a sculat David, și a tăiat pre ascuns poala hainei lui Saul.
6. Și a fost după aceasta a părut rău lui David pentrucă a tăiat poala hainei lui.
7. Și a zis David către bărbații săi: nicidecum să nu fie mie dela Domnul, ca să fac lucru acesta domnului meu, unsului Domnului, și să puiu mâna mea preste el, că unsul Domnului este acela.
8. Și a potolit David cu cuvinte pre bărbații săi, și nu i-a lăsat să se scoale să omoare pre Saul. Iar Saul sculându-se din peșteră s’a dus în calea sa.
9. Și s’a sculat și David după el din peșteră, și a strigat David după Saul, zicând: doamne împărate! Și a căutat Saul înapoi; iar David plecându-se cu fața sa la pământ s’a închinat lui.
10. Și a zis David către Saul: pentruce asculți de cuvintele poporului, ce zice, iată David caută sufletul tău?
11. Iată în ziua aceasta au văzut ochii tăi, cum te-au dat Domnul astăzi în mâinile mele în peșteră, și n’am vrut să te omor, și nu m’am îndurat de tine, și am zis: nu voiu pune mâna mea preste domnul meu, că unsul Domnului este acesta.
12. Și iată poala hainei tale în mâna mea este, eu am tăiat poala hainei tale și nu te-am omorît, cunoaște și vezi astăzi, că nu este în mâna mea răutate, nici păgânătate, nici defăimare, și n’am păcătuit asupra ta, și tu vânezi sufletul meu, ca să-l iei pre el.
13. Judece Domnul între mine și între tine, și să-mi izbândească Domnul față de tine; iar mâna mea nu va fi asupra ta.
14. Precum zice pilda veche: dintru cei fărădelege va ieșì păcatul; iar mâna mea nu va fi preste tine.
15. Și acum după cine umblì împărate al lui Israil? După cine alergi? După un câine mort, după un purice?
16. Fie Domnul judecător și legiuitor între mine și între tine, vază Domnul și să judece judecata mea, și să-mi izbândească față de tine.
17. Și a fost după ce a încetat David a grăì către Saul cuvintele acestea, a zis Saul: glasul tău este acesta, fiule David? Și ridicând Saul glasul său a plâns.
18. Și a zis Saul către David: mai drept ești tu decât mine, că tu mi-ai dat mie bune, iar eu țe-am răsplătit rele.
19. Și tu mi-ai arătat mie astăzi ce bine mi-ai făcut, cum m’au dat Domnul în mâinile tale astăzi, și nu m’ai omorît.
20. Că de va aflà cinevà pre vrăjmașul său în necaz, și-l va slobozì în cale bună, Domnul va răsplătì lui bune, precum ai făcut tu astăzi.
21. Și acum iată eu cunosc că cu adevărat vei împărățì, și va stà în mâna ta împărăția lui Israil.
22. Și acum jură mie pre Domnul, că nu vei pierde sămânța mea după mine, și nu vei pierde numele meu din casa tatălui meu.
23. Și a jurat David lui Saul, și s’a dus Saul la casa sa; iar David și bărbații lui s’au suit în strâmtoarea Mesara.
CAP. 25.
[modifică]
Și a murit Samuil, și s’a adunat tot Israilul, și l-a plâns, și l-a îngropat în casa lui în Armatem, și sculându-se David s’a pogorît în pustiea Maonului.
2. Și erà un om în Maon, și turmele lui în Karmil, și omul acela erà bogat foarte, și aveà trei mii de oi și o mie de capre, și a fost când tundeà el oile sale în Karmil,
3. Și numele omului aceluia erà Naval, și numele femeei lui Avigail, și ea erà femeie bună și înțeleaptă, și frumoasă la chip foarte; iar omul erà aspru, și rău cu faptele, și din neamul lui Caleb.
4. Și a auzit David în pustie, că tunde Naval Karmiliteanul turmele sale.
5. Și a trimis David zece slugi, și a zis slugilor: suiți-vă în Karmil, și mergeți la Naval, și-l întrebați în numele meu cele de pace.
6. Și veți zice: la mulți ani, să fii sănătos, tu și casa ta și toate ale tale să fie sănătoase.
