Biblia/Vechiul Testament/Cartea Judecătorilor/Capitolul 2
- Atunci s-a suit un înger al Domnului din Ghilgal către Bochim, către Betel și către casa lui Israel și le-a zis: "Așa grăiește Domnul:
- Eu v-am scos din Egipt și v-am băgat în țara pentru care M-am jurat părinților voștri să v-o dau și am zis: Nu voi rupe în veac legământul Meu cu voi; voi însă să nu intrați în legătură cu locuitorii țării acesteia; dumnezeilor lor să nu vă închinați, idolii lor să-i sfărâmați și jertfelnicele lor să le dărâmați. Dar voi n-ați ascultat glasul Meu. Pentru ce ați făcut aceasta?
- De aceea vă zic: Nu Mă voi apuca să strămut pe locuitorii aceștia pe care Eu am voit să-i alung, nu-i voi izgoni de la voi și ei vă vor fi laț, iar dumnezeii lor vor fi pentru voi mreajă".
- Când a spus îngerul Domnului cuvintele acestea tuturor fiilor lui Israel, atunci poporul a ridicat strigare mare și a plâns.
- De aceea s-a și numit locul acela Bochim. Și au adus ei acolo jertfă Domnului.
- După ce a dat Iosua drumul poporului și s-au dus fiii lui Israel fiecare la casa sa și fiecare la moșia sa, ca să ia țara de moștenire,
- Atunci poporul a slujit Domnului în toate zilele lui Iosua și în toate zilele bătrânilor, a căror viață s-a prelungit după Iosua și care văzuseră toate lucrurile cele mari ale Domnului, pe care le făcuse El cu Israel.
- Iosua, fiul lui Navi, sluga Domnului, a murit fiind de o sută zece ani,
- Și l-au îngropat în cuprinsul moștenirii sale, la Timnat-Heres, în muntele lui Efraim, spre miazănoapte de muntele Gaaș;
- Și după ce tot rândul acela de oameni a trecut la părinții lor și când s-a ridicat în locul lor alt rând de oameni, care nu cunoșteau pe Domnul și lucrurile Sale pe care le făcuse cu Israel,
- Atunci fiii lui Israel au început a face rele înaintea ochilor Domnului și s-au apucat să slujească baalilor;
- Au părăsit pe Domnul Dumnezeul părinților lor, Care îi scosese din pământul Egiptului și s-au întors la alți dumnezei, către dumnezeii popoarelor dimprejurul lor și au început să se închine acelora și au mâniat pe Domnul;
- Au părăsit pe Domnul și au început a se închina lui Baal și Astartelor.
- De aceea s-a aprins mânia Domnului asupra lui Israel și l-a dat în mâinile jefuitorilor care i-au jefuit; i-a dat în mâinile vrăjmașilor dimprejurul lor și n-au mai putut să se împotrivească vrăjmașilor lor.
- Ori încotro apucau, mâna Domnului pretutindeni era împotriva lor, ca să facă rău, cum le grăise Domnul și cum li Se jurase. Și erau foarte strâmtorați.
- Atunci le-a ridicat Domnul judecători care i-au izbăvit din mâinile jefuitorilor lor.
- Dar nici pe judecători nu-i ascultau ei, ci se purtau desfrânat mergând pe urmele altor dumnezei și se închinau acelora și mâniau pe Domnul; ușor se abăteau de la calea pe care umblaseră părinții lor care se supuseseră poruncilor Domnului. Ei însă nu făceau așa.
- Când le ridica lor Domnul judecători, atunci Însuși Domnul era cu judecătorul și-i izbăvia pe ei de vrăjmașii lor în toate zilele judecătorului.
- Dar cum murea judecătorul, ei iarăși făceau și mai rău decât părinții lor, abătându-se la alți dumnezei, slujind acelora și închinându-se lor, nu se lăsau de lucrurile lor și nu se abăteau de la calea lor cea rea.
- Și se aprindea mânia Domnului asupra lui Israel și zicea: "Pentru că poporul acesta calcă poruncile Mele, pe care Eu le-am așezat cu părinții lor și nu ascultă glasul Meu,
- De aceea nici Eu nu voi mai izgoni de la ei nici unul din acele popoare pe care le-a lăsat Iosua, fiul lui Navi, în țară, când a murit,
- Ca să ispitească prin ele pe Israel și să vadă de va ține el calea Domnului și de va umbla pe ea, cum s-au ținut părinții lor, sau nu".
- Și a lăsat Domnul pe popoarele acestea și nu le-a alungat îndată, nici nu le-a dat în mâinile lui Iosua.
| ▲ Începutul paginii. |