Biblia/Vechiul Testament/Facerea/Capitolul 50
| ←←Capitolul 49 | Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]] (Vechiul Testament, Facerea, Capitolul 50) |
Ieșirea, Capitolul 1→→ |
- Atunci Iosif, căzând pe fața tatălui său, l-a plâns și l-a sărutat.
- Apoi a poruncit Iosif doctorilor, slujitori ai săi, să îmbălsămeze pe tatăl său și doctorii au îmbălsămat pe Israel.
- După ce s-au împlinit patruzeci de zile, că atâtea zile trebuie pentru îmbălsămare, l-au plâns Egiptenii șaptezeci de zile.
- Iar dacă au trecut zilele plângerii lui, a zis Iosif curtenilor lui Faraon: „De am aflat bunăvoință în ochii voștri, ziceți lui Faraon așa:
- Tatăl meu m-a jurat și a zis: Iată, eu am să mor; tu însă să mă îngropi în mormântul meu, pe care mi l-am săpat eu în pământul Canaan. Și acum aș vrea să mă duc ca să îngrop pe tatăl meu și să mă întorc”. și i s-au spus lui Faraon cuvintele lui Iosif,
- Iar Faraon a răspuns: „Du-te și îngroapă pe tatăl tău, cum te-a jurat el!”
- Deci, s-a dus Iosif să îngroape pe tatăl său și au mers împreună cu el toți slujitorii lui Faraon, bătrânii casei lui și toți bătrânii din țara Egiptului
- Și toată casa lui Iosif și frații lui și toată casa tatălui său și neamul lui. Numai copiii lor și oile și vitele lor le-au lăsat în țara Goșen.
- Au plecat de asemenea cu el căruțe și călăreți și s-a făcut tabăra mare foarte.
- Și ajungând ei la aria lui Atad de lângă Iordan, au plâns acolo plângere mare și tare foarte și a jelit Iosif pe tatăl său șapte zile.
- Văzând Canaaneii, locuitorii ținutului aceluia, plângerea de la aria Atad, au zis: „Mare e plângerea aceasta la Egipteni”. De aceea s-a dat locului aceluia numele Abel-Mițraim, adică plângerea Egiptenilor, care loc e dincolo de Iordan.
- Așa au făcut fiii lui Iacov cu Iacov, cum le poruncise el:
- L-au dus fiii lui în pământul Canaan și l-au îngropat în peștera din țarina Macpela, cea de lângă Mamvri, pe care o cumpărase Avraam cu țarină cu tot de la Efron Heteul, ca moșie de îngropare.
- Apoi Iosif, după îngroparea tatălui său, s-a întors în Egipt, și el, și frații lui, și toți cei ce merseseră cu el la îngroparea tatălui său.
- Văzând însă frații lui Iosif că a murit tatăl lor, au zis ei: „Ce vom face, dacă Iosif ne va urî și va vrea să se răzbune pentru răul ce i-am făcut?
- Atunci au trimis ei la Iosif să i se spună: „Tatăl tău înainte de moarte te-a jurat și a zis:
- „Așa să spuneți lui Iosif: Iartă fraților tăi greșeala și păcatul lor și răul ce ți-au făcut. Iartă deci vina robilor Dumnezeului tatălui tău!” Și a plâns Iosif când i s-au spus acestea.
- Apoi au venit și frații lui și, căzând înaintea lui, au zis: „Iată, noi suntem robii tăi”.
- Iar Iosif le-a zis: „Nu vă temeți! Sunt eu, oare, în locul lui Dumnezeu?
- Iată, voi ați uneltit asupra mea rele, dar Dumnezeu le-a întors în bine, ca să facă cele ce sunt acum și să păstreze viața unui popor numeros.
- Deci nu vă mai temeți! Eu vă voi hrăni pe voi și pe copiii voștri”. Și i-a mângâiat și le-a vorbit de la inimă.
- Apoi a locuit Iosif în Egipt, el și frații lui și toată casa tatălui său. Și a trăit Iosif o sută zece ani.
- Și a văzut Iosif pe urmașii lui Efraim până la al treilea neam. De asemenea și copiii lui Machir, fiul lui Manase, s-au născut pe genunchii lui Iosif.
- În cele din urmă a zis Iosif către frații săi: „Iată, am să mor. Dar Dumnezeu vă va cerceta, vă va scoate din pământul acesta și vă va duce în pământul pentru care Dumnezeul părinților noștri S-a jurat lui Avraam și lui Isaac și lui Iacov”.
- La urmă a jurat Iosif pe fiii lui Israel, zicând: „Dumnezeu are să vă cerceteze, dar voi să scoateți oasele mele de aici!”
- Și a murit Iosif de o sută zece ani. L-au îmbălsămat și l-au pus într-un sicriu, în pământul Egiptului.
| ▲ Începutul paginii. |