7. Și acum iată am auzit, că tund oile tale păstorii tăi, carii erau cu noi în pustie, și noi nu i-am oprit pre ei, și nimic n’am poruncit lor în toate zilele, cât au fost ei în Karmil.
8. Întreabă pre slugile tale, și vor spune ție; acum dar să afle slugile tale har înaintea ochilor tăi, că în bună zi am venit, dă dar ce te lasă inima slugilor tale, și lui David fiului tău.
9. Și venind slugile lui David au grăit toate cuvintele acestea către Naval în numele lui David, și au tăcut.
10. Și răspunzând Naval slugilor lui David a zis: cine este David, și cine este fiul lui Iesse, astăzi s’au înmulțit robii, fugind fiecare de către fața stăpânului său.
11. Au doar voiu luà pâinile mele și vinul meu și carnea vitelor ce am junghieat pentru cei ce tund oile, și le voiu da oamenilor, pre carii nu-i știu de unde sunt?
12. Și s’au întors slugile lui David în calea sa, și după ce au plecat, au venit și au spus lui David toate cuvintele acestea.
13. Și a zis David oamenilor săi: încingeți fiecare sabiea sa, și s’au încins fiecare cu săbiile lor, și s’a încins și David cu sabiea sa, și s’au dus cu David ca la patru sute de bărbați; iar două sute au rămas cu avutul lor.
14. Iar unul din slugi a spus Avigailii femeii lui Naval, zicând: iată David a trimis soli din pustie, ca să ureze de bine stăpânului nostru, și nu i-a primit pre ei.
15. Și oamenii aceia au fost buni nouă foarte, nu ne-au împiedicat pre noi, nici nu ne-au poruncit nimica în toate zilele, care am fost lângă ei.
16. Și când eram în țarină ca un zid erau împrejurul nostru și ziua și noaptea în toate zilele, în care am păscut lângă ei turma.
17. Deci acum socotește, și vezi tu ce vei face, că este în mare primejdie stăpânul nostru și casa lui, că el este om pierzător, și nu este chip a grăì cu el.
18. Și a grăbit Avigail, și luând două sute de pâini și două vase de vin și cinci oi gătite și cinci ifi de făină și un gomor de stafide și două sute de legături de smochine, le-a pus pre asini.
19. Și a zis slugilor sale: mergeți înaintea mea și iată eu viu după voi, și bărbatului său nu i-a spus.
20. Și când erà ea călare pre asină, și veneà către poalele muntelui, iată David și oamenii lui se pogorau înaintea ei, și s’a întâlnit cu ei.
21. Și David a zis: poate că n’am făcut bine de am păzit toate ale lui Naval în pustie, și n’am poruncit să se ia dintr’ale lui nimica, și mi-a răsplătit mie rele pentru bune.
22. Așà să facă Domnul lui David, și așà să-mi ajute, de voiu lăsà până dimineață cevà din tot ce are Naval, până la cel ce se pișă la perete.
23. Și văzând Avigail pre David a grăbit, și a sărit de pre asină, și a căzut pre fața sa înaintea lui David, și s’a închinat lui pre pământ.
24. Și a căzut la picioarele lui, și a zis: întru mine doamne al meu nedreptatea mea, să grăiască dar roaba ta la urechile tale, și ascultă cuvântul roabei tale.
25. Să nu-și puie domnul meu inima sa pre acest om pierzător pre Naval, că după cum este numele lui, așà este și el, Naval este numele lui, și nebunie este cu dânsul, și eu roaba ta n’am văzut pre slugile domnului meu pre cari i-ai trimis.
26. Și acum doamne al meu viu este Domnul, și viu este sufletul tău, precum te-au oprit Domnul să nu verși sânge nevinovat, și să-ți mântuești mâna ta, și acum să fie ca Naval vrăjmașii tăi, și cei ce caută domnului rele.
27. Și acum primește darul acesta, care a adus roaba ta domnului meu, și îl dă slugilor celor ce sunt cu domnul meu.
28. Iartă fărădelegea roabei tale, că de bună seamă va face Domnul ție domnului meu casă credincioasă, că răsboiul domnului meu Domnul va bate, și răutate niciodată nu se va aflà întru tine.
29. Și de se va sculà om să te gonească pre tine, și să caute sufletul tău, va fi sufletul domnului meu legat cu legătura vieții la Domnul Dumnezeu, iar sufletul vrăjmașilor tăi îl vei svârlì cu svârlitoarea.
