Biblia/Vechiul Testament/Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Eclesiasticul)/Capitolul 38
←←Capitolul 37 | Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]] (Vechiul Testament, Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Eclesiasticul), Capitolul 38) |
Capitolul 39→→ |
- Cinstește pe doctor cu cinstea ce i se cuvine, că și pe el l-a făcut Domnul.
- Că de la Cel Preaînalt este leacul și de la rege va lua dar.
- Știința doctorului va înălța capul lui și înaintea celor mari va fi minunat.
- Domnul a zidit din pământ leacurile, și omul înțelept nu se va scârbi de ele.
- Au nu din lemn s-a îndulcit apa, ca să se cunoască puterea Lui?
- Și El a dat oamenilor știință, ca să Se mărească întru leacurile Sale cele minunate.
- Cu acestea tămăduiește și ridică durerea;
- Spițerul cu acestea va face alifiile. Nu este sfârșit lucrurilor Domnului și pace de la El este peste fața pământului.
- Fiule! În boala ta nu fi nebăgător de seamă; ci te roagă Domnului și El te va tămădui.
- Depărtează păcatul și întinde mâinile spre faptele drepte și de tot păcatul curățește inima ta.
- Dă miros cu bună mireasmă și pomenire de făină de grâu și junghie jertfe grase, pe cât te ajută puterile.
- Și doctorului dă-i loc că și pe el l-a făcut Domnul și să nu se depărteze de la tine, că și de el ai trebuință.
- Că este vreme când și în mâinile lui este miros de bună mireasmă.
- Că și el se va ruga Domnului, ca să dea odihnă și sănătate spre viață.
- Cel care păcătuiește împotriva Ziditorului său, să cadă în mâinile doctorului.
- Fiule! Pentru cel mort varsă lacrimi și, ca și cum ai fi pătimit grele încercări, începe plângerea.
- Și după cuviință tu acoperă trupul lui și nu trece cu vederea înmormântarea lui.
- Amară plângere fă și fierbinte tânguire.
- Și te jelește, după vrednicia lui, o zi sau două, pentru a goni clevetirea și te mângâie de întristare.
- Că din întristare vine moarte, și întristarea inimii slăbește virtutea.
- Necazul statornic este mai rău decât moartea și o viață împovărată împinge inima la blestem.
- Nu da întristării inima ta, ci o depărtează de ea, aducându-ți aminte de cele de pe urmă.
- Și nu uita că nu este întoarcere pentru cel răposat și acestuia nu vei folosi și ție însuți vei face rău.
- Adu-ți aminte de judecata lui, că așa va fi și a ta; mie ieri, și ție azi.
- Cu odihna mortului fă să înceteze pomenirea lui și te mângâie despre el pentru ieșirea duhului lui.
- Înțelepciunea cărturarului pe încet se câștigă și cel care nu ia aminte prea mult la grijile vieții se va înțelepți.
- De ce înțelepciune se va umple cel care ține plugul și se fălește cu mânuirea boldului,
- Care mână boii și-și trece viața cu ei și vorba lui este numai despre vilei?
- Tot gândul lui este cum să întoarcă brazda și privegherea lui va fi despre hrana boilor.
- La fel este cu orice dulgher și orice zidar, care noaptea și ziua le petrece muncind.
- La fel, cel care sapă săpături de peceți; gândul lui este cum să schimbe chipurile.
- Inima sa o va sili, ca să asemene desenul și privegherea lui, ca să săvârșească lucrul.
- Așa meșterul de fier, șezând lângă nicovală, se deprinde cu greutatea fierului.
- Aburul focului va învârtoșa carnea lui și cu înfierbântarea cuptorului se va lupta.
- Sunetul ciocanului umple urechea lui și ochii lui urmăresc asemănarea lucrului plănuit.
- Inima sa o va pune spre săvârșirea lucrurilor și privegherea lui este ca să le împodobească după ce le săvârșește.
- Tot așa olarul, șezând la lucrul său și învârtind cu picioarele sale roata,
- Pururea are grijă de lucrul său, ca lucrarea lui să fie multă.
- Cu mâinile sale va închipui lutul și sub picioarele sale va îndupleca vârtoșia lutului.
- Inima sa o va da ca să săvârșească netezirea și privegherea lui ca să curele cuptorul.
- Toți aceștia întru mâinile lor nădăjduiesc și fiecare în meșteșugul său este înțelegător.
- Fără de aceștia nu se zidește cetatea, nici vor locui, nici vor umbla cei din cetate.
- Dar la adunare nu vor trece mai sus; și așezământul judecății nu este pentru ei, nici vor arăta dreptatea și judecata.
- Și în pilde nu se vor pricepe.
- Ci ei întăresc zidirile veacului și pofta lor este lucrarea meșteșugului.
- Altfel este cel care își închină sufletul său și cugetă în legea Celui Preaînalt.
▲ Începutul paginii. |