Biblia/Vechiul Testament/Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Eclesiasticul)/Capitolul 34
| ←←Capitolul 33 | Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]] (Vechiul Testament, Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Eclesiasticul), Capitolul 34) |
Capitolul 35→→ |
- Deșarte nădejdi și mincinoase își face omul cel neînțelegător și visurile fac pe cei neînțelepți să-și iasă din fire.
- Ca și cel care se prinde de umbră și aleargă după vânt, așa este și cel care crede visurilor.
- Numai oglindire este vederea viselor; asemănarea felei înaintea felei adevărate.
- De la diavol ce poți scoate curat? Și din minciună ce poți scoate adevărat?
- Ghicitul, tâlcuirea semnelor și visele deșarte sunt ca la aceea care este gata să nască; inima aiurează.
- De nu vor fi trimise de la Cel Preaînalt, ca să te cerceteze, să nu dai inima ta spre ele.
- Că pe mulți i-au înșelat visele și au căzut cei care au nădăjduit în ele.
- Fără minciună se împlinește legea și înțelepciunea este desăvârșită în sinceritate.
- Omul învățat multe a cunoscut și cel care știe multe înțelepțește va grăi.
- Cel care nu a învățat știe puține, iar cel care a umblat multe țări a înmulțit înțelepciunea.
- Multe am văzut în călătoriile mele și mai mult decât cuvintele mele este înțelegerea mea.
- De multe ori am fost în primejdie de moarte și am scăpat prin acestea.
- Duhul celor care se tem de Domnul va fi viu, pentru că nădejdea lor este spre a se mântui.
- Cel care se teme de Domnul n-are teamă de nimic; el nu tremură, căci Dumnezeu este nădejdea lui.
- Fericit este sufletul celui care se teme de Domnul.
- Și în cine se reazemă și cine este întărirea lui?
- Ochii Domnului peste cei care Îl iubesc; scut puternic și întărire vajnică este Domnul;
- Adăpost împotriva vântului din deșert, umbră împotriva arșiței de la amiază, ocrotire împotriva piedicilor, asigurare împotriva căderilor.
- El înalță sufletul și luminează ochii, dând vindecare, viață și binecuvântare.
- Cel care jertfește din nedreptate, aduce prinos hulit și nu sunt spre bună vrere prinoasele celor fără de lege.
- Nu binevoiește Cel Preaînalt spre darurile celor nelegiuiți; nici înmulțirea jertfelor celor nelegiuiți nu curățește păcatele.
- Cine aduce jertfă din averea săracilor junghie pe fiu înaintea tatălui său.
- Pâinea celor lipsiți este viața săracilor și cel care o ia pe aceasta este omul vărsării de sânge.
- Cel care ia aproapelui hrana trebuitoare este ca și cel care omoară pe aproapele său, și cel care oprește simbria slugii, ca acel care varsă sânge.
- Când unul zidește și altul strică, ce folos au, fără numai că se ostenesc?
- Când unul se roagă și altul blesteamă, al cui glas va auzi Stăpânitorul?
- Cine se spală de la mort și iarăși se atinge de el, ce i-a folosit spălarea?
- Așa omul cel care postește întru păcatele sale și iarăși merge și face aceleași.
- Rugăciunea lui, cine o va asculta? Și ce a folosit smerindu-se pe sine?
| ▲ Începutul paginii. |