Biblia/Vechiul Testament/Psalmii/Capitolul 3

←

←Cartea a doua

Biblia

(Vechiul Testament, Psalmii, Capitolul 3)
Cartea a treia

Cartea a patra→

→

9987Biblia — (Vechiul Testament, Psalmii, Capitolul 3)
Cartea a treia

Psalmul 72

Cât de bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei drepți la inimă.
Iar mie, puțin a fost de nu mi-au alunecat picioarele, puțin a fost de nu s-au poticnit pașii mei.
Că am pizmuit pe cei fără de lege, când vedeam pacea păcătoșilor.
Că n-au necazuri până la moartea lor și tari sunt când lovesc ei.
De osteneli omenești n-au parte și cu oamenii nu sunt biciuiți.
Pentru aceea îi stăpânește pe ei mândria și se îmbracă cu nedreptatea și silnicia.
Din răutatea lor iese nedreptatea și cugetele inimii lor ies la iveală.
Gândesc și vorbesc cu vicleșug, nedreptate grăiesc de sus.
Până la cer ridică gura lor și cu limba lor străbat pământul.
Pentru aceasta poporul meu se ia după ei și găsește că ei sunt plini de zile bune
Și zice: "Cum? știe aceasta Dumnezeu? Are cunoștință Cel Preaînalt?
Iată, aceștia sunt păcătoși și sunt îndestulați. Veșnic sunt bogați".
Iar eu am zis: "Deci, în deșert am fost drept la inimă și mi-am spălat întru cele nevinovate mâinile mele,
Că am fost lovit toată ziua și mustrat în fiecare dimineață".
Dacă aș fi grăit așa, iată aș fi călcat legământul neamului fiilor Tăi.
Și mă frământam să pricep aceasta, dar anevoios lucru este înaintea mea.
Până ce am intrat în locașul cel sfânt al lui Dumnezeu și am înțeles sfârșitul celor răi:
Într-adevăr pe drumuri viclene i-ai pus pe ei și i-ai doborât când se înălțau.
Cât de iute i-ai pustiit pe ei! S-au stins, au pierit din pricina nelegiuirii lor.
Ca visul celui ce se deșteaptă, Doamne, în cetatea Ta chipul lor de nimic l-ai făcut.
De aceea s-a bucurat inima mea și rărunchii mei s-au potolit.
Că eram fără de minte și nu știam; ca un dobitoc eram înaintea Ta. Dar eu sunt pururea cu Tine.
Apucatu-m-ai de mâna mea cea dreaptă. Cu sfatul Tău m-ai povățuit și cu slavă m-ai primit.
Că pe cine am eu în cer afară de Tine? Și afară de Tine, ce am dorit pe pământ?
Stinsu-s-a inima mea și trupul meu, Dumnezeul inimii mele și partea mea, Dumnezeule, în veac.
Că iată cei ce se depărtează de Tine vor pieri; nimicit-ai pe tot cel ce se leapădă de Tine.
Iar mie a mă lipi de Dumnezeu bine este, a pune în Domnul nădejdea mea, ca să vestesc toate laudele Tale în porțile fiicei Sionului.

Psalmul 73

Pentru ce m-ai lepădat, Dumnezeule, până în sfârșit? Aprinsu-s-a inima Ta peste oile pășunii Tale.
Adu-ți aminte de poporul Tău, pe care l-ai câștigat de la început.
Izbăvit-ai toiagul moștenirii Tale, muntele Sionului, acesta în care ai locuit.
Ridică mâinile Tale împotriva mândriilor lor, până la sfârșit, că rău a făcut vrăjmașul în locul cel sfânt al Tău.
Și s-au fălit cei ce Te urăsc pe Tine în mijlocul locului de prăznuire al Tău, pus-au semnele lor drept semne;
Sfărâmat-au intrarea cea de deasupra.
Ca în codru cu topoarele au tăiat ușile locașului Tău, cu topoare și ciocane l-au sfărâmat.
Ars-au cu foc locașul cel sfânt al Tău, până la pământ; spurcat-au locul numelui Tău.
Zis-au în inima lor împreună cu neamul lor: "Veniți să ardem toate locurile de prăznuire ale lui Dumnezeu de pe pământ".
Semnele noastre nu le-am văzut; nu mai este profet și pe noi nu ne va mai cunoaște.
Până când, Dumnezeule, Te va ocărî vrăjmașul, până când va huli potrivnicul numele Tău, până în sfârșit?
Pentru ce întorci mâna Ta și dreapta Ta din sânul Tău, până în sfârșit?
Dar Dumnezeu, Împăratul nostru înainte de veac, a făcut mântuire în mijlocul pământului.
Tu ai despărțit, cu puterea Ta, marea; Tu ai zdrobit capetele balaurilor din apă;
Tu ai sfărâmat capul balaurului; datu-l-ai pe el mâncare popoarelor pustiului.
Tu ai deschis izvoare și pâraie; Tu ai secat râurile Itanului.
A Ta este ziua și a Ta este noaptea. Tu ai întocmit lumina și soarele.
Tu ai făcut toate marginile pământului; vara și primăvara Tu le-ai zidit.
Adu-Ți aminte de aceasta: Vrăjmașul a ocărât pe Domnul și poporul cel fără de minte a hulit numele Tău.
Să nu dai fiarelor sufletul ce Te laudă pe Tine; sufletele săracilor Tăi să nu le uiți până în sfârșit.
Caută spre legământul Tău, că s-au umplut ascunzișurile pământului de locuințele fărădelegilor.
Să nu se întoarcă rușinat cel umilit; săracul și sărmanul șă laude numele Tău.
Scoală-Te, Dumnezeule, apără pricina Ta; adu-Ți aminte de ocara de fiecare zi, cu care Te necinstește cel fără de minte.
Nu uita strigătul vrăjmașilor Tăi! Răzvrătirea celor ce Te urăsc pe Tine se urcă pururea spre Tine.