30. Și va fi când va face Domnul, ție domnului meu toate cele bune, câte au grăit de tine, și va poruncì să fii povățuitor preste Israil.
31. Nu va fi ție această urâciune și sminteală inimii domnului meu să verse sânge nevinovat în zadar, și să pângărească mâna domnului meu; și când va face bine Domnul domnului meu să-ți aduci aminte de roaba ta, să-i faci bine ei.
32. Și a zis David Avigailii: bine este cuvântat Domnul Dumnezeul lui Israil, cel ce te-au trimis pre tine astăzi înaintea mea.
33. Și bine este cuvântat sfatul tău, și binecuvântată ești tu, care m’ai oprit pre mine astăzi, ca să nu merg să vărs sânge și să-mi pângăresc mâna mea.
34. Ci viu este Domnul Dumnezeul cel ce m’au oprit pre mine astăzi, ca să nu-ți facă ție rău, că de n’ai fi grăbit, și n’ai fi venit înaintea mea, atunci zisesem, că nu va rămâneà lui Naval până la lumina dimineții, ce să se pișe la perete.
35. Și a luat David din mâinile ei toate câte a adus lui, și a zis către ea: du-te cu pace la casa ta, vezi că am ascultat de cuvântul tău, și am primit fața ta.
36. Și a mers Avigail la Naval, și în casa lui erà petrecere, ca o petrecere împărătească, și inima lui erà veselă și el erà beat foarte, și nu i-a spus lui, Avigail cuvânt mare sau mic, până la lumina dimineții.
37. Și după ce s’a făcut dimineață, dacă s’a trezit de vin Naval, i-a spus femeia lui toate cuvintele acestea, și a amorțit inima lui într’însul, și el s’a făcut ca o piatră.
38. Și după ce au trecut zece zile, au bătut Domnul pre Naval, și a murit.
39. Și auzind David, că a murit Naval, a zis: bine este cuvântat Domnul cel ce au judecat judecata ocării mele din mâna lui Naval, și pre robul său l-au ferit să facă cele rele, și răutatea lui Naval o au întors Domnul în capul lui; și a trimis David, și a grăit către Avigail, ca să o ia pre ea luiș femeie.
40. Și au venit slugile lui David la Avigail în Karmil, și i-au grăit ei zicând: David ne-a trimis pre noi la tine, ca să te ia pre tine luiș femeie;
41. Iar ea s’a sculat și s’a închinat cu fața la pământ, și a zis: iată roaba ta să fie slujnică, ca să spele picioarele slugilor tale.
42. Și grăbind s’a sculat Avigail, și s’a suit pre asin, și cinci fete au mers cu ea, și s’a dus cu slugile lui David, și s’a făcut lui femeie.
43. Și a luat David și pre Ahinaam din Iezreel, și amândouă erau lui femei.
44. Și Saul a dat pre Melhol fata sa femeia lui David, lui Falti fiul lui Lais cel din Galim.
CAP. 26.
[modifică]
Și au venit Zifeii la Saul în deal, zicând: iată David este ascuns la noi în dealul Ehelat de către fața Iesemului.
2. Și sculându-se Saul s’a dus în pustiea Zifului, și împreună cu el trei mii de bărbați aleși din Israil, ca să caute pre David în pustiea Zifului.
3. Și a tăbărît Saul în dealul Ehelat în fața Iesemului lângă cale; iar David a șezut în pustie, și a văzut David, că a venit Saul după el în pustie.
4. Și a trimis David iscoade, și a aflat, că adevărat a venit Saul gata din Keila.
5. Și sculându-se David pre ascuns, s’a dus la locul unde dormea Saul, și erà acolo Avenir feciorul lui Nir căpetenia oștirei lui, și Saul dormeà în cort, și poporul erà tăbărît împrejurul lui.
6. Și vorbind David a zis către Ahimeleh Heteul și către Avesa feciorul Saruiei fratele lui Ioav, grăind: cine va intrà cu mine la Saul în tabără? Și a zis Avesa: eu voiu intrà cu tine.
7. Și a intrat David și Avesa în tabără noaptea, și Saul dormeà în cort, și sulița erà împlântată în pământ la capul lui; și Avenir și oamenii lui dormeau împrejurul lui.
