Biblia/Vechiul Testament/Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Eclesiasticul)/Capitolul 19
←←Capitolul 18 | Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]] (Vechiul Testament, Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Eclesiasticul), Capitolul 19) |
Capitolul 20→→ |
- Lucrătorul bețiv nu se va îmbogăți; cine disprețuiește puținul pe care-l are se păgubește degrabă.
- Vinul și femeile înșeală pe cei înțelepți.
- Și cel care se lipește de desfrânate va fi mai nechibzuit;
- Moliile și viermii îl vor moșteni, și sufletul nelegiuit se va stârpi.
- Cel care crede curând este ușor de inimă și cel care păcătuiește asupra sufletului său greșește.
- Cel desfătat cu inima va fi hulit și cel care urăște vorba mai puțin rău va avea.
- Niciodată nu spune altora ceea ce ai auzit și nimic nu ți se va împuțina.
- Către prieten și către vrăjmași nu povesti, și, de nu este păcat, nu-l descoperi.
- Că te-a ascultat și te-a cinstit pe tine, dar cu vremea te va urî.
- Ai auzit cuvânt? Să moară la tine; fii fără grijă, că nu te va sparge.
- Din pricina unui cuvânt care trebuie tăinuit, cel nebun se va chinui, ca aceea care naște prunc.
- Săgeată înfiptă în coapsele trupului, așa e cuvântul în inima nebunului.
- Mustră pe prieten, ca nu cumva să fi făcut aceea și, dacă a făcut, să nu mai facă.
- Mustră pe prieten, ca nu cumva să fi zis și, de a zis, să nu mai zică.
- Cercetează pe prieten, că de multe ori este năpăstuit, și nu crede tot cuvântul.
- Este câte unul care alunecă, dar nu din suflet, și cine n-a greșit cu limba sa?
- Dojenește pe prietenul tău, mai înainte ca să-l înfricoșezi, și dă loc legii Celui Preaînalt.
- Toată înțelepciunea este în frica Domnului, și în toată înțelepciunea este împlinirea legii.
- Și nu este înțelepciunea știința răutății; și unde este sfatul păcătoșilor nu țeste înțelepciune.
- Este un soi de iscusință care e urâciune și e nerod care nu are răutate.
- Mai bun este cel care înțelege puțin cu frică, decât cel care prisosește cu mintea și calcă legea.
- Este un soi de istețime în treburi care este nedreaptă, și este câte unul care întoarce judecata ca să scoată hotărârea plăcută lui.
- Este câte unul care face rău, și umblă smerit, și cele dinlăuntru ale lui sunt pline de vicleșug;
- Care-și pleacă fata sa și se face surd, dar când nu-i prinzi de veste el va apuca să-ți strice
- Și măcar că pentru slăbiciunea puterii nu poate păcătui, de va afla vreme, va face rău.
- Din vedere se cunoaște omul, și din chipul feței se cunoaște cel înțelept.
- Îmbrăcămintea omului, dezvelirea dinților, când râde, și călcătura lui vestesc ce este în el.
- Uneori mustrarea nu este făcută la timp potrivit și câteodată cel care tace se dovedește înțelept.
▲ Începutul paginii. |