Psalmul 74

Lăuda-Te-vom pe Tine, Dumnezeule, lăuda-Te-vom și vom chema numele Tău.
Voi spune toate minunile Tale. "Când va fi vremea, zice Domnul, cu dreptate voi judeca.
Cutremuratu-s-a pământul și toți cei ce locuiesc pe el; Eu am întărit stâlpii lui".
Și am zis celor fără de lege: "Nu faceți fărădelege!" și păcătoșilor: "Nu înălțați fruntea!
Nu ridicați la înălțime fruntea voastră, să nu grăiți nedreptate împotriva lui Dumnezeu".
Că nici de la răsărit, nici de la apus, nici din munții pustiei, nu vine ajutorul;
Ci Dumnezeu este judecătorul; pe unul îl smerește și pe altul îl înalță.
Paharul este în mâna Domnului, plin cu vin curat bine-mirositor, și îl trece de la unul la altul, dar drojdia lui nu s-a vărsat; din ea vor bea toți păcătoșii pământului.
Iar eu mă voi bucura în veac, cânta-voi Dumnezeului lui Iacob.
Și toate frunțile păcătoșilor voi zdrobi și se va înălța fruntea dreptului.

Psalmul 75

Cunoscut este în Iudeea Dumnezeu; în Israel mare este numele Lui.
Că s-a făcut în Ierusalim locul Lui și locașul Lui în Sion.
Acolo a zdrobit tăria arcurilor, arma și sabia și războiul.
Tu luminezi minunat din munții cei veșnici.
Tulburatu-s-au toți cei nepricepuți la inimă, dormit-au somnul lor și toți cei războinici nu și-au mai găsit mâinile.
De certarea Ta, Dumnezeule al lui Iacob, au încremenit călăreții pe cai.
Tu înfricoșător ești și cine va sta împotriva mâniei Tale?
Din cer ai făcut să se audă judecată; pământul s-a temut și s-a liniștit,
Când s-a ridicat la judecată Dumnezeu, ca să mântuiască pe toți blânzii pământului.
Că gândul omului Te va lăuda și amintirea gândului Te va prăznui.
Faceți făgăduințe și le împliniți Domnului Dumnezeului vostru. Toți cei dimprejurul Lui vor aduce daruri
Celui înfricoșător și Celui ce ia duhurile căpeteniilor, Celui înfricoșător împăraților pământului.

Psalmul 76

Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Dumnezeu și a căutat spre mine.
în ziua necazului meu pe Dumnezeu am căutat; chiar și noaptea mâinile mele stau întinse înaintea Lui și n-am slăbit; sufletul n-a vrut să se mângâie.
Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu și m-am cutremurat; gândit-am și a slăbit duhul meu.
Ochii mei au luat-o înainte, treji; tulburatu-m-am și n-am grăit.
Gândit-am la zilele cele de demult și de anii cei veșnici mi-am adus aminte și cugetam;
Noaptea în inima mea gândeam și se frământa duhul meu zicând:
Oare, în veci mă va lepăda Domnul și nu va mai binevoi în mine?
Oare, până în sfârșit mă va lipsi de mila Lui, din neam în neam?
Oare, va uita să Se milostivească Dumnezeu? Sau va închide în mâinile Lui îndurările Sale?
Și am zis: Acum am început să înțeleg; aceasta este schimbarea dreptei Celui Preaînalt.
Adusu-mi-am aminte de lucrurile Domnului și-mi voi aduce aminte de minunile Tale, dintru început.
Și voi cugeta la toate lucrurile Tale și la faptele Tale mă voi gândi.
Dumnezeule, în sfințenie este calea Ta. Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu ești Dumnezeu, Care faci minuni!
Cunoscută ai făcut între popoare puterea Ta. Izbăvit-ai cu brațul Tău poporul Tău, pe fiii lui Iacob și ai lui Iosif.
Văzutu-Te-au apele, Dumnezeule, văzutu-Te-au apele și s-au spăimântat și s-au tulburat adâncurile.
Glas au dat norii că săgețile Tale trec.
Glasul tunetului Tău în vârtej, luminat-au fulgerele Tale lumea, clătinatu-s-a și s-a cutremurat pământul.
În mare este calea Ta și cărările Tale în ape multe și urmele Tale nu se vor cunoaște.
Povățuit-ai ca pe niște oi pe poporul Tău, cu mâna lui Moise și a lui Aaron.