8. Și a zis Avesa către David: dat-au Domnul astăzi pre vrăjmașul tău în mâna ta, și acum să-l pătrunz cu sulița până în pământ dintr’odată, fără să mai adaog.
9. Și a zis David către Avesa: să nu-l omori pre el, că cine va pune mâna sa pre unsul Domnului, și va fi nevinovat?
10. Și a zis David: viu este Domnul, de nu-l va bate Domnul, ziua lui va venì ca să moară sau se va duce la răsboiu, și va pierì.
11. Nicidecum să nu fie mie dela Domnul, ca să puiu eu mâna mea preste unsul Domnului; iar acum ia sulița dela capul lui și vasul cel de apă, și să mergem noi singuri.
12. Și a luat David sulița și vasul cel de apă dela capul lui, și s’au dus singuri, și nimenea nu i-a văzut, nici i-a cunoscut, nici nimenea nu s’a deșteptat; toți au dormit, că somn greu dela Domnul a căzut preste ei.
13. Și a trecut David dincolo, și a stătut pre vârful muntelui departe, și mult loc erà între ei.
14. Și a strigat David pre popor, și lui Avenir a grăit zicând: au nu vei răspunde Avenire? Și răspunzând Avenir, a zis: cine ești tu care mă strigi pre mine?
15. Și a zis David către Avenir: au nu ești bărbat tu? Și cine este ca tine întru Israil? Și pentruce nu păzești pre domnul tău pre împăratul? Că a intrat unul din popor, ca să omoare pre domnul tău pre împăratul.
16. Și nu este bun lucrul acesta care l-ai făcut, viu este Domnul, că buni de ucis sunteți voi, cei ce păziți pre împăratul, domnul vostru, unsul Domnului; și acum vezi sulița împăratului și vasul cel de apă, unde sunt ele dela capul lui?
17. Și a cunoscut Saul glasul lui David, și a zis: glasul tău este acesta fiule Davide? Și a zis David: robul tău doamne împărate.
18. Și a zis: pentruce gonește domnul meu pre robul său? Ce am greșit? Și ce nedreptate s’a aflat întru mine?
19. Și acum să asculte domnul meu împăratul cuvântul robului său: de te trimite Dumnezeu asupra mea, fie primită jertfa ta; iar dacă fiii oamenilor, blestemați fie aceștia înaintea Domnului, că m’au izgonit astăzi, ca să nu rămân în moștenirea Domnului, zicând: mergi, slujește la dumnezei streini.
20. Și acum să nu se verse sângele meu pre pământ înaintea feții Domnului, că a ieșit împăratul lui Israil să caute vieața mea, cum ar gonì un corb de noapte în munți.
21. Și a zis Saul: păcătuit-am, întoarce-te fiule David! Că mai mult nu-ți voiu face rău, pentrucă scump este sufletul meu în ochii tăi, și în ziua de astăzi, iată, eu am lucrat nebunește și cu totul neînțelepțește.
22. Și răspunzând David a zis: iată sulița împăratului, vie unul din slugi să o ia.
23. Și Domnul să întoarcă fieștecăruia după dreptățile lui și după credința lui, că te-au dat astăzi Domnul în mâinile mele, și n’am vrut să puiu mâna mea pre unsul Domnului.
24. Și precum s’a mărit sufletul tău astăzi în ochii mei, așà să se mărească sufletul meu înaintea Domnului, și să mă acopere, și să mă scoață din toată nevoia.
25. Și a zis Saul către David: binecuvântat ești fiule! Și făcând tu negreșit orice vei face și vei izbutì, și s’a dus David în calea sa, iar Saul s’a întors la casa sa.
CAP. 27.
[modifică]
Și David a cugetat întru inima sa zicând: acum am să cad într’o zi în mâinile lui Saul, și nu este bine de mine, de nu voiu fugì în pământul celor de alt neam, și va încetà Saul a mă căutà în tot hotarul lui Israil, și voiu scăpà din mâna lui.
2. Și s’a sculat David, și a trecut el și cei șase sute de bărbați, carii erau cu el s’au dus la Anhis feciorul lui Ammah împăratul Ghetiei.
3. Și a șezut David cu Aghus în Ghet, el și oamenii lui fiecare și casa lui și David și amândouă femeile lui, Ahinaam Iezreilteanca și Avigail femeia lui Naval Karmileanul.
