Biblia/Noul Testament/Romani/Capitolul 9
- Spun adevărul în Hristos, nu mint, martor fiindu-mi conștiința mea în Duhul Sfânt,
- Că mare îmi este întristarea și necurmată durerea inimii.
- Căci aș fi dorit să fiu eu însumi anatema de la Hristos pentru frații mei, cei de un neam cu mine, după trup,
- Care sunt israeliți, ale cărora sunt înfierea și slava și legămintele și Legea și închinarea și făgăduințele,
- Ai cărora sunt părinții și din care după trup este Hristos, Cel ce este peste toate Dumnezeu, binecuvântat în veci. Amin!
- Dar nu așa că ar fi căzut cuvântul lui Dumnezeu: căci nu toți cei din Israel sunt și israeliți;
- Nici pentru că sunt urmașii lui Avraam, sunt toți fii, ci "întru Isaac, a zis, se vor chema ție urmași",
- Adică: Nu copiii trupului sunt copii ai lui Dumnezeu, ci fiii făgăduinței se socotesc urmași.
- Căci al făgăduinței este cuvântul acesta: "(La anul) pe vremea aceasta voi veni și Sara va avea un fiu".
- Dar nu numai ea, ci și Rebeca, având copii gemeni dintr-unul, Isaac, părintele nostru;
- Și nefiind ei încă născuți și nefăcând ei ceva bun sau rău, ca să rămână voia lui Dumnezeu cea după alegere, nu din fapte, ci de la Cel care cheamă,
- I s-a zis ei că "cel mai mare va sluji celui mai mic",
- Precum este scris: "Pe Iacov l-am iubit, iar pe Isav l-am urât".
- Ce vom zice dar? Nu cumva la Dumnezeu este nedreptate? Nicidecum!
- Căci grăiește către Moise: "Voi milui pe cine vreau să-l miluiesc și Mă voi îndura de cine vreau să Mă îndur".
- Deci, dar, nu este nici de la cel care voiește, nici de la cel ce aleargă, ci de la Dumnezeu care miluiește.
- Căci Scriptura zice lui Faraon: "Pentru aceasta chiar te-am ridicat, ca să arăt în tine puterea Mea și ca numele Meu să se vestească în tot pământul".
- Deci, dar, Dumnezeu pe cine voiește îl miluiește, iar pe cine voiește îl împietrește.
- Îmi vei zice deci: De ce mai dojenește? Căci voinței Lui cine i-a stat împotrivă?
- Dar, omule, tu cine ești care răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Oare făptura va zice Celui ce a făcut-o: De ce m-ai făcut așa?
- Sau nu are olarul putere peste lutul lui, ca din aceeași frământătură să facă un vas de cinste, iar altul de necinste?
- Și ce este dacă Dumnezeu, voind să-Și arate mânia și să facă cunoscută puterea Sa, a suferit cu multă răbdare vasele mâniei Sale, gătite spre pierire,
- Și ca să facă cunoscută bogăția slavei Sale către vasele milei, pe care mai dinainte le-a gătit spre slavă?
- Adică pe noi, pe care ne-a și chemat, nu numai dintre iudei, ci și dintre păgâni,
- Precum zice El și la Osea: "Chema-voi poporul Meu pe cel ce nu este poporul Meu, și iubită pe cea care nu era iubită;
- Și va fi în locul unde li s-a zis lor: Nu voi sunteți poporul Meu - acolo se vor chema fii ai Dumnezeului Celui viu".
- Iar Isaia strigă pentru Israel : "Dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, rămășița se va mântui.
- Pentru că împlinind și scurtând, Domnul va îndeplini, pe pământ, cuvântul Său".
- Și precum a proorocit Isaia: "Dacă Domnul Savaot nu ne-ar fi lăsat nouă urmași, am fi ajuns ca Sodoma și ne-am fi asemănat cu Gomora".
- Ce vom zice, deci? Că neamurile care nu căutau dreptatea au dobândit dreptatea, însă dreptatea din credință;
- Iar Israel, urmărind legea dreptății, n-a ajuns la legea dreptății.
- Pentru ce? Pentru că nu o căutau din credință, ci ca din faptele Legii. S-au poticnit de piatra poticnirii,
- Precum este scris: "Iată pun în Sion piatră de poticnire și piatră de sminteală; și tot cel ce crede în El nu se va rușina".
| ▲ Începutul paginii. |