Psalmul 77

Luați aminte, poporul meu, la legea mea, plecați urechile voastre spre graiurile gurii mele.
Deschide-voi în pilde gura mea, spune-voi cele ce au fost dintru început,
Câte am auzit și am cunoscut și câte părinții noștri ne-au învățat.
Nu s-au ascuns de la fiii lor, din neam în neam,
Vestind laudele Domnului și puterile Lui și minunile pe care le-a făcut.
Și a ridicat mărturie în Iacob și lege a pus în Israel.
Câte a poruncit părinților noștri ca să le arate pe ele fiilor lor, ca să le cunoască neamul ce va să vină,
Fiii ce se vor naște și se vor ridica, și le vor vesti fiilor lor,
Ca să-și pună în Dumnezeu nădejdea lor și să nu uite binefacerile lui Dumnezeu și poruncile Lui să le țină,
Ca să nu fie ca părinții lor neam îndărătnic și răzvrătit,
Neam care nu și-a îndreptat inima sa și nu și-a încredințat lui Dumnezeu duhul său.
Fiii lui Efraim, arcași înarmați, întors-au spatele, în zi de război.
N-au păzit legământul lui Dumnezeu și în legea Lui n-au v rut să umble.
Și au uitat facerile Lui de bine și minunile Lui, pe care le-a arătat lor,
Minunile pe care le-a făcut înaintea părinților lor, în pământul Egiptului, în câmpia Taneos.
Despicat-a marea și i-a trecut pe ei; stătut-au apele ca un zid;
Povățuitu-i-a pe ei cu nor ziua și toată noaptea cu lumină de foc;
Despicat-a piatră în pustie și i-a adăpat pe ei cu bogăție de apă.
Scos-a apă din piatră și au curs apele ca niște râuri.
Dar ei încă au greșit înaintea Lui, amărât-au pe Cel Preaînalt, în loc fără de apă.
Și au ispitit pe Dumnezeu în inimile lor, cerând mâncare sufletelor lor.
Și au grăit împotriva lui Dumnezeu și au zis: "Va putea, oare, Dumnezeu să gătească masă în pustiu?"
- Pentru că a lovit piatra și au curs ape și pâraiele s-au umplut de apă.
"Oare, va putea da și pâine, sau va putea întinde masă poporului Său?"
Pentru aceasta a auzit Domnul și S-a mâniat și foc s-a aprins peste Iacob și mânie s-a suit peste Israel.
Căci n-au crezut în Dumnezeu, nici n-au nădăjduit în izbăvirea Lui.
Și a poruncit norilor de deasupra și ușile cerului le-a deschis
Și a plouat peste ei mană de mâncare și pâine cerească le-a dat lor.
Pâine îngerească a mâncat omul; bucate le-a trimis lor din destul.
Poruncit-a El, din cer, vânt dinspre răsărit și a adus cu puterea Lui vânt dinspre miazăzi.
Și a plouat peste ei ca pulberea cărnuri și ca nisipul mării păsări zburătoare.
Și au căzut în mijlocul taberei lor, împrejurul corturilor lor.
Și au mâncat și s-au săturat foarte și pofta lor și-au împlinit-o.
Nimic nu le lipsea din cele ce pofteau și mâncarea le era încă în gura lor,
Când mânia lui Dumnezeu s-a ridicat peste ei și a ucis pe cei sătui ai lor și pe cei aleși ai lui Israel i-a doborât.
Cu toate acestea încă au mai păcătuit și n-au crezut în minunile Lui.
Și s-au stins în deșertăciune zilele lor și anii lor degrabă.
Când îi ucidea pe ei, Îl căutau și se întorceau și reveneau la Dumnezeu.
Și și-au adus aminte că Dumnezeu este ajutorul lor și Dumnezeul Cel Preaînalt este izbăvitorul lor.
Dar L-au înșelat pe El, cu gura lor și cu limba lor L-au mințit.
În inima lor n-au fost drepți cu El, nici n-au crezut în legământul Lui.
Iar El este îndurător, va curăți păcatele și nu-i va nimici.
Își va întoarce de multe ori mânia Lui și nu va aprinde toată urgia Lui.
Și-a adus aminte că trup sunt ei, suflare ce trece și nu se mai întoarce.
De câte ori L-au amărât în pustiu, L-au mâniat în pământ fără de apă?
Și s-au întors și au ispitit pe Dumnezeu și pe Sfântul lui Israel L-au întărâtat.
Nu și-au adus aminte de brațul Lui, de ziua în care i-a izbăvit pe ei din mâna asupritorului.
Că a făcut în Egipt semnele Lui și minunile Lui în câmpia Taneos:
El a prefăcut în sânge râurile lor și apele lor, ca să nu bea.
El a trimis asupra lor tăuni și i-a mâncat pe ei; și broaște și i-a prăpădit pe ei.
Dat-a stricăciunii rodul lor și ostenelile lor, lăcustelor.
Bătut-a cu grindină via lor și duzii lor cu piatră.
Dat-a grindinii dobitoacele lor și averea lor focului.
Trimis-a asupra lor urgia mâniei Lui; mânie, urgie și necaz trimis-a prin îngeri nimicitori.
Făcut-a cale mâniei Lui; n-a cruțat de moarte sufletele lor și dobitoacele lor morții le-a dat.
Lovit-a pe toți cei întâi-născuți din Egipt, pârga ostenelilor lor, în locașurile lui Ham.
Ridicat-a ca pe niște oi pe poporul Său și i-ța dus pe ei, ca pe o turmă, în pustiu.
Povățuitu-i-a pe ei cu nădejde și nu s-au înfricoșat și pe vrăjmașii lor i-a acoperit marea.
Dusu-i-a pe ei la hotarul sfințeniei Lui, muntele pe care l-a dobândit dreapta Lui.
Izgonit-a dinaintea lor neamuri și le-a dat lor prin sorți pământul de moștenire;
Și a așezat în corturile lor semințiile lui Israel.
Dar ei au ispitit și au amărât pe Dumnezeul Cel Preaînalt și poruncile Lui nu le-au păzit.
Și s-au întors și au călcat legământul ca și părinții lor, întorsu-s-au ca un arc strâmb.
Și L-au mâniat pe El cu înălțimile lor și cu idolii lor L-au întărâtat pe El.
Auzit-a Dumnezeu și S-a mâniat și a urgisit foarte pe Israel.
A lepădat cortul Său din Șilo, locașul Lui, în care a locuit printre oameni.
Și a robit tăria lor și frumusețea lor a dat-o în mâinile vrăjmașului.
Și a dat sabiei pe poporul Său și de moștenirea Lui n-a ținut seama.
Pe tinerii lor i-a mistuit focul și fecioarele lor n-au fost înconjurate cu cinste.
Preoții lor de sabie au căzut și văduvele lor nu vor plânge.
Și S-a deșteptat Domnul ca cel ce doarme, ca un viteaz amețit de vin,
Și a lovit din spate pe vrăjmașii Săi; ocară veșnică le-a dat lor.
Și a lepădat cortul lui Iosif și seminția lui Efraim n-a ales-o;
Ci a ales seminția lui Iuda, Muntele Sion, pe care l-a iubit.
Și a zidit locașul Său cel sfânt, ca înălțimea cerului; pe pământ l-a întemeiat pe el în veac.
Și a ales pe David robul Său și l-a luat pe el de la turmele oilor.
De lângă oile ce nasc l-a luat pe el, ca să pască pe Iacob, poporul Său, și pe Israel, moștenirea Sa.
Și i-a păscut pe ei întru nerăutatea inimii lui și în priceperea mâinii lui i-a povățuit pe ei.