4. Și s’a spus lui Saul, că a fugit David la Ghet, și nu l-a mai căutat.
5. Și a zis David către Anhis: de a aflat robul tău har înaintea ochilor tăi, dă mie loc într’o cetate la câmp, și voiu ședeà acolo, că pentruce să șază robul tău în cetatea cea împărătească cu tine?
6. Și Anhis i-a dat lui în ziua aceea Sichelagul, pentru aceea a fost Sichelagul a împăratului Iudei până în ziua aceasta.
7. Și a fost numărul zilelor, care le-a șezut David în pământul celor de alt neam, patru luni.
8. Și se suià David și oamenii lui, și năvăleau preste tot Ghesirul și preste Amalichit, și iată pământul erà lăcuit dela Ghelamsur și până la pământul Eghipetului.
9. Și băteà David pământul, și nu lăsà viu nici bărbat, nici femeie, ci luà oi și boi și asini și cămile și haine, și întorcându-se veneà la Anhis.
10. Și a zis Anhis către David: asupra cui ați năvălit astăzi? Și a răspuns David lui Anhis: spre miazăzì a Iudeii și spre miazăzì a Iesmegăii și spre miazăzì a Kinezeului.
11. Și nici bărbat, nici femeie n’a lăsat vii să-i aducă în Ghet, cugetând să nu spue în Ghet asupra noastră, și să zică: acestea face David. Așà a făcut David în toate zilele cât a lăcuit în pământul celor de alt neam.
12. Și Anhis s’a încrezut cu totul lui David, cugetând: foarte urît s’a făcut în poporul său, în Israil, și de aceea va fi mie rob în veac.
CAP. 28.
[modifică]
Și în zilele acelea s’au adunat cei de alt neam în taberile lor, ca să iasă să se bată cu Israil, și a zis Anhis către David: să știi hotărît că vei ieșì cu mine la bătaie, tu și oamenii tăi.
2. Și a zis David către Anhis: așà acum vei ștì cele ce va face robul tău. Și a zis Anhis către David: și eu te voiu pune mai mare preste păzitorii trupului meu în toate zilele.
3. Iar Samuil murise, și tot Israilul l-a plâns, și l-a îngropat în Armatem în cetatea lui. Și Saul isgonise din țară pre cei ce grăeau din pântece, și pre gâcitori după semne.
4. Și s’au adunat cei de alt neam, și au venit, și au tăbărît la Sonam, și a adunat și Saul toți ostașii lui Israil, și au tăbărît la Ghelvoe.
5. Și a văzut Saul tabăra celor de alt neam, și s’a înfricoșat și s’a spăimântat inima lui foarte.
6. Și a întrebat Saul pre Domnul, și nu i-au răspuns lui Domnul nici prin visuri, nici prin arătări, nici prin proroci.
7. Și a zis Saul slugilor sale: căutați mie femeie, care grăește din pântece, și voiu merge la ea, și voiu cercà prin ea; și au zis slugile lui către dânsul: iată este în Endor femeie, care grăește din pântece.
8. Și s’a acoperit Saul, și s’a îmbrăcat cu alte haine, și a mers el și doi bărbați cu dânsul, și a venit la femeie noaptea, și i-a zis ei: vrăjește mie cu grăirea din pântece, și-mi scoală mie pre cine-ți voiu zice.
9. Și a zis femeia: iată, tu știi câte a făcut Saul, cum a stârpit din țară pre cei ce grăeau din pântece și pre vrăjitori, și pentruce tu pui laț sufletului meu, ca să-l omori pre el?
10. Și s’a jurat ei Saul pre Domnul zicând: viu este Domnul de ți se va face ție vre un rău pentru lucrul acesta.
11. Și a zis femeia lui Saul: pre cine să-ți arăt? Și a zis: pre Samuil să-mi arăți.
12. Și a văzut femeia pre Samuil, și a strigat cu glas mare, și a zis femeia către Saul: pentruce m’ai înșelat? Tu ești Saul.
13. Și a zis împăratul către ea: nu te teme, spune, pre cine ai văzut, și a zis femeia către el: dumnezei am văzut suindu-se din pământ.
14. Și el a zis către ea: ce ai văzut, și ea a zis lui: bărbat bătrân suindu-se, drept din pământ îmbrăcat cu haină, și a cunoscut Saul, că acesta este Samuil, și s’a plecat cu fața sa la pământ, și s’a închinat lui.
