Biblia/Vechiul Testament/Cântarea Cântărilor/Capitolul 4
| ←←Capitolul 3 | Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]] (Vechiul Testament, Cântarea Cântărilor, Capitolul 4) |
Capitolul 5→→ |
- Cât de frumoasă ești tu, draga mea, cît de frumoasă ești! Ochi de porumbiță ai, umbriri de negrele-ți sprâncene, părul tău turmă de capre pare, ce din munți, din Galaad coboară.
- Dinții tăi par turmă de oi tunse, ce ies din scăldătoare făcând două șiruri strânse și neavând nici o știrbitură.
- Cordeluțe purpurii sunt ale tale buze și gura ta-i încântătoare. Două jumătăți de rodii par obrajii tăi sub vălul tău cel străveziu.
- Gâtul tău e turnul lui David, menit să fie casă de arme: mii de scuturi atârnă acolo și tot scuturi de viteji.
- Cei doi sâni ai tăi par doi pui de căprioară, doi iezi care pasc printre crini.
- Până nu se răcorește ziua, până nu se-ntinde umbra serii, voi veni la tine, colină de mirt, voi veni la tine, munte de tămâie.
- Cât de frumoasă ești tu, draga mea, și fără nici o pată.
- Vino din Liban, mireasa mea, vino din Liban cu mine! Degrabă coboară din Amana, din Senir și din Hermon, din culcușul leilor și din munți cu leoparzi!
- Sora mea, mireasa mea, tu mi-ai robit inima numai c-o privire a ta și cu colanu-ți de la sân.
- Cât de dulce, când dezmierzi, ești tu sora mea mireasă; și mai dulce decât vinul este mângâierea ta. și mireasma ta plăcută este mai presus de orice mir.
- Ale tale buze miere izvorăsc, iubito, miere curge, lapte curge, de sub limba ta; mirosul îmbrăcămintei tale e mireasmă de Liban.
- Ești grădină încuiată, sora mea, mireasa mea, fântână acoperită și izvor pecetluit.
- Vlăstarele tale clădesc un paradis de rodii cu fructe dulci și minunate, având pe margini arbuști care revarsă miresme:
- Nard, șofran și scorțișoară cu trestie mirositoare, cu felurime de copaci, ce tămâie lăcrimează, cu mirt și cu aloe și cu arbuști mirositori.
- În grădină-i o fântână, un izvor de apă vie și pâraie din Libar.
- Scoală vânt de miazănoapte, vino vânt de miazăzi, suflați prin grădina mea și miresmele-i stârniți; iar iubitul meu să vină, în grădina sa să intre și din roadele ei scumpe să culeagă, să mănânce.
| ▲ Începutul paginii. |