Psalmul 78

Dumnezeule, intrat-au neamurile în moștenirea Ta, pângărit-au locașul Tău cel sfânt, făcut-au din Ierusalim ruină.
Pus-au cadavrele robilor Tăi mâncare păsărilor cerului, trupurile celor cuvioși ai Tăi, fiarelor pământului.
Vărsat-au sângele lor ca apa împrejurul Ierusalimului și nu era cine să-i îngroape.
Făcutu-ne-am ocară vecinilor noștri, batjocură și râs celor dimprejurul nostru.
Până când, Doamne, Te vei mânia până în sfârșit? Până când se va aprinde ca focul mânia Ta?
Varsă mânia Ta peste neamurile care nu Te cunosc și peste împărățiile care n-au chemat numele Tău.
Că au mâncat pe Iacob și locul lui l-au pustiit.
Să nu pomenești fărădelegile noastre cele de demult; degrabă să ne întâmpine pe noi îndurările Tale, că am sărăcit foarte.
Ajută-ne nouă, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, pentru slava numelui Tău; Doamne, izbăvește-ne pe noi și curățește păcatele noastre pentru numele Tău.
Ca nu cumva să zică neamurile: "Unde este Dumnezeul lor?" Să se cunoască între neamuri, înaintea ochilor noștri,
Răzbunarea sângelui vărsat, al robilor Tăi; să intre înaintea Ta suspinul celor ferecați.
După măreția brațului Tău, păzește pe fiii celor omorâți.
Răsplătește vecinilor noștri de șapte ori, în sânul lor, ocara lor cu care Te-au ocărât pe Tine, Doamne.
Iar noi, poporul Tău și oile pășunii Tale, mărturisi-ne-vom ție, în veac, din neam în neam vom vesti lauda Ta.

