Biblia/Vechiul Testament/Facerea/Capitolul 17
| ←←Capitolul 16 | Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]] (Vechiul Testament, Facerea, Capitolul 17) |
Capitolul 18→→ |
- Iar când era Avram de nouăzeci și nouă de ani, i S-a arătat Domnul și i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic; fă ce-i plăcut înaintea Mea și fii fără prihană;
- Și voi încheia legământ cu tine și te voi înmulți foarte, foarte tare”.
- Atunci a căzut Avram cu fața la pământ, iar Dumnezeu a mai grăit și a zis:
- „Eu sunt și iată care-i legământul Meu cu tine: vei fi tată a mulțime de popoare,
- Și nu te vei mai numi Avram, ci Avraam va fi numele tău, căci am să te fac tată a mulțime de popoare.
- Am să te înmulțesc foarte, foarte tare, și am să ridic din tine popoare, și regi se vor ridica din tine.
- Voi pune legământul Meu între Mine și între tine și urmașii tăi, din neam în neam, să fie legământ veșnic, așa că Eu voi fi Dumnezeul tău și al urmașilor tăi de după tine.
- Și-ți voi da ție și urmașilor tăi pământul în carte pribegești acum ca străin, tot pământul Canaanului, ca moștenire veșnică, și vă voi fi Dumnezeu”.
- Apoi a mai zis Dumnezeu lui Avraam: „Iar tu și urmașii tăi din neam în neam să păziți legământul Meu.
- Iar legământul dintre Mine și tine și urmașii tăi din neam în neam, pe care trebuie să-l păziți, este acesta: toți cei de parte bărbătească ai voștri să se taie împrejur.
- Să vă tăiați împrejur și acesta va fi semnul legământului dintre Mine și voi.
- În neamul vostru, tot pruncul de parte bărbătească, născut la voi în casă sau cumpărat cu bani de la alt neam, care nu-i din seminția voastră, să se taie împrejur în ziua a opta.
- Numaidecât să fie tăiat împrejur cel născut în casa ta sau cel cumpărat cu argintul tău și legământul Meu va fi însemnat pe trupul vostru, ca legământ veșnic.
- Iar cel de parte bărbătească netăiat împrejur, care nu se va tăia împrejur, în ziua a opta, sufletul acela se va stârpi din poporul său, căci a călcat legământul Meu”.
- După aceea a zis iarăși Dumnezeu către Avraam: „Pe Sarai, femeia ta, să nu o mai numești Sarai, ci Sarra să-i fie numele.
- Și o voi binecuvânta și-ți voi da din ea un fiu; o voi binecuvânta și va fi mamă de popoare și regi peste popoare se vor ridica dintr-însa”.
- Avraam a căzut atunci cu fața la pământ și a râs, zicând în sine: „E cu putință oare să mai aibă fiu cel de o sută de ani? Și Sarra cea de nouăzeci de ani e cu putință oare să mai nască?”
- Apoi a mai zis Avraam către Domnul: „O, Doamne, măcar Ismael să trăiască înaintea Ta!”
- Iar Dumnezeu a răspuns lui Avraam: „Adevărat, însăși Sarra, femeia ta, îți va naște un fiu și-i vei pune numele Isaac și Eu voi încheia cu el legământul Meu, legământ veșnic: să-i fiu Dumnezeu lui și urmașilor lui.
- Iată, te-am ascultat și pentru Ismael, și iată îl voi binecuvânta, îl voi crește și-l voi înmulți foarte, foarte tare; doisprezece voievozi se vor naște din el și voi face din el popor mare.
- Dar legământul Meu îl voi încheia cu Isaac, pe care-l va naște Sarra la anul pe vremea aceasta!”
- Încetând apoi Dumnezeu de a mai vorbi cu Avraam, S-a înălțat de la el.
- Atunci a luat Avraam pe Ismael, fiul său, pe toii cei născuți în casa sa, pe toți cei cumpărați cu argintul său și pe toți oamenii de parte bărbătească din casa lui Avraam și i-a tăiat împrejur, chiar în ziua aceea, cum îi poruncise Dumnezeu.
- Și era Avraam de nouăzeci și nouă de ani, când s-a tăiat împrejur.
- Iar Ismael, fiul său, era de treisprezece ani, când s-a tăiat împrejur.
- Avraam și Ismael, fiul său, au fost tăiați împrejur în aceeași zi.
- Și cu ei au fost tăiați împrejur toți cei de parte bărbătească din casa lui Avraam, născuți în casa lui sau cumpărați cu argint de la cei de alt neam.
| ▲ Începutul paginii. |