Biblia/Vechiul Testament/Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Eclesiasticul)/Capitolul 19

←←Capitolul 18 Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]]
(Vechiul Testament, Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Eclesiasticul), Capitolul 19)
Capitolul 20→→


  1. Lucrătorul bețiv nu se va îmbogăți; cine disprețuiește puținul pe care-l are se păgubește degrabă.
  2. Vinul și femeile înșeală pe cei înțelepți.
  3. Și cel care se lipește de desfrânate va fi mai nechibzuit;
  4. Moliile și viermii îl vor moșteni, și sufletul nelegiuit se va stârpi.
  5. Cel care crede curând este ușor de inimă și cel care păcătuiește asupra sufletului său greșește.
  6. Cel desfătat cu inima va fi hulit și cel care urăște vorba mai puțin rău va avea.
  7. Niciodată nu spune altora ceea ce ai auzit și nimic nu ți se va împuțina.
  8. Către prieten și către vrăjmași nu povesti, și, de nu este păcat, nu-l descoperi.
  9. Că te-a ascultat și te-a cinstit pe tine, dar cu vremea te va urî.
  10. Ai auzit cuvânt? Să moară la tine; fii fără grijă, că nu te va sparge.
  11. Din pricina unui cuvânt care trebuie tăinuit, cel nebun se va chinui, ca aceea care naște prunc.
  12. Săgeată înfiptă în coapsele trupului, așa e cuvântul în inima nebunului.
  13. Mustră pe prieten, ca nu cumva să fi făcut aceea și, dacă a făcut, să nu mai facă.
  14. Mustră pe prieten, ca nu cumva să fi zis și, de a zis, să nu mai zică.
  15. Cercetează pe prieten, că de multe ori este năpăstuit, și nu crede tot cuvântul.
  16. Este câte unul care alunecă, dar nu din suflet, și cine n-a greșit cu limba sa?
  17. Dojenește pe prietenul tău, mai înainte ca să-l înfricoșezi, și dă loc legii Celui Preaînalt.
  18. Toată înțelepciunea este în frica Domnului, și în toată înțelepciunea este împlinirea legii.
  19. Și nu este înțelepciunea știința răutății; și unde este sfatul păcătoșilor nu țeste înțelepciune.
  20. Este un soi de iscusință care e urâciune și e nerod care nu are răutate.
  21. Mai bun este cel care înțelege puțin cu frică, decât cel care prisosește cu mintea și calcă legea.
  22. Este un soi de istețime în treburi care este nedreaptă, și este câte unul care întoarce judecata ca să scoată hotărârea plăcută lui.
  23. Este câte unul care face rău, și umblă smerit, și cele dinlăuntru ale lui sunt pline de vicleșug;
  24. Care-și pleacă fata sa și se face surd, dar când nu-i prinzi de veste el va apuca să-ți strice
  25. Și măcar că pentru slăbiciunea puterii nu poate păcătui, de va afla vreme, va face rău.
  26. Din vedere se cunoaște omul, și din chipul feței se cunoaște cel înțelept.
  27. Îmbrăcămintea omului, dezvelirea dinților, când râde, și călcătura lui vestesc ce este în el.
  28. Uneori mustrarea nu este făcută la timp potrivit și câteodată cel care tace se dovedește înțelept.


▲ Începutul paginii.