Psalmul 79

Cel ce paști pe Israel, ia aminte! Cel ce povățuiești ca pe o oaie pe Iosif,
Cel ce șezi pe heruvimi, arată-Te înaintea lui Efraim și Veniamin și Manase.
Deșteaptă puterea Ta și vino să ne mântuiești pe noi.
Dumnezeule, întoarce-ne pe noi și arată fața Ta, și ne vom mântui!
Doamne, Dumnezeul puterilor, până când Te vei mânia de ruga robilor Tăi?
Ne vei hrăni pe noi cu pâine de lacrimi și ne vei adăpa cu lacrimi, peste măsură?
Pusu-ne-ai în ceartă cu vecinii noștri și vrăjmașii noștri ne-au batjocorit pe noi.
Doamne, Dumnezeul puterilor, întoarce-ne pe noi și arată fața Ta și ne vom mântui.
Via din Egipt ai mutat-o; izgonit-ai neamuri și ai răsădit-o pe ea.
Cale ai făcut înaintea ei și ai răsădit rădăcinile ei și s-a umplut pământul.
Umbra ei și mlădițele ei au acoperit cedrii lui Dumnezeu.
Întins-a vițele ei până la mare și până la râu lăstarele ei.
Pentru ce ai dărâmat gardul ei și o culeg pe ea toți cei ce trec pe cale?
A stricat-o pe ea mistrețul din pădure și porcul sălbatic a păscut-o pe ea.
Dumnezeul puterilor, întoarce-Te dar, caută din cer și vezi și cercetează via aceasta,
Și o desăvârșește pe ea, pe care a sădit-o dreapta Ta, și pe fiul omului pe care l-ai întărit ție.
Arsă a fost în foc și smulsă, dar de cercetarea feței Tale ei vor pieri.
Să fie mâna Ta peste bărbatul dreptei Tale și peste fiul omului pe care l-ai întărit ție.
Și nu ne vom depărta de Tine; ne vei da viață și numele Tău vom chema.
Doamne, Dumnezeul puterilor, întoarce-ne pe noi și arată fața Ta și ne vom mântui.

Psalmul 80

Bucurați-vă de Dumnezeu, ajutorul nostru; strigați Dumnezeului lui Iacob!
Cântați psalmi și bateți din timpane; cântați dulce din psaltire și din alăută!
Sunați din trâmbiță, la lună nouă, în ziua cea binevestită a sărbătorii noastre!
Că poruncă pentru Israel este și orânduire a Dumnezeului lui Iacob. Mărturie a pus în Iosif, când a ieșit din pământul Egiptului, și a auzit limba pe care n-o știa:
"Luat-am sarcina de pe umerii lui, că mâinile lui au robit la coșuri.
Întru necaz M-ai chemat și te-am izbăvit, te-am auzit în mijlocul furtunii și te-am cercat la apa certării.
Ascultă, poporul Meu, și-ți voi mărturisi ție, Israele: De Mă vei asculta pe Mine,
Nu vei avea alt Dumnezeu, nici nu te vei închina la dumnezeu străin,
Că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Cel ce te-am scos din pământul Egiptului. Deschide gura și o voi umple pe ea.
Dar na ascultat poporul Meu glasul Meu și Israel n-a căutat la Mine.
Și i-am lăsat să umble după dorințele inimilor lor și au mers după cugetele lor.
De M-ar fi ascultat poporul Meu, de ar fi umblat Israel în căile Mele,
I-aș fi supus de tot pe vrăjmașii lor și aș fi pus mâna Mea pe asupritorii lor.
Vrăjmașii Domnului L-au mințit pe El, dar le va veni timpul lor, în veac.
Că Domnul i-a hrănit pe ei din griul cel mai ales și cu miere din stâncă i-a săturat pe ei".

Psalmul 81

Dumnezeu a stat în dumnezeiască adunare și în mijlocul dumnezeilor va judeca.
Până când veți judeca cu nedreptate și la fețele păcătoșilor veți căuta?
Judecați drept pe orfan și pe sărac și faceți dreptate celui smerit, celui sărman.
Mântuiți pe cel sărman și pe cel sărac; din mina păcătosului, izbăviți-i.
Dar ei n-au cunoscut, nici n-au priceput, ci în întuneric umblă; stricase-vor toate rânduielile pământului.
Eu am zis: "Dumnezei sunteți și toți fii ai Celui Preaînalt".
Dar voi ca niște oameni muriți și ca unul din căpetenii cădeți.
Scoală-Te, Dumnezeule, judecă pământul, că toate neamurile sunt ale Tale.