15. Și a zis Samuil: de ce m-ai supărat să mă scol? Și a zis Saul: necăjit sunt foarte, că cei de alt neam dau răsboiu asupra mea, și Dumnezeu s’au depărtat dela mine, și nu m’au mai ascultat, nici prin mâna Prorocilor, nici prin visuri, nici prin arătări. Și acum te-am chemat să mă înveți ce să fac.
16. Și a zis Samuil: pentruce mă întrebi? Dacă Domnul s’au depărtat dela tine și au trecut la aproapele tău.
17. Și au făcut ție Domnul precum au grăit prin mine, și va rumpe Domnul împărăția ta din mâna ta, și o va da aproapelui tău lui David.
18. Pentrucă n’ai ascultat glasul Domnului, și n’ai plinit iuțimea mâniei lui asupra lui Amalic, pentru aceea ți-au făcut ție aceasta Domnul astăzi.
19. Și va da Domnul pre Israil împreună cu tine în mâinile celor de alt neam, și mâine tu și fiii tăi veți cădeà, și tabăra lui Israil o va da Domnul în mâinile celor de alt neam.
20. Și s’a speriat Saul, și a căzut cât erà de lung la pământ, și s’a înfricoșat foarte de cuvintele lui Samuil, și nu mai erà putere în el, că nu mâncase pâine toată ziua și toată noaptea aceea.
21. Și intrând femeia la Saul l-a văzut turburat foarte, și a zis către el: iată roaba ta a ascultat cuvântul tău, și am pus sufletul meu în mâna ta, și am făcut cuvintele, care le-ai grăit mie.
22. Acum dar ascultă și tu cuvântul roabei tale, și voiu pune înaintea ta o bucată de pâine și mănâncă, ca să fie întru tine putere, pentrucă călătorești.
23. Și n’a vrut să mănânce, și-l sileau pre el slugile lui, și femeia, și a ascultat de cuvântul lor, și sculându-se de pre pământ, a șezut pre scaun.
24. Și avea femeia aceea o junică îngrășată acasă, și grăbind o a junghieat, și luând făină a frământat, și a copt azimă.
25. Și a pus înaintea lui Saul și înaintea slugilor lui, și au mâncat, și sculându-se s’au dus în noaptea aceea.
CAP. 29.
[modifică]
Și au adunat cei de alt neam toate taberile lor la Afec; iar Israil a tăbărît la Izvorul cel din Iezreel.
2. Și căpeteniile celor de alt neam mergeau cu sute și cu mii; iar David și oamenii lui mergeau mai pre urmă cu Anhis.
3. Și au zis căpeteniile celor de alt neam: cine sunt aceștia, carii merg? Și a zis Anhis către mai marii oștirilor celor de alt neam: au nu acesta este David sluga lui Saul împăratul lui Israil, care a fost la mine multe zile? Acesta este al doilea an, și n’am aflat întru el nimic din ziua în care a venit la mine, până în ziua aceasta.
4. Și s’au mâniat pre el mai marii oștirilor celor de alt neam, și au zis lui: întoarce pre om, să se ducă la locul său acolo unde l-ai pus pre el, și să nu vie cu noi la răsboiu, ca să nu se facă vânzător taberii, căci cu ce se va împăcà acesta cu domnul său? Au nu cu capetele oamenilor acestora?
5. Au nu este acesta David, căruia jucătoarele au început a-i cântà: bătut-a Saul cu miile și David cu zecile de mii?
6. Și a chemat Anhis pre David, și i-a zis lui: viu este Domnul, că drept ești tu și bun întru ochii mei, și ieșirea ta și intrarea ta cu mine în tabără; și că n’am aflat asupra ta rău din ziua în care ai venit la mine până în ziua de astăzi, dar în ochii căpeteniilor nu ești bun.
7. Și acum întoarce-te și te du în pace, și să nu faci rău în ochii căpeteniilor celor de alt neam.
8. Și a zis David către Anhis: ce ți-am făcut ție și ce ai aflat în robul tău din ziua în care am fost înaintea la și până în ziua aceasta, ca să nu viu să bat pre vrăjmașii domnului meu împăratului?