Psalmul 82

Dumnezeule, cine se va asemăna ție? Să nu taci, nici să Te liniștești, Dumnezeule!
Că iată, vrăjmașii Tăi s-au întărâtat și cei ce Te urăsc au ridicat capul.
Împotriva poporului Tău au lucrat cu vicleșug și s-au sfătuit împotriva sfinților Tăi.
Zis-au: "Veniți să-i pierdem pe ei dintre neamuri și să nu se mai pomenească numele lui Israel".
Că s-au sfătuit într-un gând împotriva lui. Împotriva Ta legământ au făcut:
Locașurile Idumeilor și Ismaelitenii, Moabul și Agarenii,
Gheval și Amon și Amalic și cei de alt neam, cu cei ce locuiesc în Tir.
Că și Asur a venit împreună cu ei, ajutat-au fiilor lui Lot.
Fă-le lor ca lui Madian și lui Sisara și ca lui Iavin, la râul Chișon.
Pierit-au în Endor; făcutu-s-au ca gunoiul pe pământ.
Pune pe căpeteniile lor ca pe Oriv și Zev și Zevel și Salmana, pe toate căpeteniile lor, care au zis: "Să moștenim noi jertfelnicul lui Dumnezeu".
Dumnezeul meu, pune-i pe ei ca o roată, ca trestia în fața vântului,
Ca focul care arde pădurea, ca văpaia care arde munții,
Așa alungă-i pe ei, în viforul Tău și în urgia Ta.
Umple fețele lor de ocară și vor căuta fața Ta, Doamne.
Să se rușineze și să se tulbure în veacul veacului și să fie înfruntați și să piară.
și să cunoască ei că numele Tău este Domnul. Tu singur ești Cel Preaînalt peste tot pământul.

Psalmul 83

Cât de iubite sunt locașurile Tale, Doamne al puterilor!
Dorește și se sfârșește sufletul meu după curțile Domnului; inima mea și trupul meu s-au bucurat de Dumnezeul cel viu.
Că pasărea și-a aflat casă și turtureaua cuib, unde-și va pune puii săi:
Altarele Tale, Doamne al puterilor, Împăratul meu și Dumnezeul meu.
Fericiți sunt cei ce locuiesc în casa Ta; în vecii vecilor Te vor lăuda.
Fericit este bărbatul al cărui ajutor este de la Tine, Doamne; suișuri în inima sa a pus,
În valea plângerii, în locul care i-a fost pus. Că binecuvântare va da Cel ce pune lege,
Merge-vor din putere în putere, arăta-Se-va Dumnezeul dumnezeilor în Sion.
Doamne, Dumnezeul puterilor, auzi rugăciunea mea! Ascultă, Dumnezeul lui Iacob!
Apărătorul nostru, vezi Dumnezeule și caută spre fața unsului Tău!
Că mai bună este o zi în curțile Tale decât mii. Ales-am a fi lepădat în casa lui Dumnezeu, mai bine, decât a locui în locașurile păcătoșilor.
Că mila și adevărul iubește Domnul; Dumnezeu har și slavă va da. Dumnezeu nu va lipsi de bunătăți pe cei ce umblă întru nerăutate.
Doamne al puterilor, fericit este omul cel ce nădăjduiește întru Tine.

Psalmul 84

Bine ai voit, Doamne, pământului Tău, întors-ai robimea lui Iacob.
Iertat-ai fărădelegile poporului Tău, acoperit-ai toate păcatele lor.
Potolit-ai toată mânia Ta; întorsu-Te-ai de către iuțimea mâniei Tale.
Întoarce-ne pe noi, Dumnezeul mântuirii noastre și-ți întoarce mânia Ta de la noi.
Oare, în veci Te vei mânia pe noi? Sau vei întinde mânia Ta din neam în neam?
Dumnezeule, Tu întorcându-Te, ne vei dărui viață și poporul Tău se va veseli de Tine.
Arată-ne nouă, Doamne, mila Ta și mântuirea Ta dă-ne-o nouă.
Auzi-voi ce va grăi întru mine Domnul Dumnezeu; că va grăi pace peste poporul Său
Și peste cuvioșii Săi și peste cei ce își întorc inima spre Dânsul.
Dar mântuirea Lui aproape este de cei ce se tem de Dânsul, ca să se sălășluiască slava în pământul nostru.
Mila și adevărul s-au întâmpinat, dreptatea și pacea s-au sărutat.
Adevărul din pământ a răsărit și dreptatea din cer a privit.
Că Domnul va da bunătate și pământul nostru își va da rodul său;
Dreptatea înaintea Lui va merge și va pune pe cale pașii Săi.

Psalmul 85

Pleacă, Doamne, urechea Ta și mă auzi, că sărac și necăjit sunt eu.
Păzește sufletul meu, căci cuvios sunt; mântuiește, Dumnezeul meu, pe robul Tău, pe cel ce nădăjduiește în Tine.
Miluiește-mă, Doamne, că spre Tine voi striga toată ziua. Veselește sufletul robului Tău, că spre Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu.
Că Tu, Doamne, bun și blând ești și mult-milostiv tuturor celor ce Te cheamă pe Tine.
Ascultă, Doamne, rugăciunea mea și ia aminte la glasul cererii mele.
În ziua necazului meu am strigat către Tine, că m-ai auzit.
Nu este asemenea ție între dumnezei, Doamne și nici fapte nu sunt ca faptele Tale.
Veni-vor toate neamurile pe care le-ai făcut și se vor închina înaintea Ta, Doamne și vor slăvi numele Tău.
Că mare ești Tu, Cel ce faci minuni, Tu ești singurul Dumnezeu.
Povățuiește-mă, Doamne, pe calea Ta și voi merge întru adevărul Tău; veselească-se inima mea, ca să se teamă de numele Tău.
Lăuda-Te-voi, Doamne, Dumnezeul meu, cu toată inima mea și voi slăvi numele Tău în veac.
Că mare este mila Ta spre mine și ai izbăvit sufletul meu din iadul cel mai de jos.
Dumnezeule, călcătorii de lege s-au sculat asupra mea și adunarea celor tari a căutat sufletul meu și nu Te-au pus pe Tine înaintea lor.
Dar Tu, Doamne, Dumnezeu îndurat și milostiv ești; îndelung-răbdător și mult-milostiv și adevărat.
Caută spre mine și mă miluiește, dă tăria Ta slugii Tale și mântuiește pe fiul slujnicei Tale.
Fă cu mine semn spre bine, ca să vadă cei ce mă urăsc și să se rușineze, că Tu, Doamne, m-ai ajutat și m-ai mângâiat.

Psalmul 86

Temelia Sionului pe munții cei sfinți. Domnul iubește porțile Sionului, mai mult decât toate locașurile lui Iacob.
Lucruri mărite s-au grăit despre tine, cetatea lui Dumnezeu.
Îmi voi aduce aminte de Raav și de Babilon, între cei ce mă cunosc pe mine; și iată cei de alt neam și Tirul și poporul etiopienilor, aceștia acolo s-au născut.
Mamă va zice Sionului omul și om s-a născut în el și Însuși Cel Preaînalt l-a întemeiat pe el.
Domnul va povesti în cartea popoarelor și a căpeteniilor acestora, ce s-au născut în el.
Că în Tine este locașul tuturor celor ce se veselesc.

Psalmul 87

Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat și noaptea înaintea Ta.
Să ajungă înaintea Ta rugăciunea mea; pleacă urechea Ta spre ruga mea, Doamne,
Că s-a umplut de rele sufletul meu și viața mea de iad s-a apropiat.
Socotit am fost cu cei ce se coboară în groapă; ajuns-am ca un om neajutorat, între cei morii slobod.
Ca niște oameni răniți ce dorm în mormânt, de care nu ți-ai mai adus aminte și care au fost lepădați de la mina Ta.
Pusu-m-au în groapa cea mai de jos, întru cele întunecate și în umbra morții.
Asupra mea s-a întărâtat mânia Ta și toate valurile Tale le-ai adus spre mine.
Depărtat-ai pe cunoscuții mei de la mine, ajuns-am urâciune lor.
Închis am fost și n-am putut ieși. Ochii mei au slăbit de suferință.
Strigat-am către Tine, Doamne, toată ziua, întins-am către Tine mâinile mele.
Oare, morților vei face minuni? Sau cei morii se vor scula și Te vor lăuda pe Tine?
Oare, va spune cineva în mormânt mila Ta și adevărul Tău în locul pierzării?
Oare, se vor cunoaște întru întuneric minunile Tale și dreptatea Ta în pământ uitat?
Iar eu către Tine, Doamne, am strigat și dimineața rugăciunea mea Te va întâmpina.
Pentru ce Doamne, lepezi sufletul meu și întorci fața Ta de la mine?
Sărac sunt eu și în osteneli din tinerețile mele, înălțat am fost, dar m-am smerit și m-am mâhnit.
Peste mine au trecut mâniile Tale și înfricoșările Tale m-au tulburat.
Înconjuratu-m-au ca apa toată ziua și m-au cuprins deodată.
Depărtat-ai de la mine pe prieten și pe vecin, iar pe cunoscuții mei de ticăloșia mea.