9. Și a răspuns Anhis către David: știu că bun ești în ochii mei, ca îngerul lui Dumnezeu, ci căpeteniile celor de alt neam zic: să nu vii cu noi la răsboiu.
10. Și acum mânecă dimineață, tu și slugile domnului tău, carii au venit cu tine, și mergeți la locul unde v’am pus pre voi, și gând rău să nu pui în inima ta, că bun ești înaintea mea, și vă sculați să vi se facă ziuă vouă pre cale, și vă duceți.
11. Și a mânecat David, el cu oamenii lui să plece și să păzească pământul celor de alt neam; iar cei de alt neam s’au dus, ca să deà răsboiu asupra lui Israil.
CAP. 30.
[modifică]
Și a fost după ce au venit David și oamenii lui în Sichelag a treia zi, Amalic a năvălit din spre miazăzì asupra Sichelagului, și a bătut Sichelagul și l-a ars cu foc.
2. Și pre femei și pre toți cei ce erau într’însul dela mic până la mare n’au omorît nici bărbat, nici femeie, ci i-a robit, și s’a dus în calea sa.
3. Și au venit David și oamenii lui în cetate, și iată erà arsă cu foc, iar femeile lor și fiii lor și fetele lor, duse în robie.
4. Și David cu oamenii lui au ridicat glasul lor și au plâns, până n’au mai putut plânge.
5. Și amândouă femeile lui David au fost duse în robie, Ahinaam Iezreilteanca și Avigail femeia lui Naval Karmileanul.
6. Și s’a necăjit David foarte, pentrucă a zis poporul să-l ucidem cu pietre, că întristat erà sufletul a tot poporului pentru fiii săi și pentru fiicele sale, iar David s’a întărit întru Domnul Dumnezeul său.
7. Și a zis David către Aviatar preotul fiul lui Avimeleh: adu Efodul! Și a adus Aviatar Efodul la David.
8. Și a întrebat David pre Domnul zicând: alergà-voiu după ceata aceasta, și ajunge’i-voiu pre ei? Și au zis lui Domnul: aleargă că negreșit vei ajunge, și vei scăpà pre cei robiți.
9. Și a mers David și cei șase sute de bărbați cu dânsul, și au venit până la valea Vosorului, unde unii au stătut.
10. Și au alergat cu patru sute de bărbați, iar două sute de bărbați osteniți fiind au șezut dincolo de valea Vosorului.
11. Și aflând un om eghiptean în țarină, l-au prins și l-au adus la David, și i-a dat lui pâine, și a mâncat, și apă de a băut.
12. Și i-a dat lui o legătură de smochine și două de stafide, și a mâncat, și i-a venit iarăși putere, că nu mâncase pâine, nici băuse apă de trei zile și trei nopți.
13. Și a zis David către el: de unde ești, și al cui ești? Și a zis sluga eghipteanul: eu sunt rob al unui bărbat Amalichitean, și m’a lăsat stăpânul meu pentrucă m’am bolnăvit acum trei zile.
14. Și noi am fost năvălit către amiazăzì a Heletului și spre părțile Iudeii, și Sichelagul l-am ars cu foc.
15. Și a zis David lui: puteà-mă-vei duce la ceata aceasta? Iar el a zis: jură dar mie pre Dumnezeu, că nu mă vei omorî și nu mă vei dà în mâinile stăpânului meu? Și eu te voi duce la tabăra aceasta, și a jurat David.
16. Și l-a dus pre el acolo, și iată ei ședeau împrăștiați preste fața a tot locul mâncând și bând și ospătându-se din toate prăzile cele mari, care le-au luat din pământul celor de alt neam și din pământul lui Iuda.
17. Și a venit preste ei David, și i-a lovit de dimineața până seara și a doua zi, și n’a scăpat nici un om dintre ei, fără numai patru sute de slugi, carii erau călări pre cămile, aceștia au fugit.
18. Și a luat David toate câte luase Amalichitenii, și pre amândouă femeile sale le-a scos.
19. Și nu le-au lipsit lor dela mic până la mare, nici feciori, nici fete, nici din prăzi, nimic din toate câte luase aceia dela dânșii, pe toate le-a întors David.
20. Și luând David toate turmele și cirezile le-a mânat înaintea prăzilor, de care se ziceà: acestea sunt prăzile lui David.