Psalmul 88

Milele Tale, Doamne, în veac le voi cânta.
Din neam în neam voi vesti adevărul Tău cu gura mea,
Că ai zis: "În veac mila se va zidi, în ceruri se va întări adevărul Tău.
Făcut-am legământ cu aleșii Mei, juratu-M-am lui David, robul Meu:
Până în veac voi întări seminția ta și voi zidi din neam în neam scaunul tău".
Lăuda-vor cerurile minunile Tale, Doamne și adevărul Tău, în adunarea sfinților.
Că cine va fi asemenea Domnului în nori și cine se va asemăna cu Domnul între fiii lui Dumnezeu?
Dumnezeul Cel Preamărit în sfatul sfinților, mare și înfricoșător este peste cei dimprejurul Lui.
Doamne, Dumnezeul puterilor, cine este asemenea ție? Tare ești, Doamne, și adevărul Tău împrejurul Tău.
Tu stăpânești puterea mării și mișcarea valurilor ei Tu o potolești.
Tu ai smerit ca pe un rănit pe cel mândru; cu brațul puterii Tale ai risipit pe vrăjmașii Tăi.
Ale Tale sunt cerurile și al Tău este pământul; lumea și plinirea ei Tu le-ai întemeiat.
Miazănoapte și miazăzi Tu ai zidit; Taborul și Ermonul în numele Tău se vor bucura. Brațul Tău este cu putere.
Să se întărească mâna Ta, să se înalțe dreapta Ta. Dreptatea și judecata sunt temelia scaunului Tău.
Mila și adevărul vor merge înaintea feței Tale. Fericit este poporul care cunoaște strigăt de bucurie;
Doamne, în lumina feței Tale vor merge și în numele Tău se vor bucura toată ziua și intru dreptatea Ta se vor înălța.
Că lauda puterii lor Tu ești și întru bună vrerea Ta se va înălța puterea noastră.
Că al Domnului este sprijinul și al Sfântului lui Israel, Împăratului nostru.
Atunci ai grăit în vedenii cuvioșilor Tăi și ai zis: Dat-am ajutor celui puternic, înălțat-am pe cel ales din poporul Meu.
Aflat-am pe David, robul Meu; cu untdelemnul cel sfânt al Meu l-am uns pe el;
Pentru că mâna Mea îl va ajuta și brațul Meu îl va întări.
Nici un vrăjmaș nu va izbuti împotriva lui și fiul fărădelegii nu-i va mai face rău.
Și voi tăia pe vrăjmașii săi de la fața lui și pe cei ce-l urăsc pe el îi voi înfrânge.
Și adevărul Meu și mila Mea cu el vor fi și în numele Meu se va înălța puterea lui.
Și voi pune peste mare mâna lui și peste râuri dreapta lui;
Acesta Mă va chema: Tatăl meu ești Tu, Dumnezeul meu și sprijinitorul mântuirii mele.
Și îl voi face pe el întâi-născut, mai înalt decât împărații pământului;
În veac îi voi păstra mila Mea și legământul Meu credincios îi va fi.
Și voi pune în veacul veacului seminția lui și scaunul lui ca zilele cerului;
De vor părăsi fiii lui legea Mea și după rânduielile Mele nu vor umbla,
De vor nesocoti dreptățile Mele și poruncile Mele nu vor păzi,
Cerceta-voi cu toiag fărădelegile lor și cu bătăi păcatele lor.
Iar mila Mea nu o voi depărta de la el, nici nu voi face strâmbătate întru adevărul Meu,
Nici nu voi rupe legământul Meu și cele ce ies din buzele Mele nu le voi schimba.
O dată m-am jurat pe sfințenia Mea: Oare, voi minți pe David? Seminția lui în veac va rămâne
Și scaunul lui ca soarele înaintea Mea și ca luna întocmită în veac și martor credincios în cer.
Dar Tu ai lepădat, ai defăimat și ai aruncat pe unsul Tău.
Stricat-ai legământul robului Tău, batjocorit-ai pe pământ sfințenia lui.
Doborât-ai toate gardurile lui, făcut-ai întăriturile lui ruină.
Jefuitu-l-au pe el toți cei ce treceau pe cale, ajuns-a ocară vecinilor săi.
Înălțat-ai dreapta vrăjmașilor lui, veselit-ai pe toți dușmanii lui.
Luat-ai puterea sabiei lui și nu l-ai ajutat în vreme de război.
Nimicit-ai curățenia lui și scaunul lui la pământ l-ai doborât.
Micșorat-ai zilele vieții lui, umplutu-l-ai de rușine.
Până când, Doamne, Te vei întoarce? Până când se va aprinde ca focul mânia Ta?
Adu-Ți aminte de mine; oare, în deșert ai zidit pe toți fiii oamenilor?
Cine este omul ca să trăiască și să nu vadă moartea și să-și izbăvească sufletul său din mâna iadului?
Unde sunt milele Tale cele de demult, Doamne, pe care le-ai jurat lui David, întru adevărul Tău?
Adu-Ți aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi, pe care o port în sânul lneu, de la multe neamuri.
Adu-Ți aminte, Doamne, de ocara cu care m-au ocărât vrăjmașii Tăi, cu care au ocărât pașii unsului Tău.
Binecuvântat este Domnul în veci. Amin. Amin.

▲ Începutul paginii.