21. Și s’a întors David la cele două sute de bărbați, carii rămăseseră de n’au mers după David, și-i lăsase pre ei în valea Vosorului; iar ei au ieșit înaintea lui David și înaintea poporului celui ce erà cu dânsul, și apropiindu-se David de popor, i-a întrebat pre ei cele de pace.
22. Și răspunzând toți cei răi și fărădelege dintre oamenii carii mersese cu David, au zis: pentrucă n’au mers cu noi, nu le vom da lor din prăzile care le-am scos, fără numai fiecare să-și ia femeia sa și fiii săi, și să se întoarcă.
23. Iar David a zis: nu faceți așà frații mei, de vreme ce ne-au dat nouă Domnul, și ne-au păzit pre noi, și au dat Domnul în mâinile noastre ceata care veneà asupra noastră.
24. Și cine va ascultà de cuvintele acestea ale voastre? Că nu sunt ei mai puțini decât noi; ci precum este partea celui ce s’a dus la răsboiu, așà va fi și partea celui ce a șezut la unelte, întocmai vor împărțì.
25. Și din ziua aceasta înainte s’a făcut poruncă și îndreptare lui Israil până astăzi.
26. Și venind David în Sichelag, a trimis din prăzi bătrânilor lui Iuda și celor de aproape ai săi, zicând: iată dar vouă din prăzile vrăjmașilor Domnului.
27. Celor din Vetsur și celor din Rama răsăritului și celor din Ghetor.
28. Și celor din Aroir și celor din Amadi și celor din Safi și celor din Estie.
29. Și celor din Ghet și celor din Kimat și celor din Safec și celor din Timat și celor din Karmil și celor din cetățile Ieremeilului și celor din cetățile Kinezeului.
30. Și celor din Ierimut și celor din Virsavee și celor din Nomve.
31. Și celor din Hevron, și din toate locurile, prin care a trecut David cu oamenii lui.
CAP. 31.
[modifică]
Și cei de alt neam dau răsboiu asupra lui Israil, și au fugit oamenii lui Israil de către fața celor de alt neam, și au căzut răniți în muntele Ghelvoe.
2. Și s’au lovit cei de alt neam cu Saul și cu fiii lui, și cei de alt neam au bătut pre Ionatan și pre Aminadav și pre Melhisa fiii lui Saul.
3. Și s’a îngreuiat răsboiul asupra lui Saul, și l-au aflat pre el bărbații cei săgetători cu arcul, și l-au rănit supt vintre.
4. Și a zis Saul către cel ce purtà armele lui: scoate sabiea ta și mă junghie cu ea, ca să nu vie aceștia netăieții împrejur, și să mă junghie și să mă batjocorească, și cel ce purtà armele lui n’a vrut, că s’a temut foarte, și luând Saul sabiea sa, s’a aruncat în ea.
5. Și cel ce purtà armele lui văzând că a murit Saul, s’a aruncat și el în sabiea sa, și a murit împreună cu dânsul.
6. Și a murit Saul și câte trei feciorii lui, și cel ce purtà armele lui și toți oamenii lui în ziua aceea de odată.
7. Și au văzut oamenii lui Israil cei dincolo de vale și cei dincolo de Iordan, că au fugit oamenii lui Israil, și cum că a murit Saul, și fiii lui își lasă cetățile lor, și fug și vin cei de alt neam și lăcuesc într’însele.
8. Și a doua zi venind cei de alt neam să desbrace pre cei morți, au aflat pre Saul și pre trei feciori ai lui căzuți pre munții Ghelvoe.
9. Și l-au întors pre el, și i-au desbrăcat armele lui, și i-au tăiat capul, și le-au trimis în pământul celor de alt neam dimprejur, vestind idolilor săi și poporului său.
10. Și au pus armele lui la Astartion, și trupul lui l-au spânzurat la zidul Vetsamului.
11. Și au auzit locuitorii Iavisei cei din Galaad cele ce au făcut cei de alt neam lui Saul.
12. Și s’au sculat toți oamenii viteji, și au mers toată noaptea, și au luat trupul lui Saul și trupul lui Ionatan fiul lui din zidul Vetsamului, și le-au adus în Iavis, și le-au ars acolo.
13. Și au luat oasele lor, și le-au îngropat supt un stejar lângă Iavis, și au postit șapte zile.